Teste Si Raspunsuri

Test de autoevaluare 1.1.
1. Economia politicǎ s-a conturat ca ştiinţǎ prin:

a) mercantilişti;
b) fiziocraţi;
c) clasici;
d) neoclasici;
e) neoliberali.
2. Prima reprezentare a circuitului macroeconomic a fost realizatǎ de:

a) Adam Smith;
b) David Ricardo;
c) Alfred Marshall;
d) Francois Quesnay;
e) John Maynard Keynes.
3. Ideea axǎ în jurul cǎreia si-au construit mercantiliştii discursul teoretic şi practic a fost:
a) îmbogǎţirea, cu orice preţ, a individului, fǎrǎ nici o constrângere din partea statului;
b) rolul hotǎrâtor al agriculturii ca principalǎ ramurǎ a activitǎţii economice;
c) îmbogǎţirea, cu orice preţ, a naţiunii;
d) credinţa în legile naturale, în virtuţiile autoreglatoare ale economiei;
e) nici una dintre ideile enunţate mai sus.
1. Cel ce a folosit pentru prima datǎ denumirea de economie politicǎ a fost:

a) Adam Smith;
b) Francois Quesnay;
c) Antoine de Montchrestien;
d) Virgil Madgearu;
e) David Ricardo.
2. Din punct de vedere etimologic, economia politicǎ reprezintǎ:

a) ştiinţa resurselor rare;
b) ştiinţa care studiazǎ legile administrǎrii cetǎţii;
c) ştiinţa care studiazǎ legile vieţii;
d) ştiinţa care studiazǎ individul;
e) ştiinţa care studiazǎ schimburile în cadrul pieţei.
3. În cadrul sistemului de ştiinţe economice, economia politicǎ este cuprinsǎ în categoria:

a) ştiinţelor economice fundamentale;
b) ştiinţelor economice teoretico-aplicative ;
c) ştiinţelor de frontierǎ ;
d) ştiinţelor cu obiect de studiu specializat;
e) ştiinţelor de ramurǎ.
Test de autoevaluare 1.3
1. Modul de raţionare de la particular la general, de la fapte concrete la generalizarea ştiinţificǎ se

numeşte:
a) abstractizare;
b) inducţie;
c) deducţie;
d) sintezǎ;
e) analizǎ.
2. Modul de raţionare de la general la particular se numeşte:

a) abstractizare;
b) inducţie;
c) deducţie;
d) sintezǎ;
e) analizǎ.
3. Principiul “caeteris paribus“

a) pleacă de la premisa că unele elemente ale analizei economice sunt stabile, în timp ce altele sunt
variabile ;
b) reflectǎ modul de raţionare de la particular la general, de la fapte concrete la generalizarea ştiinţificǎ;
c) reflectǎ modul de raţionare de la general la particular;
d) constă în reproducerea schematică a unui proces economic sub forma unui sistem linear sau analog;
e) înseamnă descompunerea, dezmembrarea fenomenului, procesului cercetat, în elementele sale
componente.
1. Se consideră că nevoile (trebuinţele) umane reprezintă:

a) elementele pe care omul le foloseşte în activitatea economică;
b) un şir nesfârşit de cerinţe obiectiv necesare vieţii umane, ale existenţei şi dezvoltării purtătorilor
lor;
c) o multitudine de cerinţe ce pot fi satisfăcute în funcţie de mărimea preţurilor;
d) trebuinţele oamenilor care pot fi satisfăcute în corelaţie cu posibilităţile materiale ale societăţii;
e) elementele pe care omul le poate folosi.
2. Interesele economice:
a) reprezintă totalitatea elementelor pe care omul le poate folosi în activitatea sa;
b) sunt sinonime cu nevoile umane;
c) pun în evidenţă motivaţia activităţii umane ;
d) constau în efortul conştient al oamenilor de a atrage şi utiliza resurse economice ;
e) au drept caracteristică definitorie raritatea.
3. Nu au caracter limitat:
a) resursele umane;
b) reursele economice;
c) nevoile;
d) resursele naturale;
e) resursele derivate.
1. Nu reprezintǎ o componentǎ a activitǎţii economice :

a) producţia ;
b) aprovizionarea ;
c) consumul ;
d) repartiţia ;
e) circulaţia.
2. Adâncirea diviziunii muncii are loc sub impactul:

a) diminuării resurselor;
b) progresului ştiinţei, tehnicii şi tehnologiei;
c) limitării în capacitate a nevoilor;
d) caracterului nelimitat al nevoilor;
e) scăderii consumului.
3. Identificaţi afirmaţia falsǎ referitoare la producţie:

a) poate fi materialǎ;
b) poate lua forma prestǎrilor de servcii;
c) se supune principiilor raţionalitǎţii economice;
d) reprezintǎ actul care constǎ în folosirea efectivǎ a bunurilor;
e) constǎ în transformarea intrǎrilor (factorilor de producţie) în ieşiri (bunuri economice).

1. Costul de oportunitate reprezintă:
a) costul total de producţie ;
b) costul marginal ;
c) costul şansei sacrificate ;
d) costul social ;
e) costul contabil.
2. Existenţa costului de oportunitate în economie este determinată de:
a) progresul tehnic;
b) nivelul de dezvoltare economică;
c) aspectul că resursele sunt limitate comparativ cu nevoile care sunt nelimitate;
d) nivelul de cultură şi civilizaţie;
e) nivelul veniturilor.
3. Utilizarea resurselor limitate în aşa fel încât satisfacţia obţinută să fie maximă exprimă:
a) raţionalitatea economică;
b) costul de oportunitate;
c) costul economic;
d) costul marginal;
e) profitul economic.

1. Identificaţi afirmaţia falsǎ cu privire la fenomenul economic:
a) reprezintǎ o formǎ exterioarǎ a activitǎţii economice;
b) poate fi observat şi cercetat în mod empiric, pe bazǎ de experienţǎ;
c) constituie fenomene economice: preţul, costul, banii etc.
d) exprimǎ transformǎrile cantitative în starea activitǎţii economice;
e) este accesibil cunoaşterii oamenilor, indiferent de profesia lor.
2. Procesele economice:
a) sunt fenomenele economice privite în mişcarea lor;
b) exprimǎ transformǎrile cantitative în starea activitǎţii economice;
c) exprimǎ transformǎrile calitative în starea activitǎţii economice;
d) exprimǎ transformǎrile structurale în starea activitǎţii economice;
e) evidenţiazǎ desfǎşurarea activitǎţii economice în timp şi spaţiu.
Alegeţi rǎspunsul corect:
A(a+b+c); B(b+c+d+e); C(a+e); D(a+b+c+d+e); E(b+c+d).
3.Reprezintǎ caracteristici ale legilor economice:

a) exprimă legături interioare, profunde ale vieţii economice;
b) evidenţiazǎ desfǎşurarea activitǎţii economice în timp şi spaţiu;
c) se prezintă ca regularităţi relativ constante şi generale ale vieţii economice;
d) pot fi cunoscute şi analizate numai prin folosirea unor metode şi tehnici ştiinţifice de
cercetare ;
e) pot fi observate şi cercetate în mod empiric, pe bazǎ de experienţǎ.
A(a+c+d); B(b+c+d+e); C(a+e); D(a+b+c+d+e); E(b+c+d).

1. Riscul la nivel microeconomic poate fi :
a) risc social;
b) risc politic;
c) risc economic;
d) risc accidental;
e) numai obiectiv.
2. Riscul la nivel macroeconomic poate fi :

a) risc social;
b) risc speculativ;
c) risc de inovaţie;
d) risc accidental;
e) risc de ţarǎ.
3. Riscul la nivel mondoeconomic poate fi :

a) risc social;
b) risc de ţarǎ;
c) risc de insolvabilitate sau de neplatǎ ;
d) risc speculativ ;
e) risc accidental.
Lucrarea de verificare,
Unitatea de învăţare nr. 1.
1. Nu este un reprezentant al şcolii clasice:
a) Adam Smith;
b) David Ricardo;
c) Kart Marx;
d) Thomas Malthus;
e) John Maynard Keynes.
2. Teoria valorii muncǎ a fost dezvoltatǎ de:
a) reprezentanţii şcolii de la Viena;
b) reprezentanţii şcolii de la Lausanne;
c) reprezentanţii şcolii clasice;
d) reprezentanţii şcolii de la Cambridge;
e) reprezentanţii sintezei neoclasice.
3. “Teoria generalǎ a ocupǎrii, a dobânzii şi a banilor” are ca autor:

a) John Maynard Keynes;
b) Adam Smith;
c) Thomas Malthus;
d) John Stuart Mill;
e) David Ricardo.
4. Microeconomia este acea ramurǎ a ştiinţei economice care studiazǎ:

a) comportamentele agenţilor economici individuali şi interacţiunile dintre ei;
b) comportamentele sociale;
c) marile agregate dintr-o economie;
d) dezechilibrele economice;
e) balanţa de plǎti externe.
5. Macroeconomia este acea ramurǎ a ştiinţei economice care nu studiazǎ:

a) producţia naţionalǎ;
b) comportamentele agenţilor economici individuali şi interacţiunile dintre ei;
c) indicele general al preţurilor;
d) inflaţia;
e) balanţa de plǎti externe.
6. Economia politicǎ:
a) este o ştiinţǎ economicǎ fundamentalǎ;
b) nu este echivalentǎ cu istoria economicǎ;
c) constituie un ansamblu coerent de cunoştinţe despre realitatea economicǎ;
d) are o laturǎ pozitivǎ şi una normativǎ;
e) extinde principiile raţionalitǎţii economice şi eficienţei economice asupra socialului în totalitatea sa.
A(a+b); B(c+d+e); C(e); D(a+b+ c+d+e); E(a+d).
7. Resursele sunt limitate în sensul că:

a) sunt insuficiente în raport cu nevoile;
b) nu se regenerează;
c) scad continuu ;
d) nu se recuperează;
e) nu cresc.
8. Indiferent de gradul de folosire sau refolosire, toate resursele trebuie interpretate ca fiind:
a) nerecuperabile;
b) unele recuperabile iar altele regenerabile;
c) limitate;
d) refolosibile;
e) nelimitate.
9. Care din următoarele afirmaţii nu sunt adevărate:
a) bunurile libere, în raport cu nevoile sunt limitate ;
b) bunurile economice sunt limitate ;
c) bunurile libere, în raport cu nevoile sunt nelimitate ;
d) bunurile economice sunt insuficiente în raport cu nevoile ;
e) nevoia de bunuri libere este mai mică decât bunurile libere existente.
10. Care dintre următoarele afirmaţii reprezintă trăsături ale activităţii economice?
a) este amplă şi diversificată;
b) prin intermediul ei se dezvoltă celelalte activităţi din societate;
c) contribuie la transformarea oamenilor, a societăţii în ansamblul ei;
d) are ca scop satisfacerea nevoilor oamenilor ca indivizi, colectivitate, societate.
e) este alcătuită din activităţi de producţie, repartiţie, schimb şi consum.
Alegeţi răspunsul corect:
A(a+b + c + d); B(a + b + c + d + e); C(a + b + e); D(c + d + e); E(b + c + d + e).
11. Care din afirmaţiile de mai jos referitoare la costul de oportunitate sunt corecte:
a) este ceea ce pierde individul, colectivitatea şi societatea, în urma alegerii făcute;
b) este costul şansei sacrificate;
c) este un concept relativ exprimat în termeni reali;
d) este un cost marginal;
e) este costul suportat de oameni pentru a-şi satisface resursele.
A(a + b + c); B(a + b + c + d); C(a + b + c + d + e); D(a + b + d); E(a + b + e).
12. Obiectul de studiu al economiei politice.

Economia politică studiază realitatea în complexitatea şi interferenţele ei dinamice, extinzând criteriul
raţionalităţii şi eficienţei economice asupra socialului în totalitatea sa.
13. Metode, tehnici şi instrumente de analizǎ economicǎ

- Metoda psiho-sociologicǎ;
- Inducţia şi deducţia;
- Principiul “caeteris paribus“;
- Abstracţia ştiinţifică;
- Analiza şi sinteza;
- Metoda istoricǎ;
- Analiza cantitativǎ şi calitativǎ;
- Modelarea matematicǎ.
14. Enunţaţi caracteristicile nevoilor umane.

- sunt nelimitate ca număr;
- sunt limitate în capacitate;
- sunt concurente;
- sunt complementare;
- se sting momentan prin satisfacere.
15. Caracterizaţi activitatea economicǎ şi componentele sale.

Activitatea economică se defineşte, deci, prin lupta împotriva rarităţii, proces complex ce reflectă
faptele, actele, comportamentele şi deciziile oamenilor privitoare la atragerea şi utilizarea resurselor
economice, în vederea producerii, circulaţiei, repartiţiei şi consumului de bunuri în funcţie de nevoile şi
interesele economice.
Componentele activitǎţii economice:
- Producţia : Producţia materială (de bunuri); Prestările de servicii; Producţia de informații.
- Schimbul (circulaţia) ;
- Repartiţia ;
- Consumul.

1. Economia naturală este acel mod de organizare şi funcţionare a activităţii economice în care:
a) nevoile se satisfac prin consumul direct de bunuri obţinute prin activităţile proprii şi nu prin
schimb;
b) se satisfac numai trebuinţele comunităţilor, iar cele proprii constituie o preocupare exclusivă a
fiecăruia;
c) se satisfac numai nevoile fiecăruia ( individuale );
d) trebuinţele se satisfac fără a apela la schimb, ci numai la ceea ce poate oferi natura;
e) toate trebuinţele se satisfac din ce în ce mai bine apelând la schimbul de produse care constituie,
totodată, scopul oricărei iniţiative.
2. In condiţiile actuale, economia naturală:
a) este în ascensiune;
b) se menţine în proporţii diferite de la ţară la ţară;
c) nu există;
d) este preponderentă;
e) există numai în ţările slab dezvoltate.
3. În cadrul economiei de schimb:
a) toate bunurile produse sunt libere;
b) accesul la toate bunurile economice se realizează direct, prin autoconsum;
c) nu există bunuri libere;
d) accesul la bunurile economice se realizează în cea mai mare parte prin intermediul schimbului;
e) nu existǎ autoconsum.

1. Economia de schimb este acel sistem economic în care:
a) majoritatea schimburilor sunt intermediate de monedǎ;
b) bunurile produse nu necesită consum de factori de producţie;
c) autoconsumul este predominant;
d) fiecare individ produce întreaga gamǎ de bunuri necesare existenţei;
e) nu există bunuri libere.
2. Economia de schimb ca formă de satisfacere a nevoilor individului nu se bazeazǎ pe:

a) proprietatea privată;
b) autoconsum;
c) producerea bunurilor pentru schimb;
d) producerea bunurilor marfare;
e) relaţia de schimb cu exteriorul.
3. Un bun economic se numeşte marfă dacă:
a) este obţinut prin muncă;
b) satisface o nevoie;
c) face obiectul schimbului prin vânzare-cumpărare;
d) a şi b;
e) b şi c.
1. Procesul de extindere şi consolidare a economiei de piaţă a fost susţinut de următoarele premise:
a) individul este o fiinţǎ raţionalǎ şi inteligentǎ, ghidat de interesul personal şi principiul hedonist;
b) asigurarea unui cadru legislativ necesar funcţionării pieţei;
c) implicarea statului prin acţiuni ce urmăresc asigurarea condiţiilor necesare funcţionării normale
a pieţei;
d) extinderea proprietăţii publice;
e) adâncirea diviziunii muncii.
A(a + b + c + d + e); B(b + c + d); C(c + d + e); D(a + b + c + e); E(a + b + c).
2. Nu reprezintă trăsături ale economiei de piaţă:
a) autonomia decizională a agenţilor economici;
b) mobilul întregii activităţi economice este profitul;
c) statul intervine direct şi indirect în stabilirea preţurilor la majoritatea bunurilor economice;
d) economia de piaţă este o economie monetară;
e) satisfacerea nevoilor se face în cea mai mare parte prin autoconsum.
A(a + c + e); B(c + e); C(b + c + d + e); D(a + b + c + e); E(a + b + c).
3. În economia de comandă:
a) preţurile nu se determină liber;
b) proprietatea de stat este preponderentă;
c) nu există planificare;
d) preţurile sunt administrate de stat în cea mai mare parte;
e) piaţa este centrul vital al economiei.
A(a + c + e); B(c + e); C (a + b + d); D(a + b + c + d + e); E(b + c + d).
Lucrarea de verificare,
1. Economia naturală este un concept care semnifică tipul de economie:
a) care se bazează pe utilizarea resurselor naturale;
b) care foloseşte în mod natural mecanismele economiei de piaţă;
c) în care se consumă bunuri asigurate direct prin activităţi economice proprii;
d) în care consumul de bunuri este asigurat cu conservarea naturii;
e) specific economiilor bazate pe diviziunea muncii.
2. Economia de piaţă se întemeiază:
a) numai pe proprietatea privată;
b) pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică preponderentă;
c) pe proprietatea publică;
d) pe pluralismul formelor de proprietate, în care proprietatea privată este primordială;
e) pe pluralismul formelor de proprietate, în care proprietatea publică este primordială.
3. În decursul timpului, economia naturală ca pondere în activitatea economică:
a) a rămas neschimbată;
b) a fost depăşită de cea de schimb;
c) a răspuns unor nevoi din ce în ce mai sofisticate;
d) a depăşit ponderea celei de schimb;
e) a dispărut din activitatea economică.
4. In cadrul oricărei economii de piaţǎ întâlnim:
a) numai proprietate privată;
b) numai proprietate de stat;
c) atât proprietate de stat, cât şi privată;
d) numai proprietate mixtă;
e) numai proprietate privată şi mixtă.
5. Economia de piaţă pură se caracterizează prin:
a) suveranitatea consumatorului;
b) alocarea resurselor în societate se face prin mecanismul preţului;
c) încorsetarea de către planul centralizat a legilor;
d) formarea preţurilor are loc în mod liber la toate categoriile de bunuri şi servicii;
e) preponderenţa proprietăţii publice.
A( a + b + c ); B( c + d + e ); C( b + c + d + e ); D( a + d + e ); E( a + b + d ).
6. Trǎsǎturile generale ale economiei de schimb.

- diviziunea socială a muncii: specializarea agenților economici;
- autonomia, independența agenților economici producători;
- activitatea economică gravitează în jurul pieței;
- legăturile economice dintre agenți se desfășoară sub forma tranzacțiilor bilaterale;
- bunurile produse îmbracă forma de marfă;
- schimbul se desfășoară prin intermediul banilor, respectiv monetizarea economiei.
7. Elementele structurale şi mecanismele de reglare în cadrul economiilor de piaţǎ contemporane.

- Pluralismul formelor de proprietate;
- Economia este descentralizată;
- Interesul personal şi raporturile de piaţă bilaterale;
- Piaţa concurenţială;
- Sistem generalizat de pieţe;
- Comunicare între componentele sistemului de pieţe;
- Preţurile se formează liber;
- Concurenţa loială, conform reglementărilor legale;
- Sistem financiar-bancar ramificat;
- Structură tehnico-economică modernă;
- Statul democratic veghează respectarea regulilor pieţei.
1. Obiectul proprietăţii îl constituie:

a) bunurile libere;
b) bunurile închiriate;
c) bunurile nemarfare;
d) orice bun, identificabil şi mǎsurabil economic;
e) bunurile primare.
2. Subiectul proprietăţii îl constituie:

a) resursele economice;
b) piaţa;
c) concurenţa;
d) agenţii economici;
e) bunurile.
3. Prin proprietate în sens economic se înţelege:

a) posesiunea de bunuri destinate vânzării;
b) posesiunea de bani;
c) posesiunea de pământ;
d) o relaţie între oameni cu privire la bunurile economice existente în societate;
e) posesiunea de bunuri materiale şi spirituale.
1. Proprietatea publică:
a) există în toate ţările;
b) există doar la nivel regional;
c) există sub forma proprietăţii cooperatiste;
d) este o formă a proprietăţii particulare;
e) constituie baza economiei de piaţă.
2. În raport cu formele de însuşire, posesiune şi de folosire a bunurilor distingem:

a) proprietate individuală, proprietate privat-individualǎ şi proprietate privat-asociativă;
b) proprietate capitalistă, proprietate de piaţă şi proprietate privată;
c) proprietate publică, proprietate naţională şi proprietate internaţională;
d) proprietate mixtă, proprietate aparţinând statului şi proprietate aparţinând persoanelor fizice sau
juridice;
e) proprietate publică, proprietate de stat şi proprietate mixtă.
3. Proprietatea privată poate fi:

a) mixtă;
b) publică;
c) asociativă;
d) de stat;
e) nici una dintre variantele de mai sus.

1. Menajele:
a) realizeazǎ din activitatea economicǎ venituri care le permit sǎ-şi susţinǎ consumul;
b) constituie unitatea de bazǎ în care se realizeazǎ repartiţia;
c) mobilizeazǎ şi repartizeazǎ disponibilitǎţile financiare din economie;
d) obţin venituri din taxe pe care le percep pentru diferite servicii prestate;
e) nici o variantǎ nu este corectǎ.
2. Exteriorul:
a) regrupeazǎ unitǎţile instituţionale dintr-o ţarǎ;
b) realizeazǎ doar activitǎţi cu caracter comercial;
c) constituie agenţii economici care importǎ ceea ce vând;
d) este un sector intituţional care are drept funcţie principalǎ redistribuirea veniturilor şi avuţiei;
e) este considerat un sector instituţional cu caracter fictiv.
3. Pentru susţinerea activitǎţilor, administraţiile publice obţin venituri din:

a) vânzarea produselor realizate;
b) activitǎţi comerciale;
c) taxe, impozite, contribuţii la asigurǎrile sociale, fond de şomaj etc.;
d) schimbul de bunuri economice;

1. Dupǎ natura bunurilor puse în mişcare, fluxurile dintre agenţii economici se împart în:
a) fluxuri reale şi fluxuri monetare;
b) fluxuri nominale şi fluxuri reale;
c) fluxuri nete şi fluxuri brute;
d) fluxuri financiare şi fluxuri monetare;
e) fluxuri fixe şi variabile.
2. Circuitul economic:
a) constituie ansamblul relaţiilor dintre agenţii economici în interdependenţa lor;
b) relevǎ legǎturile fundamentale pe care se bazeazǎ funcţionarea unei economii naţionale;
c) este circulaţia bunurilor materiale între agenţii economici care acţioneazǎ în economia unei ţǎri;
d) relevǎ deplasarea, circulaţia bunurilor de naturǎ economicǎ de la anumiţi agenţi economici la alţii;
e) constituie fluxurile reale şi monetare care se desfǎşoarǎ concomitent şi neîntrerupt.
A(a+b); B(b+d+e); C(a+b+c+d+e); D(a+b+e); E(a+b+c+d).
3. Sectorul public participǎ la circuitul economic prin:

a) transferuri cǎtre firme sub forma subvenţiilor;
b) prelevǎri obligatorii asupra veniturilor celorlalţi agenţi economici;
c) prestarea de sefvicii gratuite cǎtre celelalte sectoare;
d) tranzacţii bilaterale, cum este cazul achiziţionǎrii de la firme a bunurilor necesare funcţionǎrii instituţiilor
şi infrastructurilor din sectorul public ;
e) toate variantele de mai sus sunt corecte.
Lucrarea de verificare
1. Proprietatea:
a) publică este singura care generează libera iniţiativă;
b) particulară asigură manifestarea largă a independenţei economice;
c) trebuie privită doar în cadrul unui pluralism al formelor de proprietate;
d) reprezintă baza acţiunii economice;
e) reprezintă o relaţie între oameni cu privire la bunurile libere din societate.
A ( a + b + c ); B ( b + c + d ); C ( c + d + e ); D ( a + c + d ); E ( a + c ).
2. Atributele proprietăţii sunt:

a) dreptul de posesiune;
b) dreptul de dispoziţie;
c) dreptul de utilizare;
d) dreptul de uzufruct;
e) toate cele de mai sus.
3. Pierderea căror atribute ale proprietăţii derivă din vânzarea obiectului proprietăţii:
a) posesiunea;
b) dispoziţia;
c) utilizarea;
d) uzufructul;
e) toate cele de mai sus.
4. Un întreprinzător a închiriat un spaţiu pentru un minimarket şi a cumpărat un teren pe care a construit o sală de
sport. Ce drept are asupra terenului?
a) de succesiune;
b) de moştenire;
c) de proprietate;
d) numai dreptul de dispoziţie;
e) numai dreptul de uzufruct.
5. Proprietarilor neproducători le pot reveni următoarele drepturi:

a) numai dreptul de dispoziţie;
b) dreptul de posesiune şi dreptul de utilizare;
c) dreptul de posesiune, dispoziţie şi uzufruct;
d) dreptul de utilizare şi dreptul de uzufruct;
e) dreptul de dispoziţie şi dreptul de utilizare.
6. Bǎncile, ca agent economic:

a) desfǎşoarǎ activitǎţi cu carácter comercial;
b) realizeazǎ legǎtura dintre unitǎţile instituţionale care au nevoie de fonduri şi cele care au asemenea
fonduri temporar disponibile;
c) vegeheazǎ ca banii sa circule în economie şi sǎ fie într-o cantitate corespunzǎtoare;
d) vegheazǎ la circulaţia bunurilor marfare în economie;
e) asegurǎ circulaţia normalǎ a banilor.
A(a+b+c); B(a+c); C(b+e); D(a+b+c+e); E(a+e).
7. Administraţiile private:
a) produc, în principal, servicii necomerciale pentru populaţie;
b) redistribuie veniturile între agenţii economici;
c) îşi asigurǎ veniturile necesare funcţionǎrii din contribuţii voluntare ale unitǎţilor din alte sectoare;
d) îşi asigurǎ resursele financiare din taxe şi impozite;
e) reprezintǎ unitatea de bazǎ în care se realizeazǎ consumul.
A(a+b+c); B(a+c); C(b+e); D(a+b+c+d+e); E(a+e).
8. Care dintre afirmaţiile urmǎtoare nu sunt adevǎrate:

a) menajele furnizeazǎ întreprinderilor munca;
b) administraţiile realizeazǎ activitate economicǎ comercialǎ;
c) societǎţile comerciale nefinanciare produc bunuri materiale şi servicii pe care le vând menajelor
prin intermediul pieţei;
d) exteriorul regrupeazǎ unitǎţile instituţionale dintr-o ţarǎ care participǎ la relaţiile economice
externe realizând activitǎţi cu caracter comercial sau necomercial;
e) menajele sunt omogene.
A(b+c); B(a+c+d); C(b+e); D(a+b+c+d+e); E(a+e).
9. Care din afirmaţiile urmǎtoare sunt adevǎrate:

a) instituţiile bancare vegheazǎ ca banii sǎ circule normal şi sǎ fie în cantitate corespunzǎtoare;
b) administraţiile realizeazǎ activitate marfarǎ;
c) societǎţile comerciale nefinanciare produc bunuri materiale şi servicii pe care le vând menajelor
prin intermediul pieţei;
d) economia oricǎrei ţǎri se manifestǎ printr-un volum imens de operaţii şi tranzacţii ce se deruleazǎ
între numeroşi agenţi economici;
e) totalitatea fluxurilor economice dintr-o economie formeazǎ circuitul economic.
A(b+c); B(a+c+d+e); C(b+e); D(a+b+c+d+e); E(a+e).
10. Administraţiile publice:

a) produc bunuri sub forma serviciilor care ajung direct la consumator fǎrǎ a deveni marfǎ;
b) îşi asigurǎ resursele financiare din taxe şi impozite;
c) este un sector format din agenţi economici fictivi care vând ceea ce este importat şi cumpǎrǎ ceea ce se
exportǎ;
d) asegura redistribuirea veniturilor şi avuţiei;
e) realizeazǎ activitate economicǎ necomercialǎ.
A(b+c); B(a+c); C(b+e); D(a+b+d+e); E(b+d+e).
11. Atributele raportului economic de proprietate ; modalitǎţi de înstrǎinare a acestora.
Atributele: Modalitǎţi de înstrǎinare:

- posesiunea; - echivalent = vânzare-cumpărare;
- dispoziţia; - fără echivalent = donație / moștenire.
- utilizarea;
- uzufructul;
- gospodărirea.
12. Pluralismul formelor de proprietate
- Proprietatea particular : Forma individuală; Forma privat-individuală de proprietate particular; Forma

privat-asociativă.
- Proprietatea publică (de stat);
- Proprietatea mixtă.
13. Caracterizaţi categoriile de agenţi economici stabilite în S.L.C.N.

Sistemul Lǎrgit al Conturilor Naţionale (S.L.C.N.), foloseşte un clasament al unitǎţilor economice care se
bazeazǎ, concomitent, pe organizarea instituţionalǎ şi pe funcţia (operaţiunea) principalǎ exercitatǎ, rezultând
şapte grupe de unitǎţi economice:
- Societǎţile comerciale nefinanciare;
- Instituţiile bancar-financiare şi de credit;
- Societǎţile de asigurare;
- Administraţiile publice;
- Administraţiile private = fǎrǎ scop lucrativ (organizaţii, asociaţii, fundaţii, etc);
- Familiile (menajele, gospodǎriile familiale);
- Strǎinǎtatea (exterirul sau restul lumii).
14. Descrieţi locul exteriorului sau strǎinǎtǎţii în circuitul economic.

Strǎinǎtatea grupeazǎ unitǎţile nerezidente, în mǎsura în care efectueazǎ operaţii cu unitǎţile rezidente,
evidenţierea operaţiilor respective oferind o imagine de ansamblu a tranzacţiilor economice care leagǎ
economia naţionalǎ cu restul lumii: operaţii referitoare la creanţe asupra strǎinǎtǎţii, la angajamentele ţǎrii,
operaţii de import şi export, etc.

1. Banii, în calitatea lor de instrument general al economiei de schimb, au următoarele trăsături esenţiale :
a) caracter obiectiv;
b) sunt dematerializaţi însemnând cǎ sunt rupţi de conţinutul lor material;
c) caracter nedeterminat;
d) caracter general;
2. Caracterul nedeterminat al instrumentelor monetare :

a) decurge din faptul că sunt acceptaţi în orice loc şi în orice moment într-o comunitate monetară;
b) decurge din faptul că transferarea lor permite reglarea instantanee şi definitivă a vânzării-cumpărării şi a
datoriilor;
c) decurge din faptul că permite achitarea oricărei datorii sau vânzarea- cumpărarea oricărui bun
economic indiferent de natura lui;
d) decurge din faptul că permit mǎsurarea şi compararea schimburilor;
e) decurge din faptul că reprezintǎ o putere de cumpǎrare în aşteptare.
3. Banii nu constituie:
a) un instrument social;
b) un bun creat de om;
c) o marfǎ;
d) elementul central al economiei de schimb;
e) o putere de cumpǎrare în aşteptare.

1. Convertibilitatea banilor în aur :
a) s-a pierdut odatǎ cu apariţia bancnotelor;
b) se pierde în condiţii de recesiune economicǎ ;
c) s-a pierdut în 1971 ;
d) s-a pierdut odatǎ cu înfiinţarea FMI şi a Bǎncii Mondiale;
e) se menţine şi astǎzi în proporţii diferite de la ţarǎ la ţarǎ.
2. Au constituit prima formǎ de bani:

a) banii de hârtie;
b) biletele de bancǎ;
c) moneda metalicǎ;
d) banii-marfǎ;
e) banii-aur.
3. Biletele de bancă (bancnotele) sunt semne ale valorii care, în procesul circulaţiei, înlocuiesc banii cu valoare
deplină datorită următoarelor trăsături:
a) sunt convertibile în aur la prezentare şi la purtător;
b) se bucură de încredere unanimă;
c) nu sunt convertibile;
d) sunt emise pe baza unor garanţii certe şi reale sub formă de aur şi efecte
comerciale;
e) nu sunt acoperite de metal preţios.
Alegeţi rǎspunsul corect :
A(c+d); B(a+b); C(a+b+d); D(c+e); E(a+b+c+d+e).

1. Etalonul general pentru a comensura şi compara bunuri, servicii şi activitǎţi este:
a) valuta;
b) unitatea monetarǎ proprie fiecarei ţǎri;
c) euro;
d) dolarul SUA;
e) devizele.
2. Nu constituie o funcţie a banilor :

a) măsura activităţii economice;
b) mijloc de schimb;
c) mijloc de sporire a profitului;
d) rezervǎ a valorii;
e) mijloc de plată.
3. Funcţia de bani universali nu este îndeplinitǎ de :

a) dolar SUA ;
b) lira sterlină ;
c) Euro ;
d) rubla ruseascǎ ;
e) yenul japonez.
1. Banii îndeplinesc funcţia de măsură a valorii atunci când:

a) servesc la evaluarea şi achitarea unor drepturi şi obligaţii;
b) prin intermediul lor sunt măsurate cheltuielile, veniturile, rezultatele agenţilor economici;
c) se depun la bancă în vederea economisirii lor;
d) se achită o marfă cumpărată;
e) sunt utilizaţi pentru a plăti ratele lunare în cazul achitării unui credit.
2. Banii îndeplinesc funcţia de mijloc de schimb atunci când:

a) servesc pentru plata impozitelor;
b) sunt utilizaţi pentru stingerea unei obligaţii;
c) sunt folosiţi pentru a cumpăra un bun economic dintr-un magazin;
d) servesc pentru a evalua rezultatele agenţilor economici;
e) exprimă cheltuielile de producţie pentru obţinerea unui bun economic.
3. Banii îndeplinesc funcţia de mijloc de plată atunci când:

a) se achită o marfă cumpărată;
b) se evaluează cheltuielile şi rezultatele activităţii economice;
c) se achită impozitele;
d) se determină costul unui produs sau serviciu;
e) se depun banii la CEC în vederea economisirii lor.
4. Care din funcţiile banilor este relevată când unitatea monetară este utilizată pentru a specifica preţul:
a) depozit de valoare;
b) mijloc de schimb;
c) măsură a valorii;
d) mijloc de plată;
e) divizibilitatea.
5. Valoarea banilor se exprimă prin:

a) mărimea masei băneşti aflate în circulaţie;
b) rezervele de aur ale băncii de emisiune;
c) calitatea metalului din care sunt confecţionaţi;
d) cantitatea de bunuri şi servicii care se poate procura cu o unitate bănească;
e) raportul în care se schimbă cu alte monede.
6. Esenţa şi natura banilor.

Banii reprezintă un instrument social, general acceptat într-o comunitate economică, de măsurare şi
comparare a schimburilor, de mijlocire directă şi indirectă a acestora, de transferare a drepturilor de
proprietate de la o persoană la alta şi de stingere a datoriilor persoanelor fizice şi juridice.
(i) banii sunt general acceptaţi şi recunoscuţi într-o comunitate sau spaţiu economic;
(ii) banii constituie o putere de cumpărare în aşteptare, uşor transmisibilă, putând fi oricând convertiţi
în alte bunuri.
7. Rolul şi funcţiile banilor în economie.

Banii continuă să joace un rol important în orice economie de piaţă.
Funcțiile banilor:
1. Funcţia de mijlocitor al schimburilor;
2. Instrument de măsură a activităţilor economice;
3. Rezervă a valorii şi ca mijloc de economisire;
4. Mijloc de plată;
5. Bani universali.

1. Utilitatea economicǎ a unui bun:
a) depinde de costul de producţie;
b) este aceeaşi, indiferent de cantitatea consumatǎ;
c) se poate mǎsura prin metodele ordinalǎ sau cardinalǎ;
d) este identicǎ pentru toţi consumatorii;
e) este aceeaşi pentru fiecare dozǎ consumatǎ din bunul respectiv.
2. Aprecierea utilitǎţii economice a unui bun are caracter:

a) unitar;
b) eminamente subiectiv;
c) atât obiectiv, cât şi subiectiv;
d) contradictoriu;
e) obiectiv.
3. Conform concepţiei neoclasice, pentru un anumit individ fiecare element dintr-o mulţime de bunuri
identice are:
a) întotdeauna o utilitate economicǎ nulǎ;
b) aceeaşi utilitate economicǎ;
c) o utilitatea care nu poate fi apreciatǎ;
d) o utilitate economicǎ diferitǎ;
e) o utilitate economicǎ crescǎtoare.
Utilitatea totală obţinută de un consumator dat ce consumă cantităţi crescătoare din bunurile x şi y se prezintă
în tabelul de mai jos:
Q consumată 1 2 3 4 5 6
Utilitatea
bunurilor
Utx 28 46 57 63 66 67
Umx
Uty 70 125 165 196 221 241
Umy
a) Sǎ se calculeze utilitǎţile marginale pentru bunurile x şi y ;

Q consumată 1 2 3 4 5 6
Um
Umx 28 18 11 6 3 1
Umy 70 55 40 31 25 20
b) Să se reprezinte grafic evoluţia utilităţilor totale şi marginale pentru bunul X
70
60
50
40
30
20
10
30
20
10
0
1. Pe mǎsurǎ ce cantitatea consumatǎ dintr-un bun economic creşte :

a) creşte atât utilitatea totalǎ, cât şi cea marginalǎ ;
b) creşterea utilitǎţii marginale devanseazǎ creşterea utilitǎţii totale ;
c) utilitatea totalǎ scade concomitent cu utilitatea marginalǎ ;
d) utilitatea totalǎ scade iar utilitatea marginalǎ creşte ;
e) utilitatea totalǎ creşte în timp ce utilitatea marginalǎ scade.
2. Utilitatea marginalǎ se poate calcula astfel :

a) cantitatea totalǎ consumatǎ / venituri totale ;
b) cantitatea totalǎ consumatǎ / utilitate totalǎ ;
c) cantitatea totalǎ consumatǎ / preţ unitar ;
d) sporul utilitǎţii totale / sporul cantitǎţii totale consumate ;
e) utilitate totalǎ / cantitate totalǎ.
3. Legea utilitǎţii marginale descrescânde :

a) stabileşte cǎ mǎrimea intensitǎtii unei plǎceri descreşte progresiv pânǎ la saturare, dacǎ este satisfǎcutǎ în
mod continuu ;
b) stabileşte cǎ utilitatea primei unitǎţi dintr-un bun economic este cea mai ridicatǎ şi se reduce succesiv cu
fiecare nouǎ unitate de bun consumat ;
c) stabileşte cǎ pe mǎsurǎ ce cantitatea dintr-un bun economic creşte, utilitatea marginalǎ a bunului respectiv
tinde sǎ se diminueze pânǎ la zero, corespunzǎtor punctului de saţietate ;
d) a fost formulatǎ de Hermann Heinrich Gossen ;
e) a fost formulatǎ de Alfred Marshall.
A(a+b+c); B(a+b+d+e); C(a+b); D(c+d); E(c+e).
1. Utilitatea totalǎ:
a) se calculeazǎ ca sumǎ a utilitǎţilor marginale indiferent de cantitǎţile suplimentare consumate ;
b)se calculeazǎ ca sumǎ a utilitǎţilor individuale corespunzǎtoare fiecǎreia dintre cantitǎţile
consumate;
c) este satisfacţia obţinutǎ prin consumul ultimei unitǎţi consumate dintr-un bun;
d) este satisfacţia obţinutǎ prin consumul fiecǎrei unitǎţi consumate dintr-un bun;
e) se diminueazǎ progresiv pânǎ la zero.
2. Când nevoia consumatorului este mai intensǎ, utilitatea marginalǎ este:

a) constantǎ;
b) nulǎ;
c) mai mare;
d) mai micǎ;
e) negativǎ.
6. În mod normal, utilitatea marginalǎ este descrescǎtoare întrucât:

a) utilitatea individualǎ rǎmâne constantǎ, indiferent de evoluţia preţurilor;
b) utilitatea totalǎ este constantǎ;
c) odatǎ cu creşterea cantitǎţii consumate, intensitatea nevoii descreşte;
d) utilitatea totalǎ este descrescǎtoare;
e) nici un rǎspuns nu este corect.
7. Mǎsurarea ordinalǎ presupune:

a) ca un consumator dat sǎ acorde fiecǎrei cantitǎţi dintr-un bun un anumit numǎr de unitǎţi de utilitate;
b) ca fiecare conumator sǎ posede cunoştinţe exacte asupra bunului consumat;
c) ierarhizarea diferitelor bunuri într-o anumitǎ ordine dupǎ preferinţele consumatorului;
d) ordonarea bunurilor în funcţie de numǎrul de utili atribuit fiecǎrei cantitǎţi dintr-un bun;
e) cuantificarea satisfacţiei obţinute din consumul unui bun.
8. Pentru un anumit individ, fiecare element dintr-o mulţime de bunuri identice are:
a) întotdeauna o utilitate economicǎ nulǎ;
b) aceeaşi utilitate economicǎ;
c) utilitate în sens general, dar nu are utilitate în sens economic;
d) o utilitate economicǎ diferitǎ;
e) o utilitate economicǎ care nu poate fi apreciatǎ.
9. Satisfacţia obţinutǎ prin consumul tuturor unitǎţilor unei mulţimi de bunuri identice reprezintǎ:
a) utilitatea marginalǎ;
b) utilitatea individualǎ;
c) utilitatea totalǎ;
d) utilitatea medie;
e) utilitatea în sens merceologic.
10. Utilitatea adiţionalǎ a fiecǎrei doze consumate în plus este:

a) utilitatea totalǎ;
b) crescǎtoare;
c) întotdeauna constantǎ;
d) întotdeauna egalǎ cu zero;
e) descrescǎtoare.
6. Caracterizaţi utilitǎţile individualǎ, totalǎ şi marginalǎ.
7. Enunţati legea utilitǎţii marginale descrescânde ; evidenţiaţi prin metodǎ graficǎ relaţia între utilitatea totalǎ şi
cea marginalǎ.

Pentru un consumator, combinaţiile de consum care-i aduc aceeaşi satisfacţie sunt
evidenţiate în următorul tabel:
Combinaţi Bunul Bunul

i de x
y
consum
A 2 13
B 3 6
C 4 4,5
D 5 3,5
E 6 3
F 7 2,7
a) Să se calculeze rata marginală de substituire între bunurile x şi y;
Combinaţi Bunul x Bunul y Δy
i de RMS=|− |
consum Δx
A 2 13 -
B 3 6 7
C 4 4,5 1,5
D 5 3,5 1
E 6 3 0,5
F 7 2,7 0,3
b) Să se reprezinte grafic combinaţiile de consum echivalente care dau curba de

indiferenţă în consum;
c) În ce situaţie bunul x se poate substitui complet cu bunul y?

Un bun se poate substitui complet cu celǎlalt atunci când RMS = 1 (pentru
intervalul CD).

Un consumator alocă, din venitul său total de 100.000 u.m., 30% pentru procurarea unui „coş” de consum format
din două bunuri X şi Y care au preţurile Px = 100 u.m.; Py = 150 u.m. Funcţia de utilitate care descrie
comportamentul consumatorului în actul de consum al celor două bunuri este: U = (x - 3)(y + 10) + 10.
a) Să se determine ecuaţia dreptei bugetare şi să se reprezinte grafic;
30
V d= ⋅100 .000=30 .000
100 u.m. ; Vd = x Px + y Py => 30.000 = 100 x + 150 y
30 . 000 30 . 000
y= =200 x= =300
x = 0 => 150 ; y = 0 => 100
y
dreptele bugetare
200 curba de indiferenţă
100 E (159, 94) D1

E (106,5; 93,5) D2
Să se determine numeric şi să se reprezinte grafic alegerea optimală a consumatorului.

U m x Px
{ = ¿ ¿¿¿
U m y Py
=>
{ y+10 100
= ¿ ¿¿¿
x−3 150 {3 ( y+10)=2(x−3)¿¿¿¿
=>
{3y+30=2x−6¿¿¿¿ =>
{600−2x+30=2x−6¿¿¿¿ {636=4x¿¿¿¿
=>
{x=159¿¿¿¿
Un consumator raţional alocă, din venitul său total de 500.000 u.m., 20% pentru procurarea unui „coş” de
consum format din două bunuri x şi y care au preţurile P x = 200 u.m.; Py = 250 u.m. Funcţia de utilitate care
descrie comportamentul consumatorului în actul de consum al celor două bunuri este: U = (x - 5)(y + 2) + 5.
a) Să se determine ecuaţia dreptei bugetare şi să se reprezinte grafic;
20
⋅500 . 000=100 . 000
100 u.m. = Vd.
Ecuaţia dreptei bugetare: Vd = x Px + y Py => 100.000 = 200 x + 250 y
2.000 = 4 x + 5 y
100 . 000
y= =400
x = 0 => 250 y = 100.000 => 250
100 .000
x= =500
y = 0 => 200 x = 100.000 => 200
y
400
300
200
dreapta bugetului
100
0 100 200 300 400 500
b) Să se determine numeric şi să se reprezinte grafic alegerea optimală a consumatorului;

U m x Px
{ = ¿ ¿¿¿
U m y Py
=>
{y+2 200
= ¿ ¿¿¿
x−5 250 {5 ( y+2)=4 ( x−5) ¿¿¿¿
=> =>
{5y+10=4x−20¿¿¿¿ =>
{2.000−4x+10=4x−20¿¿¿¿ {2.030=8x¿¿¿¿
=>
{ x=253,75¿¿¿¿
Y
500
480
400
300
E’
200
E
100
0 100 200 300 400 500 600 x
c) Să se determine numeric şi să se reprezinte grafic influenţa realizată asupra echilibrului

consumatorului, atunci când venitul alocat procurării celor două bunuri creşte cu 20%, celelalte condiţii
nemodificându-se.
V1 = 1,2 V0 = 120.000
Noua ecuaţie a bugetului este:
Vd = x Px + y Py
120.000 = 200 x + 250 y
120 . 000
y=
x = 0 => 120.000 = 250 y => 250 ; y = 480
120 .000
x=
y = 0 => 120.000 = 200 x => 200 => x = 600
y+2 200
{ = ¿ ¿¿¿
x−5 250 =>
{5(y+2)=4(x−5)¿¿¿¿ =>
{5y+10=4x−20¿¿¿¿
{5y=4x−30¿¿¿¿ =>
{2.400−4x=4x−30¿¿¿¿ =>
{2.430=8x¿¿¿¿
{ x=303,75¿¿¿¿
Reprezentarea grafică de la punctul c) s-a realizat pe graficul de la punctul b).
1. Esenţa alegerii consumatorului raţional constă în:

a)găsirea acelui program de consum care-i asigură consumatorului cea mai mare utilitate marginală;
b)găsirea acelui program de consum care-i asigură cea mai mare utilitate economică agregată
posibilă prin cheltuirea venitului său limitat;
c)modul de combinare în consum a diferitelor cantităţi din bunurile x şi y pentru a se menţine utilitatea
totală;
d)folosirea bugetului limitat astfel încât satisfacţia resimţită să fie minimă;
e) nici o variantă nu este corectă
2. Echilibrul consumatorului:
a) este întotdeauna constant;
b) se realizează la nivelul egalităţii rapoartelor utilităţilor marginale şi preţurilor bunurilor
consumate;
c) se modifică dacă venitul destinat consumului se schimbă;
d) se modifică dacă preţurile bunurilor cumpărate se schimbă.
e) exprimă minimizarea utilităţii totale.
Alegeţi răspunsul corect: A(a+b+c+d); B(b+d+e); C(b); D(c+d); E(b+c+d).
3. Obiectivul consumatorului raţional este:

a) maximizarea utilitǎţii marginale ;
b) maximizarea utilitǎţii totale ;
c) minimizarea utilitǎţii totale ;
d) obţinerea oricǎrui nivel de satisfacţie posibil ;
e) maximizarea cantitǎţii consumate.
4. Consumatorul raţional :
a) este acel consumator care acţioneazǎ pe criterii de eficienţǎ;
b) alege bunurile achiziţionate în funcţie de raportul dintre utilitatea marginalǎ şi preţ care trebuie sǎ fie, de
fiecare datǎ, cel mai mare;
c) alege programul de consum care îi asigurǎ utilitate agregatǎ maximǎ ;
d) are drept criteriu esenţial dupǎ care îşi va orienta alegerea maximizarea satisfacţiei în condiţii bugetare
date;
e) alege programul de consum format din bunuri ale cǎror utilitǎţi marginale pe unitatea monetarǎ sunt egale.
A (a+b+c+d+e); B (c+d+e); C (a+b+d); D (a+d+e); E (c).
5. În centrul analizei comportamentului raţional al consumatorului se aflǎ :

a) productivitatea factorilor de producţie ;
b) maximizarea profitului ;
c) utilitatea economicǎ ;
d) reducerea preţului de vânzare ;
e) minimizarea costului de producţie.
6. În teoria consumatorului, linia bugetului :

a) se mai numeşte dreapta isocostului ;
b) se mai numeşte dreapta bugetarǎ ;
c) se mai numeşte linia venitului disponibil ;
d) desemneazǎ ansamblul combinaţiilor de bunuri care aratǎ posibilitǎtile de cumpǎrare ale consumatorului,
în limita resurselor sale disponibile;
e) desemneazǎ ansamblul combinaţiilor de bunuri ce furnizeazǎ consumatorului aceeaşi utilitate agregatǎ.
A (a+b+d+e); B (b+c+d); C (a+b+d); D (a+d+e); E (c+d).
7. Curba de indiferenţǎ :
a) se mai numeşte curbǎ de isoutilitate;
b) se mai numeşte curbǎ de isoproducţie ;
c) se mai numeşte isocuantǎ;
d) desemneazǎ ansamblul combinaţiilor de bunuri care aratǎ posibilitǎtile de cumpǎrare ale consumatorului,
în limita resurselor sale disponibile;
e) desemneazǎ ansamblul combinaţiilor de bunuri ce furnizeazǎ consumatorului aceeaşi utilitate agregatǎ.
A (a+b+d+e); B (b+c+d); C (a+b+d); D (a+e); E (c+d).
8. Consumatorul îşi ordoneazǎ raţional preferinţele şi adoptǎ deciziile de consum pe baza unor axiome cum
sunt:
a) axioma comparaţiei;
b) axioma convexitǎţii ;
c) axioma insaturaţiei ;
d) tranzitivitatea opţiunii ;
e) toate variantele de mai sus.
9. Dinamica echilibrului consumatorului reflectǎ :

a) efectele moficǎrii variabilelor exogene modelului : venitul consumatorului şi preţurile bunurilor ;
b) efectele moficǎrii variabilelor endogene modelului : venitul consumatorului şi preţurile bunurilor ;
c) curba venit-consum ;
d) curba preţ consum ;
e) curba cererii.
A (a+c+d+e); B (a+b+d); C (b+c+d); D (a+d+e); E (c+d).
10. Care dintre variantele de mai jos nu constituie o proprietate a curbelor de indiferenţǎ :
a) curbele de indiferenţǎ nu se interesecteazǎ niciodatǎ ;
b) curbele de indiferenţǎ nu pot lua forma unor cercuri concentrice ;
c) curbele de indiferenţǎ au forme concave la origine cu înclinaţie negativǎ ;
d) panta curbele de indiferenţǎ este rata marginalǎ de substituţie între bunurile ce formeazǎ programele de
consum ;
e) o curbǎ de indiferenţǎ mai mare exprimǎ un nivel de utilitate mai mare.
6. Prezentaţi proprietǎţile curbelor de indiferenţǎ în consum.
7. Identificaţi alegerea optimǎ a consumatorului prin metodele graficǎ şi analiticǎ.

1. Resursele productive :
a) reprezintǎ totalitatea mijloacelor disponibile susceptibile de a fi valorificate în producerea de
bunuri materiale şi servicii ;
b) desemneazǎ stocul de valori sau active aflat în posesia unei persoane fizice sau juridice, la un moment
dat ;
c) pot fi reproductibile sau nereproductibile ;
d) pot fi primare, derivate şi secundare;
e) desemneazǎ caracteristicile ce definesc capacitatea oamenilor de a munci.
A (b+c+d); B (a+c+d); C(c+d); D(b); E(a+d)
2. Reprezintǎ forme ale resurselor productive:

a) resursele derivate ;
b) resursele secundare ;
c) resursele materiale ;
d) resursele reproductibile ;
e) toate variantele de mai sus.
3. Avuţia:
a) reprezintǎ totalitatea mijloacelor disponibile susceptibile de a fi valorificate în producerea de bunuri
materiale şi servicii ;
b) desemneazǎ stocul de valori sau active aflat în posesia unei persoane fizice sau juridice, la un
moment dat ;
c) poate fi formatǎ din active fizice şi financiare ;
d) la nivelul unei ţǎri, include şi soldul de resurse financiar-valutare;
e) are drept surse natura şi munca .
A (b+c+d); B (a+c+d); C (b+c+d+e); D (b); E (a+d+e)

3. Factorii de producţie originari sunt:
a) natura;
b) munca;
c) capitalul;
d)munca şi natura;
e) munca, natura şi capitalul.
4. Capitalul tehnic este format din:

a) investiţia netă şi impozitul aferent;
b) bani şi capital fix;
c) capitalul fix şi capitalul circulant;
d) profitul brut al întreprinzătorului şi salariul brut al muncitorilor;
e) cifra de afaceri şi creditele obţinute de producător.
5. Amortizarea:
a) este procesul de recuperare treptată a preţului de cumpărare a capitalului fix;
b) constă în pierderea treptată a capacităţii de funcţionare a capitalului fix;
c) este procesul prin care are loc regenerarea factorului de producţie pământ;
d) reprezintă procesul de recuperare a valorii de achiziţionare a capitalului circulant;
e) reprezintă procesul de recuperare treptată a preţului de cumpărare a capitalului tehnic.
1. Uzura reprezintă:
a) deprecierea treptată a caracteristicilor funcţionale ale capitalului fix, ca urmare a folosirii productive şi
acţiunii agenţilor naturali;
b) deprecierea capitalului tehnic;
c) deprecierea capitalului circulant în funcţiune;
d) deprecierea capitalului fix în funcţiune;
e) deprecierea care vizează atât bunurile corporale, cât şi bunurile necorporale.
2. Expresia bănească a uzurii capitalului fix se numeşte:

a) capital fix utilizat;
b) capital tehnic utilizat;
c) consum specific;
d) amortizare;
e) cost fix mediu.
3. Natura conţine în sfera sa de cuprindere următoarele elemente:

a) pământul;
b) factorul uman;
c) maşinile, utilajele folosite în procesul tehnologic;
d) resursele minerale;
e) resursele de apă.
A(a+b+d+e); B(a+d+e); C(d+e); D(a); E(a+d).
4. În componenţa capitalului fix intră:

a) zăcămintele de combustibil;
b) materiile prime;
c) energia solară;
d) mijloacele de transport;
e) materialele auxiliare.
5. Procdesul economic de recuperare treptatǎ a cheltuielilor fǎcute cu capitalul fix este:

a) capitalul fix utilizat;
b) capitalul ethnic utilizat;
c) consumul specific;
d) amortizarea;
e) costul fix mediu.
6. Având în vedere dimensiunile cantitative şi calitative ale factorilor de producţie, creştrea producţiei de bunuri
şi servicii se poate realiza prin :
a) cumpǎrarea unor cantitǎţi suplimentare de factori;
b) utilizarea numai a factorilor de calitate superioarǎ;
c) noi investiţii;
d) introducerea progresului tehnic şi economic;
e) pe de o parte, prin utilizarea unor cantitǎţi mai mari de factori iar pe de altǎ parte, prin ameliorarea
calitativǎ şi creşterea eficienţei utilizǎrii lor.
7. Factorul activ şi deteminant al producţieiîl constituie :

a) progresul tehnic ;
b) natura ;
c) informaţia ;
d) munca ;
e) capitalul.
8. Capitalul se defineşte ca :

a) ansamblul bunurilor şi serviciilor produse prin muncǎ şi destinate vânzǎrii;
b) ansamblul resurselor utilizate pentru obţinerea altor bunuri şi servicii;
c) ansamblul bunurilor produse prin muncǎ şi folosite pentru obţinerea altor bunuri şi servicii;
d) ansamblul bunurilor obţinute prin folosirea unor bunuri produse anterior şi care sunt destinate vânzǎrii;
9. Despre naturǎ se poate afirma cǎ este :

a) compusǎ din elementele naturale la care omul face apel pentru a produce şi pe care le influenţeazǎ prin
muncǎ ;
b) factor de producţie derivat ;
c) factorul activ şi determinant al producţiei ;
d) factor de producţie originar ;
e) de tipul substanţei şi energiei.
A(a+d+e); B(a+b+d+e); C(d+e); D(a); E(a+d).
10 Care dintre afirmaţiile urmǎtoare definesc capitalul fix?

a) ansamblul bunurilor care participǎ la mai multe cicluri de producţie ;
b) bunurile care se consumǎ într-un singur ciclu de producţie ;
c) bunurile care se consumǎ treptat ;
d) bunurile care se înlocuiesc dupǎ mai mulţi ani de utilizare ;
e) ansamblul bunurilor care sunt supuse uzurii fizice sau morale.
A(a+c+d); B(b+d+e); C(a+c+d+e); D(c+d); E(a+d).
6. Caracterizaţi factorii de producţie originari: munca şi natura.
7. Caracterizaţi capitalul ca factor de producţie derivat.

1. Combinarea factorilor de producţie constituie:
a) adaptabilitatea şi divizibilitatea factorilor de producţie;
b) operaţia tehnico-economică de înlocuire a factorilor de producţie în scopul obţinerii de cât mai multe
variante;
c) operaţia tehnico-economică de unire a factorilor de producţie care se realizează în orice activitate
economică;
d) divizibilitatea factorilor de producţie care face posibilă unirea lor;
e) înlocuirea factorilor de producţie în funcţie de natura activităţii.
2. Care din urmǎtoarele elemente nu reprezintǎ factor ice influenţeazǎ combinarea factorilor de producţie:
a) condiţiile tehnice de producţie;
b) abilitatea întreprinzǎtorului;
c) natura activitǎţii;
d) nivelul şomajului;
e) caracterul relativ limitat al resurselor productive.
3. Din punct de vedere economic, combinarea factorilor de producţie trebuie sǎ rǎspundǎ obiectivelor de:
f) maximizarea profitului ;
g) minimizarea costurilor de producţie pentru un anumit volum al producţiei de bunuri şi servicii;
h) obţinerea fiecǎrui bun economic prin unirea resurselor de muncǎ şi de capital;
i) maximizarea producţiei de bunuri şi servicii la un cost de producţie dat ;
j) maximizarea producţiei de bunuri şi servicii.
A(a), B(a+c); C(a+b+d); D(a+e); E(b+d)

Prin studii tehnice s-a determinat că debitul unei conducte între locul de extracţie X şi terminalul petrolier T
depinde de diametrul conductei (D) şi energia furnizată (E) în punctul de plecare (X) conform relaţiei:
1 1
4 4
Q=10⋅D ⋅E
a) Reprezentaţi grafic isocuanta corespunzătoare unui debit de 10 l/s.
Ecuaţia curbei de isoproducţie pentru Q = 10 l/s este:
1
1 1 ⇒ E⋅D=1 ⇒ E=
b) 10 = 10⋅D ⋅E
4 4
D
D 0 0,25 0,33 0,5 1 2 3 4 ∞
E ∞ 4 3 2 1 0,5 0,33 0,25 0
Graficul este o hiperbolă echilaterală ce tinde asimptotic către ambele axe de coordonate.
E
4
3
1 A (1, 1)
D
0 1 2 3 4
b). Fie punctul A(1,1) pe isocuantă. Care este semnificaţia şi valoarea ratei marginale de substituţie între
factorii D şi E (RmsD/E) în punctul A?
Rata marginală de substituţie între D şi E măsoară cantitatea suplimentară necesară din E (variaţia
energiei în punctul de plecare) pentru a compensa o diminuare infinit de mică a diametrului conductei (D),
astfel încât debitul să rămână constant (Q = ct). RmsD/E se calculează ca inversa valorii pantei isocuantei în orice
punct al acesteia.
dE 1 1
− . =− 2 =−1
RmsD/E = dD Pentru E = D în punctul A(1, 1) avem: RmsD/E D
c) Care este semnificaţia şi valoarea productivităţilor marginale ale factorilor D şi E (W mD şi WmE) în

punctul A?
Productivitatea marginală a factorului D (respectiv, E) indică măsura în care variază debitul
conductei (Q) ca urmare a unei variaţii infinitezimale a diametrului conductei D (respectiv a energiei
furnizate în punctul de plecare E), cantitatea din celălalt factor rămânând constantă.
Pornind din punctul A(1,1) considerăm E constant şi variem D:
1 1 1
4 4 4
Q=10⋅D ⋅( 1 ) =10⋅D
dQ 10
−3
10
W mD = = ⋅D 4 W mD = l/s
dD 4 . În A(1,1) avem: 4
dQ 10
−3
10
W mE = = ⋅E
4 W mE = l/s
dE 4 . În A(1,1) avem: 4
d) Ce relaţie generală există între RmsD/E, WmD şi WmE în orice punct al isocuantei?
dE
−
În orice punct al isocuantei, RmsD/E = dD .
Variaţia diametrului conductei (dD) determină o variaţie a debitului dată de relaţia: dD⋅W mD .
Analog variaţia energiei din punctul de plecare (dE) determină o variaţie a debitului dată de relaţia:
dE⋅W mE . Având în vedere că de-a lungul unei isocuante producţia este constantă, putem scrie:
dD⋅W mD + dE⋅W mE=dQ=0
W mE dE
=− =Rms D / E
W mD dD
Funcţia de producţie a unei întreprinderi este de forma:

Q  f  L, K    L  3 K  2  .
Reţinem trei momente din activitatea firmei caracterizate prin:
a) T  120 u.m., PL  10 u.m., PK  15 u.m.;
Q  f ( L, K )   L  3 K  2  ;
T  120; PL  10; PK  15; PL /PK  2/3
T 120 T 120
"OL": K  0, L    12; "OK": L  0, K   8
PL 10 PK 15
b) T'  180 u.m., P L  6 u.m., P K  9 u.m.;
' '
T'  180 u.m.; P' L  6 ; P' K  9; P' L /P' K  2/3

T ' 180 T ' 180
"OL": K  0, L    30; "OK": L  0, K    20
P 'L 6 P 'K 9
c) T"  264 u.m., P L  8 u.m., P K  12 u.m. .
'' ''
T"  264 u.m.; P"L  8 u.m.; P"K  12 u.m.; P"L /P" K  2/3
264 264
"OL": K  0, L   33; "OK": L  0, K   22
8 12
Să se reprezinte grafic liniile de isocost în cele trei situaţii descrise mai sus.
22
20
T T' T″
0 12 30 33 L

Procesul de producţie al unei întreprinderi poate fi descris cu ajutorul funcţiei:
1 1
Q  2L 2 K 2
Determinaţi combinaţia optimă de L şi K ce permite maximizarea producţiei la un cost dat (T = 90 u.m.; P L

= 3 u.m.; PK = 6 u.m.).
1 1 1 1 1 1 1 1
Q  2  L 2  K 2 ; WmL  2  K 2  L 2 ; WmK  2  K 2  L 2
2 2
WmL K

WmK L
 WmL PL K 1
    2K  L  0 L  15
 WmK PK  L 2  
T  L  P  K  P 3L  6K  90 : 3 2K  L  30 K  7,5
 L K 
Aşadar, punctul de echilibru al producătorului este E(15; 7,5) iar nivelul maxim al producţiei realizabil în
1 1
condiţiile date de cost este: Q = 2  15  7,5  21,21 produse

2 2
Pentru a transpune pe un grafic rezultatele obţinute vom determina, de asemenea, punctele de intersecţie ale
dreptei bugetului cu axele de coordonate:
T T
L  30 K  15
B (30; 0) pentru K = 0 PL ; A (0; 15) pentru L = 0  PK .
15
10 E (15; 7,5) Q = 21,21
0 5 10 15 30

1. Opţiunile producǎtorului raţional sunt:
a) maximizarea profitului ;
b) maximizarea încasǎrilor ;
c) maximizarea producţiei ;
d) minimizarea costului pentru o producţie determinatǎ ;
e) maximizarea producţiei la un cost dat.
A (a+b+c+d+e); B (a+b+c); C(a+d+e); D (d+e); E (a+d).
2. În punctul de optim al producǎtorului :

a) raportul productivitǎţilor marginale este egal cu raportul preţurilor factorilor ;
b) productivitǎţile marginale pe unitatea monetarǎ sunt egale ;
c) dreapta bugetarǎ este tangentǎ la o isocuantǎ ;
d) se atinge cea mai înaltǎ isocuantǎ de pe grafic ;
e) raportul utilitǎţilor marginale este egal cu raportul preţurilor bunurilor de consum.
A (a+b+c); B (a+b+c+d); C(a+d+e); D (a); E (a+c).
3. Minimizarea costului pentru o producţie determinatǎ:

a) este o opţiune a consumatorului raţional;
b) este o opţiune a producǎtorului raţional;
c) presupune ca producǎtorul sǎ aleagǎ cantitǎţile L şi K care sǎ îi permitǎ sǎ obţinǎ producţia
determinatǎ la un cost minim ;
d) se realizeazǎ atunci când raportul productivitǎţilor marginale este egal cu raportul preţurilor
factorilor ;
e) se realizeazǎ atunci când raportul utilitǎţilor marginale este egal cu raportul preţurilor bunurilor.
A (a+e); B (b+c+d); C(a+d+e); D (d); E (b+c).

Funcţia de producţie a unei întreprinderi este:
Q = f (L, K) = L1/3 · K1/3.
Întreprinderea este o „primitoare” de preţ atât în privinţa factorilor de producţie, cât şi produsului final:
p = 50 u.m., PL = 16 u.m., PK = 2 u.m.
a) Să se determine condiţia de maximizare a profitului;
Profitul se defineşte ca diferenţă între încasarea totală sau cifra de afaceri şi costul total:
Pr = ÎT – CT ; ÎT = p · Q ; CT = L · PL + K · PK
Pr = p · Q – L · PL – K · PK = p · L1/3 · K1/3 – L · PL – K · PK
Funcţia profitului se maximizează atunci când derivatele sale parţiale, în raport cu L şi K, sunt egale cu zero:
Pr 1
 0  p  L 2/3  K 1/3  PL  0
L 3
Pr 1
 0  p  L1/3  K -2/3  PK  0
K 3
1  2/3 1/3 dQ 1 1/3 -2/3 dQ
L  K  f 'L   WmL L  K  f 'K   WmK
De fapt, 3 dL şi 3 dK
Deci, în general, putem spune că profitul se maximizează când sunt îndeplinite concomitent condiţiile:
p · WmL = PL şi p · WmK = PK.
Acest lucru înseamnă că firma îşi va suplimenta producţia şi consumul de factori atât timp cât productivitatea
marginală în expresie valorică a fiecărui factor este mai mică (profitul este pozitiv şi în creştere) sau egală
(profitul atinge valoarea maximă) decât preţul fiecărui factor.
În particular, ţinând cont de ipoteza problemei, condiţiile de maximizare a profitului sunt:
50  2/3 1/3
 L  K  16
3
50 1/3  2/3
L K 2
3
Raportând cele două expresii, obţinem o condiţie echivalentă:
K W P 
 8  mL  L 
L  WmK PK  .
b) Să se identifice volumul de producţie pe care firma trebuie să îl realizeze pentru a obţine un profit maxim
atunci când are un singur angajat (L = 1).
K
8K 8
Pentru L = 1 şi L
Q = L1/3 · K1/3 = 11/3 · 81/3 = 2 produse
Pr = 50 · 2 – 16 · 1 – 2 · 8 = 100 – 32 = 68 u.m.
Deci, firma cu un singur angajat va obţine un profit maxim de 68 u.m. realizând o producţie de 2 produse.

Activitatea de producţie a unei întreprinderi se desfăşoară conform funcţiei: Q = L  K . Să se determine:
2
a) tipul de randament de scară;
Q = f (L, K) = L2 · K
Randamentele de scară indică maniera în care producţia variază ca urmare a unei variaţii proporţionale a
factorilor de producţie.
Q  f 1, 1  12  1  1
Q  f  4,4  4 2  4  64
Multiplicarea de 4 ori a cantităţii utilizate de L şi K a determinat creşterea producţiei de 64 ori, ceea ce înseamnă
că randamentul de scară este crescător.
În cazul unei funcţii de producţie omogene de genul Q  f  mL, mK   m f  L, K  , pentru orice n>1 randamentele
n
de scară sunt crescătoare. Într-adevăr, funcţia din ipoteza problemei prezintă randamente crescătoare:
Q  f  mL, mK    mL   mK  m 3 L2 K  m 3f(L, K)
2
b) ecuaţia dreptei de expansiune pentru PL = 5 şi PK = 10;
Traiectoria de expansiune, locul geometric al combinaţiilor productive care fac ca raportul productivităţilor
marginale să fie egal cu raportul preţurilor factorilor, este o dreaptă dacă funcţia de producţie este omogenă,
oricare ar fi gradul de omogenitate, deci indiferent dacă randamentele sunt constante, crescătoare sau
descrescătoare.
WmL PL

WmK PK
WmL  2LK
WmK  L2
2LK 5 K 1 1
 2
   K L
L 10 L 4 4 , ecuaţia căii de expansiune.
c) combinaţia optimă de L şi K pentru:
1. T = 150, PL = 5, PK = 10;
 1
K  L L  20
 4 
150  5L  10K K  5
E (20,5)
2. T' = 300, PL = 5, PK = 10;
 1
K  L L  40
 4 
300  5L  10K K  10
E' (40,10)
3. T'' = 180, P''L= 4, P''K= 8.
PL PL"
 "
Întrucât PK PK , ecuaţia căii de expansiune rămâne aceeaşi.
 1
K  L L  30
 4 
180  4L  8K K  7,5
E'' (30; 7,5)
Evidenţiaţi
grafic cele trei intersection OL: K = 0, L=T =150 =30
situaţii. PL 5
T 150
intersection OK : L = 0, K= = =15
P K 10
1.
T  300
"OL": K '  0, L    60
PL 5
T  300
"OK": L'  0, K     30 Calea de expansiune
2. PK 10
1
K= L
T  180 30 4
"OL": K ''  0, L     45
P '' L 4 22.5
T  180
"OK": L''  0, K   ''   22,5 20
3. PK 8
0 10 20 30 40 45
50 60

O întreprindere produce un bun folosind, la trei momente diferite, tehnologii şi bugete distincte:
t0: Q0 = L1/2 · K1/4, T0 = 60 u.m.;
t1: Q1 = 2 · L1/2 · K1/2, T1 = 100 u.m.;
t2: Q2 = 4 · L · K2, T2 = 150 u.m..
Funcţia de cost este aceeaşi pentru cele trei situaţii:
T = 5 · L + 10 · K
a) Să se determine numeric şi grafic echilibrul producătorului la momentele t0, t1 şi t2;
Pentru a determina cantităţile optime ce trebuie utilizate din factorii L şi K, în condiţiile Q 0 = L1/2 · K1/4, T0 =
60 u.m.; PL = 5 u.m. şi PK = 10 u.m., vom rezolva sistemul:
 WmL 0 5
 
 WmK 0 10

5L  10K  60 ,
dQ 0 1 1/2 1/4 1 K 1/4
WmL 0   L  K   1/2
dL 2 2 L
dQ 0 1 1/2 3/4 1 L1/2
WmK 0   L K   3/4
dK 4 4 K
WmL 0 1 K 1/4
K 3/4
K
  1/2  4  1/2  2 
WmK 0 2 L L L
 K 1  L
2   K  L  8
 L 2   4 
5  L  10  K  60 5  L  2,5  L  60 K  2
Punctul de echilibru la momentul t0 este: E0 (8, 2).
Pentru a identifica punctul de echilibru la momentul t1 rezolvăm următorul sistem:
 WmL1 5
 
 WmK1 10

5  L  10  K  100
dQ1 1 1/2 1/2 K 1/2
WmL1   2   L  K  1/2
dL 2 L
dQ1 1 L1/2
WmK1   2   L1/2  K 1/2  1/2
dK 2 K
WmL1 K 1/2
K 1/2
K
 1/2  1/2 
WmK1 L L L
K 1  L
  K  L  10
L 2  2 
5  L  10  K  100 5  L  5  L  100 K  5
Aşadar, echilibrul la momentul t1 este atins în punctul E1 (10; 5).
În a treia situaţie vom rezolva sistemul:
 WmL 2 5
 
 WmK 2 10

5  L  10  K  150
dQ 2 dQ 2
WmL 2   4K2 WmK 2   8 L  K
dL şi dK
WmL 2 4 K2 1 K
  
WmK 2 8  L  K 2 L
1 K 1
   L  K L  10
2 L 2  
5  L  10  K  150 15  L  150 K  10
Noul punct de echilibru este: E2 (10, 10).
Pentru reprezentarea grafică recapitulăm rezultatele obţinute, evidenţiind totodată producţiile maxime ce pot fi
obţinute şi intersecţiile dreptelor bugetare cu axele:
t0: L0 = 8, K0 = 2, Q0 = 81/2 · 21/4 = 3,363 produse;
T0 = 60 u.m., PL = 5 u.m.; PK = 10 u.m.;

T0 T0
 12 6
„∩OL”: K = 0, L = PL ; „∩OK”: L = 0, K = PK .
1/2 1/2
t1: L1 = 10, K1 = 5, Q1 = 2 · 10 · 5 = 14,142 produse;
T1 = 100 u.m., PL = 5 u.m., PK = 10 u.m.;
T1 T1
 20  10
„∩OL”: K = 0, L = PL ; „∩OK”: L = 0, K = PK .
t2: L2 = 10, K2 = 10, Q2 = 4 · 10 · 102 = 4.000 produse;
T2 = 150 u.m., PL = 5 u.m., PK = 10 u.m.;
T2 T2
 30  15
„∩OL”: K = 0, L = PL ; „∩OK”: L=0, K = PK .
K
15
E2 (10, 10)
10 Q2
E1 (10, 5)
5 Q1
E0 (8, 2)
Q0
0 5 10 15 20 25 30 L
b) Să se reprezinte grafic traiectoria de expansiune a întreprinderii. Schimbarea de scară s-a făcut cu substituire
de factori?
Pe graficul precedent, unind punctele de echilibru, punem în evidenţă traiectoria de expansiune a

întreprinderii (E0 – E1 – E2).
Analizând rezultatele anterioare observăm că producţia a crescut spectaculos datorită:
- creşterii cheltuielilor totale de la 60 u.m., la 100 u.m. şi, în final, la 150 u.m. (dreptele bugetare
corespunzătoare sunt paralele întrucât raportul preţurilor factorilor nu s-a modificat);
- schimbării tehnologiei de producţie de la Q 0 = L1/2 · K1/4, la Q1 = 2 · L1/2 · K1/2 şi, în final, la Q2 = 4 · L ·
2
K.
Ecuaţiile traiectoriei de expansiune sunt:
L
t0: K = 4
L
t1: K = 2
t2: K = L
K
Prin urmare, coeficientul capitalului sau intensitatea capitalului (k = L , reprezentând cantitatea de capital
1 1
 1
utilizată de un lucrător sau capitalul per capita) a crescut treptat 4 2 . Aşadar, expansiunea întreprinderii
s-a produs substituind L cu K.
1. Substituirea factorilor de producţie se bazeazǎ pe :

a) compatibilitatea caracteristicilor de utilitate şi de adaptabilitate a pǎrţilor care se combinǎ ;
b) productivitatea medie a factorilor ;
c) rata marginalǎ de substituţie între bunuri ;
d) caracterul limitat al producţiei ;
2. În condiţiile unor nevoi mari şi în creştere, combinarea factorilor de producţie se bazeazǎ pe :
a) obţinerea bunurilor necesare cu consumuri minime de factori de producţie ;
b) maximizarea producţiei de bunuri indiferent de consumul de factori de producţie ;
c) maximizarea producţiei de bunuri la un volum dat al factorilor de producţie utilizaţi ;
d) creşterea consumului de factori de producţie în vederea obţinerii mai multor bunuri ;
3. Combinarea factorilor de producţie constituie:
a) consumul de factori de producţie în expresie monetarǎ;
b) operaţia tehnico-economică de substituire a factorilor de producţie;
c) operaţia tehnico-economică de unire a factorilor de producţie care se realizează în orice activitate
economică;
d) activitatea în care se combinǎ diverse bunuri de consum;
e) operaţia economicǎ prin care se stabileşte cantitatea dintr-un factor de producţie, necesarǎ pentru a compensa
reducerea cu o unitate a unui alt factor.
4. Rata marginalǎ de substituţie reprezintǎ :

a) cantitatea dintr-un factor de producţie necesarǎ pentru a determina reducerea cu o unitate a producţiei în
condiţiile în care ceilalţi factori nu se modificǎ ;
b) cantitatea dintr-un factor de producţie necesarǎ în producerea unei cantitǎţi de bunuri mai mari cu o
unitate ;
c) cantitatea dintr-un factor care se diminueazǎ pentru a creşte un alt factor, astfel încât producţia sǎ creascǎ
cu o unitate ;
d) cantitatea dintr-un factor de producţie necesarǎ pentru a compensa reducerea cu o unitate a unui alt
factor astfel încât producţia sǎ rǎmânǎ aceeaşi ;
e) producţia ce trebuie sǎ se obţinǎ astfel încât cantitatea dintr-un factor de producţie sǎ fie egalǎ cu cantitatea
dintr-un alt factor.
5. Elasticitatea substituirii unui factor de producţie A cu un factor B:

a) exprimǎ mǎsura în care poate fi menţinutǎ producţia când un factor este înlocuit cu altul ;
b) este negativǎ pentru toate combinaţiile normale ale factorilor de producţie ;
c) este pozitivǎ pentru toate combinaţiile normale ale factorilor de producţie ;
d) variazǎ de la zero la infinit, în funcţie de usurinţa cu care unul din factori poate fi înlocuit cu altul,
producţia rǎmânând constantǎ.
e) se masoarǎ cu ajutorul coeficientului elasticitǎţii substituirii .
A(a+e); B(a+c); C(a+c+d+e); D(a+b+e); E(c+d).
6. Opţiunile producătorului raţional sunt:

a) maximizarea cifrei de afaceri;
b) maximizarea producţiei la un cost dat;
c) minimzarea producţiei la un cost dat;
d) minimzarea costului pentru o producţie determinată;
e) maximizarea profitului.
Alegeţi răspunsul corect: A(a+b+e); B(b+d+e); C(d+e); D(e); E(a+d).
7. Linia de isocost reprezintǎ:
a) dreapta bugetului producǎtorului ;
b) ansamblul combinaţiilor de muncǎ şi capital pe care producǎtorul poate sǎ le obţinǎ la un preţ dat al
factorilor ;
c) ansamblul combinaţiilor de muncǎ şi capital pe care producǎtorul poate sǎ le obţinǎ la un cost total dat şi
preţuri date ale factorilor ;
d) ansamblul combinaţiilor de muncǎ şi capital pe care producǎtorul poate sǎ le obţinǎ pentru costuri totale
diferite;
e) domeniul de opţiune al producǎtorului.
A(a+b+c); B(b+d+e); C(a+e); D(a); E(a+c).
8. Panta dreptei bugetare a producǎtorului este determinatǎ prin raportul:

PL
a) PK ;
PK
b) PL ;
L
c) K ;
WmL
d) PL ;
WmL
e) WmK .
9. Panta isocuantei este determinatǎ prin raportul:

PL
a) PK ;
PK
b) PL ;
WmK
c) WmL ;
WmL
d) PL ;
WmL
e) WmK .
10. Traiectoria de expansiune a întreprinderii:

a) reprezintǎ linia de isocost ;
b) exprimǎ creşterea cantitǎţilor utilizate din muncǎ şi capital datoratǎ mǎririi bugetului când preţurile
relative ale factorilor rǎmân aceleaşi ;
c) se prezintǎ sub forma unei drepte când cei doi factori progreseazǎ în aceleaşi proporţii în timpul
expansiunii întreprinderii ;
d) reflectǎ schimbarea de scarǎ a producţiei ;
e) se mai numeşte line de scarǎ.
A(a+b+c); B(a+b+c+d+e); C(a+d+e); D(b+c+d+e); E(a+c).
11. Definiţi combinarea factorilor de producţie şi descrieţi caracteristicile sale.
12. Caracterizaţi funcţiile de producţie recurgând la metoda graficǎ.
13. Maximizarea producţiei la un cost dat – una dintre opţiunile producǎtorului raţional.
14. Minimizarea costului pentru o producţie determinatǎ – una dintre opţiunile producǎtorului raţional.

1. Costul de oportunitate reprezintǎ:
a) expresia valoricǎ a consumului de factori de producţie;
b) costul social al unei activitǎţi;
c) valoarea şansei alternative ce trebuie sacrificatǎ în vederea întreprinderii unei acţiuni;
d) costul contabil;
e) costul implicit.
2. Consumul factorului de producţie muncǎ se reflectǎ în costurile:

a) salariale;
b) variabile;
c) totale;
d) fixe;
3. Nu poate fi exprimat decât valoric:

a) consumul factorului muncǎ;
b) consumul capitalului fix;
c) consumul capitalului circulant;
d) consumul factorului natural;
e) consumul factorului pǎmânt.

O firmă înregistrează costurile fixe şi variabile globale indicate în tabelul de mai jos:
Producţi Costul Costul Costul Costul Costul Costul Costul
a totală fix variabil total mediu mediu total marginal
(Q) global global global fix variabil mediu mediu
(CF) (CV) (CT) (CFM) (CVM) (CTM) (Cm)
0 100 0 100 - - - -
1 100 90 190 100 90 190 90
2 100 170 270 50 85 135 80
3 100 240 340 33,33 80 113,33 70
4 100 300 400 25 75 100 60
5 100 370 470 20 74 94 70
6 100 450 550 16,67 75 91,67 80
7 100 540 640 14,29 77,14 91,43 90
8 100 650 750 12,5 81,25 93,75 110
9 100 780 880 11,11 86,67 97,78 130
10 100 930 1030 10 93 103 150
a) Completaţi tabelul.
Vom completa tabelul folosind următoarele relaţii matematice:
CT = CF + CV
CF CV CT
CFM= ; CVM= ; CTM=
Q Q Q
ΔCT
Cm=
ΔQ
b) Reprezentaţi grafic costurile globale şi explicaţi în ce manieră legea randamentelor

neproporţionale influenţează forma curbelor costurilor variabil (CV) şi total (CT).
CF, CV, CT
1200 CT
1000 CV
800
600
400
200
CF
0 5 10 15 Q
Observăm că mărimea costului variabil global se modifică în raport cu volumul producţiei de o

manieră neproporţională. Până la a patra unitate a producţiei, costul variabil global creşte cu rate
descrescătoare. Începând cu a cincea unitate a producţiei, costul variabil global creşte cu rate crescătoare.
Acest fapt se explică pe baza legii randamentelor neproporţionale. Atât timp cât randamentul de scară este
crescător, cantităţi de factori de producţie din ce în ce mai mici sunt necesare pentru a obţine o unitate de
produs final. Dacă preţul pe unitatea de factor de producţie rămâne acelaşi, costul variabil va creşte cu rate
descrescânde. Printr-un raţionament similar deducem că, în condiţiile unui randament de scară descrescător,
costul variabil global (şi, respectiv, costul total global) creşte cu rate crescătoare.
c) Reprezentaţi grafic costul fix mediu (CFM), costul variabil mediu (CVM), costul total mediu
(CTM) şi costul marginal (Cm). Analizaţi forma curbelor respective pe baza derivatelor
funcţiilor costurilor mai sus enunţate în raport cu volumul producţiei.
CVM, CFM,
CTM, Cm
200
150 Cm
100
CTM
CVM
50
CFM
0
1 5 10 15 Q
Costul marginal
dCT d (CF+CV ) d ( CF+f (Q ) )
= = =f'(Q )
Cm = dQ dQ dQ
În ipoteza unui cost variabil considerat funcţie crescătoare de volumul producţiei (respectiv
f’(Q)>0), costul marginal este, în mod necesar, pozitiv.
dCm
<0 ⇔f''( Q )< 0⇔ CV''<0 ⇔CV
Cm este descrescător când dQ are formă concavă (Q < 4).
dCm
=0 ⇔ f''(Q)=0⇔ CV''=0 ⇔CV
Cm minim când dQ prezintă un punct de inflexiune (Q =
4).
dCm
>0 ⇔f''(Q )> 0⇔ CV''>0 ⇔CV
Cm este crescător când dQ are formă convexă (Q > 4).
Costul fix mediu

CF
CFM= >0
Q
Q → 0 => CFM → ∞
Q → ∞ => CFM → 0
Funcţia CFM este o ramură de hiperbolă echilaterală care are asimptote cele două axe ale
coordonatelor.
Costul variabil mediu

CV f (Q )
CVM= =
Q Q
dCVM Q⋅f'(Q)−f (Q ) f'(Q) f (Q )
= 2 = − 2
dQ Q Q Q
dCVM f' (Q ) f (Q) f (Q)
< − 2 < 0⇔ f'(Q )< ⇔ Cm<CVM
I. dQ Q Q Q ;
dCVM f'(Q) f (Q) f (Q)
= − 2 =0⇔ f'(Q)= ⇔ Cm=CVM
II. dQ Q Q Q ;
dCVM f' (Q ) f (Q) f (Q)
> − 2 > 0⇔ f'(Q )> ⇔ Cm>CVM
III. dQ Q Q Q .
Deci, CVM este:
descrescător atunci când curba sa se situează deasupra Cm (Q < 5);
minim când curba sa este intersectată de curba Cm (Q = 5);
crescător când curba sa se situează sub curba Cm (Q > 5).
Costul total mediu

CT CF+CV CF+ f (Q)
CTM= = =
Q Q Q
dCTM Qf'(Q )−(CF+f (Q)) f'(Q) CF+f (Q )
= = −
dQ Q2 Q Q2
dCT CF+ f (Q)
<0 ⇔f' (Q)< ⇔Cm< CTM
I. dQ Q (Q < 7);
dCT CF+f (Q )
=0⇔ f'(Q )= ⇔ Cm=CTM
II. dQ Q (Q = 7);
dCT CF+f (Q)
>0 ⇔f'(Q)> ⇔Cm> CTM
III. dQ Q (Q > 7).
Curba Cm este deasupra curbei CTM când acesta este crescător şi dedesubt când este descrescător;
Cm intersectează CTM în punctul de minim.
Fie o întreprindere care îşi obţine producţia cu un cost fix egal cu 4 u.m. şi un cost variabil ce se modifică
2
în proporţie de 1 în raport cu volumul producţiei.
a) Să se determine funcţiile CT, CTM, CVM, CFM, Cm şi să se reprezinte grafic.
CF = 4 u.m.
CV = 2 · Q
CT = CV + CF = 2 · Q + 4
CT 2Q  4 4 CV 2Q CF 4
  2  2 
CTM = Q Q Q ; CVM = Q Q ; CFM = Q Q
dCT
2
Cm = dQ
Q 0 1 2 3 4 5
CV 0 2 4 6 8 10
CT 4 6 8 10 12 14
CFM +∞ 4 2 1,33 1 0,8
CTM +∞ 6 4 3,33 3 2,8
b) Să se identifice volumul producţiei corespunzător pragului de rentabilitate pentru ÎT = 4 · Q.
Pe graficul precedent reprezentăm şi ÎT. Observăm că dreapta încasării totale intersectează dreapta
costului total pentru o producţie egală cu 2.
Firma se află în „punctul mort” sau atinge pragul de rentabilitate dacă:
ÎT = CT => p · Q = CF + CV => 4 · Q = 4 + 2 · Q  Q = 2 .

Funcţia costului total la nivelul unei întreprinderi este:
1
CT = 2 Q3 – Q2 + 4Q + 4
a) Să se reprezinte grafic funcţiile costurilor medii şi costului marginal.
b) Să se determine volumul producţiei pentru care firma obţine profit maxim în condiţiile unui preţ fixat de
piaţă la nivelul de 8 u.m./produs.
c) Să se evidenţieze curba ofertei acestui producător pentru preţuri fixate exogen (prin confruntarea cererii şi
ofertei de bunuri la nivelul întregii pieţe) mai mari decât 3 u.m./produs.

1/4 3/4
Fie funcţia de producţie: Q = 4 · L ·K .
a) Să se evidenţieze relaţiile dintre WmL şi WL, WmK şi WK;

b) Să se reprezinte grafic funcţiile Q, WmL şi WL pentru L = 0,6; K = 1.

1. Productivitatea factorilor:
a) este un indicator de performanţǎ economicǎ;
b) reflectǎ într-o formǎ sinteticǎ perfecţionarea tehnicii şi tehnologiei;
c) reflectǎ într-o formǎ sinteticǎ metodele de organizare a producţiei şi a muncii;
d) reflectǎ într-o formǎ sinteticǎ gradul de calificare a forţei de muncǎ;
2. Nu reprezintǎ o cale de creştere a productivitǎţii muncii:

a) promovarea progresului ştiinţific şi tehnic;
b) creşterea gradului de calificare a lucrǎtorilor;
c) reducerea costului de producţie;
d) perfecţionarea tehnicilor şi tehnologiilor;
e) revoluţia managerialǎ.
3. Creşterea productivitǎţii muncii are un rol major în:

a) promovarea progresului ştiinţific şi tehnic;
b) reducerea costului de producţie;
c) creşterea gradului de calificare a lucrǎtorilor;
d) perfecţionarea tehnicilor şi tehnologiilor;
e) revoluţia managerialǎ.

3 2
Fie funcţia de producţie: Q = ( - L + 3L ) · K.
a) Pentru ce cantităţi utilizate din factorul muncă, W mL şi WL sunt crescătoare, respectiv descrescătoare? În ce
punct taie WmL curba WL şi de ce?
b) Reprezentaţi grafic WmL, WL, şi Q, ţinând cont de rezultatele de la punctul a). Cantitatea din factorul capital
rămâne neschimbată, K = 1.

1. Reprezintǎ rezultate microeconomice exprimate în unitǎţi monetare:
a) produsul intern brut;
b) cifra de afaceri;
c) produsul global brut;
d) produsul intern net;
e) venitul naţional.
2. Valoarea adǎugatǎ este un rezultat microeconomic:

a) exprimat în unitǎţi fizice;
b) exprimat în unitǎţi natural-convenţionale;
c) exprimat în unitǎţi monetare;
d) care constǎ în suma încasǎrilor unui agent economic;
e) care, în formǎ netǎ, însumeazǎ ansamblul recompenselor factorilor de producţie.
3.Profitul brut este:

a) un rezultat bǎnesc net;
b) rezultat final;
c) rezultat global;
d) egal cu valoarea adǎugatǎ brutǎ;
e) egal cu profitul net minus impozitul direct pe profit.
1. Costul total cuprinde:
a) numai costurile variabile;
b) numai o parte a costurilor variabile şi toate costurile fixe;
c) numai o parte a costurilor fixe şi totalul costurilor variabile;
d) costurile fixe şi variabile;
e) numai costurile fixe.
2. Comportamentul grafic al costului marginal şi al costului total mediu poate fi descris astfel:
a) costul marginal intersectează curba costului total mediu pe porţiunea descrescătoare a acesteia din urmă;
b) costul marginal intersectează curba costului total mediu pe porţiunea crescătoare a acesteia din urmă;
c) costul marginal intersectează curba costului total mediu în punctul de minim al acesteia din urmă;
d) pentru orice nivel al producţiei costul marginal nu poate lua valori mai mici decât costul total mediu;
e) când costul marginal este superior costului total mediu, acesta din urmă se află în scădere.
3. Costul contabil include:

k) costurile explicit şi implicit;
l) costul producţiei;
m) profitul normal;
n) costul explicit şi amortizarea capitalului fix;
o) costul implicit.
4. Costul producţiei (costul economic) este acela care cuprinde:

a) numai costuri explicite;
b) numai costuri implicite;
c) numai costul explicit şi amortizarea capitalului fix;
d) elemente de profit economic ;
e) elemente de profit normal.
5. Costurile implicite reflectǎ :

a) cheltuielile necesare fǎcute cu procurarea factorilor de producţie din afara întreprinderii;
b) consumul total de factori de producţie la nivelul întreprinderii;
c) acele cheltuieli inerente producţiei care nu presupun plǎţi cǎtre terţi ;
d) salariul cuvenit întreprinzǎtorului pentru munca sa în cadrul întreprinderii ;
e) dobânda cuvenitǎ întreprinzǎtorului pentru capitalul propriu antrenat în activitatea întreprinderii.
A(a+b); B(c); C(c+d+e); D(b+c); E(d+e).
6. Întreprinderea realizeazǎ dezeconomii de scarǎ atunci când :

a) costul mediu pe termen scurt creşte;
b) costul mediu pe termen lung creşte;
c) costul mediu pe termen scurt scade;
d) costul mediu pe termen lung scade;
e) costul mediu pe termen lung este minim.
7. Randamentele de scarǎ crescǎtoare corespund situaţiei în care:

a. costul mediu pe termen scurt creşte;
b. costul mediu pe termen lung creşte;
c. costul mediu pe termen scurt scade;
d. costul mediu pe termen lung scade;
e. costul mediu pe termen lung este minim.
8. În faza randamentelor de scarǎ constante:

a. întreprinderea realizeazǎ economii de scarǎ;
b. întreprinderea realizeazǎ dezeconomii de scarǎ;
c. întreprinderea ajunge la acea dimensiune a producţiei începând de la care se atinge costul mediu
minim pe termen lung ;
d. întreprinderea ajunge la acea dimensiune a producţiei începând de la care se atinge costul mediu minim pe
termen scurt ;
e. costul mediu pe termen lung creşte.
9. Întreprinderea realizeazǎ economii de scarǎ atunci când :

a. randamentele de scarǎ sunt descrescǎtoare;
b. costul mediu pe termen lung creşte;
c. costul mediu pe termen scurt scade;
d. costul mediu pe termen lung scade;
e. randamentele de scarǎ sunt constante.
10. Curba "înfǎşurǎtoare" reprezintǎ :

a. curba costului total mediu ;
b. curba costului fix mediu ;
c. curba costului mediu pe termen lung ;
d. curba costului variabil mediu ;
e. curba costului marginal.
11. Atunci când munca este factorul variabil iar ceilalţi factori ramân nemodificaţi, volumul maxim al producţiei
corespunde situaţiei în care :
a) productivitatea medie a muncii este zero ;
b) productivitatea marginalǎ a muncii este zero ;
c) productivitatea marginalǎ a muncii este maximǎ ;
d) productivitatea medie a muncii este maximǎ ;
e) nici o varaiantǎ nu este corectǎ.
12. Atunci când munca este factorul variabil iar ceilalţi factori ramân nemodificaţi, nivelului maxim al
productivitǎţii marginale a muncii îi corespunde :
a) un volum al producţiei totale maxim;
b) un nivel al productivitǎţii medii a muncii minim ;
c) un nivel al productivitǎţii medii a muncii mai mare ;
d) un nivel al productivitǎţii medii a muncii mai mic ;
e) un nivel al productivitǎţii medii a muncii maxim.
13. Atunci când munca este factorul variabil iar ceilalţi factori ramân nemodificaţi, nivelului maxim al
productivitǎţii medii a muncii îi corespunde :
a) un nivel egal al producţiei totale ;
b) un nivel egal al productivitǎţii marginale ;
c) un nivel mai mare al productivitǎţii marginale ;
d) un nivel mai mic al productivitǎţii marginale ;
14. Productivitatea reprezintă:

a) expresia sintetică a eficienţei utilizării factorilor de producţie;
b) rodnicia factorilor de producţie;
c) randamentul factorilor de producţie;
d) raportul între volumul obţinut de producţie şi factorii de producţie implicaţi în realizarea sa;
e) toate variantele menţionate.
15. Productivitatea globală a factorilor de producţie exprimă:

a) produsul total obţinut;
b)performanţa şi eficienţa de ansamblu a tuturor factorilor de producţie implicaţi într-un proces
productiv;
c) eficienţa obţinută prin modificarea cu o unitate a unuia sau a tuturor factorilor de producţie;
d) randamentul mondial al tuturor factorilor de producţie;
e) eficienţa utilizării capitalului fix.
16. Evidenţiaţi conţinutul conceptului de cost.
17. Comportamentul grafic al costurilor globale, medii şi celui marginal.
18. Determinaţi analitic şi pe grafic pragul de rentabilitate prin metodele liniarǎ şi neliniarǎ.
19. Construiţi curba ofertei producǎtorului.
20. Productivitatea factorilor de producţie muncǎ şi capital.
21. Limita combinǎrii factorilor de producţie. Legea randamentelor neproporţionale.

1. Adam Smith aprecia că esenţa unică a preţului este:
a) munca încorporată în fiecare dintre bunurile care se supun schimbului;
b) raritatea realativă a resurselor în raport cu nevoile;
c) raritatea bunurilor;
d) utilitatea bunurilor;
e) venitul disponibil.
2. Reprezintă teorii ale valorii:

a) teoria valorii-muncă (subiectivă);
b) teoria valorii-muncă (obiectivă);
c) teoria valorii-utilitate (subiectivă);
d) teoria valorii-utilitate (obiectivă);
e) b+c.
3. Conform teoriei valorii-utilitate:

a) valoarea se explică prin raritatea bunurilor economice;
b)valoarea se explică prin utilitatea pe care consumatorii o atribuie bunurilor economice;
c) mărimea valorii se manifestă pe piaţă prin valoarea de schimb;
d) mărimea valorii se manifestă prin valoarea socială, calculată ca timp de muncă socialmente necesar pentru
producerea unui bun;
e) valoarea depinde de intensitatea nevoilor cărora se adresează bunurile economice.
A (a+b+c); B (c+d); C (a+b+e); D (a+b); E (e).

1. Nu reprezintă o funcţie a preţurilor:
a) funcţia de calcul şi măsurare a cheltuielilor şi rezultatelor;
b) funcţia de mijloc de plată;
c) funcţia de stimulare a intereselor agenţilor economici;
d) funcţia de informare rapidă şi ieftină a participanţilor la piaţă cu privire la tensiunile de raritate a
bunurilor şi serviciilor ;
e) funcţia de recuperare a costurilor şi de distribuire a veniturilor.
2. Funcţia preţurilor de calcul şi măsurare a chetuielilor şi rezultatelor constă în aceea că:

a) preţurile apar ca un sistem de semnale care coordonează deciziile agenţilor economici;
b) preţurile apar ca acel instrument care îi ierarhizează pe producători după costuri şi rentabilitate;
c) preţurile asigură compensarea cheltuielilor şi obţinerea unui anumit profit;
d) prin intermediul preţurilor capătă expresie banească indicatorii ce caracterizează activitatea
economico-socială;
e) c+d.
3. Funcţia preţurilor de stimulare a intereselor agenţilor economici producători constă în aceea că:
a) preţurile apar ca un sistem de semnale care coordonează deciziile agenţilor economici;
b) preţurile orientează activităţile economice spre acele ramuri şi sectoare în care prin mărimea lor
(costurile fiind date) se încasează profituri relativ mari pe produs;
c) preţurile asigură compensarea cheltuielilor şi obţinerea unui anumit profit;
d) prin intermediul preţurilor capătă expresie banească indicatorii ce caracterizează activitatea economico-
socială;
e) nici o variantă nu este corectă.

1. Formarea preţurilor adesea se reduce la unele aspecte concrete, formal-juridice, cum sunt:
a) modalitatea de negociere a preţului;
b) forma juridicǎ a acordului dintre pǎrţi cu privire la preţ;
c) cǎile de informare a pǎrţilor interesate privind preţul;
d) zona de practicare a preţului;
2. În practica economicǎ se utilizeazǎ diferite tipuri de preţuri, precum:

a) preţul director;
b) preţul de licitaţie;
c) preţul bursei;
d) preţul de catalog;
e) a+b+c+d.
3. Factorii interni de formare a preţului:

a) îşi exercitǎ influenţa dinspre oferta producǎtorului;
b) îşi exercitǎ influenţa dinspre cererea consumatorului;
c) se referǎ exclusiv la jocul liber al cererii şi ofertei pe piaţǎ;
d) se referǎ la totalitatea elementelor caracteristice unei economii naţionale;
e) se referǎ la acele procese care sunt specifice mecanismului pieţei.
A (e); B (a+b); C (a+b+e); D (c); E (a+d).

1. Intervenţia guvernamentalǎ în mecanismul formǎrii preţurilor este necesarǎ atunci când:
a) existǎ penurie de resurse materiale şi energetice;
b) se doreşte limitarea tendinţei unor firme mari de a crea monopoluri;
c) trebuie protejate interesele consumatorilor;
d) se urmareşte folosirea raţionalǎ a resurselor naţionale;
2. Fixarea de cǎtre stat a unor preţuri minime are ca efect:

a) supraproducţia;
b) excesul de cerere;
c) penuria de produse;
d) dezavantajarea producǎtorului;
e) restrângerea pieţei produsului pentu care s-a fixat preţul minim.
3. Reprezintǎ o pârghie a statului de intervenţie în mecanismul formǎrii preţurilor:

a) adoptarea Codului Comercial;
b) supravegherea bunei funcţionǎri a mecanismului pieţei;
c) supravegherea respectǎrii legilor privitoare la concurenţǎ;
d) salariul minim garantat;
e) stǎvilirea unor tendinţe monopoliste şi oligopoliste.
1. Reprezintǎ un factor extern de formare a preţului care acţioneazǎ dinspre cererea consumatorului:
a) nevoile consumatorilor;
b) posibilitatea producǎtorilor de a se raporta la nevoile consumatorului;
c) mǎsurile guvernamentale pentru menţinerea unor echilibre social-economice pe piaţa muncii;
d) raritatea bunurilor;
e) cantitatea de muncǎ încorporatǎ în fiecare cantitate de bun.
2. Dintre factorii interni ai formǎrii preţului care îşi exercitǎ influenţa dinspre oferta producǎtorilor fac parte :
a) capacitatea de platǎ a populaţiei consumatoare ;
b) structurile ofertei ;
c) structurile cererii ;
d) abilitatea întreprinzǎtorului ;
e) nvelul costurilor unitare.
3. În realitate, într-un sistem economic de piaţǎ, preţurile sunt :

a) libere ;
b) administrate ;
c) mixte ;
d) un rezultat exclusiv al jocului liber dintre cererea şi oferta pieţei ;
e) formate pe baza tuturor factorilor de influenţǎ interni si externi pieţei.
A (e); B (d); C (a+b+d); D (c+e); E (a+d).
4. Fixarea de cǎtre stat a unor preţuri maxime are ca efect:

a) supraproducţia;
b)excesul de cerere;
c) excesul de ofertǎ;
d) protejarea producǎtorului;
e) dezvoltarea pieţei produsului pentu care s-a fixat preţul maxim.
5. Statul se implicǎ în formarea preţurilor prin acordarea de subvenţii:

a) în situaţii extraordinare de tipul rǎzboaielor, crizelor profunde;
b)atunci când existǎ companii ce au tendinţa de a forma monopoluri;
c) de fiecare datǎ când existǎ penurie de produse pe piaţǎ;
d)atunci când doreşte sǎ susţinǎ oferta unor produse de interes general;
e) când urmǎreşte sǎ limiteze procesul inflaţionist.
6. Funcţiile preţurilor în economia de piaţǎ.
7. Politicile preţurilor maxime şi minime.

1. Piaţa îndeplineşte urmǎtoarele funcţii economice:
a) oferǎ informaţii obiective, ieftine şi uşor transmisibile cu privire la preţ şi dinamica raportului
cerere-ofertǎ ;
b) oferǎ informaţii obiective, ieftine şi uşor transmisibile cu privire la tensiunile de raritate a bunurilor
economice orientând agenţii economici în deciziile lor ;
c) intermediazǎ relaţiile dintre agenţii economici în acţiunile lor de schimb, de vânzare-cumpǎrare ;
d) este mijlocitor al schimburilor asigurând împǎrţirea lor în douǎ acte distincte, vânzarea şi cumpǎrarea ;
e) verificǎ existenţa concordanţei între volumul, structura şi calitatea ofertei cu volumul, structura şi
calitatea cererii.
A(a+b+c+e); B(a+b+c+d+e); C(a+c+e); D(a); E (a+d+e).
2. Care dintre urmǎtoarele afirmaţii pot constitui definiţia pieţei:

a) este un spaţiu economic şi fizico-geografic ;
b) este procesul prin care cumpǎrǎtorii unui bun încearcǎ sǎ impunǎ preţuri cât mai mici;
c) este cadrul în care se formeazǎ preţul unui bun;
d) reprezintǎ ansamblul cumpǎrǎtorilor şi vânzǎtorilor;
e) reprezintǎ ansamblul relaţiilor de schimb care se stabilesc între cumpǎrǎtori şi vânzǎtori.
A(a+c+e); B(a+e); C(e); D(a); E (a+d+e).
3. Criteriul pe baza cǎruia se delimiteazǎ piaţa satisfactorilor de cea a prodfactorilor este:

a) cadrul desfǎşurǎrii relaţiilor deschimb;
b) timpul în care se transferǎ obiectul tranzacţionat;
c) numǎrul şi importanţa relativǎ a participanţilor;
d) natura economicǎ a bunurilor;
e) forma obiectelor schimbate.

Dublarea preţului produsului X determinǎ urmǎtoarele modificǎri în cantitǎţile cerute din produsele
X, Y şi Z:
Preţul produsului Cantitatea cerută

X u.m./ unitatea (unităţi)
X Y Z
10 100 190 200
20 90 380 650
a) Să se calculeze coeficientul elasticităţii cererii pentru cele trei bunuri;
ΔQ ΔP Q 1 −Q 0 P 0 Q1 −Q0 P0 90−100 10
k ec/p =− =− ⋅ =− ⋅ =− ⋅
x Q 0 : P0 Q0 P1−P 0 P1 −P0 Q0 20−10 100 =
−10 10 1
=− ⋅ = =0,1
10 100 10
ΔQ y ΔP x Q1y−Q0y P1x −P0x Q1y−Q0y P0x

k ecy/Px =− =− =− ⋅ =
Q0y : P0x Q0y : P0x P1y−P 0y P0y
380−190 10 190 10
=− ⋅ =− ⋅ =−1
20−10 190 10 190
650-200 10 −450 10
k ec/p =− ⋅ =− ⋅ =2 , 25
x 20-10 200 10 200
b) Să se arate ce fel de cerere au bunurile X, Y, Z funcţie de evoluţia preţului bunului X?
Produsul X are cerere inelastică.

Produsul Y are cerere inelastică.
Produsul Z are cerere elastică.
1. Coeficientul de elasticitate a ofertei în funcţie de preţ este egal cu 2. Cu cât s-a modificat preţul în condiţiile în
care cantitatea oferitǎ a crescut cu 10% iar preţul iniţial era 10 u.m.
a) 0,1;
b) 5;
c) 2;
d) 0,5;
e) 5.
2. Dacǎ o scǎdere cu 10% a preţului unui produs determinǎ o reducere a cantitǎţii oferite din acel produs cu
15%, se poate aprecia cǎ oferta este:
a) inelasticǎ;
b) elasticǎ;
c) de elasticitate unitarǎ;
d) perfect elasticǎ;
e) perfect inelasticǎ.
3. Perioada scurtă de timp imprimă ofertei un caracter :
a) elastic ;
b) inelastic ;
c) perfect inelastic ;
d) perfect elastic;
e) perioada de timp nu influenţeazǎ elasticitatea ofertei.

Pe o anumitǎ piaţǎ cantitǎţile cerute şi oferite sunt date de funcţiile:
P = 600 – QC şi P = 100 + 3 QO.
Sǎ se determine:
a) preţul şi cantitatea de echilibru;
b) elasticitatea cererii în funcţie de preţ în punctul de echilibru;
c) elasticitatea ofertei în funcţie de preţ în punctul de echilibru.
1. Cererea este elastică atunci când:

a) modificarea relativă a preţului scade;
b) modificarea relativă a preţului creşte;
c) coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de preţ este mai mare decât 1;
d) modificarea relativă a cererii este mai mică decât modificarea relativă a preţului;
e) nici o variantă nu este corectă.
2. Oferta este inelastică atunci când:

a) modificarea relativă a ofertei este mai mare decât modificarea relativă a preţului;
b) coeficientul de elasticitate a ofertei în funcţie de preţ este mai mic decât 1;
c) coeficientul de elasticitate a ofertei în funcţie de preţ este mai mare decât 1;
d) modificarea relativă a cererii este mai mică decât modificarea relativă a preţului;
e) coeficientul de elasticitate a ofertei funcţie de preţ este egal cu 1.
3. Legea generală a cererii se enunţă astfel:

a) creşterea preţului unui bun determină o creştere a cantităţii oferite din bunul respectiv;
b) creşterea preţului unui bun determină o scădere a cantităţii cerute din bunul respectiv;
c) cererea şi preţul variază în acelaşi sens;
d) creşterea cererii determină o creştere a ofertei unui bun;
e) scăderea preţului unui bun determină o scădere a cantităţii cerute din bunul respectiv.
4. La un preţ al pieţei mai mare decât cel de echilibru:

p) cererea este egală cu oferta;
q) apare un excedent de cerere pe piaţă;
r) oferta este mai mare decât cererea;
s) există penurie de produse pe piaţă;
t) cererea este mai mare decât oferta.
5. Care din afirmaţiile de mai jos exprimǎ cel mai adecvat cererea :
u) cantitatea de bunuri economice solicitate de posesorii de venituri limitate ;
v) resursele absolut necesare în orice activitate;
w) cantitatea de bunuri produse şi care trebuie vândute;
x) cererea exprimǎ orice dorinţǎ a agenţilor economici;
y) cantitatea în care un bun economic poate fi cumpǎrat în funcţie de preţul sǎu în decursul unei
perioade.
6. Elasticitatea cererii şi factorii care o influenţeazǎ.
7.Elasticitatea ofertei şi factorii care o influenţeazǎ.

1. Concurenţa se desfǎşoarǎ prin intermediul unor modalitǎţi specifice de naturǎ economicǎ cum sunt :
a) cumpǎrarea unor salariaţi ai concurenţilor pe care sǎ-i utilizezi în interes propriu;
b) acţiuni agresive care au ca scop distrugerea concurenţilor ;
c) lansarea de noi produse ;
d) atragerea pe cǎi necinstite a unor surse de sponsorizare ;
e) ridicarea calitǎţii bunurilor şi a activitǎţii de prestare servicii.
A (a+b+c+d); B (c+e); C (b+c+d); D (c); E (c+d+e).
2. Concurenţa se desfǎşoarǎ prin intermediul unor modalitǎţi specifice de naturǎ extraeconomicǎ cum sunt :
a) organizarea unor servicii de vânzare eficiente;
b)acţiuni agresive care au ca scop eliminarea concurenţilor pentru un anumit timp de pe piaţǎ ;
c) lansarea de noi produse ;
d)atragerea pe cǎi necinstite a unor surse de sponsorizare ;
e) ridicarea calitǎţii bunurilor şi a activitǎţii de prestare servicii.
A (a+b+c+d); B (c+e); C (b+c+d); D (b+d); E (c+d+e).

1. Unicitatea vânzătorului şi cumpărătorului:
a) este caracteristica monopolului;
b) este caracteristica monopsonului;
c) este caracteristica monopolului bilateral;
d) este o situaţie ce nu se întâlneşte în practica economică;
e) este caracteristica monopsonului contrat.
2. Care din următoarele caracteristici sunt specifice pieţei de monopol?

a) producătorul determină nivelul preţurilor;
b) oferta este concentrată în mâna mai multor producători;
c) preţul de vânzare este cel mai scăzut preţ;
d) asigură maximum de satisfacţie consumatorului;
e) consumatorul poate influenţa nivelul preţului.
3. Piaţa cu concurenţă monopolistică se deosebeşte de piaţa cu concurenţă perfectă prin:

a) atomicitatea cererii;
b) atomicitatea ofertei;
c) diferenţierea produselor;
d) buna satisfacere a cererii;
e) condiţia de maximizare a profitului: venit marginal = cost marginal.
1. Nu caracterizează monopolul:
a) excluderea oricărui concurent;
b) un singur vânzător pentru un anumit bun;
c) atomicitatea ofertei;
d) faptul că producătorul controlează piaţa;
e) atomicitatea cererii.
2. Nu reprezintă o caracteristicǎ a pieţei cu concurenţă perfectă:
a) transparenţa perfectă a pieţei;
b) mobilitatea perfectă a factorilor de producţie;
c) atomicitatea cererii şi ofertei;
d) diferenţierea produselor;
e) libera intrare pe piaţă a producătorilor.
3. Există concurenţă de monopson atunci când:
a) cumpărătorul determină preţul produsului;
b) producătorul stabileşte preţul produsului;
c) preţul produsului influenţează nivelul de trai al consumatorului;
d) preţurile selecţionează cumpărătorii, determinând numărul acestora;
e) stabilirea preţurilor se face în funcţie de politica de preţuri a statului.
4. Oligopolul înseamnă:
a) situaţia în care numărul firmelor concurente este mare;
b) situaţia în care numărul firmelor producătoare este mic;
c) orice formă de concurenţă imperfectă;
d) situaţia specifică de concurenţă imperfectă, creată imediat după desfiinţarea monopolului, indiferent de
numărul firmelor sau de tipul produselor;
e) nici una din situaţiile mai de sus.
5. Noţiunea de oligopson desemnează:

a) un număr mic de cumpărători;
b) un cumpărător cu putere de cumpărare redusă;
c) un număr mare de cumpărători;
d) cumpărătorul unui produs cu piaţă restrânsă;
e) un cumpărător cu putere de cumpărare ridicată.
6. Caracterizaţi principalele tipuri de concurenţǎ.

1. Preţul de echilibru al unui bun economic este:
a) cel mai mare preţ de pe piaţă;
b) cel mai mic preţ de pe piaţă;
c) preţul impus de vânzători;
d) preţul la care cererea şi oferta satisfăcute relevă volumul cel mai mare de vânzări şi cumpărări
dintr-un anumit bun;
e) preţul impus de cumpărători.
2. Care din următoarele afirmaţii este corectă:

a) creşterea cererii determină scăderea preţului de echilibru;
b) scăderea cererii determină creşterea preţului de echilibru;
c) creşterea ofertei determină creşterea preţului de echilibru;
d) scăderea ofertei determină scăderea preţului de echilibru;
e) scăderea preţului pieţei determină creşterea cererii.
3. Pentru orice nivel al producţiei, venitul marginal este egal cu:

a) preţul unitar;
b) venitul realizat pe o unitate de produs;
c) venitul total realizat;
d) sporul de venit total generat de creşterea cu o unitate a producţiei;
e) costul marginal.

O firmă ce acţionează în condiţii de concurenţă perfectă îşi realizează produsele cu costurile fixe şi variabile
prezentate în tabelul de mai jos:
Q CF CV CT Cmg Costurile medii

CFM CVM CTM
1 2 3 4 5 6 7 8
0 10 0
1 10 4
2 10 7
3 10 9,8
4 10 13,2
5 10 19
6 10 26
7 10 36
8 10 48
9 10 61
10 10 75
a) Calculaţi CT, Cm şi costurile medii;
b) Reprezentaţi grafic CVM, CTM, CFM, Cm şi interpretaţi graficul;
c) Să se reprezinte pe acelaşi grafic ca la punctul b) venitul marginal ştiind că preţul mediu este de 7 u.m.;
d) Să se calculeze venitul total, mărimea profitului sau a pierderii şi rata profitului în funcţie de cost;
e) Să se determine pragul de rentabilitate sau punctul mort al firmei şi să se evidenţieze grafic acest punct;
f) Să se determine nivelul de producţie ce maximizează profitul;
g) Să se evidenţieze curba ofertei producătorului.
1. Cererea către o firmă ce deţine monopolul pe piaţa unui bun este dată de funcţia q = 1000 – 10 p. Să
se completeze tabelul următor şi să se precizeze ce venit marginal obţine firma ca urmare a producerii a
500 de bucăţi din bunul respectiv.
Cantitat Preţ Venit total Venit marginal

e
0
100
200
300
400
500
a) 90 u.m.;
b) 50 u.m.;
c) 70 u.m.;
d) 10 u.m.;
e) 30 u.m..
2. Cererea către o firmă ce deţine monopolul pe piaţa unui bun este dată de funcţia q = 1000 – 10 p. Să
se determine venitul total obţinut de firmă atunci când produce 500 de bucăţi din bunul respectiv.
a) 9 000 u.m.;
b) 16 000 u.m.;
c) 21 000 u.m.;
d) 24 000 u.m.;
e) 25 000 u.m..

Fie o firmă monopolistă care se confruntă cu o cerere a pieţei de forma: Q = 8 – P. Costul total la care firma
1
poate realiza diferite niveluri ale producţiei se determină pe baza relaţiei: CT = 3 · Q3 – Q2 + 4 · Q + 3
Să se determine numeric şi grafic cuplul cantitate-preţ potrivit fiecărei modalităţi de gestiune ce poate fi aleasă de
monopolist, respectiv:
a) maximizarea profitului;
b) maximizarea cifrei de afaceri;
c) gestiunea în stare de echilibru;
d) stabilirea preţului la nivelul costului marginal.
1. Nu reprezintă caracteristici ale pieţei cu concurenţă perfectă:

a) transparenţa perfectă a pieţei;
b) mobilitatea perfectă a factorilor de producţie;
c) atomicitatea cererii şi ofertei;
d) diferenţierea produselor;
e) libera intrare pe piaţă a producătorilor.
2. Condiţia de echilibru pentru o firmă ce acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă este:

a) preţ = venit marginal;
b) preţ = încasare medie;
c) încasare marginală = cost total mediu;
d) preţ = cost total mediu;
e) preţ = cost marginal.
3. Pe o piaţă cu concurenţă pură şi perfectă acţionează 100 de firme având costuri de producţie identice, date de
funcţia costului total: CT = 40 + q 2. Să se determine funcţia de ofertă a fiecărei firme âoferta individuală) şi
funcţia ofertei globale astfel încât fiecare firmă să obţină profit maxim.
a) p / 2; 50 p;
b) p ; 100 p;
c) 2 p ; 200 – 50 p;
d) p / 2; 200 – 50 p;
e) p ; 50 p.
Rezolvare: Cm = p
Cm = dCT / dQ }  P = 2Q => Q = p / 2
Total = 100*Q = 100*p /2 = 50 p
4. Fie funcţiile cererii şi ofertei totale pe o piaţă cu concurenţă perfectă : C(p) = 100 – 10 p şi O(p) = 50 + 15 p .
Să se determine preţul şi cantitatea de echilibru.
a) p = 80; q = 2;
b) p = 2; q = 80;
c) p = 1; q = 90;
d) p = 3; q = 70;
e) p = 4; q = 60.
Rezolvare : C = O => 100 - 10p = 50 + 15p => 25p = 50 => p = 2
100 – 10*2 = 100 – 20 = 80 => q = 80
50 + 15*2 = 50 + 30 = 80 => q = 80
5. Să se determine mărimea maximă a profitului obţinut de o firmă ce acţionează pe o piaţă cu concurenţă
perfectă, dacă preţul de echilibru, la un moment dat, este egal cu 20 u.m. iar cheltuielile de producţie totale ale
firmei sunt date de funcţia: CT = 10 + q2.
a) 65 u.m.;
b) 90 u.m.;
c) 10 u.m.;
d) 110 u.m.;
e) 200 u.m..
Rezolvare: p = Cm
p = 20 u.m.
CT = 10 + q2
Cm = d (CT) / d Q
}  2q = p => Q = p / 2 = 10
6. Cererea pieţei coincide cu cererea către firmă în situaţia:

a) concurenţei perfecte;
b) monopolului;
c) oligopolului tip firmă dominantă;
d) oligopolului tip cooperant;
e) concurenţei monopolistice.
7. Care din următoarele caracteristici sunt specifice pieţei de monopol?

f) producătorul determină nivelul preţurilor;
g) oferta este concentrată în mâna mai multor producători;
h) preţul de vânzare este cel mai scăzut preţ;
i) asigură maximum de satisfacţie consumatorului;
j) consumatorul poate influenţa nivelul preţului.
8. Puterea de control asupra preţurilor este maximă în situaţia:

a) pieţei cu concurenţă perfectă;
b) pieţei cu concurenţă monopolistică;
c) oligopolului;
d) monopolului;
e) oligopsonului.
9. Nu caracterizează monopolul:
a) excluderea oricărui concurent;
b) un singur vânzător pentru un anumit bun;
c) atomicitatea ofertei;
d) producătorul controlează piaţa;
e) atomicitatea cererii.
10. Faţă de preţurile existente pe celelalte pieţe, preţurile de monopol sunt:

a) mult mai mici;
b) fixate de stat;
c) mai mari;
d) aproximativ aceleaşi;
e) stabilite de comun acord cu cumpărătorii.
11. Analizaţi echilibrul firmei pe termen lung în condiţii de concurenţǎ perfectǎ.
12. Analizaţi echilibrul firmei pe termen scurt în condiţii de concurenţǎ perfectǎ.
13. Echilibrul producǎtorului monopolist; maximizarea profitului.
14. Modalitǎţi alternative de gestiune în condiţii de monopol.

1. Nu reprezintǎ o formǎ de venit fundamental:
a) preţul ;
b) dobânda ;
c) salariul ;
d) profitul ;
e) renta.
2. Serviciul adus de factorul muncǎ la desfǎşurarea activitǎţii economice este remunerat prin :
a) dobândǎ ;
b) profit ;
c) rentǎ ;
d) salariu ;
e) venit naţional.
3. Profitul, ca formǎ de venit fundamental, remunereazǎ :

a) contribuţia factorului muncǎ la desfǎşurarea activitǎţii economice ;
b) contribuţia factorului naturǎ la desfǎşurarea activitǎţii economice ;
c) capitalul împrumutat şi utilizat în activitatea economicǎ ;
d) riscul asumat de întreprinzǎtor ;
e) iniţiativa şi abilitatea întreprinzǎtorului.
A(c+d+e) ; B(d) ; C(e) ; D(d+e) ; E(a+d).

1. Salariul real reprezintă:
a) câştig mediu anual;
b) câştig mediu lunar;
c) cantitatea de bunuri materiale şi servicii ce poate fi achiziţionată cu salariul nominal;
d) venitul net al unei familii;
e) salariul mediu nominal
2. Selectaţi dintre afirmaţiile urmǎtoare pe cea corectǎ:

a) salariul este forma de venit ce remunereazǎ factorul muncă;
b) în condiţiile contemporane, salariul este un venit ce îmbracǎ exclusiv formǎ bǎneascǎ;
c) salariul este venitul ce revine posesorului factorului capital;
d) salariul este venitul ce revine posesorului factorului natural;
e) salariul este forma de venit ce revine purtătorului cererii de muncă.
3. Selectaţi din enumerările următoare principalele direcţii de îmbunătăţire a formelor de salarizare:

a) corectarea;
b) diferenţierea;
c) participarea;
d) apropierea-egalizarea;
e) socializarea;
A(a + b + c); B(b + c + e); C(a + c + e); D(a + b + c + d); E(a + b + c + d + e).

1. Dobânda se defineşte ca:
a) suma pe care debitorul trebuie să o plătească creditorului;
b) suma pe care creditorul o primeşte la scadenţă;
c) preţul plătit de beneficiarul împrumutului băncii creditoare pentru folosirea a 100 de unităţi monetare timp
de un an;
d)suma pe care o plăteşte debitorul creditorului pentru folosirea disponibilităţilor băneşti ale acestuia
din urmă, până la restituirea lor;
e) suma pe care o plăteşte creditorul debitorului pentru folosirea disponibilităţilor băneşti ale acestuia din
urmă, până la restituirea lor.
2. Rata dobânzii reprezintă:

a) preţul plătit pentru utilizarea capitalului bănesc;
b)preţul plătit pentru a dispune timp de un an de 100 de unităţi monetare;
c) preţul plătit pentru obţinerea unui credit;
d) suma plătită periodic de debitor creditorului până la restituirea împrumutului;
e) preţul plătit pentru a dispune pe o anumită perioadă de timp de 100 unităţi monetare.
3. Rata dobânzii nu este influenţată de:

a) raportul dintre rata dobânzii şi rata profitului;
b)consumul de capital fix;
c) inflaţie;
d) cererea şi oferta de capital de împrumut;
e) factori conjuncturali.
1. Renta economică poate fi un venit al:

a) posesorului factorului de producţie – pamânt;
b) posesorului factorului de producţie - muncǎ;
c) posesorului factorului de producţie – capital ;
d) posesorului oricărui factor de producţie cu ofertă inelastică;
e) posesorului oricărui factor de producţie cu cerere inelastică.
A (a); B (b + c); C (a + d); D (a + b + c + d); E(a + b + c + e).
2. Renta apare întotdeauna ca excedent şi îmbracă următoarele forme:
a) rentă de poziţie;
b) rentă de monopol;
c) rentǎ diferenţialǎ;
d) rentǎ economicǎ;
e) rentă absolută.
A (a + b); B (b + c); C (a + e); D (a + b + c + d + e); E(a + b + c + d).
3. Prin rentă funciară se înţelege:

a) renta obţinută ca urmare a utilizării pământului în producţia agricolă, în condiţiile unei cereri de
produse agricole superioare ofertei;
b) renta obţinută ca urmare a utilizării pământului în producţia agricolă, în condiţiile unei cereri de produse
agricole inferioare ofertei;
c) renta obţinută în agricultură;
d) renta obţinută doar în industria extractivă;
e) renta obţinută doar în silvicultură şi piscicultură.
A (a + c); B (b + c); C (a + c + d + e); D (a + c + d); E (a + d + e).

1. Se obţine profit când:
a) costul de producţie este mai mare decât preţul de vânzare;
b) preţul de vânzare este egal cu costul de producţie;
c) preţul de vânzare este mai mare decât costul de producţie;
d) costul fix este mai mare decât costul variabil;
e) costul marginal este 1.
2. Profitul este o formă a venitului care:

a) nu face parte din preţul unui bun economic;
b) împreună cu costul de producţie formează preţul;
c) este cuprins în preţ şi este cedat statului;
d) se adaugă la preţul oricărui bun;
e) dacă se scade din costul total de producţie se obţine preţul.
3. Mărimea profitului:
a) se poate evidenţia numai în mărimi absolute;
b) se poate evidenţia numai în mărimi relative;
c) constituie motivaţia obiectivă a întreprinzǎtorilor;
d) este constantă în timp;
e) este constantă în spaţiu.
1. Salariul real se dublează când:

a) salariul nominal rămâne neschimbat şi preţurile bunurilor de consum se dublează;
b)preţul bunurilor de consum nu se modifică şi salariul nominal se dublează;
c) salariul nominal şi preţurile bunurilor de consum nu se modifică;
d) salariul nominal creşte de 2 ori, iar preţurile bunurilor de consum scad de 2 ori;
e) salariul nominal şi preţurile factorilor de producţie se dublează.
2. Care din următoarele elemente reprezintă tendinţe majore în evoluţia mărimii salariului pe termen lung?
a) corectarea;
b) scăderea;
c) creşterea;
d) menţinerea constantă;
e) participarea.
3. In legătură cu limita minimă a salariului se poate afirma că:

a) se dimensionează la nivelul costului muncii;
b) nu restricţionează angajatorul;
c) nu corespunde unui anumit nivel al dezvoltării economico-sociale a unor ţări;
d) corespunde cu totalul venitului net realizat din activitatea economică şi socială într-o anumită perioadă şi
ţară;
e) salariul plătit angajatului egalează productivitatea marginală a muncii.
4. Efectul de substituţie exprimă:

a) tendinţa individului de a restrânge timpul de muncă şi de a-l mări pe cel liber;
b)tendinţa unor salariaţi de a creşte timpul de muncă pe seama timpului liber în vederea obţinerii unui
venit mai mare;
c) substituirea muncii cu factorul de producţie capital;
d) rezultatul negocierilor salariale colective;
e) tendinţa de apropiere între salarii.
5. Salariul în regie este forma de salariu prin care:

a) plata muncii se realizează pe individ sau în grup în funcţie de cantitatea de obiecte realizate de individ sau
de grup, ori de operaţii executate;
b)plata muncii se face în funcţie de timpul lucrat;
c) plata muncii se face atât în funcţie de timpul lucrat cât şi în funcţie de cantitatea de obiecte realizate de
individ sau de grup;
d) plata muncii se cuantifică prin intermediul unor tarife;
e) plata muncii depinde de vechimea în muncă.
6. În raport cu arenda, renta:

a) poate fi mai mare;
b) poate fi mai mică;
c) poate include şi dobânda la capitalul celui care dă în arendă;
d) poate include şi diferite impozite plătite de proprietar;
e) poate include şi chiria pentru construcţii.
A (a + c + d + e); B (a + c); C (a + d); D (a + e); E (b).
7. Printre factorii care influenţează preţul pământului se numără:

a) raportul dintre cererea şi oferta de produse agricole;
b) raportul dintre cererea şi oferta de terenuri agricole;
c) mărimea rentei funciare;
d) rata dobânzii bancare;
e) tendinţa evoluţiei rentei funciare.
A (b + c + d + e); B (b + c + d); C (c + d); D (a + b + c + d); E (a + b + c + d + e).
8. Renta funciară este determinată de faptul că:

a) pământul este limitat ;
b) suprafeţele de teren au fertilităţi diferite ;
c) suprafeţele de teren au poziţie diferită faţă de pieţele de desfacere;
d) investiţiile succesive de capital pe acceaşi suprafaţă de teren au randamente diferite ;
e) suprafeţele de teren au poziţie diferită faţă de pieţele de aprovizionare.
Alegeţi răspunsul corect :
A ( a + b + c + d + e); B ( a + b + c + d); C ( a + c + D); E ( a + b + d).
9. Ce formă de profit corespunde unui venit gratuit, rezultând din circumstanţe favorabile independente de
beneficiar (de posesorul factorului de producţie)?
a) profitul normal;
b) profitul nelegitim;
c) profitul ordinar;
d) profitul obişnuit;
e) atât profitul legitim cât şi cel nelegitim.
10. Rata rentabilităţii se poate exprima prin:

a) profitul obţinut la 100 u.m. capital utilizat;
b) profitul obţinut la 100 u.m. venituri încasate;
c) profitul obţinut pe produs;
d) profitul obţinut la 100 u.m. costuri totale de producţie;
e) profitul obţinut la 100 u.m. capital consumat.
11. Formele de salarizare si modalitǎţi de îmbunǎtǎţire a acestora.
12. Dinamica dobânzii; factori şi implicaţii
13. Renta funciarǎ şi formele ei.
14. Mǎrimea şi dinamica profitului; factori şi implicaţii

Teste Si Raspunsuri

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste Si Raspunsuri

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Test de autoevaluare 1.1.

1. Economia politicǎ s-a conturat ca ştiinţǎ prin:

2. Prima reprezentare a circuitului macroeconomic a fost realizatǎ de:

Test de autoevaluare 1.2.

1. Cel ce a folosit pentru prima datǎ denumirea de economie politicǎ a fost:

2. Din punct de vedere etimologic, economia politicǎ reprezintǎ:

3. În cadrul sistemului de ştiinţe economice, economia politicǎ este cuprinsǎ în categoria:

1. Modul de raţionare de la particular la general, de la fapte concrete la generalizarea ştiinţificǎ se

2. Modul de raţionare de la general la particular se numeşte:

3. Principiul “caeteris paribus“

Test de autoevaluare 1.4

1. Se consideră că nevoile (trebuinţele) umane reprezintă:

Test de autoevaluare 1.5

1. Nu reprezintǎ o componentǎ a activitǎţii economice :

2. Adâncirea diviziunii muncii are loc sub impactul:

3. Identificaţi afirmaţia falsǎ referitoare la producţie:

Test de autoevaluare 1.6

Test de autoevaluare 1.7

3.Reprezintǎ caracteristici ale legilor economice:

Test de autoevaluare 1.8

2. Riscul la nivel macroeconomic poate fi :

3. Riscul la nivel mondoeconomic poate fi :

3. “Teoria generalǎ a ocupǎrii, a dobânzii şi a banilor” are ca autor:

4. Microeconomia este acea ramurǎ a ştiinţei economice care studiazǎ:

5. Macroeconomia este acea ramurǎ a ştiinţei economice care nu studiazǎ:

7. Resursele sunt limitate în sensul că:

12. Obiectul de studiu al economiei politice.

13. Metode, tehnici şi instrumente de analizǎ economicǎ

14. Enunţaţi caracteristicile nevoilor umane.

15. Caracterizaţi activitatea economicǎ şi componentele sale.

Test de autoevaluare 2.1.

Test de autoevaluare 2.2

2. Economia de schimb ca formă de satisfacere a nevoilor individului nu se bazeazǎ pe:

6. Trǎsǎturile generale ale economiei de schimb.

7. Elementele structurale şi mecanismele de reglare în cadrul economiilor de piaţǎ contemporane.

Test de autoevaluare 3.1

1. Obiectul proprietăţii îl constituie:

2. Subiectul proprietăţii îl constituie:

3. Prin proprietate în sens economic se înţelege:

2. În raport cu formele de însuşire, posesiune şi de folosire a bunurilor distingem:

3. Proprietatea privată poate fi:

Test de autoevaluare 3.3

3. Pentru susţinerea activitǎţilor, administraţiile publice obţin venituri din:

Test de autoevaluare 3.4

3. Sectorul public participǎ la circuitul economic prin:

2. Atributele proprietăţii sunt:

5. Proprietarilor neproducători le pot reveni următoarele drepturi:

6. Bǎncile, ca agent economic:

8. Care dintre afirmaţiile urmǎtoare nu sunt adevǎrate:

9. Care din afirmaţiile urmǎtoare sunt adevǎrate:

10. Administraţiile publice:

11. Atributele raportului economic de proprietate ; modalitǎţi de înstrǎinare a acestora.

Atributele: Modalitǎţi de înstrǎinare:

12. Pluralismul formelor de proprietate

- Proprietatea particular : Forma individuală; Forma privat-individuală de proprietate particular; Forma

13. Caracterizaţi categoriile de agenţi economici stabilite în S.L.C.N.

14. Descrieţi locul exteriorului sau strǎinǎtǎţii în circuitul economic.

Test de autoevaluare 4.1

2. Caracterul nedeterminat al instrumentelor monetare :

Test de autoevaluare 4.2

2. Au constituit prima formǎ de bani:

Test de autoevaluare 4.3

2. Nu constituie o funcţie a banilor :