Modelul lui Friedman este alcatuit din doua blocuri: un bloc al sectorului economiei reale si unul al sectorului economiei

monetare. Ecuatiile modelului unt urmatoarele:

Sectorul economiei reale

0<c<1

(3.1.)

(3.2.)

(3..3.)

Sectorul economiei monetare

(3.4.) (3.5.) (3.6.) Sectorul economiei reale este descris, deci, de o functie de consum (3.1.), o functie a investitiilor (3.2.) si o conditie de echilibru a pietei bunurilor si serviciilor (3.3.). Func 636g65g ;ia consumului (3.1.) arata ca consumul real C / p este proportional cu venitul real Y / p. Functia de investitii (3.2.) exprima faptul ca investitiile reale I / p cuprind o parte autonoma A, reprezentnd suma dintre investitiile private si cele publice independente de rata dobnzii si o componenta ir r care depinde de rata dobnzii. Aici ir reprezinta parametrul de senzitivitate a investitiilor reale la nivelul ratei dobnzii. El este negativ deoarece ntre investitii si rata dobnzii exista un raport invers proportional. Conditia de echilibru (3.3.) spune ca venitul national real este egal cu suma cheltuielilor reale planificate pentru bunuri de consum si investitii. Sectorul economiei monetare este descris de urmatoarele trei ecuatii. Relatia (3.4.) exprima cererea de bani ca suma a doua componente: cererea tranzactionala my Y / p si cererea speculativa, mr r. Cererea tranzactionala este proportionala, deci, cu marimea venitului national real n timp ce cererea speculativa depinde de nivelul ratei dobnzii. Aici my reprezinta parametrul de senzitivitate al cererii reale n timp ce mr reprezinta senzitivitatea cererii de bani la nivelul ratei dobnzii. Relatia (3.5.) arata ca oferta de bani MS este data exogen la nivelul M* n timp ce relatia (3.6.) exprima conditia de echilibru de pe piata monetara.

Modelul contine sase ecuatii dar sapte variabile (C, I, Y, M D, MS, p, r) deci este nedeterminat. Astfel de problema este rezolvata n teoria clasica introducnd o noua ecuatie care permite determinarea venitului real:

(3.7.) unde Y* este dat exogen. Aici Y* reprezinta nivelul de echilibru al venitului real sau nivelul de ocupare deplina, si este stabilit prin sistemul walrasian al ecuatiilor cererii si ofertei, precum si al conditiilor de echilibru ale pietei bunurilor si serviciilor. Daca nivelul venitului real este dat, atunci modelul (3.1.) - (3.6.) pate fi rezolvat recursiv n modelul urmator: Din ecuatiile (3.1.) - (3.3.) rezulta ca

si de aici:

(3.8.) care reprezinta ecuatia IS a modelului. Din ecuatiile (3.4.) - (3.6.) obtinem mai nti

si de aici:

(3.9.) Ecuatia (3.9.) reprezinta ecuatia LM a modelului. Deoarece Y / p = Y* conform (3.7.), putem nlocui valoarea venitului real n (3.8.) si (3.9.) si obtinem:

Din relatiile de mai sus putem obtine, acum, usor rata dobnzii de echilibru r 0 si nivelul preturilor de echilibru p0:

Se observa ca n timp ce rata dobnzii se determina n sectorul real al economiei, utiliznd curba IS, nivelul preturilor decurge din sectorul monetar al economiei, respectiv din curba LM. Apare, astfel, o dihotomie n determinarea preturilor: preturile relative, inclusiv rata dobnzii sunt determinate de raportul dintre cererea agregata si oferta agregata n timp ce nivelul preturilor este dat de relatia dintre cererea de bani si oferta de bani. scoala macroeconomica keynesiana a rezolvat aceasta problema facnd ipoteza ca nivelul preturilor este determinat n afara sistemului.
Solutia lui Friedman la problema ecuatiei absente este introducerea unei ecuatii prin care este data rata dobnzii.

El propune urmatoarea relatie: r = re + e (3.14.)

unde re este rata anticipata a dobnzii iar e este rata anticipata a inflatiei. Daca notam cu ye rata asteptata de crestere a venitului nominal, atunci: ye = e + xe unde xe este rata asteptata de crestere a venitului real. nlocuind e = ye - xe n ecuatia (3.14.) obtinem: r = re + (ye - xe) = (re - xe) + ye (3.16.) (3.15.)

Friedman a considerat ca diferenta dintre rata asteptarii a dobnzii si rata anticipata de crestere a venitului real este constanta, deci:

re - xe = R0 n aceste conditii, obtinem: r = R0 + ye

(3.17.)

(3.18.)

Deci rata dobnzii reprezinta o suma dintre o constanta si rata asteptata de crestere a venitului nominal, variabila care nu este explicitata n cadrul modelului. n continuare, modelul monetarist mai exact blocul monetar al acestuia este modificat n asa fel nct sa poata fi determinat ye. Avem:

Ecuatia (3.19.) reprezinta functia cererii de bani, m (r) reprezentnd rata de crestere a cererii de bani care variaza invers proportional cu rata dobnzii. Conform ecuatiei (3.20.), oferta de bani este exogena. Toate variabilele endogene si exogene sunt functii de timp. Ecuatia (3.21.) este conditia de echilibru a pietei monetare iar ecuatia (3.22.) este ecuatia (3.18.). Din (3.19.) - (3.21.) obtinem imediat:

(3.23.) sau (3.24.) unde V(t) = 1 / m(t) este viteza de circulatie a banilor. Ecuatiile (3.22.) si (3.23.) permit determinarea la orice moment de timp t a venitului nominal Y(t).
Friedman ezita sa explice ecuatia sa referitoare la rata dobnzii si sectorului real pentru ca aceasta ar implica o rata reala a dobnzii constanta (mai exact o diferenta constanta ntre rata reala a dobnzii si rata reala de crestere economica). Cum cererea de bani este influentata n principal de rata inflatiei si de marimea venitului real, ipoteza unei rate reale a dobn zii contante nu denatureaza functionarea sistemului monetar. n sectorul real, nsa, o asemenea ipoteza exclude o determinanta economica centrala a comportamentului economiilor si investitiilor. De aceea, Friedman si-a limitat analiza la formularea unei teorii monetare a venitului nominal, lasnd nerezolvata problema mpartirii acestuia ntre economii si investitii.

Mai mult, dupa cum a aratat Tobin, modelul monetarist static are anumite proprietati care l fac mai mult "neokeynesian". Astfel, daca cheltuielile guvernamentale cresc, (deci creste A din curba IS), venitul real Y / p creste cu marimea totala a efectului de multiplicare, n timp ce rata dobnzii ramne fixata datorita ecuatiei de determinare (3.23.). n schimb, daca oferta de bani MS creste, curba IS ramne neschimbata ca si curba LM. n schimb, nivelul preturilor p va creste n acelasi ritm cu MS astfel nct cererea de bani MD sa nu fie afectata. De aici concluzia care se regaseste si la neokeynesieni conform careia numai politica fiscala afecteaza productia si ocuparea fortei de munca, n timp ce politica monetara este ineficienta. III. 2. Modelul monetarist dinamic al lui I. Vanderkamp (1975) Acest model monetarist include trei componente de baza: ecuatia cantitatii de bani, curba lui Phillips si legea lui Okun. Caracterul monetarist al modelului este dat de faptul ca rata expansiunii monetare influenteaza rata inflatiei, iar prin intermediul curbei lui Phillips se face legatura dintre blocul economiei monetare si cel al economiei reale.

n acest model, un impuls monetar (din o crestere neasteptata a ofertei de bani) genereaza o crestere a ratei de crestere reale peste rata anticipata, ceea ce duce la diminuarea ratei somajului, care determina, mai departe o crestere a ratei inflatiei (legea Okun). La rndul sau rata diminuata a somajului duce la o crestere a ratei inflatiei (curba lui Phillips). Aceasta crestere este egala exact cu diferenta dintre rata de expansiune monetara si rata cresterii reale ponderata cu elasticitatea cererii de bani n functie de venit. Modelul lui Vanderkamp costa din trei ecuatii:

Ecuatia (3.41.) reprezinta ecuatia monetarista a cantitatii de bani. Aici m t este rata expansiunii monetare (cresterii cantitatii de bani), xt reprezinta rata de crestere a venitului real iar t - rata inflatiei. Ecuatia (3.42.) reprezinta o versiune liniarizata a curbei Phillips. Rata inflatiei t este legata direct proportional de rata anticipata a inflatiei et si invers proportional cu diferenta dintre rata somajului ut si rata naturala (de echilibru) a somajului ue. n sfrsit, ecuatia (3.43.) reprezinta legea lui Okun conform careia cresterea ratei de crestere a somajului este invers proportionala cu decalajul dintre rata cresterii reale xt si rata anticipata a cresterii xet. Modelul are ca variabile endogene rata cresterii reale xt, rata inflatiei t si rata somajului ut. Vanderkamp a dat acestui model o solutie grafica prezentata n continuare (Figura 1). n cadranul I al graficului, functia R0 reprezinta o curba Phillips liniara n care asteptarile inflationiste e = 0. Intersectia curbei Phillips cu axa Ou determina rata naturala (de echilibru) a somajului ue . n cadranul II e reprezinta grafic ecuatia cantitatii de bani.

Figura 1 Dreptele FFo si FF1 corespund a doua valori diferite a ratei de crestere a ofertei de bani, m0 si, respectiv, m1. Fiecare punct aflat pe dreptele FF exprima, deci, o combinatie posibila (, x) corespunzatoare unei rate de crestere a cheltuielilor nominale. Dreapta verticala x = xe este rata constanta de crestere echilibrata a venitului real. Cadranul IV contine o reprezentare grafica a legii lui Okun. Dreapta OK reprezinta curba Okun n starea initiala. Ea arata ratele somajului care corespund unor rate alternative ale cresterii reale. Cum curba lui Okun este o ecuatie cu diferente de ordinul I, ea se deplaseaza catre stnga atunci cnd rata somajului scade n urma unei cresteri neasteptate a ratei de crestere a venitului real (n figura 1 distanta Cadranul III transfera valorile lui x din cadranul II n cadranul IV. n starea stationara, sistemul economic este caracterizat de urmatoarele relatii: ).

(3.44.) n acest caz, rata constanta de crestere a ofertei de bani m 0 (apartinnd dreptei FF0) este utilizata complet pentru finantarea cresterii economice reale, xe. Rata somajului corespunde ratei naturale ue aflata, cum am aratat, la intersectia dintre R0 si abscisa Ou. Sa presupunem acum ca oferta de bani nregistreaza o accelerare, deci rata de crestere a ofertei de bani sporeste de la m0 la m1. Sa analizam ce se ntmpla n acest caz pe termen scurt cu sistemul economic, "termenul scurt" desemnnd aici faptul ca n cursul proceselor de ajustare care se declanseaza nu are loc nici o modificare n rata asteptarilor inflationiste (e ramne tot timpul egal cu zero). n figura 1, cresterea lui m0 la nivelul m1 deplaseaza curba FF din cadranul II de la pozitia FF0 n pozitia FF1. Primul efect este o sporire a ratei de crestere a venitului real de la xe la xA (mai mare dect xe corespunzator starii stationare), o reducere a ratei somajului la uA si o crestere a inflatiei la A. Aceasta noua stare este reprezentata n figura prin punctele A, A' si A". Analiznd mai amanuntit aceasta noua stare, observam ca acceleratia monetara (cresterea ratei de crestere a ofertei de bani de la m 0 la m1), concretizata n deplasarea dreptei FF0 la FF1 a produs o acceleratie neanticipata a ratei de crestere reale (a cheltuielilor reale) de marime xA - xi. Aceasta crestere este transferata n cadranul IV, dnd de-a lungul curbei OK a lui Okun, punctul A' corespunzator unei rate a somajului uA < ue. n cadranul I, rata mai redusa a somajului duce, prin intermediul curbei lui Phillips la o rata pozitiva a inflatiei, A. n cadranul al II-lea, punctul A de pe dreapta FF1 arata divizarea ratei de crestere a venitului nominal x1 ntr-o componenta reala xA si o componenta inflationista x1 - xA = A . Sa dam, n continuare, o exprimare matematica a acestor efecte pe termen scurt. Se observa ca modelul (3.41.) - (3.43.) poate fi rescris n urmatoarea forma:

sau, sub forma matriceala:

De aici obtinem sistemul de ecuatii liniare cu diferente:

Initial, se presupune ca ut-1 = ue ceea ce face ca ultimii termeni din partea dreapta a ecuatiilor (3.48.) - (3.50.) sa fie zero. n aceste conditii, o acceleratie monetara, deci o crestere a ritmului de crestere a masei monetare peste x e + e va determina, simultan, o crestere a lui xt si t si o diminuare a lui ut . Noua rata a somajului devine atunci ut-1 = uA < ue , altfel spus n cadranul IV curba lui Okun se deplaseaza spre stnga, corespunzator noii distante de pe ordonata uA = -a (x - xe) (vezi figura 2). n urma noii pozitii a curbei lui Okun noua reprezentare a sistemului economic este dreptunghiul (B,B',B", ). n aceasta etapa, noua stare e caracterizeaza printr-o diminuare a diferentialei de crestere pna la xB - xe, printr-o rata sporita a inflatiei B (corespunzatoare punctului B' din cadranul al II-lea). Deoarece cresterea ofertei de bani ramne constanta, inflatia sporita determina o diminuare a ratei de crestere a economiei reale pna la valoarea xB(punctul B din cadranul I) si, n consecinta, o rata mai scazuta a somajului, uB = - a(xB - xe). Acum, curba lui Okun e deplaseaza din nou spre stnga, n pozitia OK 2 , noua reprezentare a sistemului economic fiind dreptunghiul (C, C', C", ), completat cu curba corespunzatoare a lui Okun, OK2 , unde termenul constant al curbei este dat de rata somajului uB. Deplasarea de la A' la G' de-a lungul curbei lui Phillips se realizeaza n conditiile unei rate descrescnde a somajului. Deplasarea corespondenta de la A la G pe dreapta FF1 reda variatia componentelor ratei nominale de crestere a venitului n favoarea ratei inflatiei.

Figura 2 Dinamica proceselor de ajustare este determinata de deplasarea curbei lui Okun. Att timp ct aceasta curba se deplaseaza catre stnga nu se poate ajunge la echilibru deoarece se modifica att rata inflatiei ct si rata somajului. Curba lui Okun va continua sa e deplaseze att timp ct diferenta xt - xe este pozitiva (adica distantele sunt nenule) sau, altfel spus, att timp ct ritmul de crestere a venitului real manifesta o acceleratie neasteptata. Vom analiza acum punctele G, G', G", G din figura 2. Din primul cadran putem determina corespondentele ritmului de crestere a venitului nominal (xG , G). Deoarece, acum, xG - ue = 0 nu mai avem o acceleratie neasteptata a ritmului de crestere a

venitului. n cadranul IV, G" se afla la intersectia curbei lui Okun OK G cu dreapta x = xe astfel nct, n acest punct, legea lui Okun nu mai actioneaza si curba lui Okun nu mai ramne stabila. Punctul G" reprezinta un punct de echilibru pentru piata fortei de munca iar rata corespondenta a somajului uG nu e mai modifica. Atunci echilibrul pe termen scurt se caracterizeaza prin urmatoarele relatii:

(3.51.) Daca asteptarile inflationiste nu sunt revizuite, atunci curba lui Phillips ramne stabila si predomina unechilibru pe termen scurt. Acest echilibru este caracterizat de o rata mai ridicata a inflatiei, , o rata mai redusa a somajului, u dar aceeasi rata stabila de crestere reala xe ca si naintea impulsului monetar. Cresterea ratei de crestere a ofertei de bani (sporirea cheltuielilor nominale) determina, deci, o accelerare temporara a cresterii care induce o crestere a ratei inflatiei si o diminuare a salariilor reale. n noua stare de echilibru predomina o rata mai nalta a inflatiei si acelasi ritm al cresterii reale, precum si un nivel mai ridicat al ocuparii fortei de munca si o valoare crescuta a PNB real. Acest echilibru pe termen scurt poate persista numai pna n momentul n care asteptarile inflationiste (n special cele reflectate de salariile nominale) sunt ajutate la rata efectiva a inflatiei. Putem presupune, de exemplu, ca procesul de ajustare a asteptarilor este descris de modelul asteptarilor adaptive.

et-1.

adica rata asteptata a inflatiei variaza proportional cu eroarea de previziune t -

Pe termen lung, rata asteptata a inflatiei nu poate ramne zero daca rata efectiva a inflatiei depaseste valoarea zero. Daca s-ar ntmpla acest lucru, ar fi contrazisa ipoteza comportamentului rational al agentilor economici. Conform ecuatiei (3.52.), rata asteptata a inflatiei et va ncepe sa creasca si va continua sa se mareasca pna cnd e = G . Pe graficul din figura 2, acest proces de ajustare a asteptarilor inflationiste implica o deplasare a curbei lui Phillips de la R 0 la R. n aceasta noua stare stabila, nu vor mai apare surprize si valorile efective ale variabilelor sistemului corespund ntocmai valorilor lor anticipate. Starea este descrisa, deci, de relatiile:

(3.53.)

Deosebirea dintre echilibrul pe termen lung, caracterizat de punctul (G, G 1, G2, ) si echilibrul pe termen scurt (G, G', G", ) consta n faptul ca primul, diferenta de crestere anticipata (x - xe) ct si efectul real aspra pietei muncii au disparut. Ca urmare a deplasarii n sus si spre dreapta a curbei lui Phillips, deplasare cauzata de o rata anticipata a inflatiei mai mare, rata somajului creste din nou pna cnd, n punctul G2, rata naturala a somajului, ue este din nou atinsa. Deplasarea curbei lui Phillips antreneaza si o deplasare a curbei lui Okun, pe care o vom studia n continuare. La echilibrul pe termen lung, rata inflatiei este complet anticipata si este, ca si n cazul echilibrului pe termen scurt, egala cu diferenta dintre rata de expansiune a ofertei de bani m si ritmul xe al cresterii reale. Aceasta analiza arata ca un impuls monetar (diferit ca o deplasare de la FF0 la FF1) determina o accelerare neasteptata a cresterii economice care dispare n cursul procesului de ajustare pe termen scurt, prin deplasarile ecuatiei lui Okun. n timpul procesului de ajustare pe termen lung, care duce la deplasari ale curbelor lui Phillips si Okun, rata somajului creste din nou pna la nivelul celei naturale. Spre deosebire de procesul de ajustare pe termen scurt, analizat mai sus, procesul de ajustare pe termen lungimplica a deplasare a curbei lui Phillips datorita unei variatii a ratei anticipate a inflatiei, e. Trasaturile esentiale ale acestui proces sunt urmatoarele: a) Pozitia curbei lui Phillips depinde de rata decalata a inflatiei asteptate e-1 si de eroarea de previziune -1 - e . Daca are loc o accelerare neanticipata a ratei inflatiei, curba lui Phillips se deplaseaza ascendent daca -1 - e < 0; b) Pozitia curbei corespondente a lui Okun este data de rata decalata a somajului, u -1 . Daca rata somajului creste, deci u-1 > u-2 , curba lui Okun se deplaseaza catre dreapta; n caz contrar catre stnga; c) n situatia n care curbele lui Phillips si Okun pentru o anumita perioada sunt determinate de valorile anterioare, rata cresterii reale x (mai precis g = x - xe ) si curba lui Okun determina atunci rata corespondenta a somajului. Introducnd n expresia curbei lui Phillips rata somajului, obtinem rata efectiva a inflatiei. Traiectoriile de evolutie ale variabilelor endogene t , et si gt = xt - xe sunt determinate de rezolvarea sistemului de ecuatii cu diferente finite (3.48.) - (3.50.) la care e adauga o ipoteza privind formarea asteptarilor inflationiste, de exemplu: (3.53.) n plus trebuie specificate asteptarile privind rata somajului, respectiv rata de crestere, ue si xe care ramn contante pe orizontul de timp considerat. Valorile initiale sunt date de echilibrul pe termen scurt, caruia i corespund anumite valori numerice pentru G = 0; xG = xe si uG = u0.

n aceste conditii, sistemul compus din ecuatiile (3.48.) - (3.50.) si (3.52.) la care se adauga conditiile initiale poate fi rezolvat, genernd traiectoriile de evolutie ale variabilelor endogene amintite. Se arata usor ca procesul de ajustare este stabil (deci oscilatiile sunt amortizate) daca:

(3.54.) n timp ce asteptarile inflationiste sunt convergente catre cele date de rata reala a inflatiei daca 0 < < 1. Evolutia oscilanta a variabilelor endogene este determinata de conditia:

(3.55.) caz n care sistemul de ecuatii cu diferente finite are radacini complexe. III.3. Modelul monetarist dinamic cu asteptari rationale (Frish, 1982)
Vom introduce, pornind de la modelul lui Vanderkamp, un model dinamic cu asteptari rationale.

Modelul este alcatuit din urmatoarele ecuatii:

Aici gt = xt - xe exprima abaterea ratei reale de crestere a venitului de la valoarea de echilibru iar it, i = 1, 2, 3, sunt variabile aleatoare independente ntre ele si fata de celelalte variabile ale modelului avnd media 3 e+0 (E (it) = 0) si dispersie constanta (var (it) = ct.).

Se remarca faptul ca n legea lui Okun (3.58.), termenul ut-1 este nlocuit cu ue ceea ce presupune ca o accelerare a cresterii reale poate mpinge rata somajului sub valoarea sa naturala de echilibru ue , n timp ce n modelul lui Vanderkamp rata somajului cobora sub nivelul sa din perioada anterioara. n modelul (3.56.) - (3.58.) variabilele endogene sunt t - rata curenta a inflatiei, gt - abaterea cresterii reale fata de trend si ut - rata somajului. Variabilele exogene sunt mt - rata de crestere a ofertei de bani; et - rata asteptata a inflatiei, ue - rata naturala (de echilibru) a somajului, it (i = 1, 2, 3) - variabilele aleatoare si xe - rata cresterii reale n conditii de echilibru. Pentru a determina sistemul de ecuatii cu diferente vom pune modelul (3.56.) (3.58.) sub forma:

(3.59.) care mai poate fi scris matriceal:

(3.60.) De aici:

(3.61.)
si efectund nmultirile:

Vom nota termenii aleatori ai ecuatiilor (3.62)-(3.64) cu 1t , 2t si, respectiv 3t, deci:

(3.65.) Modelul cu asteptari rationale se scrie:

Se poate observa acum ca variabilele endogene gt si ut sunt influentate att de diferenta (mt - xe - 2t) ct s de termenii aleatori 1t , 2t si 3t. Modelul de mai us trebuie completat cu o ipoteza privind generarea ratei de crestere a ofertei de bani mt. n modelul cu asteptari rationale acest lucru se face prin introducerea unei reguli de politica monetara, de exemplu o regula feed-back liniara de forma: (3.69.) Deci mt depinde de o componenta autonoma 0, de abaterea ratei de crestere reala de la rata naturala de crestere, gt, de rata inflatiei t, ambele decalate cu o perioada, precum si de o variabila aleatoare t de medie zero si dispersie contanta. Primii trei termeni din partea dreapta a ecuatiei (3.69.) formeaza partea sistematica a regulii de politica monetara n timp ce termenul aleator t reprezinta aspectul nesistematic al acestei reguli. Friedman considera 1 = 2 = 0, deci recomanda o regula monetara pasiva m t = 0. Alti monetaristi recomandau alegerea lui 1 si 2 la valori negative, fiind adeptii unei politici monetare anticiclice. O ipoteza esentiala a teoriei asteptarilor rationale este ca agentii economici cunosc componenta sistematica a ratei de crestere a ofertei de bani si tin cont de ea. Daca notam cu t-1 informatia totala existenta la nivelul agentilor economici atunci asteptarile acestora n legatura cu mt pot fi scrise: (3.70.) Ecuatia (3.69.) poate fi scrisa sub forma : (3.71.) Ecuatia (3.71.) arata ca rata de crestere a ofertei de bani contine o componenta sistematica E(mt / t-1) si o componenta aleatoare t care nu poate fi prevazuta. Sa aratam, n continuare, cum se formeaza asteptarile rationale din cadrul componentei sistematice. ncepem cu asteptarile inflationiste. innd seama de faptul ca E(it) = 0, i = 1, 2, 3 si aplicnd operatorul de asteptare ecuatiei (3.63.) obtinem:

(3.72.)

De aici rezulta: (3.73.) care exprima inflatia anticipata rational et lund n considerare toate variabilele endogene si exogene precum si interdependentele dintre ele. Rata inflatiei anticipata rational reprezinta, deci, diferenta dintre componenta sistematica a ratei de crestere a ofertei de bani E(mt / t-1) si tendinta ratei de crestere a economica reala, x2. O crestere a ratei asteptata de expansiune a ofertei de bani genereaza imediat o crestere a ratei asteptate a inflatiei. Daca nlocuim, acum, ecuatia (3.73.) n (3.63.) si tinem cont de relatia (3.71.) obtinem:

(3.74.) Rata curenta a inflatiei t ete alcatuita din doua componente: rata anticipata a inflatiei (primul termen din partea dreapta) si o componenta sistematica a ofertei de bani, determinata ca diferenta dintre rata efectiva a ofertei de bani m t si rata anticipata a acesteia E(mt / t-1). Din ecuatia (3.74.) rezulta imediat:

(3.75.) Aceasta ecuatie arata faptul ca diferenta dintre rata curenta a inflatiei si rata anticipata a acesteia este dependenta de eroarea de previziune a ofertei de bani, termenul de proportionalitate fiind ab / (1 + ab), la care se adauga si o componenta aleatoare 2t . n continuare sa determinam influenta asteptarilor rationale asupra sectorului economiei reale. Pentru aceasta vom nlocui ecuatia (3.73.) care da inflatia anticipata n ecuatiile (3.62.) si (3.64.) si obtinem:

Ecuatiile (3.76.) si (3.77.) dau ecuatiile ratei somajului ut si ratei de crestere a productiei reale gt. Se poate observa ca amndoua aceste rate sunt influentate de eroarea de previziune a ofertei de bani m t - E(mt / t-1). De exemplu, o diferenta mt E(mt / t-1) > 0 va determina, prin intermediul unei abateri t - et > 0 coborrea lui mt sub ue n ecuatia (3.76.) si cresterea lui gt n ecuatia (3.77.).

Dar aceste efecte reale sunt influentate si de o componenta sistematica it si de aceea nu pot fi folosite ntr-o politica economica. Deci sectorul real al economiei este independent de politica monetara anticipata. n cadrul modelului, rata asteptata a inflatiei reflecta perfect orice schimbare a componentei sistematice a cresterii ofertei de bani ceea ce sporeste rata curenta a inflatiei, fara a avea, nsa, repercusiuni asupra sectorului real. O astfel de concluzie poarta numele de "teza ineficientei politice" si asupra sa au fost purtate polemici ndelungi ntre monetaristi si keynesisti. III.4. Modelul neoclasic cu asteptari rationale al lui McCallum - Whitaker nainte de a prezenta modelul este necesar sa precizam anumite caracteristici generale ale asteptarilor rationale. Pentru aceasta ne vom imagina o variabila economica Y ale carei valori sunt determinate de urmatorul proces stochastic, incluznd un element imprevizibil: (3.78. ) unde t ~ N(0, 2), iar valoarea sa n perioada t este necunoscuta: nu face parte din It-1 (multimea informationala de la momentul t-1). Este clar ca predictor rational, care se bazeaza pe procesul determinant al lui Y pentru a previziona la sfrsitul perioadei t-1 valoarea lui Y n perioada curenta t, trebuie sa-si formeze o asteptare n privinta valorii pe care o va lua eroarea n perioada curenta: (3.79.) unde reprezinta asteptarea rationala asupra lui Yt-1, formata la momentul t-1 si este data de media conditionata a lui Yt n raport cu informatia disponibila la momentul t-1.

adica:

iar eroarea de asteptare este data de relatia : (3.80. ) deci de diferenta dintre valoarea reala, la momentul t 1, a lui Y si cea previzionata la momentul t-1. 3.3.1. Caracteristicile generale ale asteptarilor rationale Mai multe concluzii rezulta din faptul ca daca procesul care l determina pe Y este nteles, eroarea unei asteptari rationale este aceeasi cu componenta aleatoare a acelui proces:

a) eroarea medie este zero. Odata ce procesul lui Y este stocastic, asteptarile rationale nu mai au caracteristica implauzibila de a fi exacte n fiecare perioada. n loc de aceasta au caracteristica mai slaba de a fi corecte n medie. b) Nu va exista nici un model de comportament pe care sa-l urmeze eroarea asteptarilor rationale. Daca se observa ca urmeaza o lege de comportament, de exemplu: (3.81) atunci indivizii si vor forma asteptarile asupra lui n functie de aceasta lege. Rezulta ca asteptarile rationale asupra lui Y vor fi n med ie corecte, iar eroarea (acum t) nu va urma nici o lege de comportament.
Ipoteza asteptarilor rationale sugereaza astfel ca, att timp ct procesul ce determina variabila nu se schimba, nu se va schimba nici metoda de formare a asteptarilor. Altfel, metoda se va schimba odata cu el. c)asteptarea rationala este, n general, cea mai buna asteptare care se poate forma . are varianta finita, ceea ce fixeaza o limita superioara erorii de previziune. Daca avem asteptari rationale, eroarea n fiecare perioa da va fi egala cu t . atunci, pentru orice alt model de estimari, acuratetea pe o anumita perioada de timp nu poate sa depaseasca 2 , astfel nct asteptarile rationale sunt cea mai eficienta metoda de previzionare: varianta erorilor de estimare va fi ntotdeauna mai mica n acest caz dect orice alt model de previziune. 3.3.2. Descrierea modelului Modelul utilizat de McCallum si Whitaker este o versiune simplificata a modelului discret Sargent - Wallce (1975). 1.Oferta agregata:

(3.82.) cu: yt reprezentnd logaritmul outputului agregat din perioada t pt reprezentnd logaritmului nivelului pretului agregat din perioada t Et-1 pt = E(pt/ It-1) asteptarea asupra nivelului mediu al pretului n perioada t (p t), folosind informatia disponibila la momentul t1. ut reprezentnd o variabila aleatoare generata de un proces de tip zgomot alb a1> 0, 0< a2 < 1 Termenul al treilea presupune faptul ca deviatiile outputului de la nivelul capacitatii productive determinate de erorile de asteptare pot persista mai multe perioade (datorita costurilor reale de ajustare). 2.Functiile IS si LM:

(IS)

(LM) unde: Et-1 (pt+1 - pt) - asteptarea formata la momentul t-1 privind diferenta dintre pretul la momentul t+1 si pretul la momentul t

gt - logaritmul cheltuielilor guvernamentale zt - logaritmul taxelor reale mt - logaritmul ofertei de bani rt - rata nominala a dobnzii vt, et - variabile aleatoare generate de procese independente de tip zgomot alb b1, b3, c2 < 0 iar b2, c1 > 0 De notat faptul ca diferenta gt - zt reprezinta logaritmul raportului dintre cheltuielile guvernamentale si taxe, astfel nct, daca este pozitiva, ea va implica un deficit bugetar Aparitia lui zt n ecuatia curbei (IS) sustine viziunea n care finantarea cheltuielilor guvernamentale cu ajutorul taxelor n loc de obligatiuni va diminua cererea agregata. Pentru a completa modelul trebuie sa specificam modul n care sunt determinate politicile gt, zt si mt. Astfel, vom presupune ca autoritatea monetara mentine rata taxelor neschimbata n raport cu conditiile economice, astfel nct veniturile din taxe depind doar de outputul curent: zt = 1 yt, unde: 1 - reprezinta parametrul ratei de taxare (= raportul ntre rata marginala si rata medie) 1 > 0