Universitatea Athenaeum

Mediul european de afaceri

– SINTEZA CURS –
 TEORIA PIEłELOR CONCURENłIALE

CUPRINS

Capitolul I: CEREREA ŞI OFERTA PE PIAłA UNUI BUN..................................... 3

1. FuncŃia de cerere.....................................................................................................3
1.1. FuncŃia de cerere individuală ...........................................................................3
1.2. Cererea globală................................................................................................6
2. FuncŃia de ofertă .....................................................................................................7
2.1. FuncŃia de ofertă individuală............................................................................7
2.2. Oferta globală..................................................................................................8
Capitolul II: PIAłA – CONCEPT ŞI TIPOLOGII ................................................... 10
1. PiaŃa - definiŃie...................................................................................................... 10
2. Tipologia pieŃelor - matricea Stackelberg .............................................................. 10
Capitolul III: PIAłA CONCURENłIALĂ ............................................................... 12
1. Ipoteze privind concurenŃa pură şi perfectă............................................................ 12
2. Echilibrul pe piaŃa concurenŃială ........................................................................... 13
2.1. Echilibrul static.............................................................................................. 13
2.2. Echilibrul dinamic ......................................................................................... 19
3. Reglementarea pieŃei în cazul concurenŃei pure şi perfecte .................................... 21
3.1. Stabilirea unui preŃ maxim pe piaŃă................................................................ 21
3.1. Stabilirea unui preŃ minim pe piaŃă ................................................................ 22
Capitolul 4: PIAłA DE MONOPOL.......................................................................... 23
1. Monopolul natural................................................................................................. 24
2. Echilibrul pe piaŃa de monopol.............................................................................. 25
2.1. FuncŃia de cerere şi veniturile monopolului.................................................... 25
2.2. CondiŃia de echilibru în cazul monopolului.................................................... 26
2.3. Puterea de piaŃă a monopolului ...................................................................... 27
3. ModalităŃi alternative de gestiune a monopolului................................................... 28
4. Reglementarea pieŃei în cazul monopolului ........................................................... 30
Capitolul 5: PIAłA DE OLIGOPOL ......................................................................... 33

2
 Capitolul I:
CEREREA ŞI OFERTA PE PIAłA UNUI BUN

1. FuncŃia de cerere

1.1. FuncŃia de cerere individuală

FuncŃia de cerere evaluează legătura dintre cantităŃile cerute dintr-un anumit bun
şi factorii care influenŃează cererea. Deoarece depinde de preferinŃele individului, de
preŃuri şi de bugetul disponibil, cererea este dedusă din condiŃia de optim a
consumatorului: individul alege acea combinaŃie de consum pentru care raportul
utilităŃilor marginale egalează raportul preŃurilor pe piaŃă a bunurilor respective (legea a
doua a lui Gossen1).
Presupunem că individul alege o combinaŃie de consum (x, y). Fie px şi py
preŃurile unitare ale celor două bunuri, iar T este bugetul disponibil. Atunci, cererea din
primul bun este influenŃată de preŃul bunului respectiv, preŃul celui de-al doilea bun şi
dimensiunea bugetului: x = x(px, py, T) şi y = y(px, py, T). Fiecărui set de variabile
explicative (px, py, T) îi corespunde o combinaŃie (x, y) care respectă condiŃiile deduse din
echilibrul consumatorului.
U (x , y ) → max Um (x ) p x
 ⇒ RMS xy = =
T = xp x + yp y Um( y) p y
FuncŃiile de cerere, care depind de preŃuri şi de venitul consumatorului, obŃinute
prin maximizarea utilităŃ ii sub restricŃia bugetară sunt denumite funcŃii de cerere
marshall-iene.

a. Modificarea venitului şi evoluŃia cererii – curba Engel

Presupunem că venitul total disponibil pentru achiziŃ ionarea a două bunuri este T,
iar preŃurile bunurilor sunt px, respectiv py. Dreapta bugetului (de ecuaŃie xpx + ypy = T)
întâlneşte cele două axe în punctele A şi B de coordonate A(0, T/py), respectiv B(T/px,0).
Dacă venitul disponibil creşte de la valoarea iniŃială T, la valoarea T1 > T, atunci
înclinaŃ ia (panta) dreptei bugetului nu se modifică, în schimb coordonatele faŃă de origine
cresc, determinând o deplasare în sus a dreptei, pe un suport paralel. Notăm A' şi B'
intersecŃia dreptei bugetului cu axele, atunci când venitul este T1. În aceste condiŃ ii,
consumatorul poate atinge un nivel de satisfacŃie superior, de exemplu, nivelul dat de
punctul G, situat pe curba de indiferenŃă I2 (fig.1-1a). În figura 1-1a, punctul G(xG, yG) are
proprietăŃile: xG – xE > 0 şi yG – yE > 0, cu alte cuvinte, punctul de optim se deplasează
din E în G, astfel încât creşterea venitului are ca efect creşterea consumului din ambele
bunuri. Numim bunuri normale acele produse pentru care efectul de venit este pozitiv.
Efectul de venit poate fi negativ. De exemplu, în cazul descris în figura 1-1b, xG – xE < 0
şi yG – yE > 0, adică, pentru produsul 1, creşterea venitului duce la scăderea cererii.
Numim bunuri inferioare produsele pentru care efectul de venit este negativ.

b. Modificarea structurii preŃurilor – legea cererii

Să presupunem că preŃul bunului 2 (notat py) este fix, iar preŃul bunului 1 (notat
px) scade. Aceasta înseamnă că, faŃă de situaŃia iniŃială, produsul 1 s-a ieftinit în raport cu

1
Pentru detalii vezi Jula D., Jula N., 2005, Economie politică – microeconomie, Editura Bren, Bucureşti,
cap. I: Teoria economică a consumatorului, pag. 15-102 şi cap.II: FuncŃia de cerere, pag. 103-142.

3
bunul 2, sau, echivalent, produsul 2 este relativ mai scump. Dreapta bugetului pivotează
în jurul punctului de intersecŃie cu axa ordonatelor A, deplasându-se de la AB la AB1
(vezi figura 1-2). Noua dreaptă a bugetului permite atingerea unei curbe de indiferenŃă
superioare, fie aceasta (pentru simplificare) I2. Notăm cu F punctul de tangenŃă dintre
dreapta bugetului AB1 şi curba de indiferenŃă I2. Punctul F are coordonatele F(xF, yF).

A'
Error!

A
yG G

I2
yE E

I1

xE xG B B' x

Figura 1-1a: Efectul de venit pozitiv

A'
G
yG
A I2
yE E

I1

xG xE B B' x

Figura 1-1b: Efectul de venit negativ

4
 În noul punct de echilibru, F, cererea pentru produsul care a devenit relativ mai
ieftin (1) creşte: xF > xE. Pe baza unui raŃionament similar se poate deduce faptul că, în
mod obişnuit, la o creştere a preŃului de la p'x la px, cererea din bunul respectiv scade de la
xF la xE.
Deşi bunul 2 a devenit relativ mai scump, cererea pentru bunul respectiv creşte:
yF > yE. Aceasta deoarece scăderea preŃului pentru bunul 1 duce la creşterea puterii de
cumpărare a consumatorului, ceea ce induce un efect de venit, efect care, aşa cum s-a
arătat, este pozitiv pentru bunuri normale.
Efectul de substituŃie (figura 1-3) sugerează faptul că, în structura optimă de
consum, există tendinŃa de înlocuire (substituire) a bunului relativ mai scump cu un bun
relativ mai ieftin. Deplasarea de la G la F are loc într-un mod similar situaŃiei în care
consumatorul ar deveni mai bogat, iar constrângerea bugetară s-ar deplasa spre dreapta (F
şi G sunt puncte de echilibru care corespund unor structuri de preŃuri constante, deoarece
dreptele AB1 şi A'B' sunt paralele). Numim efect de venit Hicks diferenŃele dintre
coordonatele punctului F şi coordonatele punctului G. Pentru bunurile normale, efectul de
venit este pozitiv: xF – xG > 0, yF – yG > 0. Efectul de venit poate fi şi negativ. Numim
produsele pentru care efectul de venit este negativ bunuri inferioare.
Error!

yF F
I2
yE E

I1

xE xF B B1 x

Figura 1-2: Modificarea structurii preŃurilor – bunuri normale

5
 y

A'
yF F
yE E
yG G I2

I1 x
xE xG xF B B' B1

Figura 1-3: Efectul de venit şi efectul de substituire Hicks

În figura 1-3, AB este dreapta iniŃială a bugetului, AB1 este dreapta bugetului
construită după scăderea preŃului pentru bunul 1 de la px la p'x. Punctul E este, la fel ca în
figura 1-2, punctul de echilibru iniŃial, iar F este noul punct de echilibru. Dreapta A'B'
este paralelă cu AB1 şi este tangentă la curba de indiferenŃă I1. Notăm G(xG, yG) punctul
de tangenŃă dintre A'B' şi I1. Punctele E şi G sunt pe aceeaşi curbă de indiferenŃă (I1), ceea
ce înseamnă că, din punctul de vedere al satisfacŃiei oferite, cele două combinaŃii de
consum sunt echivalente. Alegerea consumatorului se deplasează pe I1, dinspre punctul de
echilibru iniŃial E spre G, deoarece raportul preŃurilor s-a schimbat în favoarea bunului 1
(py se menŃ ine constant, iar px scade). Adică, deplasarea de la E la G reprezintă o
substituire în consum între cele două bunuri. Numim efect de substituire Hicks diferenŃele
dintre coordonatele punctului G şi coordonatele punctului E (substituŃia între bunuri pe
aceeaşi curbă de indiferenŃă): xG – xE > 0, yG – yE < 0.
Presupunem că bunurile analizate sunt normale (creşterea venitului are ca efect
creşterea cererii). Pentru bunul care devine relativ mai ieftin (bunul 1) atât efectul de
venit cât şi efectul de substituire sunt pozitive, astfel încât efectul total este pozitiv.
Aceasta reprezintă, în esenŃă, legea cererii pentru bunuri normale.
Legea cererii: pentru un bun normal, în condiŃii de optim la consumator,
scăderea relativă a preŃului duce la creşterea cererii pentru bunul respectiv şi invers,
creşterea relativă a preŃului duce la scăderea cererii. Cu alte cuvinte, pentru bunuri
normale, funcŃia cererii este descrescătoare în raport cu preŃul.
ObservaŃie: Pentru bunul care devine relativ mai scump, efectul de venit este
pozitiv, în schimb efectul de substituire este negativ. Rezultatul final se obŃine prin
compunerea algebrică a celor două efecte de sens contrar şi poate fi pozitiv (efectul de
venit este dominant), negativ (efectul de substituire este dominant) sau nul (cele două
efecte se compensează).

1.2. Cererea globală

Fie q id (p ) , i = 1, …, n, cererea individuală a consumatorului i, determinată potrivit
legii cererii, pornind de la comportamentul optim al consumatorului (maximizarea
utilităŃii, în condiŃiile încadrării în restricŃia bugetară). La un preŃ dat p cantitatea totală

6
cerută pe piaŃă, notată Qd(p) este formată din suma cantităŃilor cerute de fiecare
consumator (fig.4-1):
p
Qd(p) = ∑ q (p )
i =1
d
i

Dacă toate funcŃiile individuale de cerere sunt descrescătoare în raport cu preŃul,

atunci şi funcŃ ia cererii globale este descrescătoare în raport cu preŃul.
preŃ

p*

q 1d + q d2 + q d3 Qd(p)
d d d
q 1 q +q
1 2

Qd(p*) cantitate
d
q p
1 ( )
* ( )
q d2 p * ( )
q 1d p *
Figura 4-1: Cererea totală2

2. FuncŃia de ofertă

2.1. FuncŃia de ofertă individuală

Firma decide să intre pe piaŃă dacă veniturile realizate permit acoperire costurilor
totale de producŃie, altfel spus, firma intră pe piaŃă doar dacă preŃul la care vinde produsul
propriu este mai mare decât costul mediu minim. CondiŃia se scrie: p ≥ min CM (q ) . Pe de
q
3
altă parte, echilibrul la producător (nivelul optim al producŃiei) este atins atunci când
costul marginal (Cm) este egal cu preŃul bunului (p) realizat de firmă: Cm(q) = p
Dacă firma este deja pe piaŃă, atunci va oferi o producŃie care asigură condiŃia de
optim Cm(q) = p, atât timp cât preŃul este superior costului variabil mediu. Curba costului
marginal este situată deasupra curbei costului mediu variabil începând cu punctul de
intersecŃie a celor două curbe. Deci, dacă firma este deja pe piaŃă, curba ofertei pe termen
scurt se suprapune peste curba costului marginal în porŃiunea situată deasupra punctului
de minim al costului variabil mediu .
În figura 1-5, curba ofertei pe termen scurt este reprezentată de curba costului
marginal Cm(q) în porŃiunea situată deasupra punctului A.

2
Figura este preluată din Yildizoglu M., 2001, PieŃe şi concurenŃă, Université Montesquieu - Bordeaux IV,
vezi site-ul http://yildizoglu.montesquieu.u-bordeaux.fr/
3
Pentru detalii vezi Jula D., Jula N., 2005, Economie politică – microeconomie, Editura Bren, Bucureşti,
cap. I: Teoria economică a producătorului, pag. 143-212.

7
 CM(q)
Cm(q)

CVM(q)

qmin qA q0 qopt qmax

Figura 1-5: Formarea curbei ofertei

Legea ofertei: în condiŃii de optim la producător, curba ofertei pe termen scurt

este dată de porŃiunea din curba costului marginal situată deasupra punctului de minim al
costului mediu. Dacă firma este deja pe piaŃă, atunci curba ofertei este dată de porŃiunea
din curba costului marginal situată deasupra punctului de minim al costului variabil
mediu. Evident, firma înregistrează profit doar dacă preŃul este superior punctului de
minim al curbei costului mediu. Dacă preŃul este situat între punctul de minim al curbei
costului variabil mediu şi minimul costului total mediu, firma înregistrează pierderi, însă
aceste pierderi sunt mai mici decât în situaŃia în care firma părăseşte piaŃa. În aceste
condiŃii, curba ofertei individuale este crescătoare în raport cu preŃul.

2.2. Oferta globală

Pentru un preŃ p, fiecare firmă oferă pe piaŃă cantitatea q sj (p ) , j = 1, 2, …, m,
conform legii ofertei discutate anterior. Cantitatea totală oferită pe piaŃă se numeşte oferta
globală, notată Qs(p) şi este calculată, pentru fiecare nivel al preŃului, prin însumarea
ofertelor individuale:
m
Qs(p) = ∑ q ( p) .
j=1
s
j

Dacă ofertele individuale sunt crescătoare în raport cu preŃul (atunci când costul
marginal nu este descrescător), rezultă că oferta globală, calculată prin însumarea
ofertelor individuale, este, de asemenea, crescătoare în raport cu preŃul.

8
 Oferta individuală Oferta totală
q s
1 q1s + q s2 Qs(p)
Cmj (qj)
q 1s + q s2 + q s3

p p

q sj (p ) Qs(p)
q 1s q s2 q s3
Figura 4-2: Oferta totală4

4
Figura este preluată din Yildizoglu M., 2001, PieŃe şi concurenŃă, Université Montesquieu - Bordeaux IV,
vezi site-ul http://yildizoglu.montesquieu.u-bordeaux.fr/

9
 Capitolul II:
PIAłA – CONCEPT ŞI TIPOLOGII

1. PiaŃa - definiŃie
PiaŃa reprezintă un mecanism prin intermediul căruia se realizează legătura dintre
cumpărători şi vânzători în vederea stabilirii preŃului şi a cantităŃii tranzacŃionate dintr-un
anumit produs.
Produsul este interpretat, ca fiind un bun economic care satisface anumite nevoi.
Două sunt caracteristicile prin care se defineşte produsul5 În primul rând, este rezultatul
unei activităŃi umane concretizată în combinarea unor mijloace (resurse) relativ rare, care
au utilizări alternative. În al doilea rând, în definirea produsului se porneşte de la cerere
(este realizat pentru satisfacerea unor nevoi umane). În această interpretare, conceptul de
produs (sau de bun economic) nu se referă neapărat la bunuri materiale (substanŃiale), ci
acestuia i se acordă o accepŃie mai largă, incluzând şi rezultatele activităŃilor economice
care au ca efect realizarea de servicii.
În consecinŃă, în analiza pieŃei, natura bunului nu are importanŃă. Există o piaŃă a
automobilelor, alta a titlurilor, sau a oricărui alt bun economic. Evident, fiecare dintre
aceste pieŃe prezintă anumite particularităŃi. Însă, în esenŃă, piaŃa se defineşte prin
confruntarea dintre cumpărători şi vânzători pentru un anumit bun şi, în aceast ă
interpretare este indispensabilă restricŃia de omogenitate a bunului6.

2. Tipologia pieŃelor - matricea Stackelberg

Clasificarea uzuală a pieŃelor porneşte de la numărul de cumpărători şi numărul de
vânzători care se întâlnesc pentru stabilirea preŃului şi realizarea tranzacŃiilor.
MATRICEA STACKELBERG
Oferta Număr mare de PuŃini Un singur
Cererea producători producători producător
Număr mare de
ConcurenŃă Oligopol Monopol
cumpărători
Oligopol
PuŃini cumpărători Oligopson Monopol contrat
bilateral
Un singur Monopson
Monopson Monopol bilateral
cumpărător contrat

ExistenŃa unui număr mare de producători şi a unui număr mare de cumpărători

sunt condiŃii necesare dar nu şi suficiente pentru funcŃionarea modelului teoretic al pieŃei
cu o concurenŃă pură şi perfectă. Acest model ideal de piaŃă presupune realizarea şi altor
condiŃii7.
Atunci când un singur producător/vânzător se confruntă cu un număr suficient de
mare de cumpărători, astfel încât nu există cumpărători care să exercite o influenŃă
semnificativă asupra pieŃei (atomicitatea cererii), situaŃia respectivă este caracterizată ca

5
Jula D., Jula N., 1999, Economie sectorială, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, pag.12-13.
6
Abraham-Frois G., 1994, Economie politică, Editura Humanitas, pag. 213
7
vezi subcapitolul următor, referitor la condiŃiile în care concurenŃa este pură şi perfectă.

10
fiind monopol. Există oligopol, dacă numărul producătorilor este mic şi se păstrează
condiŃiile de atomicitate a cererii. Duopolul este un caz particular al oligopolului, în care
pe piaŃă se confruntă doar doi producători.
Monopsonul reprezintă o situaŃie simetrică monopolului, adică este situaŃia în
care există un singur cumpărător, care se confruntă cu un număr suficient de mare de
producători (şi nu există producători care să exercite o influenŃă semnificativă asupra
pieŃei – atomicitatea ofertei). Există oligopson pe piaŃă dacă numărul cumpărătorilor este
mic, în condiŃii de atomicitate a ofertei. La fel, duopsonul este un caz particular al
oligopsonului, în care pe piaŃă există doar doi cumpărători.
Matricea Stackelberg prezintă şi situaŃiile intermediare. Dacă un singur producător
se confruntă pe piaŃă cu un singur cumpărător există un monopol bilateral, iar dacă un
număr mic de producători se confruntă cu un număr mic de cumpărători există un
oligopol bilateral. Duopolul bilateral se defineşte în mod similar, ca un caz particular al
oligopolului bilateral. Dacă un producător se confruntă cu un număr mic de cumpărători,
situaŃia este definită drept monopol contrat, iar dacă un consumator se confruntă cu un
număr mic de producători, monopsonul este contrat.

11
 Capitolul III:
PIAłA CONCURENłIALĂ

1. Ipoteze privind concurenŃa pură şi perfectă

ConcurenŃa este pură şi perfectă este posibilă doar dacă sunt verificate o serie de
ipoteze.
(a) Omogenitatea produsului. Bunurile produse de firmele care operează pe piaŃă sunt
perfect identice. ConsecinŃă: Fiecare consumator poate să cumpere bunul de la
oricare dintre producători.
(b) Atomicitatea pieŃei: în formarea ofertei şi a cererii pe piaŃă participă un număr
suficient de mare de agenŃi economici, astfel încât fiecare dintre aceştia are o
dimensiune neglijabilă în raport cu dimensiunea pieŃei. ConsecinŃă: Nici un operator
nu-şi poate impune propriul preŃ (de vânzare sau de cumpărare) pe piaŃă.
(c) Intrarea şi ieşirea de pe piaŃă sunt libere: Nu există barieră juridică, economică sau
instituŃională care să împiedice intrarea pe piaŃă a noilor producători, sau
consumatori. De asemenea, nu există bariere, de orice natură, la ieşirea de pe piaŃă.
ConsecinŃă: PiaŃa este deschisă pentru concurenŃii potenŃiali, atât din perspectiva
cererii, cât şi a ofertei.
(d) TransparenŃa : toŃi agenŃii sunt perfect informaŃi asupra bunului care se
tranzacŃionează şi a preŃurilor la care se efectuează tranzacŃiile. ConsecinŃă:
TranzacŃiile se efectuează la un preŃ unic: preŃul pieŃei.
(e) Perfecta mobilitate a factorilor de producŃie: factorii de producŃie (în special munca
şi capitalul) se îndreaptă spre acele activităŃ i în care sunt cel mai bine valorificaŃi.
ConsecinŃă: Profiturile pozitive atrag noi firme (capitalurile sunt atrase spre acele
plasamente care oferă cele mai mari profituri), salariile mari atrag lucrătorii.
ObservaŃii:
(1) În anumite lucrări, se consideră că ipoteză (e) este, de fapt, descrisă de ipoteza (c), în
sensul că intrarea/ieşire libere presupun, pe lângă lipsa constrângerilor de orice fel şi
perfecta mobilitate a factorilor;
(2) Atunci când sunt prezentate în formă extinsă, de obicei ipotezele sunt grupate astfel:
– concurenŃa este pură, dacă sunt respectate ipotezele (a) atomicitatea pieŃei, (b)
omogenitatea produsului şi (c): intrarea/ieşirea sunt libere;
– concurenŃa este perfectă , dacă sunt respectate ipotezele (d) transparenŃa
informaŃiilor şi (c) perfecta mobilitate a factorilor de producŃie.
ConsecinŃa esenŃială care decurge din ansamblul acestor proprietăŃi este aceea că,
în condiŃiile de concurenŃă pură şi perfectă, preŃul de pe piaŃă este determinat de
ansamblul comportamentelor agenŃilor economici şi fiecare operator individual ia acest
preŃ ca fiind dat (este price taker).
Acest preŃ este stabilit de o mână invizibilă (Adam Smith), care armonizează
interesele individului cu optimul bunăstării sociale. Principiul mâinii invizibile
desemnează un proces prin care combinarea deciziilor şi comportamentelor economice
care sunt optime la nivel individual contribuie la realizarea interesului general, fără ca
fiecare agent economic să urmărească în mod conştient acest lucru
Orice nerespectare a uneia dintre ipotezele prezentate, are ca efect apariŃia în
modelul pieŃei a unei componente specifice concurenŃei imperfecte. În realitate,
respectarea tuturor acestor condiŃii este extrem de dificilă, astfel încât concurenŃa perfectă

12
este mai degrabă excepŃia de la regulă, nu regula. De aceea, este importantă analiza
situaŃiilor la care se ajunge prin relansarea acestor ipoteze.
Nerespectarea ipotezei de atomicitate a cererii şi a ofertei poate avea ca efect
apariŃia diferitelor structuri ale pieŃei. De altfel, tipologia pieŃelor descrisă prin matricea
Stackelberg porneşte chiar de la condiŃia de atomicitate şi diferitele variante de încălcare
a ipotezei respective.
Nerespectarea ipotezei de omogenitate a produsului duce la o formă de concurenŃă
imperfectă, denumită concurenŃa monopolistă , întâlnită atunci când produsele sunt
diferenŃiate prin marcă. Deşi există pe piaŃă un număr mare de producători pentru bunul
respectiv, totuşi, se manifestă un anumit tip de monopol asupra produsului de marcă.
Firmele concurează pe piaŃă, însă marca le oferă o marjă de manevrare a preŃului pentru
propriul produs.
CondiŃia de informarea perfectă (transparenŃa perfectă a pieŃei) este, de asemenea,
dificil de realizat. Nerespectarea acestei ipoteze are ca efect apariŃia unor alte modele ale
pieŃei, numite pieŃe cu asimetrie informaŃională (selecŃia adversă, hazardul moral).
Dacă dintre toate condiŃiile menŃionate este respectată doar cea care prevede
intrarea/ieşirea libere, se ajunge la conceptul de piaŃă disputabilă sau contestabilă .
NoŃiunea de piaŃă disputabilă reprezintă o generalizare a conceptului de piaŃă cu o
concurenŃă perfectă Teoria pieŃelor disputabile (contestabile) consideră că monopolul
natural este forŃat să se comporte în mod optimal dacă este supus ameninŃării credibile a
unor intrări potenŃiale, care ar putea veni să-i conteste, să-i dispute piaŃa. Această
teoremă, numită a mâinii invizibile slabe presupune totuşi că sunt îndeplinite câteva
condiŃii:
– libertatea de intrare;
– libertatea de ieşire, mai exact, absenŃa costurilor irecuperabile;
– sensibilitatea cererii în raport cu preŃul mai mare decât viteza de reacŃie a
monopolului faŃă de intrarea unui concurent.

2. Echilibrul pe piaŃa concurenŃială

2.1. Echilibrul static

Dacă, pentru bunuri normale, curba cererii globale este descrescătoare în raport
cu preŃul, iar curba ofertei globale este crescătoare în raport cu preŃul, atunci cele două
curbe nu sunt paralele, deci se intersectează. În anumite condiŃii, intersecŃ ia are loc în
cadranul pozitiv al planului determinat de axa preŃurilor şi axa producŃiei (fig.3-1). Notăm
E punctul de intersecŃie al curbelor respective. Punctul E, proiectat pe cele două axe,
indică preŃul de echilibru (notat pe), respectiv cantitatea de echilibru (simbol qe) care se
tranzacŃionează pe piaŃă. La preŃul de echilibru, volumul tranzacŃiilor este maxim, toate
solicitările din partea cumpărătorilor sunt satisfăcute, iar producŃia este în întregime
contractată (nu există surplus sau penurie de bunuri pe piaŃă).
La un preŃ mai mare decât preŃul de echilibru (de exemplu, p1 în figura 3-2), oferta
globală a firmelor depăşeşte cererea globală, iar pe piaŃă apare un surplus. Dacă preŃul
este mai mic decât preŃul de echilibru, (p2, în figura 3-2) atunci pe piaŃă apare o penurie
(cererea este excedentară).
Echilibrul este stabil dacă orice modificare în nivelul cererii sau al ofertei este
urmată de reîntoarcerea în starea de echilibru. Acest nou echilibru poate să difere de
echilibrul iniŃial.

a. Perturbarea echilibrului static

Pornind de la starea de echilibru, există patru tipuri elementare de perturbaŃii:

13
 – oferta rămâne nemodificată, iar cererea creşte (1) sau se reduce (2);
– cererea rămâne nemodificată, oferta creşte (3), sau se reduce (4).
preŃ (p)
Oferta
Qs(p)

E
pe
Cererea
Qd(p)

qe cantitate (q)
Figura 3-1: Echilibrul pe piaŃa unui produs
Qs(p)

Oferta excedentară
p1

pe E ← Echilibru

p2
Cerere excedentară
Qd(p)

Qd(pe) = Qs(pe) = qe
Figura 3-2: Surplus sau penurie pe piaŃă

Modificarea cererii
Să presupunem, că, faŃă de o situaŃie iniŃială de echilibru, reprezentată în figura
3-1 prin punctul E, cererea pe piaŃă unui bun se modifică, iar oferta rămâne neschimbată.
Exceptând influenŃa preŃului (discutată în capitolele anterioare) există şi alŃi
factori care pot duce la modificarea cererii pe piaŃă: nivelul mediu al venitului, numărul
populaŃiei, preŃul şi disponibilitatea produselor substituibile, dinamica preferinŃelor,
factori speciali8. Toate aceste fenomene determină deplasarea curbei cererii9. Să

8
Pentru detalii vezi Jula D., Jula N., 2005, Economie politică – Microeconomie, Editura Bren, Bucureşti,
cap. IV: PieŃe, preŃuri, concurenŃă, pag. 220-222.

14
presupunem că, prin creşterea veniturilor (sau a numărului de solicitanŃi), la preŃul pe, care
iniŃ ial echilibra piaŃa, cererea globală creşte, astfel încât curba cererii se deplasează spre
traiectoria notată (1) în figura 3-3. Volumul cererii va fi qA, mai mare decât oferta, care
rămâne la nivelul qe. Penuria înregistrată pe piaŃă va determina ajustări succesive ale
cantităŃilor oferite/solicitate şi ale preŃului, astfel încât se va ajunge la un nou punct de
echilibru, notat Ea în figura 3-3. Acest nou echilibru se realizează la un preŃ mai ridicat
decât preŃul de echilibru iniŃial.
Să presupunem acum că factorii menŃionaŃi acŃionează în sens invers, sau că preŃul
bunurilor substituibile a scăzut. Atunci funcŃia de cerere se deplasează spre stânga, pe un
suport de tipul celui reprezentat în figura 3-3 prin curba (2). La preŃul pe (care, iniŃial,
echilibra piaŃa), cererea este qB, iar oferta rămâne qe. Cum cererea este inferioară ofertei,
apare un excedent pe piaŃă, care va avea ca efect menŃinerea unor stocuri la producători
şi/sau în magazinele care comercializează produsul respectiv. TendinŃa firească este de
reducere a preŃului, care va favoriza cererea şi prin modificări succesive ale cererii, ale
ofertei şi preŃului se va ajunge la un nou echilibru, descris în figura 3-3 prin punctul Eb.
Echilibrul se realizează la un preŃ mai mic decât preŃul de echilibru iniŃial, pe.
p Oferta

Ea
B E A
pe
(1)
b
E Cererea

(2)
qB qe qA q
Figura 3-3: Modificarea curbei cererii

Modificarea ofertei
Curba oferta se modifică atunci când apar schimbări în factorii de influenŃă, alŃii
decât preŃul (modificarea preŃului are ca efect o deplasare pe curba ofertei). Aceşti factori
sunt de natură tehnologică, Ńin de costurile de producŃie (modificarea acestora depinde de
preŃul factorilor de producŃie), de preŃul şi disponibilitatea produselor substituibile, de
politica economică promovată la un moment dat, precum şi de anumiŃi factori speciali10.
Toate aceste procese determină deplasarea curbei ofertei. Să presupunem că, prin
scăderea costului marginal, la preŃul pe, care iniŃial echilibra piaŃa, oferta globală creşte,
astfel încât curba ofertei se deplasează spre traiectoria (3) din figura 3-4. Volumul ofertei
va fi qC, mai mare decât cererea, care rămâne la nivelul qe. Excesul înregistrat pe piaŃă
(materializat, eventual, în stocuri fie la producător, fie în depozitele firmelor de comerŃ)
va determina ajustări succesive ale cantităŃilor oferite/solicitate şi ale preŃului, astfel încât
9
Deplasarea curbei ofertei are loc prin modificarea altor factori, diferiŃi de preŃ, iar deplasarea pe curba
cererii se realizează ca urmare a modificării preŃului.
10
Pentru detalii vezi Jula D., Jula N., 2005, Economie politică – Microeconomie, Editura Bren, Bucureşti,
cap. IV: PieŃe, preŃuri, concurenŃă, pag. 223-225.

15
se va ajunge la un nou punct de echilibru, notat Ec. Acest nou echilibru se realizează la un
preŃ mai scăzut decât preŃul de echilibru iniŃial. PreŃul fiind mai mic, cererea globală va fi
mai mare decât cea înregistrată în situaŃia iniŃială de echilibru.
(4)
p Oferta

(3)

Ed
D E C
pe c
E
Cererea

qD qe qC q

Figura 3-4: Modificarea curbei ofertei

Presupunem că preŃul produselor substituibile scade şi/sau costul marginal creşte.
Atunci funcŃia ofertei se deplasează spre stânga, pe un suport de tipul celui reprezentat în
fig.3-4 prin (4). La preŃul pe (care, iniŃ ial, echilibra piaŃa), oferta este qD, iar cererea
rămâne qe. Cum qe > qD, apare o penurie piaŃă. TendinŃa firească este de creştere a
preŃului, care va descuraja o parte dintre solicitanŃi şi, prin modificări succesive ale
cererii, ale ofertei şi preŃului se va ajunge la un nou echilibru, descris în figura 3-4 prin
punctul Ed. Echilibrul se realizează la un preŃ mai mare decât preŃul de echilibru iniŃial, pe.
Există, evident, situaŃii în care oferta şi cererea se modifică simultan , într-un sens sau
altul. În sinteză, aceste evoluŃii sunt prezentate în tabelul următor:

16
Tabelul 3-1: Modificarea cererii şi a ofertei
Dinamica cererii / Efectul asupra cantităŃii tranzacŃionate
ofertei Deplasarea curbelor şi a preŃului de echilibru
cererii / ofertei cantitate
cererea oferta preŃul
a
nu se curba cererii se deplasează
creşte creşte creşte
modifică spre dreapta
nu se curba cererii se deplasează
scade scade scade
modifică spre stânga
nu se curba ofertei se deplasează
creşte creşte scade
modifică spre dreapta
nu se curba ofertei se deplasează
scade creşte scade
modifică spre stânga
cresc în aceeaşi ambele curbe se
creşte nu se modifică
proporŃie deplasează spre dreapta
scad în aceeaşi ambele curbe se
scade nu se modifică
proporŃie deplasează spre stânga
ambele curbe se
cresc creşte creşte sau scade, în funcŃie
deplasează spre dreapta
de raportul în care se
ambele curbe se modifică oferta şi cererea
scad scade
deplasează spre stânga
Atunci când unul sau mai mulŃi dintre factorii care determină cererea şi/sau oferta
se modifică, atingerea unei noi situaŃii de echilibru se poate realiza în două moduri
fundamentale: ajustarea prin preŃuri (ajustare de tip Walras) şi ajustarea prin cantităŃi
(ajustare de tip Marshall).

b. Ajustarea echilibrului static

Ajustarea prin preŃuri (de tip Walras)

Potrivit lui Walras, atunci când cererea globală diferă de oferta globală ajustarea
se face prin preŃuri. Ajustarea prin preŃuri (de tip Walras) porneşte de la ipoteza că preŃul
reacŃionează la orice dezechilibru între cantităŃile cerute şi cele oferite pe piaŃă (fig.3-5):
dp
= f (Q d (p ) − Q s (p )) ,
dt
sau, mai restrictiv
dp
dt
( )
= a Q d (p ) − Q s (p ) , a > 0.
DiferenŃa dintre cererea globală şi oferta globală, înregistrate la acelaşi preŃ, se
numeşte cererea netă , notată Dn(p):
Dn(p) = Q d (p ) − Q s (p )
Dacă valoarea cererii nete este pozitivă, atunci preŃul va avea o tendinŃă de
creştere. Această creştere a preŃului va descuraja o parte dintre cumpărători şi va duce la
creşterea ofertei. EvoluŃiile respective vor reduce ecartul dintre cerere şi ofertă (cererea
netă) până la zero.

17
 p

Oferta

E`
pe Cererea
E

Qs(pe) Qd(pe)
Q
Dn(pe) > 0
Figura 3-5: Ajustarea prin preŃuri (Walras)
Noua situaŃie de echilibru, în E`, este stabilă (Dn(p) = 0). CombinaŃia preŃ-cantitate
dată de punctul E` se numeşte stabilitate walrasiană.

Ajustarea prin cantităŃi (de tip Marshall)

Potrivit lui Marshall, atunci când cererea globală diferă de oferta globală ajustarea
se face prin cantităŃi. Ajustarea prin cantităŃi (de tip Marshall) porneşte de la ipoteza că
există un preŃ minim (ps) sub care producŃia nu este eficientă şi un preŃ maxim (pd)
începând de la care cumpărătorul ne mai este dispus să achiziŃioneze bunul respectiv.
Marshall presupune că producătorii tind să-şi sporească oferta dacă pd > ps (figura 3-6):
dQ
dt
( )
= g p d (Q) − ps (Q )
sau, într-o formă restrânsă
dQ
= b(p d (Q ) − p s (Q )) , b > 0.
dt
DiferenŃa dintre preŃul la care este cerută o anumită cantitate dintr-un bun pd(Q) şi
preŃul la care firmele sunt dispuse să ofere cantitatea respectivă ps(Q) se numeşte preŃul
net de cerere, notat pn(Q)
pn(Q) = pd(Q) – ps(Q).
Dacă preŃul net de cerere este pozitiv, firmele tind să-şi sporească producŃia, iar
sporirea ofertei va avea ca efect creşterea preŃului, ceea ce va duce la reducerea ecartului
între cele două preŃuri, pn(Q), până la zero.

18
 p

Oferta

pd(qe)
F
pn(qe)>0
Cererea
ps(qe) E

qe Q
Figura 3-6: Ajustarea prin cantităŃi (Marshall)
Noua situaŃie de echilibru, în F, este stabilă (pn(Q) = 0). CombinaŃia preŃ-cantitate
dată de punctul F se numeşte stabilitate marshalliană.
Dacă cererea şi oferta sunt normale (urmează legile descrise pentru bunuri
normale, în sensul că oferta este crescătoare în raport cu preŃul, iar cererea este o funcŃie
descrescătoare), atunci oricare ar fi modalitatea de ajustare a echilibrului (în sens Walras,
sau Marshall), echilibrul obŃinut este stabil.

2.2. Echilibrul dinamic

Adaptarea producŃiei în funcŃie de preŃul pieŃei nu se poate realiza practic decât
după un anumit interval de timp. În această situaŃie, considerând cererea şi oferta ca
( )
funcŃii lineare de preŃ, se poate considera că, în esenŃă, cererea actuală Q dt depinde de
preŃul practicat pe piaŃă la momentul actual (pt), iar oferta (Q s
t ) depinde de preŃul practicat
la momentul anterior (pt-1):
Q st = a + bp t −1
Q dt = c − dp t
Pentru bunuri normale, b şi d sunt pozitive.
Să presupunem că oferta (producŃia) viitoare depinde de preŃul de vânzare din
perioada curentă, iar cererea actuală depinde de preŃul curent, aşa cum am simbolizat prin
relaŃiile precedente. Atunci, de cele mai multe ori, echilibrul dinamic poate fi reprezentat
prin modelul de tip pânza de păianjen (în engleză - Cobweb), aşa ca în figura 3-7.

19
 preŃ
oferta

A B
pA
E F
pe
H G
D C cererea

qA qe qB cantitate
Figura 3-7: Adaptare dinamică preŃ-cantitate de tip Cobweb
Presupunem că, iniŃial, preŃul pe piaŃă pA este superior preŃului de echilibru.
Atunci, cererea pe piaŃă este qA, iar oferta este qB. Rezultă un excedent pe piaŃă de
dimensiunea (qB - qA). În figură, evoluŃia este simbolizată prin segmentul AB, care
geometric este egal cu excedentul de pe piaŃă (qB - qA). În terminologia Walras,
segmentul AB reprezintă cererea netă negativă. Deoarece nivelul qB al producŃiei (ofertei)
nu este absorbit pe piaŃă la preŃul pA, are loc o diminuare a preŃului (segmentul BC). La
noul nivel al preŃului, remunerarea factorilor de producŃie este slabă, iar anticipaŃiile
producătorilor sunt pesimiste. În consecinŃă, producŃia scade astfel încât, la noul nivel al
preŃului, cererea devansează oferta (segmentul CD). Drept urmare preŃul creşte
(segmentul DE). La noul preŃ, profitul este ridicat şi apar anticipaŃii optimiste ale
producătorilor privind situaŃia viitoare pe piaŃă respectivă, producŃia creşte şi devansează,
din nou, cererea (segmentul EF). Procesul se reia până când se ajunge la situaŃia de
echilibru: după n perioade preŃul pn tinde spre un preŃ de echilibru pe şi, corespunzător
nivelul producŃiei qn tinde spre un nivel de echilibru qe. Orice perturbare a acestui
echilibru (apariŃia unor producători noi, creştere preŃului factorilor de producŃie etc.) duce
la reluarea procesului descris.
VariaŃiile descrise se amortizează în timp dacă înclinaŃia curbei cererii
(elasticitatea negativă a cererii în raport cu preŃul) este, în modul, mai mare decât
înclinaŃ ia curbei ofertei (elasticitatea pozitivă a ofertei în raport cu preŃul). În situaŃia
contrară, oscilaŃiile se amplifică la infinit, iar dacă în modul cele două înclinaŃii
(elasticităŃi) sunt egale, oscilaŃiile sunt constante şi dezechilibrele pe piaŃa respectivă se
autoîntreŃin. În condiŃiile adaptării cu întârziere a producătorilor, se poate demonstra că
echilibrul de tip cobweb este stabil (oscilaŃiile astfel produse sunt amortizate în timp)
dacă panta curbei cererii este, în valoare absolută, superioară pantei curbei ofertei. În caz
contrar, oscilaŃiile se amplifică şi nu există echilibru11.

11
Pentru detalii vezi Jula D., Jula N., 2005, Economie politică – Microeconomie, Editura Bren, Bucureşti,
cap. IV: PieŃe, preŃuri, concurenŃă, pag. 228-234.

20
3. Reglementarea pieŃei în cazul concurenŃei pure şi perfecte

3.1. Stabilirea unui preŃ maxim pe piaŃă

Să presupunem că, pentru protecŃia consumatorilor, autoritatea publică impune
practicarea unui preŃ maxim pe piaŃă, notat pM, diferit de preŃul de echilibru. Dacă acest
preŃ este superior preŃului de echilibru, intervenŃia autorităŃii publice nu are efect,
deoarece reglementarea respectivă nu interzice scăderea preŃului şi atingerea echilibrului
printr-o ajustarea de tipul celor prezentate deja (Walras, Marshall, sau ajustare dinamică).
Dacă pM este inferior preŃului de echilibru (pM < pe) atunci pe piaŃă apare o cerere
excedentară, adică apare penuria (figura 3-8). Cantitatea solicitată este qd = Qd(pM), în
timp ca cantitatea oferită de firme este qs = Qs(pM), unde qs < qd.
p

Oferta

E
pe
Cererea
pM
penurie

qs qe qd Q
Figura 3-8: Fixarea unui preŃ maxim pe piaŃă
În cazul penuriei pe piaŃa unui bun, penurie apărută ca urmare a fixării autoritare a
preŃului la un nivel inferior preŃului de echilibru, se manifestă cel puŃin patru fenomene12:
– apariŃia cozilor; timpul de aşteptare în vederea servirii depinde de ritmul sosirii
solicitanŃ ilor şi operativitatea răspunsului oferit de sistemul de servire (includem
aici şi disponibilitatea produsului); de cele mai multe ori disciplina de servire este
de tipul primul venit, primul servit13.
– soluŃia relaŃiilor personale, manifestată prin apariŃia unor preferinŃe a vânzărilor:
furnizorii realizează aprovizionarea în mod preferenŃial; oficial, preŃul maxim este
respectat, însă acesta este suplimentat prin anumite contra-prestaŃii, sau se acordă
prioritate clienŃilor permanenŃ i, celor recomandaŃi …
– soluŃia tichetelor de raŃionalizare ceea ce înseamnă înlocuirea sistemului de
preferinŃe ale vânzătorilor, cu un sistem de preferinŃe ale autorităŃii publice; în
principiu, cantitatea de tichete distribuite este egală cu producŃia disponibilă
(oferta pe piaŃă), iar repartizarea tichetelor se face pe baza unor criterii diferite:
vârstă, număr de persoane în îngrijire etc.

12
Fenomenele care apar ca urmare a penuriei generate de fixarea administrativă a preŃului sunt prezentate
conform analizei realizate în lucrarea Abraham-Frois F., 1994, Economie politică, Editura Humanitas,
Bucureşti, pag.236-237.
13
Pentru prezentarea metodelor de analiză a cozilor (firelor) de aşteptare vezi Jula D., Jula N., 1999,
Economie sectorială, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, pag. 331-338.

21
 – apariŃia unei pieŃe negre, unde produsele sunt vândute (ilegal) la preŃuri mai mari
decât preŃul impus prin reglementări.

3.1. Stabilirea unui preŃ minim pe piaŃă

În practica economică este întâlnită şi o situaŃie inversă, în care, pe o anumită
piaŃă este stabilit un preŃ minim, notat pm (figura 3-9). Dacă preŃul minim este situat sub
nivelul preŃului de echilibru, reglementarea nu are nici un efect, deoarece echilibrarea
pieŃei se poate realiza prin creşterea (permisă!) a preŃului. Dacă pm este superior preŃului
de echilibru, va apărea un excedent pe piaŃă: deoarece pm > pe, cantitatea solicitată Qd(pm)
este mai mică decât cantitatea de echilibru qe, în timp ce cantitatea oferită pe piaŃă Qs(pm)
este superioară cantităŃii de echilibru.
p

Excedent Oferta
pm

E
pe
Cererea

qd qe qs Q
Figura 3-9: Fixarea unui preŃ minim pe piaŃă
Exemplul clasic privind stabilirea unui preŃ minim pe o anumită piaŃă este cel
referitor la piaŃa muncii. Echilibrarea pieŃei muncii (potrivit teoriei neoclasice) se
realizează prin intermediul salariului. Garantarea unui salariu minim, mai mare decât
salariul care ar decurge din funcŃionarea normală a pieŃei muncii poate avea drept
consecinŃe:
– creşterea costurilor, cu impact asupra competitivităŃii firmelor;
– scăderea cererii pe piaŃa muncii (a numărului de angajaŃi) şi creşterea ofertei, deci
apariŃia unui excedent de lucrători;
– apariŃia, probabilă, a muncii la negru, adică existenŃa unui anumit număr de
lucrători care vor accepta să muncească la un salariu mai mic decât salariul minim
impus.

22
 Capitolul IV:
PIAłA DE MONOPOL
PiaŃa de monopol este caracterizată prin prezenŃa unui singur producător
(vânzător) al unui bun omogen şi printr-o puternică atomicitate a cererii.
Ca orice firmă, monopolul poate decide nivelul producŃiei proprii. Spre deosebire
de concurenŃa perfectă, monopolul poate controla şi nivelul preŃului. Însă, preŃul şi
volumul vânzărilor nu pot fi controlare simultan.
Firma în situaŃie de monopol se confruntă cu întreaga cerere pe piaŃă, iar cererea
este determinată de factorii specifici şi, în esenŃă, pentru bunuri normale, este
descrescătoare în raport cu preŃul. Aceasta înseamnă că, la valori diferite ale preŃului,
solicitările pe piaŃă vor fi diferite. Deci, monopolul poate controla preŃul (şi producŃia
proprie), dar atunci nu poate impune volumul vânzărilor (determinat de cerere). De
asemenea, având în vedere funcŃia inversă a cererii (determinarea preŃului ca funcŃie a
volumului tranzacŃiilor), monopolul poate stabili cantitatea oferită pe piaŃă, dar, în această
situaŃie, nu poate impune preŃul la care se vor realiza tranzacŃiile.
De exemplu (figura 4-1), să presupunem că firma oferă pe piaŃă cantitatea q1.
Această cantitate poate fi vândută la preŃul p1 (punctul A de pe curba cererii globale).
Dacă doreşte să vândă o cantitate mai mare (q2), va trebui să accepte un preŃ mai mic:
volumul q2 al producŃiei poate fi tranzacŃionat pe piaŃă doar la preŃul p2 (punctul B). În
această situaŃie, monopolul controlează volumul tranzacŃiei, nu însă şi preŃul pe piaŃă.
preŃ

p3 C FuncŃia de cerere

p1 A

p2 B

O q3 q1 q2 cantitate

Figura 4-1: Venitul monopolului

Să presupunem că, pornind de la situaŃia iniŃială A(q1, p1), firma doreşte să crească
preŃul, de exemplu, la p3. Însă, la acest preŃ, pe piaŃă cererea se reduce până la nivelul q3
(punctul C, pe curba cererii globale). În această situaŃie, monopolul impune preŃul, nu
însă şi volumul tranzacŃiilor.
Există mai multe cauze care pot duce la apariŃia monopolului: a) Monopolul
natural (sursa: tehnologia); b) Controlul unei resurse rare sau a unui brevet de fabricaŃie;
c) Monopolul instituŃional (sau public); d) Comportamentele strategice ale firmelor.

23
1. Monopolul natural
Monopolul este natural atunci când costurile de producŃie dintr-o anumită
activitate economică sunt mai reduse dacă există un singur producător. Acest lucru se
întâmplă în cazul activităŃilor pentru care costul mediu este reprezentat printr-o curbă
alungită spre dreapta, din cauza unor cheltuieli fixe însemnate.
O condiŃie suficientă de existenŃă a monopolului natural constă în prezenŃa unei
curbe a costului mediu continuu descrescătoare în raport cu poziŃia curbei cererii pe piaŃă,
deoarece într-o asemenea situaŃie funcŃia de cost prezintă proprietatea de sub-aditivitate:
q' + q" = q,
CM(q) < CM(q') + CM(q")
Să presupunem că două firme dispun de aceeaşi tehnologie, deci prezintă aceeaşi
funcŃie de cost. Fie q0 nivelul cererii pe piaŃă pentru un anumit produs (figura 4-2). Dacă
nivelul q0 se găseşte la stânga valorii qef (nivelul producŃiei eficiente – adică acea
producŃie care asigură minimul costului mediu), atunci, având în vedere forma
descrescătoare a funcŃiei costului mediu în porŃiunea [0, qef], rezultă
CM(q0/2) > CM(q0), (∀)q0 ∈ (0, qef]
În aceste condiŃii, dacă întreaga producŃie este realizată de o singură firmă, costul
total de monopol (CTm) va fi:
CTm(q0) = q0 ⋅ CM(q0).
Dacă producŃia este realizată de ambele firme în proporŃii egale, costul total
CTA+B(q0) este
CTA+B(q0) = 2(q0/2)⋅CM(q0/2) = q0 ⋅ CM(q0/2)
Având în vedere monotonia funcŃiei CM(q) în intervalul [0, qef], rezultă
CTA+B(q0) > CTm(q0)
Adică, în ipotezele prezentate, monopolul asigură acoperirea cererii la un cost
total mai mic decât piaŃa concurenŃială. Matematic
q   q 
2 ⋅ CM 0  > CM  2 ⋅ 0 
 2   2 
Costuri

A CM(q)
CM(q0/2)

B
C
CM(q0)

O q0/2 q0 qef q
Figura 4-2: Monopolul natural – funcŃia costului mediu
SituaŃia de monopol natural depinde, deci, în ultimă instanŃă de două serii de
elemente simultane: condiŃiile tehnice de producŃie, pe de o parte şi volumul cererii, pe de

24
altă parte. În aceste condiŃii, frontiera monopolului natural poate evolua în funcŃie de
evoluŃia tehnicilor de producŃie şi a nevoilor clienŃilor (a consumatorilor produsului).
Cu alte cuvinte, monopolul este natural pe o piaŃă atunci când costul de producŃie
minim este obŃinut dacă totalitatea producŃiei este asigurată de o singură firmă. Atât
timp cât costul mediu nu creşte, costul marginal rămâne inferior costului mediu şi, pentru
ca profitul să nu fie negativ, trebuie ca firma să stabilească un preŃ cel puŃin egal costului
mediu. În aceste situaŃii, monopolul apare ca o soluŃie mai economică pentru producerea
bunului considerat. Această condiŃie de descreştere a costului mediu pentru orice nivel al
producŃiei (corespunzătoare cererii) este suficientă pentru apariŃia monopolului natural,
însă nu este şi necesară pentru apariŃia monopolului: chiar atunci când costul mediu
începe să crească, monopolul poate fi justificat.
SituaŃia descrisă este frecvent întâlnită în cazul reŃelelor pentru utilităŃi, deoarece
în aceste domenii costurile de instalare şi întreŃinere a infrastructurii sunt ridicate şi este
dificil de conceput dublarea acestor elemente de infrastructură.

2. Echilibrul pe piaŃa de monopol

În cazul monopolului, toată cererea de pe piaŃă (obŃinută prin agregarea cererilor
individuale) se adresează unei singure firme. Admitem ipoteza că se respectă condiŃia de
atomicitate a cererii. Cererea globală a pieŃei este descrescătoare în funcŃie de preŃ.
Rezultă că, spre deosebire de concurenŃa pură şi perfectă, unde cererea totală este
descrescătoare în raport cu preŃul, însă fiecare firmă se confruntă cu cerere care este
paralelă cu axa cantităŃilor (firma este în situaŃia de a prelua preŃul pieŃei, fără să-l poată
controla – price taker), în situaŃia de monopol, firma se confruntă cu o cerere
descrescătoare faŃă de preŃ şi, în consecinŃă, monopolul va Ńine seama de funcŃia de cerere
în maximizarea profitului.

2.1. FuncŃia de cerere şi veniturile monopolului

Veniturile totale ale monopolului (R) se obŃin prin înmulŃirea cantităŃ ii vândute
(q), variabile, cu preŃul de vânzare p(q) – funcŃie de oferta pe piaŃă.
În condiŃii de concurenŃă, doar cantitatea vândută este variabilă, preŃul fiind fix,
astfel încât venitul total (Rc) este Rc = pq. Venitul mediu (RMc) reprezintă încasarea pe
unitatea de produs vândută. În situaŃia de concurenŃă venitul mediu se calculează astfel
R
RMc = c = p.
q
Venitul marginal este, prin definiŃie, încasarea suplimentară generată de creşterea
cu o unitate a volumului vânzărilor. În situaŃia de concurenŃă venitul marginal se
dR c d (pq )
calculează astfel: Rmc = = = p = RMc. Altfel spus, în situaŃia de concurenŃă,
dq dq
venitul marginal este egal cu venitul mediu, ambele fiind egale cu preŃul (fix).
În situaŃia de monopol, venitul marginal nu mai rămâne egal cu venitul mediu.
Notăm q = Qd(p), funcŃia cererii pe piaŃă. Atunci, funcŃia de cerere inversă [Qd(q)]-1 dă
preŃul la care diferitele cantităŃi pot fi vândute pe piaŃă:
p = p(q) = [Qd(q)]-1.
Dacă monopolul vinde cantitatea q la preŃul p(q), venitul total, R(q), este:
R(q) = p(q)·q
FuncŃia care modelează venitul marginal al monopolului (variaŃia încasărilor
totale în raport de modificarea cantităŃilor vândute) este
dR (q) d[p(q ) ⋅ q] dp(q)
Rm(q) = = = q + p (q )
dq dq dq

25
 ′(q ) ≤ p(q )
Rm(q) = p(q) + q ⋅ p{
≤0
Încasările medii ale monopolului corespund cererii inverse:
R (q ) p (q ) ⋅ q
RM (q ) = = = p(q ).
q q
În consecinŃă, Rm(q) ≤ p(q) = RM(q).
Cu alte cuvinte, în cazul monopolului, venitul marginal este întotdeauna inferior
venitului mediu (egal cu preŃul): fiecare unitate vândută suplimentar aduce mai puŃin
decât unităŃile deja produse şi vândute, deoarece provoacă o reducere a preŃului. Venitul
marginal este inferior preŃului deoarece vânzarea unei unităŃi suplimentare de produs are
ca rezultat o deplasare în jos pe curba cererii şi, în consecinŃă, o reducere a preŃului, deci
o pierdere de venit pentru toate unităŃile de produs, care, înainte, erau vândute la un preŃ
mai mare.

2.2. CondiŃia de echilibru în cazul monopolului

Definim profitul firmei (Π) ca fiind diferenŃa dintre încasările totale (R) şi
costurile totale (CT). Monopolul maximizează profitul modificând preŃul sau cantităŃile
oferite. Profitul este dat de:
Π(q) = R(q) – CT(q).
Maximizarea profitului implică determinarea unei valori a producŃiei pentru care derivata
profitului total se anulează (condiŃia de ordinul I)14:
dΠ (q ) dR (q ) dCT(q )
= − =0
dq dq dq
echivalent cu
Rm(q) – Cm(q) = 0.
Profitul va fi maxim atunci când venitul suplimentar obŃinut prin creşterea cu o
unitate a producŃiei (şi a vânzărilor) este egal cu sporul de cost generat de realizarea
acestei unităŃi suplimentare de produs:
Rm(q) = Cm(q).
Pentru analiza grafică, trasăm curbele obişnuite ale costului mediu (CM) şi
costului marginal (Cm) şi de asemenea, curbele descrescătoare în raport cu producŃia ale
venitului mediu (RM) şi venitului marginal (Rm). Curba costului marginal intersectează
curba costului mediu în punctul de minim al curbei CM, iar venitul marginal este inferior
venitului mediu (figura 4-3).

14
CondiŃia suficientă pentru ca soluŃia obŃinută prin anularea derivatei de ordinul I să reprezinte un punct de
maxim pentru funcŃia de profit este aceea ca derivata de ordinul II să fie negativă. Această condiŃie este
îndeplinită deoarece admitem ipoteza că R(q) este o funcŃie concavă în raport cu producŃia (deci are
derivata a doua negativă, iar costul total CT(q) este o funcŃie convexă (derivata a doua este pozitivă).

26
 Cm(q)
CM(q)

pm A

pc F
RM(q) = p(q)
E

Rm(q)

O qm qc q
Figura 4-3: Echilibrul în condiŃii de monopol
Nivelul producŃiei care maximizează profitul monopolului este cel pentru care
Cm(q) = Rm(q), grafic valoarea pentru care curba costului marginal intersectează curba
venitului marginal. În figură, intersecŃia dintre cele două curbe este notată cu E, iar
nivelul optim al producŃiei este qm. PreŃul de monopol este dat de curba inversă a cererii:
pm = p(qm). Grafic, punctul de pe curba preŃului, care corespunde abscisei q m este notat cu
A. PreŃul de monopol (pm) este dat de proiecŃia punctului A pe ordonată. În consecinŃă,
profitul monopolului va fi maxim dacă nivelul producŃiei este qm. Această producŃie va fi
vândută pe piaŃă la preŃul pm.
Dacă firma ar fi prezentă pe o piaŃă concurenŃială, atunci condiŃia de optim ar fi
Cm(q) = p, adică, în figura 4-3, punctul de intersecŃie dintre curba costului marginal şi
curba preŃului. Acest punct este notat cu F. ProducŃia în cazul optimului concurenŃial ar fi
qc, la preŃul pc. Aşa cum se observă din figura 4-3, echilibrul în cazul pieŃei de monopol
se realizează la un nivel al producŃiei inferior şi la un preŃ superior echilibrului
concurenŃial: qm < qc şi pm > p c: pe piaŃa de monopol se vinde mai puŃin şi mai scump.

2.3. Puterea de piaŃă a monopolului

Puterea de piaŃă exprimă forŃa şi abilitatea firmei de a influenŃa preŃul produsului
pe care îl vinde. Pe piaŃa de monopol, puterea firmei măsoară capacitatea monopolului de
a menŃine preŃul deasupra celui practicat pe piaŃa concurenŃială.
RelaŃia de calcul a venitului marginal poate fi scrisă într-o formă echivalentă
astfel:
dp(q)  q dp(q)   1
Rm(q) = p(q) + q ⋅ = p(q ) ⋅ 1 + ⋅  = p(q ) ⋅ 1 + 
dq  p (q ) dq   ε
unde ε este elasticitatea cererii pentru bunul respectiv, în raport cu preŃul:
 dq   dp(q )  p(q ) dq
ε =   ÷   = ⋅ .
 q   p (q )  q dp(q)
Pentru bunuri normale, elasticitatea cererii faŃă de preŃ este negativă (ε < 0). Dacă
-1 < ε < 0, cererea este inelastică în raport cu preŃul (sensibilitatea cererii la modificarea
preŃului este mai puŃin decât proporŃională, în sensul că o creştere a preŃului cu 1%
determină o reducere a cererii, însă această reducere este mai mică de 1%). Dacă ε = -1,

27
cererea este unitar elastică (o creştere a preŃului cu 1% determină o reducere a cererii cu
exact 1%), iar dacă ε < -1, cererea este elastică în raport cu preŃul (sensibilitatea cererii la
modificarea preŃului este mai mult decât proporŃională, în sensul că o creştere a preŃului
cu 1% determină o reducere a cererii, iar această reducere este mai mare de 1%).
Aşa cum s-a demonstrat, monopolul stabileşte nivelul producŃiei astfel încât să
existe egalitate între venitul marginal şi costul marginal: Rm(q) = Cm(q). Aceasta
 1 p(q ) − Cm (q )  1 
înseamnă: Rm (q ) = p (q ) ⋅ 1 +  = Cm (q ) , echivalent cu =  −  . Expresia
 ε p (q )  ε
precedentă reprezintă indicele Lerner, indice care măsoară puterea pe piaŃă a
monopolului.
Puterea pe piaŃă a monopolului evaluează capacitatea firmei de a fixa un preŃ de
vânzare a produsului superior preŃului care ar fi practicat în condiŃ ii de concurenŃă. Or, pe
piaŃa concurenŃială, preŃul este stabilit la nivelul costului marginal. Deci, în situaŃia de
concurenŃă, p(q) – Cm(q) = 0, ceea ce înseamnă că, potrivit indicelui Lerner, firma
concurenŃială nu are nici o putere pe piaŃă. În cazul monopolului, pentru bunuri normale
elasticitatea cererii faŃă de preŃ este negativă, deci indicele Lerner este pozitiv, ceea ce
demonstrează puterea pe piaŃă a firmei. Această putere depinde de elasticitatea cererii:
– Dacă elasticitatea este mică în valoare absolută (cererea este inelastică),
monopolul poate continua să vândă aceleaşi cantităŃi la un preŃ mai mare,
deoarece consumatorii sunt captivi şi scăderea cererii este mică: puterea pe piaŃă a
p(q) − Cm(q)
monopolului este ridicată şi ecartul relativ (indicele Lerner) este
p (q )
ridicat.
– Dacă ε → –∞ (cererea este extrem de puternic elastică), o creştere a preŃului
implică o scădere puternică a cererii şi puterea pe piaŃă a monopolului tinde spre
zero, iar preŃul tinde spre un preŃ concurenŃial (Cm(q)).
În concluzie, cu cât cererea prezintă o elasticitate mai mare, cu atât preŃul de
monopol este mai apropiat de preŃul concurenŃial, deci puterea de piaŃă a monopolului
este mai mică. Puterea monopolului este cu atât mai mare cu cât cererea este mai puŃin
elastică (inelastică).

3. ModalităŃi alternative de gestiune a monopolului

Monopolul poate urmări şi alte obiective, diferite de cel prezentat anterior
(maximizarea profitului)15. Astfel, firma poate căuta, de exemplu, maximizarea cifrei de
afaceri (a vânzărilor) în condiŃiile gestiunii în stare de echilibru, sau stabilirea preŃului la
nivelul celui de pe piaŃa concurenŃială (la valoarea costului marginal).
Monopolul poate urmări realizarea unui cifre de afaceri cât mai mari, astfel încât
să evite apariŃia pe piaŃă a unei firme rivale. Creşterea vânzărilor are ca efect o reducere a
preŃului pe piaŃă. Pentru ca să nu înregistreze pierderi, în condiŃiile în care curba costului
mediu este crescătoare, firma poate merge cu expansiunea producŃiei doar până la acel
nivel al producŃiei pentru care costul mediu (CM) este egal cu venitul mediu (RM). În
figura 4-4, punctul de intersecŃ ie dintre cele două curbe este notat cu G. Aceasta înseamnă
că volumul maxim al producŃiei pe care firma o poate realiza, astfel încât să nu
înregistreze pierderi este qg. Nivelul qg al producŃiei reprezintă volumul producŃiei în
cazul gestiunii în stare de echilibru.

15
Abraham-Frois F., 1994, Economie politică, Editura Humanitas, Bucureşti, pag. 251-254.

28
 Cm(q)
CM(q)

pm A

pc F G
p g RM(q) = p(q)
E

Rm(q)

O qm qc qg q
Figura 4-4: ModalităŃi alternative de gestiune
Stabilirea preŃului la nivelul costului marginal (a preŃului de pe piaŃa
concurenŃială) este o politică întâlnită, mai ales, în cazul monopolului public. O asemenea
politică asigură utilizarea raŃională a resurselor de producŃie şi presupune selectarea
punctului F de intersecŃie dintre curba costului marginal şi curba venitului mediu (a
preŃului). În figura 4-4, punctul respectiv corespunde cuplului (qc, pc).
Gestiunea în stare de echilibru asigură volumul maxim posibil al producŃiei (cu
respectarea condiŃiei de evitare a pierderilor), la cel mai mic preŃ. Gestiunea prin
stabilirea preŃului la nivelul costului marginal (qc, pc) asigură utilizarea raŃională a
resurselor şi, pentru monopol, este o soluŃie intermediară, situată între maximizarea
profitului – punctul (qm, pm) şi maximizarea producŃiei – punctul (qg, pg).
Politica aleasă de monopol depinde de o serie de factori ai pieŃei. Să presupunem
că suntem în situaŃia monopolului natural, adică în cazul în care costul mediu este
continuu descrescător pentru orice nivel al producŃiei corespunzător unui interval
verosimil de variaŃia a cererii. Dacă monopolul încearcă să maximizeze profitul, atunci va
urmări realizarea unei producŃii care egalizează costul marginal şi venitul marginal. PreŃul
pe care îl stabileşte este, în aceste condiŃii pm, superior celui care îi permite doar
acoperirea costului său mediu, pg.
Problema care se ridică atunci este că supra-profitul va atrage alte intrări
potenŃiale pe piaŃa respectivă. Se demonstrează că monopolul natural poate proteja
sustenabilitatea pieŃei sale chiar dacă va adopta preŃul pm atunci când se respectă trei
ipoteze16:
– Prima abordează consumatorii pornind de la o regulă de inerŃie: cumpărătorii
achiziŃ ionează bunurile de la o firmă pentru care preŃul este cel mai mic, dar dacă
o firmă nouă intră pe piaŃă şi propune un bun la un preŃ mai mic, cumpărătorii dau
o şansă firmei iniŃiale de a scădea preŃul înainte de a schimba firma.
– A doua ipoteză se referă la noii sosiŃi: se presupune că aceştia vor suporta costuri
de intrare ireversibile, irecuperabile sau, care nu pot fi acoperite.

16
Bialès Ch., 1999, Marches et règles, Faculté d'Économie, droit et gestion d'Orléans, IUFM d'Orléans,
pag. 19-20.

29
 – A treia ipoteză constă în a accepta că pentru monopolist nu este costisitor să
modifice rapid preŃul.
În aceste condiŃ ii, firma în situaŃie de monopol are posibilitatea de a diminua
preŃul până la nivelul costului mediu de producŃie, pentru a contracara orice nouă intrare
pe piaŃă.

4. Reglementarea pieŃei în cazul monopolului17

În mod general, reglementarea este definită ca fiind intervenŃia puterii publice pe
o piaŃă. În teoria economică a reglementării sunt cunoscute patru şcoli importante:
− Economia publică tradiŃională
− Economia publică industrială
− Noua economie publică
− Economia publică instituŃională
1) Economia publică tradiŃională a reglementării. Potrivit acestei teorii, reglementarea
are ca scop atenuarea eşecului pieŃei. Reglementarea este realizată de un planificator
ideal, care nu este preocupat decât de eficacitatea acŃiunilor sale şi este întotdeauna
absolut independent faŃă de grupurile de presiune şi de puterile publice.
Reglementarea propusă de economia publică tradiŃională constă în a fixa –
administrativ – preŃul la nivelul costului marginal (soluŃia este denumită de rang I), cu
alocarea unei subvenŃii pentru firmă în vederea compensării pierderilor. Aceasta
deoarece, datorită randamentelor crescătoare, costul marginal nu este doar continuu
descrescător ci, de asemenea, este de obicei inferior costului mediu: tarifarea care
egalizează preŃul şi costul marginal conduce deci firma la înregistrarea unui deficit
sistematic, ceea ce are ca efect apariŃia a două riscuri pentru colectivitate:
– finanŃarea subvenŃiilor acordate monopolului se realizează prin intermediul
prelevărilor obligatorii, care pot genera ineficacitate având efecte distorsionante;
– subvenŃiile pot juca un rol pervers, fiind interpretate ca prime pentru o gestiune
mai puŃin riguroasă.
2) Economia industrială a reglementării: Reglementarea propusă de economia
industrială în cazul monopolului natural mono-produs presupune tarifarea
administrată la nivelul costului mediu. Aceasta respectă restricŃia bugetară a
monopolului, dar are ca efect o diminuare a bunăstării sociale (soluŃia este numită de
rangul II, sau soluŃie de tipul cel mai mic rău). În cazul monopolului multi-produs,
teoria reglementării propune regula Ramsey-Boiteux: utilizatorii trebuie să plătească
un preŃ a cărui ecart în raport de costul marginal să fie cu atât mai ridicat cu cât
utilizatorii sunt mai mult captivi. Mai exact, acest ecart trebuie să fie invers
proporŃional cu elasticitatea cererii faŃă de preŃ.
SoluŃia de rangul II este dificil de aplicat pentru monopolul multi-produs. Ar
trebui să se determine pentru diferite produse oferite, preŃuri suficient de mari pentru a
acoperi global costurile fixe, minimizând pierderea de bunăstare (surplusul) a
consumatorilor. Pentru a respecta restricŃia bugetară a producătorului, aceste preŃuri
trebuie să fie superioare costului marginal, dar problema este a diferenŃ ierii, astfel
încât pierderea de surplus să fie aceeaşi pentru diferita categorii de consumatori.
Regula Ramsey-Boiteux constă în a determina utilizatorii să plătească un preŃ a cărui
ecart în raport de costul marginal să fie cu atât mai ridicat cu cât utilizatorii sunt mai

17
Prezentul subcapitol preia, în rezumat, teoria prezentată în Bialès Ch., 1999, Marches et règles, Faculté
d'Économie, droit et gestion d'Orléans, IUFM d'Orléans

30
 mult captivi. Mai exact, acest ecart trebuie să fie invers proporŃional cu elasticitatea
cererii faŃă de preŃ.
În varianta Stigler a economiei industriale a reglementării se consideră că
planificatorul este supus unor presiuni diverse, iar reglementarea este miza unui
anumit tip de negociere: pe de o parte sunt cei care oferă reglementarea, adică
politicienii şi funcŃionarii (care urmăresc scopuri specifice: politicienii să fie realeşi,
iar funcŃionarii să-şi mărească puterea tehnocratică); pe de altă parte sunt cei care
solicită reglementarea, firmele (care caută în esenŃă protecŃia prin diferite forme de
susŃinere şi participare la viaŃa publică). Stigler ridică la rang de teorie teza sa privind
capturarea de către firme a procesului de reglementare. Concluzia este că trebuie
evitată orice reglementare, deoarece este o sursă de risipă.
3) Noua teorie economică a reglementării. Pentru această şcoală (reprezentată în special
de J.-J. Laffont şi J. Tirole), ca şi pentru teoria publică tradiŃională, reglementarea este
necesară, dar, ca în cazul şcolii industriale, reglementarea nu poate fi perfectă.
Planificatorul (în original, fr.: le réglementeur) prezintă, în special, două
imperfecŃiuni legate de asimetria informaŃională. Asimetria informaŃională afectează
calitatea reglementării în acelaşi timp în aval (riscul de selecŃie adversă) şi în amonte
(riscul hazardului moral):
• În aval, planificatorul suferă de o asimetrie informaŃională vis-à-vis de obiectul
reglementării. Cel care reglementează, are nevoie pentru a fixa regulile care
trebuie respectate şi pentru a controla aplicarea acestora de informaŃii pe care cei
afectaŃ i de reglementare pot avea interesul să le ascundă. La fel ca în toate cazurile
de acest tip, cel care are un deficit de informaŃii – aici, planificatorul – trebuie să
promoveze măsuri incitative.
• În amonte, cel care stabileşte reglementările beneficiază de o asimetrie
informaŃională faŃă de autoritatea care îl tutelează. Autoritatea respectivă este
reprezentanta interesului general, în timp ce planificatorul poate fi sensibil la
interesele sale particulare, de exemplu, în termeni de putere (politică, economică,
administrativă). O modalitate de a evita comportamentele oportuniste ale
planificatorului este aceea de a delimita net domeniul său de responsabilitate si de
a fixa clar relaŃiile sale cu autoritatea tutelară.
SoluŃia propusă de noua economie publică a reglementării vizează incitarea
monopolului la auto-disciplinare.
4) Economia instituŃională a reglementării este fundamentată pe studiile lui R.Coase
privind costurile tranzacŃiei. Coase reproşează teoriei microeconomice tradiŃionale că
raŃionează ca şi când mecanismul pieŃei ar fi gratuit, în timp ce orice mecanism de
coordonare antrenează costuri, numite costuri de tranzacŃie (costuri de căutare, de
colectare, de triere şi de prelucrare a informaŃiei necesare, costuri de negociere între
parteneri, costuri de obŃinere a preŃului adecvat, costuri de redactare a contractului,
costuri de urmărire a contractului şi de supraveghere a execuŃiei acestuia, ...). Potrivit
lui Coase, costurile de tranzacŃie nu sunt nule, şi acestea trebuie luate în considerare
atunci când se apreciază dacă reglementarea este benefică sau nu. Reglementarea se
justifică doar dacă sunt îndeplinite simultan două condiŃii:
– costurile de tranzacŃie generate de reglementare trebuie să fie inferioare
beneficiilor aşteptate în urma reglementării ;
– costurile de tranzacŃie ale reglementării trebuie să fie inferioare celor generate de
alte soluŃii care pot fi avute în vedere: Coase propune deci un demers empiric de
comparare a diferitelor soluŃii posibile şi de evaluare a costurilor de tranzacŃie
asociate.

31
 ObŃinerea unei soluŃii optimale nu necesită neapărat o reglementare. Mai multe căi
naturale – private pot fi avute în vedere:
(a) Favorizarea competiŃiei prin
− reducerea barierelor, pentru a face piaŃă disputabilă (competiŃie ex post). Teoria
pieŃelor contestabile consideră că monopolul natural este forŃat să se comporte în
mod optimal dacă este supus ameninŃării credibile a unor intrări potenŃiale, care
ar putea veni să-i conteste, să-i dispute piaŃa. Această teoremă, numită a mâinii
invizibile slabe presupune totu şi că sunt îndeplinite patru condiŃii:
– libertatea de intrare;
– libertatea de ieşire, mai exact, absenŃa costurilor irecuperabile;
– sensibilitatea cererii în raport cu preŃul mai mare decât viteza de reacŃie a
monopolului faŃă de intrarea unui concurent;
– nu există subvenŃii încrucişate în ceea ce priveşte tarifele practicate.
Cea de-a doua condiŃie face ca această teorie să fie considerată puŃin
aplicabilă în domeniul industriilor în reŃea, deoarece în aceste industrii costurile
fixe sunt net ireversibile. Sistemul contractelor pe termen lung cu opŃiune
permite evitarea obstacolelor legate de costurile de ieşire irecuperabile. În acest
sistem, un concurent potenŃial poate încerca să convingă clienŃ ii că el este în
măsură să furnizeze servicii la cel mai bun preŃ şi să obŃină de la clienŃi
angajamentul că se vor aproviziona de la el pe o anumită perioadă, atunci când
va fi operaŃional. Dacă numărul de contracte pare suficient, concurentul
potenŃial se lansează în construcŃia propriei reŃele, sau negociază cu
monopolistul pentru a evita duplicarea instalaŃiilor. Însă, adoptarea acestui
sistem presupune reunirea a două condiŃii: prima, posibilă, fără îndoială, este
intervenŃia puterii publice pentru garantarea liberei negocieri a contractelor şi
respectarea efectivă a angajamentelor; cea de-a doua, din contră nerealistă, este
dimensiunea redusă a costurilor de tranzacŃie (costuri de căutare a clienŃilor, de
informare a lor şi de negociere a contractelor).
− promovarea licitaŃiilor (competiŃia ex ante): colectivităŃile locale favorizează
competiŃia firmelor prin acordarea în concesiune, pe o perioadă dată, a
producŃiei anumitor servicii, cum sunt colectarea deşeurilor menajere sau
distribuirea apei.
În practică, sunt cunoscute două căi de favorizare a competiŃiei:
– Divizarea teritoriul în zone, iar fiecare zonă este acordată unui monopolist,
incitându-i pe diferiŃii producători să se apropie de performanŃele celui mai
bun dintre ei.
– Crearea artificială, chiar dacă se duplică anumite elemente de
infrastructură, a unui duopol ne-simetric impunând monopolului dominant
un concurent de talie mică, protejat dacă este necesar de autoritatea de
reglementare.
(b) Dezvoltarea concurenŃei alternative (intermodale) prin intermediul progresului
tehnologic şi a multiplicării modalităŃilor tehnice de răspuns la nevoile utilizatorilor.
Serviciile de transport ilustrează uşor concurenŃa intermodală: transport
feroviar / transport rutier/avion etc.

32
 Capitolul V:
PIAłA DE OLIGOPOL
PiaŃa concurenŃială pură şi monopolul reprezintă cele două extreme ale structurii
pieŃei. În realitate, situaŃia care se întâlneşte cel mai des pe piaŃă este una intermediară:
există mai multe firme care formează oferta, fără a se ajunge la atomicitatea pieŃei.
Pe piaŃa de oligopol există concurenŃă între firme, însă spre deosebire de situaŃia
concurenŃei pure şi perfecte, existenŃa unui mic număr de vânzători determină apariŃia
puterii pe piaŃă a firmelor. În cazul oligopolului, fiecare firmă este capabilă să identifice
relativ exact concurenŃii şi să Ńină seama de comportamentul lor atunci când ia propriile
decizii privind cantităŃile produse sau preŃul. În consecinŃă, apare o anumită
interdependenŃă între deciziile firmelor. Această interdependenŃă corespunde existenŃei
comportamentelor strategice care Ńin seama de reacŃiile concurenŃilor în adoptarea
deciziilor firmei.
O piaŃă este în situaŃia de oligopol atunci când există un număr mic de
producători, iar acŃiunile unui producător au o influenŃă semnificativă asupra deciziei
adoptate de firmele concurente. InteracŃ iunile între firmele instalate pe piaŃă se pot realiza
prin intermediul cantităŃilor (concurenŃa în cantităŃi) sau a preŃurilor (concurenŃa în
preŃuri). Firmele respective pot, de asemenea, să încerce o cooperare pentru a se apropia
de o situaŃie de monopol.
Cauzele oligopolului sunt apropiate celor care determină apariŃia monopolului.
Cauzele instituŃionale sau cele indirecte sunt comune celor două situaŃii. În mod general,
situaŃiile de oligopol sunt susŃinute de barierele la intrare care descurajează intrarea pe
piaŃă a unor noi concurenŃi. În general, există trei surse ale barierelor la intrare:
− Economiile de scară: ca şi în cazul monopolului, necesitatea producerii unui
anumit nivel minim pentru a atinge costurile unitare cele mai mici poate fi o
barieră de intrare.
− DiferenŃa absolută a costurilor: faŃă de firmele existente deja, firma care intră pe
piaŃă poate avea costuri mai ridicate, oricare ar fi nivelul său de producŃie; acest
tip de dezavantaj se explică prin faptul că, fiind deja prezente pe piaŃă, firmele
vechi (instalate) au putut acumula o mai bună cunoaştere a tehnologiei
− DiferenŃierea produselor poate apărea atunci când consumatorii fac diferenŃă între
variantele produsului realizate de firme diferite (efectul de marcă). În aceast ă
situaŃie, firma nou venită poate fi forŃată să practice un preŃ mai mic, sau să
angajeze cheltuieli de publicitate pentru a putea atrage consumatorii.
Duopolul reprezintă un caz particular al situaŃiei de monopol. Pe piaŃa de duopol,
există doar două firme care produc un bun omogen (nu există diferenŃiere de produs), iar
cererea păstrează caracteristicile de atomicitate. Deciziile fiecărei firme, privind volumul
producŃiei şi preŃul, influenŃează deciziile similare ale celeilalte firme.
Dacă pe o piaŃă există două firme care produc un bun omogen, atunci există patru
variabile care trebuie urmărite: preŃul pe care fiecare firmă îl solicită şi cantităŃile produse
de fiecare firmă. Dacă una dintre firme stabileşte preŃul înaintea celeilalte, numim prima
firmă lider de preŃ, iar pe cealaltă satelit în raport cu preŃul. În mod similar, o firmă poate
să stabilească prima cantităŃile produse, caz în care este numită lider pentru cantităŃi, iar
cealaltă firmă satelit pentru cantităŃi.
Pe de altă parte, este posibil ca atunci când o firmă îşi formează opŃiunile să nu
cunoască alegerile făcute de cealaltă firmă. Există în această situaŃie două posibilităŃi:
firmele aleg simultan preŃurile, sau simultan cantităŃile produse.

33
 Există, totodată, o altă formă posibilă de interacŃiune. În loc de a concura una
împotriva celeilalte, într-o formă sau alta, firmele pot să coopereze. În acest caz, cele
două firme pot să stabilească împreună preŃul şi cantităŃile astfel încât sa maximizeze
profitul total.
Modelul Cournot porneşte de la ipoteza ajustării prin cantităŃ i în cazul
duopolului simetric. Fiecare firmă:
– urmăreşte maximizarea propriul profit
– cunoaşte funcŃia de cerere globală D(p), descrescătoare în raport cu preŃul
– acceptă ipoteza că deciziile proprii nu provoacă modificarea comportamentului
firmei concurente: producŃia firmei concurente este dată.
Folosim următoarele notaŃii:

qA, q B: producŃiile celor dou ă firme A şi B

q = qA + qB este producŃia totală

p(qA + qB) = p(q) : preŃul de piaŃă

q A : valoarea anticipată de firma B, pentru producŃia firmei A

q B : valoarea anticipată de firma A, pentru producŃia firmei B

CA(qA), CB(qB): costurile totale ale firmelor

CmA(qA), CmB(qB): costurile marginale

πA(qA), πB(qB): profitul firmelor
Profitul fiecărui producător este dat de:
πA(qA) = qA·p(qA + q B ) – CA(qA)
πB(qB) = qB·p( q A + qB) – CB(qB)
Maximizarea independentă a profitului fiecăreia dintre cele două firme presupune
respectarea următoarelor condiŃii:
dp
p(qA + q B ) + qA · – CmA(qA) = 0
dq A
dp
p( q A + qB) + qB · – CmB(qB) = 0
dq B
Prima ecuaŃie defineşte cantitatea qA în funcŃie de q B , cu alte cuvinte, exprimă
reacŃia optimă a firmei A pentru fiecare valoare posibilă a producŃiei firmei B. Din
această cauză se numeşte funcŃia de reacŃie firmei A. La fel, cea de-a doua relaŃie
reprezintă funcŃia de reacŃie a firmei B. IntersecŃia celor două curbe de reacŃie reprezintă
echilibrul Cournot.
Modelul Stackelberg porneşte de la ipoteza asimetriei între firme. Stackelberg
presupune că una dintre firme cunoaşte funcŃia de reacŃie a celeilalte şi integrează această
informaŃie în propria funcŃie de comportament. Dacă A este firma lider, atunci
πA(qA) = qA·p(qA + fB(qA)) – CA(qA)
πB(qB) = qB·p( q A + qB) – CB(q B)
unde fB(qA) este funcŃia de reacŃie a firmei B. Comportamentul firmei satelit (B) este de
tip Cournot.

34
Exemplu de calcul (1). Fie următoarele funcŃii de cost pentru două firme, notate cu A şi
5
B: CA = 20 q 2A + 50 qA + 100 şi CB = − q 2B + 140 qB + 200. Admitem că ecuaŃia inversă
2
a cererii este: p(q) = 200 – 5(qA + qB). Atunci, profitul se calculează astfel:
ПA = pqA – CA = [200 – 5(qA + qB)] qA – 20 q 2A – 50qA – 100
5
ПB = pqB – CB = [200 – 5(qA + qB)] qB + q 2B – 140qB – 200
2
Echilibrul Cournot:
∂Π A (q A )
= 200 – 5(qA + qB) – 5 qA – 40 qA – 50 = 0
∂q A
∂Π B (q B )
= 200 – 5(qA + qB) – 5 qB + 5 qB – 140 = 0
∂q B
Rezultă 150 – 50 qA – 5 qB = 0 şi 60 – 5 qA – 5 qB = 0
de unde qA = 2 şi ПA(2) = 0
qB = 10 şi ПB(10) = 50,
p(12) = 140.

Echilibrul Stackelberg: A – lider, B – satelit.

∂Π B (q B )
Din = 0 rezultă q *B = 12 − q A . Atunci
∂q B
ПA = [200 – 5(qA + 12 – qA)] qA – 20 q 2A – 50qA – 100 =
= 140 qA – 20 q 2A – 50qA – 100 = 90 qA – 20 q 2A – 100.
∂Π A (q A )
= 90 – 40qA = 0
∂q A
de unde
9
q *A = = 2.25 şi ПA(2.25) = 1.25
4
q *B = 12 − q A = 9.75 şi ПB(9.75) = 37.656
p = 140
ComparaŃie
cantităŃile optime (q*) profitul (П)
Tipul de duopol preŃul (p)
q *A q *B ПA ПB
Cournot 140 2 10 0 50
Stackelberg 140 2.25 9.75 1.25 37.656

35
 1 2
Exemplul 2. Fie următoarele funcŃii de cost: CA = 5qA şi CB = q B . Presupunem că
2
funcŃia cererii este: q = 200 – 2p, unde q = qA + qB. Rezultă funcŃia inversă a cererii:
p(q) = 100 – ½q. Atunci profitul se calculează astfel:
ПA = pqA – CA = [100 – ½(qA + qB)] qA – 5qA
1
ПB = pqB – CB = [100 – ½(qA + qB)] qB – q 2B
2
Echilibrul Cournot:
∂Π A (q A )
= 100 – ½(qA + qB) – ½ qA – 5 = 0
∂q A
∂Π B (q B )
= 100 – ½(qA + qB) – ½ qB – qB = 0
∂q B
Rezultă 95 – qA – ½ qB = 0
100 – ½ qA – 2 qB = 0
de unde qA = 80 şi ПA(80) = 3200
qB = 30 şi ПB(30) = 900,
p(110) = 45.

Echilibrul Stackelberg: A – lider, B – satelit.

∂Π B (q B ) 1
Din = 0 rezultă q *B = 50 − q A , de unde
∂q B 4
ПA = [100 – ½(qA + 50 – ¼qA)] qA – 5qA =
= [100 – ½(¾qA + 50)] qA – 5qA = (75 – ⅜qA) qA – 5qA
∂Π A (q A )
= 75 – ⅜qA – ⅜qA – 5 = 0
∂q A
280
Se deduce q *A = şi ПA = 3266.67
3
80
q *B = şi ПB = 711.11
3
ComparaŃie
cantităŃile optime (q*) profitul (П)
Tipul de duopol preŃul (p) * *
qA qB ПA ПB
Cournot 45 80 30 3200 900
Stackelberg 40 280/3 80/3 3266.67 711.11

36