Cursuri Microecon Merged

Capitolul 1
Introducere în microeconomie
Prof. dr. Stelian STANCU
1.1. Încadrarea microeconomiei în contextul macroeconomic

general
Economia unei ţări este constituită din
- agenţi economici: gospodării (consumatori), firme, statul ca agent
economic
- sectorul extern şi
- pieţe
- piaţa produselor şi serviciilor
- piaţa monetară
- piaţa capitalurilor
- piaţa forţei de muncă
- piaţa externă
Microeconomia se ocupă cu studiul aprofundat (microscopic) al
comportamentului agenţilor economici individuali, iar piaţa produselor şi
serviciilor este cadrul pe care microeconomia îl dezbate cu predilecţie.
Are două laturi de penetrare:
- explicativă
- normativă.
1.2. Tipuri de competiţie pe piaţa produselor şi serviciilor
A. Competiţia perfectă
B. Competiţia imperfectă
Piaţa privită prin prisma producătorilor
- bl) Piaţa cu concurenţă de monopol
16 Microeconomie. Comportamentul agenţilor economici. Teorie şi aplicaţii
- b2) Piaţa cu concurenţă de oligopol

Cournot
cartel.
Stackelberg
Bertrand.
Piaţa privită prin prisma consumatorilor
- monopson
- oligopson
1.3. Modelarea fenomenelor microeconomice
matematică economie
optimală raţională
decizie
Figura 1.3. Raportul dintre modelul matematic şi realitatea economică
1.4. Tipuri de modele microeconomice

a) Modele deterministe
b) Modele probabiliste
1.5. Premisele raţionamentului microeconomic

Raţionamentul microeconomic este determinat, în principal, de următoa-
rele elemente:
Capitolul 1. Introducere în microeconomie 17
(i) Natura fenomenului

(ii) Datele culese (faptele economice)
(iii) Teoriile economice
1
yt
yˆ t
2
yˆ t
3
yˆ t
O T t
viitor
prezent
Figura 1.4. Reprezentarea în timp a seriei de date ajustată
(iv) Decizia de acceptare a unui model economic
1.6. Principiile comportamentului microeconomic

- principiul de raţionalitate
- principiul eficienţei
- principiului de optimalitate
- principiul echilibrului
1.7. Legile economice fundamentale
- Legea limitării resurselor

- Legea randamentelor marginale descrescătoare
- Legile cererii
1.8. Postulate ale mecanismelor pieţei

- accesul fiecărui individ la bunuri este limitat cel puţin pentru un bun
- fiecare individ doreşte mai mult decât un singur bun.
- fiecare individ este dispus să cedeze, să renunţe la o cantitate dintr-un
anumit bun pentru a primi mai mult dintr-un alt bun.
- cu cât un individ deţine mai mult dintr-un bun, cu atât utilitatea
marginală a bunului respectiv este mai mică;
- indivizii diferă între ei din punctul de vedere al preferinţelor;
- indivizii sunt raţionali şi au iniţiativă.
- indivizii nu dispun de cunoştinţe complete şi certe cu privire la
evoluţiile viitoare
1.9. Comportamentul individual al agenţilor economici

în condiţii de risc şi incertitudine
1. condiţii de certitudine;
2. condiţii de risc;
3. condiţii de incertitudine.
• Atitudinea agentului economic faţă de risc
Riscul
Riscul pur
Riscul speculativ
Capitolul 1
Introducere în microeconomie_completare
Competiţia de tip monopol
Pentru analiză vom presupune cunoscute funcţiile:

p(y)  funcţia inversă a cererii;
c( y )  funcţia cost.
Ca urmare, cel puţin pe termen scurt, monopolistul va urmări maximizarea
profitului, adică:
max( y)  V ( y)  C ( y) (3.1)
y
unde V ( y )  venitul monopolistului, rezultat din vânzarea producţiei oferite:
V ( y )  p ( y ). y
Se observă că luând astfel funcţia venitului, monopolistul ţine seama de
cererea existentă pe piaţă din produsul respectiv, tocmai prin acea funcţie inversă
a cererii p ( y ) .
Din condiţia de ordinul I aplicată problemei de optim, se constată că la o
alegere optimă a producţiei trebuie să avem venitul marginal egal cu costul
marginal ( Vm ( y )  Cm ( y ) ):
d ( y ) d V ( y )  C ( y )
CI :  0 sau  0,
dy dy
de unde avem:
dV ( y ) dC ( y )
 (3.2)
dy dy
adică Vm ( y )  Cm ( y ) (3.3)
Echilibrul Cournot
În aceste condiţii şi cu notaţiile precizate mai sus, firma F1 va avea de rezolvat

următoarea problemă:
F1 : max 1 ( y1 )  V1 ( y1)  C1( y1 )  p ( y1  y2 ) y1  C1 ( y1) .
y1
Condiţia de ordinul I:
d1( y1, y2 )
 0 sau Vm1 ( y1)  C1m ( y1)
dy1
Cartelul
În general, cartelul este caracterizat prin cooperarea mai multor firme la

maximizarea profitului comun. Este situaţia industriei IN , atunci când firmele
F1 şi F2 cooperează la maximizarea profitului comun obţinut. Pentru aceasta
ele trebuie să stabilească acea cantitate care trebuie produsă y* , respectiv y1* , y2* ,
astfel încât la nivel de ansamblu să se obţină maximizarea profitului.
Pornind de la notaţiile menţionate în cazul echilibrului de tip Cournot, vom
avea de rezolvat următoarea problemă la nivelul cartelului:
max  ( y1, y2 )   
p ( y1  y2 ). y1  y2  C1 ( y1)  C2 ( y2 ) (4.10)
y1, y2
Condiţiile de ordinul I:
d ( y1, y2 )
0 (4.11)
dy
1
d ( y1, y )
şi 2 0 (4. 11' )
dy
2
Comportamentul de tip Stackelberg
Problema la nivelul leader-ului este următoarea:

L ( F1 ) : max 1( y1, y2 )  p ( y1  f 2 ( y1 )). y1  C1 ( y1) .
y1
d1( y1, y2 )
0
dy1
Totodată, analizând situaţia firmei satelit, F2 , problema la nivelul său este:

F2 : max  2 ( y1, y2 )  p ( y1  y2 ). y2  C2 ( y2 )
y2
Capitolul 1. Introducere în microeconomie 17
d 2 dp 2
 0 sau p ( y1  y2 )  . y 2  Cm ( y2 ) .
dy2 dy2
Echilibrul de tip Bertrand
Curba inversă a cererii în industria IN , constituită numai din piaţa unui anumit
bun, va fi de forma:
p ( y1  y2 )  a  b( y1  y2 )
Partea I
Teoria consumatorului
Capitolul 2
Preferinţele consumatorului
şi restricţia de buget
2.1. Preferinţele consumatorului

Este vorba de consumatorul laic extrem.
- Activităţile şi fenomenele din economie sunt stimulate de preferinţele

consumatorilor.
- ? Obiectivul unui consumator laic?

- R: luarea deciziilor care conduc la maximul de satisfacţie, ţinând seama de
resursele disponibile.
Observaţie: Se consideră cazul consumatorilor:
- solvabili - dispun de un anumit venit;
- raţionali - au drept obiectiv maximizarea utilităţii.
Ipoteze:
H1. Toate bunurile ce fac obiectul analizei sunt infinit divizibile.
H2. Consumatorul dispune de un venit ce va fi cheltuit în totalitate.

H3. Bunurile sunt exprimate prin intermediul consumatorilor numerici,

invariabili în timp şi spaţiu.
Fie o economie
- cu un singur consumator- ce satisface cele 3 ipoteze;
- n bunuri.
Notaţii:
x j  R cantitatea din bunul j, j  1, n
x  ( x1 , x2 ,..., xn )T un „coş de bunuri”.
X  Rn spaţiul bunurilor (consumului):
 
X  ( x1 ,..., x j ,..., xn )T x j  0 , () j  1,n .
- relaţia de preferinţă strictă - „  ”- :
vectorul de consum x  ( x1 , x2 ,..., xn )T este preferat strict în

raport cu consumatorul i, vectorului x  ( x1 , x2 ,..., xn )T , dacă: x  i x' ,
i  1,2,..., N   C .
- relaţia de indiferenţă - „~” - relaţia binară în raport cu care:

x ~ i x .
- relaţia de preferinţă slabă - „  ” - relaţia în raport cu care: x i x .
2.1.1. Proprietăţi ale relaţiilor de preferinţă
Relaţia de preferinţă strictă este:
 ireflexivă: oricare ar fi vectorul x  Rn , posibil la nivelul consumatorului

i, relaţia x  i x nu poate avea loc niciodată.
 asimetrică: nu există nici o pereche de vectori de consum posibil x şi x'

astfel ca din x  i x să rezulte şi x   i x .
Capitolul 2. Preferinţele consumatorului şi restricţia de buget 39
 tranzitivă: fie x, x' , x trei vectori de consum posibil la nivelul

consumatorului i. Dacă x  i x şi x  i x , atunci rezultă că şi x  i x .
Relaţia binară de indiferenţă este:
 reflexivă: oricare ar fi vectorul de consum x, posibil din spaţiul

bunurilor Rn , avem: x ~ i x .
 simetrică: pentru orice doi vectori de consum posibili x şi x cu x ~ i x ,

rezultă că şi x ~ i x .
 tranzitivă: pentru oricare trei vectori x, x , x  Rn , posibili cu x ~ i x şi

x ~ i x rezultă că şi x ~ i x .
Observaţii:
1) „~” având cele trei proprietăţi se numeşte şi relaţie de echivalenţă.
2) x  x'  Rn , x' posibil x' ~ i x clasa de echivalenţă (indiferenţă) a lui
x, sau curbă de indiferenţă.
Relaţie de preferinţă slabă, este:
 reflexivă: pentru orice vector de consum x  Rn , posibil avem x i x .
 completă: oricare ar fi vectorii x şi x  Rn , posibili, avem sau x i x , sau

x i x , sau amândouă (ceea ce este echivalent cu x ~ i x ).
 tranzitivă: oricare ar fi x , x , x   R n , posibili cu x i x şi x i x , atunci

x i x .
Pe un spaţiu continuu, relaţie de preferinţă slabă se presupune că satisface

şi proprietatea de:
 continuitate: pentru oricare trei elemente x, x, x din spaţiul vectorial al
bunurilor X  Rn , pentru care avem preferinţele x i x şi x i x , vom
avea cel puţin un alt element x X pentru care x  ~ i x 
( () λ  [0 ,1] a.î. x   λx  (1  λ) x  ~ i x  ).
2.1.2. Utilitatea consumatorului
Utilitatea reprezintă o cale de descriere a preferinţelor.
Există două tipuri de utilităţi:

- cardinală;
- ordinală.
A. Utilitatea cardinală
- este măsurată pe scala corespunzătoare unei variabile cantitative;
- se pretează la o măsurare directă, folosind în acest scop
- fie unităţi de măsură speciale (unităţi de utilitate);
- fie banii ca unitate de măsură.
Utilitatea cardinală poate fi exprimată prin intermediul funcţiei de utilitate:
U : X  R
astfel
( x1 , x2 ,..., xn )  U  U ( x1 ,..., xn )  R
Observaţie: În cazul bunurilor independente:
U ( x1 ,..., xn )  U ( x1 )  ...  U ( xn )
Utilitatea cardinală permite:
- ierarhizarea vectorilor de bunuri;
- determinarea cantitativă a raportului dintre două bunuri, din punctul

de vedere al preferinţelor.
Definiţia 2.1. Se numeşte transformare monotonă acea transformare a unui set de

numere într-un alt set de numere, astfel încât să se conserve ordinea acestora.
Exemple:
a) h(u)  αu, α  0 ;
b) h(u)  u  β, β  R ,
c) h(u)  uγ , γ  N *\1 etc.
B. Utilitatea ordinală
- oferă posibilitatea efectuării de comparaţii calitative în ceea ce priveşte

ordonarea a doi vectori de consum posibili.
Vectorul x este preferat strict în raport cu consumatorul i vectorului x'

dacă şi numai dacă utilitatea realizării vectorului de consum x este strict mai mare
decât utilitatea realizării vectorului de consum x' , adică: x  i x' dacă şi numai
dacă U ( x)  U ( x' )
Cu ajutorul utilităţii ordinale se poate face o ierarhizare a preferinţelor în

ceea ce priveşte consumul din diferite tipuri de bunuri la nivelul consumatorului i.
2.2. Funcţia de utilitate şi indicatori ai utilităţii

2.2.1. Funcţia de utilitate-definiţie
Fie X i - mulţimea vectorilor de consum posibili la nivelul consumatorului i, dată
de:
 xi /xi vector de consum posibil 

Xi   
 la nivelul consumatorului i 
Presupunem că X i are următoarele proprietăţi:
p1 ) conexitatea: oricare ar fi xi1 şi xi2  X i , atunci sau xi1  i xi2 sau
xi2  i xi1 sau amândouă, pentru xi2 ~ i xi1 , i  C ;
p2 ) tranzitivitatea: dacă xi1  i xi2 şi xi2  i xi3 atunci
xi1  i xi3 , () xi1 ,xi2 ,xi3  X i , i  C ;

p3 ) convexitatea semistrictă: dacă xi1  i xi2 atunci:
(1   ) xi1  xi2  i xi2 , () λ  0 ,1; i  C ;
p4 ) continuitatea: oricare ar fi xi0  X i mulţimile:
x / x  x  şi x / x  x  sunt închise;
i i
0
i i i
0
i i i
p5 ) nesaţierea: nu există xi0 astfel încât xi0  i xi , oricare ar fi
xi  X i , i  C
sau p / 5 ) nesaţiere locală: Oricare ar fi xi1  X i , există xi2  X i

arbitrar apropiat de xi1 , astfel încât, xi2  i xi1 şi de asemenea
pentru orice xi0 , mulţimea xi / xi  i xi0  este convexă.
Definiţia 2.2. Se numeşte funcţie de utilitate la nivelul consumatorului i, o

aplicaţie U : X i  R , cu proprietatea că:
x1  i x 2 dacă şi numai dacă U ( x1 )U ( x 2 ),
sau
x 1  i x 2 , dacă şi numai dacă U ( x1 )  U ( x 2 )
unde x1 , x 2  X i .
2.2.2. Construirea funcţiei de utilitate
Definiţia 2.3. Numim curbă de indiferenţă (curbă de izoutilitate) la nivelul

consumatorului cu două bunuri, locul geometric al perechilor din cele două bunuri
pentru care utilitatea rămâne nemodificată, adică:

I ( x, u )  x  ( x1 , x2 )  X / U ( x1 , x 2 )  u , cu u  dat 
Definiţia 2.4. Curba de indiferenţă: I : X  R* se numeşte convexă în punctul

n
x 0  X  R , dacă oricare ar fi punctul x  X, x  x 0 şi oricare ar fi   (0,1)
astfel încât x 0  (1   ) x  X rezultă că:
I (x 0  (1   ) x, u )I ( x 0 , u )  (1   ) I ( x, u )
Proprietatea 2.1. Toate curbele de indiferenţă care prezintă interes din punct de
vedere economic sunt descrescătoare (din ipoteza de nesaţiere a preferinţelor).
Proprietatea 2.2. Orice curbă de indiferenţă, reprezentată pentru bunuri al căror

consum costă, este convexă.
Construirea funcţiei de utilitate:
Pasul 1: Fie
- X mulţimea consumurilor posibile la nivelul
consumatorului, îndeplinind proprietăţile precizate mai sus
şi
- x 0  (0,0) un vector de consum posibil fixat (luat ca reper
în construirea funcţiei de utilitate); ( U ( x 0 )  0 ).
Pasul 2. Vom nota cu d ( x, x 0 )  x  x 0 distanţa dintre vectorul de

consum x 0 fixat şi vectorii x  X .
Fiecare dintre aceste distanţe corespunde pentru un anumit nivel de utilitate.
Observaţie: Am notat cu x  x 0 norma euclidiană.

x2
u4
u3
X
u2
u1
x 0  (0,0) x1
Figura 2.5. Construirea funcţiei de utilitate
Pasul 3. Vom defini astfel funcţia de utilitate:
U : X  R , de forma U ( x)  min d ( x, x 0 ) (2.1)

x X
 
cu: X  x  X/ x x, x  I(x, u ) , X  X .
2.2.3. Estimarea funcţiei de utilitate şi a parametrilor asociaţi
Presupunând forma U ( x1 , x2 )  x1 x2 , cu  ,   0 , pentru estimarea

parametrilor se procedează astfel:
Din U i  ( x1i ) ( x2i )  , cu i  1, 2,..., T reprezentând perioadele cu datele

cunoscute, avem:
ln U i   ln x1i   ln x2i (2.2)
Notând cu vi  ln U i
wi  ln x1i
zi  ln x2i
relaţia (2.2) devine: vi  wi   z i
Potrivit metodei celor mai mici pătrate, avem de rezolvat problema de optim:
T
[min] F ( ,  )   (vi  wi  zi ) 2
 , i 1
Condiţiile necesare de optim (CNO):
 T
 F ( ,  )  2 wi (vi  wi  z i )  0
   0  
 i 1
 F ( ,  )  
T
  0  2  z i (vi  wi  z i )  0
   i 1
 T 2
T T
  
 i 1
( wi )   i 1
w i z i  i 1
wi vi
 T T T
 w z   ( z ) 2  z v
 i 1
i i i 1
i 
i 1
i i
de unde se obţin  * ,  * .
Din condiţia suficientă de optim: d 2 F ( * ,  * )  0 , alegem acele valori

 * ,  * care reprezintă parametrii căutaţi.
2.2.4. Forme ale funcţiei de utilitate
Definiţia 2.4. Funcţia de utilitate U : X  R este concavă, dacă pentru oricare

ar fi x şi x  X , cu U ( x)  U ( x' ) şi oricare ar fi   0,1 rezultă că:
U x  (1   ) x   U ( x)  (1   )U ( x )
Observaţie: U este strict concavă dacă în locul semnului  se pune >.
Condiţia necesară şi suficientă ca funcţia de utilitate U să fie concavă este

ca toţi minorii matricei hessian:
 U 11 U 12 . . . U 1n 
 
U 21 U 22 . . . U 2n 
 . . . . . .  2
UH   cu U ij   U , i  1,n ; j  1,n
 U i1 U i 2 . . . U in  xi x j
 
 . . . . . . 
U U nn 
 n1 U n 2 . . .
să fie alternanţi în semn, începând cu semnul minus, deci toate numerele de

forma:
U 11 U 12 . . U 1i
U 21 U 22 . . U 2i
i
(1) . . . . . , i  1,n
. . . . .
U i1 U i 2 . . U ii
să fie mai mari ca zero.
Definiţia 2.6. Funcţia de utilitate U : X  R se numeşte cvasiconcavă dacă

oricare ar fi x şi x  X , cu U ( x)  U ( x' ) şi oricare ar fi   0,1 rezultă că:
U x  (1   ) x  U ( x)
Condiţia necesară şi suficientă ca funcţia de utilitate U să fie cvasiconcavă

este ca matricea hessian bordată să fie negativ definită, adică toţi minorii de
forma:
U11 U12 . . . U1k U1

U 21 U 22 . . . U 2k U2
(1) k . . . . . . . , k  2,n
U k1 U k 2 . . . U kk Uk
U1 U 2 . . . Uk 0
U  2U
cu U i  ; U ij  , i,j  1,n să fie numere pozitive.
xi xi x j
Observaţie: Dacă toţi minorii sunt strict pozitivi, atunci funcţia de utilitate se
numeşte strict cvasiconcavă.
Observaţie: O funcţie de utilitate concavă este automat cvasiconcavă.

Reciproca este, în general, falsă.
Pentru aplicarea în analiza microeconomică a funcţiilor de utilitate, acestea

trebuie să aibă la bază ipotezele următoare:
Ipoteza 2.1. Funcţia de utilitate este continuă şi crescătoare în raport cu vectorul

de consum x.
Ipoteza 2.2. Funcţia de utilitate este diferenţiabilă cel puţin de ordinul doi.
Ipoteza 2.3. Funcţia de utilitate este concavă.
2.2.5. Indicatori ai utilităţii
- Utilitatea marginală: în raport cu un anumit bun j, ( U mj ) reprezintă

modificarea absolută a utilităţii totale, ca urmare a creşterii consumului din bunul
j cu o unitate, în condiţiile în care consumul din celelalte bunuri rămâne
nemodificat.
U ( x)
U mj ( x)  , pentru cazul continu (2.3)
x j
sau
U ( x) U ( x1 , x 2 ,..., x j  x j , x j 1 ,..., x n )  U ( x1 , x 2 ,..., x j , x j 1 ,..., x n )
U mj ( x)  
x j x j
pentru cazul discret (2.3’)
Din ultima relaţie se deduce, de asemenea, că:
U ( x)  U mj ( x)x j
Această proprietate se regăseşte în ceea ce este cunoscut ca fiind legea I a

lui Gossen:
- intensitatea satisfacţiei unui bun scade pe măsură ce creşte cantitatea
consumată din bunul respectiv.
- Rata marginală de substituire între două bunuri, din pachetul de

bunuri ( Rms )
Definiţia 2.7. Numim rata marginală de substituire între bunurile i şi j,

notată Rms (i,j), ca fiind cantitatea de bunul j ce substituie o unitate de bunul i astfel
încât utilitatea consumatorului să rămână nemodificată:
dx j U mi ( x)
Rms (i, j )   j panta curbei de indiferenţă (2.4)
dxi U m ( x)
Teorema 2.1 (a lui Euller). Dacă funcţia de utilitate U(x) este omogenă de gradul
k şi diferenţiabilă în orice punct x  0 n (cu x  Rn , x- vector de consum posibil),
n
U(x)
atunci: 
i 1 xi
xi  kU(x), pentru k  0
2.3. Caracterizarea utilităţii aşteptate, pentru cazul

stohastic - facultativ
2.4. Tipuri de preferinţe

Observaţie: Oricare ar fi două curbe de indiferenţă, acestea nu se pot intersecta.
x2
 x1
 x0
x2

u2
u1
0 x1
Figura 2.15. Două curbe de indiferenţă nu se pot intersecta.
Dacă ele au un punct comun, atunci înseamnă că sunt identice (confundate)
 Bunuri substituibile sunt acelea pentru care funcţia de utilitate poate fi

luată de forma:
U(x1,x2 )  x1  βx 2 ,   0,β  0 (2.6)
Observaţie: Atunci când    , bunurile sunt perfect substituibile.
 Bunuri complementare, sunt acelea pentru care funcţia de utilitate de tip

Leontieff are forma:
U ( x1 , x2 )  minx1 , x2 ,   0,β  0 (2.8)
Observaţie: Bunurile pentru care funcţia de utilitate este de forma

U ( x1 , x 2 )  minkx1 , kx 2 , k  0 se numesc perfect complementare.
 Preferinţe convexe de tip Cobb – Douglas
Funcţia de utilitate, în acest caz, va fi de forma:
U ( x1 , x2 )  x1 x2 , ,β  0 (2.9)
Cazul particular este pentru   β  1 .
 Preferinţe neconvexe sunt acelea pentru care curbele de indiferenţă nu

sunt convexe.
x2
X
A
B
u
0 x1
Figura 2.19. Exemplu de preferinţe neconvexe
 Preferinţe concave. Un exemplu de preferinţe concave este cel redat în

figura următoare:
x2
B
x1
Figura 2.20. Preferinţe concave
 Saţietatea
Satisfacţia maximă este dată numai de o alocaţie de consum bine precizată,

x  ( x , x2* ) .
* *
1
x2
A x* B
*
x 2
0 x1* x1
Figura 2.21. Reprezentarea preferinţelor în cazul saţietăţii
 Preferinţe în care un produs este bun, iar celălalt este neutru
În acest caz, curbele de indiferenţă sunt paralele cu axa produsului neutru.

x2
Produs
neutru
0 x1 Produs bun
Figura 2.22. Curbele de indiferenţă pentru cazul când produsul 1 este bun (aduce
satisfacţie) iar produsul 2 este neutru (nu modifică satisfacţia consumatorului)
Pentru explicitarea curbelor de indiferenţă se poate considera funcţia de

utilitate ca fiind de forma:
U ( x1 , x2 )  x1 ,   0 (2.10)
 Preferinţe în care un produs este bun iar celălalt este rău
Curbele de indiferenţă vor avea următoarea formă:
x2
Produs rău
0 Produs bun x1
Figura 2.23. Curbele de indiferenţă când produsului 1 este bun,
iar produsul 2 este rău
Pentru explicitarea curbelor de indiferenţă se poate considera funcţia de

utilitate ca fiind de forma:
U ( x1 , x2 )  x1  x2 , ,β  0 (2.11)
de unde curbele de indiferenţă sunt date de:
u 
x1   x2 , cu u - nivel de utilitate dat. (2.11’)
 
 Preferinţe omotetice
Presupunem că alocaţiile de consum ( x1 , x 2 ) şi ( x11 , x 12 ) astfel încât

( x1 , x2 )  ( x11 , x12 ) .
Spunem că preferinţele consumatorului sunt omotetice dacă
din ( x1 , x2 )  ( x11 , x12 )

rezultă că şi
(x1 , x 2 )  (x11 , x 12 ) , oricare ar fi   0 .
2.5. Restricţia de buget

Fie
- V venitul consumatorului la un moment dat, cunoscut;
- vectorul preţurilor celor n bunuri simbolizat prin p  ( p1 , p2 ,..., pi ,..., pn )
Restricţia de buget în acest caz va fi:
p1 x1  p 2 x 2  ...  pi xi  ...  p n x n  V (2.12)
sau în cazul particular cu două bunuri:
p1 x1  p2 x2  V (2.12’)
Dreapta bugetului:
p1 V
x2   x1  (2.13)
p2 p2
x2
V
p2
p1
panta restricţiei de buget = 
p2
V
0 x1
p1
Figura 2.24. Restricţia de buget în cazul pachetului
format din două bunuri
Situaţii unilaterale, care conduc la modificarea restricţiei de buget:
- atunci când se modifică preţul unui bun
Vom presupune că preţul bunului 1 creşte (respectiv scade) devenind p1

(respectiv p1 ).
p1 V p p
Restricţia de buget va fi în acest caz: x2   x1  , cu  1   1
p2 p2 p2 p2
p1 V p p
respectiv: x2   x1  , cu  1   1
p2 p2 p2 p2
x2
p1
(panta =  )
p2
V p1
(panta =  )
p2 p2
p1
(panta =  )
p2
V V V
0 x1
p1 p1 p1
Figura 2.25. Restricţiile de buget în cele trei cazuri
- atunci când se modifică venitul:

x2
V
pantele restricţiilor de buget
p2
V p1
rămân aceleaşi = 
p2 p2
V 
p2
V  V V
0 x1
p1 p1 p1
Figura 2.26. Influenţa modificării venitului asupra restricţiei de buget;
p1
pantele restricţiilor de buget rămân aceleaşi = 
p2
- atunci când se modifică preţul ambelor bunuri cu o anumită constantă k:

p V
kp1 x1  kp2 x2  V de unde: x2   1 x1  , k 0
p2 kp2
x2
V
pantele restricţiilor de buget
kp2
V p1
rămân aceleaşi = 
p2 p2
0<k<1
V
k=1
kp2
k>1
V V V
0 x1
kp1 p1 kp1
Figura 2.27.
2.6. Impactul taxelor şi subsidiilor asupra restricţiei de buget

Taxa - sumă de bani pe care o plăteşte, de regulă, consumatorul în plus
(peste preţul iniţial) pentru achiziţionarea unui produs sau serviciu.
Taxa poate fi aplicată pe cantitate şi pe valoare.
 Taxa pe cantitate ( tc )
Noua restricţie de buget va avea forma:
( p1  t c ) x1  p 2 x2  V (2.16)
atunci când taxa pe cantitate s-a aplicat bunului 1.

x2
noua restricţie de
V p t
buget (panta =  1 c )
p2 p2
restricţia de buget
p1
iniţială (panta =  )
p2
V V
0 x1
p1  tc p1
Figura 2.28. Restricţia de buget şi mulţimea consumurilor
posibile, înainte şi după aplicarea taxei pe cantitate
Panta pentru noua restricţie de buget este mai mare decât cea inţială:
p1  tc p
 1.
p2 p2
 Taxa pe valoare ( tv )
Noua restricţie de buget va fi, în acest caz:
(1  tv ) p1 x1  p2 x2  V, tv  0 (2.17)
atunci când taxa pe valoare se aplică bunului 1.

x2 noua restricţie de buget

V (1  tv ) p1
(panta =  )
p2 p2
restricţia iniţială de buget

p
(panta =  1 )
p2
V V
0 x1
p1 (1  tv ) p1
Figura 2.30. Restricţia de buget şi mulţimea consumurilor
posibile, înainte şi după aplicarea taxei pe valoare
Panta noii restricţii de buget este mai mare decât pentru cea iniţială:
(1  tv ) p1 p1
 .
p2 p2
Discuţie:
i1 ) dacă t c  t v p1 , atunci este mai costisitoare taxa pe valoare
i2 ) dacă t c  t v p1 , atunci ambele tipuri de taxe au un efect similar;
i3 ) dacă t c  t v p1 , atunci este în avantajul consumatorului taxa pe
valoare.
 Taxa pe venit
Această taxă pe venit poate fi în sumă fixă sau variabilă:

- taxa în sumă fixă (T).
Restricţia de buget modificată va fi în această situaţie:
p1 x1  p2 x2  V  T, 0  T  V (2.18)
:
x2
V
noua restricţie de buget
p2
p1
(panta =  )
p2
V T
restricţia inţială de buget
p2
p1
(panta =  )
p2
V T V
0 x1
p1 p1
Figura 2.31. Restricţia de buget şi mulţimea consumurilor posibile,
înainte şi după aplicarea taxei în sumă fixă pe venit
- taxa în sumă variabilă (t).
Restricţia de buget modificată va fi:
p1 x1  p2 x2  (1  t )V, 0  t  1 (2.19)
de unde
x2
restricţia de buget iniţială
V p
(panta =  1 )
p2 p2

(1  t )V p
(panta = 1 )
p2 p2
(1  t )V V
0 x1
p1 p1
înainte şi după aplicarea taxei în sumă variabilă pe venit
 Subsidiile
Similar cu taxele, avem:
- subsidiile pe cantitate ( s c ): ( p1  s c ) x1  p 2 x 2  V, 0  s c  p1 (2.20)

de unde: x2
restricţia inţială de buget

V p
(panta =  1 )
p2 p2
p s
(panta =  1 c )
p2
V V
0 x1
p1 p1  s c
înainte şi după aplicarea subsidiilor pe cantitate
- subsidii pe valoare ( s v ):
(1  s v ) p1 x1  p 2 x 2  V, 0  s v  1 (2.21)
- subsidii pe venit în sumă fixă (S):
p1 x1  p2 x2  V  S, S  0 (2.22)
- subsidii pe venit în sumă variabilă (s):
p1 x1  p2 x2  (1  s )V, 0  s  1 (2.23)
Observaţie: Se poate constata că noua restricţie de buget se deplasează la dreapta

faţă de cea veche, ceea ce duce la extinderea mulţimii consumurilor posibile.
Capitolul 3
Alegeri optimale la nivelul consumatorului,
pe piaţa produselor şi serviciilor
3.1. Cererea necompensată şi cererea compensată
Există două situaţii:
- Prima situaţie - primala.

Fie pentru aceasta
- un consumator ce
 doreşte să cumpere două tipuri de bunuri;
 dispune de un venit V
x2
V
p2
x2*
u max
u2
u1
0
V
x1 x1
p1
Figura 3.1. Alegerea optimă atunci când venitul consumatorului şi vectorul

preţurilor bunurilor sunt cunoscute
Problema de optim:
[max]U ( x1 , x 2 )
 x1 , x2 (3.1)
 p1 x1  p 2 x 2  V
Rezolvare:
Pasul 1: Se construieşte lagrangeanul problemei:
L( x1 , x 2 ,  )  U  x1 , x 2     p1 x1  p 2 x 2  V  .
Pasul 2: CNO:
 L
 x  0
 1 U m1  x   p1  0
 L 
  0  U m2  x   p 2  0 (3.2)
 x 2 p x  p x V
 L  0  1 1 2 2
 
de unde se deduce că:
U m1 x  p1
 (3.3)
U m2 ( x) p 2
sau mai mult:
U m1  x  U m2 ( x)
 (legea a II-a a lui Gossen). (3. 3 )
p1 p2
Se obţin:
x1*  x1*  p1 , p 2 ,V  (3.4)
x2*  x2*  p1 , p2 ,V 
cerere necompensată sau cerere walrasiană (sau de tip Marshall).
Pasul 3: CSO

- diferenţiala totală de ordinul 2 a lagrangeanului în punctul x1* , x2* să fie 
negativă.
Observaţie: Funcţiile de cerere marshalliană sunt omogene de grad zero în
vectorul dat de preţuri şi de venit.
Capitolul 3. Alegeri optimale la nivelul consumatorului 101
 Interpretarea economică a multiplicatorului lui Lagrange ()
Aplicând diferenţiala totală în problema (3.1), se obţine:
dU ( x)  U m1 ( x)dx1  U m2 ( x)dx 2

 (3.5)
 p1dx1  p 2 dx 2  dV
sau:
dU ( x)   ( p1dx1  p 2 dx 2 )

dV  p1 dx1  p 2 dx 2
dU
şi deci   , adică utilitatea marginală a venitului (cu cât creşte utilitatea la o
dV
creştere cu o unitate a venitului).
- A doua situaţie – duala:

[min]{ p1 x1  p 2 x 2 }
 x1 , x2

pe restrictia (3.6)
U ( x , x )  u
1 2

care implică parcurgerea următorilor paşi:
Pasul 1. Se construieşte lagrangeanul problemei:
L( x1 , x 2 , )  p1 x1  p 2 x 2  U  x1 , x 2   u 
Pasul 2. CNO:
 L
 x  0  p1  U m1  0
 1 
 L  2
 0 =>  p 2  U m  0
 x 2 
 L  0 U ( x)  u
 
U m1  x  p1 U m1  x  U m2 ( x)
de unde: 2  sau  .
U m ( x) p2 p1 p2
Se obţin:
 x1**  x1**  p1 , p2 , u 
 ** (3.7)
 x2  x 2  p1 , p2 , u 
**
cunoscută şi sub denumirea de cerere compensată sau de tip Hicks.
Pasul 3. CSO
- diferenţiala totală de ordinul 2 a lagrangeanului în punctul x **
1 , x2**  să
fie pozitivă.
x2
V2
p2
Vmin
p2
V1
p2
u1
u
x1
V1 Vmin V2
0
p1 p1 p1
Figura 3.2. Alegerea optimă atunci când utilitatea consumatorului
şi vectorul preţurilor bunurilor sunt cunoscute
3.2. Alegeri optimale în funcţie de tipul preferinţelor

(al bunurilor)
 Pentru bunuri substituibile

[max]U ( x1 , x 2 )  x1  x 2
 x1 , x2

pe restrictia de buget (3.8)
p x  p x V
 1 1 2 2
Rezolvarea numerică:
- se construieşte lagrangeanul problemei:
L( x1 , x 2 ,  )  x1  x 2   p1 x1  p 2 x 2  V 
 L
 x  0
 1
 L
- CNO:  0
 x 2
 L
 0
 
de unde:
 x1* ( p1 , p 2 , V )  x1 , x1  0 ales arbitrar

 * p1 V
 x 2 ( p1 , p 2 , V )   p x1  p
 2 2
 p1
atunci când:  .
 p2
x2
 p1
curbele de indiferenţă când 
 p2
V 
B curba de indiferenţă U(x)= u (panta  )
p2 
p1
u2 dreapta bugetului (panta =  )
p2
u1
A
0
V
x1
p1
Figura 3.3. Alegerea optimă în cazul bunurilor substituibile
 p1  p1
şi  , respectiv 
 p2  p2
 p1
- dacă  :
 p2
 *  V 
 x1 ( p1 , p 2 , V )  x1  0, 
  p1 
 (3.9)
 x * ( p , p , V )   p1 x *  V  0, V .
 2 1 2 1  
 p2 p2  p2 
 p1
- dacă  :
 p2
 * V
 x1  p1 ,p 2 ,V  
 p1
 x 2  p1 ,p 2 ,V   0
*
 p1
- dacă  , conduce la alegerea optimă:
 p2
 x1*  p1 , p 2 , V   0

 x *  p , p , V   V (vezi figura 3.4, punctul D)
 2 1 2 p2

x2
V  p1
D curbele de indiferenţă când 
p2  p2
u2
p1
dreapta bugetului (panta =- )
p2
u1
C
V
0 x1
p1
 p1
Figura 3.4. Alegerea optimă în cazul bunurilor substituibile şi 
 p2
 Pentru bunuri complementare
[max]U ( x1 , x 2 )  min{x1 ,x 2 }

 x1 , x2 (3.10)
 p1 x1  p 2 x 2  V
x2
V
p2
A u1
u2
C B u3
V
0 x1
p1
Figura 3.5. Alegerea optimă în cazul bunurilor complementare
Soluţia optimă:
 * 
 x1 ( p1 , p 2 , V )   p   p V
1 2
 (3.10’)

 x 2* ( p1 , p 2 , V )  V
  p1   p 2
 Pentru preferinţe de tip Cobb-Douglas:
[max]U ( x1 , x 2 )  x1 x 2
x ,x
 1 2 (3.11)
 p1 x1  p 2 x 2  V
Se obţine:
 *  V
 x1 ( p1 , p 2 ,V )      p1
 (3.11’)
 V
 x 2* ( p1 , p 2 , V )  
   p2
 Pentru preferinţe neconvexe:

x2
V
p2
B
u2
u1
V
0 x1
p1
Figura 3.6. Alegerea optimă în cazul preferinţelor neconvexe
 Pentru preferinţele concave.
- pentru cazul 1.
x2
V
p2
B
A

D
u1 u2 u3  u4
V
0 C x1
p1
Figura 3.7. Alegerea optimă în cazul preferinţelor concave, pentru cazul 1
 * V
 x1 ( p1 , p 2 , V ) 
alegerea optimă este:  p1
 x 2* ( p1 , p 2 ,V )  0
- pentru cazul 2
x2
B
V
p2
A
u4
u1 u2 u3 C
0 v / p1 x1
Figura 3.7’. Alegerea optimă în cazul preferinţelor concave, pentru cazul 2
 x1* ( p1 , p 2 , V )  0

alegerea optimă este: 
 x 2* ( p1 , p 2 , V )  V
 p2
- pentru cazul 3:
x2
V
B
p2
A

u4
u1 u2 C u3
V
0 x1
p1
Figura 3.7 ’’. Alegerea optimă în cazul preferinţelor concave, pentru cazul 3
 * V  x1* ( p1 , p 2 , V )  0
 x ( p , p , V )  
alegerea optimă este:  1 1 2 p1 sau  * V
x 2 ( p1 , p 2 , V ) 
 x 2 ( p1 , p 2 , V )  0
*  p2
 Pentru cazul pachetelor de bunuri care includ un bun neutru,

respectiv un produs rău, alegerea optimă este dată de:
x1* ( p1 , p 2 , V )  x 2* ( p1 , p 2 , V )  0 (3.13)
unde bunul 1 a fost presupus neutru, respectiv rău.
3.3. Indicatori ai cererii. Tipuri de bunuri în funcţie

de aceşti indicatori
Se porneşte de la funcţiile de cerere marshalliană:
x1*  x1* ( p1 , p2 , V ) şi x2*  x2* ( p1 , p2 , V )
 Modificarea cererii din bunul i la o schimbare a preţului aceluiaşi

 dx 
bun  i  , ceilalţi factori rămânând constanţi.
 dpi 
Presupunem că
- preţul bunului i scade;
- preţul celuilalt bun şi venitul rămân constante.
dx i
În funcţie de semnul expresiei avem că:
dp i
- bunul i este normal, dacă:
dxi '
 0 , cu dpi  pi  pi  0 , pentru cazul discret
dpi
x2
alegerea optimă înainte şi după modificarea

preţului bunului 1
V
p2
A noua dreaptă a bugetului

u2
u1
V V
0 dx1>0 x1
p1 p1
dx1
Figura 3.8. Cazul bunului normal, 0
dp1
- bunul i este bun Giffen, dacă:
dxi
 0 , cu dp i  pi'  p i  0 pentru cazul discret
dpi
x2
V
alegerea optimă înainte şi după modificarea
p2
preţului bunului 1
B
A
noua dreaptă a bugetului
u2
u1
V V
0 dx1<0 x1
p1 p1
dx1
Figura 3.9. Cazul bunurilor de tip Giffen, 0
dp1
 Modificarea cererii din bunul i la o schimbare a preţului celuilalt

dxi
bun, , venitul şi preţul bunului i rămânând constante.
dp j
Presupunem că
- preţul bunului 2 creşte;
- preţul bunului 1 şi venitul consumatorului rămân nemodificate.
dx1
În funcţie de semnul raportului avem că:
dp 2
- bunul 1 substituie brut bunul 2, dacă:
dx1
 0 , cu dp 2  p 2  p 2  0.
dp 2
- bunul 1 este bun complementar brut în raport cu bunul 2, dacă:

dx1
 0 , cu dp2  p2  p2  0 , pentru cazul discret
dp 2
 Modificarea cererii din bunul i la o schimbare a venitului

dx
consumatorului, i , preţurile bunurilor rămânând nemodificate.
dV
dxi
În funcţie de semnul raportului , avem:
dV
- bunul i este normal în sens larg dacă:
dxi
0
dV
x2
V
p2
V
u4
p2
B
u3
A
u2
u1
V V
0 dx1>0 x1
p1 p1
Figura 3.10. Bunul 1 este normal şi, de asemenea, bunul 2

dxi
- bunul i este inferior dacă:0
dV
Curba lui Engel: modificarea cererii dintr-un bun în funcţie de venit, în
condiţiile în care preţurile bunurilor rămân nemodificate.
x2
V'
p2
V u4
p2
u3
A
u2
u1
0 dx1<0 V V' x1
p1 p1
Figura 3.11. Bunul 1 este inferior, în timp ce bunul 2 este normal
V
0 x1
Figura 3.12a. Curba lui Engel pentru un bun normal
0 x1
Figura 3.12b. Curba lui Engel pentru un bun inferior
 Elasticitatea cererii în funcţie de preţ
a) Elasticitatea directă a cererii
dxi dp i
E xi / p i  :
xi pi
- bunul i are o cerere inelastică sau puţin elastică, dacă:
E xi / pi   1,1
- bunul i are o cerere unitar elastică dacă:
E xi / pi   1,1
- bunul i are o cerere elastică dacă:
E xi / pi   ,1  1, 
 Ex/p<-1 => cerere elastică


Ex/p = -1 => cerere unitar elastică
Ex/pє(-1,0)=>cerere inelastică
0  x
Figura 3.13. Elasticitatea cererii unui bun în funcţie de preţul său
- cererea infinit elastică
p
0 x
Figura 3.14. Cererea infinit elastică
– cererea perfect rigidă (total inelastică)
p
0 x x
Figura 3.15. Cerere perfect rigidă
- cererea cu elasticitate constantă
0 x
Figura 3.16. Cerere cu elasticitate constantă (Ex/p= -1)
b) Elasticitatea încrucişată a cererii

dx x
E x / p  i : i , cu i  j
i j dp j p j
- bunuri substituibile.
E xi / p j  0 şi E x j / pi  0
- bunuri complementare.
E xi / p j  0 şi E x j / pi  0
 Elasticitatea cererii în funcţie de venit:
dxi xi
Ex  :
i /V dV V
- bun normal – E x  (0,1)

i /V
dxi xi dxi
 , cu 0
dV V dV
- bun inferior – E x <0 V  V  .

i /V
 dx dV   dxi 
- bun superior - E x >1  i   şi   0
i /V
 xi V   dV 
- bun pentru care E x /V =1.
i
V
curba lui Engel
0 xi
Figura 3.16’. Curba lui Engel în cazul când E x 1
i /V
3.4. Modele de alegere optimală pentru cazurile static

şi dinamic
a) Analiza statică:
[max ]U ( x1 , x 2 )
x1 , x2

 p1 x1  p 2 x 2  V
Cantităţile optime x1* şi x2* .
 dacă p1 şi p 2 sunt variabile exogene. Condiţie:
U m1 ( x) p
 2
 1
U m ( x) p2
Obţinem consumul optim ( x1* , x 2* ) .

 competiţia imperfectă - funcţii inverse ale cererii:

p1 (CT1 )  a1  b1CT1
p2 (CT2 )  a2  b2CT2
[max ]U ( x1 , x 2 )
1x ,x
2

(a1  nb1 x1 ) x1  (a 2  mb2 x 2 ) x 2  V .
Se obţin: ( x1** , x2** ) .
b) Analiza intertemporală
b1) Prima situaţie - se cunoaşte suma de bani de care dispune gospodăria

în prezent şi care urmează a fi defalcată pe cele T perioade de timp, astfel încât
aceasta să-şi maximizeze utilitatea totală, U ()
 Ipotezele modelului:
U
i1 )  0 , oricare ar fi t  1,2,...T ;
xt
i2) panta curbei de indiferenţă U ( x1 ,..., xT )  U este descrescătoare;
i3) curbele de indiferenţă nu se intersectează;
i4) utilitatea creşte în direcţia NE (nord-est);
i5) panta curbei de indiferenţă într-un punct reprezintă rata marginală
de substituţie a consumului din cele două perioade corespunzătoare;
i6) utilitatea marginală este o funcţie descrescătoare, adică
 2U
 0, oricare ar fi t  1,2 ,...,T.
xt2
Problema consumatorului:
 U ( x 2 ) U ( x3 ) U ( xT )
[max] U ( x1 , x 2 ,..., xT )  U ( x1 )   2
 ... 
{ xt }t 1,T 1   (1   ) (1   ) T 1
 (3.34)
 x  x 2  x3  ...  xT
 V1
1
 1  r (1  r ) 2
(1  r ) T 1
unde,  - reprezintă rata intertemporală de discount;

r - rata dobânzii la depunerile bancare1;

xt
- reprezintă consumul în valoare prezentă;
(1  r ) t 1
V1 - venitul de care dispune gospodăria la începutul perioadei de analiză.
P1. Lagrangeanul
T T
U ( xt )  xt 
L( x1 , x 2 ,..., xT ,  )   t 1
  
 V1   t 1
 .
t 1 (1   )  t 1 (1  r ) 
P2. CNO
 L
 x  0, pentru t  1,T
 t

 L  0
 

 U ( xt ) 1   1  
t 1
   0
 (1  ) t 1 (1  r ) t 1 U ( xt )    
   1 r 
care implică:   , () t  1, T
T
 T x  x
t
t
t 1
 V1   ( 1 
t
r )t 1
 V1
 (1  r )
 1  t 1
Observaţie:
Dacă r   , atunci U ( xt )   , () t  1, T şi deci xt = constant.
Avem:
t
 1   U ( xt ) 1 r
U  ( x t 1 )     şi deci: 
 1 r  U ( xt 1 ) 1  
Pentru r   :
1
Pentru început, se consideră o economie neinflaţionistă în care rata inflaţiei este zero.
xt 1
xt  xt 1
restricţia
de buget
curba de indiferenţă
C

45 0 -(1+r)
xt
Figura 3.17. Curba de indiferenţă şi restricţia de buget
pentru cazul r  
Pentru r   :
    
U ( x1 , x 2 ,..., xT )     2
 ...  T 1 
x
 1   (1   ) (1   ) 
1 
U ( x1 , x2 ,...xT )   x

Panta curbei de indiferenţă:
T
U ( xt )
Fie U ( x1 , x 2 ,..., xT )   t 1
U
t 1 (1   )
Aplicăm diferenţiala totală:
U ( xt ) U ( xt 1 )
dU  0  0  0  ...  0  t 1
dxt  dxt 1  0  ...  0
(1   ) (1   )t
dxt 1 U ( xt )
şi deci:  (1   )
dxt U ( xt 1 )
dxt 1
Observaţie: Dacă xt  xt 1 atunci U ( xt )  U ( xt 1 ) :  (1   )
dxt
xt
xt pentru r  
xt pentru r  
xt pentru r  
timpul
Figura 3.18. Evoluţia consumului în funcţie de raportul r - 
Discuţie:
i) dacă r   , atunci xt  xt 1 , oricare ar fi t  1, T ;
ii) dacă r   , atunci, xt  xt 1 , oricare ar fi t  1, T ;
iii) dacă r   , atunci xt  xt 1 , oricare ar fi t  1, T .
Pentru modelul cu două perioade, dacă x1  x 2 , atunci:

U () 
 U ( x1 ) 
x1  U () U ( x1 )
 
U () U ( x 2 )  x 2 1 

x 2 1   
Observaţie:
- dacă r   , atunci consumul va fi stabil,
- dacă r   , se alege varianta de creştere a consumului în perioadele
următoare;
- dacă r   , atunci dimpotrivă, consumul scade treptat.
U (x2 ) U ( x t 1 ) U ( xt )
U ( x1 , x 2 ,..., xT )  U ( x1 )   ...  t 2
 
1  (1   ) (1   ) t 1
U ( xt 1 ) U ( xt  2 ) U ( xT )
 t
 t 1
 ...  U
(1  ) (1  ) (1  ) T 1
şi luând U ( x t )  bx t şi U ( x t 1 )  bxt 1 , rezultă că:
bx t bx t 1
U  t 1
 sau:
(1   ) (1   ) t
U
xt 1  (1   ) t  (1   ) x t (3.37)
b
ce reprezintă ecuaţia tangentei la curba de indiferenţă:
U ( x1 ,..., xT )  U în punctul ( x t , x t 1 )
unde:
 U ( xt ) = constant, pentru t  1,2,..., t  1, t  2,..., T .
T
U ( xi )
U  U   (1   )
i 1
i 1
it
i  t 1
Pentru aflarea pantei ecuaţiei intertemporale de buget:
x2 xt 1 xt xt 1
x1   ...  t 2
 t 1
 
1 r (1  r ) (1  r ) (1  r ) t
xt  2 xT
 t 1
 ...   V1 , cu V1 dat
(1  r ) (1  r ) T 1
de unde restricţia de buget este:
xt 1  V1 (1  r ) t  (1  r ) xt
T
xi
unde V1  V1  
i 1 (1  r ) i 1
i t
i  t 1
Se constată că
- panta curbei de indiferenţă este  (1   ) ;
- panta restricţiei de buget este  (1  r ).
Presupunând r   , avem xt  xt 1 . Optimul corespunde în acest caz

punctului C(figura 3.19).
xt 1
xt  xt 1
restricţia
de buget
V1 (1  r) t
C curba de indiferenţă
45 0 -(1+r)
0
V1 (1  r ) t 1 xt
Figura 3.19. Optimul la nivelul gospodăriei pentru r  
Şocuri:
 dacă rata dobânzii scade r   r astfel încât r     r ecuaţia de buget
se modifică, devenind:
xt 1  (1  r ) t V1  (1  r ) xt
xt 1
V1 (1  r) t xt = xt 1
C

V1 (1  r )t
C
 -(1+r)
0
45  (1  r )
0 V1 (1  r ) t 1 V1 (1  r ) t 1 xt
Figura 3.20. Atunci când r   r , astfel încât r     r , optimul se stabileşte
în punctul C, la nivelul de utilitate mai scăzut decât cel iniţial
Ca urmare
- scade utilitatea totală;
- creşte cantitatea optimă consumată xt  xt1 .
 dacă rata dobânzii creşte r   r , astfel încât r     r :
xt 1  (1  r ) t V1  (1  r ) xt
- optimul se obţine în punctul C  ;

- un nivel de utilitate superior;
- xt  xt1 .
xt 1
 C  xt  xt 1
V1 (1  r) t
C noua restricţie
de buget
45 0 - (1+r) -(1+ r  )
t 1
0 V1 (1  r ) V1 (1  r ) t 1 xt
Figura 3.21. Punctul de optim C  pentru r     r
Cazul r   :
 atunci când r   , alegerea optimă este xt  xt 1 :
xt 1
xt  xt 1
restricţia de buget
t
V1 (1  r)
C curba de indiferenţă
45 0 - (1+r)
V1 (1  r ) t 1 xt
Figura 3.22. Optimul la nivelul gospodăriei pentru r  
i1 ) r   r şi cum r   rezultă că şi r    , adică în continuare alegerea

optimă a consumatorului va fi xt  xt 1 ;
xt 1
V1 (1  r) t
xt  xt 1
V1 (1  r ) t
 C
C/

0
45  (1  r ) -(1+r)
0 V1 (1  r ) t 1 V1 (1  r ) t 1 xt
Figura 3.23. Atunci când r'  r   , consumatorul îşi păstrează comportamentul

de a consuma mai mult în t faţă de t+1 ( xt  xt 1 )
- utilitatea gospodăriei scade.
i2 ) r"  r , cum r   , avem în acest context situaţiile:
 r"  r , dar totuşi r"   , caz în care optimul va fi tot

cu xt  xt 1 (punctul C"1 );
 r"  r şi r"   , situaţia în care noul optim va fi dat de

xt  xt 1 (punctul C"2 );
 r"  r şi r"   când se constată că noul optim se

realizează pentru xt  xt 1 (punctul C"3 );
xt 1
V1 (1  r ) t
C "3 xt  xt 1

C"2

V1 (1  r) t
 C"1
 C
0
45 - (1+r)  (1  r" )
0 V1 (1  r ) t 1 V1 (1  r ) t 1 xt
Figura 3.24. Alegerea optimă a gospodăriei pentru r"  r în fiecare dintre cele trei
situaţii r"   , r"   şi respectiv r"  
 atunci când r   , alegerea optimă este xt  xt 1 :

xt 1
xt = xt 1
restricţia
t
V1 (1  r) de buget
C curba de indiferenţă

45 0 - (1+r)
0 V1 (1  r ) t 1 xt
Figura 3.25. Optimul la nivelul gospodăriei pentru r  
i1 ) r '  r
- r '  r şi totodată r '   , xt  xt 1 (punctul C '1 );
- r '  r şi r '   , xt  xt 1 (punctul C '2 );
- r '  r şi r '   , xt  xt 1 (punctul C '3 ).
xt 1
V1 (1  r) t
xt  xt 1
C
V1 (1  r ) t C '1

C '2 
C '3 
45 0 - (1+ r  ) -(1+r)
t 1
0 V1 (1  r ) V1 (1  r ) t 1 xt
Figura 3.26. Optimul la nivelul gospodăriei pentru r '  r ,
în fiecare dintre cele trei situaţii posibile
- nivelul de utilitate obţinut după apariţia şocului în rata dobânzii este

inferior alegerii optime iniţiale.
i2 ) r"  r şi cum r   rezultă că şi r"  

 xt  xt 1 ;
 la un nivel de utilitate superior.
xt 1 xt  xt 1
V1 (1  r ) t
 C"
V1 (1  r) t

C
45 0 - (1+r)  (1  r" )
0 V1 (1  r ) t 1 V1 (1  r ) t 1 xt
Figura 3.27. Modificarea alegerii optime în cazul r"  r  
b2) A doua situaţie, se cunoaşte venitul V1 , V2 ,..., VT în fiecare perioadă.
- vom presupune un model cu două perioade.
Fie
- ( x1 , x 2 ) consumul valoric din cele două perioade;
- (Y1 , Y2 ) venitul total corespunzător.
 Ipoteze ale modelului:
i1) - analiza se face pentru o gospodărie reprezentativă;
i2) - analiză pe două perioade de timp 1 şi 2;
i3) - la începutul primei perioade, gospodăria dispune de o dotare

iniţială (exemplu o moştenire) B0  0;
i4) - rata dobânzii la depunerile băneşti la bancă este r ;
i5) - la sfârşitul celei de-a doua perioade, dotarea gospodăriei va fi 0.

Notaţii: S1P , S 2P - economiile private corespunzătoare celor două perioade;

Q1 , Q2 - venitul curent al gospodăriei, altul decât cel obţinut din
dotările de la începutul fiecărei perioade.
Economiile în cele două perioade:
S 1P  B1  B0 şi S 2P  B2  B1
sau:
S 1P  Y1  x1  Q1  rB0  x1
S 2P  Y2  x 2  Q2  rB1  x2
Dar S 1p  S 2p   B0 sau S 2p   S 1p  B0 .
Obţinem:
Q2  rB1  x2  Q1  rB0  x1  B0
Dar: B1  S1p  B0  Q1  rB0  x1  B0
rezultă:
Q2  r (Q1  rB0  x1 )  rB0  x 2  Q1  rB0  x1  B0 ,
x2 Q
de unde se obţine: x1   (1  r ) B0  Q1  2  V1
1 r 1 r
restricţia intertemporală de buget, pentru modelul cu două perioade.
Dacă B0  0 :
x2 Q
V1  x1   Q1  2 ;
1 r 1 r
2) Dacă asupra venitului se aplică o taxă T1 în perioada 1, respectiv

T2 , în perioada 2:
x2  Q  T2 
V1  x1   (Q1  T1 )   2 
1 r  1 r 
Perioada 2
(1  r )V1 restricţia intertemporală de buget
D
Q2
x2 C
-(1+r)
0 Q1 x1 V1 Perioada 1
Figura 3.28a. În prima perioadă gospodăria este un debitor net
Perioada 2
(1+r) V1 curba de indiferenţă
x2 C
restricţia
Q2 D intertemporală de buget
-(1+r)
x1 Q1 V1 Perioada 1
Figura 3.28b. În prima perioadă gospodăria este un creditor net

Problema:

[max]U  U ( x1 , x 2 )

 x1 , x 2

 x1  x 2  Q1  Q 2  V1 , cu Q1 , Q 2 date.
 1 r 1 r
Cazul 1: creşte rata dobânzii.
 dacă iniţial gospodăria este un debitor net, devine un creditor net.
 dacă iniţial gospodăria este un creditor net, rămâne creditor net.
Perioada 2
(1  r )V1
C
x 2
(1  r )V1
Q2
D
C
x2
 (1  r ) -(1+r)
x1 Q1 V1 x1 V1 Perioada 1

Figura 3.29. Transformarea consumatorului din debitor net
în creditor net, la o creştere a ratei dobânzii
Perioada 2
(1  r )V1
C
x 2
(1  r )V1 C
x2
Q2 D
 (1  r ) -(1+r)
0 x1 x1 Q1 V1 V1 Perioada 1

Figura 3.30. Consumatorul rămâne şi după şocul ratei dobânzii tot creditor net
- creşterea ratei dobânzii a condus la o creştere a utilităţii.
Cazul 2: rata dobânzii scade r   r :
 dacă iniţial gospodăria este un debitor net:

Perioada 2
(1  r )V1
(1  r )V1
D
Q2
C
x 2
x2 C
-(1+r) -(1+ r  )
Q1 x1 x1 V1 V1 Perioada 1

Figura 3.31. Scăderea ratei dobânzii menţine statutul de debitor net
al gospodăriei, dar la un nivel de utilitate mai mare
 dacă iniţial gospodăria este un creditor net:
Perioada 2
(1  r )V1
C
x 2
(1  r )V1
Q2 D
C
x2
-(1+r) -(1+ r  )
0 x1 Q1 V1 x1 V1 Perioada 1
Figura 3.32. Scăderea ratei dobânzii duce la schimbarea statutului gospodăriei,

din creditor net în debitor net, nivelul utilităţii crescând
Şocuri:
s1) şoc temporar: Q1  şi Q2 = constant.
Perioada 2
D
Q2 D
x2 C -(1+r)
x 2 C
x y
0
Q1 Q1 x1 x1 Perioada 1
Figura 3.33. Urmare a şocului temporar, utilitatea gospodăriei
scade ( y  x) , unde x  Q1Q1 , iar y  x1 x1
s2) şoc permanent: Q1 , Q2  şi Q1  Q2
Perioada 2
Q2 D
Q2 D
x2 C
x 2 C
x x
0
Q1 Q1 x1 x1 Perioada 1
Figura 3.34. Urmare a şocului permanent, utilitatea gospodăriei
scade şi de asemenea avem Q1Q1  x1 x1
s3) şoc viitor anticipat: Q1 = constant, Q2  .
Perioada 2
Q2 D
x2 C
D
'
Q 2 C
x 2 x
0 Q1 x1 x1 Perioada 1
Figura 3.35. Urmare a şocului viitor anticipat, utilitatea gospodăriei

scade şi, de asemenea, avem Q1Q1  x1 x1
Dacă x1  x 2  YC , atunci:
Q2 Y
Q1   YC  C  V1 , de unde:
1 r 1 r
 1  r  Q 
YC    Q1  2 
 2  r  1 r 
Capitolul 4
Efectul de substituţie
şi efectul de venit
4.1. Funcţiile de utilitate indirectă şi de cheltuieli

şi proprietăţile acestora
 Fie problema de optim:

[max]U ( x)
 x
pe restricţia de buget (4.1)
p x  p x V
 1 1 2 2
din rezolvare se obţine cererea necompensată din cele două bunuri, şi anume:
x1*  x1* ( p1 , p 2 , V )
x 2*  x 2* ( p1 , p 2 , V )
Înlocuind pe x1 şi x 2 în funcţia de utilitate directă U ( x1 , x 2 ) cu x1* şi x 2* ,
se obţin funcţia de utilitate indirectă u * ( p1 , p 2 , V ) , pentru cererea necompen-
sată: U ( x1* , x2* )  u * ( p1 , p2 ,V ) (4.2)
şi, respectiv, funcţia cheltuielilor:
V * ( p1 , p 2 , V )  p1 x1* ( p1 , p 2 , V )  p 2 x 2* ( p1 , p 2 , V )
 Fie problema de optim:
[min]{ p1 x1  p2 x2 }
 x1, x2

pe restricţia: (4.3)
U ( x , x )  u
1 2


din care se obţine cererea compensată din fiecare bun:
x1**  x1** ( p1 , p 2 , u )
x 2**  x 2** ( p1 , p 2 , u )
şi deci
- funcţia de utilitate indirectă, u ** ( p1 , p 2 , u ) , pentru cererea

compensată.
- funcţia cheltuielilor, cu:
V ** ( p1 , p 2 , u )  p1 x1** ( p1 , p 2 , u )  p 2 x 2** ( p1 , p 2 , u ) (4.4)
Proprietăţi ale funcţiei cheltuielilor V ** ( p1 , p 2 , u )
 Proprietăţi ale funcţiei V ** ( p1 , p 2 , u )

P1 ) Funcţia de cheltuieli V ** ( p1 , p 2 , u ) este omogenă de grad 1 în
preţuri
V ** (kp1 , kp2 , u )  kV ** ( p1 , p2 , u ) .
P2 ) Funcţia cheltuielilor V ** ( p1 , p 2 , u ) este crescătoare în u

V ** ( p1 , p2 , u1 )  V ** ( p1 , p2 , u ) , cu u1  u
V ** ( p1 , p 2 , u )
sau 0 (4.5)
u
P3 ) Funcţia cheltuielilor este concavă în vectorul preţurilor:

Fie
- p  ( p1 , p 2 ) pentru care V ** ( p1 , p 2 , u ) reprezintă venitul minim necesar
obţinerii nivelului de utilitate u ;
- p'  ( p1 , p 2 ' ) pentru care V ** ( p1, p2 , u ) reprezintă venitul minim necesar
obţinerii nivelului de utilitate u ;
   
- p1" , p 2"    p1 , p 2   1    p1' , p 2' pentru care V ** ( p1, p2, u ) reprezintă
venitul minim necesar obţinerii nivelului de utilitate u ;
cu  [0,1]
Atunci:
V ** ( p1, p 2 , u )  V ** ( p1 , p 2 , u )  (1   )V ** ( p1' , p 2' , u ) (4.7)

Capitolul 4. Efectul de substituţie şi efectul de venit 153
P4 ) Lema Shephard Alegerea optimă de tip Hicks este egală cu derivata

funcţiei cheltuielilor minime în raport cu preţul bunului, adică:
V ** ( p1 , p 2 , u )
xi** ( p1 , p 2 , u )  , i  1,2 (4.8)
p i
P5 ) Funcţia cheltuielilor V ** ( p1 , p 2 , u ) este crescătoare în raport cu

preţul fiecărui bun şi este strict crescătoare numai dacă:
x**
i (p1 ,p 2 ,u )  0 , () i  1,2.
Proprietăţi ale funcţiei de utilitate indirectă:
P1 ) Utilitatea marginală indirectă în raport cu venitul V este egală cu

multiplicatorul Lagrange:
u * ( p1 , p 2 ,V )
 (4.10)
V
P2 ) Utilitatea marginală indirectă în raport cu preţul unui anumit bun se

calculează după relaţia:
*
u * ( p1 , p 2 , V ) 2 U ( x1 , x 2 ) x j ( p1 , p 2 , V )
  
p i j 1 x j pi
(4.11)
2 x *j ( p1 , p 2 ,V )
   pj
j 1 pi
P3 ) Identitatea lui Roy:

u * ( p1 , p 2 , V )
 xi* ( p1 , p 2 , V ) , i  1,2 (4.12)
p i
u * ( p1 , p 2 , V )
cu:   .0
V
4.2. Efectul de substituţie şi efectul de venit de tip Slutsky

Presupunând că preţul bunului 1 scade, dreapta de buget se va deplasa la
dreapta, ca în figura următoare:
x2
V
dreapta iniţială a bugetului
p2
V
A B
p2
C
ES EV
V V V
0 x1
p1 p1 p1
Figura 4.4. Efectul de substituţie şi efectul de venitde tip Slutsky
Alegerea optimă iniţială: punctul A( x1* , x 2* ) , unde x1* ( p1 , p 2 , V ) şi x 2* ( p1 , p 2 , V ) .

Presupunem că p1  p1 .
Fie V  venitul ce păstrează nemodificată puterea de cumpărare iniţială:
V   p1 x1* ( p1 , p 2 , V )  p 2 x 2* ( p1 , p 2 , V ) (4.13)
Definiţia 4.1. Numim efect de substituţie de tip Slutsky modificarea cererii

marshalliene din bunul i , ca urmare a modificării preţului bunului i sau al unui
alt bun din pachetul de bunuri, în condiţiile în care puterea de cumpărare rămâne
nemodificată (adică rămâne cea optimă iniţială).
Pentru bunul 1:
*xS1  x1* ( p1 , p 2 ,V )  x1* ( p1 , p 2 ,V ) (4.14)
ES
A  C
 
Punctul C este de coordonate x1 ( p1 , p 2 , V ), x 2* ( p1 , p 2 , V ) .
*

Definiţia 4.2. Numim efect de venit de tip Slutsky modificarea cererii

marshalliene din bunul i , ca urmare a modificării venitului nominal, preţul fiind
cel nou.
Pentru bunul 1:
x1*V  x1* ( p1 , p 2 , V )  x1* ( p1 , p 2 , V ) (4.15)

EV
C  B, cu B de coordonate:
 
B x1 ( p1 , p 2 , V ), x 2* ( p1 , p 2 ,V )
*
Efectul total de tip Slutsky va fi pentru bunul 1:
x1*  x1*S  x1*V  x1* ( p1 , p 2 ,V )  x1* ( p1 , p 2 ,V ) (4.16)

sau grafic:
ES EV
A  C  B
ET (efectul total)
 Ecuaţia lui Slutsky pe caz continuu temă
Ecuaţia generalizată a lui Slutsky
[max]U ( x)
 x
C.N.O. pentru problema pe restricţia de buget sunt date de:
p x  p x V
 1 1 2 2
 U ( x1 , x 2 )
  pi , i  1,2
 xi
p x  p x V
 1 1 2 2
Diferenţiem fiecare ecuaţie a ultimului sistem în jurul punctului de optim:
d [U i ( x1 , x2 )  pi ]  0, i  1,2

d [V  p1 x1  p2 x2 ]  0
U
cu U i ( x1 , x2 ) 
xi
 2 ij
 U ( x1 , x2 )dx j  pi d  dpi  0, i  1,2
 j 1
de unde: 
2
dV  [ x dp  p dx ]  0
 i 1
i i i i
ij  2U ( x1,x2 )
unde: U ( x1,x2 )  , i,j  1,2.
x1x2
Forma matriceală a sistemului este:

U H  p T   dx  I 2 0  dp T 
     T   (4.17)
 p 0  d   x  1  dV 
unde:
x   dx 
x   1 , dx   1  , p  ( p1 , p 2 ), dp  (dp1 , dp 2 ) ,  =scalar, V = scalar
 x2   dx 2 
U H = matricea hessiană a funcţiei de utilitate, cu
  2U ( x)  2U ( x) 
 
x 2 x1x 2 
UH   2 1
 U ( x)  2U ( x) 
 
 x 2 x1 x 22 
U H  pT 
Notând cu A    , soluţia ecuaţiei matriceale este:
 p 0 
 dx  1 
I 2 0  dpT 
d   A  xT  
 1  dV 
(4.17’)
  
cu condiţia ca matricea A să fie inversabilă.
Determinarea matricei A 1 prin metoda Frobenius-Shurr:
B a
- fie matricea A 1 de forma: A 1   
b c
unde, B - matrice pătratică;
a - vector coloană;
b - vector linie;
c - scalar.
 I 2 0 2,1 
- Din relaţia A  A 1   , cu 0 i, j reprezentând matricea cu i linii
01, 2 1 
şi j coloane (cu elemente nule), avem:

U H  p T  B a  I 2 0 2,1 
   1 
 p 0   b c  01, 2
sau, mai mult:
U H B  p T b  I 2
 H T
U a  p c  0 2,1

 pB  01, 2
 pa 1

sau echivelent:
 B  (U H ) 1 p T b  (U H ) 1
 H 1 T
a  (U ) p c
 H 1 T H 1
 p(U ) p b  p (U )  01, 2
 p(U H ) 1 p T c  1

cu soluţiile:
 1
c  p (U H ) 1 p T

 (U H ) 1 p T
a  
 p  (U H ) 1 p T
 H 1
(4.18)
b   p(U )
 p(U H ) 1 p T
 T H 1
 B  (U H ) 1  I  p p (U ) 
  2 
  p (U H ) 1 p T 
Observaţii:
1) B  (U H ) 1   I 2  pT  b 
2) Din a  b T , avem:
 dx   B b T  I 2 0  dp T   B b T   dp T 

d     T       
 1  dV   b c   x T dp T  dV 
   b c  x
unde: dx – reprezintă modificarea cererii din fiecare bun ca urmare a schimbării

preţului fiecărui bun şi de asemenea a venitului consumatorului;
d – modificarea preţului umbră ataşat restricţiei de buget.
Relaţia: dx  BdpT  bT ( x T dp T  dV ) (4.19)
reprezintă ecuaţia generalizată a lui Slutsky, cu
- efectul de substituţie: dx S  BdpT (4.19’)
- efectul de venit: dx V  b T ( x T dp T  dV ) (4.19’’)
4.3. Efectul de substituţie şi efectul de venit tip Hicks

- efectul de substituţie de tip Hicks pune în evidenţă modificarea cererii
dintr-un bun ca urmare a modificării preţurilor bunurilor, păstrând nemodificat
nivelul de utilitate corespunzător alegerii optime iniţiale.
Presupunm o reducere a preţului bunului 1 la p'1  p1 .

x2
V
p2
V
A B
p2
C
ES EV
V V V
0 x1
p1 p1 p1
Figura 4.5. Efectul de substituţie şi efectul de venit de tip Hicks
Concluzie: Efectul total de tip Slutsky este egal cu efectul total de tip Hicks.
În funcţie de poziţia celor trei puncte, A, C şi B, faţă de axa 0x1 , avem

clasificare a bunurilor:
- bun normal este acela pentru care scăderea preţului său duce la creşterea
cererii din acel bun atât ca urmare a efectului de substituţie, cât şi ca urmare a
efectului de venit;
x2
B bun Giffen bun inferior
V
p2 
B
 A
V
p2
bun normal
C
 B
ES
V V V
0 p1 p1' p1' x1
Figura 4.6. Categorii de bunuri după cele două efecte,

în funcţie de poziţionarea punctului optim B
- bun inferior este acela pentru care scăderea preţului său duce la o
creştere a cererii, ca urmare a efectului de substituţie, şi la scăderea cererii din
acelaşi bun, consecinţă a efectului de venit, efectul total fiind totuşi pozitiv;
- bun Giffen este acela a cărui cerere creşte ca urmare a scăderii preţului
său, ca urmare a efectului de substituţie, si de asemenea scade cererea din acelaşi
bun ca urmare a efectului de venit.
Observaţie: Orice bun Giffen este un bun inferior.

Reciproca este falsă.
4.4. Exemple de efect de substituţie şi efect de venit

de tip Slutsky, în funcţie de natura preferinţelor.
Legea cererii pentru un bun normal
temă
a1 ) Cazul bunurilor perfect substituibile
x2
C
p1  p 2 iar p'1  p2
V
p2 B
EV=0
ES A
V V
0 p1 p1 x1
Figura 4.7. În cazul bunurilor perfect substituibile
 V
nu există efect de venit x1*  0 
Efectul de substituţie este dat de segmentul [A0].
Efectul de venit este zero.
a 2 ) Cazul bunurilor perfect complementare

x2
V'
p2
V
p2
A
C
B
p'1  p1 , ES=0
EV dreapta iniţială a
bugetului
0
V V' V
p1 p1 p1 x1
Figura 4.8. În cazul bunurilor perfect complementare nu există efect de substituţie
Efectul de substituţie este nul.

Efectul de venit este de la C la B.
Propoziţia 4.1. (Legea cererii pentru un bun normal sau teorema

fundamentală a opţiunii consumatorului)
Dacă la o creştere a venitului consumatorului cererea dintr-un bun creşte,
atunci cererea din acel bun va scădea atunci când preţul său va creşte.
- pentru un bun normal: x1  x1S  x1V
(-) (-) (-)
4.5. Variaţia compensatorie (VC) şi variaţia echivalentă

de venit (VE)
Fie un consumator cu:.
xi - cantitatea consumată din bunul i, i=1,2;
p  ( p1 , p2 ) vectorul preţurilor
V – venitul său.
Presupunem că p1 < p'1

- funcţiile de cerere marshalliană:
- pentru starea iniţială:
xi*  ( p1 ,p 2 ,V ) , i  1,2
- pentru starea finală:
xi*  ( p '1 ,p 2 ,V ) , i  1,2
Definiţia 4.3. Numim variaţie compensatorie de venit (VC) modificarea venitului

unui consumator în condiţiile în care se modifică vectorul preţurilor bunurilor,
utilitatea rămânând cea optimă iniţială ( u1 ):
VC  V ** ( p, u1 )  V ** ( p' , u1 ) (4.21.a)
sau ca acea schimbare în venit necesară a menţine nivelul de utilitate optim iniţial
nemodificat, în condiţiile în care se modifică vectorul preţurilor bunurilor:
u * ( p, V )  u * ( p ' , V  VC )  u1 (4.21.b)
Definiţia 4.4. Numim variaţie echivalentă de venit (VE) acea modificare a

venitului unui consumator în condiţiile în care se modifică vectorul preţurilor
bunurilor, utilitatea fiind cea optimă din starea finală ( u '1 )
VE  V ** ( p, u '1 )  V ** ( p ' , u '1 ) (4.22.a)
sau ca acea schimbare în venit necesară pentru a face ca utilitatea obţinută când
preţul este p ' şi venitul V să fie aceeaşi cu cea obţinută atunci când preţul este p şi
venitul tot V.
4.6. Alegerea optimă între timpul pentru muncă şi timpul

liber la nivelul consumatorului (gospodăriei)
Presupunem:
- o gospodărie reprezentativă;
- funcţia de utilitate:
[max]U (C , L)
C ,L
unde:
C - reprezintă cantitatea consumată la nivelul gospodăriei respective dintr-un bun sau
vectorul cantităţilor consumate din pachetul de bunuri;
L - reprezintă timpul destinat producerii bunului respectiv.
a utilităţii
L (ore)
T (timpul total din perioada analizată)
Figura 4.11. Reprezentarea grafică a curbei de indiferenţă
U (C , L)  U , cu U dat
Restricţia problemei este: pC  wL  C 0

Rezolvarea problemei:
[max]U (C , L)
 C , L
pe restricţia de buget: (4.23)
 pC  wL  C
0

se realizează cu ajutorul multiplicatorilor lui Lagrange:
- fie L(C , L, ,  )  U (C , L)   ( w L  C 0  pC )
Condiţiile de ordinul 1 sunt:
 L  U  U
 C  0  C   p  0  C  p,   0
  
 L  U  U
 0   w  0    w (4.24)
 L  L  L
 L  pC  wL  C  pC  w L  C
 0  0  0
   
sau, altfel scris:
 U
 L w
 U  
 p (4.24’)
 C
 pC  wL  C
 0
Din rezolvarea sistemului (4.24) se deduc C * , L* şi, de asemenea, * .

Observaţie:
Notând cu T – timpul total într-o perioadă de analiză, iar cu
R – timpul pentru repaus
avem că:
T  L  R , de unde L  T  R .
Problema de optim devine:

[max]U (C , L)
 C ,L

pe restrictia de buget
 pC  wR  wT  C
0

şi soluţia este (C * , R * ) , după care se poate afla L* .
Partea a II-a
Teoria producătorului
Capitolul 5
Funcţii de producţie
5.1. Definirea producţiei. Domeniul de producţie

Notaţii:
- r  Rm , cu Rm - spaţiul input-urilor, adică: r  (r1 , r2 ,...ri ,...rm ) , m  N * ;
- q – variabila aleatoare desemnând cantitatea din output-ul dorit;
- d f  (r1 ,r2 ,..., ri ,...,rm , q ) T vector de producţie posibil.
Definiţia 5.1. d f se numeşte vector de producţie posibil dacă există combinaţia

de inputuri r  (r1 , r2 ,..., ri ,..., rm ) astfel încât să fie posibilă din punct de vedere
tehnologic obţinerea cantităţii de output q.
Definiţia 5.2. Domeniul de producţie posibil la nivelul firmei f , notat cu D f ,

reprezintă mulţimea vectorilor de producţie posibili, adică:
 
D f  d f  R m 1 / d f  ( r1 , r2 ,..., ri ,...,rm , q) T este posibil la nivelul firmei f (5.1)

q r1 , r2 
qr (r1 )
2
Domeniul de
producţie posibil, D f
r1
Figura 5.1. Domeniul de producţie la nivelul firmei f , D f
(mulţimea tehnologic posibilă)
q r (r1 ) - reprezintă producţia maximă ce poate fi obţinută, în condiţiile

2
combinării celor doi factori (r1 , r2 ) şi folosirii la un randament maxim a acestora.
Definiţia 5.3. Fiind dat vectorul resurselor (inputurilor) la nivelul firmei f şi

anume r  (r1 , r2 ,..., ri ,..., rm ) , se numeşte funcţie de producţie la nivelul firmei
respective, acea aplicaţie:
q : Rm  R pentru care q  q (r ) (5.2)
în condiţiile în care combinaţia r  (r1 , r2 ,..., ri ,..., rm ) există şi este posibilă din
punct de vedere tehnologic, iar resursele sunt folosite cu eficienţă maximă sau,
într-o altă prezentare (forma implicită):
Q ( q, r )  q  q ( r )  0 (5.3)
Capitolul 5. Funcţii de producţie 189
Funcţia de producţie - reprezintă frontiera eficientă a domeniului de producţie

posibil.
Forma clasică a funcţiilor de producţie:
q  q ( K , L, N ) (5.4)
unde:
K – reprezintă factorul capital;
L – reprezintă factorul forţă de muncă;
N – factorul pământ (natura în general).
sau, acolo unde factorul N nu are un rol primordial:
q  q( K , L) (5.5)
 Ipoteza convexităţii domeniului de producţie
Ipoteza 5.1. (a convexităţii domeniului de producţie)
Fie
D f - domeniul de producţie la nivelul firmei f ;
q1r (r1 )  D f , qr2 (r1 )  D f - două niveluri de producţie posibile.

2 2
Atunci: q1r (r1 )  (1   )q r2 (r1 )  D f , ()  [0,1] (5.6)

2 2
este de asemenea un nivel de producţie posibil.
5.2. Proprietăţi ale funcţiei de producţie
P1: Funcţia de producţie q (r ) este continuă, oricare ar fi r  C (q ) , unde:

C (q )  r  Rm / q (r )  q 
P2: Funcţia de producţie q (r ) este de clasă C 2 (continuă, diferenţiabilă, cu
derivatele parţiale continue).
P3: Funcţia de producţie q  q (r ) este monotonă în vectorul input-urilor, adică:
dacă r 1 şi r 2 sunt vectori de inputuri posibili cu r 1  r 2 , atunci
q(r 1 )  q(r 2 )
sau e echivalent:
 q 
 q (r )  0   0, () i  1,m 
 ri 
unde q reprezintă gradientul funcţiei q(r).
Observaţie: Funcţia de producţie este monoton crescătoare în raport cu fiecare

factor.
P4: Funcţia de producţie q  q (r ) este quasiconcavă dacă mulţimea:

C (q )  r  Rm / q (r )  q 
este o mulţime strict convexă.
Pentru m  2 , convexitatea mulţimii C (q ) este redată în figura 5.2.

r2
M
C (q )
1
r2 P
. R
3
r2
I ( y)

2
r2 Q N
0 r11 r13 r12 r1
Figura 5.2. Reprezentarea mulţimii convexe C (q )
Definiţia 5.4. Se numeşte izocuantă, I (q ) , mulţimea punctelor reprezentate de

combinaţia de factori (r1 , r2 ,..., ri ,..., rm ) care asigură obţinerea unui output q dat,
adică:

I (q )  r  Rm / q (r )  q 
P5: Funcţia de producţie q(r) este concavă, adică este îndeplinită relaţia:
 
q r 1  1   r 2  q (r 1 )  (1   )q (r 2 ) (5.8)
  0,1 şi r 1 , r 2  C (q ).
P6: Funcţia de producţie q  q (r ) are proprietatea de esenţialitate slabă, adică:

în lipsa oricărui factor de producţie ri , i  1, m nu se poate obţine output,

adică q (r )  0 dacă şi numai dacă r  0 m .
P/6 : Esenţialitatea strictă3 - în lipsa a cel puţin un factor nu se poate obţine output,
adică:
q (r1 ,..., ri 1 ,0, ri 1 ,..., rm )  0,   r j  R , j  1,2 ,...,i  1,i  1,...,m
r2
M
r2*
C q 
0 r1* r1
Figura 5.5. Eliminarea esenţialităţii stricte
P7: Mulţimea C (q ) este nevidă şi închisă, q  0.
P8: Funcţia de producţie q  q (r ) este nenegativă, finită şi are o singură valoare

reală pentru fiecare r  C (q ) .
5.3. Influenţa variaţiei unui singur input

Indicatori calculaţi pe baza variaţiei unui singur factor de producţie.
a) producţia fizică medie pe fiecare factor ri :

q(r )
qi  , cu i  1,m (5.10)
ri
3
Se foloseşte numai în cazuri speciale.
b) producţia fizică marginală în raport cu factorul ri :

q (r )
q 'i  , cu i  1,m (5.11)
ri
qr r1
2
C
B D
A
zona II
zona I zona III
1 2 3
0 r1 r1 r1 r1
q 1 , q1
E
F Producţia fizică
medie q 1
I
Producţia fizică
marginală q1
0 G r1
H
Figura 5.6. Relaţia grafică între q   , şi q1'
r 2 r1 q 1
Forma celor trei curbe:
i1) Forma curbei producţiei fizice totale:
- prima porţiune OA este crescătoare şi convexă:

 2 q (r )
0
ri 2
punctul A fiind de inflexiune.
- porţiunea AC: funcţia este tot crescătoare, dar concavă, punctul C fiind
de maxim.
- porţiunea CD şi continuarea sa este descrescătoare şi concavă

(producţia este posibilă, dar ineficientă).
Observaţie: Punctul B se obţine acolo unde dreapta ce trece prin origine este
tangentă la producţia fizică totală.
i2) Forma curbei producţiei marginale
- pe porţiunea OE producţia fizică marginală este crescătoare;
- pe porţiunea EG, curba producţiei marginale în raport cu r1 este

descrescătoare;
- porţiunea GH şi în continuare corespunde curbei producţiei fizice

totale CD corespunde producţiei fizice marginale negative.
i3) Forma curbei producţiei medii
- pe porţiunea OF curba este crescătoare;
- curba producţiei marginale intersectează curba productivităţii medii în

punctul de maxim al acesteia din urmă;
- punctul corespunzător pe grafic punctului B de intersecţie a tangentei

la curba producţiei fizice totale, ce trece prin origine.
- porţiunea FI şi în continuare corespunde situaţiei în care q1  q1' , dar

curba este descrescătoare şi concavă.
3 zone de producţie:
- Zona I delimitată de curba OB, cunoscută şi sub numele de „primul

stagiu de producţie”, în care producţia creşte odată cu creşterea
cantităţii de factor r1 consumată;
- Zona II, delimitată de curba BC în care producţia este în continuare în

creştere, ajungându-se în punctul C la maxim de producţie.
În această zonă productivitatea fizică marginală, cât şi cea medie

sunt în descreştere, dar păstrează semnul plus. Zona II este o zonă de
eficienţă tehnologică.
Definiţia 5.5. Un proces tehnologic se numeşte tehnologic ineficient, dacă există

un altul care produce acelaşi output cu un consum mai mic de resurse sau cu
acelaşi volum de resurse permite obţinerea unui volum mai mare de output.
- Zona III, delimitată de curba CD şi în continuare, în care producţia

r
fizică totală scade, în timp ce raportul 1 creşte, iar productivitatea
r2
fizică marginală este negativă. Este o zonă de ineficienţă economică.
Ca urmare, firma va acţiona din punct de vedere tehnologic în zona II,

eliminând zonele I şi III.
Această limitare a producţiei este cunoscută sub denumirea de legea

randamentelor marginale descrescătoare.
c) elasticitatea output-ului în raport cu factorul ri :
qr  qr  q' i

i  :  , i  1,m (5.15)
ri ri qi
5.4. Influenţa variaţiei simultane a mai multor factori

I) revenirea constantă la scală:
a) () d f  D f , atunci şi d f  D f , () λ  0
  
b)  r  C q , rezultă că r  C  q ,   0
c) qr   qr ,   0
II) revenirea crescătoare la scală:
c/) are loc inegalitatea qr   qr ,   1
III) revenirea descrescătoare la scală:
c// ) se verifică inegalitatea qr   qr ,   1

Elasticităţii scalei:
dqr  q r 
 r   : /  1 (5.16)
d 
măsoară modificarea procentuală a outputului ca urmare a creşterii cu un procent

a scalei.
Tehnologia descrie o revenire constantă (crescătoare, descrescătoare)
locală la scală, după cum  r  este egală (mai mare, mai mică) cu 1.
Observaţie: Alte modalităţi de a analiza revenirea la scală, şi anume:
- pornind de la funcţia de producţie q(r1,…,rm) şi făcând notaţia:
q(r1 ,..., rm )

q(r1 ,..., rm ,  )  (5.17)
q(r1 ,..., rm )
avem revenire constantă (crescătoare, descrescătoare) la scală, după cum

q (r1 ,..., rm ,  )
este egal (mai mare, mai mic) cu 0.

- pe baza formulei cu logaritmi:
 ln q (r )
 (r )  / 1 (5.18)
 ln 
unde avem revenire constantă (crescătoare, descrescătoare) la scală, după cum

 (r ) calculat este egal (mai mare, mai mic) cu 1, pentru   1.
 Legătura dintre elasticitatea scalei şi elasticitatea output-ului

în raport cu fiecare factor
 ln q (r )
Pornind de la definiţia elasticităţii scalei:  (r )  / 1
 ln 
putem spune, derivând membrul drept al egalităţii, că:
m q (r ) q(r ) m
 (r )   :  i (5.20)
i 1 ri ri i 1
Concluzie: Elasticitatea scalei este egală cu suma elasticităţilor output-urilor în

raport cu fiecare dintre factorii analizaţi.
5.5. Substituibilitatea factorilor

Ipoteze:
- fie un număr de patru tehnologii şi două input-uri r1 şi r2 .
- fie  (r )  1 , deci avem revenire constantă la scală
- folosind tehnologia T1, se poate obţine:
- o producţie de o unitate (punctul N 11 ), din consumarea a k

unităţi din input-ul r1 (k>0) şi tk- unităţi din r2 (t>0) se obţine
- două unităţi (punctul N 12 ), prin consumarea a 2k - unităţi din r1

şi 2tk – unităţi din r2 .
- folosind tehnologia T3, se poate obţine:
- o unitate de output (punctul N 31 ) consumând 3k unităţi din r1 şi

tk unităţi din r2
- două unităţi din acelaşi output (punctul N 32 ), consumând 6k

unităţi din r1 şi 2tk unităţi din r2 .
r2 T1
T2
2 T3
N1 N 32
2tk
1 1
N1 N3
tk T4
0 k 2k 3k 6k r1
Figura 5.9. Firma cu patru tehnologii de producţie T 1 , T 2 , T 3 şi T 4
r2
T1
2
N1
2tk
N T4
1
N 1
tk 2
N4
k
1
N4
0 k tk 2tk r1
Figura 5.10. Obţinerea output-ului prin mixtura de tehnologii
Problema: a determina cantitatea din cele două input-uri necesară pentru a

produce două unităţi de output, dar câte o unitate cu ajutorul fiecărei tehnologii
eficiente T1 şi T4.
Rezolvare: deplasarea pe linia tehnologică T1 până în punctul N 11 , pentru care


output-ul este 1 după care pe segmentul N 11 N , care este egal cu N 41 N 42 ,   
corespunzător unei unităţi de output cu tehnologie T4.
Punctul N astfel obţinut dă cantitatea de input-uri ce permit obţinerea a

două unităţi de output, câte una cu fiecare dintre cele două tehnologii.
Pentru un număr foarte mare de tehnologii tehnic eficiente:
r2
T1 T2 T3
T4
N1
N2 N3
N4 Tn
N n I q 
0 r1
Figura 5.11. Trasarea curbei de indiferenţă I q  .
 Rata marginală de substituire tehnică a factorilor:
Fie
- funcţia de producţie q=q(r)
- curba de indiferenţă dată de:

I (q )  r  Rm / q (r )  q 
- ri  ri (r1 ,..., ri 1 , ri 1 ,..., rm ).
Revenire constantă la Revenirea Revenirea crescătoare

scală descrescătoare la scală la scală
r2 r2 r2
0 r1 0 r1 0 r1
a) Izocuantele sunt b) Curbele au tendinţa c) Curbele au tendinţa
curbe echidistante de a se îndepărta una de a se apropia una de
de alta în partea inferi- alta, pe măsură ce can-
oară a graficului tităţile de input-uri
cresc
Figura 5.12. Forma izocuantelor pe tipuri de revenire la scală
q  q(r1 ,..., ri 1 , r i , ri 1 ,..., rm ) (5.24)
Aplicând diferenţiala în raport cu r j obţinem:
q q  r i q q
    0 (deoarece  0, () j )
r j  r i r j r j r j
q
r i r j   r i q' j 
de unde:   , sau    pentru rk =ct., k  1,m, k  i,k  j
r j q  r j q ' i 
r i
„Elasticitatea de substituire tehnică” între doi factori ri şi r j , notat cu  :
r  r 
d i   i 
r  r 
    :   , unde rk =ct., k  1, m, k  i şi k  j.
j j
(5.27)
 q' j   q' j 
d    
 q 'i   q ' i 
r2
1
r2 A
dr2
B
2
r 2
0 1 2 r1
r1 dr1 r1
Figura 5.13. Rata marginală de substituire tehnică între doi factori
5.6. Aplicaţii ale funcţiilor de producţie cu revenire

constantă la scală
K  K 
Fie F ( K , L)  LF  ,1  Lf (k ) , unde f (k )  F  ,1
L  L 
cu
K
k
L
L – forţa de muncă;
K – capitalul.
- presupunem că funcţia de producţie este cu cu revenire constantă de scală.
Indicatori ai funcţiei de producţie
 indicatori medii:
- productivitatea muncii:
F ( K , L)
wL   f (k )
L
- eficienţa medie a capitalului:
F ( K , L) f (k )
eK  
K k
 indicatori marginali (diferenţiali):
F
- L  eficienţa diferenţială a forţei de muncă:
L
K
 
F ( K , L)  ( Lf (k )) f (k )  L 
L    f (k )  L 
L L k L
K
 f (k )  Lf ' (k )  f (k )  kf ' (k )
L2
F
- K  eficienţa diferenţială a capitalului:
K
K
 
F ( K , L)  ( Lf (k )) L 1
K    Lf ' (k )    Lf ' (k )  f ' (k )
K K K L
 indicatori procentuali (de elasticitate):
- elasticitatea producţiei în raport cu factorul forţa de muncă,

F F
EL  : :
L L
F ( K , L) F ( K , L)  L f (k )  kf ' (k ) f ' (k )
EL  :    1 k
L L wL f (k ) f (k )
F F
- elasticitatea producţiei în raport cu factorul capital E K  :
K K
F ( K , L) F ( K , L)  K f (k )  kf ' (k ) f ' (k )
EK  :   k
K K eK f (k ) f (k )
 norma de substituire a factorilor ( Rms ( K , L) ):
F ( K , L)
L  f (k )  kf ' (k ) f (k )
r (k )  Rms ( K , L)   L   k
F ( K , L)  K f ' (k ) f ' (k )
K
 elasticitatea normei de substituire a factorilor:
dr(k ) r
 (k )  :
dk k
sau
[ f (k )  f (k )  kf (k )] f (k )  f (k )[ f (k )  kf (k )] kf (k )
 (k )  2
f  (k ) f (k )  kf (k )
sau
 kf (k ) f (k )  f (k ) f (k )  kf (k ) f (k ) kf (k )
 (k )  2
f  (k ) f (k )  kf (k )
kf (k ) f (k )
În final, obţinem: σ (k )  .
f (k )kf (k )  f (k )
Identificarea funcţiei de producţie pornind de la valori cunoscute ale

indicatorilor
a) Identificarea funcţiei de producţie
a1) E L  α
a2) E L    k
a3) E L  α  β (k )
a1) E L  α
Avem:
f (k )  kf (k ) kf (k ) kf (k )

  sau 1     1
f (k ) f (k ) f (k )
Din rezolvarea ecuaţiei diferenţiale cu variabile separabile
df dk
 (1   )
f k
obţinem:
ln f (k )  (1   ) ln k  ln A sau f (k )  Ak 1
K 1
Avem q( K , L)  Lf (k )  AL  AL K 1 , deci o funcţie Cobb-Douglas.
L1
Observaţie: Pentru o funcţie de producţie omogenă de gradul 1, suma

elasticităţilor E L  E K  1 .
a2) E L    k
Avem:
f (k )  kf (k )
   k
f (k )
sau
kf (k )
1    k
f (k )
sau
f (k ) 1
  .
f (k ) k
Din (1   )(ln k )  (ln f (k ))  ( k )  obţinem:
ln f (k )  ln k 1  ln e  k  ln A sau f (k )  Ak 1 e  k , aceasta implică:
K
K 1   L
q ( K , L)  Lf (k )  AL e
L1
sau
K

 1 L
q ( K , L)  AL K e
adică o funcţie de producţie de tip Cobb-Douglas generalizată.
Observaţie: Pentru β  0 obţinem cazul a1).
În mod asemănător se identifică q ( K , L) în cazul a3).
b) Identificarea funcţiei de producţie
r (k )  a
sau
ak  b
r (k )  , a, b, c  parametri
a  ck
b1 ) r ( k )  a
sau
f (k )  kf (k ) f (k )
 a sau  k  a sau
f (k ) f (k )
f (k ) 1 df dk
  
f (k ) k  a f ka
ecuaţie diferenţială cu variabile separabile, cu soluţia:
ln f  ln(k  a )  ln A  f (k )  A(k  a ) de unde,

K 
q ( L, K )  Lf (k )  AL  a   aAL  AK sau
L 
q ( L, K )  L  K ,   aA,   A .
Interpretare: Dacă norma r(k) este constantă, se obţine o funcţie de producţie

omogenă de gradul 1 şi liniară în raport cu ambii factori.
f (k )  kf (k ) ak  b f (k ) ak  b
b2 )   k 
f (k ) a  ck f (k ) a  ck
f (k ) ak  b f (k ) a  ck
  k   2
f (k ) a  ck f (k )  ck  2ak  b
aceasta implică:
df 1 (ck 2  2ak  b)
 dk
f 2 ck 2  2ak  b
de unde
1
ln f (k )  ln(ck 2  2ak  b)  ln A  f (k )  A ck 2  2ak  b 
2
K2 K
q(L, K)  Lf (k)  AL c 2  2a  b  Y (L, K)  A cK2  2aKL bL2
L L
adică o funcţie de producţie de tip Allen.
c) Identificarea unei funcţii de producţie omogenă de gradul 1
σ (k )  1  a
dr r dr r dr (k ) dk
Avem :  1 a   (1  a)   (1  a )
dk k dk k r k
 ln r (k )  (1  a ) ln k  ln A  r (k )  Ak 1  a 
f (k )  kf (k ) f (k )
 Ak 1 a   k  Ak 1 a
f (k ) f (k )
f (k ) 1 df dk
  1 a
 
f (k ) k  Ak f k (1  Ak a )
Integrând obţinem:
1 x a 1 1 ( x a )
 dx   a dx   a dx 
x(1  Ax a ) x (1  Ax a ) a x (1  Ax a )
1  1 A  a  1  ( x a ) (1  Ax a ) 
 
a   x a 1  Ax a 
  x dx   
a  x a
 dx   1  Ax a dx 
1 1 Bx a

a
ln x a  ln(1  Ax a )  ln B  ln
a 1  Ax a
de unde
1
a
k
f (k )  B 1
sau
a a
(1  Ak )
1
a
K
LB 
1
q ( L, K )  L  [La  (1   ) K a ] a
1
 Ka a
1  A a 
 L 
funcţie de producţie de tip CES.
 Estimarea parametrilor pentru o funcţie de producţie
Fie q( L, K )  AL K  o funcţie de producţie de tip Cobb-Douglas,

omogenă de gradul α  β .
Liniarizarea funcţiei de producţie dată conduce la:
ln q  ln A   ln L   ln K
 ln q  Q
 ln L  X 1

Notăm:  2
 ln K  X
 ln A  a
şi deci Qt  a  αX t1  βX t2
Presupunem un volum de date statistice în număr de n  25 şi minimizăm

funcţia:
n
S (a, α, β )   [Qt  a  αX t1  βX t2 ]2
t 1
Avem condiţiile necesare de optim:
S
 0 , sau
a
n n n n
 2 [Qt  a  X t1  X t2 ]  0  na    X t1    X t2   Qt
t 1 t 1 t 1 t 1
şi respectiv
S
 0 sau

n
 2 X t1[Qt  a  X t1  X t2 ]  0
t 1
n n n n
 a  X t1    ( X t1 ) 2    X t1 X t2   X t1Qt
t 1 t 1 t 1 t 1
S
 0 sau

n
 2 X t2 [Qt  a  X t1  X t2 ]  0
t 1
n n n n
 a  X t2    X t1 X t2    ( X t2 ) 2   X t2 Qt .
t 1 t 1 t 1 t 1
Din cele trei ecuaţii rezultă un sistem cu trei necunoscute (parametri de

*
estimat), de unde obţinem  * ,  * , A*  e a .
Pentru o mai bună organizare a datelor se întocmeşte următorul tabel:

Tabelul 5.1
Estimarea parametrilor unei funcţii de producţie
T qt Lt Kt Qt Xt1 Xt2 (Xt1)2 (Xt2)2 Xt1Xt2 Xt1Qt Xt2Qt
1 q1 L1 K1
2 q2 L2 K2
… … … …
N qn Ln Kn
TOTAL
5.7. Funcţii de producţie omogene şi omotetice

Funcţii de producţie omogene
Definiţia 5.6: O funcţie de producţie q : R m  R  se numeşte omogenă

de grad k, dacă multiplicând fiecare input cu λ, ()  0 , atunci output-ul se va
multiplica cu λk, adică:
q(r )  λ k q (r ), pentru k  0 (5.28)
Aplicaţii ale omogenităţii de grad k:
i1) – Elasticitatea scalei pentru o funcţie de producţie omogenă de grad k

este egală chiar cu k
i2) – Derivatele parţiale în raport cu fiecare input, pentru o funcţie de

producţie omogenă de grad k, sunt, la rândul lor, funcţii omogene de grad k-1
i3) – Pantele izocuantelor pentru o funcţie de producţie omogenă de grad k

depind numai de proporţia input-urilor, fiind independente de scala de producţie
i4) Teorema lui Euler: Dacă funcţia de producţie q(r) este omogenă de
grad k şi diferenţiabilă în orice punct r  0 m din domeniu, atunci:
m
q(r )

i 1 ri
ri  kq(r ) , pentru k  0
Observaţii:
1. Pentru o funcţie liniar omogenă (k=1), output-ul, q(r), este obţinut

prin însumarea după i a produsului producţiei marginale şi
m q ( r )
cantităţii din input-ul i:  ri  q (r )
i 1 ri
2. Plecând de la Teorema lui Euler, avem:

1 m q (r ) m q ( r ) q (r ) m
 ri  k   :  k  i  k
q (r ) i 1 ri i 1 ri ri i 1
pentru o funcţie de producţie omogenă de grad k.
Funcţii de producţie omotetice
Definiţia 5.7. O funcţie de producţie Q(r ) se numeşte omotetică dacă poate fi

scrisă ca o transformare a unei funcţii omogene de grad 1, adică:
Q(r )  H (q (r )) (5.36)
unde q(r) este funcţie de producţie omogenă de grad 1, iar H   0 şi H(0)=0.
Comentariu:
1) q(r) este o funcţie de producţie ce depinde de m inputuri, m  2 ;
2) H(q) este o funcţie de producţie ce depinde de un singur factor q.
Observaţie: Orice funcţie de producţie omotetică este omogenă.
Reciproca este falsă.
Exemplul 5.16. Fie funcţia de producţie Cobb – Douglas:

q  q (r )  r1 r21 , cu α  0 şi r1 , r2  0
Întrucât q(r) este omogenă de grad 1, rezultă că:
Q(r )  H (q(r ))  ln q(r )   ln r1  (1   ) ln r2
este funcţia de producţie omotetică ataşată.
Proprietăţi ale funcţiilor omotetice:
i1) – Elasticitatea scalei pentru o funcţie de producţie omotetică este:
H (q ) H (q )
 (q)  : (5.37)
q q
i2) - Producţia marginală în raport cu factorul ri , pentru o funcţie de

producţie omotetică Q(r), este:
Q(r ) H q (r ) H q (r ) q (r )
   H ' q q'i , cu i  1,m (5.38)
ri ri q (r ) ri
i3) - Panta izocuantei pentru o funcţie de producţie omotetică este

dependentă numai de proporţia input-urilor relative, fiind independentă de scala
de producţie.
5.8. Separabilitatea funcţiilor de producţie
P3 P5
P0 P1 P6 …..
P2 P4
Figura 5.14. Etapele construirii unui bloc de locuit

Definiţia 5.8. Fiind dată o funcţie de producţie q : Rm  R , de clasă C 2 ,

spunem că input-urile ri şi r j sunt separabile de rk (nu sunt substituibile cu rk )
dacă:
 q(r ) 
 
  ri 
 0 , unde i, j  k , cu k  1,m (5.40)
rk  q(r ) 
 
 r j 
  q'i 
sau, altfel scris:    0. (5.40’)
rk  q' 
 j 
Fie inputurile ri şi r j substituibile, iar factorul rk este:
i1) – nesubstituibil cu ri sau r j (adică ri şi r j sunt separabile de rk în

q(r)), de unde avem că este îndeplinită relaţia (5.40).
ri
rk2  rk1
q, r 
k
2
q, r 
1
k
0 rj
Figura 5.15. Separabilitatea inputurilor ri şi r j de rk
i2) – substituibil cu ri sau r j , ceea ce grafic înseamnă o rotaţie a

izocuantei ca urmare a modificării input-ului rk de la rk1 la rk2 (figura 5.16).
ri
q, r 
k
2
rk2  rk1
q, r 
1
k
0 rj
Figura 5.16 Cazul când input-urile ri , r j şi rk nu sunt separabile
Definiţia 5.9: O funcţie de producţie q : Rm  R , unde q=q(r), este slab

separabilă în P R dacă:
 q (r ) 
 
  ri 
 0 , ()i, j  Rz , z  1,h iar k  Rz (5.42)
rk  q (r ) 
 
 r j 
Definiţia 5.10. O funcţie de producţie q(r) este strict separabilă în P R dacă:
 q(r ) 
 
  ri 
 0 , unde i  Rz , j  Ru , k  R z  Ru (5.46)
rk  q(r ) 
 
 r j 
5.9. Funcţii de producţie uzuale în economie facultativ
5.10. Evidenţierea progresului tehnic la nivel de firmă facultativ
5.11. Funcţii de producţie multioutput

Notaţii:
- q  (q1 , q 2 ,..., q i ,..., q n ) T vectorul producţiei nete, unde n – reprezintă
numărul de bunuri constituite atât în inputuri cât şi în outputuri.
q i  0 - bunul i este un output net;

q i  0 - bunul i este un input net;
q i  0 bunul i nu este nici input net, nici output net
Funcţia de producţie definită implicit este:
Q(q )  Qq1 , q 2 ,..., qi ,..., q n  (5.61)
Fie
q  (q1 , q 2 ) T
unde
q 1  (q1 , q 2 ,..., q i ) T - vectorul de input-uri nete;
q 2  (q i 1 , qi  2 ,..., q n ) T - vectorul de output-uri nete.
 
2
Qk q k - combinaţiile de elemente din vectorul q  (q1 , q 2 ) T , care dau un nivel al
2
 2

output-ului cel puţin egal cu q k q k2  q k , unde k  i  1, n .
Qk q  
2
- combinaţiile de elemente din vectorul q  (q1 , q 2 ) T , care dau un nivel al
output-ului cel puţin egal cu q
2
q 2 2
q . 
2 n 2
Atunci Qk (q ) =  Qk (q k ) (5.62)
k i 1
Discuţie:
2
- pentru Qk (q ) >0n, rezultă că q 2 – este un vector de outputuri
ineficient;
2
- pentru Qk (q ) =0, rezultă că q 2 – este un vector de outputuri eficient;
2
- pentru Qk (q ) <0, avem că q 2 este un vector de outputuri fezabil,
2
adică q k2 (q ) > q k , pentru k  i  1, n .
Observaţii:
1) dacă q 1k creşte rezultă că are loc o scădere a cantităţii de input, pentru k  1, i

(deoarece q 1k este negativ).
2) dacă q k2 creşte, atunci cantitatea de output creşte, pentru k  i  1, n .
Izocuanta pentru fiecare dintre cele n-i funcţii de producţie este dată de:
2
q k2 (q ) = q k (5.63)
2
unde q k dat, ()k  i  1, n .
2 q k2 q k2
Avem: d q k  0  dqt  dq p
qt q p
unde k  i  1, n ; t , p  1,2,..., n; t  p  k iar celelalte componente sunt

presupuse constante
sau:
q k2

dq t q p
 (5.64)
dq p q k2
qt
Cazul 1. Dacă q t  0 şi q p  0 , înseamnă că ambele componente sunt

input-uri, celelalte componente fiind presupuse constante.
qp
0
qt
Q (q ) =0
direcţia de
Q (q ) <0 creştere a
producţiei
Figura 5.27. Rata marginală de substituire tehnică a factorilor

pentru o funcţie multioutput
- vectorul de output-uri este fezabil, relaţia (5.64) exprimă rata de

substituire tehnică a factorilor.
Cazul 2. Dacă q p  0 şi q t <0, atunci t este un input net, iar p este un

output net.
qp
Q(q)=0
0 qt
Figura 5.28
Relaţia (5.64) reprezintă efectul pe care îl are asupra input-ului creşterea

cu o unitate a input-ului, ceilalţi factori fiind constanţi.
Cazul 3. Dacă q t >0, q p >0, adică t şi p sunt output-uri nete
În acest caz, relaţia (5.64) arată cu câte unităţi scade consumul din output-ul t,
la o creştere cu o unitate a consumului de output p, în condiţiile în care celelalte
componente rămân constante.
qp
0 qt
Figura 5.29
Capitolul 6
Funcţii de cost
1.1. Definirea funcţiei de cost
Definiţia 6.1. O funcţie c : Rm1  R , dată de:

c( x, q )  [min] xr / r  C (q )
r 0 m
 (6.1)
se numeşte funcţie cost
unde:
r  Rm - vectorul input-urilor;
x  Rm - vectorul preţurilor factorilor;
 
C (q )  r  Rm / q (r )  q , unde q este nivelul cerut al output-ului.
sau:
[min] xr
r 0 m
pe restricţiile: (6.2)
q(r)= q , q dat
r  0m
m
analitic: [min]  xi ri
r1 , r2 ,...,rm i 1
pe restricţiile: (6.2’)
q(r1 ,..., rm )  q , q dat
ri  0 , i  1, m
254 Microeconomie.Comportamentul agenţilor economici. Teorie şi aplicaţii
6.2. Proprietăţi ale funcţiei cost

Presupunem:
C (q ) ca fiind nevidă şi închisă, oricare ar fi q>0.
c(x,q) este continuă;
q(r) satisface cel puţin proprietăţile P3 , P6 , P8 şi P9 din capitolul anterior.
 Proprietăţi ale funcţiei cost c(x,q):
C1 : Funcţia cost c(x,q) este strict pozitivă pentru x>0 şi r>0
C2 : Funcţia cost c(x,q) este crescătoare în x
şi
x 1
 
 x 2 r1  r 2  0 (6.7)
inegalitatea fundamentală a costului minim
C3 : Funcţia cost c(x,q) este concavă şi continuă în x
Fie x1 , x 2  Rm şi r 1 , r 2  C (q ) cu:

x1 r 1  [min] x1 r / r  C (q )
r 0 m


x 2 r 2  [min] x 2 r / r  C (q )
r 0 m

Şi x 3  x1  (1   ) x 2 ,   0,1
Obţinem că:
 
c( x 3 , q )  x 3 r 3  x 1  1   x 2 r 3  c( x 1 , q )  1   c( x 2 , q)
Capitolul 6. Funcţii de cost 255
C4: Funcţia cost c(x,q) este liniar omogenă în x.
C5: Funcţia cost c(x,q) este crescătoare în q
C6: Funcţia cost c( x,0)  0 , adică nu există costuri fixe
Lema Shephard: Fie c : Rm1  R , o funcţie de cost dată de (6.1).

Dacă c(x,q) este diferenţiabilă în x, atunci există un unic vector al cererii de
factori, de cost minim, ce este egal cu gradientul funcţiei cost c(x,q) în x, adică:
c( x, q )
ri ( x, q )  , pentru i  1, m (6.9)
xi
Exemplul 6.1. Fie funcţia de producţie Cobb-Douglas q (r )  Ar1 r21 , cu A  0 ,

  0,1
 min  c( x, q )  x r  x r
1 1 2 2
 r1 ,r2 0 
pe restricţiile:
Ar1 r21  q, dat (6.11)
r1  0
r2  0
Rezolvare:
- Se construieşte lagrangeanul:
L( x, q, r ,  )  x1 r1  x 2 r2   (q  Ar1 r21 )
- CNO:
 L
 r  0
 1


 L
 0
  r2


 L  0
  
obţinem:
 1  1
* qx  1  
r   1 
1  
A  x2    
 
* q  x  1 
r   1  
2 
A  x2    
6.3. Costurile pe termen lung şi scurt

- funcţie de modalitatea în care sunt considerate variabilele, sunt fixe şi
variabile;
- funcţie de tipul de cheltuieli: avem costuri pe termen scurt, respectiv pe

termen lung.
6.3.1. Costurile pe termen lung
 Tipuri de costuri pe termen lung
i1) Costul total pe termen lung
CTL(q )  CV (q )  c( x, q ) (6.12)
c x, q  c x, q 
c3 P
c2 N
c1 M
Figura 6.1a. Curba CTL
0 q1 q2 q3 q
CML, C m L
C m L CML
Figura 6.1b. Curba CML

Q şi C m L
0 q1 q2 q3 q
Propoziţia 6.1. Dacă funcţia de producţie q(r) este concavă, atunci

funcţia cost total pe termen lung c(x,q) este concavă în q.
c[ x, q 1  (1   )r 2 ]  c( x, q1 )  (1   )q 2
i2) Costul mediu pe termen lung (CML) :

CTL(q ) CV (q ) c( x, q ) (6.13)
CML(q)   
q q q
Definiţia 6.2. Curba costului mediu are forma de , dacă există q astfel
încât să fie îndeplinite condiţiile:
- există un punct staţionar pentru funcţia CML:
 c ( x, q ) 
 
 q  0 (6.14)
q
- punctul respectiv să fie minim, adică
 c ( x, q ) 
2  
 q  0 (6.15)
q 2
sau
 c ( x, q ) 
 
 q   1  c( x, q)  c( x, q )   1  c( x, q )  CML  (6.16)
q q  q q  q  q 

sau
CML (q) 1
 Cm L( q)  CML(q )
q q
i3) Costul marginal pe termen lung ( Cm L):
c( x, q )
Cm L= (6.17)
q
Propoziţia 6.2. Costul marginal pe termen lung intersectează costul mediu pe

termen lung, în punctul de minim al acestuia din urmă şi corespunde punctului q3,
unde OP e tangentă la CTL.
Propoziţia 6.3. Punctul de minim al curbei Cm L corespunde punctului de

inflexiune al curbei CTL.
- elasticitatea costului total pe termen lung în raport cu output-ul:
c( x, q ) c( x, q) C m L
c  :  (6.19)
q q CML
Avem:  c ( x, q ) 
 
 q   c( x, q )   1 (6.16’’)
c
q q2
Comentarii:
1) Pentru  c  1 , rezultă CmL=CML;
2) Pentru  c  1 , rezultă o risipă la scală;
3) Pentru  c  1 , avem o economie la scală.
CMLq , C m Lq  CML

c  1
CmL
c  1
c  1
c  1 c  1
c  1
0 c  1 q
Figura 6.2. Monotonia curbei CML
6.3.2. Costurile pe termen scurt

Tipuri de costuri pe termen scurt:
i1) Costul total pe termen scurt (CTS)
Presupunem:
- factorii r1 , r2 ,…, ri variabili;
- factorii, ri 1 , ri  2 ,…, rm ficşi, cu rk  rk , k  i  1, m, rk  dat.
Costul unitar al factorilor ficşi va fi:

o valoare finită , rk  rk
xk  
 , rk  rk , k  i  1, m
2 abordări în ceea ce priveşte costul total al factorilor ficşi, cazul rk  rk :
1. Prima:
m
 x k rk  xi 1ri 1  xi  2 ri  2  ...  x m rm
k i 1
2. A doua:
m
 x k rk  xi 1 ri 1  xi  2 ri  2  ...  x m rm
k i 1
sau
i m
CTS   xk rk  x r k k
k 1 k i 1
i2) Costul mediu pe termen scurt (CMS):
CTS (q )
CMS (q)  (6.21)
q
i3) Costul marginal pe termen scurt (CmS):
CTS (q )
C m S (q)  (6.22)
q
Costuri derivate:
- costul variabil pe termen scurt (CVS);
- costul fix pe termen scurt (CFS)

CTS, CTL CTS

c5
CTL
c4
c3 M
c2
c1
0 q1 q2 q3 q
Figura 6.4. CTL şi CTS pentru cazul 2
Costuri
CTS
CVS
CFS
d
0 q
Figura 6.5. Costul total, variabil şi fix pe termen scurt
- costul variabil mediu pe termen scurt CVS :

CVS (q)
CVS (q)  (6.23)
q
CVS
CVS
q1
0 q1 q
Figura 6.6. Curba costului variabil mediu pe termen scurt
- costul fix mediu pe termen scurt CFS :
CFS
CFS (q )  (6.24)
q
CFS
0 q
Figura 6.7. Curba costului fix mediu pe termen scurt
Costuri Cm S
Cm L
CMS
CML
CVS
CFS
0 q2 q
Figura 6.8. Costurile pe termen scurt şi lung şi interdependenţa lor
CTS(q) CVS (q)

 sau, mai mult, Cm S (q)  CVS (q)
q q
 Construirea costului mediu pe termen lung, pornind de la costurile

medii pe termen scurt (curba înfăşurătoare)
Fie
r=( r1 ,…, rm ) - vectorul input-urilor;

r1 ,…, ri - factori variabili;
ri 1 ,..., rm - factori ficşi
i m
CTS   xk rk   xk rk (6.26)
k 1 k i 1
CTS(q)=CVS(q)+(CFS)T (6.27)
Costuri
Figura 6.9a.
Costul total CTS1 CTS3
pe termen lung CTS2 CTL
şi costurile
totale pe A B C
termen scurt A
B
A
0 q1 q2 q3 q
Costuri CMS3
CMS2
CMS1 Cm L
CML
Figura 6.9b.
Costurile medii
şi marginale M1 M3
M2
pe termen scurt
şi legătura lor Cm S
1 2 3
cu CML şi CmL.
Cm S Cm S
0 q1 q2 q3 q
Costuri
CMS  ; i  1, n
CML
0 q
Figura 6.10 Curba înfăşurătoare a CML
Exemplul 6.3. Fie funcţie cost pe termen scurt

c( q )  q 2  4
Vom determina principalele tipuri de costuri:
CTS(q)  q 2  4
CV(q)  q 2
CF(q)  4
CV(q) q 2
CMV(q)   q
q q
CF(q) 4
CMF(q)  
q q
CTS(q) q 2  4 4
CMS(q)   q
q q q
dCTS(q)
C m S(q)   2q
dq
Reprezentarea CMV, CMS, CmS, CTS se realizează în graficul alăturat.
Costuri CTS CmS

5 CMV
CMS
4
0 1 2 q
Figura 6.11. Trasarea principalelor costuri pe termen scurt
6.4. Implicaţii ale multiplicării preţurilor factorilor

şi volumul output-ului asupra vectorului de resurse
şi costul atras
6.4.1. Influenţa multiplicării preţurilor factorilor

asupra vectorului de resurse r
6.4.2. Influenţa multiplicării preţurilor factorilor asupra costului

de producţie
6.4.3. Influenţa schimbării nivelului output-ului

asupra vectorului de resurse r
6.4.4. Influenţa schimbării nivelului output-ului asupra costului

de producţie
6.5. Separabilitatea funcţiei cost
Definiţia 6.3. Fiind dată o funcţie cost c : Rm1  R , de clasă C 2 , spunem că

preţurile xi şi x j sunt separabile de xk în c(x,q) dacă:
 c( x, q ) 
 
  xi 
 0, i, j , k  1,2,..., m, i, j  k (6.49)
x k  c( x, q ) 
 
 x j 
sau:  ik   jk , cu i, j , k  1,..., m i, j  k . (6.50)
6.6. Problema minimizării costului. Analiza formală

6.6.1. Minimizarea costului pe termen lung
Formularea problemei:
m
[min] xr   x k rk 

(1)  r k 1 funcţia obiectiv

pe restricţiile:
q (r )  q, q – dat
r  0 m (echivalent cu rk  0 k  1, m şi există cel puţin
un i  1,..., m astfel încât ri  0 )
Ipoteze: 1) x  Rm – vector al preţurilor input-urilor, dat;
2) Funcţia obiectiv este convexă şi diferenţiabilă;
3) Restricţiile sunt convexe şi diferenţiabile.
Rezolvarea problemei: se aplică teorema Kuhn – Tucker:
Condiţiile Kuhn-Tucker
Fie
f : R n  R , f ( x 1 ,..., x n ) – o funcţie de n variabile
g : R n  R m , g 1 ( x 1 ,..., x n )
g 2 ( x 1 ,..., x n )
g m ( x 1 ,..., x n ) ;
m – restricţii.
Ipoteză: f şi g sunt continue, convexe şi de două ori diferenţiabile.

min  f ( x 1 ,..., x n )
x
( P1 ) g ( x1 ,..., x n )  0
x0
g ( x)  0 0 g ( x )  0
condiţiile K T
   x0 xL  0 x xL  0
min  f ( x ,..., x
1 n )
x
( P2 ) g ( x)  0
x  Rn
g ( x)  0 0 g ( x )  0
condiţiile K T n
   x  R xL  0
min  f ( x 1 ,..., x n )
X
( P3 ) g ( x)  0
x0
g ( x)  0   Rm
condiţiile
 K T
 x0 xL  0 x xL  0
min  f ( x 1 ,..., x n )
x
( P4 ) g ( x)  0
x  Rn
g ( x)  0   Rm
condiţiile
 K T
 x Rn xL  0
unde:
L  L( x,  )  f ( x)  g ( x),   R m
x - vector linie;
 x L - vector coloană;
 - vector linie;
g () - vector coloană.
Teorema Kuhn – Tucker: Condiţia necesară şi suficientă ca o soluţie

admisibilă r *  Rm , a problemei (1), să fie optimă este să existe *  R cu
proprietăţile:
q  q ( r * )  0 r  0 m
 * 
  0 şi totodată  r L  0 (6.53)
 * *  *
 [q  q (r )]  0  r Lr  0
unde:
L(r ,  )  xr  [q  q (r )] - lagrangeanul asociat problemei (1);
 - multiplicatorul lui Lagrange;
 L(r ,  ) L(r ,  ) L(r ,  ) 

 r L   , ,...,  - gradientul funcţiei L( , r ) .
 r1 r2 rm 
- se obţine soluţia optimă r *  Rm .
6.6.2. Minimizarea costului pe termen scurt

Formularea problemei:
i m
[min] xr   x k rk   x k rk reprezintă funcţia obiectiv
r 0m k 1 k i 1
(2) pe restricţiile:
q (r )  q, q  dat
rk  r k , k  i  1, m
rk  0 , k  1, m
unde r k sunt valori cunoscute, k  i  1, m (vezi 6.3.2.)
Ipoteze:
1. x  Rm - vector al preţurilor factorilor, dat;
2. Atât funcţia obiectiv, cât şi restricţiile sunt convexe şi diferenţiabile;
3. Presupunem că funcţia de producţie q(r) este strict cvasiconcavă şi de

două ori diferenţiabilă şi continuă.
Rezolvarea problemei: Fiind îndeplinite condiţiile pentru aplicarea teoremei

Kuhn – Tucker, avem:
q  q(r )  0
rk  r k  0, k  i  1, m
 0
k  0, k  i  1, m
  q  q(r )   0 (6.58)
k (rk  r k )  0, k  i  1, m
rk  0, k  1, m
L
 0, k  1, m
rk
m
L
r
k 1
k
rk
0
i m m
unde L(r ,  , i 1 , i  2 ,...,  m )   x k rk      (r
 x k r k   q  q(r )  k k  rk )
k 1 k i 1 k i 1
- se obţine soluţia rj* ,  * şi *k , cu j  1, m , k  i  1, m .

6.7. Minimizarea costului la o firmă cu mai multe subunităţi

Fie
- o firmă formată din două subunităţi;
- fiecare urmând a obţine un anumit volum de output q i , i=1,2, din acelaşi

produs;
- la nivelul de ansamblu al firmei se obţine cel puţin cantitatea q  q 1  q 2 ,

dată.
Primul nivel – cel al subunităţilor:
ci  ci (q i ) , i  1,2 pentru fiecare din cele două subunităţi.
Nivelul 2 – cel de la firmă:
  min  c(q1 , q 2 )  c (q1 )  c (q 2 )

  q1 ,q 2  1 2

pe restricţiile: (6.60)
q1  q 2  q, q  dat
 i
q  0, i  1, 2, dar cel puţin pentru un i, restricţia este îndeplinită strict
- din ci (q i ) strict convexe în q i rezultă c" (q1 , q 2 )  0 , deci c1  c 2 este

convexă în nivelul outputului.
- din funcţia obiectiv convexă, restricţiile convexe, sunt îndeplinite condiţiile

pentru aplicarea teoremei Kuhn – Tucker.
Rezolvarea problemei:
- construirea lagrangeanului:

L(q 1 , q 2 ,  )  c1 (q 1 )  c 2 (q 2 )   q  q 1  q 2 
- condiţiile Kuhn – Tucker corespunzătoare sunt:
q  q 1  q 2  0

  0

 q  q 1  q 2  0


q 1  0, q 2  0 (6.61)
 i
 L' qi  c'i (q )    0, i  1,2
2
 
 q i c ' i ( q i )    0
i 1
unde
 - costul marginal al firmei cu mai multe subunităţi (două în acest caz).
c1 c 2 c
c1 c 2 c
0 q q 1 q1 0 q 2 q2 0 q q   q 1  q 2
a) b) c) q   q 1  q 2
Figura 6.17. Costurile marginale la nivelul fiecărei subunităţi şi al firmei
 Monopolul natural
Definiţia 6.6. Dacă:
c( x, q 1  q 2 )  c( x, q 1 )  c( x, q 2 ) , cu 0  q 1  q 2  q (6.65)
avem un monopol natural asupra output-ului respectiv.
Observaţie: Funcţia de cost se numeşte subaditivă (subaditivitatea este

echivalentă cu monopolul natural).
6.8. Funcţii de cost multioutput şi combinarea producţiei

Fie
- o firmă care produce două output-uri diferite în cantităţile q1 şi q 2 ;
- funcţia de producţie multioutput Q(q1 , q 2 , r1 ,..., ri ,..., rm )  0 ;
- x  ( x1 ,..., xi ,..., x m ) , cu xi  0 ,  i  1, m vectorul preţurilor input-urilor;
atunci firma va produce cantităţile:
q1  q1 (r ) şi q 2  q 2 (r ) , cu Q(q1 , q 2 , r )  0
Problema minimizării costului pe termen lung:
m
   xi ri  funcţia obiectiv
min
 r 
i 1

 pe restricţiile: (6.66)
Q(q1 , q2 , r1 ,..., rm )  0

ri  0, i  1, m
Rezolvarea problemei cu metoda Lagrange:
m
- construirea lagrangeanului: L(r1 ,..., rm ,  )   xi ri  Q(q1 , q2 , r )
i 1
- CNO:
 L
 r  xi  Q'i , i  1, m
i
 (6.67)
 L  Q(q , q , r ,..., r )  0
 
1 2 1 m
Q(q1 , q 2 , r )
unde Q'i  .
ri
- se obţine:
 x i   Q ' i

 x j  Q' j
unde
xi Q ' i
 ;
x j Q' j
Q'i
- rata marginală de substituire tehnică între cele două input-uri.
Q' j
 Funcţia de cost multioutput
Fie
r *  ri (q1 , q 2 , r ) - cererea de input ri funcţie de nivelul output-urilor q1 şi q 2 ;
x  ( x1 ,..., xi ,..., x m ) - vectorul preţurilor input-urilor.
Costul de producţie multioutput va fi:
m
c( x, q1 , q 2 )   xi ri* (6.68)
i 1
Indicatori referitori la costurile multioutput:
i1 ) - costul marginal al bunului i:
c( x, q1 , q2 )
c'i ( x, q1 , q2 )  , i  1,2 (6.69)
qi
i2 ) - elasticitatea costului în raport cu scala output-ului,  c :
c( x, q1 , q 2 ) c( x, q1 , q 2 ) m 
 c  :   c' i qi (6.70)
  i 1 c
 Combinarea producţiei
Definiţia 6.7. Combinarea producţiei este preferată specializării producţiei dacă:
c( x, q1 , q 2 )  c( x, q1 ,0)  c( x,0, q 2 ) (6.71)
Definiţia 6.8. Funcţia de cost multioutput c( x, q1 , q 2 ) este subaditivă dacă:
c ( x, q 1  q 2 )  c ( x, q 1 )  c ( x, q 2 ) (6.72)
i i i
unde q  (q , q ) .
1 2
Capitolul 7
MAXIMIZAREA PROFITULUI

7.1. Definirea funcţiei profitului
Definiţia 8.1. Funcţia profitului la nivelul firmei f
- în funcţie de cantitatea de output obţinută: π : R+ → R

cu π (q ) = V (q ) − C (q) , q ≥ 0 (7.1)
respectiv:
- în cazul exprimării profitului în funcţie de consumul de factori
π : R+m +1 → R
cu π ( p, x) = max { pq(r ) − xr} (7.2)
r ≥0
p, Costuri
Cm S
Venitul
(cifra de afaceri)
(V=pq)
p* CMS
CVS
Profitul firmei
pe termen scurt
(π=V-C)
0 q* q
Figura 7.1a. Aflarea profitului la nivelul firmei f, pe termen scurt
180 Microeconomie cantitativă
p, Costuri
Cm
Venitul firmei
(cifra de afaceri)
(V=pq)
p* CM ≡ CVM
Profitul firmei
pe termen lung
0 q* q
Figura 7.1b. Aflarea profitului la nivelul firmei f, pe termen lung
7.2. Caracterizarea funcţiei profitului
7.2.1. Proprietăţi ale funcţiei profitului
π 1 ) Funcţia profitului π (p,x) ≥ 0, oricare ar fi p ≥ 0 şi x ≥ 0 , într-o

analiză pe termen lung..
π 2 ) Funcţia profitului π ( p, x) este crescătoare în p, adică avem că
dacă p 1 ≥ p 2 , atunci π ( p1 , x ) ≥ π ( p 2 , x )
π 3 ) Funcţia profitului π ( p, x) este descrescătoare în x.
π 4 ) Funcţia profitului π ( p, x) este convexă şi continuă în (p,x)
π 5 ) Funcţia profitului π ( p, x) este omogenă de grad 1 în (p,x).
Capitolul 7. Maximizarea profitului 181
π 6 ) Lema lui Hotelling. Dacă π ( p, x) este o funcţie diferenţiabilă

* ∂π ( p, x)
în p şi x, atunci există un unic output q ( p, x) = şi o singură
∂p
combinaţie:
∂π ( p, x)
r * ( p, x) = ( r1* , r2* ,..., rm* ) , cu ri* ( p, x) = − , i = 1, m
∂xi
ce maximizează profitul firmei.
7.2.2. Analiza statică comparată
Pentru o funcţie de producţie şi, în consecinţă, de profit, de tip

multioutput:
n
π (q1 ,..., qn ) = ∑ pi qi − C (q1 ,..., qn )
i =1
condiţiile de maximizare a profitului (condiţiile suficiente de optim) sunt
date:
- fie pornind de la matricea hessiană:
 π "q1q1 π "q1q2 . . . π "q1qn 
 
 π "q2 q1 π "q2 q2 . . . π "q2 qn 
H =
. . . . . . 
 
 π "q q π "q q . . . π "q q 
 n1 n 2 n n 
π "q q π "q q
cu: ∆ 1 = π q′′1q1 < 0 , ∆ 2 = 1 1 1 2
> 0 , ∆ 3 < 0 , ∆ 4 > 0 ,.... (7.7)
π "q q
2 1
π "q q
2 2
- fie cu ajutorul diferenţialei totale:
n
∂ 2π 2 n
∂ 2π
d 2π / q* =( q* ,...,q* ) = ∑ 2
dq /
i q* =( q* ,...,q* ) + 2 ∑ dqi dq j / q* =( q* ,...,q* ) < 0
1 i =1 ∂qi 1 i , j =1∂q i ∂q j 1
n n n
i≠ j
(7.8)
7.2.3. Analiza în dinamică. Determinarea valorii prezente a firmei
- valoarea prezentă a firmei
- vom presupune analiza pe orizont infinit

- presupunem cunoscute valorile π 0 , π 1 ,...,π t , cu t → ∞ .
∞
πt π1 π2 πt
Atunci: VPf = ∑ = π0 + + 2
+ ... + + ... (7.9)
t =0 (1 + r ) t
1+ r (1 + r ) (1 + r ) t
unde: VPf - reprezintă valoarea prezentă a firmei f

r - rata anuală de discount (de actualizare)
Observaţie: În ipoteza că π t = π t +1 , unde t = 0, 1, 2, ..., atunci valoarea

prezentă a firmei va fi:
 1 1 1 
VPf = π 0 1 + + 2
+ ... + + ... =
 1 + r (1 + r ) (1 + r ) t

 1  t

  −1
 1+ r   1+ r
= π0   =π0 pentru t → ∞ (7.9’)
1 r
 −1 
 1+ r 
 
1
deoarece am avut o progresie geometrică cu raţia .
1+ r
7.3. Maximizarea profitului pe termen scurt
Fie
- o firmă f cu două input-uri r = (r1 , r2 ) T , cu r2 = r2 fixat.
- problema de optim:
 max  π = pq (r , r ) − x r − x r (7.10)
 r1  1 2 1 1 2 2
Atunci când costul de producţie se exprimă ca o funcţie de volumul

de output rezultat:
• dacă firma se află în competiţie perfectă:

 max  π (q ) = pq − C (q ) (7.12)
 q ≥0 
unde C(q)=CV(q)+C(0), C(0) - reprezintă costul fix al firmei.
Rezolvare
∂ 2π
- condiţia suficientă de optim: <0
∂q 2
∂ 2 C (q)
ceea ce este echivalent cu − < 0 (adică funcţia de cost este convexă)
∂q 2
• dacă firma f se află în competiţie imperfectă:
[max]π ( q) = p (q ) q − C ( q ) (7.13)
q ≥0
unde p (q ) - este funcţia inversă a cererii.
Condiţia de ordinul 1:
∂π ∂p ( q ) ∂C
= 0 implică q + p (q ) − =0 (7.14)
∂q ∂q ∂q
∂p(q )
sau: C m (q ) = p (q ) + q
∂q
∂p (q )
Cum Cm (q ) = CVm (q ) avem că: CVm ( q ) = p (q ) + q
∂q
Relaţia (7.14) se mai poate scrie şi sub forma:
Vm (q ) = Cm (q ) (7.15)
Condiţia de ordinul 2:
∂ 2π ∂Vm (q ) ∂C m (q )
2
< 0 , de unde < (7.16)
∂q ∂q ∂q
7.4. Maximizarea profitului pe termen lung
- pe termen lung nu există costuri fixe;
- forme diferite ale problemei de maximizare a profitului la nivelul

firmei f:
dacă firma f se află în competiţie perfectă, iar funcţia

cost este c( x1 , x 2 , r1 , r2 ) , atunci:
 max  π (r , r ) = pq(r , r ) − x r − x r
 r ≥0m  1 2 1 2 1 1 2 2
cu condiţiile de ordinul 1:
 ∂π  ∂q x1
 ∂r = 0  ∂r = p
 1 
 de unde  1
 ∂π = 0  ∂q = x 2
 ∂r2  ∂r2 p
 pq' = x
sau mai mult:  1 1 (7.17)
 pq' 2 = x 2
Condiţia de ordinul 2 se determină fie din d 2π < 0 , fie cu ajutorul

matricei hessiene:
 π "r r π "r1r2 
H =  1 1 

π
 21"r r π "r2 2 
r
cu ∆ 1 < 0 (sau, in extenso, elementele de pe diagonala principală să fie

negative), ∆ 2 = H > 0.
dacă firma f se află în competiţie imperfectă, iar

funcţia cost depinde de cantitatea de output obţinută
C(q):
[max]π (q ) = p ( q ) q − C ( q )
q ≥0
unde C ( q ) = CV ( q ) .
∂π ∂p(q) ∂C (q)
Condiţia de ordinul 1: =0⇒ q + p(q) = de unde,
∂q ∂q ∂q
notând cu ε (q ) - elasticitatea cererii în raport cu preţul, avem că:
 1 
p(q) 1 +  = Cm (7.18)
 ε (q) 
Condiţia de ordinul 2: d 2π < 0
Problema de optim la nivelul firmei cu n output-uri, în condiţiile în

care există o restricţie de buget, şi n restricţii tehnologice:
n m
 max  π (r ,..., r ) =
 ri ≥0  1 m ∑
j =1
p j q j (r1 ,..., rm ) − ∑ xi ri
i =1
pe restricţia de buget:
m
∑
i =1
x r = C,
i i C - dat
şi restricţiile tehnologice:
q j = q j (r1 ,..., rm ), j = 1, n
ri ≥ 0, i = 1, m
Rezolvare:
- construim lagrangeanul problemei:
n m
m 
L(r1 ,..., rm , λ ) = ∑ p j q j (r1 ,...rm ) − ∑ xi ri − λ ∑ xi ri − C 
j =1 i =1  i =1 
- condiţiile de ordinul 1:
 ∂L
 ∂r = 0, i = 1, m
i

 ∂L
=0
 ∂λ
ceea ce înseamnă:
n ∂q j
∑p
j =1
j
∂ri
− xi − λxi = 0, i = 1, m
m
∑x r
i =1
i i =C (7.19’)
şi, de asemenea, restricţiile tehnologice:
q j = q j (r1 ,..., rm ), j = 1, n
Sistemul (7.1 9′ ) devine, după prelucrări:
n ∂q j
∑
j =1
p j
∂ri
= (1 + λ ) xi , i = 1, m
m
∑
i =1
xr =C
i i
q j = q j (r1 ,..., rm ), j = 1, n
de unde se obţine alegerea optimă r * = (r1* ,..., rm* ) T şi, cantităţile optime q *j ,
cu j = 1, n .
• Cererea de factori şi oferta de output în condiţiile maximizării

profitului
Pornind de la funcţia de producţie: q = q (r1 , r2 ,...., rm ), atunci funcţia

profitului va fi:
m
π (q) = π (r1 ,..., rm ) = pq(r1 ,..., rm ) − ∑ xi ri
i =1
∂π
Aplicând CNO: = 0 , i = 1, m , obţinem:
∂ri
∂q
p − xi = 0 sau pqi′ = xi , i = 1, m
∂ri
Din rezolvarea ultimului sistem obţinem:
r1* = f1 ( x1 ,..., xm , p )
r2* = f 2 ( x1 ,..., xm , p )
.................................
rm* = f m ( x1 ,..., xm , p )
ceea ce reprezintă cererea din fiecare factor de producţie, în funcţie de

preţurile factorilor, ( x1 ,..., x m ) , şi preţul outputului, p.
7.5. Surplusul firmei
- o anumită firmă f;
- oferta este q S = q S ( p S ) , sau funcţia inversă a ofertei p S = p S (q S )
- surplusul firmei:
( p * − p0 )q *
Sf = (7.20)
2
Definiţia 7.2. Surplusul firmei, S f - diferenţa dintre venitul obţinut de

firma f din desfacerea output-ului său de echilibru q * , la preţul pieţei p * , şi
venitul obţinut din desfacerea output-ului său de la nivelul de echilibru la
preţul p0 , corespunzător pragului inferior al preţului, de la care firma
începe să ofere output.
Observaţie: Surplusul firmei se poate calcula cu ajutorul integralei:
q* q*
∫ [p ]
− p (q ) dq = p q − ∫ p (q )dq
* * *
Sf = (7.20’)
0 0
p S (q)
Oferta firmei
( p S (q))
p*
Surplusul p0
firmei
0 q* q
Figura 7.7. Surplusul firmei la preţul pieţei p *
Dacă preţul pieţei se modifică la p ** > p * , atunci vom avea că:
q** q**
∫ [p ] ∫ p(q)dq
** ** **
Sf = − p (q ) dq = p q −
0 0
Putem calcula schimbarea în surplusul firmei ca urmare a modificării

preţului pieţei de la p * la p’’:
q** q*
∆S f = ∆Venit − ∫0
p (q )dq + ∫ p (q )dq =
0
q**
p * * q * * − p * q * − ∫ p( q )dq
q*
∆ Venit
p S (q)
Curba ofertei
firmei
p ** . . . Surplusul
p* firmei pentru p *
Surplusul
firmei
pentru p **
.
∆ Surplusul
p0 firmei
q* q ** q
Figura 7.8. Modificarea surplusului firmei, prin creşterea
preţului de la p * la p **
Exemplul 7.5. Fie o firmă pentru care funcţia inversă a ofertei este
p(q)=1+q
Surplusul firmei, pentru preţul pieţei p * = 6 , este:
(6 − 1)5 25
- potrivit relaţiei (7.20): S f = = unităţi monetare,
2 2
unde q * = p * − 1 = 6 − 1 = 5 .
- potrivit relaţiei (7.2 0′ ), în variantă modificată:
6 6
p2 36 1 25
S f = ∫ q ( p )dp = ∫ ( p − 1)dp = 6
1 −p 6
1 = − − 6 +1 = unităţi
1 1
2 2 2 2
monetare.
• Surplusul firmei pe termen scurt
- problema, la nivelul firmei f:
[max ]π(q) = pq − C (q)

q
- din CNO, se obţine p = C m S (q ) ;
- din CSO se obţine:
∂ 2 C (q) ∂C m S (q )
2
< 0 , sau echivalentul >0
∂q ∂q
( Cm S e în zona crescătoare)
Ca urmare, oferta firmei respective poate fi:
qS = q = 0 , dacă Cm S este în zona descrescătoare (7.22)
cel mult Cm S, dacă Cm S este în zona crescătoare
p, Costuri
Cm S
CMS
CVS
Curba ofertei posibile

•
p*
q
Figura 7.9. Curba ofertei maxim posibile la nivelul firmei f
- dacă output-ul firmei este zero, atunci π (0) = −CF .
- avem: π (q ) ≥ π (0) , pentru q > 0 , ceea ce înseamnă:
pq − CV (q ) − CF ≥ −CF
CV (q )
de unde se deduce p ≥ = CVS (q )
q
p, Costuri
Cm S
CMS
CVS
Curba ofertei
•
p*
q
Figura 7.10. Curba ofertei firmei f, ce se angajează în
activitatea de a obţine ceva (q>0)
Calcularea surplusului firmei - modalităţi:
a 1 ) Calculul surplusului firmei ca diferenţă dintre venit şi costul

variabil
C m S=Oferta
p, Costuri
Venitul firmei
Surplusul
firmei p* CMS
Profitul firmei
CMS
Costul fix CVS
CVS Costul fix
Costul
variabil
0 q* q
Figura 7.11. Determinarea surplusului firmei, ca diferenţă
între venit şi costul variabil
a 2 ) Calculul surplusului firmei, ca arie a suprafeţei cuprinsă între
dreapta p * şi partea de deasupra costului marginal
p, Costuri
C m S =Oferta
*
p
CMS
CVS
0 q* q
Figura 7.12. Surplusul firmei f, ca arie a suprafeţei
cuprinsă între costul marginal şi preţul p *
a 3 ) Surplusul firmei, calculat ca arie a suprafeţei cuprinsă între

dreapta p * , paralela la q dusă prin punctul pentru care C m S = CVS (q) şi
partea de cost marginal corespunzătoare
p, Costuri
CMS
Cm S=Oferta
p* CVS
0 q1 q* q
Figura 7.13 O altă metodă de calcul al surplusului firmei f
• Surplusul firmei pe termen lung
∂CVS (q )
p= C m S (q ) = (7.25)
∂q
C m L =Oferta
Costuri
CML
0 q
Figura 7.16. Oferta firmei f pe termen lung
Capitolul 8
PIEŢE COMPETITIVE: CEREREA ŞI OFERTA
8.1. Concurenţa perfectă: caracterizare, posibilităţi de intrare pe piaţă
Tabelul 8.1
Tipuri de concurenţă în funcţie de numărul de agenţi economici reprezentând
oferta, respectiv cererea
Oferta/Cererea Număr mare Număr mic Unicitatea
Număr mare Concurenţă
Oligopson Monopson
Perfectă
Număr mic Oligopol Oligopol bilateral Monopson-oligopol
(monopson contrat)
Unicitate Monopol-oligopson
Monopol Monopol bilateral
(monopol contrat)
Tabelul 8.2
Tipuri de concurenţă în funcţie de numărul de ofertanţi
şi tipul bunului oferit
Tip de produs
Număr de Omogen Diferenţiat
Ofertanţi
Număr mare Concurenţă perfectă Concurenţă monopolistică
Număr mic Oligopol pur Oligopol diferenţiat
Unicitate Monopol X
• Concurenţa pură:
- atomicitatea
- omogenitatea produsului
- intrarea liberă în industrie
• Concurenţa perfectă:
- transparenţa perfectă a pieţei
- perfecta mobilitate a factorilor de producţie
Capitolul 8. Pieţe competitive: cererea şi oferta 77
• Posibilităţi proprii de intrare pe piaţă
p, C m (q)
CTM ( q),
Cmg ( q),
CTM (q)
CVM (q )
CFM (q ) CVM (q )
PR
PO
CFM (q )
0 q
Figura 8.1. Pragul de închidere şi pragul de rentabilitate
la nivelul firmei în competiţie perfectă
Discuţie:
- dacă p < [min]CV M (q ) = {PO} , atunci:
π (q) < π (0) = −CF
- dacă p = [min]CVM ( q) = {PO} ;
- dacă [min]CVM (q ) < p < [min]CTM (q ) , atunci:
π (0) < π (q) < 0 , pentru q > 0
- dacă p = [min]CTM (q ) = {PR} , atunci π (q ) = 0 ;

- dacă p > [min]CTM (q ) , atunci π (q ) > 0 .
8.2. Existenţa şi unicitatea echilibrului pe piaţa unui anumit produs sau

serviciu
Cantitate cerută de către fiecare consumator:
q iD ( p ) = ai − bi p , unde i = 1, 2, 3,..., N
q D ( p ) = a − bp
unde q D ( p) - cantitatea cerută de cei N consumatori din bunul respectiv, cu:

N
q D ( p ) = ∑ qiD ( p )
i =1
N
a = ∑ ai
i =1
N
b = ∑ bi , ai > 0 , bi > 0
i =1
p
a
D
b
Curba cererii totale
la nivelul agregat al
consumatorilor
D
0 a q D ( p)
Figura 8.3. Cererea dependentă de preţul produsului
Cantitatea oferită de fiecare producător:
q Sf ( p ) = c f + d f p , cu d f > 0 , f = 1,2,3,..., F
iar la nivelul industriei:
q S ( p) = c + dp
unde q S ( p) - cantitatea oferită de cei F producători:
F
q S ( p ) = ∑ q Sf ( p )
f =1
F
c = ∑cf
f =1
F
d = ∑d f , cf < 0, d f > 0
f =1
La nivelul pieţei respective, vom avea condiţia ca cererea (cantitatea

cerută) să fie egală cu cantitatea oferită (oferta), adică:
q D ( p) = q S ( p) (8.1)
p
−c/d 0 q S ( p)
Figura 8.4. Oferta la nivelul industriei IN
Definiţia 8.1. Dubletul ( p * , q * ) , pentru industria IN considerată mai sus,

formează echilibrul acesteia.
p S
p*
D
*
−c/d 0 q q S ( p) , q D ( p)
Figura 8.5. Preţul şi cantitatea de echilibru la nivelul industriei IN
adică:
a−c
p* = (8.2)
b+d
ad + bc
q* = (8.2')
b+d
.
p
D S
Excedent de
ofertă
0 q
Figura 8.6. Inexistenţa unui punct de echilibru în cazul unui bun liber
p S
p
E2
E2
E1 E1
S D D
0 q 0 q
Figura 8.8a. Echilibrul multiplu Figura 8.8b. Echilibrul multiplu
în cazul ofertei anormale în cazul cererii anormale
Exemplul 8.1. Fie o industrie competitivă (în care firmele se află în concurenţă
perfectă) formată din 100 firme identice, fiecare cu o funcţie cost pe termen lung
C (q ) = 4q 2 + 40 , C (0) = 0 .
a) Vom determina funcţia ofertă la nivelul fiecărei firme, din condiţia:



 p = C m (q )  p = 8q

 p ≥ [min] CVM (q ) ⇒ 
 
 p ≥ [min]4q + 40 .
q
 q  q
40
Dar CVM ′(q ) = 4 − , de unde se obţine q = 10 .
q2
Avem astfel:
 p = 8q
 sau
 p ≥ 10
1
 p , pentru p ≥ 10
q = 8
0 , pentru p < 10

b) Oferta la nivelul industriei va fi:

100 25
 p= p , pentru p ≥ 10
S ( p ) : Q = 100q =  8 2
0 , pentru p < 10

c) Presupunând cererea la nivelul industriei din acest produs a fi:
D( p ) = 200 − p
avem, din condiţia de echilibru:

 * 400
 p = 27

 25 *
D( p ) = S ( p ) , că Q * = ⋅p
 2
 * Q*
q = .
 100

Cursuri Microecon Merged

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri Microecon Merged

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 1

1.1. Încadrarea microeconomiei în contextul macroeconomic

1.2. Tipuri de competiţie pe piaţa produselor şi serviciilor

- b2) Piaţa cu concurenţă de oligopol

1.3. Modelarea fenomenelor microeconomice

Figura 1.3. Raportul dintre modelul matematic şi realitatea economică

1.4. Tipuri de modele microeconomice

1.5. Premisele raţionamentului microeconomic

(i) Natura fenomenului

(iv) Decizia de acceptare a unui model economic

1.6. Principiile comportamentului microeconomic

1.7. Legile economice fundamentale

- Legea limitării resurselor

1.8. Postulate ale mecanismelor pieţei

1.9. Comportamentul individual al agenţilor economici

Competiţia de tip monopol

Pentru analiză vom presupune cunoscute funcţiile:

În aceste condiţii şi cu notaţiile precizate mai sus, firma F1 va avea de rezolvat

În general, cartelul este caracterizat prin cooperarea mai multor firme la

Comportamentul de tip Stackelberg

Problema la nivelul leader-ului este următoarea:

Totodată, analizând situaţia firmei satelit, F2 , problema la nivelul său este:

Echilibrul de tip Bertrand

2.1. Preferinţele consumatorului

- Activităţile şi fenomenele din economie sunt stimulate de preferinţele

- ? Obiectivul unui consumator laic?

Observaţie: Se consideră cazul consumatorilor:

- solvabili - dispun de un anumit venit;

- raţionali - au drept obiectiv maximizarea utilităţii.

H2. Consumatorul dispune de un venit ce va fi cheltuit în totalitate.

H3. Bunurile sunt exprimate prin intermediul consumatorilor numerici,

x  ( x1 , x2 ,..., xn )T un „coş de bunuri”.

X  Rn spaţiul bunurilor (consumului):

- relaţia de preferinţă strictă - „  ”- :

vectorul de consum x  ( x1 , x2 ,..., xn )T este preferat strict în

- relaţia de indiferenţă - „~” - relaţia binară în raport cu care:

- relaţia de preferinţă slabă - „  ” - relaţia în raport cu care: x i x .

2.1.1. Proprietăţi ale relaţiilor de preferinţă

Relaţia de preferinţă strictă este:

 ireflexivă: oricare ar fi vectorul x  Rn , posibil la nivelul consumatorului

 asimetrică: nu există nici o pereche de vectori de consum posibil x şi x'

 tranzitivă: fie x, x' , x trei vectori de consum posibil la nivelul

Relaţia binară de indiferenţă este:

 reflexivă: oricare ar fi vectorul de consum x, posibil din spaţiul

 simetrică: pentru orice doi vectori de consum posibili x şi x cu x ~ i x ,

 tranzitivă: pentru oricare trei vectori x, x , x  Rn , posibili cu x ~ i x şi

Relaţie de preferinţă slabă, este:

 reflexivă: pentru orice vector de consum x  Rn , posibil avem x i x .

 completă: oricare ar fi vectorii x şi x  Rn , posibili, avem sau x i x , sau

 tranzitivă: oricare ar fi x , x , x   R n , posibili cu x i x şi x i x , atunci

Pe un spaţiu continuu, relaţie de preferinţă slabă se presupune că satisface

2.1.2. Utilitatea consumatorului

Utilitatea reprezintă o cale de descriere a preferinţelor.

Există două tipuri de utilităţi:

- este măsurată pe scala corespunzătoare unei variabile cantitative;

- se pretează la o măsurare directă, folosind în acest scop

- fie unităţi de măsură speciale (unităţi de utilitate);

- fie banii ca unitate de măsură.

Utilitatea cardinală poate fi exprimată prin intermediul funcţiei de utilitate:

Observaţie: În cazul bunurilor independente:

Utilitatea cardinală permite:

- ierarhizarea vectorilor de bunuri;

- determinarea cantitativă a raportului dintre două bunuri, din punctul