Curs Macroeconomie

PIB. PIB nominal. PIB real. PIB Potențial. Decalaje de producție

Creșterea economică reprezintă dezvoltarea capacității unei economii de a

produce bunuri și servicii și se măsoară prin creșterea Produsului Intern Brut real.
Dinamica producției, inflația și șomajul sunt principalele elemente ce
caracterizează ciclurile economice. Un ciclu economic reprezintă fluctuația
activității economice a unei țări, caracterizată de o creștere a indicatorilor
economici agregați urmată de o scădere a acestora.

Producția (outputul) potențială (PIB potential) reprezintă nivelul producției ce

ar putea fi atins în condițiile utilizării complete a tuturor factorilor de producție.
Acest nivel tinde să crească lin (pe linia trendului) în timp, pe măsură ce nivelul
factorilor de producție se dezvoltă. Creșterea populației conduce la creșterea
nivelului forței de muncă; investițiile în educație și utilajele noi cresc stocul de
capital uman și fizic, iar progresul tehnic conduce la creșterea productivității
pentru orice stoc dat de factori. Productia potențiala se mai numește outputul
utilizarii complete a factorilor.

Diferența dintre producția potențială a economiei și producția efectivă realizată

este o măsură a capacității de creștere. PIB potential este calculat luandu-se in
considerare rata naturala a somajului.

Rata naturala a somajului se calculeaza in conditiile utilizarii normale a factorilor

de productie, fiind luat in considerare somajul voluntar (acele persoane care nu
cauta locuri de munca considerand ca salariul este prea mic pentru a merita
efortul).

PIB nominal reprezintă valoarea outputului total din economie, exprimat în

prețurile perioadei curente, respectiv ale perioadei în care a fost produs.

PIB real reprezintă valoarea producției totale produsă într-o perioadă exprimată
însă în prețurile unui anumit an de bază (de referință). Cu alte cuvinte PIB real va
măsura modificările producției fizice din economie între două perioade diferite
prin evaluarea producției din cele două perioade în aceleași prețuri.

Pentru a trece de la PIB nominal la PIB real este necesară utilizarea unui indicator
care să reflecte evoluția prețurilor tuturor bunurilor din economie. Datorită
faptului că un indice al prețurilor va măsura modificarea nivelului mediu al
prețurilor bunurilor și serviciilor incluse în calcul, vom utiliza mai multe tipuri de
indici.

Cei mai importanți indici utilizați pentru măsurarea nivelului prețurilor sunt: 1)
Indicele prețurilor bunurilor de consum (IPC);
2) Deflatorul PIB;
3) Indicele prețurilor de producție (IPP).

1. Indicele prețurilor bunurilor de consum (IPC) măsoară evoluția prețurilor

unui coș de bunuri și servicii reprezentativ pentru cheltuielile efectuate de o
gospodărie tipică.

2. Deflatorul PIB arată evoluția nivelului mediu al prețurilor tuturor bunurilor și

serviciilor incluse în PIB*.
DeflatorulPIB= PIBNominal/PIB Real x 100%
Există trei deosebiri fundamentale între IPC și deflator:
- deflatorul include un grup de bunuri și servicii mult mai mare decât cel
utilizat în calculul IPC;
- IPC măsoară evoluția prețurilor unui coș dat de bunuri, același în fiecare an
(ceea ce nu este cazul pentru deflator);
- IPC include și prețurile produselor importate, în timp ce deflatorul include
doar prețurile bunurilor produse în interiorul țării.

3. Indicele prețurilor de producție (IPP) măsoară evoluția prețurilor în stadiile

anterioare consumului final (incluzând prețurile materiilor prime și
semifabricatelor).
INDICATORII MACROECONOMICI INTERNI ŞI NAŢIONALI

1. PIB (Produsul intern brut) – valoarea producţiei de bunuri finale realizate de către
agenţii economici interni într-un an.
2. PNB (Produsul national brut) – valoarea de piaţă a producţiei de bunuri şi servicii
finale realizate de către agenţii economici naţionali, într-un an.

PIB se referă la:

• Agenţi economici interni
• Firme naţionale (care acţionează intern)
• Firme străine (care acţionează intern)
PNB se referă la:
• Agenţi economici naţionali
• Firme naţionale (care acţionează intern)
• Firme naţionale (care acţionează extern)

PNB = PIB + SVS

unde SVS reprezintă soldul veniturilor cu străinătatea, adică diferența dintre veniturile
obţinute de către firmele naţionale pe plan extern și veniturile obţinute de către firmele străine
pe plan intern. Astfel, atunci când:
a) SVS > 0 => PNB > PIB
b) SVS < 0 => PNB < PIB
c) SVS = 0 => PNB = PIB

3. PNN (Produsul naţional net) – se determină scăzând din PNB consumul de capital fix
(amortizarea): PNN = PNB – A
4. PIN (produsul intern net)
PIN = PIB – A
5. PGB (Produsul global brut)=PIB + Consum intermediar

Indicatorii macroeconomici pot fi exprimaţi atât în preţurile pieţei (pp) cât şi în preţurile
factorilor de producţie (pf).

Trecerea de la PF la PP se face adăugând Taxe indirecte (TVA, accize, taxe vamale) și

scăzând Subvențiile: PP = PF + Ti-Subv.
Preţul încasat de către producător se numeşte preţul factorilor (PF) deoarece din acesta trebuie
să se plătească factorii de producţie implicaţi în obţinerea producţiei (adică cheltuielile cu
salariile, profitul antreprenorului, cheltuielile cu dobânzile etc.)

Prin urmare, indicatorii macroeconomici se pot scrie în prețul pieței:

PIBPP = PIBPF + Ti-Subv
PNBPP = PNBPF + Ti -Subv
PINPP = PINPF + Ti-Subv
PNNPP = PNNPF + Ti-Subv
DETERMINAREA PIB PRIN 3 METODE

Din punct de vedere teoretic, valoarea producţiei este egală cu valoarea cheltuielilor realizate
pentru a cumpăra această producţie . Totodată, cele două sunt egale cu veniturile încasate de
către cei care au participat la obţinerea producţiei respective.

1. Metoda producţiei
PIBPF = ∑ VABPF
VAB = diferenţa dintre încasările totale ale unei firme şi cheltuielile cu capitalul
circulant (consumul intermediar Ci) : VAB = VT – Ci.

% în PIB total

Sursa: Comisia Națională de Prognoză, 2013

2. Metoda veniturilor
Profit = (VT – Ci) – A – Salarii – cheltuieli cu dobânzile – cheltuielile cu renta
VAB – A = profit + salarii + dobânzi + rente
VAB – A = VAN (valoare adaugată netă) = VN (venit national)

VABpf = A + VN
VANpf = VN
PIBpp = VN + A + Tind-Subv
Se poate lua însă și ca VN=PNNpf, atunci când există date în ceea ce privește soldul
veniturilor cu străinătatea.

3. Metoda cheltuielilor
În acest caz, PIB reflectă totalitatea cheltuielilor efectuate în vederea achiziţiei de bunuri finale.
Cine achizitionează producţia de bunuri finale?
• Consumatorii (gospodăriile) -> C (cheltuieli de consum)
• Firmele -> Ib (investitii brute)
• Statul -> G (cheltuieli guvernamentale)
• Agenţii economici străini -> Exp (exporturi)
PIB = C + IB + G + Exp – Imp = C + IB + G + Expnet

Investiţiile brute (Ib) includ:

• Achiziţiile de elemente de capital fix (utilaje, instalaţii, clădiri etc) (FBCF) + stocuri
• Amortizarea (A)
Ib = In + A
Ib = FBCF + variația stocurilor

Formarea netă de capital fix (adică investiţiile noi dintr-o economie) - FNCF – se obține scăzând
amortizarea din FBCF : FNCF = FBCF - A
Dacă Ib = In+A=FBCF+variația stocurilor, rezultă că In = FBCF –A + variaţia stocurilor, adică
In= FNCF+variația stocurilor

Cheltuielile guvernamentale (G) includ:

• Cheltuielile cu salariile personalului din sectorul bugetar
• Cheltuielile guvernamentale cu achiziția de bunuri și servicii
• Cheltuielile guvernamentale cu investițiile

Pe de altă parte, consumul guvernamental se mai poate clasifica în:

• Consum guvernamental colectiv – cheltuielile aferente bunurilor publice, unde
consumul nu poate fi atribuit unui anumit individ (de exemplu, apărare națională,
menținerea ordinii publice sau iluminatul străzilor)
• Consum guvernamental individual – cheltuielile precum cele din sănătate sau educație,
unde există un beneficiar clar identificabil

Sursa: Comisia Națională de Prognoză, 2013 % în

PIB total
Sursa: Comisia Națională de Prognoză, 2013

PIB real si PIB nominal

PIBnominal = valoarea productiei de bunuri finale obţinute într-un an şi exprimată în preţurile

anului respectiv (preţuri curente).
PIBreal = valoarea producţiei de bunuri finale dintr-un an, exprimată în preţurile unui an de bază
(preţuri constante).

PIB-ul real se calculează deflatând (împărţind) PIB-ulnominal curent la indicele general al

preţurilor (IGP) sau Deflatorul PIB.

Deflator PIB (sau IGP)= PIBnominal / PIBreal *100

Socurile Cererii agregate

Cererea agregata reprezinta totalitatea cheltuielilor agregate pe care agentii

economici intentioneaza sa le efectueze intr-o anumita perioada de timp in
raport cu veniturile agregate si nivelul preturilor. Curba Cererii agregate este
derivata din modelul IS-LM si arata diferite niveluri de pret si productie reala
unde bunurile si serviciile sunt simultan in echilibru.

Oferta agregata reprezinta cantitatea totala de bunuri economice disponibile

pentru vanzare intr-o economie nationala in functie de nivelul general al
preturilor.

Oferta agregată are o capacitate de ajustare la nivelul cererii agregate limitată la

un orizont scurt de timp. Pe termen lung, oferta depinde în principal de dinamica
factorilor fundamentali precum capacitățile de producție, forța de muncă și
gradul de înzestrare tehnologică și prin urmare se ajustează mai lent și pe termen
mai îndelungat, neputând fi influențată prin intermediul politicii monetare. În
aceste condiții, pe termen scurt/ mediu, politica monetară poate afecta numai
decalajul dintre nivelul efectiv al producției și cel sustenabil pe termen lung
(deviația PIB real de la nivelul său potențial).

La rândul său, deviația PIB real este un factor determinant pentru inflația
prețurilor de consum. De exemplu, o cerere în exces pentru bunuri de consum
sau de investiții pune în mod direct presiune asupra costurilor cu factorii de
producție (inclusiv cu factorul muncă, respectiv salariile). În fața unor astfel de
creșteri ale costurilor de producție, o parte a firmelor pot decide în favoarea unei
diminuări a marjelor de profit obținute, lăsând prețurile finale de vânzare
nemodificate. Pe termen mediu, însă, în condițiile unor creșteri persistente ale
costurilor de producție, firmele vor transfera tot mai mult aceste costuri asupra
prețurilor de vânzare, ceea ce va conduce în cele din urmă la creșterea prețurilor
bunurilor de consum (generând inflație). Un deficit de cerere agregată pe de altă
parte va avea efecte contrare.

Modelul cerere agregata – oferta agregata (AD/AS) explica relatia dintre nivelul
preturilor si al productiei prin relatia dintre cerere si oferta. Deplasarilor celor
doua curbe arata efectele factorilor exogeni asupra a doua variabile: PIB real si
preturi.

Model - Evoluție PIB in România