VENITUL DISPONIBIL

La nivelul unei economii, Venitul disponibil poate fi distribuit către 2

canale distincte: Consum sau Economisire. Cu alte cuvinte, la nivel de
individ Venitul nu poate îmbrăca decât forma consumului sau a
economisirii.

In modelul economiilor închise (nu exista relații cu Exteriorul) va fi

valabila următoarea ecuație:

S(economisirea) = I (investițiile)

Consumul reprezintă cheltuielile realizate la nivel de individ/familie, iar in

raport cu veniturile consumul poate fi interpretat ca opusul economiilor.
Decizia de a consuma este aceea de a nu economisi, economisirea înseamnă
amânarea consumului si releva un caracter atemporal – cum este cel mai
bine? Acum sau mai târziu?

Este evident ca la nivelul unei economii este nevoie de economisirea pentru

a putea dezvolta investițiile. In economiile moderne economiile
indivizilor/familiilor sunt depuse în sistemul bancar (depozite/conturi de
economii) iar investițiile sunt finanțate prin bănci (credite pentru investiții).
Sistemul bancar joaca un rol de intermediar între cei care economisesc si
cei care investesc, oferind o dobândă (sursa de câștig) celor care își depun
banii la banca si percepând o dobândă celor ca doresc sa ia un credit.

Raportat la nivelul Venitului Disponibil, în aproximativ toate statele din

lume nivelul consumului este superior nivelului economisirii. Este si logic
sa fie așa pentru ca bunăstarea prezentă este foarte greu de amânat pentru
ceva ipotetic din viitor. Distribuția consumului pe durata vieții atinge un
vârf în intervalul 35-55 ani, după care ncepe sa se niveleze spre bătrânețe
către un nivel relativ redus.

TEORII DE ANALIZĂ A CONSUMULUI

I. Teoria Keynesistă (Keynes) – Consumul este influențat în mod decisiv de venitul

disponibil curent, deci poate fi scris sub forma unei funcții: C = f(Yd), unde Yd = venitul
disponibil.

Yd = Y (Venit Naţional) – Impozite și Taxe directe (impozitul pe venituri + CAS +

CASS) + TR (Transferuri)
 În același timp, venitul disponibil al unei gospodării se alocă pentru consum (C) şi
pentru economisire (S): Yd = C + S

1. Considerăm că Yd = 1000 u.m. și consumul este 800.

Calculați venitul economisit (S), înclinația medie spre consum și înclinația medie spre Commented [S1]: – inclinaţia medie spre consum (c)– arată
economisire. partea din venitul disponibil alocată consumului
S=1000-800 = 200 u.m. Commented [S2]: inclinaţia medie spre economisire (s)–
arată partea din venitul disponibil alocată economisirii
c=
s=

c= = 0,8 u.m. (cheltuielile pentru consum dintr-un leu venit disponibil)

s= = 0,2 u.m. (economisirea dintr-un leu venit disponibil)

c+s=1

Legea psihologică a lui Keynes = La o modificare a venitului disponibil, consumatorii

acționează modificând consumul într-o proporție mai mică și economisirea într-o
proporție mai mare. Vom avea două situații:
a. La o creștere a venitului disponibil, consumatorii își vor mări înclinația
spre economisire și își vor reduce înclinația către consum
Dacă Yd crește, consumul crește mai puțin decât sporește venitul disponibil și, prin
urmare, înclinația medie spre consum (c) se reduce.
Dacă Yd crește, economisirea crește mai mult decât sporește venitul disponibil și, prin
urmare, înclinația medie spre economisire (s) crește.
b. La o scădere a venitului disponbil, consumatorii își vor mări înclinația
către consum și își vor reduce înclinația către economisire.
Dacă Yd scade, consumul scade mai puțin decât scade venitul disponibil și, prin urmare,
înclinația medie spre consum (c) crește.
Dacă Yd scade, economisirea scade mai mult decât se reduce venitul disponibil și, prin
urmare, înclinația medie spre economisire (s) scade.

2. Presupunem că în T0 Yd=1000, C0=800 și S0=200. În T1, venitul disponibil a crescu

cu 20%, consumul a crescut la 900, iar economisire la 300. Aflați înclinația
marginală spre consum și înclinația marginală spre economisire. Commented [S3]: c’ - reprezintă înclinaţia marginală spre
Yd0 = 1000 Yd1 = 1200 (↑20%) => ∆Yd = 20 consum: creșterea consumului determinată de creșterea
venitului disponibil
C0 = 800; C1 = 900 => ∆C = 100
Commented [S4]: s’ – reprezintă înclinaţia marginală spre
S0 = 200; S1 = 300 => ∆S = 100 economisire: creșterea economisirii determinată de
c’ = creșterea venitului disponibil

c’ =
s’ =
s’ =
c’ + s’ = 1
 3. Inclinația medie spre consum, cazul României
Y Yd C Td Tr S c s
coloană 1 2=1-4+5 3 4 5 6=2-3 7=3/2 8=6/2
2006 344.6 332.9 239.3 42.6 30.9 93.6 0.72 0.28
2007 416 401.2 276.2 53.1 38.3 125 0.69 0.31
2008 514.7 501.5 330.4 66.7 53.5 171.1 0.66 0.34
2009 501.1 498.7 308.3 66.3 63.9 190.4 0.62 0.38
2010 523.7 528.8 321.3 63.5 68.6 207.5 0.61 0.39
2011 556.7 555.1 358.4 69.6 68 196.7 0.65 0.35
2012 587.4 581.5 350 72.9 67 231.5 0.60 0.40
Notă: Y=Produsul Intern Brut; Yd= Venitul disponibil; C=Consum privat; S=Economisire; Td=Impozite pe
venituri și salarii încasate și contribuții sociale; Tr=Cheltuielile cu asistența socială; c=înclinație medie spre
consum; s=înclinație medie spre economisire;
a. Calculați Yd pentru cei 7 ani analizați și economisirea din fiecare an
b. Aflați cum s-au modificat înclinațiile medii spre consum și economisire între anii
2007-2008 (când venitul disponibil a crescut cu aproape 25% de la 401,2 la 501,5 mld
lei) și între anii 2008-2009 (când venitul disponibil a scăzut cu 1%, de la 501,5 la
498,7 mld. lei) și 2009-2010.
2007-2008 2008-2009

2007: C=276,2; S=125; Yd=401,2 2008: C=330,4; S=171,1; Yd=501,5

c= C/Yd=0,69 c=C/Yd=0,66
s=S/Yd=0,31 s=S/Yd=0,34

2008: C=330,4; S=171,1; Yd=501,5 2009: C=308,3; S=190,4; Yd=498,7

c=C/Yd=0,66 c=0,62
s=S/Yd=0,34 s=0,38

În perioada 2007 și 2008, legea psihologică a lui Keynes se verifică. În perioada 2008-2009, legea nu se verifică. Atunci când venitul
Atunci când venitul disponibil a crescut, înclinația medie spre consum disponbil a scăzut, înclinația medie spre consum s-a redus în
s-a redus în timp ce înclinația medie spre economisire a crescut. continuare, în timp ce înclinația medie spre economisire a crescut.

2009-2010

2009: C=308,3; S=190,4; Yd=498,7

c=0,62
s=0,38

2010: C=321,3; S=207,5; Yd=528,8

c=0,61
s=0,39

În perioada 2009-2010, legea se verifică. Atunci când venitul

disponbil a crescut, înclinația medie spre consum s-a redus, în timp ce
înclinația medie spre economisire a crescut.
Alte elemente de aprofundat: fluctuația ciclurilor economice, șomajul, transferurile,
rolul stabilizatorilor automați, intervenția guvernului, J.M. Keynes, cererea derivată, șomaj
keynesian, încrederea în economie ca variabilă endogenă, politici prociclice/anticiclice.

4. Venitul brut (Y) dintr-o economie este de 1400, în timp ce taxele directe (T) sunt
600, iar transferurile guvernamentale (TR) sunt 200. Dacă înclinația marginală spre
consum este de 70% din venitul disponibil, determinați cât va fi economisirea.
Yd=Y-T+TR = 1400 – 600 +200 = 1000.
C=0,7*Yd= 700,
Yd= C+S, deci S = Yd-C= 1000-700=300.

5. Dacă venitul disponibil (Yd) crește cu 200 lei, iar înclinația marginală spre
economisire este 40%, ce se va întâmpla cu consumul (C)?
Yd = C+S
∆Yd =∆C+∆S
Înclinația marg.spre economisire =∆S/∆Yd, deci 0,4 = ∆S/200, așadar ∆S = 200*0,4=80.
∆C = 200-80=120.

II. Teoria venitului permanent

Conform teoriei economistului Milton Friedman, consumul nu depinde de venitul
disponibil curent, ci doar de venitul permanent. Deci, C = f (Ypermanent). Acesta consideră venitul
disponibil (Yd) ca fiind compus din : Ydisponibil = Ypermanent + Ytemporar
Potrivit acestei teorii, indivizii economisesc atunci când Yd > Ypermanent şi vor folosi
aceste economii atunci cand Yd < Ypermanent.

Aplicație:
În T0 venitul permanent (Yp) este 1000, venitul disponibil (Yd) este 1000, iar venitul temporar
(Yt) este 0. Presupunem o înclinație marginală spre consum de 0,7 și, cum consumul depinde
doar de venitul permanent, vom avea o funcție a consumului permanent: Cp=0,7Yp. Aflați
valoarea venitului economisit în perioada T0.

Yd=Yp+Yt.
Cum Yt0 =0, rezultă că Yd0=Yp0=1000.
Deci, potrivit funcției consumului, Cp0=0,7Yp0=0,7*1000=700.
S0=Yd0-C0=1000-700=300.

În T1, venitul disponibil crește cu 20% față de T0, în timp ce venitul permanent rămâne la
același nivel din T0. Aflați noua economisire.
Yd1= Yd0+0,2%*Yd0 =1,2*1000=1200.
Yd1 este mai mare față de Yp1
Yt1=Yd1-Yp1=1200-1000=200.
Cp1=700
Iar S1=1200-700=500.
Creșterea de venit temporar a fost canalizată spre creșterea economisirii, de la 300 în T0 la 500
în T1.

În T2, venitul disponibil scade cu 50% față de T0, în timp ce venitul permanent rămâne la acelați
nivel. Aflați noua economisire.
Yd2= Yd0-0,2%*Yd0=0,5*1000=500.
Yd2 este mai mic decât Yp2
Yt2=Yd2-Yp2=500-1000=-500.
Cp2=700
Iar S2=500-700=-200.
Scăderea venitului cu 50%, care a făcut să avem un Yt în T2 de – 500, a condus la o scădere a
economisirii de la 300 în T0, la -200.

INVESTIȚIILE

Analiza factorilor care influenţează investiţiile

I = f(d’; t; Y; gradul de încredere în evoluţia economiei)
a) d’ – rata dobânzii la creditele pentru investiţii (relaţie inversă)
d’↑ => creditele pentru investiţii ↓ => I ↓ (politica monetară este restrictivă)
d’↓ => creditele pentru investiţii ↑ => I ↑ (politica monetară este expansionistă)

b) t – rata fiscalităţii impusă firmelor (relaţie inversă)

t↑ => costurile firmelor ↑ => I ↓ (politica fiscală este restrictivă)
Exemplu: creşterea impozitului pe profit descurajează investiţiile
t↓ => costurile firmelor ↓ => I ↑ (politica fiscală este expansionistă)

c) PIB sau venitul naţional (relaţie pozitivă)

Dacă PIB ↑ => veniturile din economie cresc => cererea creşte => firmele trebuie să crească
producţia pentru a face faţă creşterii cererii => investiţiile/stocul de capital creşte (firmele
trebuie să achiziţioneze noi elemente de capital fix)
∆Y à ∆K (Inete)
Legătura dintre modificarea venitului şi modificarea stocului de capital reprezintă principiul
acceleratorului.
a = => ∆K=a∆Y
Exemplu: Pentru un nivel al acceleratorului a=0,2 și o creștere a producției (Y) cu 200 u.m.
aflați investițiile nete. Astfel, ∆K va fi de 0,2*200 = 40 => In = 40.

d) Gradul de încredere în evoluţia economiei (relaţie pozitivă)

Optimism => I↑
Pesimism => I↓