Piata Muncii

PIAȚA MUNCII

Cererea de muncă provine din partea firmelor (care oferă locuri de muncă celor apţi de
muncă). Se măsoară prin numărul de locuri de muncă existente la nivelul unei economii.
Oferta de muncă provine din partea populaţiei active (sau forţa de muncă).

Delimitarea termenilor:
Populaţia totală a unei ţări = populaţia activă + populaţia inactivă (peste 15 ani) +
populaţia sub 15 ani

Populaţia activă = populaţia ocupată + şomeri

Populaţia activă din punct de vedere economic (sau forţa de muncă) cuprinde toate persoanele
de 15 ani şi peste, care furnizează forţa de muncă disponibilă pentru producţia de bunuri şi
servicii, incluzând populaţia ocupată şi şomerii.

Rata de activitate a populaţiei de 15 ani şi peste reprezintă proporţia populaţiei active de 15

ani şi peste în populaţia totală în vârstă de 15 ani şi peste (%).

Populaţia ocupată cuprinde toate persoanele de 15 ani şi peste care au desfăşurat o activitate
economică sau socială producătoare de bunuri sau servicii, în scopul obţinerii unor venituri sub
formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii.

Rata de ocupare: raportul dintre populaţia ocupată în vârstă de 15 ani şi peste şi totalul
populaţiei de aceiaşi grupă de vârstă, exprimat procentual.

Populaţia ocupată = salariaţi + alte categorii (lucrători pe cont propriu, lucrători în agricultură
etc)

Rata şomajului: raportul dintre numărul şomerilor definiţi conform criteriilor Biroului
Internaţional al Muncii (BIM) şi populaţia activă totală, exprimat procentual.

Şomajul de lungă durată: situaţia când şomerul nu are de lucru şi este în căutare timp de un an
şi mai mult.

Populaţia inactivă din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele, indiferent de
vârstă, care n-au lucrat cel puţin o oră şi nu erau şomeri în perioada de referinţă. Populaţia
(dpdv economic) inactivă include următoarele categorii de populaţie:
− elevi sau studenţi;
− pensionari (de toate categoriile);
− casnice (care desfăşoară numai activităţi casnice în gospodărie);
− persoane întreţinute de alte persoane ori de stat sau care se întreţin din alte venituri (chirii,
dobânzi, rente etc.);
− persoanele declarate plecate peste hotare la lucru sau în căutare de lucru (această categorie de
populaţie convenţional este atribuită la populaţia economic inactivă).
Persoane descurajate sunt persoanele inactive, disponibile să lucreze în următoarele 15 zile,
care nu au un loc de muncă şi au declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă, dar nu au
întreprins nimic în acest scop în ultimele 4 săptămâni sau că nu caută un loc de muncă din
următoarele motive:
− au crezut ca nu există locuri libere sau nu au ştiut unde să mai caute;
− nu se simt pregătite profesional;
− cred că nu vor găsi de lucru din cauza vârstei;
− au căutat altă dată şi nu au găsit.

Echilibrul pieţei muncii

Observaţie: în realitate nu există o piaţă a muncii unitară la nivelul unei economii, ci una
puternic segmentată în funcţie de calificări şi profesii.

Preţul care se formeaza pe piaţa muncii este salariul real (SR), care reflectă puterea de
cumpărare a salariului nominal (SN, adică suma de bani cu care este remunerat un angajat):
SR = ;
Indicele salariului real: ISR =

SR
Dacă salariul real este superior SRE,
somaj atunci apare şomajul (reflectat grafic de
SR1 Oferta de munca L0 si L1).
E0
SRE Şomajul reprezintă un dezechilibru al
pieţei muncii determinat de existenţa unei
oferte de muncă superioare cererii de
Cererea de munca muncă.

L0 LE L1 L(nr de lucratori)

Şomajul şi formele acestuia

Pentru a identifica numărul de șomeri din economie, în România se aplică 2 metodologii:

1. Metoda BIM (Biroul Internaţional al Muncii): conform acesteia, o persoană este
considerată a fi şomer dacă indeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
- are între 15-74 ani şi nu are loc de muncă;
- s-a aflat în ultimele 4 săptămani în căutarea unui loc de muncă;
- este disponibilă să ocupe un job în următoarele 2 săptămâni.
2. Metoda ANOFM: conform acesteia, şomerii sunt doar acele persoane care primesc
indemnizaţie de şomaj sau sunt înregistraţi la agenţiile de ocupare a forţei de muncă (după ce
încetează plata indemnizaţiei).

Obsevaţie. În România numărul de şomeri s-a redus în 2011 comparativ cu 2010 cu aproximativ 200.000 în
condiţiile în care numărul locurilor de muncă din economie s-a redus. Adică a scăzut şi numărul de locuri de
muncă, dar a scăzut şi şomajul! Explicaţia: şomajul s-a redus nu prin găsirea unui loc de muncă, ci prin ieşirea
din evidenţele agenţiilor de plasare a fortei de muncă (o parte dintre şomerii cărora le-a expirat perioada de
acordare a indemnizaţiei de şomaj nu s-au mai înregistrat că sunt în căutarea unui loc de muncă (adică nu mai sunt
şomeri conform metodei ANOFM).

Rata şomajului se calculează ca raport procentual între numărul de şomeri şi populaţia

activă (forţa de muncă).
Rș =
Rş conform BIM (România, iunie 2011) =
Rş conform ANOFM (România, iunie 2011) =

Formele şomajului
1. Şomajul ciclic (conjunctural) - șomajul cauzat de reducerea cererii în economie ca urmare a
recesiunii economice (decalajul recesionist).
2. Şomajul sezonier – șomajul determinat de activităţile sezoniere. De exemplul scăderea
activității economice din construcţii pe timp de iarnă, care generează o creștere a șomerilor
din acest sector, sau a serviciilor hoteliere de la mare în perioadele din afara sezonului
estival, etc.
3. Şomajul fricţional – este rezultatul fricţiunilor de pe piaţa muncii (în care există atât someri
cât şi locuri de muncă vacante). Aceşti şomeri sunt în tranziţie între 2 job-uri, căutându-şi
un loc de muncă mai bine plătit într-un domeniu în care există locuri de muncă vacante.
è Şomajul – surplus de ofertă de muncă
è Locuri de muncă vacante - surplus de cerere de muncă

În literatura economică există un instrument care evidenţiază relaţia dintre rata

șomajului şi rata locurilor de muncă vacante, instrument reprezentat de curba BEVERIDGE.
Conform acesteia, există o relaţie inversă între cele două variabile. Astfel, în perioadele de
expansiune, rata şomajului se reduce şi rata locurilor de munca vacante creşte. Şomerii pot
căuta şi pot găsi mai uşor locuri de muncă mai bine plătite. Pe de altă parte, în perioadele de
recesiune, rata şomajului creşte şi rata locurilor de muncă vacante se reduce. O parte dintre
şomeri vor ocupa şi locuri de muncă mai prost plătite.

4. Şomajul structural – este rezultatul dezechilibrului dintre structura cererii şi structura

ofertei de muncă (diferenţe între competenţele lucrătorilor, oferite şi cerute pe piaţa muncii).
Dintre cele 4 forme de somaj enunţate, şomajul structural se elimină cel mai greu deoarece
şomerii trebuie să se recalifice (în condiţiile în care profesiile deţinute anterior nu mai sunt
cerute pe piaţa muncii).

În general, şomajul ciclic se reduce mai uşor decât şomajul structural. Astfel, politicile
macroeconomice expansioniste în perioada de recesiune conduc la scăderea somajului ciclic.
Politicile de stimulare a ofertei agregate (noi investiţii, creşterea nivelului de educaţie/a
calificărilor forţei de muncă determină scăderea şomajului structural.
5. Şomajul natural - este acel şomaj care există în condiţiile în care economia produce la
nivelul său potenţial. Este format din şomaj fricţional + şomaj structural.
APLICAȚII
1. În tabelul de mai jos sunt sintetizate date privind populația și piața muncii din
România în anii 2011 și 2012. Folosiți datele din tabel pentru a răspunde la următoarele
întrebări:

România (milioane persoane) 2011 2012

Populația totală 21,43 21,317
Populația activă 9,76 9,89
Număr șomeri 0,71 0,68
Număr salariați 6,10 6,18

a) Care este populația ocupată în 2011 și 2012?

Populația activă= Populația ocupată + Număr de șomeri
Populația ocupată= Populația activă - Număr de șomeri
2011: Pop. ocupată =9,76-0,71=9,05 milioane persoane.
2012: Pop. ocupată=9,89 - 0,68=9,2 milioane persoane

b) Care este rata de activitate în anul 2012, în contextul în care populația sub 15 ani
este 3,19 milioane?
Rata de activitate= (Populația activă/ Populația totală peste 15 ani) *100
Știm că Populația totală = populația activă peste 15 ani +populația inactivă peste 15 ani +
populația sub 15ani
Deci, Populația totală peste 15 ani = Populația totală – populația sub 15 ani
Pentru anul 2012, avem: Populația totală peste 15 ani= 21,317-3,190=18,127
Rata de activitate în 2012 va fi:
R activitate =(9,89/18,12)*100=54,5%

c) Care este rata șomajului în 2011 și 2012?

Rata șomajului= (Număr de șomeri/ Populața activă)*100
2011: Rș= (0,71/9,76) *100=7,2%
2012: Rș= (0,684/9,89)*100=6,9%

d) Dată în economia României se estimează o rată naturală a șomajului (NAIRU) de 6%,

cât de mult șomaj ciclic exista în 2011 și 2012? Bazându-ne pe rata șomajului ciclic, ce
tip de decalaj de producție există în economie?
Rș=Șomaj ciclic + NAIRU
Șomaj ciclic=Rș – NAIRU
2011=7,2%-6%= 1,2%
2012=6,9%-6%= 0,9%

În ambii ani avem un decalaj de producție recesionist, rata șomajului fiind peste rata naturală a
șomajului, cel corespunzător PIB-ului potențial. Fiind decalaj recesionist, respectiv un deficit
ce cerere agregată, se înregistrează un șomaj ciclic pozitiv.
 2. Presupunem că piața muncii din România este segmentată în 2 piețe distincte:
i.O piață a lucrătorilor cu calificări reduse, pe care există un salariu real de echilibru de
750 de lei
ii.O piață a lucrătorilor cu calificări înalte, unde salariul real de echilibru este de 1600 de
lei.

Dacă pe piață guvernul hotărăște să majoreze salariul minim de la 700 la 900 de lei, pe ce piață
se va înregistrat un șomaj mai ridicat? Reprezentați grafic.

Pe piața lucrătorilor cu calificări reduse se va înregistra un șomaj mai ridicat ca urmare

a deciziei guvernului de a majora salariul minim, pentru că va exista un exces de ofertă de
muncă (sau un deficit cerere).
Potrivit graficului de mai sus se observă că, în cazul pieței lucrătorilor cu calificări
reduse și la un salariu de 900 lei – peste cel de echilibru - cantitatea de muncă cerută este mai
mică decât cea oferită. Există un exces de ofertă pentru că firmele doresc să angajeze mai
puține persoane la un nivel impus al salariului 900 lei. De cealaltă parte, pe piața lucrătorilor
cu calificări înalte, se observă că majorarea salariului minim nu are niciun efect, pentru că
salariul de echilibru se situa oricum peste nivelul impus de guvern.

3. Dacă raportul din numărul de șomeri și populația ocupată este de 1/5, cât este rata
șomajului?

Nr.șomeri/ pop.ocupată = 1/5, adică 5 șomeri = pop.ocupată

Populația activă = Pop.ocupată + nr.șomeri
Rș = Nr.șomeri/pop.activă *100 = Nr.șomeri/(Pop.ocupată+nr.șomeri) *100 = Nr.șomeri/6Nr.
șomeri *100 = 1/6 * 100 = 16,67%.
 4. Populația ocupată într-o economie este de 200000, în timp ce numărul de șomeri este
de 10% din populația ocupată. Determinați rata șomajului (ca procentaj din populația
activă).

Rș=Nr.șomeri/Pop.activă *100
Populația activă = Pop.ocupată + nr.șomeri
Nr. șomeri = 0,1*200000 = 20000
Astfel, populația activă =220000, ceea ce face ca rata șomajului să fie
Rș=20000/220000 * 100 = 9%.

Rigiditățile de pe piața muncii - Atunci când ne referim la rigidități, ne referim în

principal la câțiva factori (mai pot fi și alții):

• Un sistem generos de acordare a ajutoarelor de șomaj – În Europa există o pondere

mare a ajutoarelor de șomaj în salariul net și o durată relativ ridicată în care acestea se acordă
(cel puțin până în 2010-2011, perioadă în care mai multe state au început să implementeze
diferite reforme pe piața muncii, în special țările cu probleme: Grecia, Italia, Spania, Portugalia,
etc.)

• De cele mai multe ori ajutoarele de șomaj sunt o necesitate, însă acordarea unor beneficii
generoase, necondiționate și de alte elemente complementare, poate duce la o creștere a
șomajului pe cel puțin două căi: se reduc stimulentele șomerilor de a-și căuta un loc de muncă
și pot crește salariile pe care firmele trebuie să le plătească – cu cât beneficiile de șomaj sunt
mai mari, cu atât firmele trebuie să plătească salarii mai mari pentru a-și motiva angajații și
pentru a-i păstra pe aceștia. Elemente complementare ar putea fi reprezentate de condiționalități
impuse pentru primirea ajutorului de șomaj (înscrierea la cursuri de pregătire profesională,
recalificare, nerefuzarea ofertelor de joburi corespunzătoare cu pregătirea persoanei respective,
elaborarea unui plan de carieră care să fie urmat, etc.)

• Un grad ridicat de protecție a angajaților – prin protecția angajaților economiștii se

referă la setul de reguli ( legislația muncii) care duce la creșterea costurilor pentru firme atunci
când acestea recurg la concedieri. Aici se pot include plata unui anumit număr de salarii
compensatorii, necesitatea de a se justifica atunci când concediază persoanele, posibilitatea
lucrătorilor de a contesta decizia, etc. care îngreunează capacitatea de ajustare a firmelor atunci
când se confruntă cu o situație economică ce necesită o reducere a producției și, implicit, a
numărului de salariați.
Scopul protecției salariaților este de a reduce concedierile și, prin urmare, de a proteja
angajații de riscul de a deveni șomeri. Totodată, aceasta crește și costurile cu forța de muncă
ale firmelor, reducând astfel numărul angajărilor și îngreunând sarcina șomerilor de a-și găsi
un loc de muncă.
• În același timp, evidențele empirice arată faptul că, deși protecția angajaților nu duce
neapărat la o creștere a șomajului, aceasta schimbă natura șomajului – dinamica fluxului de
șomeri se reduce, însă durata medie a șomajului crește. Această durată mai mare a șomajului
crește riscul ca persoanele care au rămas șomere să-și piardă în timp abilitățile sau/și să fie
descurajate, reducându-se astfel șansele de angajare.

• Salariile minime – cele mai multe dintre statele membre ale UE au stabilite praguri ale
salariului minim. În unele state, ponderea salariului minim în salariul median (salariul median
este diferit de salariu mediu, fiind salariul din mijloc, dintr-o listă a salariilor clasificate în
ordine crescătoare) poate fi destul de ridicată. Așa cum am arătat mai sus, prin stabilirea unor
salarii minime la niveluri ridicate se sporește riscul diminuării locurilor de muncă cel puțin în
cazul lucrătorilor cu abilități reduse, crescând astfel rata șomajului.

• Regulile de negociere – În majoritatea statelor europene, există înțelegeri/contracte de

muncă colective – negociate între firme (patronate) și sindicate (reprezentanții angajaților), iar
un contract agreat la nivelul unui subset de firme și sindicate poate afecta toate firmele din
sector (inclusiv pe cele care nu fac parte din sindicatele respective ce negociază contractul),
ceea ce, din nou, poate duce la un șomaj mai ridicat. Se poate considera că șomajul mai ridicat
este necesar pentru a reconcilia cererile angajaților cu salariile pe care firmele doresc să le
plătească. Un șomaj ridicat reduce din puterea de negociere a sindicatelor în favoarea puterii de
negociere a firmelor.