I. INDICATORI MACROECONOMICI.

II. VENITURI. CONSUM. INVESTIȚII ȘI ECONOMII

MACROECONOMIA – este partea analizei economice care studiază procesele,

fenomenele, acțiunile, faptele într-o manieră agregată, privită la nivelul ramurii economiei
naționale. Cu alte cuvinte, Macroeconomia studiază activitatea economică la nivelul
economiei naționale, privită ca un tot unitar unde se realizează cererea și oferta agregată,
respectiv producția, repartiția, schimbul și consumul care au loc între diferiți agenți
economici naționali / străini și instituții ale statului.
Cererea agregată (CA) – reprezintă ansamblul bunurilor și serviciilor care se cer și pot
fi achiziționate (la nivel național) de către agenții economici autohtoni, stat și străinătate, în
funcție de prețul mediu din economie, într-o perioadă de timp, de un an. În noțiunea de Cerere
Agregată intră exportul de bunuri produse pe teritoriul național.

CA = C + G + I + EN (X-M)

Oferta agregată (OA) - reprezintă ansamblul bunurilor și serviciilor care se pot produce pe
teritoriul autohton sau care provin din import, în funcție de prețul mediu la nivel național ce se
stabilește într-o perioadă de timp, de regulă un an calendaristic. Oferta agregata se analizează atât
pe termen scurt, cât și pe termen lung.
Pentru măsurarea rezultatelor obținute ca urmare a activității umane, dar și pentru urmărirea
evoluției economiei pe termen lung, prin prisma agregatelor (consum, investișii, economii) este
necesară analiza statistică a principalilor indicatori macroeconomici. Aceștia sunt următorii:
1. PGB (Produsul Global Brut) – cuprinde întreaga activitate economică pe o anumită
perioadă (de regulă un an) dintr-o țară. Se calculează prin însumarea consumului final și a
consumului intermediar.
PGB = Consum final (Cp + Cg + Ibrute) + Consum Intermediar (CI)
PGB= PIB + Consum Intermediar
Consum final = Cp + Cg +Ibrute
În consumul final (Cf) – intră bunurile și serviciile folosite pentru satisfacerea nevoilor
individuale (Cp) și sociale / guvernamentale (Cg) si investițiile brute (Ib). Consumul
Intermediar nu intră în calculul Consumului final și nici în PIB.
În consumul intermediar (CI) – reprezintă totalitatea bunurilor rezultate dintr-un
proces de producție, dar care participă în continuare la un alt proces de producție, în mod
analog, bunurile finale sunt acele bunuri destinate direct consumului. Consumul
intermediar nu se include în PIB!!!
 2. PIB (Produsul intern brut) – reprezintă valoarea de piață a tuturor bunurilor finale și a
serviciilor produse, destinate doar consumului final, respectiv bunuri și servicii care sunt
prestate pe teritoriul național, în decursul unei perioade, de regulă un an calendaristic.

PIB = PGB - CI
PIB se poate determina prin 3 metode:

a. Metoda producției: PIB = ∑VAB i = VAB sector agricol + VAB sect. industrial +
VAB sect. terțiar + VAB sector cuaternar

VAB – valoarea adăgată brută a producției realizată de fiecare sector din

economie

b. Metoda cheltuielilor: PIB = Cp + Cg + Ib + EN (export net)

I brută = I netă + CCF (A)

În Ib (investitia brută) intră – formarea brută a capitalului fix (FBCF), variația stocurilor
de capital (I netă - atât la produsele finite, cât și la materii prime, materiale) și investiția
rezidentială (achiziționarea de locuințe noi construite și reprezintă o investiție din punctul de
vedere al veniturilor care se pot obține din închirierea acestora, cât și în termenii costului de
oportunitate; în situația în care persoana respectivă nu ar avea unde să locuiască și ar fi nevoită
să plătească contravaloarea unei chirii, precum și amortizarea (costul capitalului fix).
Formarea brută a capitalului fix (FBCF) – este formată din ansamblul elementelor (utilaje,
echipamente) care participă la mai multe cicluri de producție, se utilizează treptat și se înlocuiesc
după o perioadă de timp.
CCF (A) – consumul de capital fix sau Amortizarea
Cp (C) – consumul privat (al menajelor/ gospodării / familii) include toate cheltuielile
efectuate de menaje cu achizitionarea bunurilor durabile (de folosință îndelungată) și
nondurabile.
Cg(G) (cheltuieli guvernamentale) – reprezintă cheltuielile efectuate de către stat, prin
intermediul ministerelor și a instituțiilor publice (sănătate, educație, cultură, investiții,
infrastructură, telecomunicații, etc).
EN – Export Net, unde X – export și M - import

EN = X – M

c. PIB prin metoda veniturilor cuprinde însumarea tuturor veniturilor înregistrate la nivel
național, în decursul unui an, respectiv:
 venituri din salarii (inclusiv contribuțiile aferente salariului)
 venituri din profit (indiferent dacă acesta a fost distribuit sau nu acționarilor)
 venituri din dobânzi (dobânzile la datoria publică nu se includ în PIB)
  venituri din rentă (închirierea factorilor de producție)
 venituri din munca desfășurată pe cont propriu (notari, avocați, artiști,etc)
 venituri din impozite indirecte (TVA, accize, taxe vamale)
 venituri din deprecierea capitalului (amortizare)
 venituri din transferuri și comisioane
3. PIN (Produsul Intern Net) – se referă la valoarea bunurilor și serviciilor dintr-o țară și
într-o anumită perioadă de timp destinate consumului final, în care sunt cuprinse numai
investițiile nete și sunt excluse cele efectuate din amortizări.
Investiții brute (Ib) = Investiții nete (In) + Investiții din amortizări (A / CCF)
PIN = PIB - A
4. PNB (Produsul Național Brut) sau VNB (Venitul Național Brut) – reprezintă valoarea
de piață a tuturor bunurilor finale și a serviciilor obținute, respectiv prestate de către agenții
economici naționali, indiferent de teritoriu, într-o perioadă determinată de timp, de regulă
un an. PNB (VNB) se calculează adăugând la PIB producția finală brută a agenților
naționali care își desfăsoară activitatea în străinătate și scăzând producția finală brută a
agenților străini.

PNB (VNB) = PIB + / - SVS

SVS – soldul veniturilor rapoartelor economice externe, se calculează ca diferență dintre

veniturile realizate de către agenții economici național în străinătate și veniturile realizate
de către agenții economici străini pe teritoriul național.
PNB (VNB) – privit ca producție finală exprimată prin prețul pieței, reprezintă oferta
agregată, privit sub aspectul cheltuielilor PNB (VNB) reprezintă cererea agregată.
5. PNN (Produsul Național Net) – cuprinde valoarea produselor și serviciilor create și
consumate într-o țară, într-o anumită perioadă de timp, la care se adaugă soldul balanței
rapoartelor economice externe (pozitiv sau negativ), fără amortizare.
PNN = PNB (VNB) – A (CCF)
PNN = PIN + / - SVS

6. Venitul național (VN) – reprezintă PNN estimat la prețul factorilor de producție sau
însumează veniturile dobândite de către agenții economici care asigură factorii de
producție.

VN = PNN pf

pf – prețul factorilor de producție (p, L, K)

7. Venitul personal (VP) – este venitul ajuns la nivel populației/ gospodăriilor și care
urmează a fi supus impozitului pe venit.

VP = VN – Cas -Tpf - Pn + Tr
Cas- contribuțiile la asigurările sociale plătite de firme
Tpf – taxe pe venit plătite de firme
Pn – profituri nedistribuite și alte venituri nedistribuite
Tr – transferuri către populație
8. Venitul personal disponibil (VD) – se obține dacă din venitul personal se scad toate taxele
suportate de menaje, adică reprezintă acel venit pe care familiile îl pot efectiv utiliza pentru
consum și economii.

VD = VP – Taxe / Impozite

9. Deflatorul PIB – reprezintă un indicator cu ajutorul căruia se poate măsura inflația, fiind
mai cuprinzător decât indicele general al prețurilor (IGPC). Ca dezavantaj, deflatorul PIB
necesită un interval de timp mai lung pentru elaborare, fapt ce determină utilizarea sa mai
rar în economie, întrucât implică îngreunarea luării deciziilor de politică macroeconomică.

Deflatorul PIB = PIB nominal / PIB real

PIB nominal – reprezintă valoarea PIB -ului calculată în prețurile curente (în momentul
t1)
PIB real – reprezintă valoarea PIB -ului calculată în prețurile constante (prețurile de la
momentul t0)
Pentru stabilirea nivelului indicatorilor macroeconomici se pot utiliza două
categorii de prețuri:
a) prețul factorilor de producție- arată valoarea nou creată a bunurilor economice,
fară să se tină seama de impactul mediului extern
b) prețul peței calculat ca sumă dintre prețul factorilor și cuantumul taxelor și
impozitelor valabile conform legislației în vigoare.

prețul pieței = prețul factorilor de producție + taxe / impozite

II. VENITURI. CONSUM. INVESTIȚII ȘI ECONOMII.

Fluxurile economice esențiale care trebuiesc echilibrate în vederea asigurării unei creșteri
economice se referă la:
1. Producția (oferta) sau veniturile realizate pe ansamblul activității economice – Y
2. Consumul (C)
3. Economiile (S) de la saving, din engleză care înseamna economie / a economisi
4. Investiții (I)
Plecăm de la premisa că Y = C și S= I, în cazul acesta obținem urmatoarele ecuații:
 A. Destinația venitului Y = C+ S (gospodării/ menaje)
sau
Y = C + I ( agenți economici)
unde S = I (economiile sunt egale si pot fi inlocuite de investiții)
Venitul și Consumul sunt două categorii economice strâns legate între ele.
Consumul (Cp) – reprezintă cheltuiala efectuată pentru achiziționarea bunurilor și serviciilor
durabile și nondurabile într-o perioadă de timp. Venitul în cadrul economiilor de piață, se
prezintă sub trei aspecte: Venit Național (VN), Venit Personal (VP) și Venit Disponibil (VD).
Conform Teoriei psihologice a lui Keynes – între venit și consum există o relație (directă), cu
observația că la o creștere a venitului are loc și o creștere a consumului, dar într-o măsură mai
mică.
B. Rata consumului c– mărimea absolută a consumului depinde atât de volumul
venitului, cât și de rata consumului. Se calculează ca raport procentual între
cheltuielile de consum și venit (disponibil).

c = C / Y * 100 (%)

C. Înclinația marginală spre consum (c’) – se calculează ca raport între sporul de

consum (∆ C) și sporul de venit (∆Y)

c’ = ∆C / ∆Y

Economiile (S) – reprezintă surplusul de venit (Y) peste cheltuielile de consum (C).

S=Y–C

Mărimea absolută a economiilor depinde de mărimea venitului și de cota de venit care se

alocă pentru economii, independent de factorii care o determină și de nivelul ei concret.
D. Rata economiilor (s) sau înclinația medie spre economii, se calculează ca
raport procentual între masa economiilor (S) și cea a venitului (Y).

s = S / Y *100 (%)

E. Înclinația marginală spre economii (s’) – raportul dintre variația economiilor

(∆S) și cea a venitului (∆Y), reprezentând raportul dintre creșterea economiilor
și cea a venitului și arată cu cât sporesc economiile la creșterea cu o unitate a
venitului.

s’ = ∆S / ∆Y
∆Y = ∆C + ∆S => ∆S = ∆Y - ∆C

(modificarea venitului se transformă într-un surplus de consum și economii).

 F. Multiplicatorul investițiilor (K) arată care este sporul VD (venitul disponibil
sau Y) antrenat de creșterea investițiilor cu o unitate.

K = ∆Y / ∆ I ; K = 1 / 1 - c’ sau K = 1 / s’

Investiția – se realizează atunci când un agent economic (o firmă) consideră că o să

obțină un venit mai mare decât cheltuiala necesară efectuării acelei investiții.
Factorii de influență ai investiției sunt:
 anticipările investitorului
 costul investiției sau suma investită
 venitul investiției
Atunci când un investitor anticipează o înbunătățire a mediului de afaceri, investițiile vor
crește; riscul este direct proporțional cu investiția, aceasta însemnând că riscul asumat de
întreprinzător va fi mai mare atunci când venitul sperat a se obține în urma investiției va fi de
asemenea mai mare, iar profitul pe măsura acestuia. Costul investiției îmbracă forma unui cost de
oportunitate, în sensul că întreprinzătorul ar fi putut obține o sumă de bani sub forma unei
dobânzi, dacă nu ar fi reinvestit profitul obținut si ar fi depus banii la bancă sub forma unor
depozite. Creșterea economică reprezintă un proces complex și continuu, ce se
înregistrează pe termen mediu și lung, caracterizat în principal de creșterea PIBr / loc (PIB
real pe cap de locuitor).
Exemplu Aplicație rezolvată:
1. În perioada de referință t0, nivelul consumului (C0) era de 12.000 mil lei și rata
consumului (co) era de 0,6. Să se calculeze înclinația marginală spre consum (c’), dacă se
știe că în perioada curentă t1 consumul crește (∆C) cu 4.000 mil lei, iar venitul cu 40%.
c0 = C0 / Y0 * 100 (%) =>V0 = C0 / c0 = 12.000 / 0,6 =>20.000 mil lei
(s-a calculate venitul din perioada de bază V0)
V1 = 1,4 * V0 = 1,4 * 20.000 = 28.000 mil lei (s-a calculat venitul din perioada curentă V1)
∆V = V1 – V0 = 28.000 – 20.000 = 8.000 mil lei (s-a calculat sporul absolut al venitului ∆V)
c’ = ∆C / ∆Y => 4000 / 8000 = 0,5 (se calculează înclinația marginală spre consum c’)
2. Se cunosc următoarele date:
- cheltuieli personale (Cp) 600 mld u.m.
- impozite indirecte 400 mld u.m
- exporturi (X) 240 mld u.m.
-importuri (M) 200 mld u.m.
- cheltuieli guvernamentale (Cg) 200 mld u.m.
- investitii brute (Ibrute) 150 mld u.m
- consumul de capital fix (CCF) 60 mld u.m.
Se cere:
 a) PIB =? PIB = Cp + Cg +I brute + EN (X-M) = 600 +200 + 150 + 40 = 990 mld
u.m.
b) investiția netă =? Inv.brută = Inv. netă +CCF => Inv. netă = Inv. brută – CCF =
150-60 = 90 (Inv. netă)
c) Exportul Net (EN) =? EN = X – M = 240-200 => EN = 40 mld. u.m.
d) PIN = ? PIN = PIB – CCF => 990 – 60 = 930 mld u.m (PIN).
III. APLICATII - INDICATORI MACROECONOMICI. VENITURI. CONSUM.
INVESTIȚII ȘI ECONOMII.

A. Rezolvați următoarele probleme:

1. Se dau următoarele elemente:
- consum privat (personal Cp) 900 mld.u.m.
-consum guvernamental (Cg)400 mld.u.m.
-formarea netă a capitalului fix 100 mld u.m.
-variația stocurilor de capital 200 mld u.m.
-amortizarea (A)100 mld u.m.
-exportul (X) 500 mld u.m.
-importul (M) 300 mld u.m.
- valoarea producției finale obținută de agenții economici naționali în străinătate 1100
mld u.m.
- valoarea producției finale obținută de agenții economici străini pe teritoriul național 700
mld u.m.
Cunoscând datele de mai sus și relațiile dintre acestea, să se calculeze Produsul Național
Net (PNN).
2. Într-o economie națională, Produsul Global Brut este de 1200 mld u.m., iar diferența
dintre producția finală a agenților naționali ce-și desfășoară activitatea în străinătate și a
agenților străini ce-si desfășoară activitatea pe teritoriul național este de -20 mld.u.m.
Consumul intermediar este de 300 mld u.m., iar înlocuirea capitalului fix scos din
funcțiune este egală cu 200 mld u.m. Calculați mărimea Produsului Național Net.
3. Valoarea totală a bunurilor și serviciilor produse într-un an în cadrul unei economii
naționale este de 8000 mld u.m., din care 25 % reprezintă consumul intermediar. Știind
că formarea brută de capital reprezintă 40% din PIB (investițiile brute), iar investițiile
nete reprezintă 80% din cele brute. Să se calculeze valoarea consumului de capital fix
(CCF).
4. Calculați ponderea cheltuielilor (c) pentru consum în totalul venitului pe care îl are o
familie, știind că acesta alocă pentru consum 600 u.m., iar pentru economii 200 u.m.

B. Răspundeți la următoarele întrebări cu Adevărat sau Fals și argumentați

răspunsul:
1. Venitul este ultima determinantă a consumului unei familii sau gospodării.
2. Diferența dintre export și import este exportul net.
3. PIB este întotdeauna mai mare decât PGB.
4. La o creștere a venitului cresc cheltuielile pentru consum, dar scade ponderea acestora în
venit.
5. Conform legii psihologice a lui Keynes, oamenii înclină să-și mărească consumul când
venitul lor crește, dar nu atât cu cât sporește venitul.
6. PIB este egal cu consumul final.
7. Dacă două țări înregistrează același nivel al PIB-ului, atunci nivelul de trai din cele două
țări este același.
8. Investițiile nete se calculează prin adăgarea investițiilor brute la care se adaugă investiția
în amortizare.
9. Consumul intermediar de bunuri și servicii este o componentă a PIB.
10. Soldul balanței de plăți externe este o componentă a PGB.

C. Alegeți răspunsul corect:

1. PNN este egal cu:
a. PGB – Importul
b. PGB – CCF
c. PNB (VNB) – CCF
d. Investiții nete + CCF
e. Investiții brute – CCF
2. Venitul național exclude:
a. dobânda netă
b. profitul întreprinzătorului
c. consumul capitalului fix
d. renta
e. profitul corporațiilor
3. Ce factori determină modificarea economiilor?
a. modificarea venitului
b. modificarea stocurilor de bunuri durabile
c. consumul intermediar
d. modificarea taxelor
e. a si d
f. b
g. a, b și d
4. În structura valorică a tuturor indicatorilor macroeconomici intră:
a. investițiile brute
b. investițiile nete
c. consumul personal și guvernamental de bunuri și servicii
d. b și c
e. consumul intermediar
f. a, b și e
g. a, b, c, e
5. PIB prin metoda cheltuielilor se determină astfel:
a. PIB = Cp +Cg + I brute + CI
b. PIB = Cp + Cg + Ibrute + EN
 c. PIB = Cp + Cg + Ibrute – SVS
d. PIB = Cp + Inete + EN + Cg + Ibrute
6. PNN este egal cu:
a. PGB – EN
b. PGB – A (CCF)
c. PNB - CCF (A)
d. Investiții nete + CCF (A)
e. Investiții brute – CCF (A)
7. PNB se poate calcula prin următoare formulă:
a. PNB = PIB + / - SVS
b. PNB = PIB + Inv.nete – CCF
c. PNB = Cp + Cg + Ibrută + CI
d. PNB = Cp + Cg + Ineta + A (CCF)
8. Produsul intern brut (PIB) reprezintă:
a. o parte din consumul intermediar
b. o parte din venitul național
c. o parte din valoarea totală a bunurilor și serviciilor produse într-o anumită periodă
de timp
d. doar bunurile și serviciile care intră în consumul populației
9. Înclinația marginală spre consum (c’) se calculează după formula:
a. ∆ S / ∆Y
b. ∆ Y / ∆C
c. ∆C / ∆Y
d. ∆C / ∆S
10. Multiplicatorul investițiilor (K) se calculeaza astfel:
a. 1 / 1 – c’
b. 1 / c’
c. 1/ s’
d. S / Y
e. C/ S
f. a +c +d
g. a +c
h. a + b
Asist. univ.dr. Elena Raluca Cristian