Cuprins

 1. Argument (Clasificarea vinurilor)

 2.Analiza organoleptica
 2.1 Determinarea extractului sec total
 2.2 Determinarea concentratiei alcoolice cu alcoolemetrul
 2.3 Determinarea zaharului reducator si a zaharozei din vinuri
 2.4 Determinarea glicerinei din vin
 2.5 Determinarea aciditatii totale
 2.6 Determinarea aciditii volatile la vinuri
 2.7 Determinarea cenusii la vinuri
 3. Rezultate practice
 4. Norme de protectia muncii PSI si igiena
Argument
 Am ales aceasta tema pentru a prezenta urmatoarele
caracteristici senzoriale : fizico-chimice si
microbiologice ale produselor analizte .
 Lucrarea cuprinde mai multe capitole .
 Dupa prezentarea urmatoarelor insusiri , respectiv
analize fizico-chimice s-a trecut la efectuarea
analizelor prezentând-se rezultatele practice obtinute
cu concluziile trase pentru fiecare proba analizata .
 Produsul poate corespunde sau nu , din punct de
vedere calitativ poate fi consumat sau nu , poate fi
proaspat sau alterat , sau poate fi impropriu
consumului .
 Aceste concluzii sunt trase in urma efectuarii tuturor
analizelor , astfel incat prin comparare intre rezultatele
obtinute si rezultatele continute in standarde (acte
normative si legi in vigoare ) se constata ca produsul
indeplineste sau nu conditiile din standarde .
 Igiena in laborator ocupa un loc important atat pentru
analizele organoleptice , fizico-chimice si microbiologice
alaturi de normele de protectie a muncii si PSI care sunt
obligatorii in orice laborator si la orice loc de munca .
 Sunt prezentate sumar principalele norme enuntate mai
sus.
 Prezentarea produsului are loc inaintea analizei senzoriale ,
facandu-se si o clasificare a lor unde este cazul .
 Lucrarea avand un cararcter didactic isi propune sa
prezinte caracteristicile standarde alaturi de cele obtinute
la lucrarile practice astfel incat sa se poata alege o concluzie
asupra calitatii produsului .
 Clasificarea vinurilor
Vinurile se impart dupa mai multe criterii :
1 . Dupa continutul de zahar :
-Vinuri seci cu continut redus de zahar
-Vinuri demiseci cu continut redus de zahar
-Vinuri demiseci cu continut moderat de zahar
- Vinuri dulci (desert)
2. Dupa provenienta :
- Vinuri de masa sau obisnuite
- Vinuri de potgorie
3. Dupa continutul de alcool :
- Vinuri obisnuite (de masa)
- Vinuri cu continut moderat de alcool :
- Vinuri alcoolizate (sampanie)
4. Dupa culoare :
- Vinuri albe
- Vinuri rosii
- Vinuri roze
 Analiza organoleptica
 Analiza organoleptica consta in principal in degustarea vinului , fiind in
acelasi timp factorul hotarator in aprecierea calitatii .
 Pentru atingerea scopului , degustarea se face de regula de cadrele
calificate in acest domeniu si cu experienta .
 Paharele utilizate trebuie sa fie confectionate din sticla incolora , cu picior
, iar camera unde se face degustrea trebuie sa fie curata , fara mirosuri
strine , bine luminata in mod natural , (de circa 18 °C)
 Culoarea si umiditatea vinului se aprecieaza vizual , urmarindu-se si
modul de degajare a bioxidului de carbon
 (la vinurile spumante si la sampanie ).
 Buchetul si finetea vinului se aprecieaza cu ajutorul mirosului ,
sesizandu-se si eventualele izuri straine si alte defecte de miros .
 Dulceata ,aciditatea , taria alcoolica , amareala si chiar extractul se
aprecieaza cu ajutorul gustului , prin degustare propriu-zisa .
 Identificarea vinului aflat in fermentatie se face cu ajutorul auzului .
 In vederea aprecierii obiectivizarii degustarii , probele de vin trebuie sa fie
prezentate intr-o anumita ordine , incepandu-se cu vinurile albe de
consum curent , apoi cu cele albe seci superioare , cele rosii seci de
consum urgent si superioare , cele albe demiseci si dulci , rosii demiseci si
dulci aromate .
Determinarea extractului sec total
 Prin extractul sec total se intelege continutul de substante nevolatile
dizolvate sau dispersate coloidal in vin .
 Extractul sec total se poate determina fie direct prin evaporarea vinului , fie
indirect prin determinarea densitatii .
Determinarea extractului sec total prin uscare se aplica pentru vinurile cu
extract pana la 40 g/l . Aparatura necesara determinarii :
 -etuva de apa cu peretii dubli prin (sarma) alama , cu 8 compartimente ,
capsula de platina cu fund plat , capacitate de 75 ml, baia de apa .
 In capsula de platina tarata in prealabil se introduc 50 ml vin filtrat . Se
aseaza capsula pe baia de apa pentru evaporare , pana cand lichidul atinge o
consistenta siropoasa .
 Se sterge capsula in exterior si se aseaza pe un trepied de aluminiu intr-un
compariment al etuvei , unde se usuca in coninuare timp de 2 ore si
jumatate , dupa aceasta . Capsula se raceste si se cantareste la balanta
analitica .
 Calculul se face cu relatia :  Densitatea solutiei apoase
a extractului se calculeaza
cu relatia :

m1= masa capsulei goale

m2 = masa capsulei cu extract
V = volumul de vin luat pentru
determinare , ml
b. Determinarea extractului sec total prin
determinarea densitatii . Metoda se
bazeaza pe relatia care exista intre
densitatea solutiei apoase a extractului , Cunoscând densitatea soluţiei apoase a
densitatea vinului si densitatea extractlui extractului se deduce cu ajutorul tablelor
alcoolic . valoarea conţinutului de extract sec
total.
DETERMINAREA CONCENTRATIEI ALCOOLICE CU ALCOOLMETRUL

 Se foloseste urmatoarea aparatura :

 Alcoolmetru avand o tija cilindrica cu diametru sectiunii de min. 3
mm, gradata in zecimi de gradate alcoolice , cu distanta intre doua
grade consecutive de min. 8 mm,
 Termometru de sticla cu diametru de 36 mm si inaltimea de 320
mm, asezat pe o suprafta perfect orizontala . Diametru interior al
cilindrului trebuie sa depaseasca cu min. 6 mm diametru
alcoolmetrului , iar nivelul lichidului sa ramana la circa 5 cm sub
marginea de sus a cilindrului ,cand in lichid pluteste alcoolmetrul.
 Mod de lucru . Alcoolmetrul curat si perfect uscat tinut de capatul
superior al tijei se introduce cu atentie in distilat impreuna cu
termometrul si se lasa sa oscileze liber , obserevand sa nu se atinga
de peretii cilindrului , si sa nu se afunde mai mult decat este
necesar .
 Se citeste temperatura dupa un minut de la agitarea lichidului in
scopul uniformizarii temperaturii cilindrului , termometrului ,
alcoolmetrului si distilatului , se va evita formarea de bule de aer .
 Se scoate termometrul si dupa un minut se citeste concentratia
alcoolica (la partea inferioara sau superioara a meniscului,dupa
cum este indicat pe alcoolmetru ). Se fac cel putin 3 citiri , cu
ajutorul unei lupe .
 Temperatura lichidului nu trebuie sa difere de aceea a mediului
ambiant cu mai mult de 5 grade Celsius , in caz contrar se va folosi
un cilindru cu pereti dubli , intre care s-a facut vid .
 Determinarea concentratiei alcoolice
cu refractometrul
 Se foloseste un refractometru care sa poate masura indicii de
refractie cuprinsi intre 1,333 si 1,346 cu eroare maxima.
Tempertura trebuie sa fie determinata cu o precizie de min. 0,05
grade celsius . Tabelul de corespondenta intre indicele de reactie
si concentratie alcoolica trebuie stabilit cu amestecuri de alcool
etilic si apa provenite de vinuri a caror concentratiei alcoolica a
fost determinata prin metoda cu picnometrul pentru a tine
seama de impuritalile alcoolice ale distilatelor din vin care au o
influenta diferta asupra densitatii si asupra indicelui de refractie.
 Mod de lucru . Distilatul adus exact la volumul initial al probei
luate pentru distilare este lasat cateva minute intr-o baie la
temperatura ambianta ,pentru a-l aduce la o temperatura foarte
apropiata de aceea a prismei refractometrului .
 Concentratia alcoolica se citeste din tabelul de corespondenta
care insoteste de asemenea aparatul .
Determinarea concentratiei alcoolice a vinului cu
ebuliometrul
 Se determina punctul de fierbere al vinului , care se gaseste intre punctual de
fierberea a apei 100 °C si cel al alcoolului . 78,4 °C
 Concentratia alcoolica a vinului este cu atat mai mare cu cat punctul de fierbere
,se deduce concentratia alcoolica , folosind un disc sau o rigla speciala de calcul.
 Aparatura necesara , ebuliometru Dujardin-Salleron format din : - rezervor
pentru fierbere de circa 90 cm³ , prevazut cu refrigerent ascendent si termosifon
cu robinet de evacuare ,
 Termometru de la 86 °C la 102 °C gradat in zecimi de grad , lampa de incalzire
cu alcool tehnic .
 - disc special de calcul , format dintr-un disc gradat in grade alcoolice si un cerc
mobil gradat in grade de temperatura , sau o rigla speciala de calcul , cu rigleta
glisanta , dragate la fel cu discul de calcul . Se pot folosi si alte aparate , cu
aceeasi precizie .
 Mod de lucru . Se stabiseste punctul de fierbere a apei .
 In rezervorul curat al aparatului , spalat in prealabil de 2 ori cu apa distilata , se
toarna 20 cm³ apa distilata . Se introduce termometrul , se incalzeste
termosifinul pana la fierbere , mantaua de racire a frigerentului fiind goala .
 Incalzirea se regleaza astfel incat vaporii de apa sa iasa din
refrigerent dupa 3…4 minute si din acest moment se observa
coloana de mercur . Se citeste punctul de fierbere a apei cand
apar vaporii si coloana de mercur ramane stationare cel putin 2
minute . Se stabileste punctul de fierbere a vinului . Rezervorul
aparatului de doua ori cu cate 20…30 cm³ vin de analizat ,
introdus prin orificiul de fixare a termostatului . Se introduce
apa rece in mantaua de racire si de 50 cm³ de analizat , in
rezervor . Se monteaza termometrul , se incalzeste si se
urmareste ascensiunea coloanei de mercur pana devine
stationara timp de 1…2 minute si se noteaza temperatura de
fierbere a vinului , in °C , si zecimi de grad . In vederea
calcularii concentratiei alcoolice , se fixeaza discul mobil astfel
incat diviziunea corespunzatoare punctului de fierbere a apei sa
corespunda punctului zero de pe scara alcoolmetrica .
 Concentratia alcoolica , in procente de volum de 15 °C , se
determina citind diviziunea de pe scara alcoolmetrica ,care
coincide cu diviziunea corespunzatoare punctului de fierbere a
vinului .
 Din concentratia
 alcoolica in procente de volum la 15 °C, se calculeaza concentratia
alcoolica in procente de volum de 20 °C , cu ajutorul tabelelor .
Determinarea zaharului reducator si a zaharozei
din vinuri
 Prin zahar reducator , se intelege totalitatea aldozelor
si cetozelor care reduc complexul cupro-tartic in
mediu alcalin , iar prin zaharoza , cantitatea de zahar
hidrolizabil .
 Zaharul din vin se determina potrivit STAS 6180-60 ,
prin :
 Metoda BERTRAND (pentru cazuri de litigiu)
 Metoda refractometrica (metoda rapida folosita
numai la prelucrarile din vin de la producatori si de la
livrarile intre intrepinderi producatoare).
 Aceste metode sunt cunoscute de la celalalte capitole
.
Determinarea glicerinei din vin
Glicerina din vinuri este un component principal acestora , format la
fermentatia alcoolica ca produsecundar , si care are influenta asupra calitatilor
gustative . Determinarea se bazeaza pe oxidarea la
rece a glicerinei cu acid periodic inexces , pana la forma aldehida si acid
formic .
Excesul de acid periodic se titreaza cu tiosulfat de sodiu .
Reactivi necesari sunt :
- acetat neutru de plum 20%,
- sulfat de sodiu , sol saturata .
- hidroxid de bariu uscat si fin pulverizat
- solutie de acid periodic 23 g periodat monopotasic cu greutatea moneculara
230 , se introduce intr-un balon de 1 litru , se adauga 500 ml apa distilata , se
incalzeste usor pe baia de apa , agitanda-se puternic pana la dizolvare
completa , dupa racire se duce la semn .
- tiosulfat de sodiu 0,1 n .
- acid clorhidric 20 %
- iodura de potasiu 15% circa 1 n , fara iod liber ,
- amidon solutie 1%
Pentru determinarea se introduce 50 ml vin intr-un balon cotat de 100 ml, se
adauga 5 ml solutie
acetat neutru de plumb , se agita si si se lasa in repaus .
 Dupa 15 minute se indeparteaza excesul de plumb prin adaugarea
treptata de solutie saturata de sulfat de sodiu , apoi se aduce la
semn cu apa distilata , se agita si se lasa sa stea o ora . Din lichidul
limpede se iau 10 ml si se introduc intr-un alt balon cotat de 100ml
,in care se introduce in prealabil hidroxid de bariu in cantitatile :
 - 1g pentru vinurile cu un continut pana la 30g/l zahar (vinuri seci)
 2,5g pentru vinurile cu un continut de 30 pana la 100g/l zahar
(vinuri demiseci).
 3,75 g pentru vinurile cu un continut de peste 100g/l zahar (vinuri
dulci).
 Dupa agitare se introduce balonul intr-o baie de apa la 50…55 °C si
se mentine 30 minute , apoi se raceste , se adauga treptat alcool
etilic sub agitare repetata , se aduce la semn cu alcool , se lasa in
repaus 1…12 ore sau pana a doua zi , dupa care se filtreaza , filtratul
reprezinta o solutie de glicerina .
 Calculul se face cu formula :

In care :
-V1– este volumul de solutie Na2S2O3 , 0,1 n intrebuintata la
titrarea probei-martor , in ml
-V2– este volumul de solutie Na2S2O3 , 0,1 n
intrebuintata la titrarea V in ml filtrat (solutie
glicerina)
0,0023-Cantitate de glicerina , in grame
corespunzatoare la 1 ml , Na2S2O3
-V- volumul de filtrat luat pentru determinarea , in
ml .
Determinarea aciditatii totale
Prin aciditatea totala se intelege suma aciditatilor
titrabile cand se aduce vinul la pH-ul=7 , prin
adaugarea unei solutii alcaline titrate . Bioxidul de
carbon si bioxidul de sulf nu sunt cuprinse in
aciditatea totala .
Determinarea se poate face prin :
-titrarea potentiometrica( obligatorie in caz de litigiu
)
-titrarea in prezenta albasrului de brontimol , ca
indicator
-titrarea in prezena rosului de fenol
(fenolsulfonftaleina) ca indicator (pentru
determinari orientative).
 A. Determinarea aciditatii totale prin titrarea
potentiometrica a vinului ,se realizeaza cu o solutie titrata de
hidroxid de sodiu , dupa determinarea prealabila a bioxidului
de carbon si a bioxidului de sulf .
Aparatura si reactivii necesarii sunt :
- pH-metrul cu electrod de sticla
- hidroxid de sodiu , solutie 0,1 n (lipsita de bioxid de carbon),
Pregatirea probei pentru analiza . Pentru eliminarea
bioxidului de carbon si a bioxidului de sulf , se introduce
circa 100 cm³ proba de vin intr-un balon de 500 cm³ la care se
aseaza un refrigerant cu reflux . Se introduce azot printr-un
tub care ajunge oana la suprafata lichidului si se ferbe vinul
timp de o ora, lasand sa treaca continuu, cu curent slab ded
azotat . Se intrerupe incalzirea si se continua introducerea
azotului , pana la racirea vinului .
Pentru determinarea , intr-un pahar Berzelius , se introduce
10 cm³, vin pregatit si se adauga solutie de hidroxid de
sodiu pana ce pH-ul , masurat cu un electrod de sticla ,
este egal cu 7 , la 20°C . Adaugarea solutiei de hidroxid de
sodiu se face lent , in timp ce solutia se agita continuu , de
preferinta cu agitator magnetic . Durata operatiei
tretrebie sa fie de minimum 5 minute .
Rezultatul se exprima in miliechivalenti la litru , in grame
acid tartic la litru sau in grame acid sulfuric la filtru astfel
:
In care :
V - este volumul solutiei de hidrotid de sodiu 0,1 n
folosit la titrare , in cm , 0,0075-cantitatea de acid
tartric , in g corespunzatoare la 1 cm³ hidroxid de sodiu
solutie 0,1 n .
0,0049 – cantitatea de acid sulfuric , in g
corespunzatoare la 1 cm³ , hidroxid de sodiu , solutie
0,1 n .
Ca rezultat se ia media aritmetica a doua determinari .
In cazul in care rezultatele se exprima in
miliechivalenti la litru , diferenta intre doua
determinari nu trebuie sa fie mai mare de 0,1.
Aceste formule se folosesc si in cazul celorlalte
determinari ale aciditatii.
 B . Determinarea aciditatii totale prin titrare in prezenta albastrului
de bromtimol ca indicator . Se realizeaza cu o solutie de hidroxid de
sodiu cu titru cunoscut , in prezenta albastrului de bromtimol ca
indicator , dupa eliminarea prealabila a bioxidului de carbon .
Reactivi necesari sunt :
- hidroxid de sodiu , solutie 0,1 n, lipsita CO2
- albastru de bromtimol , solutie alcalina 4 la mie , 4 g.Albastru de
bromtimol se dizolva in 200 cm³ alcool etilic de 96% vol. neutru, se
adauga 200 cm³ apa distilata lipsita de CO3 , se neutralizeaza cu
hidroxid de sodiu, solutie de 0,1 pana la obtinerea unei coloratii
albastre-verzui si se completeaza la 1000 cm³ cu apa distilata .
Solutie tampon pH-ul=7 ÷103,7 g fosfat monopotasic se introduce
intr-un balon cotat de 10.000 cm³ , se adauga 500 cm³ hidroxid de
sodiu solutie n si se completeaza la semn cu apa distilata .
 C. Determinarea aciditatii totale prin titrare in prezenta rosului de
fenol ca indicator
Reactivi necesari sunt :
- hidroxid de sodiu , solutie 0,1 n lipsita de CO2
- Rosu de fenol ,solutie alcalina 0,02% , rosu de fenol se dizolva in
apa distilata, se adauga 0,5 cm³ hidroxid de sodiu, 0,1 n si se
completeaza la 1000 cm³ cu apa distilata.
Mod de lucru . Pentru determinare intr-un vas Erlenmayer de 250
cm³ se introduc pipeta 10 cm³ , din care s-a eliminat bioxidul de
carbon si se titreaza cu solutie de hidroxid de sodiu , sub agitarea
continua observand virarea culorii vinului .Cand vinurile albe se
inchid la culoare, devenind gri-brune, iar vinurile rosii devin gri-
verzui, sau gri-albastru-murdar, se scoate cu o bagheta o picatura
din vin si se amesteca cu 2 picaturi de rosu de fenol pe o placa de
parafina special pregatita. Titrarea se continua picatura cu
picatura incercand ca mai sus, dupa fiecarea adaos, pana cand
indicatorul vireaza in roz-portocaliu pentru vinurile albe sau roz
pentru vinurile colorate .
Pregatirea probei pentru analiza . Se elimina bioxidul de
carbon prin agitarea a cca. 50 cm³ proba intr-un vas de
trompa de 1 litru, in timp ce se face vid cu o trompa de
apa.
Agitatia trebuie sa dureze 1…2 minute , pana cand
inceteaza degajarea gazului dizolvat . Din vinul astfel
pregatit se iau 10 cm³ pentru determinarea aciditatii
totale .
Stabilirea etalonului de culoare . Intr-un vas Erlenmayer
cu diametru de 12 cm , se introduc 25 cm³ apa distilata ,
fiarta in prealabil , 1 cm³ solutie de albastru de
bromtimol si 10 cm³ vin din care s-a eliminat bioxidul
de carbon . Se neutralizeaza cu hidroxid de sodiu ,
solutie 0,1 n adaugata in cantitate suficienta pentru a
obtine virajul spre verde-albastru . Se adauga apoi 5 cm³
solutie tampon cu pH=7 .
 Determinarea acidiatii volatile la vinuri
 Aciditatea volatila reprezinta partea din acizi grasi apartinand
seriei acetice care se gasesc in vinuri , fie in stare libera fie sub
forma de saruri .
 Principiul metodei consta in antrenarea cu vapori de apa a
acizilor volatili si titrarea distilatului obtinut cu hidroxid de
sodiu , solutie 0,1 n , in prezenta fenoftaleinei ca indicator .
Distilatului trebuie sa fie lipsit de bioxid de carbon , iar
aciditatea bioxidului de sulf liber si combinat , ca si cea a
acidului sorbic adaugat , trebuie scazuta din aciditatea
distilatului .
 Se foloseste pentru determinarea , un aparat de distilare prin
antrenare cu vapori , care trebuie sa indeplineasca urmatoarele
coditii minime , obligatorii necesare pentru a se putea
determina cu exactitate aciditatea volatila .
 A. Vaporii de apa produsi de generator trebuie sa fie lipsiti
de bioxid de carbon , astfel incat daca la 250 cm³ distilat se
adauga 0,1 cm³ hidroxid de sodiu solutie 0,1 n si 2 picaturi
de fenoftaleina 1% , aceasta sa prezinta o coloratie stabila
cel putin 10 secunde .
 B. In conditiile obisnuite de lucru 99,5% din acidul acetic
in solutie apoasa introdse in vasul de distilare in care locul
vinului , trebuie sa fie regasit in distilat
 C. Daca se introduce in vasul de distilare in care locul
vinului o solutie n de acid lactic , acesta trebuie sa se
regaseasca in distilatul obtinut , in conditiile indicate in
alineatul b, in proportie de 5 la mie .
 Reactgivii utilizati sunt :
-Hidroxid de sodiu , solutie 0,1 n lipsita de
carbon
-Iod , solutie 0,01 n.
-Acid tartic cristalizat
-Borax solutie saturata sau bicarbonat de sodiu
-Acid clorhidric
-Iodura de potasiu , solutie 10 la mie , proaspat
preparata .
-Fenolftaleina , solutie alcoolica 1%
-Amidon solutie 1 la mie , proaspat preparata .
 Pregatirea probei pentru analiza
consta in eliminarea bioxidului
de carbon prin agitarea a circa
50 cm³ din proba luata intr-un
vas de trompa de 1 litru , in timp
ce se face vid cu o trompa de
apa.
 Agitarea trebuie sa dureze 1-2
minute,pana cand inceteaza
degajarea gazului dizolvat.
 In vederea determinarii in
proba pregatita se iau 10 cm³ vin
, masurati cu pipeta , se
introduc in vasul de distilare si
se adauga 0,3 g acid tartric .
Dupa montarea apratului , se
incalzeste atat generatorul de
vapori cat si balonul . Volumul
de vin trebuie sa se mentina
constant , pana la colectarea a
100 cm³ distilat .
 In distilatul obtinut se introduc 3-4 picaturi de solutie de
fenolftaleina si se titreza cu solutie de hidroxid de sodiu
pana la coloratia slab-roza , persistenta timp de 30
secunde .
 Pentru corectarea aciditatii volatile in ce priveste
aciditatea bioxidului de sulf liber si combinat antrenat la
distilare , se adauga dupa titrare 3 picaturi de acid
clorhidric , 0,5 cm³ solutie de amidon , 1 cm³ solutie de
iodura de potasiu si se titreaza cu solutie de iod , folosind
o microbiureta , pana la coloratie albastra , se determina
astfel bioxidului de sulf volatil .
 Pentru bioxidul de sulf combinat se adauga 20 cm³ solutie
saturata de borax sau cateva grame de bicarbonat de
sodiu , pana dispare coloratia albastra si se continua
titrarea cu iod pana la reaparitia coloratiei albastre .
 Determinarea cenusii la vinuri
 Prin cenusa se intelege reziduul obtinut dupa incinerarea
substantei uscate a vinului la 525 °C pana la masa constanta.
 Cenusa se determina fie prin calcinarea extractului sec
obtinut la determinarea extractului din vin , fie prin
evaporarea unui volum de vin de analizat si calcinarea
reziduluului la 500-525 °C .
 Aparatura folosita :
- O capsula de platina cu fund plat , cu diametrul de 70 mm si
inaltimea de 25 mm
- O lampa cu radiatii infrarosii
- Un cuptor de calcinare termoreglabil.
Calculul se face astfel :
REZULTATE PRACTICE
 Este o proba de Feteasca Regala 0,7 litri produsa la S.C Cotnari
S.A si este din recolta anului 2012 conform etichetei.
 Aspect exterior : Sticla este alba , transparenta , lichidul este
limpede slab galbui , nu prezinta sedimente sau impuritati , nici
nu este tulbure .
 La desfacerea sticlei se examineaza cu atentie dopul , acesta nu
prezinta urme de mucegai sau tartru .
 Ca aspect exterior sticla este golita si nu prezinta niciun fel de
resturi de produse rezultate in urma unor transformari nedorite .
 Mirosul este specific de vin alb sectionat cu continut ridicat de
alcool , cu gust usor intepator specific soiului . La degustare se
constata ca are un gust si o aroma specifica caracteristica unui soi
sectionat .
 La acordarea punctajului , acesta are punctaj maxim dat de
caracteristicile enuntate mai sus .
 2. Norme PSI
- tranzvazarea solventilor organici inflamabili sau otravizori se
executa departe de foc si in nisa
- aprinderea si stingerea becurilor de gaz se face la nevoie iar la
plecarea din laborator se verifica daca ala aprinderea
becurilor de gaz , deschiderea robinetului se va face cu
atentie apropiindu-se flacara de gura becului . Tubul de
leagatura intre bec si conducta de gaze trebuie sa nu aiba
scapari de gaze .
- este interzis lasarea becurilor de gaz aprinse nesupravegheate
- substantele inflamabile si explozibile se depoziteaza separat
si incuiate
- manipularea lor se face in vase mai goale
- nu se foloseste vase deschise pentru substantele inflmabile
- substantele inflamabile se pun in situatie mici (eter, benzen).
u fost inchise
-
 NORME DE PROTECTIA MUNCII PSI SI IGIENA IN
LABORATOR
 1. Masuri de protectie a muncii pentru a preveni accidentele se
impun urmatoarele masuri :
 pe masa de lucru se pun numai materialele si aparatele
utilizate in timpul lucrului
 incalzirea eprubetelor se face numai cu clestele
 nu se gusta rectivi
 la manipularea substantelor toxice se poarta manusi si chiar
ochelari
 acizi si precipitatele se colecteaza intr-un loc separat iar apoi se
distrug , nu se pun in chiuveta deoarece se infunda
 vasele de laborator nu se utilizeaza pentru mancat si baut
 lucrarile cu substante fierbinti si toxice se face doar sub nisa
 substantele concentrate sau toxice se manevreaza sub nisa sau
sub ventilatie .
 Norme de igiena se refera la igiena laboratorului si a
personalului .
 - toate mesele , sticlaria, obiectele din lemn , fier si
portelan trebuie sa fie in perfecta stare de curatenie .
 Nu se folosesc solutii care au in ele alte solutii precipitate
sau care provin din sticle murdare
 Instalatiile de apa (curent , ventilatie, gaze) sa fie in
perfecta stare de igiena si functionare
 Nu se admite praf in laborator
 Igiena personala se refera la starea de sanatate (verificarea
periodica si echipament de protectie).
 BIBLIOGRAFIE

1. Bararu M.- Tehnica masuratorilor de specialitate in

industia alimentara , Editura Didactica si Pedagogica
Bucuresti 1993.
2. Dimitru M.-Tehnica analizelor de laborator in industia
alimentara Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1982
3. Dimitru M.- Analize de laborator pentru produse
alimentare Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1974
4. Nichita L. – Pregatire de baza in industia alimentara
Manual, anual 1. Scoala profesionista Editura Oscar Print
Bucuresti 2002
5. -Culegere de standarde Editura Tehnica Bucuresti.