Universitatea Tehnică a Moldovei

FACULTATEA TEHNOLOGIA ALIMENTELOR

RAPORT
LA DISCIPLINA „CHIMIE”
Tema lucrării: „Distilarea simplă”

Elaborat: Stahurschi Catalina, st.gr.TVPF-201

Verificat: Gurev Angela, doctor conferințiar

Chișinău, 2021

Distilarea simplă
Scopul lucrării: Separarea unei substanțe de imputirăți (rășini,
compuși macromoleculari și alte substanțe puțin volatile) sau de
substanțe mult mai volatile decât ea.

Teoria lucrării:
Procesul de distilare constă în încălzirea unui lichid și, prin
aceasta, aducerea lui la fierbere, condensarea vaporilor iar în
final, colectarea distilatului care se formează într-un recipient
aparte. Când un lichid se află într-un vas închis, presiunea
exercitată de moleculele fazei gazoase crește până când atinge o
valoare constantă pentru temperatura respectivă. Această
presiune se mai numește presiune de vapori.
Presiunea de vapori variază pentru diferite substanțe și crește
întotdeauna cu creșterea temperaturii.
Punctul de fierbere al unui lichid reprezintă temperatura la care
presiunea vaporilor săi egalează presiunea atmosferică.
Temperatura de fierbere este temperatura măsurată pe parcursul
unei distilări și poate să difere.
Distilarea simplă se face în limita temperaturilor 40-150°C.
Substanțele cu puncte de fierbere mai mari de 150 se pot
descompune, iar cele mai mici de 40 se distilează cu pierderi
mari.

Materiale și utilajul necesar:

Instalația pentru distilarea simplă se compune dintr-un balon
Wurtz sau un balon obișnuit cu fundul rotund. La brațul lateral
al balonului se conectează un refrigerent descendent Leibig,
capătul inferior al refrigerentului fiind prevăzut cu o alonjă și
recipient.
Instalația se va ansambla, conform desenului, din vase curate și
uscate, care se fixează în stativ, iar în locul de fixare se pune
garnitura din cauciuc. Temperatura de fierbere se citește cu
ajutorul unui termometru plasat astfel, încât partea superioară a
bulbului să fie cu 0,5 cm mai jos decât brațul lateral al
balonului. Distilatul se colectează într-un recipient, de obicei
flacon Erlenmeyer.

Centrii de fierbere reprezintă un material poros, în porii căruia

se conține mult aer. La încălzire aerul se dilată și se elimină sub
formă de bule care inițiază fierberea lichidului. Centrii de
fierbere își pierd eficacitatea după utilizare și trebuie înlăturați.
Instalația de distilare trebuie să aibă o legătură cu atmosfera
pentru a evita creșterea presiunii.
Modul de lucru:
Măsurați 20 ml de lichid pentru distilare. Turnați această probă
într-un balon conic uscat cu capacitate de 50 ml și adăugați cca
5 g de sulfat de natriu anhidru pentru a usca lichidul. Uscarea va
dura cca 20 minute. După înlăturarea umidității scurgeți lichidul
în balonul Wurtz al instalației. Sulfatul de natriu trebuie să
rămână în flacon iar lichidul – în balonul de distilare.
Adăugați la lichidul de distilat 1-2 bucățele de porțelan poros,
astupați balonul cu un dop, prin casre trece termometrul, la
brațul lateral conectați refrigerentul, alonja și recipientul, puneți
în circulație apa în refrigerent și începeți încălzirea.
Înregistrați punctul de fierbere inițial. La început, se vor distila
impuritățile volatile. Colectaț-le aparte și vor reprezenta o
fracțiune secundară. Când temperatura nu atinge cu 2-3° C până
la punctul de fierbere al lichidului de bază, schimbați recipientul
și colectați fracțiunea principală.
Opriți încălzirea atunci, când termometrul indică o temperatură
cu 2-3°C mai mare decât punctul de fierbere al lichidului de
bază. Se stinge lampa cu gaz, se înlătură baia de apă și se lasă
instalația până la răcire.
Măsurați volumul fracțiunii secundare, principale și al restului
de lichid rămas în balonul de distilare. Înregistrați coeficientul
de refracție cu refractometrul, și fasceți comparație cu cel din
îndrumar. Calculați partea de volum a fracțiunii principale,
secundare, resturilor și procentul de pierderi.
 Tabelul constantelor fizico-chimice a compușilor utilizați

Denumirea Formula Masa Densitatea Pfierbere Indicile de

semidesfășurată g/mol g/cm3 refacție
Alcool CH3-CH-CH3 60,1 0,7855 79-82°C 1,3732
izopropilic I
OH
Propanol C3H7OH

Rezultatele obținute:

V1= 1,3 ml
V2= 12,6 ml
V3= 2,5 ml

V1
Φ1= V 1+V 2+V 3 ×100 % = 0,0792×100 % = 7,92%

V2
Φ2= V 1+V 2+V 3 ×100 % = 0,7682×100 % = 76,82%

V3
Φ3= V 1+V 2+V 3 ×100 % = 0,1524×100 % = 15,24%

Φ1+φ2+φ3= 7,92+76,82+15,24=99,98%

V 1+V 2+V 3
P= V0 - ×100 % = 20-16,4/20*100= 18%
V0
V2
ΦIzopropilic= V 0 * 100% = 0,63*100= 63%

Indicele de refracție se determină cu ajutorul refractometrului.

 Concluzie:
În această lucrare am separat substanțele impuritoare din alcoolul
izopropilic prin metoda distilării simple. Am colectat 3 probe, proba a 2
fiind cea principală, cu volum de 76,82%. Am determinat pierderile în
volum de 18%. Am indicat indicile de refracție.
Cel mai frecvent distilarea simplă este utilizată la producerea băuturilor
spirtoase.
Alcoolul izopropilic este un agent chimic de cărățare și dezinfectare,
cum ar fi a paratelor casnice, parbrizului mașinii, îndepărtarea petelor,
curățarea oglinzilor, precum și înlocuitor de acetonă. Deși alcoolul
izopropilic poate fi utilizat pentru anestezie, numeroasele sale atribute
sau dezavantaje negative interzic această utilizare. Alcoolul izopropilic
poate fi de asemenea utilizat în mod similar cu eterul ca solvent sau ca
anestezic prin inhalarea vaporilor sau pe cale orală.
Alcoolul izopropilic ca deprimant al sistemului nervos central (SNC).
Intoxicația poate apărea din cauza ingestiei, inhalării sau absorbției
pielii. Simptomele otrăvirii cu alcool izopropilic includ înroșirea feței ,
cefalee , amețeli , depresie SNC , greață vărsături , anestezie , hipotermie
, tensiune arterială scăzută , șoc , depresie respiratorie și comă.
Supradozajele pot provoca un miros fructat în respirație, ca urmare a
metabolismului său la acetonă . Alcoolul izopropilic nu provoacă o
acidoză a anionului , dar produce un decalaj osmolal între osmolalitățile
calculate și măsurate ale serului, la fel ca și ceilalți alcooli.