CURS 8

Concentrarea prin vaporizare

Definiție, generalități
Concentrarea prin vaporizare cu simplu efect
Calculul instalației de concentrare prin vaporizare cu simplu efect
Tipuri de concentratoare
Concentrator vertical cu tub central de circulație
Concentrator cu circulație forțată și cameră de încălzire exterioară orizontală

Concentrarea prin vaporizare este operația unitară prin care se mărește conținutul de substanță uscată
prin îndepărtarea parțială a apei cu asigurarea energiei termice necesare. Cu alte cuvinte, concentrarea
prin vaporizare este o operație cu transfer termic care presupune aducerea lichidului în stare de vapori,
îndepărtarea și condensarea vaporilor formați.

Operația are drept scop asigurarea conservabilității produsului, economie de spații de depozitare și de
manoperă necesare pentru manipulare și transport.

Pentru asigurarea conservabilității, activitatea apei trebuie să fie 0,7. În majoritatea cazurilor este
necesară atingerea unui conținut minim de 65% substanță uscată.

Produsele alimentare fluide pot fi grupate în 3 categorii în funcție de sensibilitatea la concentrarea prin
vaporizare:

1. Produse cu conținut ridicat de proteine. Majoritatea proteinelor din produsele alimentare sunt
sensibile la temperaturi peste 65°C, de aceea la concentrarea prin vaporizare nu trebuie să se
depășească această temperatură, iar durata de menținere să fie cât mai scurtă;
2. Produse cu arome termosensibile (sucuri de fructe). Se recomandă aplicarea metodelor de
recuperare a aromelor înainte de concentrare;
3. Produse cu conținut ridicat de glucide (ex. sirop de porumb, extracte de malț, etc. ) . Se
recomandă să nu se depășească temperatura de 70°C, iar timpul de concentrare să fie cât mai
redus.

Regimurile de temperatură menționate arată faptul că în industria alimentară se folosesc îndeosebi

instalații de concentrare prin vaporizare sub depresiune, care prezintă și alte avantaje determinate de
temperaturile mai joase de fierbere, cum ar fi:

 Pierderi mai mici de căldură în exterior;

 Menajarea componentelor termolabile;
 Productivitate mai mare prin mărirea diferenței dintre temperatura aburului primar și
temperatura lichidului care fierbe
Concentrarea prin vaporizare cu simplu efect

Concentrarea prin vaporizare simplă constă în fierberea soluției diluate până la atingerea concentrației
finale. Vaporii secundari rezultați sunt eliminați în atmosferă (în cazul unităților mici de concentrare prin
vaporizare) sau sunt dirijați către un condensator. Agentul termic este aburul primar. Vaporizarea simplă
poate fi discontinuă sau continuă (fig. 1 Repere – 1-concentrator, 2- condensator barometric de
amestec- Notații –S0, S1- debit soluție diluată, respectiv debit soluție concentrată, kg/s, c0, c1- capacitate
termică masică a soluției diluate,respectiv soluției concentrate, , J/kgK, t0, t1- temperatura soluției
diluate, respectiv a soluției concentrate, °C), W0 –debit abur primar, kg/s, h0″-căldura latentă de
condensare a aburului primar, J/kg, h0'- căldura latentă de condensare a condensului, J/kg, p1, t1-
presiunea, respectiv temperatura de fierbere.

Calculul instalației de concentrare prin vaporizare cu simplu efect

Dimensionarea concentratoarelor care funcționează în regim staționar presupune rezolvarea

următoarelor ecuații:
Ecuații de bilanț de materiale:
𝑆0 = 𝑆1 + 𝑊1
𝑠𝑢0 𝑠𝑢1
𝑆0 · = 𝑆1 ·
100 100

su0, su1 –substanța uscată a soluției diluate, respectiv a soluției concentrate, %

W1- debit de vapori secundari (apă vaporizată), kg/s

Ecuația de bilanț termic:

𝑊1 = 𝛼 · 𝑊0 + 𝛽 · 𝑆0

ℎ0″ − ℎ0′
𝛼=
ℎ1″ − 𝑐1 · 𝑡1

𝑐0 · 𝑡0 − 𝑐1 · 𝑡1
𝛽=
ℎ1″ − 𝑐1 · 𝑡1

α- coeficient de vaporizare, kg apă vaporizată/ 1 kg abur primar

β- coeficient de autovaporizare, kg apă vaporizată/1 kg soluție

h1″- entalpia vaporilor secundari, J/kg

∅ = 𝐾 · 𝐴 ·△ 𝑡𝑚𝑒𝑑

Ecuația anterioară reprezintă ecuația fluxului termic transferat printr-un concentrator.

Tipuri de concentratoare

Concentrator vertical cu tub central de circulație

Concentratorul vertical cu tub central de circulație este compus dintr-un tub central și mai multe țevi
fierbătoare (fig. 2 Repere 1- țevi fierbătoare, 2- țeavă centrală, 3 – spațiu de vapori, 4- separator de
picături). Diametrul țevilor fierbătoare este cuprins între 30÷80 mm, iar a țevii centrale între 200÷800
mm. Lungimea țevilor este cuprinsă între 0,75÷2,5 m, iar coeficientul total de transfer de căldură este
cuprins între 600÷1500 W/m2K.
Soluția diluată circulă prin țeava centrală și țevile fierbătoare, iar prin spațiul dintre țevi circulă aburul
primar. Acesta cedează căldura latentă de condensare și se transformă într-un lichid (condensat), la
aceeași temperatură. Mărirea suprafeței de transfer se poate realiza prin alegerea unei lungimi mai mari
pentru țevile fierbătoare. Dezavantajele acestui tip de concentrator sunt suprafața mică de degajare a
vaporilor și durata mare de contact între produs și suprafața de transfer de căldură.

Concentratoare cu circulație forțată

Circulația forțată este realizată de o pompă în următoarele două variante:

- Pompa asigură alimentarea cu soluție diluată la debitul indicat, iar soluția diluată are o singură
trecere de-a lungul schimbătorului de căldură, realizându-se o durată de contact cu suprafața
caldă de ordinul secundelor;
- Pompa determină atât alimentarea cât și recircularea soluției concentrate. Se mărește în acest
fel durata de contact soluție-suprafață caldă la valori de ordinul minutelor.
La acest tip de concentratoare, viteza de circulație a soluției în aparat depășește viteza de 1 m/s. Printre
avantajele utilizării concentratoarelor cu circulație forțată enumerăm:
 Densitate de flux termic mare;
 Coeficient total de transfer termic ridicat (1800÷3500 W/m2K);
 Se previne depunerea de cruste.

Concentratorul cu circulație forțată și cameră de încălzire exterioară orizontală

Concentratorul cu circulație forțată și cameră de încălzire exterioară orizontală (figura 3) este format
dintr-o cameră de încălzire exterioară orizontală (care este de fapt un schimbător de căldură
multitubular cu 2 treceri pentru soluția diluată care circulă prin țevi, aburul primar circulând în exteriorul
țevilor) în care se realizează fierberea soluției diluate și un alt corp-separator de vapori în care se
realizează separarea vaporilor secundari (care se evacuează pe la partea superioară a corpului). Soluția
concentrată se poate evacua pe la partea inferioară a separatorului de vapori, dacă conținutul de
substanță uscată este cel cerut de tehnologie, sau dacă nu este îndeplinită această cerință, soluția
concentrată se poate amesteca cu soluție diluată și este trimisă cu ajutorul pompei în camera de
încălzire exterioară.