„Schimbătoare de căldură” – Cursul nr.

Cap. 3
CONDENSATOARE ŞI VAPORIZATOARE

3.1. Noţiuni introductive

Condensarea se defineşte ca fiind procesul termodinamic prin care agentul

frigorific îşi schimbă starea de agregare din vapori în lichid, cedând căldură
sursei calde, reprezentată de aerul sau apa de răcire a condensatorului. Uneori
răcirea condensatorului este realizată mixt, de aer şi apă împreună.
De regulă, în cazul răcirii cu aer, condensarea se realizează în interiorul ţevilor,
în aparate construite din serpentine, iar în cazul răcirii cu apă, condensarea se
realizează în spaţiul dintre un fascicul de ţevi şi manta, în aparate de construcţie
multitubulară, cel mai adesea orizontale. Diferenţa dintre cele două tipuri de
procese de condensare, este reprezentată de regimul termic al agenţilor de lucru
(agentul frigorific şi agentul de răcire).
Vaporizarea este procesul termodinamic prin care agentul frigorific îşi schimbă
starea de agregare din lichid în vapori, absorbind căldură de la sursa rece,
reprezentată de mediul răcit (aerul sau un agent termic lichid). De regulă,
vaporizarea este realizată in interiorul ţevilor, în aparate construite din serpentine,
destinate răcirii aerului sau răcirii lichidelor, respectiv în spaţiul dintre un
fascicul de ţevi şi manta, în aparate de construcţie multitubulară, cel mai adesea
orizontale, destinate răcirii lichidelor. Se observă că răcirea aerului, sau eventual
a altor gaze, poate fi realizată numai prin vaporizarea agentului frigorific în
interiorul ţevilor, iar răcirea lichidelor poate fi realizată atât prin vaporizarea
agentului frigorific în interiorul ţevilor, cât şi prin vaporizarea acestuia între ţevi
şi manta.
Dacă în timpul vaporizării agentului frigorific în spaţiul dintre ţevi şi manta, prin
interiorul ţevilor circulă apă, aceasta poate fi răcită cel mult până în apropierea
temperaturii de 0°C, pentru evitarea îngheţării la interiorul ţevilor. Formarea
gheţii în procesele de răcire a apei, este permisă numai la exteriorul ţevilor, în
bazine prevăzute cu serpentine în care vaporizează agentul frigorific.

1
Dacă se doreşte răcirea lichidelor la temperaturi negative, vor trebui utilizate alte
substanţe în locul apei. De obicei se utilizează soluţii apoase de tip antigel, sau
saramuri, toate având temperaturi de solidificare negative. In tehnica frigului,
aceste substanţe sunt denumite generic agenţi frigorifici intermediari
Din categoria schimbătoarelor de căldură cu schimbarea stării de agregare a
agenţilor de lucru se află vaporizatoarele şi condensatoarele. În aceasta categorie
se includ schimbătoarele de căldura cu multitubulare destinate condensării
vaporilor în procese din industria chimică, pentru centralele termoelectrice sau
pentru instalaţii frigorifice.
Condensatorul este un aparat care are rolul de a evacua căldura cedată de agentul
frigorific prin condensare. Căldura evacuată de condensator reprezintă practic
suma dintre căldura absorbită de vaporizator din mediul răcit şi echivalentul
caloric al lucrului mecanic din compresor.
În funcţie de natura agentului de răcire, există trei tipuri de condensatoare: răcite
cu aer, răcite cu apă şi răcite mixt.
Dimensionarea condensatoarelor este foarte importantă, deoarece la fiecare grad
de creştere a temperaturii de condensare, puterea absorbită de compresor creşte
cu cca. 4%.
Vaporizatoarele sunt aparate care absorb căldura din mediul care se răceşte,
realizând schimbarea stării de agregare a lichidului de lucru în vapori, ele sunt
folosite în deosebi în cadrul instalaţiilor frigorifice. Există numeroase tipuri de
vaporizatoare, în funcţie de destinaţia acestora, totuşi se remarcă două categorii
importante: vaporizatoare pentru răcirea aerului şi vaporizatoare pentru răcirea
lichidelor.
Proiectarea şi alegerea corectă a vaporizatoarelor are o importanţă mare pentru
funcţionarea corectă a instalaţiilor şi pentru eficienţa acestora. Un vaporizator
greşit dimensionat poate să producă o scădere excesivă a temperaturii de
vaporizare, iar la reducerea acesteia cu fiecare grad, corespunde şi o reducere a
puterii frigorifice cu cca. 3…4%. Acesta este şi motivul pentru care nu se poate
disocia vaporizatorul de sistemul său de alimentare cu lichid. În practică, adesea
fiecărui tip de vaporizator îi corespunde un sistem propriu de destindere a
agentului frigorific.

2
 3.2. Tipuri constructive de condensatoare

3.2.1. Condensatoare multitubulare orizontale şi verticale

Condensatoare multitubulare orizontale sunt cele mai utilizate în instalaţii
industriale de puteri mari, deoarece prezintă câteva avantaje: sunt uşor de montat
atât în clădiri cât şi în exterior; permit realizarea unor grupuri preasamblate, ceea
ce reduce manopera de montaj pe şantier; permit curăţarea uşoară a ţevilor.
Condensatoarele cu ţevi verticale în interiorul cărora condensează vaporii se pot
realiza în doua variante: cu circulaţie descendentă a vaporilor (avantajul unui
contact permanent a peliculei de condensat atât cu peretele rece, cât şi cu vaporii,
realizându-se şi o subrăcire controlabilă a acesteia) şi cu circulaţie ascendentă a
vaporilor şi descendentă a condensatului (se utilizează în cazul în care se doreşte
evitarea subrăcirii condensatului), un dezavantaj comun ambelor variante este
acela ca apa de răcire, care are în general un grad ridicat de murdărire, circulă în
spaţiul dintre ţevi şi manta fiind mai dificil de curăţat.
Condensatoarele cu ţevi orizontale (figura 1) se realizează cu curgerea apei de
răcire prin ţevi şi condensarea peste fasciculul de ţevi, permiţând realizarea unui
număr mare de treceri prin ţevi a apei, dezavantajul principal consta în tendinţa
condensatului şi vaporilor sa se stratifice, ceea ce creează probleme la
condensarea amestecurilor.

Vapori Condens

Apă de răcire

Evacuare
apă

Fig. 1. Condensator cu ţevi orizontale

Aparatele de acest tip se utilizează în general pentru condensarea vaporilor

formaţi dintr-un singur component sau pentru condensarea parţială a vaporilor ce
conţin şi gaze necondensabile.

3
3.2.2. Condensatoare răcite cu aer
Aerul ca agent termic are avantajul că este cel mai abundent şi mai ieftin, deci
este utilizat intens, chiar dacă prezintă proprietăţi termofizice mediocre din punct
de vedere termic. Principalul parametru care influenţează comportarea
condensatorului este temperatura termometrului uscat (temperatura aerului).
Acest parametru variază în timp, de la un anotimp la altul, ziua faţă de noapte,
sau chiar de la o oră la alta.
Condensatoarele cu circulaţie naturală a aerului sunt utilizate în aparatele
frigorifice casnice, frigidere şi congelatoare.
Condensatoarele cu circulaţie forţată a aerului sunt cele mai răspândite în
instalaţii comerciale şi industriale, iar curgerea aerului este asigurată de
ventilatoare.

3.3. Condensatoarele de abur pentru centralele termoelectrice

3.3.1. Rolul instalaţiei de condensare

Rolul instalaţiei de condensare în centralele nucleare (CNE) si termoelectrice
(CTE) consta în următoarele:
• condensează aburul rezultat la ieşirea din turbina, sub un vid cât mai
avansat;
• constituie o rezerva de condensat în circuitul regenerativ, prin cantitatea
de apa acumulata în rezervorul de condensat al condensatorului;
• la pornirea instalaţiei condensează aburul care ocoleşte turbina până la
atingerea parametrilor admişi pentru introducerea acestuia în turbină;
• aeriseşte o parte sau întreaga instalaţie de preîncălzire regenerativă.
În condensator, care este un schimbător de căldura tubular, pe partea de abur are
loc o condensare peliculara sub vid, agentul de răcire fiind în marea majoritate a
cazurilor apa care circula prin interiorul fasciculului tubular al aparatului. În
funcţie de modul de dimensionare al ciclului termic în condensator trebuie sa se
condenseze în condiţii nominale de funcţionare 60 - 75% din debitul de abur viu
produs de generatorul de abur. În cazul în care cantitatea de abur evacuata din
turbina în condensator creste peste limitele indicate mai sus, uzuale în cazul
majoritarii CNE si CTE, randamentul ciclului termic folosit este mai scăzut decât

4
în mod normal, datorita limitării ciclului regenerativ, ceea ce măreşte consumul
specific de abur al grupului.
În ceea ce priveşte debitul de abur provenit din instalaţia de pornire, la CNE
condensatorul trebuie sa fie dimensionat în aşa fel încât sa preia, pe durata
operaţiei de pornire un debit de abur egal cu 30 - 100% din debitul nominal al
generatorului de abur.
În cazul preluării temporare a întregului debit de abur al generatorului
dimensionarea condensatorului în regim nominal trebuie sa fie urmata de un
studiu al comportării acestuia la sarcini parţiale.

3.3.2. Condiţii tehnice pentru instalaţia de condensare

Printre condiţiile tehnice minimale ale unei astfel de instalaţii se pot menţiona
următoarele [1.43]:
ƒ menţinerea unui grad corespunzător de puritate a aburului care se
condensează;
ƒ separarea completa si eficace a parţii de abur de partea de apa răcire,
în special în cazul CNE la care apar si probleme de poluare radioactiva
a mediului înconjurător;
ƒ etanşarea construcţiei condensatorului pe partea de abur pentru
menţinerea corespunzătoare a vidului;
ƒ trebuie evitata scăderea importanta a temperaturii condensatului sub
temperatura de saturaţie, pentru micşorarea pierderilor suplimentare de
căldură; valoarea recomandata a subrăcirii este 4 ÷ 5°C, utilizându-se
pentru aceasta cca. 10% din suprafaţa de răcire a condensatorului;
ƒ condensatul trebuie sa conţină cât mai puţin oxigen pentru a reduce
sarcina degazorului si coroziunea preîncălzitoarelor de joasa presiune;
ƒ răcirea amestecului aer-abur trebuie făcută intens în zona de extragere
a aerului din condensator în scopul obţinerii unui cost minim al operaţiei
de degazare la rece; cu cât răcirea aburului din amestecul aer-abur
este mai avansata, cu atât debitul de abur antrenat de ejectoare în afara
condensatorului este mai mic, deci consumul de energie al ejectoarelor
este mai redus.

5
 3.4. Tipuri constructive de vaporizatoare

3.4.1. Vaporizatoare pentru răcirea aerului

Aceste vaporizatoare pot să fie utilizate la fel de bine şi pentru răcirea aerului şi
pentru răcirea altor gaze. Atunci când aerul conţine umidiate (vapori de apă), la
dimensionarea vaporizatoarelor se va ţine seama de acest lucru, deoarece la
temperaturi ale suprafeţei vaporizatorului peste 0°C, dar sub temperatura
punctului de rouă, pe suprafaţa vaporizatorului se va depune umiditate, iar dacă
temperatura suprafeţei de transfer termic scade sub 0°C, această umiditate se va
transforma în brumă sau zăpadă. Prezenţa zăpezii pe suprafaţa vaporizatoarelor,
este un fenomen foarte frecvent şi influenţează construcţia acestor aparate, în
special mărimea pasului dintre aripioare.
În funcţie de modul de circulaţie a aerului, vaporizatoarele pentru răcirea aerului
se împart în două categorii: cu circulaţie naturală şi cu circulaţie forţată.
Vaporizatoarele cu circulaţie naturală a aerului se utilizează atunci când se
doreşte o circulaţie redusă a aerului şi o uscare pronunţată a acestuia la
temperaturi pozitive, de exemplu în camere pentru păstrarea brânzeturilor. Se
utilizează asemenea vaporizatoare şi pentru temperaturi negative, de exemplu în
cazul păstrării produselor alimentare semipreparate sub formă congelată, dar la
temperaturi negative, este mai puţin importantă umiditatea aerului.
La construcţia vaporizatoarelor de acest tip, pentru temperaturi pozitive (peste
2°C) se utilizează ţevi cu aripioare. Coeficientul global de transfer termic este
influenţat de distanţa dintre aripioare, dimensiunile acestora şi numărul de
rânduri de ţevi pe verticală. Valorile uzuale întâlnite în practică sunt de 5 ÷10
W/(m2K). Datorită valorii reduse a acestui coeficient, este nevoie să fie alese
aripioare cu eficienţă termică ridicată şi se vor realize suprafeţe cât mai mari ale
vaporizatoarelor, care vor lucra la diferenţe medii de temperatură, de asemenea
ridicate, între 8…15 °C. Sub aceste vaporizatoare se vor monta tăvi pentru
colectarea şi evacuarea umidităţii care se depune pe suprafaţa de schimb de
căldură.
La construcţia vaporizatoarelor pentru temperaturi negative, se utilizează ţevi
lise (netede), care permit o decongelare (degivrare) uşoară (figura 2).

6
Coeficientul global de transfer termic are uzual valori între 10 ÷14 W/m2K, iar
diferenţele de temperatură se situează între 5 ÷ 10 °C.

agent
frigorific

aer

agent
frigorific

Fig. 2. Răcitor de aer de perete

Vaporizatoarele cu circulaţie forţată a aerului sunt aparatele cele mai răspândite

pentru realizarea de puteri frigorifice în domeniul frigului comercial 10…20 kW,
sau industrial până la câteva sute de kW. Există mai multe tipuri de asemenea
vaporizatoare: baterii de răcire, vaporizatoare de plafon, vaporizatoare de perete,
vaporizatoare montate pe picioare.
Schema de curgere a aerului printr-un răcitor de aer cu curgere forţată, asigurată
de ventilatoare, este prezentată în figura 3.

Fig. 3. Vaporizator cu circulaţie forţată a aerului

7
3.4.2. Vaporizatoare pentru răcirea lichidelor
Răcirea lichidelor este o problemă chiar mai complexă decât răcirea gazelor,
datorită diversităţii mari a acestor lichide. În afară de apă şi soluţiile apoase de
saramuri sau de tip antigel, pentru care proprietăţile termofozice sunt foarte bine
cunoscute, există numeroase alte lichide care trebuie răcite şi pentru care
determinarea proprietăţilor termofizice se realizează printr-o susţinută activitate
de cercetare. Alegerea vaporizatoarelor de acest tip se efectuează în funcţie de
regimul temperaturilor de intrare/ieşire, şi de proprietăţile termofizice ale soluţiei
care trebuie răcite. În primul rând contează viscozitatea şi conductivitatea
termică.
În principiu există trei tipuri de vaporizatoare pentru răcirea lichidelor: imersate
(cu serpentine şi cu grătar), înecate, cu detentă uscată (figura 4).

a. b.
Fig. 4. Vaporizatoare pentru răcirea lichidelor

Vaporizatoarele cu serpentine, ca cel din figura 4 a sunt constituite dintr-un

ansamblu de serpentine realizate din oţel sau cupru în funcţie de natura agentului
răcit. Serpentinele sunt racordate la distribuitoare şi colectoare, iar ansamblul
format este amplasat într-un bazin. Circulaţia agentului intermediar răcit, în
vederea omogenizării temperaturii, este asigurată prin intermediul unor agitatoare
verticale.
Vaporizatoarele înecate sunt de tip multitubular, ca în figura 4 b. Se utilizează
foarte des în instalaţii cu compresoare centrifugale pentru răcirea apei glaciale
(având temperatura foarte apropiată de 0°C. Caracteristic este faptul că agentul
răcit circulă printre ţevi şi se răceşte până la temperaturi în general pozitive (ca să
nu îngheţe în ţevi).
8