„Schimbătoare de căldură” – Cursul nr.

10

Cap. 8
RECUPERATOARE ŞI REGENERATOARE DE CĂLDURĂ

8.1. Consideraţii generale

Un recuperator este un schimbător de căldură care are următoarele caracteristici:

- recuperează o parte a căldurii gazelor rezultate din arderea unui combustibil;
- căldura recuperată se reintroduce în instalaţie la preîncălzirea aerului de ardere
sau a combustibilului gazos;
- sunt schimbătoare de căldură prin suprafaţă.
După modul de transmitere a căldurii, recuperatoarele sunt:
- recuperatoare convective, majoritatea căldurii se transmite prin convecţie;
- recuperatoare prin radiaţie, majoritatea căldurii se transmite prin radiaţie.
În funcţie de suprafaţa de schimb şi de materialul folosit, ca şi schimbătoarele de
căldură se împart în recuperatoare cu ţevi; recuperatoare cu proeminenţe
aciculare; recuperatoare prin plăci, termobloc etc., şi mai pot fi metalice sau
nemetalice, cu una sau mai multe treceri ale agentului termic.
Regeneratoarele sunt schimbătoare de căldură cu funcţionare discontinuă adică
cele două fluide vin în contact pe rând cu suprafaţa de transfer termic, sau
continuă, pot fi metalice sau nemetalice. Regeneratoarele cu funcţionare
discontinuă au umplutură realizată în exclusivitate din material nemetalic.

8.2. Tipuri constructive de recuperatoare de căldură

Recuperatoarele cu ţevi netede din oţel se construiesc de obicei, ele se realizează

din ţevi de oţel carbon obişnuit şi, mai rar, din oţel termorezistent, laminate.
Fluidul gazos preîncălzit poate să circule atât prin interiorul ţevilor, cât şi prin
exteriorul lor. Acest tip de recuperatoare se foloseşte, în special, la cuptoarele
pentru care temperatura gazelor de ardere, a căror căldură este recuperată, nu
depăşeşte 600°C. Amplasarea unui recuperator într-o instalaţie de ardere este
prezentată în figura 1.
1
 Fig. 1. Instalaţie de ardere

În figura 2 este reprezentat un recuperator cu ţevi orizontale cu curgere verticală

a gazelor arse montat pe canalul vertical de evacuare a gazelor de ardere dintr-un
cuptor de tratament termic. Aerul circulă prin interiorul ţevilor, care pot avea
diametrul de 12÷25 mm, funcţionând după schema echicurent-curent încrucişat
faţă de gazele de ardere. Pentru a evita încovoierea datorită dilatărilor termice,
lungimea ţevilor nu este mai mare de 0,8÷0,9 m. Un asemenea recuperator poate
preîncălzi aerul până la temperatura de 250÷300°C, atunci când temperatura
gazelor de ardere la intrarea în aceasta este de 500÷600°C, iar raportul dintre
vitezele medii ale aerului şi gazelor de ardere nu este mai mic de 3.

Fig. 2. Recuperator cu ţevi netede din oţel

2
Dezavantajele acestui tip de recuperator constau în: limitarea dimensiunilor la
care se execută; raportul dintre suprafaţa de transfer şi unitatea de căldură
recuperată mare; funcţionare la temperaturi relativ scăzute, la temperaturi ridicate
plăcile tubulare se deformează, nu se permite dilatarea integrală a ţevilor.
Se pot realiza alte variante în care ţevile sunt verticale iar gazele arse circulă în
lungul acestora, acestea prezintă avantajul, că depunerea impurităţilor din gazele
de ardere pe pereţii ţevilor sunt reduse şi pot fi înlăturate uşor. Nu este indicat ca
lungimea ţevilor să depăşească 3-4 m, iar temperatura peretelui 400÷450°C.
Densimea proeminenţelor pe partea expusă aerului este aceeaşi pentru toate
tipurile de elemente (14 mm), indiferent de densimea proeminenţelor pe partea
spălată de gazele de ardere (17,5; 28 mm). Forma acestor proeminenţe este
prezentată în figura 3, iar caracteristicile geometrice în figura 4.

Fig. 3. Aşezarea proeminenţelor aciculare pe suprafeţele de transfer

a – porţiune de pe suprafaţa interioară; b – porţiune de pe suprafaţa exterioară

Fig. 4. Caracteristicile geometrice ale proeminenţelor aciculare:

a – pentru suprafaţa interioară; b, c – pentru suprafaţa exterioară
3
Pentru extinderea posibilităţii utilizării la o gamă largă de cuptoare, elementele
cu proeminenţe aciculare menţionate se fabrică, în prezent, cu lungimi de 880
mm, 1135 mm şi 1660 mm.
Recuperatoarele aciculare nu se construiesc, de obicei, cu mai mult de patru
treceri, frecvent, se utilizează construcţia cu două treceri, care asigură
preîncălzirea aerului până la cca. 350÷400°C, atunci când temperatura gazelor de
ardere la intrarea în suprafaţa recuperatorului este de 700÷750°C. Dacă este
necesară preîncălzirea aerului până la 200÷250°C, se utilizează recuperatoarele
cu o singură trecere. Folosirea unui număr mare de elemente montate în paralel,
micşorează sensibil etanşeitatea recuperatorului.
Recuperatoarele din fontă şi oţel tip termobloc se utilizează, în special, la
cuptoarele mici de forjă, la care arderea nu se termină în cuptor şi la care alte
tipuri de recuperatoare ar avea o durată de funcţionare mai redusă. De obicei,
termoblocurile constau din două fascicule de tuburi dispuse perpendicular, care
sunt solidarizate între ele prin intermediul unei carcase metalice, în care se toarnă
fontă topită. Prin unul din fascicule circulă gazele de ardere, iar prin celalalt aerul
care se preîncălzeşte. Separarea acestor fluide este perfectă, fapt care permite şi
preîncălzirea gazelor combustibile, fără a fi posibilă apariţia exploziilor.
În figura 5 se prezintă schema de ansamblu a carcasei unui astfel de recuperator.
De obicei, carcasa metalică a termoblocului se fixează pe o ramă construită
special, care solidarizează prin profile de oţel ce se reazemă pe fundaţia
cuptorului. Ţevile pentru trecerea aerului pot avea diametrul de 12 sau 19 mm,
iar cele pentru trecerea gazelor de ardere de 25 sau 32 mm. Pereţii laterali ai
carcasei în care sunt practicate orificiile pentru ţevile prin care trece aerul au
grosimea de 4÷6 mm. De exemplu un astfel de recuperator, având pe traseul
aerului 30 de ţevi de 12 mm şi lungimea 544 mm, iar pe traseul gazelor de ardere
36 de ţevi cu diametrul de 32 mm şi lungimea 330 mm, are greutatea totală de
cca. 320 kg.

Fig. 5. Recuperator de căldură termobloc

4
Deşi recuperatoarele termobloc au o mare durată de utilizare, sunt etanşe, iar
construcţia lor este relativ simplă, ele prezintă dezavantaje ca: greutate raportată
la unitatea de căldură transmisă de 3-4 ori mai mare decât la recuperatoarele
aciculare; recuperarea unei părţi relativ mici de căldură conţinută în gazele de
ardere; limitarea debitului de aer preîncălzit datorită dimensiunilor relativ mici la
care se realizează.
În categoria recuperatoarelor metalice se încadrează şi recuperatoarele cu plăci,
care în general, se folosesc ca preîncălzitoare de aer în instalaţiile de cazane,
cuptoare tehnologice, turbine cu gaze etc.

Fig. 6. Recuperator de căldură cu plăci

Recuperatoarele folosite la instalaţiile de turbine de gaze sunt de două feluri: cu

ţevi (schimbătoare de căldură cu suprafaţă extinsă) şi cu plăci, o reprezentare a
profilului plăcii este prezentată în figura 7.

Fig. 7. Recuperator de căldură cu plăci

5
Recuperatoarele folosite la instalaţiile de turbine de gaze trebuie să satisfacă
următoarele cerinţe: să fie compacte, să aibă rezistenţă mecanică ridicată, să
realizeze un coeficient global de transmitere a căldurii mare, rezistenţă
aerodinamică mică, construcţie cât mai simplă şi la un preţ de cost cât mai redus.
Din punct de vedere constructiv, aceste recuperatoare se pot împărţi în două
categorii: tubulare şi cu plăci. În general, sunt executate din oţel inoxidabil cu o
grosime de cca. 0,7 mm.
Recuperatoarele prin radiaţie sunt alcătuite, în principiu, din două tuburi de tablă
(exterior şi interior), de diametre relativ mari, dispuse concentric, care sunt legate
elastic între ele printr-un compensator de dilataţie. Gazele de ardere pot trece fie
prin tubul interior, în cazul recuperatorului cu încălzire unilaterală, fie pot scălda
atât tubul interior, cât şi cel exterior, realizându-se o încălzire bilaterală. În
primul caz, pe traseul gazelor de ardere se introduce o rezistenţă gazodinamică
suplimentară care este neglijabilă, iar tubul exterior este izolat faţă de mediul
ambiant (figura 8).
Gaze de ardere
Aer
rece
q1 q2

Aer
cald

Fig. 8. Recuperator de căldură prin radiaţie

Atât tubul interior, cât şi tubul exterior constituie suprafeţe de încălzire care
primesc densităţile fluxurilor termice q1, respectiv q2. Mărindu-se suprafaţa de
încălzire, rezultă că acest tip de recuperator va avea un gabarit mai redus decât un
alt recuperator, pentru aceasta sunt multe variante constructive de recuperatoare
prin radiaţie, fiecare dintre ele respectând în mare principiul de funcţionare
prezentat în figura 8. Montarea verticală a recuperatoarelor prin radiaţie reduce la
minimum murdărirea suprafeţei de încălzire, indiferent de tipul combustibilului
folosit. Întrucât recuperarea căldurii din gazele de ardere se face incomplet este
indicată în seria a unui recuperator prin radiaţie cu unul convectiv.

6
 8.3. Regeneratoare de căldură

După modul de funcţionare regeneratoarele de căldură se împart în două mari

grupuri:
- regeneratoare cu funcţionare discontinuă, la care aerul cald având temperatura
variabila în timp se debitează numai în perioada de răcire a regeneratorului;
- regeneratoare cu funcţionare continuă, care debitează continuu aer cald.
Regeneratoarele cu funcţionare discontinuă se realizează sub forma unor baterii
cu umplutură fixă ceramică, care funcţionează alternativ. În perioada de încălzire
a umpluturii regeneratorul primeşte căldură de la gazele de ardere, iar în perioada
de răcire a acestuia, aerul este preîncălzit primind căldură de la umplutură.
Principalul dezavantaj al acestui tip de regeneratoare îl constituie faptul că
temperatura de preîncălzire a aerului este variabilă în timp, fiind maximă la
începutul perioadei de răcire a umpluturii, iar apoi scade.

a. b.
Fig. 9. Regeneratoare de căldură cu funcţionare discontinuă
a. regenerator fix; b. regenerator rotativ.

Regeneratoarele cu pat fix de bile reprezintă o varianta îmbunătăţită a

regeneratoarelor ceramice cu umplutură din cărămizi fasonate. Forma sferica a
bilelor refractare permite obţinerea unor suprafeţe de schimb de căldură de peste
10 m2/m3. Umplutura din bile măreşte gradul de turbulenţă a agentului gazos,

7
intensificând transferul de căldură către şi de la bile. Pentru aceeaşi temperatură
de preîncălzire a aerului, investiţiile sunt mult mai mici ca la celelalte
regeneratoare ceramice. Deoarece rezistenţa hidraulică a stratului de bile este
considerabil mai mare este necesar să se realizeze secţiuni mari de trecere pentru
fluidele gazoase şi înălţimi mici ale stratului de bile. De aceea, o caracteristică
distinctivă a regeneratoarelor cu pat fix de bile este înălţimea mică a acestora
(figura 9 a, b).

Fig. 10. Regeneratoare de căldură cu funcţionare continuă

a. regenerator cu pat fluidizat; b. regenerator cu umplutură rotativă.

Regeneratoarele cu funcţionare continuă se pot realiza cu umplutură rotativă sau

cu umplutură mobilă (figura 10 a, b). Regeneratoarele cu funcţionare continuă se
pot realiza şi sub forma unor aparate cu pat mobil de bile sau de material
granulat, fie în varianta cu strat fluidizat. În toate cele trei variante aparatul este
împărţit în două camere: în cea superioara, umplutura (bile ceramice sau material
granulat) se încălzeşte primind căldura de la gazele de ardere, iar în cea
inferioară, aerul se preîncălzeşte preluând căldura de la umplutură.