CAP.

1 DESTINATIA SI CONSTRUCTIA GENERATORULUI DE

ABUR

1.1Generalităţi

Generatorul de abur este un agregat termic in care se obtine abur la anumiti

parametri de stare , datorita energiei calorice degajate de arderea unui combustibil.
Acest abur este folosit la actionarea masinilor termice cu abur (masini cu piston si
turbine) necesare pentru propulsarea navei sau pentru actionarea unor mecanisme
auxiliare.
Din punct de vedere energetic, generatorul de abur este un transformator de
energie. Energia chimică conţinută în combustibil este transformată, prin procesul
de ardere, în energie termică.
Din punct de vedere funcţional, generatorul de abur este un schimbător de
căldură. Căldura conţinută în gazele rezultate din arderea unui combustibil se
transmite apei care se vaporizează şi apoi se preîncălzeşte.
Părţile principale ale unei instalaţii de producere a aburului sunt: căldarea
propriu – zisă sau sistemul fierbător (compus din tamburul sau colectoarele de apă
şi totalitatea ţevilor în care se produce vaporizarea apei), preîncălzitorul apei de
alimentare, preîncălzitorul de aer şi focarul sau camera de ardere.
Pentru a produce aburul necesar funcţionării maşinilor principale ale navei şi
alimentării tuturor consumatorilor de la bord, căldările navale au nevoie de un
regim de funcţionare care să asigure transformarea energiei chimice a
combustibilului în energie calorică conţinută de aburi, în cele mai bune condiţii.
Regimul intim de funcţionare a căldării este acela când apa se transformă în
abur, acumulând o cantitate maximă de căldură de la combustibilul ars în focar.
Aburul va putea acumula maximul de căldură numai dacă procesul de combustie se
desfăşoară cu o degajare maximă de căldură şi dacă căldarea este asigurată cu o
circulaţie şi alimentaţie bună a apei, iar suprafaţa de încălzire să permită o bună
transmitere a căldurii de la gaze la apă.
Aburul destinat instalaţiilor de propulsie se produce în anumite căldări, iar
aburul destinat necesităţiilor auxiliare se produce în schimbătoare de căldură
numite caldarine
Cerinţele principale pentru o instalaţie de producere a aburului sunt:
- posibilitatea folosirii cât mai raţionale a căldurii consumate de caldarină;
- gabarit mic, greutate mică;
- funcţionare în siguranţă pentru orice regim;

88
 - manevrabilitate mare, punere rapidă în funcţiune, trecere rapidă de la un
regim de încărcare la altul;
- simplitatea construcţiei, comoditatea deservirii şi a reparaţiilor;
- posibilitatea folosirii automatizării complexe;
- preţ de cost scăzut.

1.2 Clasificarea generatoarelor de abur (caldarine):

a. dupã valoarea presiunii normale a aburului debitat, în:

- cãldãri de joasã presiune cu p = 1,2 – 6 [Kgf/cm2];
- cãldãri de medie presiune cu p= 6 – 50 [Kgf/cm2] ;
- cãldãri de înaltã presiune cu p = 50 [Kgf/cm2];
- cãldãri supracritice cu p= 225 [Kgf/cm2].

b. dupã felul energiei consumate pentru producerea aburului, în:

- cãldãri cu combustibil, care folosesc cãldura degajatã prin arderea în focar
a unui combustibil solid sau lichid (cãrbune, pãcurã, motorinã etc);
- cãldãri recuperatoare, care folosesc energia termicã rezidualã a gazelor de
ardere evacuate din motoarele cu ardere internã;

c. dupã principiul constructiv, în:

- cãldãri cu volum mare de apã cu circulatia gazelor de ardere prin tuburi
(cãldãri ignitubulare);
- cãldãri cu volum mic de apã cu circulatia apei prin tuburi si a gazelor prin
exteriorul lor (cãldãri acvatubulare).

d. din punctul de vedere al modului de circulatie al apei:

- cãldãri cu circulatie naturalã a apei;
- cãldãri cu circulatie fortatã a apei, prin intermediul unei pompe de
circulatie;

e. din punctul de vedere al modului de realizare a necesarului de aer pentru

arderea combustibilului:
- cãldãri cu tiraj normal – natural, prin diferente de presiuni datorate
diferentei de nivel dintre focar si limita superioarã a cosului;
- cãldãri cu tiraj fortat, prin utilizarea unor ventilatoare si a unor pompe de
aer.
În scopul utilizãrii mai complete a energiei termice a gazelor de ardere,
cãldãrile navale pot fi:
- cãldãri ignitubulare cu circuit direct al gazelor sau cu întoarcere;
- cãldãri acvatubulare ecranate, cu mai multe colectoare de apã si cu
supraîncãlzitoare de abur.
89
 Navele moderne sunt echipate, în general, numai cu căldări acvatubulare, fie
cu circulaţie naturală a apei, de construcţie specială (adaptată condiţiilor specifice
de pe mare), fie cu circulaţie forţată a apei, în circuit închis (La Mont sau Velox)
sau în circuit deschis (Sulzer, Benson, Ramzin).

1.3 Caldari auxiliare navale

În afara aparatului motor, la bordul navei existã o multime de consumatori de

aburi. Acestia necesitã cantitãti diferite de abur cu parametrii deosebiti atât în
timpul navigatiei, cât si în timpul stationãrii navei.
Pentru a nu solicita cãldãrile principale ale navei la functionare îndelungatã
si îndeosebi atunci când nava se gãseste în stationare, navele sunt dotate cu cãldãri
auxiliare (caldarine) care au rolul de a furniza abur consumatorilor secundari de la
bord, atunci când nava nu dispune de alte surse de abur.
Cãldãrile auxiliare pot fi întâlnite atât la navele dotate cu instalatii de fortã cu
abur, cât si la navele dotate cu motoare cu ardere internã.
În primul caz, cãldãrile auxiliare functioneazã numai când nava se gãseste în
stationare, deoarece în timpul navigatiei nava dispune de o cantitate suficientã de
abur pentru alimentarea tuturor consumatorilor de abur de la bord.
În cel de-al doilea caz, adicã la navele care nu au cãldãri principale,
caldarinele functioneazã continuu, deoarece aceste nave nu dispun de alte surse de
abur.
Aburul generat de cãldãrile auxiliare poate fi întrebuintat în:
- instalatia de încãlzire cu abur;
- instalatia de încãlzire cu apã;
- instalatia de stins incendiile cu aburi;
- instalatia de încãlzire a tancurilor de combustibil si ulei;
- instalatia de încãlzire a bucãtãriilor;
- instalatia de fierbere a cãldãrilor;
- bãi, dusuri;
- incalzirea si suflarea cu abur a prizelor Kingston si a valvulelor de
bordaj;
- masinile auxiliare de punte pentru actionarea bigilor, macaralelor,
vinciurilor, cabestanelor, servomotoarelor, când nava este în stationare;
- aparatele auxiliare ale cãldãrilor etc.
Cerintele particulare de abur ale navei depind de tipul si clasa navei.
Pentru o navã de tip RO-RO, cerintele de abur la bord sunt de circa 2500
[Kg/h]. Pentru nave mai mari, cerintele cresc, ajungând la câteva zeci de mii de Kg
de abur pe orã.
În functie de cerintele particulare de abur ale navei se alege si numãrul de
cãldãri auxiliare. La diferite nave pot fi întâlnite una, douã sau trei cãldãri auxiliare,
90
debitul lor variind de la 500 [Kg/h] pânã la 10000 – 15000 [Kg/h], iar în unele
cazuri chiar mai mult.
La bordul navelor, cãldãrile auxiliare se instaleazã în compartimentul cãldãrii
principale sau în compartimente separate.
În principiu, cãldãrile auxiliare furnizeazã numai abur saturat si din acestã
cauzã nu au supraîncãlzitoare cu abur. Schimbãtoarele de cãldurã functioneazã mult
mai avantajos cu abur saturat, deoarece coeficientul global de transfer a cãldurii
este mai mare decât în cazul aburului supraîncãlzit.
S–ar putea folosi si abur supraîncãlzit în schimbãtoarele de cãldurã cu
conditia sã se mãreascã considerabil viteza scurgere a aburului supraîncãlzit prin
schimbãtorul de cãldurã. Acest fapt însã mãreste pierderile de cãldurã cu aburul
evacuat. Din aceastã cauzã si din alte motive, majoritatea consumatorilor particulari
de la bord, care sunt în fond niste schimbãtori de cãldurã, solicitã numai abur
saturat.

Generatorul de abur este compus din două sisteme de instalaţii: instalaţia de

ardere şi tiraj şi instalaţia de vaporizare.
Instalaţia de ardere şi tiraj se compune din: focar cu utilajele ce deservesc
arderea, canalele de evacuare a gazelor arse şi coş.
În focar are loc arderea combustibilului şi transmiterea căldurii dezvoltate,
prin radiaţie, la suprafeţele de încălzire ale cazanului, montate în focar. Gazele
rezultate din ardere sunt dirijate de-a lungul suprafeţelor de încălzire, unde cedează
acestora căldura prin contact direct. Gazele pleacă din focar cu o temperatură de
1000 - 1200C, pentru a ajunge în canalul final, după ce au trecut prin economizor
şi preîncălzitor, cu o temperatură de 155 - 180C.
Datorită diferenţei dintre temperatura gazelor arse din coş şi temperatura
aerului atmosferic se produce tirajul.
Prin tiraj se înţelege deplasarea gazelor într-o conductă, datorită unei
diferenţe de presiune între cele două extremităţi ale ei. În cazul că depresiunea
necesară transportului gazelor arse nu se poate obţine prin construcţia canalelor de
gaze şi a coşului, se realizează o depresiune artificială, prin montarea de
ventilatoare între coş şi canalul final de gaze.
Instalaţia de vaporizare cuprinde: căldarea propriu-zisă, economizorul şi
preîncălzitorul de abur.
Căldarea propriu-zisă se compune din tamburi şi ţevi în interiorul cărora
circulă apa de alimentare sau gazele de ardere, în funcţie de tipul caldarinei. În
general, indiferent de tipul căldării, se numeşte suprafaţă de încălzire acea suprafaţă
care primeşte căldura direct de la combustibilul ars în focar sau de la gazele arse şi
o cedează apei din cazan.
O altă mărime caracteristică este volumul interior al căldării; el se împarte în
volumul de apă şi cel de abur. Suprafaţa de separaţie a celor două fluide, apă şi
abur, constituie oglinda de vaporizare a căldării. Volumul de apă poate varia între
91
două niveluri, minim şi maxim, diferenţa între ele constituind volumul de
alimentare.
Economizorul este numit astfel datorită economiei de combustibil ce o
produce prin încălzirea apei de alimentare până la temperatura de fierbere, înainte
de introducerea apei în cazanul propriu-zis. Economizorul se montează în drumul
gazelor fierbinţi, pe canalele de evacuare a gazelor arse.
Preîncălzitorul de aer se montează, de obicei, la partea terminală a
canalelor de fum, apropiat de baza coşului, în scopul de a preîncălzi aerul necesar
arderii combustibilului în focar.

1.4Adoptarea tipului de caldarină.

Având în vedere că, în timp, debitul caldarinei se micşorează din cauza

apariţiei depunerilor, la debitul nominal maxim trebuie adăugată o rezervă de
aproximativ 15%.
Reglajul automat continuu al cantităţii de abur produsă are loc între
12,5...100% din capacitatea caldarinei, respectiv 450...3300 [Kg/h]. Sub 12,5%,
reglarea cantităţii de abur produse se face prin funcţionare intermitentă automată.
Cele mai răspândite tipuri de caldarine sunt cele cu combustibil lichid, iar
dintre acestea, cele de tip acvatubular, cu circulaţie naturală sau forţată a
amestecului de abur.

Caracteristicile caldarinei sunt conţinute în tabelul următor:

Tabel 1
Debitul Presiunea Suprafaţa Volumul Volumul Greutatea
nominal de de spaţiului de de caldarinei
de abur lucru încălzire vaporizare apă fără apă
[kg/h] [bar] [m2] [m3] [m3] [kg]
250 9 0,3 0,8 2980
500 17 0,56 1,5 4210
800 26 0,75 2,2 5450
1000 29 1,10 2,4 5800
1250 37,5 1,25 2,5 6570
1600 7 44 1,3 2,6 8050
2000 66 2 6 9700
2500 80 2,6 6,5 10300
3200 98 2,8 8,5 12600

Am ales generator de abur cu debitul de 2500 [kg/h].

92
 Caldarina propriu-zisă, formată din:
- circuit de abur sub presiune;
- carcasă metalică, înzidire;
- indicator pentru gazele de ardere;
- armături, dispozitive de protecţie şi semnalizare;
- injector, suflător funingine;
- scări şi platforme;
- ventilator de aer, tronsoane de aer, izolaţie.

O căldare este caracterizată, în general, de următoarele caracteristici:

a) Debitul Dk, reprezintă cantitatea de apă transformată în abur cu anumiţi

parametri în unitatea de timp. Este dat în [kg/h] sau [t/h].

Q1  kg 
Dk 
i   i aa  h 

unde Q1 – este cantitatea de căldură acumulată de căldare într-o oră

i- Iaa – este cantitatea de căldură acumulată de fiecare kg de apă pentru a
se transforma în abur cu titlul  la presiunea din căldare.

b) Presiunea de regim pk, reprezintă presiunea maximă a aburului din căldare, care
se menţine la o valoare constantă în timpul funcţionării căldării în regim normal.
Presiunea nominală reprezintă valoarea presiunii de regim a căldării în
momentul când aceasta a fost dată în exploatare prima dată.
Presiunea de probe este de o dată şi jumătate de ori mai mare decât presiunea
nominală a căldării.

c) Temperatura aburului, care poate fi a aburului saturat sau supraîncălzit.

Temperatura aburului saturat se poate exprima prin relaţia:

t s  100  4 p k  K ,

ea depinzând de presiunea din căldare.

d) Suprafaţa de încălzire a căldării, reprezintă suprafaţa metalică a căldării care

acumulează căldura utilă transformării apei în abur cu anumiţi parametri. Ea are
două componente: principală şi auxiliară.
Prin suprafaţa de încălzire principală a căldării se înţelege suprafaţa care
contribuie nemijlocit în procesul de vaporizare. Suprafaţa principală de încălzire
a căldării se compune din suprafaţa de încălzire care acumulează căldură prin

93
 radiaţie (în imediata apropiere a focarului) şi suprafaţa încălzire care
acumulează căldură prin convecţie (mai departe de focar şi acumulează căldură
de la gaze) .
Prin suprafaţa de încălzire auxiliară a căldării se înţelege acea suprafaţă metalică
care acumulează căldură de la gaze, în scopul îmbunătăţirii procesului de
vaporizare care are loc în căldare. Suprafaţa auxiliară este alcătuită din suprafaţa
de încălzire a tuturor elementelor ataşate căldării (preîncălzitorul de aer,
economizor, supraîncălzitor etc.)

e) Randamentul căldării k, reprezintă raportul dintre cantitatea de căldură util

acumulată de căldare pentru transformarea apei în abur şi cantitatea de căldură
degajată prin arderea totală a combustibilului în unitatea de timp.

k 
Q1


D k  i   i aa   %
B  Qi B  Qi

Randamentul reprezintă gradul de economicitate al căldării şi anume câtă

căldură este acumulată de căldare în procesul de vaporizare din cantitatea de
căldură disponibilă. Poate fi între 0,75 – 0,94.
f) Debitul specific d, caracterizează cantitatea medie de abur generat de căldare de
pe fiecare m2 al suprafeţei de încălzire principale în unitatea de timp.

D k  kg 
d
H k  m 2  h 

Debitul specific permite compararea căldărilor în ceea ce priveşte capacitatea

de vaporizare a acestora. Poate fi între (20…220) [kg/m2h].

g) Consumul de combustibil B, reprezintă cantitatea de combustibil arsă în focarul

căldării în unitatea de timp:


D k  i   i aa 
B
k  Q i

h) Capacitatea de vaporizare a combustibilului U, reprezintă cantitatea de abur

obţinută în căldare prin arderea unui kg de combustibil.

i) Tensiunea termică a focarului, qf, reprezintă cantitatea de căldură degajată prin

arderea combustibilului în focar, care revine fiecărui m3 al volumului focarului:

94
 B  Qi  kcal 
qf   m3  h 
Vf

Pentru căldările acvatubulare, tensiunea termică a focarului trebuie să fie:

 kcal 
q f  1,5 7   106  3 
m  h 

1.5 Alegerea materialelor.

Materialele alese pentru realizarea generatorului au fost selectate avându-se

în vedere siguranţa în funcţionare şi prevenirea avariilor în condiţiile de exploatare,
cât şi eficienţa economică reflectată în economia de metal prin reducerea
gabaritului şi a greutăţii proprii. Astfel:

1. Oţelul pentru cazane K-52 (56) STAS 2883/76 cu caracteristicile:

- C = 0,22...0,24;
- Mn = 0,47...1,75;
- Si = 0,37...0,62;
- pmax = 0,045...0,05;
- Smax = 0,04...0,045;
- rezistenţa KVC = 300 N/cm2 la 20C;
- energia de rupere KV = 400 la 20C;
- a = 500 N/mm2 pentru o grosime mai mare de 6 mm.

2. Oţelul pentru ţevi OLT-45 K-II şi 16-Mo-4 STAS 3478/79, pentru

temperaturi mai mari de 400C şi presiuni mai mici de 80 bari. Compoziţia chimică
este conform STAS 8184/77.
Pentru OLT-45 K-II:
- C max = 0,23;
- Mn min = 0,45;
- Si = 0,15...0,35.
Pentru 16-Mo-4:
- C = 0,12...0,2;
- Mn = 0,5...0,8;

1.6 Principiul de funcţionare al generatorului de abur

95
 Caldarina cu combustibil lichid este un agregat care produce abur saturat la o
presiune de 7 [bar], utilizând în acest scop energia calorică a combustibilului lichid
ars în focar de către arzător.
Alimentarea arzătorului cu combustibil se face cu ajutorul unei instalaţii ale
cărei părţi componente sunt cuprinse în instalaţia de combustibil a navei.
Alimentarea cu apă a caldarinei se face prin capul de alimentare cu ajutorul
pompei de alimentare. Caldarina se umple cu apă până la nivelul la care pompa de
alimentare se decuplează automat, apoi se pune în funcţiune arzătorul, respectând
întocmai instrucţiunile de exploatare ale acestuia, elaborate de firma care livrează
arzătorul.
Ridicarea presiunii din caldarină până la presiunea de lucru se face în trei
faze:
1. În prima fază, apa din caldarină se aduce la fierbere în timp de una – două
ore; valvula de aer se închide când prin ea începe să iasă un nor dens de
abur.
2. În faza a doua, se ridică presiunea aburului la 3 [bar] în timp 30 – 60 de
minute. La presiunea de 1,5 [bar] se purjează sticlele de nivel şi se
verifică manometrul.
3. În faza a treia, se ridică presiunea aburului de la 3 [bar] la presiunea de
regim.
După atingerea presiunii de regim, caldarina se cuplează la tubulatura
principală de abur, după care se verifică din nou funcţionarea instalaţiei de reglare a
alimentării caldarinei şi a pompei de alimentare.

1.7 Exploatarea generatorului de abur

1.7.1 Pregătirea pentru punerea în funcţiune

Înainte de punerea în funcţiune a caldarinei noi, trebuie să se verifice:

- starea generală a caldarinei;
- pregătirea pentru lucru a instalaţiilor aferente;
- prezenţa apei în caldarină;
- nivelul apei în tancul de alimentare;
- nivelul combustibilului în tancul de combustibil.

După lucrările de reparaţii sau curăţire a caldarinei, se va proceda la o

verificare amănunţită a caldarinei, după indicaţiile de mai jos:

a) Examinarea interioară a tamburilor şi a ţevii de fum

96
 Cu ajutorul gurii de vizitare şi a ferestrelor de curăţire se inspectează
minuţios pereţii tamburilor, ţevilor de fum, precum şi pereţii focarului care sunt în
contact cu apa. Se verifică dacă aceşti pereţi sunt curaţi, dacă nu au fost uitate în
caldarină diverse obiecte, dacă nu sunt înfundate orificiile ştuţurilor pentru
armături. Orice defecţiune constatată trebuie înlăturată imediat.
Dacă suprafaţa interioară a caldarinei se află în stare corespunzătoare, se
închide gura de vizitare şi ferestrele de curăţire, acordându-se o atenţie deosebită
strângerii corecte a garniturii şi stării etanşării.

b) Examinarea focarului

După intrarea în interiorul focarului prin tubul injectorului se va verifica

starea căptuşelii refractare, starea ţevii injectorului şi etanşeitatea îmbinărilor ei cu
elementele caldarinei. Dacă se constată starea bună a focarului se poate monta
placa centrală cu injectorul.

c) Examinarea ţevilor fierbătoare

Se vor desface colectorul de fum şi panourile şi se va verifica starea ţevilor

fierbătoare şi starea izolaţiei panourilor.
După constatarea şi repararea eventualelor defecţiuni, se montează la loc
panourile izolante, verificându-se etanşarea corectă a tuturor îmbinărilor şi
strângerea uniformă a şuruburilor şi a brăţărilor de fixare.

d) Examinarea exterioară a caldarinei

Înainte de punerea în funcţiune a caldarinei trebuie să se verifice starea

izolaţiei, a tubulaturii şi închiderea corectă a gurii de vizitare, a ferestrelor de
curăţire.
La montarea tubulaturii şi armăturilor scoase în vederea reparării caldarinei,
se va urmări etanşarea corectă a îmbinărilor cu flanşe.
Se va verifica starea de iluminare a sticlelor de nivel şi a manometrului.

e) Umplerea cu apă a caldarinei

După ce s-a constatat că instalaţia este pregătită pentru pornire, se poate

începe umplerea caldarinei cu apă.
Pentru umplere se foloseşte condensul sau apă moale fără impurităţi.

Umplerea se poate face:

- prin capul de alimentare cu ajutorul pompei de alimentare;
97
 - prin gura de vizitare din tamburul superior cu ajutorul unui furtun de
cauciuc.
Înainte de a începe umplerea caldarinei cu apă se vor deschide:
- unul din capetele de alimentare;
- valvula de aer;
- valvula şi robinetul manometrului;
- valvula pentru presostat;
- valvula de apă şi de abur de la regulatorul de nivel;
- robineţii de apă şi de abur ai sticlelor de nivel.
Toate celelalte valvule se vor închide, verificându-se în special închiderea
valvulei de extracţie de fund.
Caldarina se umple cu apă până la nivelul la care pompa de alimentare se
decuplează automat. În timpul funcţionării nivelul apei se va ridica datorită dilatării
şi va fi necesar să se elimine periodic apa prin valvula de extracţie de fund, astfel
încât nivelul apei să se menţină la nivelul mediu de lucru.
În timpul umplerii se controlează dacă nu apar scurgeri de apă şi în cazul că
apar, alimentarea cu apă a caldarinei se opreşte şi se fac remedierile necesare.

f) Uscarea zidăriei focarului

Zidăria nouă sau reparată a focarului trebuie să fie uscată la foc mic timp de
aproximativ 48 de ore. Se recomandă sa se facă focul cu lemne, intensitatea focului
fiind astfel reglată încât prin valvula de aer să iasă un nor slab de abur.

1.7.2 Pornirea caldarinei

a) Aprinderea focului

Arzătorul se va pune în funcţiune respectându-se întocmai instrucţiunile de

exploatare ale acestuia, elaborate de firma care livrează arzătorul.
Este interzisă aprinderea focului de la zidăria înroşită.
Ridicarea presiunii până la presiunea de lucru se face în trei faze:
- în prima fază, apa din caldarină se aduce la fierbere în timp de una – două
ore. În această fază se închide valvula de aer când prin ea începe să iasă un nor
dens de abur.
- în a doua fază, se ridică presiunea aburului la 3 [bar] în timp 30 – 60 de
minute. La presiunea de 1,5 [bar] se purjează sticlele de nivel şi se verifică
manometrul. Când presiunea atinge valoarea de 3 [bar] se verifică etanşeitatea
gurilor de vizitare, a ferestrelor pentru curăţire şi a îmbinărilor cu flanşe. Dacă este
necesar, se vor mai strânge şuruburile îmbinărilor. La strângerea şuruburilor nu se
permite folosirea prelungitoarelor de chei.
98
 - în faza a treia, care durează 10 – 15 minute, se măreşte presiunea aburului
de la 3 [bar] la presiunea de regim. Când presiunea atinge valoarea de 4 [bar] se
deschide manual valvula de siguranţă şi, dacă funcţionarea ei este nesatisfăcătoare,
se stinge arzătorul şi se remediază.
Se recomandă să se facă şi o pornire de probă a pompei de alimentare pentru
a depista şi remedia eventualele defecţiuni.
Înainte de conectarea caldarinei la tubulatura de abur se mai verifică odată
etanşeitatea armăturilor, îmbinările conductelor, gura de vizitare şi ferestrele pentru
curăţire. Toate defecţiunile constatate se vor remedia.
Apoi se va purja regulatorul de nivel şi se va verifica funcţionarea lui
conform instrucţiunilor de deservire.

b) Cuplarea caldarinei la tubulatura de abur

Pentru a cupla caldarina la tubulatura principală de abur se deschide încet

valvula principală de abur. Înainte de a deschide valvula de abur se va elimina apa
din tubulatura de abur.
După cuplarea caldarinei la conducta de abur se verifică din nou funcţionarea
instalaţiei de reglare a alimentării caldarinei şi a pompei de alimentare.

1.8 Întreţinerea caldarinei în timpul funcţionării

1.8.1 Supravegherea nivelului apei

În timpul funcţionării caldarinei se va urmări permanent nivelul apei în

caldarină, controlându-se nivelul în sticla de nivel pentru supraveghere locală sau
în indicatorul de nivel la distanţă pentru comanda din PCC.
Reglarea automată a nivelului apei în caldarină nu scuteşte personalul de
deservire de a supraveghea neîntrerupt nivelul apei din caldarină.
Sticlele de nivel se vor purja odată la 4 ore şi ori de câte ori se constată că
sunt înfundate.
Purjarea sticlei se va face astfel:
- se închide robinetul de abur al sticlei de nivel;
- se deschide pentru câteva secunde robinetul de purjare al sticlei. Apa va
umple complet sticla de nivel, iar peste câteva secunde, din robinetul de
purjare, va curge apă cu abur, arătând astfel că tubulatura de apă a sticlei
de nivel nu este astupată;
- se închide robinetul de purjare;
- se deschide robinetul de abur (apa revine la nivelul de lucru);
- se închide robinetul de apă al sticlei;

99
 - se deschide pentru câteva secunde robinetul de purjare al sticlei. Nivelul
apei coboară şi dispare din sticlă, iar prin robinetul de purjare trebuie să
iasă abur, dovadă că conducta de abur nu este înfundată;
- se închide robinetul de purjare;
- se deschide robinetul de apă (apa revine la nivelul de lucru).
Când suflarea nu dă rezultate, se stinge focul în caldarină şi se reduce
presiunea la zero. Se demontează dopurile şi cu o sârmă se curăţă ştuţurile sticlei de
nivel.

1.8.2 Scăderea excesivă a nivelului apei

În cazul când apa din cazan scade sub nivelul minim, regulatorul de nivel
comandă pornirea pompei de alimentare.
Dacă se constată că, deşi pompa de alimentare funcţionează, nivelul apei în
caldarină continuă să scadă şi sub nivelul de alarmă, se decuplează manual
injectorul (înainte de a intra în funcţiune regulatorul de nivel) sau se comandă
stingerea arzătorului din PCC, se decuplează caldarina de la tubulatura magistrală
de abur şi se determină cauza scăderii nivelului apei.

1.8.3 Spargerea ţevii fierbătoare

Dacă în timpul funcţionării caldarinei se sparge o ţeavă fierbătoare şi apa se

scurge din caldarină, se opreşte imediat arzătorul şi caldarina se decuplează de la
magistrala de abur.
În timpul răcirii caldarinei se va menţine nivelul normal al apei cu ajutorul
sistemului automat de alimentare.
Apa din caldarină va fi evacuată numai după ce căptuşeala focarului s-a răcit
astfel încât să nu mai existe pericolul supraîncălzirii în spaţiul de apă – abur.
Se înlocuieşte ţeava spartă sau dacă acest lucru nu este posibil se astupă la
ambele capete cu dopuri speciale din oţel. După astuparea ţevii, caldarina se umple
din nou cu apă şi se pune în funcţiune.

1.8.4 Purjarea de suprafaţă a caldarinei

Purjarea de suprafaţă a caldarinei se face cel puţin o dată la 24 de ore şi ori

de câte ori se constată în caldarină urme de produse petroliere. Purjarea de
suprafaţă se face după stingerea nivelului maxim şi oprirea pompei de alimentare.
Se deschide încet valvula de purjare şi se lasă deschisă până ce nivelul apei
ajunge la nivelul pâlniei de purjare (când nivelul apei în sticla de nivel nu mai
coboară rapid). După terminarea purjării, valvula se închide.
100
 1.8.5 Închiderea caldarinei

Se decuplează arzătorul.
Se face o purjare minuţioasă a caldarinei şi a regulatorului de nivel fără a
întrerupe alimentarea caldarinei.
Se purjează sticla de nivel şi se verifică nivelul apei în caldarină.
Se închide valvula principală de abur.
Răcirea caldarinei trebuie să se facă natural. Nu se admite accelerarea răcirii
prin metode artificiale.
În tot timpul răcirii, nivelul apei trebuie să fie vizibil în sticla de nivel.

1.9. Curăţirea caldarinei

1.9.1 Verificarea stării caldarinei

După răcirea căptuşelii focarului, se poate scurge apa din caldarină.

Înainte de a se deschide valvula de purjare inferioară se deschide valvula de
aer.
Restul de apă rămasă în caldarină se scoate prin ferestrele de curăţire din
partea de jos a tamburului inferior.
După evacuarea apei începe revizia şi curăţirea caldarinei în partea de apă şi
de abur.

1.9.2 Curăţirea interioară

Durata funcţionării caldarinei între două revizii se recomandă să nu

depăşească 800 – 1000 de ore. Durata reală de funcţionare depinde de condiţiile de
lucru ale caldarinei (de calitatea apei de alimentare şi de tratamentul ei în afara
caldarinei).
Dacă se constată prezenţa urmelor de produse petroliere în caldarină, se face
o nouă curăţire, indiferent de data la care a avut loc curăţirea precedentă.
Dacă la deschiderea gurii de vizitare şi a ferestrelor pentru curăţire se
constată prezenţa nămolului pe pereţi, se va trece imediat la curăţirea acestuia cu jet
de apă şi cu perii de sârmă.
Dacă pereţii sunt acoperiţi cu piatră tare, aceasta se va îndepărta prin lovire,
având grijă să nu se deterioreze pereţii. Existenţa crustei solide pe pereţi, indică
faptul că apa de alimentare nu este pregătită în mod corespunzător. Dacă în crustă
se descoperă urme de produse petroliere, se va cerceta cu atenţie starea tuturor
amenajărilor de la care acestea ar putea pătrunde în apa de alimentare.

101
 Se va acorda o mare atenţie îndepărtării uleiului din apa de alimentare ,
deoarece depunerea lui pe pereţii focarului reduce radiaţia. Astfel se pot
supraîncălzi pereţii focarului, ducând la deteriorări ale caldarinei.
Când stratul de crustă de pe pereţi este gros, pentru a uşura îndepărtarea lui
se va spăla caldarina cu soluţie alcalină.

1.9.3 Spălarea caldarinei cu soluţie alcalină

Se aplică în două situaţii:

1. înaintea punerii în funcţiune a caldarinei noi, pentru înlăturarea stratului
de unsoare de conservare şi a oxizilor de pe suprafaţa interioară a
caldarinei;
2. în vederea curăţirii pereţilor de piatră.

1. Spălarea caldarinei noi cu soluţie alcalină:

a) în cazul în care caldarina a fost conservată cu unsoare consistentă, se
îndepărtează manual stratul de unsoare;
b) se dizolvă în apă fierbinte sodă caustică şi trifosfat de sodiu în proporţie
de 7,5 [kg] din fiecare substanţă pentru fiecare metru cub de apă introdus
în caldarină;
c) se umple caldarina cu apa astfel pregătită până la nivelul de lucru;
d) se face un foc slab cu lemne şi se ridică presiunea la 3 [bar], menţinându-
se astfel timp de 48 de ore. După 24 de ore se face purjarea inferioară, se
repetă apoi la fiecare 4 ore. După fiecare purjare se completează apa până
la nivelul de lucru;
e) după trecerea celor 48 de ore, se stinge focul şi se coboară nivelul apei în
caldarină până la jumătatea sticlei de nivel;
f) când presiunea din caldarină a ajuns la zero şi nu mai există pericolul
supraîncălzirii de la zidăria focarului, se stinge focul şi se evacuează apa
caldă şi curată;
g) se verifică pereţii exteriori ai caldarinei în vederea înlăturării tuturor
urmelor de ulei şi unsoare;
h) dacă se descoperă pete de ulei sau unsoare, se repetă spălarea caldarinei
cu soluţie alcalină;
i) după spălare se recomandă ca garniturile de la sticla de nivel să fie
înlocuite.

2. Spălarea caldarinei în vederea îndepărtării crustei tari:

102
 a) se umple caldarina cu apă fierbinte şi se adaugă sodă caustică în proporţie
de 6 [kg] la 1 [m3 ]de apă;
b) se aprinde un foc slab cu lemne şi se fierbe apa în caldarină timp de 24
de ore, fără a se ridica presiunea;
c) după 24 de ore focul se stinge; se lasă caldarina să se răcească, apoi se
evacuează apa din caldarină;
d) se trece imediat la îndepărtarea crustei de pe pereţi cu mijloace mecanice.
Orice întârziere duce la întărirea crustei în contact cu aerul.

1.9.4 Curăţarea ţevilor fierbătoare

Se scot panourile izolante şi coşul de fum, apoi se trece la curăţarea ţevilor

fierbătoare.
Funinginea se îndepărtează cu ajutorul periilor de sârmă, a racletelor şi a
tijelor plate din oţel. Tijele se introduc între ţevi şi se mişcă orizontal şi vertical. În
acest mod funinginea este curăţată de pe ţeavă din şase părţi.
Se curăţă apoi de funingine colectorul de fum şi panourile izolante cu perii
de sârmă.
Dacă se constată deteriorări în această zonă, se fac remedierile necesare apoi
se montează la loc panourile izolante şi colectorul de fum, conform planului de
montaj al caldarinei.

1.9.5 Curăţirea interioară a focarului

În cadrul operaţiei de verificare şi curăţire interioară a focarului se execută şi

verificarea izolaţiei tunelului injector.
Dacă se constată uzura căptuşelii refractare aceasta trebuie reparată. Pentru
aceasta se vor demola porţiunile degradate sau fără stabilitate, până ce se va ajunge
la căptuşeala neuzată, urmărindu-se realizarea unui spaţiu cu o formă tronconică
mai deschisă la partea rece a căptuşelii în vederea unei încastrări mai bune a
betonului cu care se efectuează reparaţia, refăcându-se şi ancorajele anterioare. În
cazul în care tunelul injector este căptuşit cu beton refractar, zona de contact a
căptuşelii existente ce se repară trebuie bine saturată cu apă sau impermeabilizată
înainte de efectuarea reparaţiei.
Betonul refractar, cu următoarea compoziţie, în procente de greutate: 20 %
ciment refractar, 80 % agregate refractare, 10 –11 litri apă la 100 [kg] beton, se face
mai moale pentru a pătrunde în toate golurile. Betonul se toarnă continuu,
urmărindu-se umplerea corectă a spaţiilor de turnare. Nu se întrerupe turnarea
betonului. Finisarea suprafeţei betonului se face cu marginea unei table subţiri sau
cu un îndreptar de lemn.
103
 Pentru asigurarea condiţiilor optime de întărire a betonului se va acoperi
suprafaţa liberă minim 48 de ore cu saci umezi sau folii de polietilenă. Apoi
căptuşeala se usucă la aer 12 –24 de ore; în continuare se poate începe încălzirea.
Ridicarea temperaturii se face treptat pentru a permite căldurii să pătrundă în
interiorul căptuşelii, deoarece ridicarea bruscă a temperaturii poate provoca fie o
explozie, fie fisurarea întregii căptuşeli.
Încălzirea până la temperatura de regim se face progresiv în timp de 48 – 100
de ore, în funcţie de mărimea reparaţiei, timpul crescând cu creşterea masei de
uscat.
Modul de reparare a căptuşelii refractare descris mai sus se referă la
caldarinele echipate cu arzător cu cupă rotativă.

1.10 Conservarea caldarinei

1.10.1 Conservarea umedă

Se foloseşte în cazul când durata de staţionare nu este mai mare de trei

săptămâni. Caldarina se va curăţa complet, apoi se va umple cu apă (nu mai târziu
de 24 de ore de la încetarea funcţionării). În apă se adaugă sodă caustică astfel încât
să se creeze o alcalinitate a apei de cel puţin 350 [mg / l].
Apa din caldarină se va încălzi până la fierbere cu un foc slab de lemne. Se
deschide valvula de aer. Când apa începe să fiarbă se stinge focul, se adugă apă
până se umple caldarina şi se închid toate valvulele.
Conservarea umedă nu se admite când există pericolul de îngheţ.

1.10.2 Conservarea uscată

Se aplică atunci când durata de staţionare este mai mare de două săptămâni şi
atunci când nu se poate aplica conservarea umedă.
În vederea conservării se evacuează complet apa din caldarină şi se curăţă
foarte bine caldarina la interior şi la exterior, apoi se lasă să se usuce şi se închid
etanş toate valvulele şi gurile de acces în caldarină.
În tamburul superior, în cel inferior şi în focar se amplasează tăvi cu var
nestins (două kilograme var pentru fiecare m3 volum de caldarină).
Cel puţin o dată pe lună se va verifica starea caldarinei şi se va înlocui varul.
Înainte de a intra în caldarină, aceasta se va aerisi bine.

1.11 Apa de alimentare şi tratarea ei

104
 În apa naturală se găsesc săruri libere sau acizi, gaze şi alte materii solubile
sau insolubile.
Datorită prezenţei acestor impurităţi pe pereţii interiori ai caldarinei se
formează crustă, noroi şi se degajă gaze, a căror cantitate depinde de concentraţia
diferiţilor componenţi ca: cloruri, sulfaţi, nitraţi şi silicaţi.
Duritatea depinde de cantitatea de săruri dizolvată în apă. Duritatea totală a
apei naturale constă nu numai din duritatea carbonică ci şi din cea necarbonică.
Bicarbonatul de calciu Ca(HCO3)2 şi de magneziu Mg(HCO3)2, produc
duritatea carbonică; aceste săruri precipită parţial în caldarină sub formă de noroi.
Sulfaţii CaSO4, clorurile CaCl2 şi MgCl2 nitraţii Ca(NO3)2 şi Mg(NO3)2 şi
silicaţii CaSiO3 şi MgSiO3 nu precipită uşor în caldarină, în comparaţie cu
carbonaţii. Precipitând, acestea formează depozite pe suprafaţa interioară a
caldarinei.
Crusta formată din carbonaţi şi hidroxizi nu este atât de periculoasă ca cea
formată din silicaţi, sulfaţi şi materii organice.
Formarea acestei cruste duce la deformaţii şi arderi ale caldarinei şi chiar la
explozia diferitelor părţi ale caldarinei. De aceea apa de alimentare va trebui tratată
corect.
Trebuie acordată atenţie gazelor şi acizilor liberi sau dizolvaţi care au o
acţiune corosivă asupra oţelului şi altor metale. Prezenţa oxigenului intensifică
coroziunea.
Apa de alimentare trebuie să aibă următoarele proprietăţi:
a) conţinutul de oxigen din apa de alimentare va fi cât mai mic posibil, fără a
depăşi 0,5 [mg / l] pentru a preveni coroziunea. Dezaerarea la încălzire
este efectivă. Solubilitatea oxigenului în apă la temperatura de 100 0C este
minimă.
b) Apa de alimentare trebuie să fie suficient de alcalină pentru a preveni
coroziunea datorită agenţilor agresivi. Substanţele chimice recomandate
pentru tratarea apei de alimentare sunt: soda caustică şi trifosfatul de
sodiu. Cantitatea de substanţe chimice necesare se exprimă prin indicele
de sodiu calculat cu formula:

 Na 2CO 3 
  NaOH  [mg / l]
 4,5 

şi trebuie să fie cuprins între 400 şi 2000. Când pentru alimentarea

caldarinei se foloseşte condensatul din başă sau apa distilată, indicele de
sodiu va fi de 200 …1000 [mg / l].
c) Apa de alimentare trebuie să nu producă crustă. De aceea este necesară
folosirea condensatului din başă sau a apei distilate pentru alimentarea cu
apă a caldarinei; când acest lucru nu este posibil, se va folosi apă naturală
tratată corespunzător.
105
 d) Apa de alimentare va conţine o cantitate minimă de suspensii, care nu va
fi mai mare de 5 [mg / l].
e) Densitatea apei din caldarină trebuie să se menţină suficient de scăzută
pentru a proveni amorsarea.

1.12 Apa de alimentare şi apa de caldarină

Pentru alimentarea caldarinei se va folosi pe cât posibil condensatul din başă
sau apa distilată. Alimentarea se poate face şi cu apă proaspătă neevaporată. În
acest caz tratarea apei se va face corect, calitatea acesteia va fi cât mai bună posibil,
apa va fi limpede şi fără materii în suspensie, duritatea va fi cât mai mică posibil.
Alcalinitatea obţinută prin tratarea apei cu sodă caustică sau fosfat trisodic
previne nu numai coroziunea ci şi formarea crustei.
Substanţele chimice recomandate pentru tratarea apei de alimentare vor fi
dizolvate într-un vas separat conectat la conducta de intrare a apei de la pompa de
alimentare.
Soluţia de trifosfat de sodiu se face cu apă caldă, iar cea de sodă caustică cu
apă rece.
Substanţele chimice măsurate sau cântărite se dizolvă în proporţie de 1 kg la
10 l de apă. Pentru a reduce coroziunea la minimum este necesar să se menţină apa
de alimentare cât mai fierbinte posibil şi să se obţină o alcalinitate de peste 9,3 pH
prin adăugarea substanţelor chimice recomandate. Valoarea pH a apei de alimentare
va fi verificată periodic.

CAP. 2 BILANTUL CONSUMATORILOR DE ABUR

106
 Pentru necesităţile gospodăreşti şi pentru aparatele schimbătoare de căldură,
în mod obişnuit se foloseşte abur saturat de joasă presiune (2...7 bar) şi temperatura
de 110...150C.
Necesarul producţiei de abur pentru diferite regimuri ale navei se determină
prin însumarea tuturor consumatorilor de la bord. Pentru aveasta se întocmeşte
tabelul consumatorilor de abur, în care se indică pentru fiecare consumator în parte
necesarul de abur, coeficientul de încărcare şi gradul de simultaneitate.
Debitul de calcul trebuie să fie cu 15...20% mai mare decât debitul teoretic
maxim, deoarece trebuie compensată scăderea debitului de abur în exploatare.

2.1 Cantitatea de abur necesară pentru încălzirea motorului principal

Nava este dotată cu un motor principal de tip MAN B&W L42 MC cu o

putere efectivă Pe = 3400 [kW].
Fluxul disponibil al motorului principal este:

ce  Pe  Qi
QdMP   kW  ,
3600
unde:
ce = 0,177 [kg/kWh] – consumul specific efectiv al motorului;
Pe – Puterea efectivă a motorului;
Qi = 42758 [kJ/kg] – puterea calorifică inferioară a combustibilului folosit.
Debitul de apă tehnică al preîncălzitorului, dacă este instalat prin by-passare,
va fi în jur de 10 % din debitul pompei principale de apă tehnică. Căderea de
presiune în preîncălzitor va fi de aproximativ 0,2[ bar].
Spre exemplu, un preîncălzitor de apă tehnică, cu capacitatea de încălzire
egală cu 1 % din puterea efectivă a motorului, poate încălzi motorul la 30 în 27 de
ore.
În mod normal, înainte de a face primii paşi de pornire ai motorului,
temperatura minimă a motorului trebuie să fie de 60C, iar motorul poate porni
încet fără alte restricţii. În cazuri excepţionale se permite şi o temperatură minimă
de 20C. În cazul acestor circumstanţe motorul poate porni încet până la 90 % rpm,
fără restricţii. Pentru a funcţiona între 90 % rpm şi 100 % MCR, trebuie asigurată o
temperatură minimă de 50C. Intervalul de timp pentru ridicarea temperaturii
motorului de la 20C la 50C depinde de cantitatea de apă din sistem şi de sarcina
motorului. Se recomandă ca în regiunea 90 % rpm şi 100 % MCR sarcina să fie
ridicată încet – peste 30 de minute.
Voi alege un preîncălzitor cu capacitatea de încălzire de 2 % din MCR care
va ridica temperatura motorului la 55C în 30 de ore.

107
 Q pr  Pe  0,02  kW 

Qpr = 68 [kW]

Dar acest flux energetic este egal cu cel dat de aburul produs în căldare
necesar încălzirii apei.

Q pr  m abur  Δi 7bar
Q pr  kg 
m abur   s 
Δi 5bar

mabur = 0,032 [kg / s] ,

unde : i 7 bar = 2065,8 [kg/kJ]

2.2 Cantitatea de abur necesară încălzirii combustibilului în

tancurile de depozit

Nava RO-RO de 5000 tdw poate ambarca o cantitate de bunker de 450 [tone]
combustibil.
Considerăm că trebuie să avem în permanenţă 20 % din cantitatea de bunker
pregătită tot timpul, pentru consumurile de la bord: mcb.tk.dep=20 % bunker = 90 [t].
Timpul de încălzire al acestei mase de combustibil va fi de  = 3 ore. Rezultă
că va fi necesar un debit masic de:

m cb . tk .dep.  kg 
Dm 
cb . tk . dep .
  3600  s 

Dm.cb.tk.dep. = 6,3 [kg / s]

Fluxul energetic necesar încălzirii combustibilului va fi:


Qcb. tk .dep.  m cb. tk .dep.  c cb  t cb.  t dep   kW
Qcb.tk.dep. = 377,95 [kW] ,
unde:
ccb = 2 [kJ/Kg grd] – căldura specifică a combustibilului;
tcb. = 40C – temperatura la care trebuie încălzit combustibilul în tancul de
depozit;
tdep. = 10C – temperatura combustibilului în tancul de depozit.

108
 Debitul masic de abur necesar pentru încălzirea combustibilului în tancul de
depozit este:
Q cb . tc.dep. Q cb. tc .dep . Q cb . tc.dep.  kg 
 serp    m abur 
Q abur m abur  i 7 bar  serp  i 7 bar  s 

serp = 0,78; mabur = 0,234 [kg / s]

2.3 Cantitatea de abur necesară pentru încălzirea combustibilului în

tancul de decantare

Fluxul energetic pentru a încălzi combustibilul în tancul de decantare:


Q cb. tk .dep.  m cb. tk .dep.  c cb  t sep  t dec   kW 

Consumul orar al motorului principal este:

ChMP = ce  Pe [kg/h]

ChMP = 601,8 [kg/h]

Nava este echipată cu două diesel generatoare de câte 500 [kW] fiecare.
Consumul efectiv specific al unui astfel de motor auxiliar este:

ceDG = 0,24 [kg/kWh]  Ch3DG = 2  ceDG  PeDG [kg/h]

Ch2DG = 192 [kg/h] ,

unde:
Ch3DG – consumul orar al celor trei DG-uri.

Căldarea cu arzător presupunem că are un consum de Carz = 135 [kg/h]

Consumul orar al tuturor agregatelor de pe navă este:

Chtot = ChMP + Ch3DG + Charz [kg/h]

Chtot = 928,8 [kg/h]

Debitul masic de combustibil ce trebuie încălzit în tancul de decantare va fi

de 2,5 ori mai mare decât consumul orar total de combustibil al agregatelor de pe
navă:
mcb.tk.dec. = 2,5  Chtot [kg/h]

109
 mcb.tk.dec. =2322 [kg / h] =0,645 [kg / s] ,
unde:
- temperatura combustibilului în tancul de decantare tdec = 30 C
- temperatura care trebuie realizată înainte de a intra combustibilul în cele
două preîncălzitoare ale separatoarelor de combustibil tsep = 70 C.

Qcb.tk.dec. = 51,61 [kW]

Debitul masic de abur necesar pentru încălzirea combustibilului în tancul de

decantare este:
Q cb. tc.dep.  kg 
m abur. tk .dec.   s 
serp  i 7 bar

mabur.tk.dec. = 0,032 [kg / s]

2.4 Cantitatea de abur necesară pentru încălzirea combustibilului în

preîncălzitoarele dinaintea celor două separatoare

Fluxul energetic necesar pentru preîncălzirea combustibilului înainte de

separatoare:

Q cb.sep.  m cb.sep.  c cb  t pr  t sep   kW

Qcb.sep. = 36,11 [kW]

Debitul masic de combustibil ce trebuie încălzit în preîncălzitoarele

dinaintea celor două separatoare:

mcb.sep. = 2  Chtot [kg/h]

mcb.sep. = 1858 [kg/h] ,

unde:
- tpr = 95 C - temperatura la care trebuie preîncălzit combustibilul înainte
de a intra în separator
-tsep = 60 C- temperatura combustibilului înainte de preîncălzitoare.

Debitul masic de abur necesar preîncălzirii combustibilului înainte de intra în

separatoare este:

110
 Qcb . pr .sep.  kg 
m abur. pr .sep .  2   h 
serp  i 5 bar

mabur.pr.sep. = 0,04 [kg / s]

2.5 Cantitatea de abur necesară pentru încălzirea combustibilului în

tancul de serviciu

Fluxul energetic necesar încălzirii combustibilului în tancul de serviciu este:


Q cb . tk .serv.  m cb . tk .serv.  c cb  t tk .serv.  t sep   kW 

Qcb.tk.serv. = 15,48 [kW]

Debitul masic de combustibil ce trebuie vehiculat prin tancul de

serviciu:
mcb.tk.serv. = 1,5  Chtot [kg/h]

mcb.tk.serv. = 1393 [kg/h]

Debitul masic de abur necesar pentru a încălzi combustibilul în tancul de

serviciu:
Q cb. tk .serv.  kg 
m abur . tk .serv.   s 
 serp  i 5 bar  

mabur.tk. serv. = 0,009 [kg / s]

2.6 Cantitatea de abur necesară pentru încălzirea combustibilului

în tancul de amestec

Volumul tancului de amestec este v = 2 [m3 ] mcb =   v [kg] = 1930 [kg].

Debitul masic de combustibil ce trebuie vehiculat în tancul de amestec:

m cb.  kg 
m cb. tk .am. 
3600  s 

111
 mcb.tk.am. = 0,536 [kg / s]


Qcb . tk .am .  m cb . tk .am .  c cb  t inj.  t tk .am .   kW
Qcb.tk.am. = 26,805 [kW] ,
unde :
-tinj = 120 C – temperatura de injectare a combustibilului
- ttk.am. = 95 C – temperatura din tancul de amestec.

Debitul masic de abur necesar încălzirii combustibilului înainte de a fi

injectat:
Qcb . tk .am.  kg 
m cb. tk .am.   h 
serp  i 5 bar

mcb.tk.am. = 0,016 [kg / s]

2.7 Cantitatea de abur necesară încălzirii uleiului de ungere al

motorului principal înainte de a intra în separator

Consumul specific efectiv de ulei al motorului principal:

ce = (2,5…7)  10-4 [kg/kWh]

ce = 5  10-4 [kg/kWh]

Consumul orar de ulei al motorului principal:

Chulei = ce  Pe [kg/h]

Chulei = 1,07 [kg/h]

Fluxul energetic necesar încălzirii uleiului înainte de a intra în separatoare:

 
Q ulei.inc.sep.  m ulei.  c ulei  t sep  t dep  kW 

Qulei.inc.sep. = 0,138 [kW]

Debitul masic de ulei ce trebuie vehiculat în separatoare:

mulei. = 2  Chulei [kg/s]

112
 mulei. = 2,14 [kg/s] ‚
unde:
- culei = 2,1[kJ/kg grd] – căldura specifică a uleiului de ungere
-tsep = 90 C- temperatura la care se efectuează separarea uleiului
-tdep = 20 C- temperatura la care este depozitat uleiul.
Debitul masic de abur necesar pentru a încălzi uleiul în preîncălzitoarele
separatorului:
Q ulei.inc.sep.  kg 
mabur. ulei. 
serp  i 5 bar  h 

mabur.ulei. = 0,31 [kg / s]

2.8 Cantitatea de abur necesară încălzirii aerului în instalaţia de

încălzire a încăperilor

Fluxul energetic necesar încălzirii încăperilor navei este:

Qaer.inc.  maer  caer   t inc  t m.amb.   kW 

Qaer.inc. = 120,22 [kW] ,

unde:
- caer = 1[kJ/kg grd] – căldura specifică a aerului
- aer = 1,293 [kg / m3] la 0 C si 760 [mm Hg]
-tînc = 24 C- temperatura de încălzire a cabinelor
-tm.am. = 20 C- temperatura mediului ambiant.

Debitul masic de aer vehiculat pentru încălzirea cabinelor este dat de

debitul volumic al ventilatorului, care este:

Vaer = 40000 [m3/h]

maer = aer  Vaer [kg/s]

maer = 13,15 [kg/s]

Debitul masic de abur necesar pentru a încălzi aerul în instalaţia de aer

condiţionat:
Q aer .inc .  kg 
m abur .inc .aer   s 
 serp  i 7 bar  

113
 mabur.inc.aer. = 0,073 [kg / s]

Conform bilantului termic al navei prototip , cantitatea de abur necesara

altor consumatori este:

-boiler apa sanitara ………………………………… 0,0161 [kg/s]

-generator apa tehnica ……………………………... 0,097 [kg/s]

-incalzire valvula Kingstone……………………….. 0,083 [kg/s]

2.9 Determinarea debitului căldării şi a puterii acesteia

Debitul total al căldării cu arzător de tip acvatubular este dat de:

m CA   mi  kg h 
8

i 1

mCA = 2534 [kg/h]

Fluxul disponibil al căldării (presupunem că Ch = 135 [kg/h] ) este:

Ch  Q  i
Q dCA   kW 
3600

QdCA =1063 [kW]

Puterea căldării:
QCA  Q dCA  CA  kW 

QCA =951,38 [kW]

Altfel, puterea căldării este dată de relaţia:

Q CArzn  m aburtot  i  kW 

QCArzn = 1435 [kW]

iar consumul de combustibil se va determina astfel:

114
 QCArzn 3600  QCArzn
CA 
C h  Qi
 Ch   kg h 
CA  Qi
3600

Ch = 135 [kg / h]

Deci valoarea adoptată la punctul 2.3. este corectă.

CAP 3 CALCULUL TERMIC AL GENERATORULUI

DE ABUR

3.1 Caracteristicile de calcul ale combustibilor lichizi

Combustibili lichizi utilizaţi în diverse domenii sunt combustibili artificiali şi

sunt formaţi din amestecuri complexe de hidrocarburi lichide şi compuşi ai acestora
cu oxigenul, sulful şi azotul, care se obţin prin distilarea fracţionată sau prin
dizolvarea din ţiţei (combustibil lichid natural), din şisturi sau din nisipuri
bituminoase.
a) Combustibilul utilizat este păcura cu conţinut ridicat de sulf, având
următoarea analiză chimică elementară:

115
 C = 85,1% O = 0,5% S = 2,5% Wt = 0,05%
H = 11,4% N = 0,4% A = 0,05%
85,1% + 11,4% + 0,5% + 0,4% + 2,5% + 0,05% + 0,05% = 100%

b) Puterea calorică: reprezintă cantitatea de căldură degajată prin arderea

completă a unui kilogram de combustibil, astfel încât temperatura reactanţilor
înainte de ardere şi a produselor rezultate după ardere să fie de 25 oC. Simbolurile
pentru puterea calorică sunt (STAS 398-69):
- Qs – puterea calorică superioară [MJ/Kg];
- Qi – puterea calorică inferioară, la care se adaugă indicele superior al masei
combustibilului pentru care se determină această mărime.
Pe baza datelor analizei combustibilului se poate determina puterea calorică
inferioară a acestuia, conform relaţiei:

C  H O  S 9O W 
Q i  33800   121200      10450   2509    
100  100 100  100  900 100 
85,1  11,4 0,5  2,5  9  0,5 0,05 
Q i  33800   121200     10450   2509    
100  100 100  100  900 100 
Q i  42758,26  kJ / Kg

Se poate determina puterea calorică superioară a combustibilului cu ajutorul

relaţiei:

Qs = - 4,8954 + 1,18036Qi
Qs = 45574,739 [kJ/Kg]

3.2. Calculul unităţilor de aer şi gaze de ardere

La proiectarea cazanelor, cantitatea de aer necesară arderii şi de gaze care

rezultă din ardere se determină pentru unitatea de combustibil care arde efectiv
(1 Kg combustibil), considerând arderea perfectă. Rezultatele obţinute se pot aplica
cu o precizie satisfăcătoare la proiectarea unui cazan şi în cazul arderii imperfecte a
combustibilului (din punct de vedere chimic), în limitele ce rezultă în mod normal
la ardere. Luarea în considerare a faptului că la folosirea combustibililor lichizi
arderea poate să fie completă din punct de vedere mecanic nu se îndepărtează de
realitate.
Pentru simplificarea calculelor, la proiectarea unui cazan aerul şi gazele de
ardere se determină în volume la starea normală.
Calculul se face în ipoteza în care se consideră că oxigenul are, în aerul uscat,
o participaţie volumică de 20,95% şi o participaţie masică de 23,21%.
Aerul din atmosferă este aer umed. Umiditatea aerului este indicată prin
conţinutul de umezeală „x”, dat în [g/Kg] aer uscat. Având în vedere că aerul care
116
alimentează generatorul de abur provine dintr-o instalaţie de uscat aerul, umiditatea
acestuia poate fi luată cu valoarea medie:

g
x  10
Kg

3.2.1. Arderea combustibilului lichid

Calculul se efectuează pe baza analizei elementare a combustibilului.

3.2.1.1. Calculul aerului necesar arderii

Cantitatea teoretică de aer uscat necesară arderii combustibilului se determină

cu formulele:

Va0  0,089  C  0,2651  H  0,0333  S  0,0334  O

Va0  0,089  85,1  0,2651  11,4  0,0333  2,5  0,0334  0,5
Va0  10,66259  m 3 N / Kg

La stabilirea temperaturii gazelor de evacuare, pentru prevenirea condensului

vaporilor de acid sulfuric, am ales:

tev = 155oC

Coeficientul de exces de aer la sfârşitul focarului corespunzător compoziţiei

gazelor de ardere care părăsesc focarul, se admite în funcţie de tipul focarului şi al
combustibilului. Am ales:

f = 1,03

Încărcarea termică a focarului va fi funcţie de tipul focarului şi felul

combustibilului:

qf = 320 [kW/m3]

Cantitatea efectivă de aer de ardere, ţinând seama de conţinutul său de

umezeală şi de excesul de aer, este:

Va  1  0,00161 x    f  Va0  1  0,00161 10  1,03  10,6625

Va = 11,159285 [m3N/Kg]

117
 Temperatura mediului ambiant am ales-o:
to = 17oC

3.2.1.2. Calculul gazelor de ardere

Cantitatea teoretică de azot din gazele de ardere este:

N 0,4
VN0  0,79  Va0  0,8   0,79  10,6625  0,8 
2
100 100
VN  8,42664  m 3 N / Kg 
0
2

Volumul de bioxid de carbon:

1 1
VCO   1,854  C   1,854  85,1
2
100 100
VCO  1,577754  m 3 N / Kg 
2

Volumul de bioxid de sulf:

1 1
VSO   0,683  S   0,683  2,5
2
100 100
VSO  0,017075  m 3 N / Kg 
2

Cantitatea totală de gaze de ardere triatomice:

VRO  VCO  VSO  1,61175  0,017075
2 2 2

VRO  1,594829  m 3 N / Kg 
2

Cantitatea teoretică de gaze de ardere uscate va fi:

Vgu  VN0  VCO  VSO  8,42664  1,594829
0
2 2 2

Vgu0  10,02147  m 3 N / Kg 

Cantitatea teoretică a vaporilor de apă din gazele de ardere este:

VH0  0,111  H / 100  0,0124  Wt / 100  0,00161  x  Va0
2O

VH0  0,111  11,4 / 100  0,0124  0,05 / 100  0,00161  10  10,66259

2O

VH0  0,18432  m 3 N / Kg 
2O

Cantitatea teoretică de gaze de ardere:

Vg0  Vgu0  VH0  10,02147  0,299967
2O

Vg0  10,205780  m 3 N / Kg 

118
 Cantităţile efective sunt următoarele:
Vgu  Vgu0    f  1  Va0  10,02147  1,03  1  10,66259
Vgu  10,34133  m 3 N / Kg

Cantitatea de vapori de apă din gazele de ardere:

VH  VH0  0,00161    f  1  x  Va0
2O 2O

VH  0,18432  0,00161  1,03  1  10  10,66259

2O

VH  0,18947  m 3 N / Kg
2O

Cantitatea totală de gaze de ardere:

Vg  Vgu  VH  10,34133  0,18947
2O

Vg  10,5308  m 3 N / Kg 

3.2.1.3. Variaţia coeficientului de exces de aer pe traseul gazelor de ardere

Coeficientul de exces de aer f din focar este raportul dintre cantitatea de aer
de ardere corespunzând compoziţiei gazelor de ardere de la finele focarului şi
cantitatea teoretică de aer de ardere (cantitatea de aer necesară arderii perfecte, cu
=1).
Deoarece focarul şi canalele de gaze de ardere sunt cu depresiune, iar cazanul
este construit prin înzidire, coeficientul de exces de aer dintre focar şi coş creşte
continuu, datorită pătrunderii de aer fals pentru debitul nominal.
În conformitate cu tabelul 12.6 [1], am ales următorii coeficienţi de pătrundere
a aerului fals:
- economizor: ec = 0,02
- preîncălzitor: pa = 0,05
- focar: foc = 0,05

Pătrunderea de aer fals în porţiunea de canal de gaze de ardere în care este

montat canalul de gaze se consideră ca provenind numai din scăpările de aer din
preîncălzitor. Ca urmare, raportul dintre cantitatea de aer pentru ardere care iese din
preîncălzitor şi cantitatea teoretică necesară arderii, adică coeficientul de exces de
aer la ieşirea aerului pentru ardere din preîncălzitor, va fi:
''pa   f   f  1,03  0,05
''pa  0,98

119
iar raportul dintre cantitatea de aer pentru ardere care intră în preîncălzitor şi
cantitatea teoretică necesară arderii va fi:
' pa  ''pa  ''pa  0,98  0,05
' pa  1,03

3.2.1.4. Determinarea cantităţilor de gaze de ardere şi aer fals după

fiecare treaptă a generatorului

Determinarea cantităţilor de gaze şi aer pentru focar

Exces de aer focar: f = 1,03

Volume de gaze triatomice:

VCO  1,854  C  0,01  1,854  85,1  0,01
2

VCO  1,577754  m 3 N / Kg 
2

VSO  0,683  S  0,01  0,683  2,5  0,01

2

VSO  0,017075  m 3 N / Kg 
2

VRO  VCO  VSO  1,577754  0,01707

2 2 2

VRO  1,594824  m 3 N / Kg 
2

Volumul de azot:
0,8  N 0,8  0,4
VN  0,79   pa  Va0   0,79  1,15  10,66259 
2
100 100
VN  9,69016 m 3 N / Kg 
2

Volumul de aer în exces în focar:

 
Vaexf  Va   f  1  10,66259  1,03  1
0

Vaexf  0,319877 m  3
N / Kg 
Volumul de gaze umede la ieşirea din focar:
Vgumf  0,0112  H  0,0124  W  0,00161  x   f  Va0
Vgumf = 0,011211,40,01240,05+0,00161101,0310,6625
Vgumf = 0,305117 [m3N/Kg]

Volumul total de gaze la ieşirea din focar:

Vgtot  VRO  VN0  Vaexf  Vgum
2 2

Vgtot= 1,594824+8,679349+0,319877+0,305117
Vgtot= 10,646471 [m3N/Kg]

120
Determinarea cantităţilor de gaze şi aer pentru economizor

Exces de aer la ieşirea din economizor:

ec=sc+ec=1,08+0,02
ec=1,1

Volume de gaze triatomice:

VCO  1,854  C  0,01  1,854  85,1  0,01

2

VCO  1,577754  m 3 N / Kg 
2

VSO  0,683  S  0,01  0,683  2,5  0,01

2

VSO  0,017075  m 3 N / Kg 
2

VRO  VCO  VSO  1,577754  0,017075

2 2 2

VRO  1,594829  m 3 N / Kg 
2

Volumul de azot:
0,8  N 0,8  0,4
VN  0,79   ec  Va0   0,79  1,1  10,66259 
2
100 100
VN  9,26899  m 3 N / Kg 
2

Volumul de aer în exces în economizor:

Vaexec  Va0    ec  1  10,66259  1,1  1
Vaexec  1,066259  m3 N / Kg

Volumul de gaze umede la ieşirea din economizor:

Vgumec  Vgumsc  0,00161 x   ec  Va0  0,313701  0,00161 10  0,02  10,66259
Vgumec = 0,317134 [m3N/Kg]

Volumul total de gaze la ieşirea din economizor:

Vgtotec  VRO  VN0  Vaexec  Vgumec  1,594829  8,426646  1,066259  0,31713
2 2

Vgtotec= 11,404869 [m3N/Kg]

Determinarea cantităţilor de aer şi gaze pentru preîncălzitorul de aer

Exces de aer la ieşirea din preîncălzitorul de aer:

pa=ec+pa=1,1+0,05
121
ec=1,15

Volume de gaze triatomice:

VCO  1,854  C  0,01  1,854  85,1  0,01

2

VCO  1,577754  m 3 N / Kg 
2

VSO  0,683  S  0,01  0,683  2,5  0,01

2

VSO  0,017075  m 3 N / Kg 
2

VRO  VCO  VSO  1,577754  0,017075

2 2 2

VRO  1,594829  m 3 N / Kg 
2

Volumul de azot:
0,8  N 0,8  0,4
VN  0,79   pa  Va0   0,79  1,15  10,66259 
2
100 100
VN  9,69016 m 3 N / Kg 
2

Volumul de aer în exces în preîncălzitorul de aer:

 
Va exp a  Va0   pa  1  10,66259  1,15  1
Va exp a  1,599388 m 3 N / Kg 

Volumul de gaze umede la ieşirea din preîncălzitorul de aer:

Vgumpa  Vgumpa  0,00161 x   pa  Va0  0,313701  0,00161 10  0,02  10,66259
Vgumpa = 0,325718 [m3N/Kg]

Volumul total de gaze la ieşirea din preîncălzitorul de aer:

Vgtotpa  VRO  VN0  Va exp a  Vgumpa  1,628869  8,426646  1,59938  0,32571
2 2

Vgtotpa= 11,946 [m3N/Kg]

Determinarea entalpiei gazelor de ardere

Pentru calculul termic al cazanelor, entalpia gazelor de ardere se determină

pentru gazele care rezultă din arderea unui kilogram de combustibil lichid,
considerând arderea perfectă. Entalpia gazelor de ardere se determină cu formula:

I g  , t   I g  t      1  I 0aum  t  ,
0

122
unde:
Ig  t
0
este entalpia gazelor de ardere rezultate din arderea teoretică
(completă şi fără exces de aer);
I aum  t  este entalpia excesului de aer.
0

I 0g  t   i CO  VRO  i N  VN0  i H  VH0

2 2 2 2 2O 2O

Pentru ev=1,15 şi tev=155oC avem:

Ig(ev, tev)= Ig(1,15; 155oC)

Vom determina valorile entalpiilor gazelor de ardere la două temperaturi

apropiate temperaturii de 155oC şi pentru acelaşi coeficient ev=1,15.

Pentru temperatura de 100oC avem:

I g 1,15;100o C  i CO 100o C  VCO  i N 100o C  VN  i H 100 C  V
o 0
 1,15  1  i aum
2 2 2 2 2O H 2O

Ig(1,15;100oC)=1607,155 [kJ/Kg]

Pentru temperatura de 200oC avem:

I g 1,15;200 o C   i CO  200 o C   VCO  200 o C   i N  200 o C   VN  200 o C   i H  200 C  V
o 0
2 2 2 2 2O H 2O
Ig(1,
 200 C   
o
ev
 1  i aum  200 o C   Va0
o
15;155 C)=3201,3905 [kJ/Kg]

Interpolând, vom obţine:

  155  100 
I g 1,15;155o C   I 0g 1,15;100o C   I 0g 1,15;200o C   I 0g 1,15;100o C     
 100 
I 0g 1,15;155o C   2467,59  kJ / Kg 

Entalpia gazelor de ardere la temperatura de referinţă şi la coeficientul de

exces de aer ev are valoarea:

17  0 0
I 0aum 17 o C   i 0aum  0 o C    i aum 100 o C   i 0aum  0o C    Va0
100
I 0aum 17 o C   239,7398  kJ / Kg 

3.3 Randamentul termic şi consumul de combustibil

123
 Pentru determinarea randamentului termic şi a consumului de combustibil se ia
ca suprafaţă de referinţă a schimburilor de căldură la cazan, învăluitoarea
cazanului. Ca temperatură de referinţă, de la care se evaluează cantităţile de căldură
schimbate, poate fi luată orice temperatură t o, dar, pentru simplificarea calculelor,
este indicat ca temperatura de referinţă să fie temperatura pentru care se determină
puterea calorică inferioară a combustibilului folosit, având în vedere că aceasta din
urmă este dependentă de temperatură.

3.3.1 Randamentul termic

La proiectarea unui cazan, randamentul termic se determină pe cale indirectă,

adică prin evaluarea pierderilor de căldură. Formula de calcul este:

 = 100-(qm+qch+qrf+qex+qev) [%] ,
unde:
- qm – pierderea de căldură prin ardere incompletă din punct de vedere mecanic
- qch – pierderea de căldură prin ardere incompletă din punct de vedere chimic
- qrf – pierderea de căldură prin reziduurile arderii rămase în focar
- qex – pierderea de căldură prin pereţii cazanului, către exterior
- qev – pierderea de căldură cu entalpia sensibilă a gazelor de ardere evacuate din
cazan

Pentru combustibili lichizi s-a admis:

- pierderea de căldură prin ardere incompletă din punct de vedere mecanic este
nulă qm=0%
- pierderea de căldură prin ardere incompletă din punct de vedere chimic are
valori cuprinse între 0,5-1%; qch= 1 %
- pierderea de căldură prin reziduurile arderii, rămase în focar şi care sunt
îndepărtate în exterior pentru combustibili lichizi, este nulă: qrf=0%
- pierderea de căldură prin pereţii cazanului către mediul exterior se stabileşte
- pierderea de căldură cu entalpia sensibilă a gazelor de ardere evacuate din
cazan funcţie de debitul cazanului; conform figurii 12.4 [1] am stabilit:
qex=1,8%este dată de formula:

q ev 
100  q m
Qi

 Ig   ev , t ev    ev  I0aum  t 0  
qev=5,126%

Deoarece pierderile sunt determinate, se poate calcula randamentul

generatorului:

124
 = 100-(qm+qch+qrf+qex+qev)
 = 92,073%

3.3.2 Calculul consumului de combustibil

3.3.2.1 Formula de calcul a consumului de combustibil

Qu
B
0,01    Q  i    I  t   I  t 
i c
'
pa
0
aum
'
pa
0
aum 0
,

unde:
- ic – excesul de entalpie specifică a combustibilului peste temperatura mediului
ambiant, la preîncălzirea acestuia în exteriorul generatorului
- ic – diferenţa dintre entalpiile aerului de ardere la preîncălzirea acestuiaîn afara
generatorului, de la o sursă exterioară cazanului, la temperatura la care este adus la
cazan şi la temperatura de referinţă.

Căldura utilă Qu se determină prin însumarea cantităţilor utile de căldură

cedate de gazele de ardere schimbătoarelor de căldură ale cazanului, pentru
încălzirea şi vaporizarea apei. Valoarea căldurii utile este dată de expresia:

Qu= Qec [kW]

Qec reprezintă căldura schimbată în economizor:



Qec   D n  D p  
1000 ' 
  is  i al  
 3600 

- Dn= 2,5 [t/h] este debitul nominal de abur

- Dp= 0,025 [t/h] este debitul de purja (Dp 0,01Dn)
'
- i s reprezintă entalpia apei la saturaţie pe curba de titlu x=0 şi presiunea
p=1,1pn=7,7 [bar]; p=7 [bar]
i s' =711,7 [kJ/Kg]

- ial este entalpia apei de alimentare la presiunea p al=12 [bar] şi temperatura

tal=70oC:
ial=292,97 [kJ/Kg]

Cu valorile calculate anterior se determină căldura preluată de economizor:

Qec=292,82 [kW]

Căldura utilă va fi:

125
Qu=Qec
Qu=292,82 [kW]

Calculul excesului de entalpie specifică a combustibilului:

i c  i c  i c ,
0

unde:
ic(tc)=(1,7375 +0,0025tc)tc
ic(85oC)=(1,7375 +0,002585)85
ic(85oC)=165,75 [kJ/Kg]

i c  t 0   1,7375  0,0025  t 0   t 0
0

ic(17oC)=(1,7375 +0,002517)17
0

i (17oC)=30,26 [kJ/Kg]
c0

ic=165,75-30,26
ic=135,49 [kJ/Kg]

 
I 0aum t 'pa
este entalpia aerului umed la intrarea în preîncălzitorul de aer, la
'
temperatura t aleasă conform tabelului 5.12 [6]:
pa
'
t =17oC
pa

şi se calculează cu formula:

   
I 0aum t 'pa  i aum t 'pa  Va0 ,
unde:
- i aum  t pa  este entalpia specifică la presiune constantă a aerului umed
'

'
la temperatura t pa ;
- I aum  t pa  este entalpia aerului umed la temperatura mediului ambiant t0
0 '

specificată în ipoteza de calcul ca fiind t0=17oC, şi are valoarea:

t 0  0o C
 i aum 1000 C   i aum  00 C    Va0 
17
I0aum 17 o C   132,26  0  10,66289
100 100
0
I aum 17 o C   239,739 [kJ/Kg]
Se poate determina acum consumul de combustibil, conform formulei:
Qu
B
0,01    Q  i i c
  
 ' pa  I0aum t 'pa  I 0aum  t 0  
B=0,00741 [Kg/s]

126
 3.3.2.2. Debitul efectiv de combustibil ars

Debitul efectiv de combustibil ars se determină cu formula:

Bef=B(1-0,01qm)
Qm=0%
Bef=B=0,00741 [Kg/s]

3.4 Calculul temperaturii teoretice de ardere în focar

Temperatura teoretică din focar se determină în funcţie de degajarea utilă de

căldură în focar, considerând convenţional ardere adiabatică. Cantitatea de căldură
utilă degajată în focar este preluată de gazele de ardere care vor avea astfel o
anumită entalpie.
Din ecuaţia de egalitate a cantităţilor de căldură schimbate în focar, rezultă:

I g  t t ,  f   Qi 
100  q ch
100
 
 i c    f   f   I 0aum t 'pa'   f  I aum  t 0  ,

unde:
- Ig(tt,f) este entalpia gazelor de ardere corespunzătoare temperaturii teoretice
din focar;
- I aum  t pa  este entalpia aerului umed introdus în focar, care provine de la
0 ''

ieşirea din preîncălzitorul de aer

''
- t pa este temperatura aerului la ieşirea din preîncălzitorul de aer şi am ales-o
t =100oC''
pa

   
I 0aum t 'pa'  i aum t 'pa'  Va0

iaum(100oC)=132,26 [kJ/m3N]
I 0aum (100oC)=132,2610,66259
I 0aum (100oC)=1410,2341 [kJ/m3N]

Astfel se poate determina valoarea entalpiei Ig(tt,f):

Ig  t t ,  f   Qi 
100  q ch
100
 
 i c    f   f   I 0aum t 'pa'   f  I aum  t 0 

Ig(tt;1,03)=43860,03 [kJ/Kg]

127
 Vom calcula entalpiile gazelor de ardere corespunzătoare temperaturilor de
2400oC şi 2500oC:

I g  24000 C;1,03  i CO  24000 C   VCO  i N  24000 C  VN  i H  2400 C  V

0
 1,03  1  i aum  24000 C   Va0
2 2 2 2 2O H 2O

Ig(2400oC;1,03)=43151,65 [kJ/Kg]

I g  25000 C;1,03  i CO  25000 C   VCO  i N  25000 C  VN  i H  2500 C  V

0
 1,03  1  i aum  25000 C  Va0
2 2 2 2 2O H 2O

Ig(2500oC;1,03)=45100,12 [kJ/Kg]

I  t ,    I  2400 C;1,03 
0

t1  2400 
I  2500 C;1,03  I  2400 C;1,03  100
g t f g
0 0
g g

t1=2436,36oC T1=2709,506 [K]

3.5 Calculul temperaturii gazelor de ardere la ieşirea din focar

Temperatura gazelor de ardere la ieşirea din focar t f calculată din condiţia de

optim între suprafeţele de radiaţie şi convecţie ale generatorului, are valoarea de
aproximativ 1250oC, temperatură admisă pentru combustibili lichizi.

Ig(tf,f)=0,5[Ig(1200oC,f)+ Ig(1300oC,f)]

Vom calcula entalpiile gazelor corespunzătoare temperaturii de 1200oC şi 1300oC:

Ig 12000 C;1,03  i CO 12000 C  VCO  i N 12000 C  VN  i H 1200 C  V
0
 1,03  1  i aum 12000 C  Va0
2 2 2 2 2O H 2O

Ig(1200oC;1,03)=20084,44 [kJ/Kg]

Ig 13000 C;1,03  i CO 13000 C  VCO  i N 13000 C  VN  i H 1300 C  V

0
 1,03  1  i aum 13000 C  Va0
2 2 2 2 2O H 2O

Ig(1300oC;1,03)=21966,3 [kJ/Kg]

Ig(1250oC;1,03)=21025,37 [kJ/Kg]

3.6 Dimensionarea preliminară a focarului generatorului

Volumul focarului este determinat de planele axelor ţevilor de ecran.

128
 La calculul schimbului de căldură volumul paravanelor aşezate în partea
superioară a focarului pe întreaga secţiune a acestuia nu se includ în volumul
focarului.
Principalii indicatori utilizaţi în proiectarea focarelor sunt daţi în continuare.

Încărcarea termică a volumului focarului:

Bef  I g  t t ,  f 
qf 
Vf

Volumul focarului, ţinând cont că am stabilit qf=260 [kW/m3] (conform [1]

(pag. 405), se poate determina din relaţia anterioară:

Bef  Ig  t t ,  f 
Vf 
qf
Vf=1,25 [m3]

Dimensiunile focarului:
- lungimea L=0,7…5,5 [m]; se alege Lf=1,4 [m]
- lăţimea l=0,5…4,5 [m]; se alege lf=1,0 [m]
- înălţimea h este dată de formula:

Vf
hf 
Lf lf
hf=0,896 [m]

Determinarea suprafeţei pereţilor focarului ale cărui ecrane primesc debitul de

căldură BfQr [kW], conducând astfel la scăderea temperaturii gazelor, de la
valoarea ei teoretică la cea de la ieşirea din focar (aleasă), se face cu ajutorul
ecuaţiei de schimb de căldură între mediul cald din spaţiul de ardere şi suprafaţa
rece a ecranelor:
2
1011  Bef  Q r 1 T 
Fpf  
3   t  1
5,67  a f    M  Tf  Tt M2  Tf 

Căldura transmisă ecranelor prin radiaţie Qr:

Qr=[Ig(f,tt)- Ig(f,tf)]Bef
Unde:  este un coeficient care ţine seama de pierderile de căldură prin pereţii
focarului:

129
  B  i c   0,78  135,49 
q ex  1  
 0,9  1  
 Qu   31257,408 
 1 1
 B  i c   0,78  135,49 
  q ex  1   93,4003  0,9  1  
 Q   31257,408 
 u 
=0,989

Se poate determina căldura radiată în focar:

Qr=166,564 [kW]

af este un coeficient energetic de emisie al focarului:

a fl
af 
a  1  a    
fl fl

unde:
afl este gradul de negreală al flăcării, determinat cu relaţia:
afl=mal+(1-m)anl
unde:
m – coeficient de mediere m=0,6 pentru păcură
al şi anl – gradul de negreală al flăcării luminoase, dacă aceasta ar umple
complet focarul, respectiv al flăcării neluminoase.
 K s  rs  p  s
a nl  1  e

Kg este coeficient de atenuare a radiaţiei datorită gazelor triatomice:

 7,8  16  rH O 
Kg   2
 1  1  0,00037  Tf 
 3,16  p  s 
 g 

rH 2O reprezintă participaţia volumică a apei:

VH
rH  2O
2O
Vgtotfocar
rH  0,028555  0,0286
2O

VRO
rRO  2
2
Vgtotfocar
rRO  0,149799
2

pg reprezintă presiunea parţială a gazelor:

p g  rH  2O
 rRO  p
2

pg=0,017846 [MPa]
130
s reprezintă grosimea stratului radiant:
Vf
s  3,6 
L f  lf
s=1,136 [m]

Cu acestea, coeficientul de atenuare a radiaţiei este:

 7,8  16  0,0286 
K g    1  1  0,00037  1523,15
 3,16  0,01811  24,264 
Kg=0,93

Gradul de negreală al flăcării neluminoase:

 K  r  p s
a nl  1  e s s =1-e-1,2840,1810,124,264
anl=0, 131

Gradul de negreală al flăcării luminoase:


 p  s  K g  rg  K f 
al  1 e

Kf reprezintă coeficientul de absorbţie al moleculelor de funingine şi se calculează

cu relaţia:
C
K f  0,3   2   f    0,0016  Tf  0,5 
H
 1 
K f  4,553
 m  MPa 

Cu aceasta, gradul de negreală al flăcării luminoase devine:

ae=1-e-0,124,264(1,2840,1811+4,2078)
ae=0,482

Gradul de negreală al flăcării:

afl=0,306

 reprezintă coeficientul mediu de eficienţă termică:

=x
 reprezintă un coeficient convenţional de murdărire, ales =0,37, iar x
reprezintă un coeficient unghiular, ales x=0,99. Cu acestea, coeficientul mediu de
eficienţă termică devine:
=0,3663

Se poate determina coeficientul energetic de emisie al focarului:

af=0,310

131
 M reprezintă un coeficient ce ţine seama de poziţia relativă a nucleului flăcării
faţă de înălţimea focarului, coeficient care pentru păcură este dat de relaţia:

M=0,54-0,2x ,
unde:
x caracterizează înălţimea relativă a temperaturii maxime şi are valori
cuprinse în intervalul 0,25…0,30. Se alege o valoare x=0,3, M devenind:
M=0,54-0,20,3
M=0,48

Având toate aceste date, se poate calcula suprafaţa pereţilor focarului:

2
1011  Bef  Q r 1 T 
Fpf   3   t  1
5,67  a f    M  Tf  Tt M2  Tf 

Fpf=8,544 [m2]

3.7. Calculul termic al economizorului

Pătrunderile de aer în economizor sunt:

ec=0,02

Se poate determina entalpia gazelor la părăsirea economizorului:

Q ec
I g   ec , t ec   I g   svc , t svc    ec  I 0aum  t 0  
  Bef

I g   ec , t ec   4122,121  kJ / Kg 

Prin interpolarea valorii obţinute între temperaturile 200 oC şi 300oC se va

determina temperatura gazelor la ieşirea din economizor:

I g 1,1;2000 C  i CO  2000 C  VCO  i N  2000 C  VN  i H  200 C  V

0
 1,1  1  i aum  2000 C  Va0
2 2 2 2 2O H 2O

Ig(1,1;200oC)=3178,493 [kJ/Kg]

I g 1,1;3000 C  i CO  3000 C  VCO  i N  3000 C  VN  i H  300 C  V

0
 1,1  1  i aum  3000 C  Va0
2 2 2 2 2O H 2O

Ig(1,1;300oC)=4820,09 [kJ/Kg]

132
 I g   ec , t ec   I g 1,1;2000 C 
t ec  200   100
I g 1,1;3000 C   I g 1,1;2000 C 

tec=257,482oC

3.8. Calculul termic al preîncălzitorului de aer

Avâd în vedere aportul de energie care îl preia preîncălzitorul de aer, aerul

care se introduce în aceasta nu necesită o încălzire prealabilă.

t 'pa  t 0  170 C

Pentru a menţine temperatura gazelor de evacuare la valoarea prestabilită

tev=155oC, am ales temperatura cu care iese aerul din preîncălzitor la valoarea:

t 'pa'  1000 C

Cantitatea de căldură preluată de preîncălzitorul de aer este:

    
Q pa  I 0aum t 'pa'  ' 'pa  I0aum  t 0   ' pa   pa  0,5  I 0aum t 'pa'  I 0aum  t 0  
Q pa  1172 ,602  kW 

Se poate stabili entalpia gazelor de evacuare:

   
I g   ev , t ev   I g   ev , t ev    pa  0,5  I 0aum t 'pa'  I 0aum  t 0  
Q pa
  Bef
I g   ev , t ev   2962,82  kJ / Kg 

Prin interpolare între temperaturile 100oC şi 200oC se poate determina

valoarea temperaturii gazelor de evacuare:

I g 1,15;1000 C   i CO 1000 C   VCO  i N 1000 C   VN  i H 100 C  V

0
 1,15  1  i aum 1000 C   Va0
2 2 2 2 2O H 2O

Ig(1,15;100oC)=1675,918 [kJ/Kg]

Ig 1,15;2000 C   i CO  2000 C   VCO  i N  2000 C  VN  i H  200 C  V

0
 1,15  1  i aum  2000 C  Va0
2 2 2 2 2O H 2O

Ig(1,15;200oC)=3036,75 [kJ/Kg]

133
 I g   ev , t ev   I g 1,15;1000 C 
t ev  100   100
I g 1,15;2000 C   I g 1,15;1000 C 

tev=174,56 oC

CAP. 4 CALCULUL DE DIMENSIONARE AL GENERATORULUI

4.1. Calculul de dimensionare al focarului

La dimensionareapreliminară a focarului s-au obţinut următoarele

caracteristici ale acestuia:

a) lungime Lf=1,4 [m]

b) lăţime lf=1,0 [m]
c) înălţime hf=0,89 [m]
d) suprafaţă pereţi Ff=8,54 [m2]

4.2. Calculul de dimensionare al economizorului

Entalpia reală a gazelor de ardere la ieşirea din economizor:

Q ec
I gec  I gvf   ec  I 0aum  t 0  
  B ef
I gec  3558,44  kJ / Kg 

Se poate determina temperatura gazelor la ieşirea din economizor prin

interpolare cu ajutorul entalpiilor calculate pentru coeficientul de exces de aer de
1,1 şi temperaturile de 200oC şi 300oC:

I gec  I g 1,1;2000 C 
t ec  200   100
I g 1,1;3000 C   I g 1,1;2000 C 
t ec  224,390 C

Temperatura medie a gazelor în economizor:

134
tgec=0,5tec
tgec=112,197oC

Temperatura medie a apei în economizor:

tapaec=0,5( tal+tsat)
tapaec=140

Economizoarele se realizează de obicei din ţevi de oţel îndoite sub formă de

serpentine cu următoarele caracteristici:
- diametru exterior (18…38 mm) deec=0,018 [m]
- grosime gros=0,004 [m]
- pas relativ transversal (2…3)deec S1=0,036 [m]
- pas relativ longitudinal (1,7…2)deec S2=0,032 [m]
- distanţa până la perete 1,4deec eec=0,0252 [m]
- ţevi aşezate în eşicher;
- sensul curgerii apei ascendent, pentru antrenarea bulelor de aer;
- economizorul este montat pe canalul convectiv al generatorului;
- serpentinele se aşază perpendicular pe frontul generatorului;
- lăţime canal gaze lec=0,5 [m]

Numărul de ţevi dispuse transversal:

lec  S1ec
Z1ec 
S1ec
Z1ec  16

Debitul de gaze prin economizor:

Dgec=BefVgtotec
Dgec=0,084 [m3N/s]

Se recomandă ca viteza gazelor prin economizor să ia valori în intervalul 8…

12 [m/s]. Am ales valoarea Wgec=10 [m/s].

Secţiunea de trecere a gazelor:

t gec  273,15
Sgec  Vg  B ef 
273,15  Wgec
Sgec  0,011  m 2 

Numărul de ţevi dispuse longitudinal se ia între 8…18. Am ales valoarea

Z2ec=8.

Paşi relativi:
135
 S1ec
 1ec 
d eec
 1ec  2
S 2 ec
 2 ec 
d eec
 2 ec  1,66

Coeficientul de transfer de căldură prin convecţie la curgerea transversală a

gazelor:
cec=nCzCfCs ,

unde:
- n=87 [W/m2K] şi este funcţie de: - viteza gazelor Wg=10 [m/s]
- numărul de ţevi dispuse longitudinal Z2ec=8
- participaţia volumică a apei

2  H 2O 2  0,305
rH  
2O
Vgtsvf  Vgtec 11,499  11,222
rH  0,0268
2O

- Cf=0,9 este funcţie de:

- temperatura medie a gazelor tgec=112,197oC
- participaţia volumică a apei rH O  0,0268
2

- Cz=1,0 şi Cs=0,97 sunt funcţie de:

- pasul transversal 1=2
- pasul longitudinal 2=1,66
- temperatura peretelui cu depuneri
tpd=taec+60
tpd=198,15oC

Cu aceste valori se poate calcula coeficientul de transfer de căldură prin

convecţie la curgerea transversală a gazelor:
cec=870.91,00,97
cec=75,951 [W/m2K]

Coeficientul de schimb de căldură prin radiaţie:

rec=necCgec
unde :
nec=48 [W/m2K] şi Cgec=0,97 şi sunt funcţie de:
136
 - temperatura peretelui cu depuneri tpd=198,15oC
- temperatura medie a gazelor tgec=112,197oC
Cu acestea:
rec=480,97
rec=45,56 [W/m2K]

Grosimea stratului radiant:

 4  S1ec  S2 ec 
Sec  0,9  d ec    1
   d2 
 eec 
Sec  0,052 m 

Presiunile parţiale în economizor:

VCO
p CO  2
 p am
2
Vgtotec
p CO  0,01302 MPa 
2

VH
pH  2O
 p am
2O
Vgtotec
pH  0,00166 MPa 
2O

p g  p CO  p H
2 2O

p g  0,01548 MPa 

Participaţia volumică a gazelor triatomice:

p gec
rgec 
p am
rgec  0,017

Coeficientul de atenuare a radiaţiei gazelor are valoarea Kgec=20 [1/mMPa] şi

este funcţie de:
- participaţia volumică a apei r  0,0266H 2O

- presiunea parţială a gazelor pgec=0,01548 Mpa

- temperatura medie a gazelor tgec=112,197oC

Grosimea optică :
Kpsec=KgecrgecpamSec
Kpsec=0,0018

Gradul de negreală al mediului are valoarea a ec=0,0368 şi este funcţie de

grosimea optică Kpsec=0,0018.

Coeficientul de transmisie al căldurii prin radiaţie:

137
rec=Cgecaecnec
rec=0,036 [W/m2K]

Coeficientul de eficienţă termică la arderea păcurii are valoarea =0,55.

Coeficientul global de schimb de căldură:
Kec=(rec+cec)
Kec=41,77 [W/m2K]

Temperatura medie logaritmică:

t M  t svc  t s
t M  1700 C
t m  t ec  t al
t m  154,390 C
t M  t m
t m lg 
 t M 
ln 
 t


 m 
t m lg  162,197 0 C

Suprafaţa economizorului:
Q ec  1000
Fec 
K ec  t m lg
Fec  43,215  m 2 

Am ales un număr de Nec=2 ţevi, aşezate în eşicher.

Lungimea unei serpentine:

Fec
lsec 
N ec  Z1ec    d eec
lsec  11,23 m

Numărul total de serpentine:

Nsec=NecZ1
Nsec=32

Raza de curbură a serpentinelor:

=1,7De
=0,0306 [m]

Lungimea părţii drepte a serpentinelor:

138
 I sec   Z 2 sec  1      2  e  2  
Yec 
Z2 ec
Yec  0,601 m 

Lungimea canalului de gaze:

lec=(Z2-1)2+De+2e
lec=0,54 [m]

Adâncimea canalului de gaze:

acg=Yec+2e+2
acg=0,762 [m]

Verificarea secţiunii de trecere a gazelor:

S'g  a cg  I ec  Z1   Yec  e  2     De
S'g  0,211 m 2 
S'g  Sg
   100
S'g
  0,94%

Valoarea abaterii este admisibilă, fiind mai mică de 2%.

4.3. Calculul de dimensionare al preîncălzitorului de aer

Generatoarele moderne de abur sunt echipate cu preîncălzitoare de aer

tubulare tip PAT. Pentru acestea se folosesc ţevi cu următoarele caracteristici:
-diametrul exterior 22…40 [mm] depa=0,025 [m]
-grosimea ţevii pa=0,0015 [m]
-grosimea plăcii tubulare superioare 15…20 [mm] pts=0,015 [m]
-grosimea plăcii tubulare medii ptm=0,01 [m]
-grosimea plăcii tubulare inferioare 20…25 [mm] pti=0,02 [m]
-pas relativ transversal 1,5…1,6 1=1,5
-pas relativ longitudinal 1,05…1,1 2=1,05

S1=1depa
S1=0,037 [m]
S2=2depa
S2=0,026 [m]

139
 Pentru uşurarea întreţinerii , am ales traseul gazelor prin interiorul ţevilor. În
acest caz, pentru vitezele de circulaţie ale agenţilor de lucru (aer şi gaze de ardere)
se recomandă următoarele valori:
- Wgapa=8…12 [m/s] Wgapa=11 [m/s]
- Waer=(0,5…0,7) Wgapa Waer=7 [m/s]

Entalpia aerului la ieşirea din preîncălzitor:

Q pa
I g   ev , t ev   I g   ec , t ec    pa  0,5   I aum  t '0   I aum  t '0'   
  B ef
I g   ev , t ev   2513,627  kJ / Kg 
Temperatura gazelor la ieşirea din preîncălzitor se calculează prin interpolare
între valorile de 100oC şi 200oC şi pentru un coeficient de exces de aer de 1,15:
I g   ev , t ev   I g 1,15;1000 C 
t ev  100   100
I g 1,15;2000 C   I g 1,15;1000 C 
t ev  152,7590 C

Numărul ţevilor cu pasul S1=0,037 [m] şi dimensiunea canalului lpa=1 [m]:

l pa  S1
Z1 
S1
Z1  19

Temperatura medie a gazelor în preîncălzitorul de aer:

t ec  t ev
t gpa 
2
t gpa  188,5760 C

Secţiunea de trecere a gazelor de ardere:

t gpa  273,15
Sgpa  Vgpa  Bef 
273,15  Wgpa
Sgpa  0,013 m 2 

Numărul total de ţevi ale preîncălzitorului de aer:

Sgpa
Z tpa  2
d ipa

4
Z tpa  175

Numărul de rânduri de ţevi pe dimensiunea bpa:

140
 Z tpa
Z 2 pa 
Z 1pa
Z 2 pa  5

Dimensiunea bpa:
bpa=(Z2pa-1)S2
bpa=0,105 [m]

La stabilirea temperaturilor agenţilor termici trebuie îndeplinită condiţia:

t ec  t 'pa'  250 C
t ec  t 'pa'  224,39  100  124,39

Se observă îndeplinirea condiţiei. În cazul în care condiţia nu ar fi fost

îndeplinită, suprafaţa preîncălzitorului ar fi crescut foarte mult, ceea ce înseamnă
realizarea lui în două trepte.
Coeficientul global de schimb de căldură:
1
K    1   2 
1   2

Temperatura peretelui cu depuneri:

t pd 

t gpa  0,5  t 'pa  t 'pa' 
2
t pd  123,538 C 0

Coeficientul de transfer de căldură de la gaze la ţeava prin convecţie:

c=nClCf ,
unde:
-n=34 [W/m2K] şi este funcţie de: - diametrul interior dipa=0,015 [m]
- viteza gazelor Wgpa=10 [m/s]
-Cl=1,1 şi este funcţie de diametrul interior al ţevii dipa=0,015 [m]
-Cf=1,15 şi este funcţie de: - temperatura medie a gazelor tgpa=188,576oC
- participaţia volumică a apei: rH O  0,0261
2

Cu aceste valori determinate, se poate calcula c:

c=341,11,15
c=43,01 [W/m2K]

Coeficientul de transfer de căldură prin radiaţie:

r=Cgagnn ,
unde:
-n=20 W/m2K şi este funcţie de: - temperatura medie a gazelor tgpa=188,576oC

141
 - temperatura peretelui cu depuneri tpd=123,538oC
-Cg=0,95 şi este funcţie de temperatura medie a gazelor tgpa=188,576oC

Grosimea optică totală a produselor de ardere:

Kps=KgrgpS

Grosimea stratului radiant fiind S=0, coeficientul de negreală va fi foarte

mic, deci şi coeficientul de transfer de căldură prin radiaţie va fi foarte mic.
1=(c+r)
1=34,408 [W/m2K]

Coeficientul de transfer termic de la perete la agentul termic, la curgerea

transversală peste ţevi în coloana:
2=nCzCsCf ,
unde:
-n=35 W/m2K şi este funcţie de: - viteza aerului Waer=6 [m/s]
- diametrul interior dipa=0,015 [m]
-Cz=1 şi este funcţie de numărul de rânduri Z2pa=5
-Cf=1 şi este funcţie de: - temperatura curentului t pa  100 C
'' 0

- participaţia volumică a apei: rH O  0,0261

2

-Cs=0,98 şi este funcţie de: - pasul relativ transversal 1=1,5

- pasul relativ longitudinal 2=1,05

Cu valorile astfel determinate putem calcula:

2=3510,081,1
2=37,73 [W/m2K]

Coeficientul de transfer al preîncălzitorului tubular:

1   2
K pa   
1   2
K pa  7,9  W / m 2 K  ,
unde:
=0,7 reprezintă coeficientul de utilizare.

Diferenţa medie logaritmică de temperatură:

142
t M  t ec  t 'pa'
t M  124,3940 C
t m  t ev  t 'pa
t m  135,7590 C
t M  t m
t m lg 
2
t m lg  129,990 C

Suprafaţa preîncălzitorului:
Q pa  1000
Fpa 
K pa  t m lg
Fpa  62,92 m 2 

Această suprafaţă se asimilează suprafeţei medii a ţevii:

Fpa=hpadmn

unde :
dm este diametrul corespunzător fibrei medii:
dm=0,5(depa+dipa)=0,5(0,025+0,015)
dm=0,04 [m]

-hpa este lungimea unei ţevi a preîncălzitorului:

Fpa
h pa 
n    dm
h pa  1,405 m 

143
 CAP. 5 SISTEMUL DE AUTOMATIZARE SI PROTECŢIE

5.1. Instalaţia de automatizare a arzătoarelor cu combustibili lichizi

Reprezintă ansamblul de elemente ( aparate, mecanisme, dispozitive

inclusiv legăturile între ele) ce se conectează la arzător în scopul realizării unor
funcţii de comandă - protecţie, reglare, semnalizare şi care pot face parte parţial sau
integral din instalaţia de ardere (STAS 9149 - 72).
Instalaţia de ardere automată este aceea la care instalaţia de automatizare
asigură şi controlează automat procesele de pornire, reglare a sarcinii şi de oprire.
Instalaţia de ardere manuală se caracterizează prin faptul ca procesele de
pornire şi reglare a sarcinii se execută manual, de către un operator. Ea poate
conţine aprinzător, supraveghetor de flacără şi organe de protecţie.
Instalaţia de ardere semiautomată este dotată cu o instalaţie de auto-
matizare, care asigură si controlează automat numai o parte a operaţiunilor de
pornire, reglare a sarcinii şi oprire. Pornirea arzătorului se face exclusiv prin
comanda operatorului, care poate prelua unele manevre, atât în perioada de pornire
cât şi în regim de funcţionare.

5. 1.1. Prescripţii tehnice privind instalaţia de automatizare pentru

arzătoarele cu funcţionare independentă

Prescripţiile tehnice ale RNR si ISCIR, privind instalaţiile de automatizare

pentru arzătoarele cu funcţionare independentă, stipulează că sistemul de comandă
şi protecţie trebuie să asigure:
- aprinderea şi funcţionarea în condiţii de siguranţă;
- supravegherea flăcării la aprindere şi în timpul funcţionării;
- protecţia la variaţia parametrilor care influenţează siguranţa în
funcţionare;
-posibilitatea integrării sale în sistemul de comandă şi protecţie, ce
144
 dotează cazanul sau agregatul deservit.
Sistemul de comandă şi protecţie trebuie să asigure o ventilaţie cores-
punzatoare a focarului şi canalelor de gaze de ardere înainte de aprinderea
arzătorului. În cazul în care cazanul are exhaustor sau alt organ de dozare pe
racordul de evacuare a gazelor de ardere, atunci sistemul de comandă şi
protecţie va asigura interblocarea între ventilatorul de aer şi exhaustorul de gaze
arse, astfel ca ventilatorul să nu poată fi pornit decît după pornirea exhaustorului.
Existenţa aerului la arzător constituie condiţia de permisie a aprinderii iar
lipsa acestuia determină declanşarea prin protecţie a arzătorului. Controlul aerului
nu este obligatoriu în cazul arzătoarelor la care pompa de combustibil şi
ventilatorul de aer se află pe acelaşi ax cu electromotorul.
Sistemul de comandă şi protecţie trebuie să asigure realizarea timpilor de
siguranţă din tabel:

Arzătoare Puterea Timpi de siguranţă Abateri

termică maxime
niminală
De a arzătorului la aprindere la stingere admisibile
combustibil <315 15 15 65 %
lichid >315 5 1 25 %

Rateul aprinderii arzătorului, deci nesesizarea flăcarii de către

supraveghetorul de flacără, precum şi stingerea flăcării în timpul funcţionării după
expirarea timpului de siguranţă prescris, determină declanşarea prin protecţie a
arzătorului.
Întreruperea de circuite şi punerile la masă pe partea cablajului dintre
detectorul de flacără şi amplificatorul supraveghetorului de flacără trebuie să fie
echivalente cu stingerea flăcării.
În cazul aprinderii cu aprinzător gaz-electric sau lichid-electric este necesar
ca:
- flacăra aprinzătorului să fie supravegheată automat în funcţie de
secvenţele programului de aprindere;
- în cazul arzătoarelor semiautomate nu este obligatorie suprave- gherea
flăcării aprinzătorului, acesta fiind dotat cu sistem propriu de comandă a aprinderii,
diferit de cel al arzătorului, ambele putând fi acţionate numai local, pentru a putea
observa vizual flacăra;
- după expirarea timpului de siguranţă la aprindere al arzătorului
principal se opreşte alimentarea cu combustibil a aprinzătorului;
145
 - rateul aprinderii flăcării aprinzătorului, pe durata timpului de
siguranţă, determină declanşarea prin protecţie a arzătorului.
Dacă în timpul programului de aprindere a arzătorului, detectorul
supraveghetorului sesizează o flacără străină înainte de aceea a aprinzătorului,
atunci arzătorul declanşează prin protecţie.
Întreruperea alimentării cu energie electrică determină declanşarea
normală a arzătorului, urmând ca la revenirea tensiunii, repornirea arzătorului să se
facă automat cu reluarea completă a programului de aprindere.
Realizarea temperaturii minime de preîncalzire a combustibilului lichid
constituie o condiţie de permisie a aprinderii. Dacă în timpul funcţionării aceasta
condiţie nu mai este realizată, atunci se produce declanşarea arzătorului, care poate
fi "normală" sau "prin protecţie".

5.2. Elemente de reglare, semnalizare si măsurare

Elementele de reglare, aferente instalaţiei de automatizare, trebuie să asigure

menţinerea în timp a caracteristicilor funcţionale şi a performanţelor arzătorului
fără a influenţa funcţionarea în condiţii de siguranţă a acestuia.
Funcţiunea de reglare constă în modificarea puterii termice a arzătorului
funcţie de variaţia sarcinii termice a agregatului pe care este montat în condiţiile
realizării unei arderi corecte. Modul de reglare a puterii termice este manual sau
automat.
Reglarea manuală constă în variaţia puterii termice a arzătorului prin
intervenţia unui operator iar reglarea automată realizează variaţia puterii termice a
arzătorului în funcţie de o marime reglată a agregatului pe care este montat.
Reglarea este continuă sau discontinuă. Se defineşte reglarea continuă ca
fiind variaţia fără discontinuităţi a debitului de combustibil şi aer. Reglarea
discontinuă se poate face în schema "tot-puţin-nimic" sau în schema "tot-nimic".
Reglarea "tot-puţin-nimic" constă în modificarea puterii termice a arzătorului
corespunzător pentru trei trepte de funcţionare iar reglarea "tot-nimic" corespunde
pentru două trepte de funcţionare a arzătorului.
Instalaţia de automatizare trebuie să fie dotată cu elemente de semnalizare
care fac parte integrantă din sistemul de comandă şi protecţie şi care vor asigura cel
puţin semnalizarea optică a declanşării prin protecţie.
Aparatele şi elementele de echipare, care fac parte din instalaţia de
automatizare proprie a arzătorului, trebuie să indeplinească o serie de cerinţe
generale:
- să reziste la solicitări mecanice, termice sau chimice;
146
 - să corespundă condiţiilor tehnice prevăzute în standarde;
- în cazul ca au funcţionare independentă, să fie omologate independent;
- să fie verificate şi garantate de producător.

Supraveghetorul de flacără trebuie să aibă urmatoarele caracteristici:

- timp de răspuns la stingerea flăcării maxim 15 în condiţii normale de
alimentare cu energie electrică;
-să sesiseze numai flacăra pe care o supreveghează şi să fie insensibil la
radiaţia zidăriei incandescente a focarului;
- să fie prevăzut cu autocontrol.
Armăturile de închidere rapidă de pe circuitul de alimentare cu combustibil
trebuie să îndeplinească:
- timp de execuţie redus pentru a putea asigura realizarea timpilor de
siguranţă;
- funcţionare sigură, închidere etanşă;
-la oprirea alimentării cu energie electrică, să închidă alimentarea cu
combustibil;
- să fie etanşe faţă de mediul ambiant.
Toate aceste prescripţii tehnice stau la baza construcţiei instalaţiei de
automatizare proprii arzătoarelor cu funcţionare independentă.

5.3 Aprinzătoare

Aprinderea majorităţii arzătoarelor de cazane sau de cuptoare industriale

se face cu ajutorul unor dispozitive de aprindere, mobile sau fixe, numite
aprinzătoare, care după această operaţie se sting.
Din punct de vedere constructiv şi funcţional, aprinzătoarele trebuie să
îndeplinească o serie de cerinţe:
- stabilitatea flăcării la aprinderea în mediu ambiant şi introducere în
orificiul de aprindere al arzătorului principal, pentru aprinzătoarele mobile cu
aprindere neelectrică;
- stabilitatea flăcării la aprinderea prin scânteie electrică, cu arzătorul
principal având debitul de aer corespunzător pentru 30% din sarcină, aceasta în
cazul aprinzătoarelor mobile echipate cu electrozi de aprindere;
- o lungime suficientă a aprinzătorului şi flăcării sale, astfel ca să asi-
gure o aprindere sigură a arzătorului principal;

147
 - posibilitatea aprinderii rapide a arzătorului şi pregătirea lui pentru
aprinderea arzătorului principal. Pentru aprinderea combustibililor lichizi este
necesară o tensiune de 10 000 [V] c.c.

5.4 Arzător monobloc pentru combustibil lichid

Arzătorul monobloc reprezintă un caz particular al instalaţiilor de ardere,

deoarece toate părţile componente (arzătorul, instalaţia de alimentare cu aer şi
combustibil şi instalaţia de automatizare) sunt concepute unitar.
Arzătoarele monobloc automate sau semiautomate, de combustibil lichid
echipează generatoarele de abur, de apă caldă, de apă fierbinte de putere mică, care
sunt dotate cu un singur arzător.
Arzătoarele monobloc "tot-puţin-nimic" se caracterizează prin aceea că:
- injectorul are două pulverizatoare cu cameră de turbionare fără retur, atunci
când se funcţionează cu o treaptă, asigură sarcina "puţin" cca 30-40% din puterea
termică nominală iar când lucrează cu ambele trepte realizează sarcina "tot"
(100%);
- reglajul aerului pe aspiraţia ventilatorului se face printr-o clapeta de aer
acţionată de un electromagnet, care, atunci când este alimentat, închide clapeta
pentru a realiza debitul de aer corespunzător treptei "puţin". Când se întrerupe
tensiunea electrică aplicată electromagnetului, clapeta de aer se deschide, lăsând să
treacă debitul de aer necesar treptei "tot".

5.5 Programatorul

Realizarea secvenţelor de funcţionare se datorează automatului de flacără cu

circuite integrate care poate avea următoarele stări:
A. 1o oprit : automatul este alimentat, dar nu a primit comanda manuală de
pornire sau este declanşat din condiţii normale. Supraveghetorul de flacără
funcţionează, iar în caz de existenţa a unei flăcări în focar declanşează prin blocare;
2o - preventilare : motorul ventilatorului şi electromagnetul clapetei de
aer sunt alimentate, supraveghetorul de flacără este eficace ca şi condiţiile de
declanşare normală;

148
 -aprindere: în perioada de prescânteiere, motorul electric şi transformatorul
de aprindere sunt alimentate; condiţiile de declanşare normală şi prin protecţie sunt
eficace;
-siguranţa la aprindere: motorul electric, transformatorul de aprindere şi
ventilul electromagnetic de pe circuitul treptei "puţin" sunt alimentate; condiţiile de
declanşare normală şi prin protecţie sunt eficace;
-stabilizarea treptei "puţin" : motorul electric, ventilul electromagnetic şi
treapta T sunt alimentate; supraveghetorul de flacără şi condiţiile de declanşare
normală sau prin protecţie sunt eficace, ducând cutia în starea corespunzatoare
acestor condiţii;
3o funcţionarea : supravegherea flăcării şi condiţiile de declanşare
normală şi prin protecţie sunt eficace; pentru treapta "puţin" sunt alimentate
motorul electric, ventilul electromagnetic S1; pentru treapta "tot" motorul electric,
ventilele S1 şi S2 alimentate; pentru treapta "nimic" arzătorul este stins;
4o postventilarea: se realizează după funcţionare sau după un rateu de
aprindere, motorul electric este alimentat, condiţiile de declanşare normală şi prin
protecţie sunt eficace, ducând cutia în starea corespunzatoare acestor condiţii, fără a
modifica postventilarea;
5o blocat : automatul intră în această stare datorită condiţiilor de
declanşare prin protecţie, supraveghetorului de flacără şi autocontrolului: se
deblochează prin comandă manuală, în condiţiile dispariţiei cauzei care a produs
blocarea sau prin întreruperea alimentării electrice.

B. Oprirea la comanda manuală sau automată poate avea loc şi în timpul

postventilării, când automatul va trece direct în starea oprit. Dacă survine în timpul
aprinderii, are loc postventilarea care va fi t 2 + t3 + t4 + t5 secunde, funcţie de
secvenţa în care intervine oprirea.

C. Pe timpul desfăşurării secvenţelor de prescânteiere, siguranţa la

aprindere şi postventilare, supraveghetorul de flacără nu este eficace.

D. Blocarea automatului poate avea loc la semnalul "lipsă flacără în

perioada de stabilizare a treptei" "puţin", după care urmează postventilarea care va
fi de max t4 + t5 funcţie de secvenţa în care intervine semnalul.

149
 E. Blocarea datorită condiţiilor de declanşare prin protecţie, se poate
produce şi în faza de aprindere, după care are loc postventilarea, care va fi
maximum t2 + t3 + t4 + t5, funcţie de secvenţa în care intervine semnalul.

F. Automatul are autocontrol permanent al supreveghetorului de flacără

şi un control al circuitelor de comandă ale releelor de ieşire. În caz de avarie,
automatul se blochează şi intră în postventilare.

G. Oprirea alimentării electrice, urmată de revenirea tensiunii electrice,

conduce automatul în starea oprit, dacă nu s-a comandat "pornit arzător".
Valorile timpilor programaţi : t1 (postventilare) = 50 [s];
t2 (prescânteiere) = 5 [s];
t3 (siguranţă la aprindere) = 5 [s];
t4 (stabilizare trapta "puţin") = 10 [s];
t5 (postventilare) = 30 [s];
t6 (siguranţă la stingere) = 1 [s];
T (ciclul total) = 100 [s].

Detectorul de flacără este tipul fotorezistenţă sau fototranzistor.

5.6.Supreveghetorul de flacără

Supraveghetorul de flacără este aparatul care sesizează şi transmite starea

de existenţa sau inexistenţa a flăcării. El este constituit din doua elemente
principale: detectorul de flacără şi amplificatorul cu ieşire pe releu.
Detectoarele optice de flacără pot fi: fotocelule, fototranzistori, fotodiode si
fotorezistenţe. În domeniul de radiaţie infraroşu, este posibilă utilizarea
fotocelulelor, fotorezistenţelor şi fotodiodelor al căror maxim de sensibilitate este
situat în acest domeniu.
Zidăria incandescentă a focarului unui cazan iradiază o cantitate însemnată
de radiaţii infraroşii, dar aceasta radiaţie este aproape constantă, ceea ce înseamnă
că o radiaţie alternativă ce ar putea apărea, va avea frecvenţe mici de ordinul 0,1
[Hz] sau mai mici.
Flăcările se caracterizează printr-o radiaţie constantă (continua). Frecvenţa
radiaţiei alternative are valoarea cuprinsă în domeniul 2 - 100 [Hz], valoarea uzuală
fiind 15 [Hz].

150
 Ca urmare a acestei diferenţe între radiaţia zidăriei şi a flăcării, se pot folosi
sesizoare cu fotocelulă sau fotorezistenţă care nu sunt sensibile decât la radiaţia
alternativă a flăcării.
În domeniul de radiaţie ultraviolet, deşi energia de radiaţie este relativ
mică, se folosesc cu mare succes tuburi de radiaţii ultraviolete de o sensibilitate
deosebită, aşa încât circa 0,1 % din energia maximă de radiaţie este suficientă
pentru semnal.
Detectoarele de flacără optice ridică anumite pretenţii privind
poziţionarea, răcirea şi protecţia contra murdăririi şi deteriorărilor mecanice.
Amplasarea sesizoarelor optice se va face asfel ca să primească radiaţia
maximă de la flacară, iar orientarea lor va fi către baza flăcării pentru a viza numai
flacăra arzătorului pe care este montat.
Răcirea sesizorului este o condiţie necesară pentru buna lui funcţionare.
Astfel, pentru tuburile de radiaţii ultraviolete, temperatura maximă admisibilă este
de 70 oC.
Domeniul de lucru al tubului de radiaţii ultraviolete este cuprins între
lungimile de undă de 1,9 - 3,7 [m].
Tubul cu descărcări în gaze, are balonul realizat din sticlă de cuarţ, ceea ce
limitează domeniul de lucru la valoarea inferioară de 1,9 [m], în timp ce sticla
normală nu este permeabilă pentru radiaţiile ultraviolete. În interiorul balonului de
sticlă, se află doi electrozi identici faţă în faţă la diverse distanţe, funcţie de
tensiunea aplicată.
Iradiate cu un fascicul de radiaţii ultraviolete, gazele din tub se
ionizează, dând naştere unui curent de ionizare. Aprinderea completă a tubului se
manifestă printr-o lumină albăstruie.
Suprafaţa electrozilor limitează superior domeniul de lucru la valoarea
de 3,7 [m].
Aprinderea tubului rămâne completă până când tensiunea alternativă
aplicată are valoarea momentană zero. La fiecare semiundă tubul se aprinde
complet, rezultând un curent alternativ, care se aplică unui amplificator ce comandă
un releu.
Durata de serviciu a unui tub cu descărcări în gaze depinde de valoarea
curentului cu tubul aprins, ea scăzând cu creşterea mărimii curentului.
Sfârşitul duratei de serviciu poate da semnal fals de existenţă a flăcării,
de aceea tubul trebuie testat din timp în timp.

151
 Scînteia electrică, produsă între electrozii de aprindere, emite radiaţii
ultraviolete ce sunt sesizate de tubul de radiaţii ultraviolete, fenomen de care se ţine
seama la proiectarea automatului de ardere.
De asemenea pozarea cablurilor spre detectorul de flacără (tub de radiaţii
ultraviolete) nu se face paralel cu cele ale transformatorului de aprindere, pentru că
există pericolul aprinderii tubului.
Tubul de radiaţii ultraviolete nu sesizează radiaţia emisă de zidăria
incandescentă, deoarece lungimea lor de undă începe de la 7 [m].
Având în vedere că sursele de lumină vizibilă (soarele, lămpile fluo-
rescente) sunt în acelaşi timp surse de radiaţii ultraviolete, atunci când nivelul lor
afectează siguranţa în funcţionare, se vor prevedea ecrane sau filtre adecvate.
După primele 10 000 de ore de funcţionare sensibilitatea tuburilor
descreşte, ca urmare este necesară testarea cu o sursă de radiaţii ultraviolete
standard.
Supraveghetoarele de flacără cu fototranzistor, fotorezistenţe sau fotododă
sunt cele mai indicate pentru detectarea flăcării de combustibil lichid, bazându-se
pe fenomenul natural de pâlpâire pentru a distinge radiaţia flăcării de radiaţia
continuă, emisă în acelaşi spectru de zidăria încinsă.
Fenomenul de fotoconductibilitate se bazează pe variaţia rezistenţei cu
iluminarea. Prin iluminare se înţelege energia radiantă necesară pentru excitarea
unui fotoelement. Rezistenţa de iluminare este raportul dintre tensiunea aplicată
fotoelementului şi curentul care trece prin el cât se aplică iluminarea.In figura
urmatoare prezint o schema clasica de sistem de supraveghere la care se poate
monta unul di dispozitivele optoelectronice de mai sus.

5.7 Sistemul de protecţie şi semnalizare

Instalaţia de automatizare aferentă caldarinei navale de 2,5 [t/h] permite

comanda şi supravegherea în exploatare a caldarinei din tabloul local de comandă
PLC precum şi supravegherea funcţionării acesteia din punctul central de comanda
PCC.
Instalaţia de automatizare realizează urmatoarele funcţiuni:

A. Masuratori termotehnice de control

Pentru suprevegherea funcţionării caldarinei, parametrii necesari sunt
măsuraţi şi indicaţi în mod continuu local, în tabloul local de comandă PLC şi în
punctul central de comandă PCC.

152
 B. Reglări automate
Instalaţia realizează următoarele bucle de reglare:
- reglarea automată a alimentării cu apă a circuitului secundar, care
se face prin menţinerea constantă a nivelului în tamburul circuitului secundar;
- reglarea automată a presiunii înainte de clapa de refulare,
presiune ce trebuie menţinută la o valoare constantă;
- reglarea automată a sarcinii, care se face prin menţinerea constanta a
presiunii aburului la ieşirea din caldarină.

C. Protecţii
Instalaţia de automatizare realizează protecţia caldarinei prin blocarea
instalaţiei de ardere în cazul ivirii unor situaţii ce pot cauza avarierea instalaţiei
tehnologice.

D. Semnalizări
Instalaţia de automatizare realizează următoarele tipuri de semnalizari:
D.1. Semnalizări de avarie
În cazul declanşării prin protecţie a caldarinei, se asigură semnalizarea
optică selectivă şi acustică a incidentului, parametrul care a condus la declanşarea
protecţiei fiind afişat cu lumină pâlpâitoare.
D.2. Semnalizări preventive
În cazul ivirii unei situaţii anormale de funcţionare se asigură
semnalizarea optică şi acustică a incidentului, parametrul ieşit din limită fiind afişat
cu lumină intermitentă.
D.3. Semnalizări de stare
Sunt afişate cu lumină continuă stările importante din punct de vedere al
exploatării instalaţiei precum: prezenţa / absenţa tensiune, pornit / oprit diverse
motoare, închis / deschis diverse elemente de execuţie.

E. Acţionări
Instalaţia de automatizare cuprinde circuitele de comandă şi
semnalizare pentru:
- pompe de păcură;
- pompe de apă pentru alimentarea circuitului secundar;
- pompe de apă pentru alimentarea circuitului primar;

153
 - pompa motorină pentru pornirea la rece.

F. Comanda
Instalaţia de automatizare cuprinde circuitele de comandă şi
semnalizare pentru pornirea caldarinei, atât în condiţiile normale cât şi în situaţii de
avarie. De asemenea sunt prevăzute circuitele necesare pornirii normale la rece şi
funcţionare pe motorină până la sarcina de circa 50 % din debitul nominal de abur
al caldarinei.

5.7.1. Descriere

Instalaţia de automatizare constă din:

- aparatura locală montată local pe caldarină care are rolul de a strânge
informaţiile primare din proces, informaţii care sunt transmise spre prelucrarea
echipamentelor instalaţiei de automatizare.
- echipamentele instalaţiei de automatizare care au rolul de a pre- lucra
informaţiile primare din proces şi de a asigura comenzile necesare bunei funcţionări
a instalaţiilor tehnologice precum şi de a asigura informaţiile privitoare la starea
instalaţiei tehnologice (indicări, semnalizări) atât local cât şi în punctul central de
comandă.
Instalaţia de automatizare asigură măsurarea şi indicarea următorilor
parametri:
A. Se indică local:
- presiune abur de pornire intrare şi ieşire;
- presiune abur circuit primar;
- presiune apă alimentare înainte şi după robinetul de reglare;
- temperatura apei de alimentare înaintea robinetului de reglare;
- presiunea în tamburul circuitului secundar;
- presiunea aburului supraîncălzit;
- presiunea gazelor arse în focar;
- presiunea aburului la refularea ventilatorului;
- presiunea aerului secundar;
- nivel tambur circuit primar-semnalizare optică;
- nivel tambur circuit secundar-semnalizare optică;
- temperatura aerului supraîncălzit;

154
 B. Se indică în tabloul local de comandă PLC
- curentul motor în ventilatorul de aer;
- presiunea în tamburul circuitului secundar;
- nivelul în tamburul circuitului secundar;
- presiunea aburului supraîncălzit;
- temperatura gazelor arse la intrare şi ieşire;
În apropierea tabloului PLC este amplasat un manometru pentru
indicarea conţinutului de O2 în gazele arse.

5.7.2. Funcţionarea

Instalaţia de automatizare realizează comanda automată a pornirii

instalaţiei, protecţia acesteia în cazul ivirii unor situaţii ce pot duce la avarii,
supravegherea funcţionării cu semnalizarea parametrilor ce ies din limitele normale
de lucru, reglarea automată a parametrilor ce trebuiesc menţinuţi constanţi la ivirea
unei perturbaţii precum şi comanda unor utilaje auxiliare.

5.7.2.1. Comanda - Protecţia

Instalaţia de automatizare conţine circuitele de comandă şi protecţie
necesare pentru pornirea caldarinei atât în condiţii normale cât şi în situaţii de
avarie (prin situaţii de avarie se înţeleg acele situaţii în care din diferite motive, nu
se poate efectua pornirea automată a caldarinei).

a.) Pornirea automată

Caldarina poate fi pornită dacă sunt îndeplinite condiţiile:

- instalaţia de comandă şi protecţie este sub tensiune;
- nu există semnal de la instalaţia de protecţie;
- nivelul apei la rece în tamburul circuitului primar este > -240 [mm];
Pentru aceasta selectorul de alegere a regimurilor de funcţionare se pune pe
poziţia INTERMITENT şi se apasă pe butonul PORNRE. Din acest moment se
derulează automat urmatorul program:
- se închide obturatorul ventilatorului;
- se porneşte motorul ventilatorului;
- se porneşte motorul arzătorului;

155
 - se deschide obturatorul ventilatorului;
- se deschid clapele de aer;
- se efectuează preventilarea caldarinei timp de 50 [s] ;
- se aduc clapele de aer şi regulatorul de debit în poziţia de
aprindere;
- se pune sub tensiune transformatorul de aprindere;
- se porneşte pompa de motorină a aprinzătorului şi se deschide
ventilul electromagnetic al acestuia;
- se întrerupe alimentarea transformatorului de aprindere;
- se opreşte pompa de motorină a aprinzătorului şi se închide
ventilul electromagnetic al acestuia;
- se verifică prezenţa flăcării şi se semnalizează "Arzător în funcţiune"
În cazul unui rateu de aprindere (detectorul nu sesizează prezenţa flăcării) se
blochează instalaţia de ardere prin închiderea ventilului electromagnetic al
arzătorului, motorul ventilatorului şi motorul arzătorului rămânând în funcţiune.
Pentru o nouă încercare de pornire, se apasă pe butonul de PORNIRE şi
se va relua programul descris mai sus începând direct de la efectuarea preventilării
caldarinei timp de 50 [s].
După aprinderea arzătorului, acesta va funcţiona pe sarcina minimă circa
10 minute după care se cuplează automat bucla de reglare continuă a sarcinii,
punând selectorul de alegere a regimurilor pe poziăia CONTINUU.

b.) Funcţionarea de avarie

În cazul în care din diferite motive (automat de ardere defect, detector

de flacără defect) caldarina nu poate fi pornită automat din tabloul local de
comandă din PLC, acest lucru se poate face manual cu ajutorul cutiei de comandă
de avarie CA.
Pentru pornirea MANUALĂ a caldarinei este necesar ca în locul
detectorului de flacără al automatului de ardere să se monteze detectorul de flacără
al supraveghetorului de flacără care supraveghează flacără în timpul funcţionării de
avarie.
Dacă sunt îndeplinite condiţiile de la punctul a. selectorul de alegere
regimuri se pune pe INTERMITENT şi se poate începe pornirea MANUALĂ a
caldarinei. Pentru aceasta selectorul pentru funcţionare de AVARIE din tabloul PLC
se comută pe poziţia de funcţionare de avarie. Odată cu comutarea selectorului se
derulează automat urmatorul program:

156
 - se închide obturatorul ventilatorului;
- se porneşte motorul ventilatorului;
- se porneşte motorul arzătorului;
- se deschide obturatorul ventilatorului;
- se deschid clapele de aer;
- se efectuează preventilarea caldarinei timp de 50 [s] ;
- se aduc clapele de aer şi regulatorul de debit în poziţia de
aprindere;
La sfârşitul acestor secvenţe trebuie să se aprindă lampa "Preventilare
efectuată" din cutia de comandă CA. Din acest moment se poate proceda la
aprinderea manuală a arzătorului din cutia de comandă de avarie CA astfel:
- se apasă butonul "APRINZĂTOR" . În acest moment se pune sub
tensiune transformatorul de aprindere, se porneşte pompa de motorină a
aprinzătorului şi se deschide ventilul electromagnetic al acestuia;
- se aşteaptă vizualizarea flăcării (se aprinde lampa "Prezenţă
flacără"), butonul "APRINZĂTOR" rămânând apasat;
- se apasă butonul "ARZĂTOR" fără a elibera butonul "APRINZĂTOR".
În acest moment se deschide ventilul electromagnetic al arzătorului;
- după timpul de stabilizare a flăcării ( circa 5 s) se eliberează butonul
"APRINZĂTOR".
Din acest moment arzătorul este în stare de funcţionare. În caz de rateu la
aprindere, după circa 2 minute se reia programul de preventilare a caldarinei.

c.) Oprirea caldarinei

Oprirea caldarinei se face prin blocarea instalaţiei de ardere, ceea ce

înseamnă închiderea ventilului electromagnetic al arzătorului. Oprirea motorului
arzătorului şi a ventilatorului se face manual de către operator prin apăsarea
butonului "OPRIRE" a caldarinei.
Oprirea AUTOMATĂ a caldarinei este realizată de instalaţia de automatizare
în momentul în care apare un semnal de PROTECŢIE .
Oprirea MANUALĂ a caldarinei se efecuează de către operator prin
apăsarea pe butonul OPRIRE din PLC sau butonul OPRIRE din PCC atunci când
caldarina funcţionează în regim AUTOMAT.
În cazul când caldarina este în funcţionare de AVARIE, pentru oprire se
comută selectorul pentru funcţionare de AVARIE din PLC pe poziţia de funcţionare
normală.

157
 d.) Semnalizări de stare

Pe panoul PLC sunt afişate cu lumină continuă următoarele stări:

- funcţionare pe motorină;
- funcţionare pe pacură;
- arzător în poziţia de funcţionare;
- clapa aer închisă;
- clapa aer deschisă;
- prezenţă tensiune în tablou;
- prezenţă tensiune comandă-protecţie;
- motor ventilator pornit;
- motor arzător pornit;
- transformator de aprindere sub tensiune;
- arzător în funcţiune;
- funcţionare de avarie;

e.) Regimuri de funcţionare

Caldarina poate funcţiona în mod AUTOMAT în următoarele regimuri:

- CONTINUU şi INTERMITENT
Cu ajutorul comutatorului de alegere a regimurilor de funcţionare din tabloul
PLC se poate alege regimul dorit de funcţionare.
În regimul CONTINUU reglarea sarcinii este facută în mod continuu de
regulatorul de sarcină şi anume pentru sarcini cuprinse între 12,5 % şi 100 %.
Pentru sarcini mai mici de 12,5 %, caldarina trebuie să funcţioneze în regimul
INTERMITENT. În acest regim de funcţionare, caldarina este pornită şi oprită
succesiv în mod automat, în funcţie de presiunea din tambur (la 7 [bar] este oprită
iar la 3 bar este pornită în mod automat).

5.7.2.2. Semnalizări

Instalatia de automatizare asigura semnalizarea optica, optica selectiva

si acustica a incidentelor sau situatiilor anormale de functionare ce pot aparea in
exploatare. Aceasta permite identificarea rapida a incidentului sau parametrului

158
iesit din limitele normale de functionare. Avind programe diferite, in functie de
scopul urmarit, semnalizarile sint de doua feluri: preventive si de avarie.

Semnalizari de avarie
In cazul declansarii prin protectie a caldarinei, se asigura semnalizarea
optica selectiva si acustica a incidentului. Scopul semnalizarilor de avarie este de a
cunoaste care parametru iesit din limita a condus la declansare. De aceea acest
parametru este afisat cu lumina pilpiitoare, iar parametrii iesiti ulterior din limite cu
lumina continua.
Semnalizarea "A LUCRAT PROTECTIA" este transmisa si in punctul
central de comanda PCC.
Instalatia de semnalizare de avarie lucreaza ori de cite ori lucreaza una
din protectiile caldarinei.
Controlul lampilor de semnalizare de avarie se face prin apasarea pe
butonul "CONTROL LAMPI" semnalizari de avarie.
Prin comutarea selectorului "REARMARE" se anuleaza pilpiirea lampii
parametrului ce a declansat protectia caldarinei; se recomanda ca aceasta comutare
a selectorului "REARMARE" sa se faca numai dupa ce s-a luat la cunostinta de
cauza care a dus la declansarea protectiei.

5.7.3 Amplasare si montare

Tabloul local de comanda PLC precum si rastelele cu aparatura

pneumatica vor fi amplasate in frontul caldarinelor, pe platorma ce deserveste cele
doua arzatoare. Restul aparaturii va fi amplasat conform planului de amplasare.
Prinderea elementelor de automatizare pe tevi de sustinere, suporti, stelaje
se va face conform indicatiilor din manualul de instructiuni elaborat de
intreprinderea furnizoare.
La pozarea cablurilor se vor lua masuri de protectie impotriva
deteriorarilor mecanice, a radiatiilor termice intinse, a substantelor agresive.
Nu se admite inadirea cablurilor decit daca lungimea traseului este mai
ma-re decit lungimea de fabricatie a cablului repectiv. Inainte de punerea in
functiune cablurile vor fi incercate conform RNR AX1, legarea de protectie la
pamint a cablurilor si a constructiilor metalice va corespunde normelor elaborate de
ICEPRONAV GALATI.

159
 CAP 6 REGULI R.N.R. REGLAREA PARAMETRILOR
FUNCTIONALI

6.1 Condiţii referitoare la construcţie

Grosimea ţevilor situate în zona de îndoire să fie cel puţin egală cu grosimea
de calcul.
Se va evita folosirea de bare de ancoraj, ţevi tirante ,supuse la încovoiere sau
forfecare.
La pereţii consolidaţi prin antretoaze şi supuşi acţiunii flăcării şi gazelor la
temperaturi ridicate, distanţa dintre centrele antretoazelor nu va depăşi 200 mm.
Distanţa dintre tuburile de flacără şi corpul căldării trebuie să fie de cel puţin
100 mm. Distanţa dintre două tuburi de flacără nu trebuie să fie mai mică de 120
mm.
Racordurile şi ştuţurile trebuie să fie de construcţie rigidă şi să posede o
lungime minimă suficientă pentru ca armătura respectivă să poată fi demontată fără
a fi necesară îndepărtarea izolaţiei.
Ştuţurile destinate pentru fixarea armăturii şi conductelor, precum şi
racordurile, bucşele şi ştuţurile ce trec prin pereţii căldării trebuie să fie fixate, de
regulă, prin cordoane de sudură de ambele părţi.
Tamburele şi colectoarele căldării la care grosimea peretelui este mai mare
de 20 mm, precum şi colectoarele supraîncălzitoarelor trebuie să fie protejate
contra acţiunii căldurii directe de radiaţie.

160
 În cazul folosirii garniturilor de etanşare metalice, construcţia capacelor
gurilor de acces şi a gurilor de vizitare trebuie să fie astfel concepută încât să fie
exclusă posibilitatea de presare în afară a garniturii.
Decupările pentru gurile de acces, gurile de vizitare şi pentru alte deschideri
în pereţii căldărilor trebuie prevăzute cu consolidări.
Pe un loc vizibil se va aplica timbrul uzinei constructoare care să conţină
toate datele principale ale căldării.

6.2 Armăturile şi aparatele de măsură şi control

a) Consideraţii generale

Întreaga armătură a căldării se va monta pe racorduri, ştuţuri şi flanşe sudate,

prinderea lor se va realiza, de regulă, prin prezoane sau şuruburi.
Capacele armăturilor se vor fixa prin prezoane sau şuruburi, iar pentru
valvulele cu Dn < 32 [mm] se acceptă şi capace filetate.
Valvulele şi robinetele trebuie prevăzute cu indicatoare de poziţie “deschis”
şi “închis”.

b) Valvule de alimentare

Fiecare căldare principală şi fiecare căldare auxiliară importantă se va echipa

cu cel puţin două valvule de alimentare.
Căldările auxiliare, precum şi căldările recuperatoare pot avea numai câte o
singură valvulă de alimentare.
Valvulele de alimentare trebuie să fie de tipul cu reţinere. Între valvulele de
alimentare şi căldare se va monta o valvulă de închidere. Valvulele de închidere şi
de reţinere pot fi amplasate în acelaşi corp.

c) Indicatorul de nivel pentru apă

Fiecare căldare cu suprafaţa de vaporizare a apei liberă trebuie să fie

prevăzută cu cel puţin două indicatoare independente pentru nivelul apei cu sticlă
transparentă.
La căldările cu circulaţie forţată, în locul indicatoarelor de nivel pentru apă
se vor prevedea două dispozitive de avertizare separate, care să semnalizeze
alimentarea insuficientă a căldării cu apă.
Sticlele indicatoare de nivel ale căldărilor cu presiunea de lucru până la 32
bar trebuie să fie plane şi striate. Pentru căldările cu presiuni mai mari de 32 bar, în
loc de sticle de nivel se vor folosi seturi de plăci de mică sau sticle netede cu un
strat de mică, care să apere sticla de acţiunea apei şi aburului.
161
 Indicatoarele de nivel pentru apă se vor monta pe partea frontală la acelaşi
nivel şi pe cât posibil la o distanţă cât mai mică de planul diametral vertical al
căldării, respectiv al tamburului.
Toate indicatoarele de nivel pentru apă trebuie să fie prevăzute cu dispozitive
de închidere atât din partea spaţiului de apă, cât şi din partea de abur. Dispozitivele
de închidere se vor echipa cu acţionări sigure pentru decuplarea indicatoarelor de
nivel în cazul spargerii sticlelor.
Indicatoarele de nivel pentru apă trebuie să permită purjarea separată a
spaţiilor de apă şi a spatiilor de abur. Diametrul minim interior al canalelor de
purjare este de 8 mm.
Indicatoarele de nivel pentru apă se vor racorda la căldare folosindu-se ţevi
de legătură independente.

d) Nivelul minim al apei şi punctul superior al suprafeţei de încălzire

La fiecare căldare cu suprafaţa liberă a apei, nivelul minim inferior al apei în

căldare trebuie să fie marcat pe indicatorul de nivel. Pe lângă aceasta, nivelul
minim inferior al apei trebuie să fie marcat şi pe o placă cu inscripţia: “Nivel minim
inferior”. Placa şi linia de referinţă nu trebuie să fie acoperite de izolaţia căldării.
Nivelul minim inferior al apei în căldare trebuie să se afle în toate cazurile,
deasupra punctului superior al suprafeţei de încălzire cu cel puţin 150 mm. Distanţa
specificată trebuie să fie respectată şi atunci când nava se înclină până la 5 în
fiecare bord şi în toate situaţiile de exploatare posibile.
La căldările acvatubulare se consideră ca punct superior maxim muchia
superioară a ţevilor coborâtoare dispuse la nivelul cel mai de sus.

e) Manometre şi termometre

Fiecare căldare va fi prevăzută cu cel puţin două manometre racordate la

spaţiul de abur prin ţevi separate prevăzute cu valvule de închidere sau cu robinete
de închidere între manometru şi ţeavă. Se vor prevedea robinete cu trei căi care
permit deconectarea manometrului de la căldare, punerea sa în comunicaţie cu
atmosfera pentru purjarea ţevilor de legătură şi racordarea manometrului de control.
Unul dintre manometre se va monta pe partea frontală a căldării, iar al doilea
la postul principal de comandă al maşinilor.
La economizoare se va prevedea un manometru în partea de ieşire a apei.
Scalele manometrelor trebuie să aibă o gradare suficientă pentru a permite
executarea încercării hidraulice a căldării. Pe scala manometrului presiunea de
lucru a aburului în căldare se va însemna cu o linie roşie.
Manometrele montate pe căldări vor fi protejate într-un mod eficient contra
acţiunii căldurii de radiaţie degajată de suprafeţele încălzite ale căldării.

162
 Manometrele trebuie să fie controlate şi marcate cu data verificării de către
organe competente recunoscute de RNR.
Supraîncălzitoarele şi economizoarele se vor prevedea cu termometre.
Controlul temperaturii de la distanţă nu exclude necesitatea montării termometrelor
locale.

f) Supape de siguranţă

Fiecare căldare trebuie să aibă cel puţin după supape de siguranţă cu arc de
aceeaşi construcţie şi aceeaşi dimensiune, montate de regulă pe un ştuţ de legătură
comun fixat pe tamburul căldării precum şi o supapă de siguranţă montată pe
colectorul de ieşire al supraîncălzitorului. Supapa de siguranţă a supraîncălzitorului
trebuie să se deschidă în urma deschiderii supapelor de siguranţă montate pe
tamburul căldării. Pentru căldările de abur cu presiunea de lucru a aburului mai
mare de 40 bar (sau egală) se recomandă să se folosească supape de siguranţă
acţionate în trepte.
Diametrul supapelor de siguranţă trebuie să fie cuprins între (32…100) mm.
Pe economizoare se va prevedea o supapă de siguranţă cu arc cu diametrul
interior de cel puţin 15 [mm].
Construcţia supapelor de siguranţă trebuie să fie astfel încât să poată fi
deschise manual cu ajutorul unui mecanism de acţionare special.
Construcţia supapelor de siguranţă trebuie să permită sigilarea lor.

g) Valvule de închidere

Fiecare căldare trebuie să poată fi separată de toate conductele racordate la ea

prin valvulele de închidere montate direct pe căldare.
Valvulele de închidere ale conductei principale de abur şi ale conductei
auxiliare de abur trebuie să posede pe lângă mecanismul de comandă locală şi un
mecanism de acţionare de la distanţă de la un loc permanent accesibil amplasat în
afara compartimentului căldării.

h) Dispozitive de purjare

Căldările, supraîncălzitoarele, economizoarele şi colectoarele de vapori

trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de purjare şi la nevoie cu dispozitive de
golire.
Diametrele interioare ale valvulelor şi tubulaturilor de purjare trebuie să fie
de cel puţin 20 [mm]. Aceste dispozitive trebuie să fie montate pe corpul căldării.

163
 La căldările cu suprafaţa liberă de evaporare, instalaţia de evacuare a spumei
trebuie astfel concepută încât să asigure îndepărtarea spumei şi a impurităţilor de
pe întreaga suprafaţă de evaporare.

i) Robinetele pentru luarea probelor de apă din căldare

Pe fiecare căldare se va prevedea cel puţin o valvulă sau robinet pentru

luarea probelor de apă. Nu este permisă montarea acestor robinete pe tubulaturi şi
racorduri destinate altor scopuri.

j) Guri de vizită interioare

Căldările trebuie prevăzute cu guri de vizitare pentru controlul suprafeţelor

interioare. Dacă executarea gurilor de vizitare sau acces nu este posibilă, atunci se
vor prevedea doar guri de control.
Gurile de vizitare şi de acces trebuie să aibă dimensiunile interioare de cel
puţin 300 * 400 mm pentru deschiderile ovale şi 400 mm pentru deschideri
circulare.
Toate piesele căldărilor care împiedică sau îngreunează accesul liber şi
vizitarea suprafeţelor interioare vor fi demontabile.

6.3 Reglarea parametrilor funcţionali

Reglarea proceselor de lucru din căldare constituie un mijloc important de

realizare a unor consumuri optime de combustibil, contribuind la reducerea
personalului de deservire.
Automatizarea funcţionării căldării asigură reglarea automată a debitului de
apă, aer, gaze evacuate şi a temperaturii şi presiunii aburului generat de căldare.
Reglarea automată a debitului de apă se realizează cu ajutorul unor
regulatoare cu un impuls sau cu mai multe impulsuri.
Reglajul arderii presupune existenţa a trei categorii de scheme de reglare:
a) scheme tip aer după combustibil în care prima mărime reglată este consumul de
combustibil, iar cea de a doua mărime este consumul de aer.
b) scheme tip combustibil după aer, prima mărime reglată fiind consumul de aer şi
în funcţie de acesta se acţionează asupra alimentării cu combustibil.
c) Scheme cu acţiune concomitentă asupra consumului de aer şi combustibil.
Reglajul arderii cuprinde în general reglajul alimentării cu aer şi reglarea
evacuării gazelor rezultate din procesul de ardere. Cele trei mărimi reglate sunt
corelate între ele şi împreună determină sarcina de funcţionare a căldării.

164
165