Tema Nr.

8
Caldarinele navale
 În afara afara aparatului motor, la bordul navei existã o multime de
consumatori de aburi. Acestia necesitã calitati diferite de abur cu parametri
deosebiti atât în timpul navigatiei, cât si în timpul stationãrii navei.
Pentru a nu solicita cãldãrile principale ale navei la functionare
îndelungatã si în deosebi când nava se gãseste în stationare, navele sunt dotate
cu cãldãri auxiliare (caldarine) care au rolul de a furniza abur consumatorilor
secundari de la bord, atunci când nava nu dispune de alte surse de abur.
Caldarile navale auxiliare de dimensiuni si debite reduse la care se obtine
abur saturat la parametri medii se numesc, in mod frecvent, caldarine. Dupa
felul in care se produce aburul caldarinele se impart in doua categorii:
 caldarine cu combustibil care folosesc energia calorica produsa prin
arderea unui combustibil lichid;
 caldarine recuperatoare de caldura care folosesc energia calorica
acumulata de gazele de evacuare de la motorul principal.

În primul caz, cãldãrile auxiliare functioneaza numai când nava se gãseste

în stationare, deoarece în timpul navigatiei nava dispune de o cantitate
suficientã de abur pentru alimentarea tuturor consumatorilor de abur de la bord.
În cel de-al doilea caz, adicã la navele care nu au cãldãri principale,
caldarinele functioneaza continuu, deoarece aceste nave nu dispun de alte surse
generatoare de abur.
Aburul generat de cãldãrile auxiliare poate fi întrebuintat în:
 instalatiile de încãlzire cu abur;
 instalatiile de încãlzire cu apã;
 instalatiile de stins incendiile cu abur;
 instalatiile de încãlzire a tancurilor de combustibil;
 instalatiile de încãlzire a bucãtãriilor;
 instalatiile de fierbere a cãldãrilor (curãtirea chimica a cãldãrilor);
 bãi, dusuri;

Cerintele particulare de abur ale navei depind de tipul si clasa navei.

Cãldãrile auxiliare care nu alimenteaza cu aburi grupuri electrogene au de
regulã presiunea de lucru pk = 5 Kgf/cm2. Cãldãrile auxiliare care alimenteaza
cu aburi grupurile electrogene si alte mecanisme auxiliare de punte,
functioneaza cu presiuni de lucru de pânã la 25.28 Kgf/cm2.
 La bordul navei cãldãrile auxiliare se instaleazã în compartimentul cãldãrii
principale sau în compartimente separate.
La navele cu instalatii de fortã cu aburi se folosesc cãldãri auxiliare cu apã în
tuburi (acvatubulare), cu circulatie naturala, cu unul sau 2 circuite de gaze. Ele
se deosebesc de cele principale doar prin gabarite si parametri.
În principiu, cãldãrile auxiliare furnizeazã numai abur saturat si din aceastã
cauzã nu au supraîncãlzitoare de abur. Schimbãtoarele de cãldura functioneaza
mult mai avantajos cu abur saturat, deoarece coeficientul global de transfer al
cãldurii este mai mare decât în cazul aburului supraîncãlzit.
Constructia cãldãrii auxiliare acvatubulare (caldarinei cu combustibil):

Colectorul superior 1 este legat de colectorul inferior prin tuburile de apã 6;

focarul 3 este amplasat în interiorul colectorului inferior 2, fiind prevãzut cu
vatra de cãrãmidã refractarã 4, având legatura printr-un racord cu camera de
fum 7, permitând astfel gazelor de ardere sã treacã prin tubulatura 8
(esapamentul) spre cosul navei. Combustibilul este introd în focar prin tubul 9 si
arzãtorul 5 (de una sau doua duze).
Supravegherea flãcãrii în focar se face cu ajutorul unor protectii constând
într-o celulã fotoelectricã. Atunci când se stinge flacãra, protectia respectiva
actioneazã asupra valvulei de pe circuitul principal de combustibil, întrerupând
de asemenea si intrarea aerului în focar. Instalatia de pulverizare a
combustibilului poate fi alcãtuitã din una sau 2 duze, prevãzute cu posibilitatea
aprinderii automate a combustibilului.
Reglarea combustiei si a tirajului artificial se realizeaza printr-o suflantã
actionatã de un motor electric cuplat si cu pompa de combustibil. Pentru
curãtirea spatiilor de apã din colectorul inferior, caldarina este prevãzutã cu
autoclavele 11, iar pentru curãtirea spatiului de fum, cu capacele de vizitare 12.
Mantaua 10 este confectionata din tablã de otel cãptusitã cu straturi de azbest
pentru a asigura o izolare termica a cãldãrii.
Pe colectorul superior sunt montate toate armãturile, accesoriile si aparatele
de mãsurã necesare (indicatoare de nivel, valvule de abur, supape de sigurantã,
capete de alimentare, robinete de control si purjare).
La unele nave mici si în special la navele fluviale, unde nu este nevoie de
abur viu (supraîncãlzit) ci numai de apã caldã, pentru încãlzire se gãsesc
montate caldarine cu combustibil cu apã caldã, care sunt niste recipiente
cilindrice, prevãzute cu focar si arzãtor mecanic (de acelasi tip cu cele folosite
la caldarinele cu abur).
Pornirea si oprirea arzãtorului se realizeaza în functie de temperatura apei
din recipient. Si aceste caldarine cu apã caldã sunt prevãzute cu supape de
sigurantã si aparate de mãsurã si control.
Constructia cãldãrii auxiliare ignitubulare:

Aceastã cãldare constã din: corpul cilindric 1 închis în partea superioara cu

un capac de formã sfericã, focarul 2 a cãrui parte superioara se transformã în
cutie de foc, placa tubularã 3 a cutiei de foc, placa tubularã a camerei de fum,
cilindrul prelungitor 5 al tuburilor de fum 6 si cosul cãldãrii 7. Combustibilul
este pulverizat de pulverizatorul fixat în orificiul 8, iar gazele trec din focar în
cutia de foc, apoi prin tuburile de fum pãtrund în camera de fum 9 de unde prin
cosul 7 sunt evacuate în atmosfera.
În camera de aburi si de apã, caldarina are prevãzute orificii de vizitã pentru
efectuarea controlului interior si a deferitelor lucrãri.

Bibliografie:
https://www.scribd.com/doc/115202635/Caldarina-nava