III.

PROIECTAREA INSTALATIEI DE INCALZIRE LA

TANCURILE DE MARFA

1. Instalatiile de incalzire a marfii

Titeiul si fractiunile grele ale distilarii lui sint produse cu

viscozitati mari care datorita continutului de parafina precum si a
altor constituenti chimici si altemperaturi reduse nu mai curg. Aceste
temperaturi se numesc de blocare. La unele produse temperaturile
de blocare sint mai mari de zero grade, putind ajunge chiar si al 10 –
15 °C. Temperatura de blocare este functie de structura chimica a
produsului, fiind cu atit mai mare cu cit continutul de parafina este
mai mare. In aceste conditii incalzirea marfii se face astfel incit sa se
asigure atit depasirea temperaturii de blocare, cit si obtinerea unei
voscozitati care sa asigure posibilitatea efectuarii manevrarii.

Sistemul de incalzire a marfii trebuie sa fie capabil sa asigure

incalzirea, chiar in conditiile de temperatura scazuta. Intrucirt un
petrolier incarcat are, in general, un bord liber redus, temperatura
apei din zona de navigatie are o importanta deosebita pentru
incalzirea si mentinerea temperaturii marfii. Apa cu temperatura
scazuta ingreuneaza foarte mult operatia de incalzire participind
intens la cresterea consumului de combustibil folosit pentru
producerea agentului termic.
O apa calda are efect invers, ajutind la mentinerea temperaturii
marfii, cu un consum minim de abur.

57
 Pentru incalzirea marfii este folosit aburul produs in caldarile
navei. Magistrala aburului de incalzire se intinde pe puntea navei,
de-a lungul zonei de marfa, unde din loc in loc sint prevazute
manifolduri, pentru colectarea aburului de retur de la fiecare tanc in
parte. Fiecare cargotanc este prevazut cu o valvula de introductie si
o valvula de evacuare capabile sa opreasca sau sa reduca, dupa
necesitati, intrarea aburului in serpentinele de incalzire montate in
cargotancuri.
Serpentinele de incalzire sint dispuse, in general, pe fundul
tancurilor, la o distanta, fata de bordajul fundului, de 150 – 450 mm.
Practic generala este aceea ca in tancurile laterale, serpentinele sa
fie extinse pina aproximativ in zona gurnei, dar nu mai mult, pe
verticala. Fixarea serpentinelor si a tubulaturilor de introductie –
evacuare, in plan orizontal si vertical, este asigurata prin intermediul
unor suporti si a bridelor metalice.
Atunci cind aburul trece prin serpentine, petrolul aflat in
vecinatatea acestora se incalzeste rapid, ridicindu-se usor catre
suprafata lichidului; locul acestuia este luat de petrolul rece care, la
rindul sau, este incalzit sui urmeaza acelasi drum, producind in
acest fel un sistem de circulatie a petrolului in tanc. Intrucit
tancurilelaterale sint mai expuse la racire decit tancurile centrale, in
primele trebuie introdusa o cantitate mai mare de abur, pentru a se
reduce efectul racirii, iar atunci cind petrolul din aceste tancuri este
cald, se poate ridica mult mai usor temperatura in tancurile centrale.
Produsele petroliere grele sint usor de manipulat atunci cind
sint mentinute la o temperatura cuprinsa intre 49 – 57 °C.
Titeiurile parafinoase trebuie sa fie incalzite in timpul
transportului, pentru a se evita formarea depozitelor excesive de
parafina pe suprafetele racite ale cargotancurilor, dar temperatura
produsului nu trebuie sa depaseasca valoarea de 30 °C. Din punctul
de vedere al incalzirii, in mod normal, bitumul nu poate fi transportat
in orice tip de nava petrolier intrucit pentru mentinerea lui in stare
fluida este necesar un bilant termic foarte ridicat. Navele care
transporta bitum au cargotancurile prevazute cu dublu fund si sint
protejate de catre tancurile laterale, destinate transportului de balast
de apa. Cargotancurile sint prevazute cu serpentine suplimentare,
dispuse la diverse paliere de inaltime, care ajuta la mentinerea
temperaturii bitumului.
Serpentinele de incalzire montate in cargotancuri sint
confectionate din tubulaturi de otel de diverse calitati, functie de

58
 destinatia navei. In acest fel, tancurile destinate sa transporte uleiuri
de ungere ordinare, in timp ce, in tancurile care transporta titeiuri ce
trebuie incalzite, serpentinele sint confectionate din fonta sau oteluri
aliate, pentru a rezista la actiunea coroziva a componentelor
petroliere.
Instalatiile de incalzire a marfii swe construiesc in doua
variante:
a) cu incalzire prin convectie libera;
b) cu incalzire prin convectie fortata.

Instalatiile de incalzire prin convetie libera sint constituite din

serpentinew amplasate pe bordajul si pe fundul navei. Prin aceste
serpentine circula abur la presiune de maxim 20 bar (obisnuit 7 bar).
Se recomanda folosirea serpentinelor amplasate pe fundul navei,
care sint mai eficiente si nu vin in contact cu vaporii combustibili aflati
deasupra suprafetei libere.
La navele cu destinatie multipla, instalatia de incalzire incurca
foarte mult si din acest motiv se poate adopta una din solutiile:
- folosirea de serpentine demontabile. Varianata aceasta este
dezavantajoasa din pricina consumului mare de manopera la
montarea si demonatrea serpentinelor;
- folosirea serpentinelor incorporate in dublu fund – pe plafonul
dublului fund se sudeaza niste canale de sectiune triunghiulara
sau patrata, etanse, prin care circula abur.
Sistemul de inaclzire a marfii prin convectie libera prezinta
avantajul simplitatii constructive si al pretului de cost redus, insa
prezinta marele dezavantaj ca este de lunga durata.

1.1. Tehnica incalzirii marfii

Instalatia de incalzire este o instalatie cu consum energetic mare,

folosind o cantitate mare de abur, agent termic cu pondere mare in
bilantul energetic al navei. Tinind cont de faptul ca aburul mai este
folosit la nava la producerea energiei electrice, la actionarea
turbinelor cu abur, la actionarea diferitelor mecanisme, la stingerea
incendiilor etc., apare necesitatea alegerii unui procedeu de incalzire
optim din punct de vedere al efectului obtinut cit si al consumului
energetic.
Astfel, in mod normal instalatiile de incalzire se pornesc cu (10 -
15) ore inainte ca nava sa ajunga la destinatie. Temperatura la care

59
se face incalzirea este functia de natura marfii, respectiv de
temperatura ei de blocare. Incalzirea se poate face in doua moduri:
printr-o instalatie de incalzire globala, formata din serpentine, cu
care marfa se incalzeste pina la temperatura finala necesara
transferului, sau fractionat, printr-o instalatie cu serpentine ce
realizeaza incalzirea pina la temperatura de deblocare, care asigura
curgerea produselor petroliere catre sorburi, apoi prin incalzirea
locala cu serpentine amplasate in jurul sorburilor, temperatura este
ridicata la valoarea finala optima pentru transfer. Daca voiajul este
scurt este mai economic sa se mentina temperatura combustibilului
prin incalzirea continua a marfii cu un debit redus de abur care sa
compenseze numai pierderile de caldura.

Daca se urmareste cresterea temperaturii marfii intr-un tanc in

care se afla un produs petrolifer greu, incalzit cu abur prin
serpentine, se constata faptul ca regimul de incalzire cuprinde trei
etape:
I. – deblocarea produsului. Este un regim aleator cu variatii
necontrolabile ale temperaturii, in care nu se poate stabili o
convectie normala. Este faza in care se topesc compusii ce
contin parafina;
II. – regimul tranzitoriu in care temperatura creste continuu pina
la o valoare t3 la care se satisface bilantul energetic (fluxul
de caldura introdus in tanc este egal cu fluxul termic pierdut
in exterior);

60
 III. – regimul in care fluxul de caldura intridus se transmite in
intregime de la combustibil in exteriorul tancului.

1.2. Calculul instalatiei de incalzire

Calculul are are drept scop determinarea suprafetelor

schimbatoare de caldura si a debitului de agent de incalzire (abur de
la caldarina). Calculul se poate face prin mai multe metode:
a) metoda exacta;
b) metoda experimentala;
c) metoda statistica.

a) Calculul prin metoda exacta

Pentru efectuarea calculului instalatiei de incalzire este necesar

sa se faca un bilant al fluxurilor de caldura. Pentru aceasta se
considera o nava din care se izoleaza un tanc pe care se reprezinta
toate fluxurile de caldura:
1 = fluxul transmis prin tabla fundului catre apa;
2 = fluxul transmis prin tabla gurnei catre apa;
3 = fluxul transmis prin tabla bordajului catre apa;
4 = fluxul transmis prin tablabordajului catre atmosfera;
5 = fluxul transmis de la gazele din tanc prin tabla puntii catre
atmosfera;

6 = fluxul transmis de la gazele din tanc prin tabla peretelui

longitudinaludinal catre spatiul vecin;
7 = fluxul transmis de la marfa prin tabla peretelui
longitudinaludinal
catre saptiul vecin;
8 = fluxul transmis prin tabla peretelui longitudinaludinal catre
exterior.

61
 Fluxurile enumerate mai sus se por determina cu relatia:

1  Si ki ( tm )i
(1)
unde:
Si - suparfetele de schimb de caldura;
ki - coeficientul global de transmitere a caldurii:
1
ki 
1 i 1
 
1i 0  2i
(2)
1 - coeficientul de transmitere a caldurii prin convectie
de la petrol la perete;
 2 - coeficient de transmitere a caldurii prin convectie de
la perete la apa

Coeficientii 1 si  2 se detrmina cu ajutorul ecuatiilor criteriale.

 - grosimea peretelui;
 - coeficientul de conductibilitate temica echivalent, deoarece
tine cont si de depunerile asfaltice pe peretii tancului;
 / e - rezistenta termica a peretelui. La otel rezistenta termica
are valori mici si in calcule se poate neglija;

62
 - diferenta de temperatura interior si exterior (t final  te ) .
tm
Cu aceste mentiuni, expresia fluxului termic, in regim stationar,
este:
n
 j   ki Fi (tm )i
i 1
(3)
Relatia (7) este valabila pentru regimul stationar (III fig. )
cind nu mai are loc acumularea de caldura marfa, caldura introdusa
prin serpentine  s consumindu-se pentru compensarea pierderilor
prin peretii     s  .
In cazul regimului tranzitoriu (II fig. ) bilantul termic scris
pentru intervalul de temperatura d  in care temperatura va creste cu
dt devine:
 s d   d  mc cc dt
(4)
in care:
mc si cc sint masa respectiv caldura specifica a marfii.

Punind:
 s  f s k s (tabur  t )
(5)

n
   fi ki (t  t0 )i
i 1
rezulta timpul de incalzire a marfii de la o temperatura initiala
ti
t0 la temperatura t:
t m c
  c c
t0 pfi   s
(6)
Calculul temperaturii finale ( t3 fig. ) ce caracterizeaza
regimul stationer se face egalind  s cu  in relatia (5). Rezulta
t  t3 , temperatura la care se stabilizeaza regimul stationar. Timpul
 2 ce caracterizeaza regimul nestationar se calculeaza cu relatia (6)
in care limitele de integrare devin t0  t2 ; t  0.95 t3

b) Calculul prin metoda experimentala

Acest calcul utilizeza coeficienti globali de transmitere a caldurii
  
w / m 2 hC , stabilizati pe cale experimentala.

63
 Coeficientii sint precizati pentru toate suprafetele reprezentative
(tab. Nr. 1):

Tab. Nr. 1
Japonia Anglia Olanda
Punte 5,8 8,5 5,8
Bordaj 17,4 18,6 17,6
Fund 4,6 8,5 2,75
Pereti laterali 4,6 4,5 4,7

c) Calculul prin metoda statistica

Calculul se face cu ajutorul unor coeficienti, definiti mai jos,

stabiliti statistic, in functie de tipul tancurilor (tab. Nr. 2)

f
k s
Vt
(7)
unde:
Fs = suprafat serpentinelor de incalzire, m 2  ;
Vt  
= volumul tancurilor, m3 .

Tab. Nr. 2
Tipul Tancului K

- Tanc combustibil greu,

amplasat intre doi pereti
transversali (deeptank) 0,08 – 0,1
- Tanc combustibil greu, in
bordaj 0.135 – 0,2
- Tanc combustibil greu, in
dublu fund 0,15 – 0,2
- Tanc ce nu are contact cu
bordajul 0,05 – 0,07
- Tanc consum 0,15 – 0,2
- Tanc decantare 0,25 – 0,3
- Tanc ulei 0,1 - 0,15

64
 Calculul suprafetei schimbatorului de caldura al instalatiei de
incalzire globala

Consideram un tanc echipat cu doua serpentine: una a

instalatiei de incalzire globala si cealalta a instalatiei de incalzire
locala (vezi fig. ).
Din diagrama Sankey se observa ca fluxul total t asigura atit
incalzirea globala ( 1 ) cit si incalzirea locala a marfii ( 2 ). (Daca
tancul nu este prevazut cu instalatie de incalzire locala, t se
transfera numai instalatiei de incalzire globala).

1 – instalatia de incalzire globala;

2 – instalatia de incalzire locala.

Fluxul de caldura transmis instalatiei de incalzire generala 1 ,

asigura incalzirea marfii pina la o temperatura numita finala:
t f  tb  (5 ...8)C
(8)
in general, temperatura finala se situeaza in jurul temperaturii
de (35 ... 48 °C).

65
 Fluxul de caldura transmis instalatiei de incalzire locala 2 ,
asigura incalzirea marfii in contiunuare, de la temperatura finala t f
la temperatura optima de transfer topt :
topt  t f 10C (cca 50C )
(9)
Pentru dimensionarea schimbatoarelor de caldura, se scriu
fluxurile de caldura transmise prin serpentine de la abur la marfa,
care sint egale cu cele necesare incalzirii marfii.
Fluxul transmis prin instalatia de incalzire globala:
1  Fs1 k s1  m1
(10)
unde:
Fs1 = suprafata scimbatorului de caldura 1;
k s1 = coeficientul global de transmitere a caldurii:
t t
k s1 1,57 4 ma mc
vd ms
(11)
unde:
tma = temperatura medie a aburului:
t t
t ma  ai c
2
(12)
in care:
tai - temperatura aburului la intrarea in serpentina;
tc - temperatura aburului condensat;
tmc - temperatura medie a marfii:
ti  t f
tmc 
2
(13)
in care:
ti - temperatura initiala a marfii;
tf - temperatura finala;
v - viscizitatea produsului petrolifer;
d ms - diametrul mediu al serpentinei;
tm1 - diferenta medie de temperatura:
tm1  tma  tmc
(14)
Deci, suprafata schimbatorului de caldura va fi:

66
 1
Fs1 
k s1 ( tm )1
(15)
Avind diametrul tevii serpentinei (adoptat la valoarea sa medie
in relatia (12) si aria serpentinei, se poate determina lungimea
tubulaturii.
Fs1
ls1 
 d ms
(16)
Determinarea necesarului de abur

Calculul necesarului de agent termic se face plecindu-se de la

ecuatia de bilant termic. Fluxul t transmis prin serpentina mediului
este primit de la agentul termic si deci se poate scrie ca:

t  Gab c (tab  tc )  Gab (iab  ic )

(17)
unde:
Gab - debitul de abur;
iab - entalpia aburului;
ic - entalpia condensului.

Cele doua entalpii se detremina din diagramele de abur. De la

caldarina pina la tanc pe traseele de circulatie ale aburului apar
pierderi de presiune pk si de temperatura tk , care genereaza in
final o pierdere de entalpie ik asa incit:
iab  ik  ik
(18)
unde:
ik = entalpia aburului la caldarina.
In aceste conditii, se poate determina debitul de abur:

t  kg 
Gab   
iab  ic h
(19)
Pe baza debitului masic si a densitatii se poate determina
debitul volumic.
G  m3 
Vab  ab  
  h 
 

67
 (20)
Impunind viteza de deplasare a aburului pe instalatie, din
ecuatia de continuitate, se poate scoate diametrul tubulaturii
instalatiei:
4Vab
d
v
(21)

Calculul suprafetei schimbatorul de caldura a instalatiei de

incalzire locala

Suprafata schimbatorului de caldura se determina tot din

ecuatia de transfer scrisa pentru instalatia de incalzire locala:

2  As2 ks2 tm

(22)
unde:
k s2 - coeficientul global de transmitere a caldurii:

k s2  k2 
(23)
in care:
t t
k2 1,57 4 ma mc
v d s ext
(24)
 - coeficientul ce tine cont de tipul serpentinei:
 1 - pentru serpentina exterioara;
  2,13 - pentru serpentina interioara.

68
 serpentine
circulare

Coeficientul  pentru serpentina interioara are valoarea mai

amre din cauza turbulentei create la trecerea prin serpentina
exterioara care mareste convectia.
 - coeficientul ce tine cont de curbura serpentinei:

d ext
 1,0 1,77
R
(25)
in care:
R – raza de indoire a serpentinei.
Din relatia (22) se scoate suprafata serpentinei:
2
As2 
k s 2 t m
(26)
unde:
2  G2 c (topt  t1)
(27)

2. Elementele de probare si de exploatare

Masurile generale care trebuie respectate in timpul exploatarii

instalatiilor caracteristice navelor petroliere, depind in mare masura
de tipul lor. O mare atentie trebuie acordata instalatiei de incarcare –
descarcare, ea fiind instalatia de baza a navelor petroliere. Trebuie
verificate perodic: starea cuplajelor mecanice dintre masinile
motoare de actionare si pompele de marfa; starea presetupei de
etansare a peretilor dintre electromotoarele de actionare si pompele
de marfa; ungerea corecta a tuturor lagarelor; starea armaturilor si a
comenzilor lor de actionare.
La punerea in functiune a pompelor de marfa, se deschid intii
armaturile de refulare si apoi, in mod progresiv, cele de admisie a
marfii lichide, reglindu-se debitul necesar de pompare. Orice
defectiune semnata trebuie remediata pe loc, fiind interzisa folosirea
pompelor cu sisteme de actionare defecte sau cu aparatura nefixata
la locul ei.

69
 La instalatiile de incalzire trebuie urmarite zilnic functionarea
corecta a armaturilor de inchidere si reglaj, precum si a imbinarilor
dintre conducte. Periodic, trebuie controlata puritatea condensului in
tancul de contrl. Cind in acesta apar, urme de petrol, trebuie luate
masuri imediate pentru localizarea, izolarea si repararea serpentinei
de incalzire defecte.
Inainte de intrarea in reparatie, magaziile de marfa trebuie
curatate pina la eliminarea completa a resturilor inflamabile soia
gazelor explozive. Magaziile de marfa trebuie degazate cu mare
atentie, avind in vedere ca, in cadrul lucrarilor de reparatie, intervin
numeroase operatii de taiere si sudare cu flacara oxicetilenica, care
in prezenta vaporilor de produse petroliere pot provoca explozii si
incendii. La degazare trebuie avut in vedere ca vaporii produselor
petroliere se pot aduna si in spatii neventilate, care au fost utilizate
pentru depozitarea de produse petroliere.
In exploatarea instalatiilor de incalzire etajate (in cazul
tancurilor inalte) trebuie avut grija ca serpentinele superioare sa fie
izolate pe masura coboririi nivelului de marfa din magazie.
Temperatura maxima a aburului in serpentinele de incalzire
trebuie sa fie cu cel putin 10 °C sub temperatura de aprindere a
vaporilor marfii transportate.
La toate aerisirile trebuie controlate periodic stare asupapelor
de siguranta, precum si inegritatea sitelor de protectie antiflacara,
inlocuindu-le imediat pe cele defecte.
In timpul interventiilor la instaltii, trebuie folosite scule din
materiale care nu produc scintei prin lovire sau frecare.

3. Calculul instalatiei de incalzire

Calculul are drept scop determinarea suprafetelor schimbatoare

de caldura si a debitului de agent de incalzire.

III.1. Calculul prin metoda exacta

Pentru executarea acestui calcul, vom alege din cele 11 tancuri

de marfa, ale petrolierului nostru de 150.000 tdw, doua tancuri
reprezentative: un tanc aflat intre alte doua tancuri de marfa (central
sau deeptank) si un tanc de bordaj.

70
 III.2. Calculul instalatiei pentru tancul de bordaj

Pentru efectuarea calculului instalatiei de incalzire este necesar

sa se faca un bilant al fluxurilor de caldura. Pentru aceasta se
considera nava noastra petrolier din care se izoleaza tancul de bordaj
pe care se reprezinta toate fluxurile de caldura.

4

1 - fluxul transmis prin tabla fundului catre apa;

 2 - fluxul transmis prin tabla bordajului, catre pa;

 3 - fluxul transmis prin tabla bordajului, catre atmosfer;

 4 - fluxul transmis de la gazele din tanc prin tabla puntii catre

atmosfera;

 5 - fluxul trsnsmis de la gazele din tanc prin tabla peretelui longit

catre spatiul vecin;

 6 - fluxul transmis de la marfa peretelui longit catre spatiul vecin.

Dimensiunile tancului:
- lungimea tancului: L = 30 m

- latimea tancului: l = 15 m

71
- inaltimea tancului: h = 23 m

- volumul tancului: V = L* l * h = 10.350 m³

w 
1  S1 K1 ( Atm1)  1 450  0,17  35  C  2677,5 h
 

tlm  tf  te
tf  40C  t m  35C
te  5C

W 
 2  S2 K 2 tm2   2  570  0,145  35 C  2892,7 h
 
tm2  tf  te  40  5  35 C
 
S2  57 m 3 (L  30m; h  19m )
K 2  0,145

W 
 3  S3 k3 tm3   3  180  0,145  20  522 h
 
tm3  tf  te  40  20  20C
K 3  0,145
S3  6  30  180 m 2

W 
 4  S4 k 4 tm4   4  450  0,150  20  1350 h
 
tm4  tf  te  40  20  20C
K 4  0,150
S4  450 m 2

W 
 5  S5 k5 tm5   5  60  0,09  35  189  
h
tm5  tf  t e  40  5  35C
K 5  0,09
S5  2  30  60m 2

72
 W 
 6  S6 k6 tm6  6  0 h
 
tm6  t f  te  40  40  0C
S6  570m 2

6
 f   K i Fi ( tm )i  2677,5  2392,7  522  1350  189  0 
i 1
W 
 7131,2  h ; (exspresia fluxului termic in regim stationar )
 
W
 2,1
h

III.3. Calculul suprafetei schimbatorului de caldura al

instalatiei de incalzire globala

Consideram, ca in cazul precedent un tanc de bordaj, echipat cu

2 serpentine: una aasezata pe fundul tancului, iar cealalta pe bordaj
deoarece acest tanc are legatura directa cu mediul exterior (apa de
mare) fiind supus unei actiuni de racire permanenta; aceste
serpentine fac parte din instalatia de incalzire globala.
Fluxul de caldura transmis instalatiei de incalzire generala  g ,
asigura incalzirea marfii pina la o temperatura numita finala.

tf  t b  (5 ... 8)C  tf  34  6  40C

t b  34 C

Pentru dimensionarea schimbatoarelor de caldura se scriu

fluxurile de caldura transmise prin serpentine de la abur la marfa care
sint egale cu cele necesare incalzirii marfii.
Fluxul transmis prin instalatia de incalzire globala este:

W 
1  FS1 KS tm1 h
 
unde:
Fs1 - suprafata schimbatorului de caldura m 2  
K S - coeficientul global de transmisie a caldurii

tma  tmc
KS1  1,57 4
 dms

73
unde:
tai  te 250  200 450
tma     225 C
2 2 2

in care:
tma - temperatura mediului aburului;
tai - temperatura aburului la intrarea in serpentina;
tc - temperatura aburului condensat.

t  t f 5  40 45
tma  i    22,5 C
2 2 2

ti - temperatura initiala a marfii;

tf - temperatura finala;
 - viscozitatea produsului petrolifer;
dms - diametrul mediu al serpentinei;
tm1 - diferenta medie de temperatura.

tm1  tma  tmc  225  22,5  202,5 C 

tma  tmc 202,5  W 
 K s1  1,57 4  1,57 4  0,09  2 
dms 2 10  4  30  m h grad 
- viscozitatea cinematatica a produsului nosttru petrolier (titei) este:
t  2 10  4 m 2 / s  200  est 
- diametrul mediului al serpentinei:
dms  30  mm 
Deci suprafata schimbatorului de caldura va fi:

Fs1 
1

2,739

9984,1
K s1 ( tm )1 11,9  202,5 0,09  202,5
 150,28 m 2  
Avind diametrul tevii serpentinei si aria serpentinei se poate
determina lungimea tubulaturii:

Fs1 150,28 m 2 150,28

l ser     1595,3  m 
dms 3,14  0,03 m 0,0942

III.4. Determinarea necesarului de abur

74
 Calculul necesarului de agent termic se face plecindu-se de la
ecuatia de bilant. Fluxul  t transmis prin serpentina mediului este
primit de la agentul termic si deci se poate scrie:

t  Gab ( i "  i ' )  0,00153  1800,3

i18 bar  1800,3

unde:
Gab - debitul de abur;
i ab - entalpia aburului
ic - entalpia condensului.
Deci, debitul de abur va fi:

t 2,739
Gab    0,00153  kg / s 
i ab  i c 1800,3

Pe baza debitului masic si a densitatii se poate determina

Gab  m3 
debitul volumic:Vab  
 0,003  
 s 
 

Impunind viteza de deplasare a aburului pe instalatie de 20m/s,

se poate scoate diametrul tubulaturii serpentinei:

4Vab 4  0,00023
d   0,034  m 
  3,14  20

III.5. Calculul instalatiei pentru tancul central

Pentru efectuarea calculului instalatiei de incalzire, se va

efectua un bilant al fluxurilor de caldura. Pentru aceasta vom
considera nava noastra petrolier din care se izoleaza un tanc central
pe care se reprezinta toate fluxurile de caldura.

75
1 - fluxul transmis prin tabla fluiduluii catre apa;

 2 - fluxul transmis prin tabla peretelui longitudinal catre tancul vecin

(bordaj);

 3 - fluxul transmis de la gazele din tanc prin tabla puntii catre

atmosfera

 4 - fluxul trsnsmis de la gazele din tanc prin tabla peretelui

longitudinal catre spatiul vecin;

 5 - fluxul transmis de la marfa peretelui longitudinal catre spatiul

vecin;

 6 - fluxul transmis de la gazele din tanc prin tabla peretelui

longitudinal catre spatiul vecin.

Dimensiunile tancului:
- lungimea tancului: L = 45 [m]
- latimea tancului: l = 20 [m]
- inaltimea tancului: h = 17 [m]
- volumul tancului: V = L ·l · h = 45 ·20· 17 = 15300 [m³]
Fluxurile enumerate mai sus se determina cu realtia:
  SK tm
Vom calcula fiecare flux enumerat mai sus:

76
 W 
1  S1 K1 tm1  1  9000,17  35 C  5355  
h
tm1  tf  te
tf  40 C  tm1  40  5  35 C
te  5 C

 w 
K1  0,17  
 m 2k grad 

W 
 2  S2 K 2 tm2  2  0  
h
tm2  t f 2  t e 2  40  40  0C
t f 2  40 C
t e 2  40 C

W 
 3  S3 K 3 tm3   3  900  0,150  20  2700  
h
tm3  tf 3  te3  40  20  20C
 W 
K 3  0,150  
 m 2h grad 

W 
 4  S4 K 4 tm4  4  0  
h
tm4  tf 4  te 4  0C
 4  6

W 
 5  S5 K 5 tm5  5  0  
h
tm5  tf 5  te5  0C
Fluxul total va fi:

6 W 
 j   K i Fi tm1  5355  0  2700  0  0  0  8055  
i 1 h 

III.6. Calculul suprafetei schimbatorului de caldura al

instalatiei de incalzire globala

77
 Consideram, pentru calculul suprafetei de incalzire acelasi tanc
central echipat de data aceasta cu o singura serpentina asezata pe
fndul tancului cea de-a doua serpentina ne mai fiind montata pe
peretele lateral.
Pentru dimensionarea schimbatorului de caldura se scrie fluxul
de caldura transmis prin serpentina de la abur la marfa care este egal
cu cel necesar incalzirii marfii.
Fluxul transmis prin instalatia de incalzire globala este:
  Fs K s tm
Fs - suprafata schimbatoare de caldura [m²];
Ks - coeficientul global de transmitere a caldurii [w/m² h grad]
tma  tmc
K s  1,57 4 [w/m² h grad]
 dms
unde:
ta1  t c 250  200
tma    225 C
2 2
t  t f 5  40 45
tmc  i    22,5 C
2 2 2

ti - temperatura initiala a marfii;

tf - temperatura finala a marfii;
 - viscozitatea produsului petrolier;
dms - diametrul mediu al serpentinei

tm  tma  tmc  225  22,5  202,5 C

tma  tmc 202,5
K s  1,57 4  1,57 4  0,1 [w/m² h grad]
 dms 2 10  4  35

- viscozitatea dinamica a produsului petrolier (titeiul) este:


  2 10  4 m 2 / s 
- diametrul mediu al serpentinei dms  35  mm   0,035  m 
Deci, suprafata schimbatorului de caldura va fi:

Fs 
1

8217
K s  tm 0,1 202,5
 405,7 m 2  
Avind diametrul tevii serpentinei si aria acesteia se poate
determina lungimea tibulaturii:

78
 Fs 405,7
l serp    3691,5  m 
 dms 3,14  0,0035

III.7. Determinarea necesarului de abur

Calculul necesarului de agent termic se face plecindu-se de la

cuatia de bilant termic. Fluxul  t transmis prin serpentina mediului
este primit de la agentul termic si deci se poate scrie:

t  Gab ( i "  i ' )  0,0045 1800,3

i18 bar  1800,3

unde:
Gab - debit de abur;
i ab - entalpia aburului;
ic - entalpia condensului
 kg 
- debitul de abur va fi Gab  0,0045  
 s 
Pe baza debitului masic si a densitatii se pate determina
debitul volumic:
Gab 0,0045  m3 
Vab    0,0069  
 6,5  s 
 
4Vab 4  0,0069
d   0,031 m 
 3,14  25

IV. INSTALATII SPECIFICE NAVELOR PETROLIERE

(INERTARE, SPALARE)

1. Instalatia de spalare
Tancuri de marfa

a. Generaliati privind spalarea tancurilor petroliere

Spalarea cargotancurilor la navele petroliere este o operatie

necesara, ce se executa in mod curent dupa decsarcarea fiecarei
partide de marfa, in spevial pentru degazarea navei – in vederea
obtinerii certificatului de GAS FREE.

79
 De asemeni in vederea incarcarii unui nou produs petrolier este
necesar spalarea prealabil a instiintat echipajul de inceperea
operatiunilor de spalare si aliat toate masurile de siguranata ce se
impun a fi asigurate in cazul unei atmosfere inflamabile.
Daca operatiunea de spalare se executa intr-o dana a unui
terminal este necesar si acordul acestuia.
Din motive de siguranta, se evita pe cit posibil spalarea
tancurilor concomitent cu descarcarea. Daca timpul nu permite este
totusi permisa spalarea tancurilor in paralel cu finalul descarcarii dar
pentru aceasta se recomanda, de la caz la caz, spalarea tancurilor
prin metoda „spalarii cu titei” sau „Crude Oil Washing” (C.O.W.)
Spalrea tancurilor petroliere se poate face prin doua metode:
- spalarea cu apa;
- spalarea cu titei. C.O.W. (Crude Oil Washing)
La spalarea tancurilor de apa se va avea in vedere timpul
atmosferei existente in tancul petrolier.
Aceste atmosfere pot fi conform I.S.G.O.T.T. (International Safety
Guide For Oil Tankers & Terminals) de genul:
- atmosfera de tp „A” – atmosfera care nu poate fi controlata
situindu-se intre cele doua limite de inflamabilitate;
- atmosfera de tip „B” – atmosfera incapabila de a initia sau
propaga arderea sau explozia prin reducerea deliberata a
procentului de gaze sub limita de inflamabilitate inferioara:
- atmosfera de tip „C” – atmosfera care nu poate initia sau intretine
arderea sau explozia ca urmare a reducerii concentratiei de
oxigen sub limita de 8%, prin introducerea gazului inert;
- atmosfera de tip „D” – atmosfera incapabila sa asigure arderea
prin marirea concentratiei de gaze peste limita superioara de
inflamabilitate.

b. Spalarea tancurilor de marfa cu apa de mare rece

Spalarea cu apa de mare rece trebuie facuta atunci cind

urmeaza sa efectueze degazarea navei (Gas Free) pentru incarcarea
unei noi partide de marfa sau sa se introduca balast in unul din
tancurile de balast curat.
Se executa prin instalatia de spalare cu petrol, duap olirea
completa a instalatiei.

80
 Spalarea cu apa de mare rece mai trebuie facuta cind urmeaza
sa se execute degazarea in vederea intrarii omului in tancurile de
marfa, pentru executarea lucrului la rece sau la cald.
Spalarea cu apa a tancurilor se realizeaza cu ajutorul msinilor
de spalare portabile cuplate, prin furtune, la sistem. De regula
masinile de spalat portabile tip Butteworth sint masini cu doua duze
ce lucreaza cu un consum de apa de 25 ÷ 30 m²/h la o presiune de 6
÷ 10 bar.
Masina se compune din corpul fix (4), corpul mobil (3), si un
tub (7) doua duze (8). In interiorul corpului fix (4) al masinii, se afla o
hidroturbina insurubata pe furtunul de aductie a apei de spalare,
compusa din rotorul (5) si aparatul de dirijare (6). Hidrotrambulina,
prin axul (2), reductorul cu doua trepte (1) si transmisia prin roti
cilindrice (9) pune in mscare de rotatie corpul mabil (3), care
antreneaza roata conica a corpului de lucru (7) cu cele doua duze (8),
pe dantura corpului fix (4).
Folosirea reductorului cu mai multe trepte da posibilitatea
corpului de lucru sa se roteasac in plan vertical cu 1.8 ÷2.5 rot/min.
Timpul ciclului de spalare este de 20 ÷ 25 minute. Timpul de
spalare depinde pentru fiecare cargotanc de dimensiunile acestuia,
de calitatea marfii ce a fost depozitata anterior in tanc, de debitul
pompelor precum si de presiunea si temperatura apei jetului de
spalare.
In general spalare cu apa a unui cargotanc dureaza intre una si
patru ore.

In general spalarea cu apa unui cargotanc dureaza intre una si

patru ore.

81
-

fig. Masina de spalat portabila tip Butterworth

c. Instalatia de spalre a tancurilor de marfa cu apa de mare

calda

Instaltia de spalare cu apa de mare calda este destinata spalarii

tancurilor de marfa pentru cind urmeaza a se efecua degazarea
pentru intrarea navei in santier. Aoa calda este furnizata de un
incalzitor abur – apa cu debitul de 300 m³/h, amplasat in
compartimentul pompelor de marfa.
Apa de mare esate adusa in incalzitor de o pompa centrifuga,
vericala sau orizontala, pentru apa de spalare, cu caracteristicile ce
depind de marimea navei si atancurilor de marfa. Pompa poate fi
amplasata in compartimentul pompelor sau compartimentul masinii si
este actionata de un electromotor sau o turbina cu abur aflata pe
platforma turbinelor din compartimentul masinilor.

82
 Apa de mare, aspirata din magistrala Kingston si incalzita in
incalzitor este trimisa la magistrala de spalare cu apa calda.
Spalarea cu apa calda se va putea realiza in circuit inchis cu
utilizarea tancurilor de decatare.
Incalzitorul utilizeaza abur la presiunea de 7 ÷ 10 bar luat din
magistrala de abur pentru incalzirea tancurilor de marfa.
Incalzitorul este prevazut cu aparatura de automatizare pentru
mentinerea apei inaclzite la o temperatura de maxim 70 °C. Partea
de automatizare inchide sau deschide admisia aburului in functie de
temperatura apei incalzite si semnalizeaza temperatura maxima sau
minima a apei in PCC din compartimentul masinii si in camera de
control pompe marfa.
Condensul rezultat este returnat prin magistrala de retur la
condensir.
Spalarea tancurilor de marfa cu apa de mare se face cu
masinile portabile de spalare care se cupleaza la ramificatiile
instalatiei prin furtunuri flexibile. Aparatele portabile ce vor fi folosite la
spalare au debite diferite - ce trebuiesc alese in functie de natura
atmosferei din tanc. Astfel in cazul atmosferelor necintrolabile de tip
„A” – vor fi folosite maximm patru aparate cu debite mai mici el mult
egale cu 35 m³/h pentru fiecare tanc in parte sau un numar maxim
trei aparate de spalare cu debite cuprinse intre 35 si 60 m³/h.
Furtunurile sint depozitatea in magaziiile de pe punte.
Intropducerea lor in tancuri se face prin guri special executate in
punte.
Furtunurile, in numar de pina la 12 bucati, sint infasurate pe
sase carucioare depozitate impreuna cu aparatele portabile in
magaziile de pe puntea principala. Coborirea furtunurilor in tancuri se
face prin alunecarea pe [piese speciale de ghidare.
Instalatia de spalare cu apa de mare calda este dotata cu
magistrala de spalare si cu ramificatii prevazute cu valvule pentru
izolare si cuplaje pentru furtuni.
Magistala de spalre cu apa calda este cuplata la magistrala de
spalare cu petrol prin doua valvule cu sertar inseriate, normal inchise
si sigilate, care se deschid numai cind se cere spalarea cu apa calda
prin aparatele fixe de spalare. Pentru spalarea cu apa calda vor
functiona maxim trei aparate fixe de spalare.
Spalarea cu petrol este un proces de curatare a tancurilor in
care este utilizat ca agent de spalare petrolul transportat si nua pa
sau substantele chimice. Rezidurile de petrol, sint spalate cu ajutorul

83
masinilor fixe de spalare cu petrol si prin acest procedeu, aceste
reziduri si depuneri se dizolva in suspensia de lichid fiind descarcate
ca marfa si nu la final ca balast. Prin acest procedeu se evita lipsurile
de marfa la descarcarea navei. Alte avantaje prin utilizarea spalarii cu
petrol sint: reducerea coroziunii tancurilor, pregatirea mai rapida
pentru intrarea in reparatii sau andocare, se poate instala in
exploatare fara a necesita schimbari de structura, se reduce
canitatea de balast murdar livrata la instalatiile de receptie de la
cheu.
Acest procedeu are si anumite dezavantaje cum ar fi: spalarea
nu este posibila cu anumite tipuri/sorturi de petrol; poate creste
continutul de emisii de hidrocarburi cu un risc sporit de aprindere;
cerste timpul de descarcare in terminal; cresc costurile pentru
achizitionarea echipajului, instalarea si utilizarea acestuia; necesita
un personal cu inalta calificare si foarte bine pregatit teoretic si
practic.
Ingeneral cea mai economica alternativa pentru adaptarea la
cerintele Conventiei Maritime pentru Prevenirea Poluarii – MARPOL
– ce a fost adoptata de majoritatea armatorilor si operatorilor de
tancuri petroliere existente. Datorita progamului de descarcare in
terminal si a costurilor contrastaliilor, spalarea cu petrol a tancurilor
de marfa nu este totdeauna posibila in proportie de 100%. Aceasta
necesita o intoarcere la spalare a cu apa si substante chimice in
special atunci cind este necesara obtinerea de glass free, pentru
reparatii si intretinerea navei, sau la schimbarea marfii transportate.
Spalarea cu apa este efectuata cu masinile fixe de spalare
(COW). Aceste masini au de regula o mai mare capacitate de spalare
in tone/ora decit masinile de spalare portabile, si prin constructie nu
au incalzitor in componenta.
Dupa adoptarea din ratiuni comerciale a spalarii cu petrol prin
marirea cantitatii de petrol predata in terminal, sistemul de gaz inert
capatat o si mai mare importanta pentru siguranta exploatarii
tancurilor petroliere. Initial sistemul de gaz inert a fost folosit pentru
prevenirea exploziilor la navele cu tancuri partial incarcate cu
hidrocarburi pentru a anula o latura a triunghiului focului –
combustibil, oxigen si sursa de aprindere – dar apoi a devenit o
masura majora de prevenire a incendiului si exploziilor la tancurile
petroliere atunci cind sint spalate cu apa.
Spalarea cu apa a tancurilor produce o puternica incarcare
electrostatica in tancuri dar prin folosirea instalatiei de gaz inert se

84
previne aparitia incendiilor. Evident, spalrea cu petrol produce
cantitati mult mai mari de vapori de hidrocarburi iar utilizarea gaxzului
inert devine si mai importanta.
Spalarea cu petrol a fost initial adoptata de catre armatori la
inceputul anilor1970 din ratiuni comerciale pentru marirea cantitatii de
marfa predata la destinatie si reducerea cantitatii de petrol ramasa la
bord dupa descarcare, eliminind rezidurile care se acumulau in
tancuri si reducind coroziunea. Prin adoptarea conventiilor IMCO,
MARPOL si TSPP (Tanker Safety and Pollution Prevention), spalrea
cu petrol a devenit o solutie acceptabila ca alternativa la saplarea
tancurilor de balast segregal (SBT) si ca parte a efortului de a se
reduce poluarea datorata tancurilor petroliere, fiind deja obligatorie in
U.K., U.S.A., si Olanda.
Separat de cderintele specificwe pentru instalatia de spalre cu
petrol inculzind masini de spalat adecvate pozitionate corespunzator
in tancuri si cu un sistem eficient de stripuire, Sistemul de gaz inert
este esential pentru a reduce continutul de oxigen din tancuri pentru
eliminare ariscului exploziilor. Utilizarea sistemului de spalre cu petrol
nu este permisa fara ca instalatia de gaz inert sa fie in functiune.
Pentru fiecare nava sint intocmite proceduri specifice pentru spalare
a cu petrol si deservirea instalatiei este facuta de personal cu
calificare si experienta in programele de spalare cu petrol, cunoscind
in totalitate sistemele din dotarea navei si capabil sa le foloseasca.

d. Spalarea cu petrol (COW)

Tancuri petroliere au fost in mod traditiona curatate prin spalrea

cu jet de apa. Aceasta metoda de spalare produce insa o mare
cantitate de hidrocarburi in apa, care trebuie separate. Procesul de
separare este ingreunat de emulsia de hidrocarburi in apa care
rezulata din procesul de spalre. Aceasta conduce la retinere a la bord
a acestor cantitati laturi de rezidurile din tancuri, marind cantitatea
ramasa dupa descarcare. Prin procedeul de incarcare peste
rezidurile anterioare (Load On Top) marfa nou incarcata se amesteca
cu slop –ul existent si cu emulsia de hidrocarburi in amestec cu apa
din tancuri, iar acest produa combinat este descarcat ca mrfa in
portul de destinatie.
La o nava care a transportat titei, dupa terminarea descarcarii
marfii, ramin depozite de seimente pe fundul tancurilor si pe alte
suprafete orizontale. Aceste depuneri care au rezultat din mafa contin

85
gudroane si substante asfaltice. Dupa voiaje consecutive aceste
depuneri devin consistente, micsorind capacitatea de incarcare a
navei fiind necesara curatarea tancurilor pentru a fi folosite pentru
balast curat.
In spalarea cu petrol, o parte din marfa continind toate
elementele volatile, este circulata prin tancurile ce se spala, si cu
ajutorul instalatiei de spalre cu petrol se indeparteaza rezidurile de
gudroane asfaltice. Aceasta operatiune se desfasoara in mod normal
in timpul decarcarii, spalarea cu petrol s-a dovedit mult mai eficienta
decit spalrea cu apa, in indepartarea depunerilor, deoarece titeiul
dizolva si antreneaza sedimentele, fluizindu-le, favorizind in acest fel
descarcarea marfii asa cum a fost incarcata. Daca, datorita unei rate
scazute de descarcare sau a unor zone greu accesibile, spalrea cu
titei nu poate fi efectuata corespunzator, se poate folosi de exmplu
AMERGY 222 care va dizolva si antrena depunerile de gudroane
asfaltice. Daca nava intimpina dificulati in obtinerea de rezultate bune
prin spalarea cu petrol este recomandat ca aditivul sa fie adaugat
inaintea pomparii titeiului la cheu pentru a dizolva depunerile de
gudroane. Aditivul AMERGY 222 trebuie sa fie adaugat in proportie
de 1 litru de aditiv la 10 tone marfa ramasa a bord la inceputul spalrii
cu petrol. Inainte de a adauga aditivul sau orice alt produs chimic in
incarcatura de titei, trebuie stabilit daca rafinaria poate sa prelucreze
amestecul rezultat. Dupa spalrea cu petrol este necesara spalrea cu
apa atit a fundurilor tancurilor cit si a tubulaturilor de descarcare in
cazul in care in atncuri se va ambarca balast curat sau gass free.
Fara spalarea cu petrol, este necesara o mare cantitate de apa
pentru spalare atancurilor de marfa, rezultind un amestec uleios si o
emulsie de apa impreuna cu balastul murdar, cantitatea care trebuie
pastrata la bord pina cind se decanteaza si se separa. Acest proces
este mult simplificat atunci cind tancurile de maraf au fost intai
spalate cu petrol. Continutul de petrol al balastului murdar este mult
mai redus ca urmare a acestui procedeu. Tancurile de marfa care
trebuie sa fie utilizate pentru balast curent necesita numai o scurta
clatire cu apa dupa spalarea cu petrol. Oricum pompele si tubulaturile
trebuie spalate cu apa. Tancurile de maraf care nu sint necesare
pentru balastare nu terbie spalate cu apa deoarece depunerile de
gudroane asfaltice se pot fluidifica, descarca si tine sub control prin
spalarea cu petrol.
Tancurile de maraf ale navelor cu balast segregat intra in
aceasta categorie. Prin aceasta metoda nu numai ca se reduce mult

86
cantitatea de reziduri si depuneri, dar cantitatea de amestec petrol –
apa produsa este mult mai mica si deci operatiunea in sine este mult
mai scurta . Acesti factori reduc important riscul poluarii.
Spalrea cu petrol se efectueaza prin instalatii si tulburari proprii
montate pe masinile fixe de curatare a tancurilor. Toate aceste masini
de spalat cu petrol fixe, sint de mare capacitate, cu un debit de
60 m3 / h sau mai mult. Spalrea cu petrol se efectueaza pe timpul
descarcarii marfii sau limitat pe mare intre porturile de descarcare. Nu
se efectueaza balansarea tancurilor pina cind acestea nu au fost
spalate cu petrol acolo unde sistemul este disponibil. Balastul curat
va fi incarcat numai in tancurile care au fost clatite cu apa dupa
spalarea cu petrol. Cei mai multi proucatori de echipamente de spalat
cu petrol fabrica instalatii cu o singura duza sau tunuri care sint
programabile sa se roteasca ciclic pe acele suprafete care in mod
normal sint mult mai afectate de reziduru. Oricum, pentru a efectua
aceasta procedura de spalare fiecare panou de comanda al masinii
trebuie sa fie manevrat odata, sau de doua ori, in timpul ciclului de
spalare.
Un alt sistem de spalare foloseste masini cu duze duble (vezi
fig. ) care, per total, micsoreaza la jmatate numarul de operatii
manuale ce trebuie indeplinite intr-un program de spalre si face o
spalre dubla pe rotatie.
Esential pentru ca sistemul de spalre cu petrol sa fie eficient
este nevoie de proiectarea si instalarea unui sistem de stripping care
sa fie capabil sa pastreze fundul tancurilor liber de depunerile
asfaltice in impul operatiunilor de spalare.
Ejectoarele hidraulice de stripping au fost gasite ca fiind cele
mai bune echipamente pentru a efectua acest serviciu. Pentru a
asigura o continua si stabila performanta fara o intretinere laborioasa,
corpul ejectoarelor este turnat din aliaj de nichel – aluminiu – bronz
iar duzele sint dintr-un metal special.
e. instalatia de spalare cu titei a tancurilor de marfa

Instalatia este destinata sa deserveasca tancurile de marfa si

tancurile de slop.
Spalarea cu petrol se executa numai daca:
- tancurile de marfa sint inerte la presiune mai mare de 800 mmCA;
- este asigurat controlul atmosferei in tancurile de marfa pe tot
timpul spalarii;

87
 La controlul atmosferei, inainte de inceperea spalarii, aparatura
de analiza so control din camera de control si camera pompe marfa
trebuie sa indice:
- concentratia de oxigen < 8%
- concentratia de hidrocarburi > 14%
- presiunea pozitiva, dar mai mica de 1400 mmCA.

Operatiunile de spalare cu petrol se vor executa de personal

calificat si special instruit.
Agentul de spalare este petrolul brut, furnizat de instalatia de
marfa ; balast si stripping prin pompele de marfa.
Cind petrolierul va transporta petrol brut cu greutatea specifica
mai mare de 0,92 t / m3 pentru a putea realiza spalarea.
Spalarea incepe in timpul descarcarii marfii, jeturile aparatelor
spalind cerul tancului si o parte din pereti, executindu-se agitarea si
borbotare a marfii in scopul omogenizarii cu sedimentele depuse in
timpul transportului. (vezi fig. )
Dupa terminarea descarcarii unui tanc se continua spalarea
completa a fundului tancului.
Cuplarea instalatiei de spalare cu petrol la instalatia de marfa,
balast si stripping se va face in zona manifoldului.
Cantitatea de petrol necesara spalarii este asigurata de una din
pompele de marfa.
Spalarea tancurilor de marfa se realizeaza cu aparate de
spalare fixe, in numar de doua pina la sase masini pentru fiecare
tanc de marfa.
Obtinerea presiunii minime de alimentare a masinilor fixe se
face cu ajutorul valvulelor de reglaj presiune-debit montate pe
magistrala de marfa ce dirijeaza petrolul pe linia de spalare.
Se pot spala doua tancuri de marfa simultan, dar inceputul si
sfirsitul spalarii se va realiza decalat in timp, astfel incit spalarea
fundului unuia dintre tancuri sa se faca concomitent cu inceputul
spalarii sau cu spalarea portiunii de mijloc a celuilalt. Acest lucru
este necesar din conditia acoperirii debitului de spalare cu
ejectoarele de marfa care intra in functiune la spalarea fundului.
Instalatia de spalare este alcatuita din:
- partea fixa de primire a fluidului de spalare, montata pe punte,
inclusiv prelungitorul de sub punte cu mecanismul de spalare cu o
duza;

88
- dispozitivul de programare fix sau portabil care se monteaza pe
partea fixa care poate fi actionat fie cu aer la 6 barr. Fie mecanic-
hidraulic prin programa; asigura miscarea elicoidala a
mecanismului in domeniul 0 – 145 ° si pozitionarea pe vericala;
Parametrii instalatiei de spalre pot avea valori de pina la 100 –
130 m3 / h la o presiune de 10 – 12 barri.
Constructia dispozitivelor de programare permite urmarirea si
coordonarea de pe punte a rotatiei duzei atit in plan orizontal cit si
vertical.
Dispozitivele de programare portabile se vor pastra in magaziile
de pe puntea principala si vor fi montate pe pozitie, in functie de
programul de spalare.
Fiecare tanc de marfa, cu exceptia tancurilor de slop, este
deservit de o ramificatie si o valvula fluture cu actionarea hidraulica.
Apartul pentru spalarea tancurilor de slop este izolat de restul
instalatiei printr-o valvula normala inchisa si sigilata.
Fiecare aparat de spalare este izolat de restul instalatiei prin
valavule cu sertar montate la intrarea tubulaturii in tancul de marfa.
Instalatia poate fi cuplata si la instalatia de spalare cu apa calda
de mare si este izolata de aceasta prin doua valvule cu sertar
inseriate, normal inchise si sigilate (vezi fig. ).
Tubulatura de spalare se confectioneaza din otel si se protejaza
prin zincare. Valvulele cu sertar au corpul din otel cu organe de
inchidere din otel inoxidabil si sint testate la presiune de 16 barri.
Fixarea tubulaturii pe punte se face prin puncte fixe si prin
puncte mobile intermediare.
Preluarea deformatiilor este realizata de catre compresorii de
distilatie.
Intreaga instalatie este prevazuta cu legatura la masa.

Fig. Instalatia de spalare cu titei

89
 fig. Instalatia de spalare cu titei. Pozitionarea valvulelor si
masinilor de spalat.

90
2. Reducerea riscurilor de foc si explozie pe tancurile
petroliere de produse chimice

91
 Principalul risc pe care il reprezinta tancurile care transporta
lichide inflamabile in vrac – titei, produse petroliere, solventi sau alte
produse chimice, gaze lichefiate – il constituie focul si explozia,
deoarece in atmosfera din tancurile de marfa se vor gasi
intortdeauna substante consumabile, in stare gazoasa, provenite din
marfa. Substantele combustibile sint in general hidrocarburi sau
derivate ale acestora. Ele contin deci carbon (C) si hidrogen (H) care
in procesul de ardere sufera reactiile:
C  O2  CO2  Q
4 H  O2  2 H 2O  Q

Caldura degajata (Q) este destul de mare pentru a permite

formarea unei flacari vizibile ce traverseaza tot amestecul gazos.
Atunci cind arderea are loc la suprafata unui lichid, caldura produsa
este in mod normal suficienta pentru a produce noi cantitati de
vapori, care ii vor inlocui pe cei consumati in reactia de oxidare si
lichidul continua sa arda.
Arderea poate avea loc daca se indeplinesc concomitent trei
conditii, considerate a fi virfurile unui trunghi, denumit triunghiul
focului.; existenta unui material combustibil, a oxigenului ( O2 ) in
canitati suficiente pentru a intretine arderea si prezenta unei surse
de aprindere. O sursa de aprindere poate initia numai in cazul in
care cincentratia amestecului gazos se situeaza intre anumite limite,
numite limite de inflamabilitate sau de explozie. Rezultatul arderii
este o crestere brusca a temperaturii si presiunii.
Presiunea finala intr-un container inchis in care arde un
amestec inflamabil hidrocarburi-aer este de aproximativ 9 atmosfere.
Este evident ca puntile si peretii etansi ai tancurilor, acre se testeaza
la o presiune pozitiva de 0,24 atm, se vor rupe inca din faza de
inceput a exploziei.
Pentru eliminarea riscului de foc si expozie la bordul tancurilor
este deci necesar sa se inlature posibilitatea ca un amestec si o
sursa de aprindere sa se gaseaca in acelasi timp in acelasi loc.
Eforturile pentru prevenirea accidentelor determinate de foc sau
explozii s-au indreptat in doua directii:
- eliminarea surselor de aprindere;
- reducerea la minimum a perioadelor in care concentratia gazelor
combustibile din atmosfera tancului se situeaza intre limite de
explozie.

92
 In ceea ce priveste primul obiectiv, s-au facut progrese
importante in identificarea de noi surse de aprindere, acre in trecut
erau necunoscute sau inexplicabile. Totusi aceste surse nu pot fi
controlate in totalitate de proiectant sau de catre personalul de
exploatare. Se impune astfel prevenirea formarii amestecurilor
expozive in atmosfera cargotancurilor, adica situarea concentratiei
gazelor combustibile in afara limitelor de explozie.
O cale de realizare a acestui deziderat il constituie mentinerea
in tanc a unei atmosfere inerte prin inlocuirea aerului, ce contine
oxigenul necesar arderii, cu un gaz ce nu intretine arderea. In acest
scop se folosesc sisteme de gaz inert.
Sistemele de gaz inert au fost folosite pentru prima data pe
nave petroliere in 1925, in SUA. Metoda a fost privita cu neincredere
si in anii urmatori a fost abandonata. Abia dupa 1932 o serie de
companii („SANOIL” – SUA si mai tirziu „BRITISH PETROLEUM” -
Anglia) doteaza navel lor cu sisteme de gaz inert. Incepind cu 1963
majoritatea navelor petroliere nou construite incep sa fie dotate cu
astfel de sisteme, care devin tot mai sigure. Obligativitatea dotarii
navelor petroliere, de un anumit tonaj, cu sisteme de gaz inert apare
dupa 25 mai 1980, cind intra in vigoare Conventia SOLAS 1974.
Prin Protocolul SOLAS 1978 si apoi prin Amendamentul din
1981 si 1983 se aduc noi precizari privind proiectarea, functionarea,
intretinerea, verifivarea, etc., sistemelor de gaz inert destinate atit
tancurilor petroliere, cit si tancurilor de produse chimice in vrac.

2.1. Gaze inerte folosite in prevenirea si stingerea incendiilor

Pentru prevenirea si stingerea incendiilor drept gaze ce nu

intretin arderea pot fi folosite:
- gazele rare (inerte): heliu (He), neon (Ne), argon (Ar), cripton (Kr);
ele fiind scumpe se folosesc pentru prevenirea incendiilor in
operatiile de susura;
- azotul pur, N2 , folosit din motive economice, inspecial in inertarea
cargotancurilor ce transporta gaze lichefiate;
- dioxidul de carbon, CO2 , folosit in instalatiile de stins incendiul de
la bordul navelor;
- amestec de N2 , CO2 si O2 , in care concentratia oxigenului nu
depaseste 5% vol.

93
fig. Sistem de gaz inert ce foloseste gazele de ardere de la caldare

94
fig. Sistem de gaz inert cu generator independent de gaz

95
 2.2. Metode de inlocuire a gazelor din tancurile de marfa

Exista trei operatii in care se impune inlocuirea gazelor existente

in tancurile de marfa cu altele:
- inertarea, adica introducerea de gaz inert in tnac in scopul
obtinerii conditiilor inerte;
- purjarea, adica introducerea de gaz inert intr-un tanc in care
atmosfera este deja inerta in scopul reducerii in continuare a
continutilui de oxigen si/sau reducerii concentratiei hidrocarburilor
gazoase la un nivel la care, daca urmeaza o dilutie cu aer,
amestecul sa nu poata intretine arderea;
- degazarea (operatia de gaz-free), adica introducerea intr-un tanc,
compartiment sau container a aerului proaspat pina la o
concentratie la care sa nu existe in acesta gaz inflamabil, toxic
sau inert, conditii cerute de intrarea in tanc, lucru cu foc, etc.
In toate aceste situatii inlocuirea gazului existent in tanc se
poate realiza prin una din urmatoarele metode:
2. dilutia, care este un proces de amestecare; (fig.
a,b,c)
3. dislocuirea, care este un proces in care stratificarea
amestecului gazos din tanc (fig. d).

96
 fig. Operatii de inlocuire a gazelor din cargotancuri:
a). b).; c) – dilutie; d) – disclocuire.

Concentratia gazelor, in diverse puncte ale tancului, este

diferita in cazul folosirii uneia sau alteia dintre metode pentru
inlocuirea atmosferei din tanc. Cele doua metode au un efect
marcant asupra metodei de supraveghere a atmosferei, fiind
necesara o inerpretare corecta a indicatiilor aparatelor de masura
folosite (diagramele fig. ).

97
 fig. Evolutia concentratiei gazelor din tancurile de marfa in
timpul operatiilor de:
a) dilutie; b) dislocuire.

Din punct de vedere teoretic doua gaze formeaza un amestec

omogen. In cazul introducerii unui gaz G peste unul preexistent in
tanc, G0 , in cazul dilutiei, concentratia gazului original, G0 scade
exponential. Din punct de vedere practic viteza de inlocuire a gazului
original depinde de fluxul de gaz G, viteza cu care acesta intra in
tanc, dimensiunile tancului. Pentru a obtine o inlocuire completa a
gazului este important ca viteza ce intra in tanc sa fie suficient de
mare pentru a atinge partea inferioara a tancului si a provoca o
miscare turbulenta a gazelor si deci un amestec cit mai omogen.
In cazul dizlocuiri, ideal ar fi ca intre gazul mai usor ce intra in
tanc G si cel mai greu original din tanc G0 sa se realizeze o interfata
orizontala stabila; de aceea viteza de intrare a gazului G trebuie sa
fie relative mica. In practica aceasta interfata nu este neta si pentru a
obtine un grad avansat de dizlocuire este necesar un volum de gaz
de intrare mai mare decat cel pe care trebuie sa-l inlocuiasca.
Folosirea uneia sau alteia dintre metode depinde de mai multi
factori si pentru punerea in practica a acestor metode sunt posibile
mai multe aranjamente.
Aranjamentul 1. (fig. nr. a ) - gazele sunt introduse pe la partea
superioara a tancului astfel incat sa se obtina o penetrabilitate
maxima si o amestecare cat mai buna in tanc . Metoda folosita este

98
dilutia. Gazele inlocuite ies tot pe la partea superioara prin conductele
de aerisire ale fiecarui tanc si apoi magistrala de aerisire
Aranjamentul 2. [fig nr. b ] - gazele se introduc pe la partea
inferioara a tancului si sunt eliminate pe la partea superioara fie prin
conducta individuala de ventilatie fie daca tancul este prevazut cu
valvule de izolare prin magistrala de gaz inert spre cosul de aerisire.
Metoda folosita este dilutia
Aranjamentul 3. [fig . nr. d ] - gazele se introduc pe la partea
superioara a tancului si ies pe la partea inferioara. Metoda folosita
este dizlocuirea daca diferenta de densitate intre gazul care intra si
cel existent este mare dar poate fi si dilutie daca acesta diferenta
este mica si gazul intra cu viteza mare. Pentru captarea gazelor care
ies se folosesc conducte de purjare; punctul de absortie al gazelor
este situat la un metru de baza tancului iar partea de deasupra puntii
are o inaltime de doi metri ‚ pentru a reduce cantitatea de vapori
periculosi pe punte .

2.3. Cerintele impuse instalatiilor de gaz inert

Destinatia principala a instalatiei de gaz inert o constituie

protectia tancurilor de marfa ale petrolierelor impotriva incendiilor si
exploziilor.
Navele echipape cu instalatii de gaz inert trebuie sa aiba
cargotancurile mentinute tot timpul in conditii de neinflamabilitate,
adica:
- tancurile trebuie sa fie in conditii inerte tot timpul, cu
exceptia cind este necesar sa fie gaz-free pentru
inspectie sau lucru; oxigenul trebuie sa fie sub 8% vol.
Iar presiunea in tanc pozitiva;
- trecerea de la atmosfera inerta la conditiile de gaz-free
sa se faca fara a se traversa domeniul de
inflamabilitate; aceasta inseamna ca inainte de a se
trece la introducerea aerului, atmosfera din tanc trebuie
diluata, prin purjare cu gaz inert,, pina cind concentratia
hidrocarburilor ajunge sub linia de dilutie critica cu aer
(linia GA din fig );
- daca nava este in conditii de gaz free, inainte de a se
ajunge in portul de incarcare tancurile trebuie inertate.
Pentru a mentine tancurile in conditii de inflamabilitate,
instalatiei de gaz inert i se impun urmatoarele conditii:

99
 a) sa fie capabila sa inerteze toate tancurile goale;
b) sa functioneze in timpul descarcarii, debalastarii,
spalarii cu titei a tancurilor, curatirii tancurilor;
c) sa purjeze tancurile inainte de gaz-free;
d) sa mareasca presiunea in tancuri, atunci cind pe timpul
voiajului apare aceasta necesitate.
Instalatiile de agz inert destinate tancurilor ce transporta titei li
se impun aceleasi cerinte ca si celor destinate tancurilor ce
transporta produse petroliere diverse sau vrachierelor combinate. In
cazul ultimelor tipuri de nave exista doar unele diferente de operare
legate in special de temperatura de inflamabilitate a produselor
transportate.

3. Dispozitive de masura, reglaj si siguranta

Pentru buna functionare a sistemului de gaz inert acesta este

dotat cu dispozitive masura, reglaj si siguranta. Toat aparatele
folosite, fixe sau portabile, trebuie gardate intr-un sistem unitarde
unitati siasa aibe instructiunile clare pentru folosire, calibrare si
verificare. Toate dispozitivele de masura si alarmare cerute de
Regula 62 a Conventiei SOLAS trebuie sa fie stabile la variatii ale
tensiunii de alimentare, variatii de presiune, la vibratii, umiditate,
socuri si coroziune, factori care se intilnesc in mod normal la bordul
navelor.
Scrubberul trebuie sa fie dotat cu instrumente de masura si
alarma pentru:
- debitul de intrare a apei in scrubber; acesta trebuie
inregistrat continuu fie cu ajutorul unui debitmetru, fie
prin masurarea presiunii cu un manometru. Daca apare
o scadere de debit sub valoarea indicata atunci se
activeaza o alarma, iar la scaderea in contiunuu a
debitului se opresc ventilatoarele. Limitele la acre se
activeaza alarma sau se opresc ventilatoarele se
stabilesc in functie de caracteriaticile constructive ale
scrubberului;
- nivelul apei in scrubber, cind apa in scrubber atinge un
nivel prestabilit se declanseaza o alarma iar la
depasirea limitei prescrise pompa de alimentare cu apa
se va opri.

100
 Grupul de ventilatoare este prevazut, pe partea de refulare, cu
aparate de masurare a temperaturii gazelor. Cind temperatura atinge
65°C se activeaza o laarma, iar la temperatura de 75°C ventilatoarele
se opresc automat. In cazul generatoarelor de gaz inert la care
gazele trec printr-un racitor inainte de intrarea in scrubber, reglarea
temperaturii gazelor, in modul aratat mai inainte, se va face la iesirea
din racitor si inainte de scrubber.
Supapa hidraulica este prevazuta cu alarma pentru cazul in
care nivelul apei scade sub o valoare prestabilita, dar inainte ca
supapa sa devina neoperativa. Pentru cazul supapelor de tip uscat
alrma pentru nivelul apei este dezactivata cind gazul inert trece spre
sistemul de distributie. Atunci cind presiunea apei de alimentare a
supapei scade sub o valoare prestabilita, sistemul de gaz inert este
oprit automat.
Presiunea gazelor in magistrala de gaz inert trebuie sa fie
supravegheata continuu. Pentru controlul presiunii se realizeaza un
circuit de recirculare.

101
 fig. Sistem de gaz inert cu control automat al preiunii gazului.
Reglarea persiunii in magistrala de gaz inert se realizeaza cu
ajutorul valvulelor pentru reglarea presiunii, una montata pe

102
magistrala de gaz inert iar cealalta in circuitul de recirculare. Sistemul
de reglare consta dintr-un tansmitator de presiune, monatat pe
magistrala de gaz inert dupa valvula de izolare si inainte de valvula
unisens, ce transmite un semnal proportional cu presiunea gazelor.
Alimentarea cu aer a transmitatorului va fi mentinuta constanta. Cum
valvula de reglare a presiunii este de tip „normal inchis”, semnalul de
la transmitatorul de presiune este inversat de catre un controler de
presiune si transmis pozitionerului valvulei.
Concentratia oxigenului in gazul inert este detrminata cu
ajutorul analizatoarelor de oxigen. Se impun urmatoarele puncte de
prelevare a probelor:
- un punct in conducta de gaz inert situat dupa
ventilatoare si inainte de valvula pentru reglarea
presiunii; in acest arnjament se vor folosi aparate fixe
de determinarea concentratiei oxigenului, aparate
indicatoare si aparate inregistratoare pentru urmarirea
continua a concentratiei oxigenului in magistrala
oxigenului in magistrala de gaz inert;
- un punct intre valvula pentru reglarea automata a
presiunii si supapa hidraulica, pentru folosirea unui
aparat portabil.
Aparatele indicatoare si inregistratoare sint plasate de
preferinta in camera de control incarcare-descarcare, pe puntea
navigatiei sau in alt loc care este usor accsesibil ofiterului ce
urmareste operatiile de incarcare/descarcare. Atunci cind
concentratia oxigenului depaseste valoarea de 5% vol, se
declanseaza o alrma.
Comanda diferitelor functiuni ale instalatiilor de gaz inert se
face de la pupitrul de comanda din compartimentul masini. Anumite
instrumente, dispozitive de alarmare si comanda sint dublate si
amenajate pe subpanouri amplasate in camera de control incarcare-
descarcare si puntea navigatiei.
Pentru controlul atmosferei in tancuri se prevad aranjamente
speciale pentru recoltarea probelor si determinarea concentratiei
oxigenului si hidrocarburilor cu aparate portabile.

V. PREVEDERI MARPOL

103
 1. Generalitati

Programul Marilor Curate a fost initiat in anul 1961, de catre

industria petroliera si industria navala, in scopul reducerii deversarilor
de petrol la bordul navei.
In cele ce urmeaza, vom lua in discutie operatiunile si modul de
Executare a acestora, in consens cu liniile directoare stabilite in
„Ghidul marilor curate, pentru tancurile petroliere” publicat de catre
ICS & OCIMF in 1978.
Ghidul este destinat sa ajute echipele sa se conformeze cu
limitele de deversare, stabilite in Anexa 1 a Conventiei MARPOL
78/73.
O intelegere completa a importantei operatiei, o repectare
stricta a producerilor si o supraveghere vigilenta a acestora, succesul
operatiunilor depinde de totala cooperare a celor carora li se
adreseaza ghidul.
ICS & OCIMF recomanda cu insistenta respectarea normelor
stabilite prin Ghid si fac apel la colaborarea fructuoasa a tuturor
factorilor implicati direct sau indirect in operatiuni.

2. Protocolul MARPOL 1978

Protocolul din 1978, prin amendamentele aduse Conventiei

MARPOL / 73 a introdus cerinte noi in ce priveste dotarea navelor
petroliere dupa cum urmeaza:
a) toate navele noi tranmsportatoare de titei, de 150000 tdw si mai
mult, trebuie sa fie otate cu tancuri segregate de balast si
trebuie sa foloseasca procedura de spalare cu titei;
b) toate navele noi transportatoare de produse petroliere, 30000
tdw si mai mult, trebuie sa fie prevazute cu tancuri segregaate
de balast (SBT);
c) toate navele existente, transportatoare de titei de 40000 tdw si
mai mult, trebuie sa fie prevazute ori cu SBT ori sa foloseasca
procedura de spalare cu titei (COW);
d) toate navele existente transportatoare de poduse petroliere, de
40000 tdw si mai mult, trebuie sa fie prevazute cu SBT;
Volumul imens de petrol transportat pe mare a creayt o problema
majora in ce priveste deversarea balastului murdar, a apei de spalare
a cargotancurilor si a rezidurilor de petrol de la bordul navei, pentru a
nu afecta mediul marin si amenajarile de la coasta.

104
 In acest sens, amendamentele aduse in 1969 la Conventia
Internationala pentru prevenirea poluarii mediului cu petrol, din 1954,
au impus pentru prima data interdictia deversarii oricarui tip de petrol
persistent – titei, motorina, combustibil diesel greu si uleiuri de
ungere – sau amestecurilor de petrol, de la bordul unei nave
petroliere aflata la o distanta de 50 Mm de coasta cea mai apropiata
si a limitat cantitatea si concentratia deversarii, in orice zona marina.
Conventia MARPOL din 1973 impune o intrdictie totala a
deversarilor de petrol precum si a rezidurilor petrolier din snatina
casei pompelor, la o distanta mai mica de 50 Mm de coasta cea mai
apropiata si in zone speciale, limitind cantitatea si concentratia
deversarilor, in orice zona marina. Ca urmare a acestor cerinte, s-a
impus folosirea procedurilor de retinere la bord a rezidurilor
petroliere.
Procedura retinerii la bord consta in colectarea si separarea de
pa a amestecurilor apa / petrol provenite din operatiile de spalre a
tancurilor si din apa de balast murdar.
Amestecurile apa / petrol sint colectate in tancurile de slop sau
intr-un cargotanc folosit ca tanc de slop si ulterior sint descarcate in
instalatiile de receptie din porturile de incarcare/descarcare sau de
reparatii.
Acolo unde nu exista facilitati pentru primirea rezidurilor,
acestea se pastreaza la bord si duap indepartarea apei, peste ele se
incarca marfa noua. Deversarea peste bord a rezidurilor este permisa
numai in cazuri exceptionale, pentru salvarea vietii umane pe mare si
asigurarea securitatii navei.

3. Cerinte ale Conventiei MARPOL din 1973

Conventia MARPOL din 1973 stipuleaza ca toate navele

petroliere trebuie sa foloseasca procedurile de retinere la bord a
reiduurilor petroliere, asa cum au fost ele stabilite in Ghidul marilor
curate,fie ca sint sau nu prevazute cu SBT. Tot Conventia stabileste
ca deversarile in mare sint permise numai cind urmatoarele conditii
sint intrunite in totalitate:
a) nava nu se afla in zona speciala(Marea Neagra,Marea
Mediterana, Marea Baltica, Marea Rosie, Zona Golfurilor);
b) nava se gaseste la o distanta mai mare de 50 Mm de coasta
cea mai apropiata;

105
 c) nava se afla in mars, dar nu atunci cind gireaza sau navigheaza
fara tinta;;
d) rata instantanee a deversarilor de pertrol nu trebuie sa
depaseasca 60 litri/Mm;
e) cantitatea de petrol totala deversata sa nu depaseasca
valoarea de 1/30000, din cantitatea totala de marfa din care
provin rezidurile;
f) nava sa fie prevazuta cu tancuri de slop si da aiba in functie, in
momentul devarsarii un sistem de supraveghere si control al
deversarilor.
Atunci cind nava se afla in mars, la distante mai mici de 50Mm de
coasta cea mai apropiata sau in zonle speciale, singurele deversari
permise sint cele de:
a) balast segregat – adica, balastul se afal introdus intr-un tanc
complet izolat de sistemul circuitului de marfa sau bunker si
care este permanent destinat transportului de balast de papa
sau balast de marfuri, altele decit petrolul sau substantele
periculoase;
b) balastul curat – adica, balastul dintr-un tanc de marfa care,
de la ultimul transport de petrol, a fost curatat de maniera in
care, apa deversata de o nava stationara in ape calme si pe
timp frumos nu lasa urme de petrol la suprafata apei sau la
litoralul adiacent, nu formeaza emulsii sau depozite la sau
sub suprafata apei sau la litoralul adiacent. Daca balastul
este deversat printr-un sistem de supraveghere si control.,
de un tip acceptat de Autoritate, continutul de petrol din apa
deversata nu trebuie sa depaseaca valoarea de 15 ppm,
pentru a demonstra ca balastul a fost curat.
Petrolul sau rezidurile petroliere, din santina spatiului de masini,
de la navele petroliere, poate fi deversat in conditiile:
a) nava se afla in afara zonelor speciale;
b) nava se afla la o distanta mai mare de 12 Mm de coasta cea
mai apropiata;
c) nava se afla in mars;
d) continutul de petrol din apa deversata este mai mica de 15 ppm
si are in dotare:
- pentru navele cuprinse intre 400 – 10000 rb – un
separator apa/petrol sau un sistem de filtrare capabil sa
reduca continutul de petrol mai mici de 15 ppm;

106
 - pentru navele de 10000 trb si mai mult – in afara
separatorului, trebuie sa aiba un sistem de comanda al
deversarii de petrol, care asigura deversarea unui
afluent cu concentratie mai mica de 15 ppm.

4. Proceduri de retinere

Cerintele de baza impuse la bord a rezidurilor petroliere pentru

navele care transpporta titei sau produse petroliere prevad dotarea
acestora cu:
- tancuri de slop;.
- un detector de interfata apa/petrol, montat in tancurile
de slop;
- un sistem de stripuire a tancurilor de slop;
- un sistem de supraveghere si control a deversarilor.
Cu toate acestea, metodele de baza folosite numai la navele
prevazute cu SBT, atunci cind este necesara curatirea tancurilor de
marfa.
Ordinea procedurilor este urmatoarea:
a) la terminarea descarcarii marfii sa face drenarea
cargotancurilor si a magistralelor de marfa;
b) balstul murdar provenit din spalarea sub presiune a pompelor si
tubulaturilor se retine la bord;
c) dupa spalarea cargotancurilor, apa folosita se retine in tancurile
de slop;
d) spalarea tubulaturilor de marfa, daca este necesar;
e) introduceti balast de apa curata;
f) lasati balastul murdar la decantar;
g) deversati apa limpezita din balastul murdar, in mare, la distante
mai mari de coasta cea mai apropiata;
h) stripuiti rezidurile murdare in tancurile de slpo;
i) spalati tubulatura de strip si drenati-o in tancurile de slop;
j) lasati la decantare continutul tancului de slop;
k) spalati tubulaturile si pompele;
l) deversati balastul curat;
m) indepartati rezidurile din tancurile de slop.
Toate tubulaturile care contin marfa trebuie sa fie drenate la uscat.
Resturile de marfa ramase in tubulaturi, care nu pot fi pompate la
uscat, vor fi drenate in tancul de slop sau intr-un tanc separat, inainte
de a se incepe balastarea navei.

107
 Pe timpul sapalarii cu apa a cargotancurilor, se va avea in vedere
ca inaltimea stratului de apa in cargotanc sa nu creasca la inaltimi
mai mari de un metru. Pentru aceasta, apa va fi pompata in tancurile
de slop.
O buna separare intre apa si petrol din balastul murdar depinde in
mare masura, de tipul petrolului transportat anterior si de miscarile
navei. In conditiile favorabile, pentru decantare sint suficiente 12 ore,
dar exista situatii cind timpul necesar poate sa ajunga si la 48 ore.

5. Dispunerea balastului murdar

La terminarea decantarii, in tancul de balast, la suprafata stratului

de apa, se va afla un strat de petrol a carui grosime este in functie de
cantitatea de petrol existenta in apa de balast. Apa limpezita sub
stratul de petrol poate fi deversata in mare, prin intermediul unui
sistem de supraveghere, preferabil atunci cind nava nu ruleaza sau
nu tangheaza.
La deversarea apei, se va respecta urmatoarea procedura:
a) daca este necesar, se spala magistrala si pompele si se
dreneaza in tancul de slop sau balastul murdar;
b) deversarea se va face la rata redusa, pina cind inaltimea
apei in fiecare tanc atince valoarea de apriximativ 20% din
inaltimea tancului;
c) rata pomparii va fi redusa, pentru a se evita aspirarea
petroluluide la suprafata apei, prin efectul de turbinare;
d) cind s-a atins aceasta treapta ofiterul responsabil va face
masuratorile necesare pentru a se asigura ca tancul de slop
poate primi intreaga cantitate de reziduri raamase in
tancurile de balast murdar.
Daca ulajul tancului de slop nu este suficient, acesta poate fi
partial descarcat, dupa care se face transferul din tancurile de balast,
prin intermediul pompelor de strip. In tancurile de slop va fi transferat
si continutul santinei din casa pompelor si al celorlalte santine
conectate la tubulatura de strip.
Deversarea balastului in danele petroliere este reglata de legislatia
nationala a fiecarui stat si are la baze normele IMO.
6. Descarcarea tancului de slop

Inaintea inceperii descarcarii, se va stabili indicatia data de catre

detectorul de interferenta apa/petrol, pentru determinarea corecta a

108
stratului de petrol. Se va avea in vedere faptul ca unele reziduri
petroliere pot sa acumuleze energie electrostatica, care trbuie
disipata inaintea inceperii operatiilor.
O atentie deoasebita se va acorda atunci cind deversarea este
supravegheata de un sistem automat.
La descarcarea tancului de slop, se va respecta procedura:
a) pentru pompare se va folosi o pompa de marfa, care va
functiona la turatie redusa, pina cind inaltimea apei va
ajunge la 20% din ianltimea tancului;
b) se opreste pompa, se verifica interfata apa/petrol, se
masoara ulajul si se recalculeaza inaltimea apei in tanc;
c) se incepe pomparea cu ajutorul pompei de strip, pina se
atinge nivelul predominant;
d) daca, la refulare, apare petrol inaintea atingerii nivelului
prestabilit sau daca monitorul indica concentratii care
depasesc limitele admise, se opreste pomparea;
e) atunci cind aceste fenomene au loc, continutul tancului va fi
lasat la o noua decantare, pentru un timp cit mai indelungat
inainte de a se repeta c si d.

7. Dispunerea sedimentelor

Inaintea sosirii navei in portul de incarcare, comandantul trebuie

sa informeze armatorul sau incarcatorul, de cantitatea totala de
reziduri de la bord. Manipularea rezidurilor se face prin urmatoarea
metoda:
a) pomaparea la terminalul de incarcare;
b) retinerea rezidurilor la bord si incarcarea noii marfi peste ele;
c) retinerea rezidurilor la bord, separat fat de marfa noua si
predarea lor la terminalul de descarcare, daca ezista facilitati de
primire; in unele situatii, pastrarea rezidurilor la bord poate fi
mai lunga de un voiaj.
Atunci cind se transposta marfuri petroliere, altele decit titeiul,
conditiile de calitate nu permit amestecarea rezidurilor cu marfa ce
urmeaza sa fie incarcata. In aceasta situatie, rezidurile vor fi predate
in instalatia de receptie de la uscat.
Dupa transportul unor produse albe, in special cele care contin
plumb, este necesar ca rezidurile provenite din acestea sa fie dispuse
separat de celelate reziduri.

109
 Cind se ivesc asemenea ocazii, comandantul navei trebuie sa
respecte instructiunile armatorului sau ale primitorului de marfa,
referitor la dipunerea rezidurilor.
In urma spalarii mecanice a cargotancurilor, in acestea trebuie sa
ramina o cantitate redusa de reziduri. Zonele in care s-au format
depozitele mari de reziduri vor fi spalate cu apa cu temperatura
ridicata, pentru a fi disipate mai usor si indepartate manual.
In acest mod, o parte din nisip, rugina si celelalte sedimente care
formeaza rezidurile pot fi transferate in tancul de slop.
Cantitatea redusa de sedimente ramase in cargotancuri, dupa o
spalare eficienta, este formata din nisip, rugina, apa sialte tipuri de
reziduri. Atunci cind sedimentele contin si petrol sau reziduri de
petrol, acestea vor fi pastrate la bord in containere speciale si vor fi
predate instalatiilor de receptie.

8. Tancuri de balast segregat

In conformitate cu normele Conventiei MARPOL / 73, toate navele

petroliere de 70000 tdw si mai mult vor fi echipate cu tancuri de
balast segregat, cu o capacitate suficienta pentru a exploata nava in
siguranta, fara sa fie necesara incarcarea de balast suplimentar, in
voiajul cu nava fara incarcatura la bord.
Balastarea suplimentara poate fi facuta, cazul in care comandantul
navei apreciaza, starea marii si a timpului ca fiind foarte rea, prin
introducerea de balast in cargotancuri. O asemenea operatiune va fi
inscrisa in „Registrul de hidrocarburi” – Oil Record Book (ORD), iar
balastul care sub incidenta normelor privind balastul murdar. La
manipularea acestui tip de balast, se va tine cont de recomandarile
facute anterior.
Continutul tancurilor de balast curat sau segregat poate fi deversat
in interiorul zonelor speciale si a celor 50Mm, numai dupa studierea
normelor locale privind conditiile de deversare a balastului curat, in
zona portului.
Supravegherea stricta a deversarii balastului este obligatorie, chiar
si in cazul in care deversarea se face intr-un sistem de control, in
special cind se dreneaza fundul tancului. Daca, la suprafata apei apar
urme de petrol, deversarea trebuie oprita imediat, iar resturile ramase
in tancuri vor fi stripuite si introduse in tancul de slop.
Apa de balast din SBT trebuie sa fie controlata vizual, inainte si in
timpul deversarii, pentru a se evita poluarea apei cu petrol.

110
 9. Responsabilitati

Responsabilitatea pentru punerea in practica a procedurilor

descrise anterior cad in sarcina:
a) navlositorului –care trebuie sa inculda in contractul de
navlosire o clauza privitoare la polita sa de prevenire a
poluarii mediului marin si sa ceara navei respectarea stricta
a prevederilor, atunci cind se folosesc procedurile de retinere
a rezidurilor la bord.
b) armatorul - care trebuie sa :
- coopereze cu navrositorul pentru asigurarea masurilor
de prevenire a mediului;
- asigure fiecarei dintre navele sale instructiuni detaliate,
bazate pe principiile si procedurile stabilite de catre
Ghid, pentru satisfacerea cerintelor Conventiei;
- sa fie el insusi satisfacut de modul in care au fost
respectate ecrintele de procedura;
- sa organizeze programe de instruirea si antrenarea
echipajelor, in privinta respectarii si realizarii
procedurilor.
c) comandantul – care trebuie sa se asigure ca echipajul navei
este bine antrenat, cunoaste si aplica corect procedurile
stabilite in Ghid. Tot el trebuie sa informeze armatorul si sa-i
ceara avizul asupra circumstantelor in care ar fi impiedicat sa
execute procedurile;
- comandantul va acorda aceeasi importanta la
completarea registrului de hidrocarburi, ca si in cazul
completarii Jurnalului de bord;
- inscrierile facute in ORB, trebuie sa fie exacte si facute
dupa executarea operatiunilor;
- dupa completarea oricarei sectiuni din ORB,
comandantul va semna, atestind prin aceasta ca nu au
fost calcate reglementarile privitoare la deversarile de
petrol.
Registrul de hidrocarburi (ORB) poate fi inspectat de catre orice
reprezentant oficial al oricarui guvern din tara in care opereaza nava.
In porturile de incarcare, Registrul poate fi inspectat de catre
reprezentantii terminalului, pentru asigurarea ca procedurile de
retinere au fost corect aplicate.

111
112