I. Definiţii.

Utilizări
Cuptorul industrial este o instalaţie energo-tehnologică în care prin acţiunea căldurii se
atribuie unui produs sau unui material anumite însuşiri fizice sau chimice necesare pentru
prelucrarea ulterioară sau pentru elaborarea lui ca produs finit. Utilizarea cuptoarelor în
industriile metalurgică, siderurgică şi constructoare de maşini este deosebit de răspândită.
Executând anumite funcţii tehnologice cuptoarele sunt agregate energetice complexe,
care consumă cantităţi mari de combustibil de calitate superioară. Consumul de combustibil al
cuptoarelor industriale ocupă unul din primele locuri în bilanţul general de combustibil al unei
ţări, utilizarea judicioasă a acestuia fiind o problemă de actualitate, cu atât mai mult cu cât preţul
combustibilului la scară mondială creşte.
II. CLASIFICAREA CUPTOARELOR INDUSTRIALE
În industrie există o mare varietate de cuptoare industriale, cu diferite destinaţii. Datorită
acestei mari diversităţi, o clasificare a cuptoarelor este dificilă şi de aceea, în momentul de faţă, nu
există o clasificare unanim acceptată a acestora. Există totuşi anumite caracteristici generale care
pot sta la baza unei clasificări.
1) După destinaţia tehnologică se deosebesc:
- cuptoare metalurgice (furnale pentru producerea fontei din minereu, cuptoare pentru
producerea oţelului, cuptoare pentru laminare);
- cuptoare pentru industria constructoare de maşini (pentru tratamente termice, pentru forje
etc.);
- cuptoare pentru obţinerea cimentului;
- cuptoare pentru arderea materialelor ceramice etc.
2) Funcţie de procesele care au loc în cuptoare, se deosebesc:
- cuptoare de topire şi de ardere, în care încărcătura care se prelucrează se încălzeşte până
la topire (furnale, cuptoare electrice, cuptoare cu creuzete, de topit sticla etc.);
- cuptoare de încălzire, la care materialul supus prelucrării se încălzeşte sub temperatura de
topire (recoacere, călire etc.);
- cuptoare de uscare (uscătoare). Datorită specificului lor, cuptoarele de uscare constituie
o grupă specială denumită uscătoare .

3) După regimul termic, se deosebesc următoarele tipuri de cuptoare:

- cu regim de temperatură şi cu regim termic constante în timp (cuptoare cu bazin pentru
topirea sticlei, cuptoare tunel cu funcţionare continuă);
- cu regim de temperatură constant şi cu regim termic variabil (cuptoare cu funcţionare
continuă şi încărcare intermitentă);
- cu regim de temperatură variabil şi cu regim termic constant (cuptoare circulare de tip
Hoffman);
- cu regim de temperatură şi cu regim termic variabile în timp (cuptoare cu funcţionare
intermitentă).
4) După sursa de căldură se deosebesc cuptoare:
- cu combustibil solid (în strat sau pulverizat);
- cu combustibil lichid; - cu combustibil gazos;
- cu mai mulţi combustibili (lichid şi gazos sau solid şi gazos);
- la care combustibilul face parte din încărcătură (de exemplu convertizoare, cuptoare
pentru ars minereuri cu conţinut de sulf etc.);
- electrice.
5) După modul de transmisie a căldurii:
- cuptoare în care căldura se transmite materialului supus prelucrării datorită arderii
combustibilului solid care se amestecă cu materialul. Căldura se transmite materialului de
la combustibilul incandescent (prin radiaţie şi conducţie termică) şi de la gazele de ardere
(prin radiaţie şi convecţie). Din această categorie fac parte majoritatea cuptoarelor
verticale (furnale, cubilouri, cuptoare de ars var etc.);
- cuptoare în care căldura se transmite materialului supus prelucrării de la gazele de
ardere. Acestea se mai numesc cuptoare cu flacără.
- cuptoare în care căldura se transmite materialului prin pereţii camerelor sau ai vasului
în care se află materialul. Transmisia căldurii către material se face mai ales prin radiaţie
de la pereţii camerelor sau vaselor, prin conducţie, dacă materialul vine în contact cu
pereţii vasului şi prin convecţie de la gazele aflate în cameră.
- cuptoare în care căldura se degajează în materialul supus prelucrării datorită reacţiilor
exoterme. În aceste cuptoare, particulele de material care intră în reacţie (a căror
temperatură creşte), transmit căldura particulelor alăturate, prin radiaţie şi conducţie.
- cuptoare electrice, în care căldura se transmite materialului prin radiaţie de la un arc
electric sau de la o rezistenţă, prin conducţie de la rezistenţă, prin convecţie şi radiaţie de
la gazele încălzite de rezistenţă, prin radiaţie şi conducţie de la pereţii încălziţi de o
rezistenţă şi prin trecerea curentului electric direct prin material.

III. ANALIZA ENERGETICĂ A CUPTOARELOR

Bilanţul termic al cuptoarelor cu combustibil

Determinarea necesarului (consumului) de combustibil pentru desfăşurarea unui proces este o
etapă importantă în proiectarea unui cuptor industrial deoarece, în funcţie de acesta, se
dimensionează instalaţia de producere a căldurii şi instalaţia de evacuare a fazei gazoase rezultate
din ardere. Calculul consumului energetic se efectuează prin întocmirea bilanţului termic.
Diagrama de bilanţ termic oferă o imagine fidelă a modului în care trebuie să funcţioneze un
cuptor, dacă este vorba de un proiect nou - bilanţ termic teoretic, sau a modului în care
funcţionează un cuptor după o anumită perioadă de exploatare - bilanţ real, dacă se efectuează
aşa-zisa ridicare de bilanţ termic, pe baza măsurării parametrilor de funcţionare .
Bilanţul termic se efectuează fie orar (de exemplu, la cuptoarele de încălzire cu funcţionare
continuă), fie pe un ciclu tehnologic (exemplu, la cuptoarele de topire şi la cele de încălzire cu
funcţionare discontinuă). Pentru întocmirea bilanţului termic al unui cuptor este necesar să se
stabilească, în primul rând, conturul bilanţului. Pentru cuptoarele fără instalaţie de recuperare,
conturul bilanţului corespunde limitei exterioare a spaţiului de lucru.
Pentru cuptoarele dotate cu instalaţii de recuperare care reintroduc în spaţiul de lucru toată căldura
recuperată, se stabilesc două contururi:
a) un contur care cuprinde spaţiul de lucru şi recuperatorul, luate împreună, contur în care căldura
recirculată nu apare ca intrare;
b) un contur care cuprinde separat recuperatorul.
Pentru cuptoarele dotate cu instalaţii de recuperare care trimit căldura recuperată în afara
cuptorului, se stabilesc două contururi de bilanţ:
a) un contur care cuprinde spaţiul de lucru al cuptorului;
b) un contur care cuprinde separat recuperatorul.
Pentru cuptoarele dotate cu instalaţii de recuperare care reintroduc în spaţiul de lucru numai o
parte din căldura recuperată şi livrează în afară o altă parte din aceasta, indiferent dacă recuperarea
se face într-unul sau în mai multe recuperatoare, se stabilesc următoarele contururi:
a) un contur pentru spaţiul de lucru, în care se consideră ca intrare căldura recirculată;
b) câte un contur pentru fiecare recuperator în parte, dacă există mai multe recuperatoare separate.
Elementele bilanţului termic al unui cuptor se măsoară în [kJ/h], [kJ/ciclu] sau [kJ/u.p.p] (u.p.p -
unitatea de produs). Transformarea cantităţilor de căldură măsurate sau calculate în [kJ], în unitatea
de măsură admisă se face cu relaţia:

unde Q' este cantitatea de căldură exprimată în kJ; Q - cantitatea de căldură exprimată în
kJ/u.p.p;
Pp - producţia exprimată în u.p.p
Ecuaţia generală a bilanţului termic este: Qi  Qc
în care Qi este cantitatea de căldură furnizată spaţiului de lucru;
Qc - cantitatea de căldură consumată efectiv pentru desfăşurarea procesului din spaţiul de lucru
al cuptorului.

în care Pci(r) este puterea calorică reală a cocsului, care ţine seama de randamentul arderii
acestuia;
k- conţinutul de carbon al cocsului, în %; K- consumul specific de cocs, în kg cocs/kg produs
finit;
P - producţia orară de material finit, în kg/h.

2) Căldura fizică a combustibilului, se exprimă prin relaţia:

în care tcb este temperatura combustibilului, în °C; ccb - căldura specifică a combustibilului, în kJ/kgk sau
kJ/m3 NK.
3) Căldura fizică a aerului de combustie, Qf.a

unde va este volumul specific real de aer de combustie, în m3 N/kg; ta - temperatura aerului, în
°C;
Cpa - căldură specifică a aerului la ta , în kJ/m3 NK.
Preîncălzirea combustibilului sau (şi) a aerului de combustie este impusă fie de procesul
tehnologic, în scopul obţinerii unor temperaturi de ardere mai înalte, fie de necesitatea reducerii
consumului de combustibil, aceasta din urmă însă, numai dacă cele două componente se
preîncălzesc cu ajutorul căldurii recuperate din gazele de ardere evacuate de la acelaşi cuptor
(adică fără alt efort energetic).
4) Căldura fizică a materialului care se prelucrează, Qf *m

în care M este masa de material prelucrat orar, în kg/h; tm - temperatura materialului, °C; cm - căldura
specifică a materialului introdus în cuptor, la tm, în kJ/kgK. Observaţie. Dacă încărcătura este
neomogenă (compusă din mai multe materii prime ca în cazul cuptorului de topire) se poate scrie
relaţia:

în care M1...,Mn sunt masele componentelor încărcăturii, în kg/h; c1...cn - căldurile specifice ale
componentelor, la temperaturile lor.

5) Căldura fizică a materialelor auxiliare, Qf*aux , folosite în scop tehnologic - abur, fondanţi, atmosferă
controlată, medii solide sau lichide pentru tratament termic - sau elemente de fixare şi susţinere:
suporturi, rasteluri, mufle, coşuri, cutii, vagonete, se exprimă prin relaţia:

unde Maux. este masa elementului auxiliar, în kg/h, caux- căldura specifică a elementului auxiliar, la
temperatura taux, în kJ/kgK.
6) Căldura fizică a zidăriei cuptorului, Qf z . Se ia în consideraţie la cuptoarele cu funcţionare discontinuă
(termic şi tehnologic), când la reluarea ciclului de încălzire (topire), zidăria are temperatura mai înaltă
decât a mediului ambiant şi se exprimă prin relaţia:

în care Mz(i) este masa stratului i de zidărie, în kg; tz(i) - temperatura medie a stratului i, în °C; cz(i) -
căldura specifică a materialului din stratul i, la temperatura tz(i), în kJ/kgK; c  - durata totală a ciclului
tehnologic, în h.
IV. Bilanţul termic al cuptoarelor electrice
Fig.1.
Indicatori de eficienţă energetică
Orice cuptor industrial este caracterizat de anumiţi indicatori de eficienţă energetică care rezultă
în urma întocmirii bilanţului termic teoretic sau real. Aceştia se grupează în randamente şi consumuri
specifice.
UNIVERSITATEA DIN PETROŞANI
FACULTATEA DE INGINERIE MECANICĂ ŞI
ELECTRICĂ

CUPTOARE INDUSTRIALE

Coordonator, Masterand: Toma Ioan

Conf.dr.ing. Doșa Ion Grupa: CFAC 21

Petroşani - 2019