Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I.1.1. Cuptorul de cărămidă, numit şi cuptorul de pământ, este tipul cel mai vechi, care
se mai foloseşte în unele din brutării, cu deosebire în cele săteşti. Pentru încălzire,
combustibilul (motorină, combustibil special sau gaze) se arde în camera de coacere cu
ajutorul injectorului.
Cuptorul are, de obicei, o singură vatră (mai rar două vetre suprapuse), în
suprafaţă de 8-16 metrii pătraţi. Încălzirea cuptorului durează 35-40 minute, poziţia
injectorului modificându-se de câteva ori pentru ca flacăra să încălzească mai uniform
vatra şi bolta. Apoi se întrerupe arderea, se pun tufecurile (capacele canalelor de fum),
spre a nu se pierde căldura, se şterge vatra cu pămătuful umed, se umezeşte camera de
coacere prin aruncarea unei cantităţi de 1-21 apă pe boltă(după care se ţine câtva timp uşa
închisă pentru uniformizarea temperaturii). După această pregătire, folosind lopata de
copt, se încarcă vatra cu aluat, alcătuindu-se rânduri longitudinale, începând din fundul
cuptorului, apoi se formează din nou abur şi se închide uşa pentru coacerea aluatului.
După coacere pâinea se scoate din cuptor, apoi ciclul se repetă.
Cuptoarele de acest tip prezintă avantajul că realizează un astfel de regim de
coacere încât pâinea are gust plăcut şi aromă superioară, în special în cazul produselor de
masă mare(2-3 kg). Ca dezavantaje, cuptorul are productivit
productivitate
ate redusă şi necesită multă
muncă pentru deservire.
I.1.2. Cuptorul Dampf deşi este un tip destul de vechi, se utilizează frecvent în unităţile
de capacitate mică şi mijlocie.
Corpul 1 al cuptorului închide camerele de coacere 2, dotate cu uşi basculante 3.
Încălzirea camerelor de coacere se obţine prin arderea combustibilului într-un focar 10
amplasat lateral cu cuptorul, folosind un injector 9 în cazul combustibilului lichid, sau un
arzător în cazul combustibilului gazos, ori un grătar şi suflantă în cazul cărbunilor.
1
Gazele de ardere încălzesc unul din capetele ţevilor de aburi 4 care sunt aşezate în
rândul sub bolta şi vatra fiecărei camere de coacere, iar apoi se evacuează prin canalul de
fum 7. Aceste ţevi de presiune, cunoscute sub denumirea de ţevi Perkins, sunt de
construcţie specială din oţel tras, închise la ambele capete prin sudură, şi au circa o treime
din volumul lor plin cu apă distilată. Capetele scurte ale ţevilor se găsesc în zona de
ardere a combustibilului şi se încălzesc până la temperatura de 800-1000 grade Celsius,
datorită cărui fapt apa din ele se transformă, parţial, în abur supraîncălzit, cu temperatura
de circa 350 grade. Trecând în spaţiul liber al ţevilor (care se află în camera de coacere),
aburul se condensează, cedând căldura. Apa de condensare se scurge înspre capătul din
focar al ţevilor, datorită înclinării de 2-3 grade pe care acestea o au. Fenomenul descris,
repetându-se, face să se încălzească continuu camera de coacere şi să se menţină la
temperatura necesară. Controlul temperaturi se face cu ajutorul pirometrului sau al
milivoltmetrului cu care este înzestrată fiecare cameră de coacere.
Pentru formarea aburului în camerele de coacere cuptorul dispune de o instalaţie
de aburire, compusă dintr-o placă de vaporizare 8 aşezată în cuptor (la capătul din fund al
vetrelor) şi o conductă care pulverizează apa deasupra plăcii. Aburul în exces se
evacuează prin nişte canale 6 dotate cu şubere de obturare şi deschidere, care se
manevrează de către cocător prin intermediul unor pârghii şi lanţuri de mânere 5.
Scheletul cuptorului se construieşte din cărămidă presată, ciment şi armătură metalică. În
prezent, se realizează astfel de cuptoare (de capacitate mică) în carcasă metalică. Vatra
este făcută din plăci de şamotă sau beton aşezate pe profile de oţel cornier, având o
înclinare de 3 grade înspre uşa de încărcare, pentru uşurarea aşezării bucăţilor de aluat şi
controlării pâinii în timpul coacerii. Înălţimea camerei de coacere este de 240 mm.
Cuptoarele Dampf se construiesc, în mod frecvent, cu câte două vetre şi mai rar
cu trei, având dimensiunile corespunzătoare pentru realizarea unei productivităţi de 7 şi,
respectiv, 10 t pâine în 24 h, sau 2.5 t în cazul cuptoarelor mici (în carcasă metalică).
Deservirea cuptorului Dampf este similară cu a celui de cărămidă, cu deosebirea
că încălzirea se face în mod continuu, iar umezirea camerei de coacere după încărcarea
vetrei, prin deschiderea robinetelor de aburire, permiţându-se, astfel, pătrunderea apei la
plăcile de vaporizare.
Avantajele folosirii acestui tip de cuptor, comparativ cu cuptorul de cărămidă, sunt:
productivitate mărită, coacere uniformă, consum redus de combustibil, igienă superioară
a produselor.
I.2.1. Cuptorul-tunel cu bandă reprezintă un tip mai nou de cuptor pentru pâine fabricat
în ţară şi care este utilizat în toate întreprinderile mari.
El se compune dintr-o carcasă metalică cu pereţi dubli şi izolaţie termică, în interiorul
căreia se află camera-tunel pentru coacere, cu înălţimea de 240 mm. Banda-vatră, care se
sprijină pe roţile de capăt (una fiind de acţionare), transportată cu ramura superioară
aluatul prin camera de coacere, pâinea coaptă evacuându-se automat pe banda
2
transportoare. Pentru acţionarea vetrei se foloseşte motorul electric şi sistemele
corespunzătoare de transmitere a mişcării.
Încălzirea cuptorului se realizează prin recircularea gazelor calde, care din
focarele, unde se arde combustibilul cu injectoarele, sunt trimise cu ajutorul
ventilatoarelor într-o serie de canale montate la partea superioară şi inferioară a camerei
de coacere, alcătuind trei zone termice (A,B,C). O parte din gaze se recirculă,
amestecându-se cu gazele calde nou formate (ceea ce duce la economisirea de
combustibil), iar restul se evacuează la coş. Cuptorul este dotat cu ferestre de control
pentru urmărirea coacerii, precum şi cu o serie de şubere pentru reglarea admisiei gazelor
arse în cele trei zone termice.
Aluatul trece din dospitorul final pe o bandă textilă scurtă care alimentează vatra
cuptorului în mod continuu. La începutul primei zone de coacere se face umezirea cu
ajutorul unui distribuitor de abur, realizându-se faza iniţială de coacere, iar în cele două
zone următoare se continuă şi definitivează coacerea.
Durata coacerii se reglează prin modificarea vitezei benzii-vatră, în acord cu care
se sincronizează productivitatea întregii linii de fabricaţie. Viteza este indicată de un
tahometru special.
Cuptorul-tunel se construieşte cu productivitatea de 20 şi 10 t/24 h, iar în ultima
vreme de 2.5 de 5 şi chiar 30 t/24h, cele de capacitate mică fiind încălzite şi prin
rezistenţe electrice. Unele dintre cuptoare sunt dotate cu instalaţii pentru recuperarea
căldurii din gazele arse, economisindu-se, astfel, o parte din combustibilul utilizat pentru
coacere.
Avantajele principale pe care le prezintă cuptoarele-tunel sunt: productivitate
mare, completa mecanizare şi automatizare a operaţiilor (ceea ce permite obţinerea
produselor de calitate uniformă), uşurează munca, îmbunătăţesc în mod substanţial
condiţiile igienico-sanitare, ocupă spaţiu mic pentru amplasare şi deservire. În schimb,
aceste cuptoare necesită o întreţinere atentă, mai ales privind echipamentul de
automatizare.
3
CAPITOLUL II
4
În acest scop, înainte de punerea în stare de funcţionare se verifică starea
sistemului de încălzire, a automatelor pentru controlul temperaturii şi duratei se coacere,
a vetrei - bandă, mecanismelor de antrenare, starea injectoarelor.
La începerea lucrului, după aprinderea injectoarelor se face încălzirea treptată a
cuptorului, pe durata căreia banda-vatră circulă prin camera de coacere timpul necesar.
Încălzirea vetrei cu bucăţi de aluat se face ritmic, în timpul prescris, prin aşezarea lor cu
atenţie, păstrându-se distanţa normală dintre bucăţi, care garantează coacerea uniformă şi
evitarea obţinerii de pâine lipită sau cu crăpături laterale.
La descărcarea pâinii coapte se controlează ca produsele să se desprindă corect de
pe vatră şi să nu se aglomereze la punctul de deversare, ori să se strivească prin prinderea
între banda colectoare şi marginile jgheabului de ghidare.
Oprirea cuptorului la sfârşitul săptămânii, sau pentru reparaţii necesară mai întâi
oprirea injectoarelor; vatra trebuie să continue mişcarea până când temperatura interioară
a camerei de coacere coboară la aproximativ 120 grade Celsius.
5
Cuptoarele tunel se produc conform unui principiu clasic, dar căruia i se adaugă
un design personal caracteristic fiecărui cuptor prin cerinţele specifice şi din această
cauză nici un cuptor tunel nu este la fel. Aceste cuptoare oferă o flexibilitate unică şi care
poate fi utilizată pentru toate tipurile de produse. Un cuptor constă într-un număr de zone
de încălzire diferite, fiecare având o regulare separată căldurii superioare şi a celei
inferioare. Această facilitate oferă setarea optimă pentru curbura de căldură necesară
fiecărui produs Se utilizează frecvent în unităţile cu capacitate mare de producţie. Este un
cuptor cu funcţionare continuă şi se compune dintr-o carcasă metalică izolată termic,în
interiorul căreia se află tunelul de coacere prevăzut cu o bandă transportoare care
trasportă aluatul din camera de coacere. Cuptoarele tunel sunt încălzite electric sau direct
prin combustibil ars conform cerinţelor clientului. Pot fi adaptate pentru diferite tipuri de
benzi; exemplu banda de plasă bobinată fin sau larg, benzi solide de oţel, benzi de panză
metalică sau piatră de temelie. Întinderea maximă a cuptoarelor cu bandă de panză
metalică este de 4 metri. Dimensiunea fiecărui tunel depinde de capacitatea rezultată în
urma cerinţelor clientului, şi traseul condiţiilor de bază. Cuptoarele tunel sunt realizate în
2 versiuni de bază depinzând de intervalul de temperatură pentru care sunt realizate:
exemplu temperatura normală până la 350 °C. Cuptoare tunel Sveba-Dahlen sunt
renumite pentru fiabilitatea lor şi costurile de întreţinere scăzute.
Elemente componente :
1 -corpul cuptorului;
2 -camere de coacere;
3 -incinta interioara;
4 -zona de încarcare;
5 -zona de descarcare;
6 -zona de mânuire;
7 –cuva;
8 -dispozitiv de transport;
9 -cale de rulare;
10 –transportor;
11 -podeaua cuptorului;
12 –celule;
13,14 -peretii laterali;
15 -usa de acces;
16 -mecanism electric de sustinere a usii;
17 –deflector;
18 -dispozitive de emisie de microunde;
19 -grup de producere a fluxului de aer comprimat;
20 –rezistente;
21 –turbina;
22 -motorul turbinii;
23 -retea deflectoare;
24 –injector;
Aceste cuptoare sunt utilizate în special pentru arderea produselor ceramice. După
forma canalului de lucru ele pot fi: cu canal drept (figura 1) sau cu canal circular.
6
Fig. 1 Schema de funcţionare a unui cuptor tunel
1.vatră mobilă ;2.grinzi metalice ;3.tambur motor ;4.tambur de intindere ;5.glisieră ;6.rola
de reglare unghi înfăşurare ;7.reductor ;8.suport motor-reductor ;9.role ;10.şine ;11,12,13.
Sistem de deplasare cărucior ;14.groapă tehnologică ;15.arzătoare ;16.focare ;17.cameră
7
de amestec ;18.conducte gaze calde ;19.distribuitoare stanga-dreapta ;20.canale verticale
de distribuţie sus-jos ;21.divizoare de flux ;22.ţevi schimbatoare de caldură ;32.colectoare
de flux ;24.colectoare de gaze uzate ;25.canal magistral ;26.ventilator ;27.conductă
evacuare ;28.conductă recilculare ;29,30,31.clapetă reglare debit pe zone
8
reglare debit ;12.traseu colectare gaze ;13.ventilator circulaţie gaze ;14.conductă evacuare
gaze ;15,16.conducte curaţire cu aer traseu ;17.cameră de coacere ;18.canal central
9
CAPITOLUL III
10
Succesiunea operaţiilor principale ale procesului de panificaţie
11
c. prepararea aluatului în două sau trei faze, conform procesului tehnologic
stabilit;
d. prelucrarea aluatului fermentat, prin divizarea în bucăţi a acestuia, premodelarea
şi modelarea bucăţilor de aluat, fermentarea finală (dospirea), eventual
condiţionarea (crestarea, marcarea, spoirea) bucăţilor;
e. coacerea şi finalizarea coacerii, cu eventuala pulverizare cu apă a produselor
finite pentru a împiedica încreţirea cojii.
În practică, pe baza operaţiilor tehnologice expuse şi a posibilităţilor fiecărei
unităţi productive, acestea îşi concep schema tehnică proprie în care se reprezintă
modul de desfăşurare a fluxului tehnologic corespunzător produselor ce se doresc a
fi realizate. În figura de mai jos se prezintă o variantă de schemă tehnologică mixtă, cu
flux continuu, complet mecanizată
Părţile componente :
1.celulă de siloz;2.cernător; 3.cântar automat; 4.ciclon; 5.dozator de făină; 6.dizolvator de
sare; 7.dozator de saramură; 8.dozator pentru drojdii; 9.dozator apă; 10.frământâtoare;
11.cameră de fermentare; 12.răsturnător; 13.maşină de divizat; 14.maşină de premodelat;
15.dospitor; 16.maşină de laminat şi rulat; 17.cuptor tunel; 18.cărucior stivuitor produse
finite.
12
BIBLIOGRAFIE
13
CUPRINS
Capitolul I. Tipuri de cuptoare în panificaţie…………………………………1
Bibliografie……………………………………………………………………… 13
14