T.P.C.P.A.

Curăţarea produselor vegetale

2.1.Scopul lucrării
Însuşirea de către studenţi a metodelor de curăţare a impurităţilor precum şi
calculul puterii necesare acţionării maşinilor de curăţat.

2.2.Generalităţi

Materiile prime, în majoritatea lor, conţin impurităţi ce se pot grupa în corpuri

aderente, ca pământ, nisip umed etc. Şi neaderente, ca pietre, paie, resturi lemnoase
sau metalice, ce rămân în produse din timpul recoltării sau al transportului.
Pentru ca aceste corpuri să nu se transmită produsului finit sau să nu deterioreze
maşinile cu care se prelucrează materiile prime, se îndepărtează prin operaţiile de
sortare sau de spălare.
Depunerile de nămol sau pământ de pe suprafaţa materiilor prime se
îndepărtează în operaţia de spălare.

Cerințele impuse mașinilor de curățat sunt următoarele:

- Îndepărtarea impurităţilor în proporţie de 90%;
- Să nu vatăme produsele curăţite;
- Să fie adaptabile la o gamă cât mai largă de produse;
- Productivitatea lor să fie mai mare iar consumul specific de energie să fie
redus.

Mașinile și instalațiile de curățat se pot clasifica astfel:

a) După destinaţie:
a. Maşini pentru curăţirea cerealelor:
i. Maşini cu site şi curent de aer;
ii. Maşini de curent de aer şi magneţi;
iii. Maşini cu magneţi.
b. Maşini pentru curăţirea rădăcinoaselor şi tuberculiferelor:
i. Maşini pentru curăţat pe cale umedă;
ii. Maşini pentru curăţat pe cale mixtă.
b) După mod de lucru:
i. Cu acţiune continuuă;
ii. Cu acţiune periodică.
c) După felul organelor de lucru:
i. Cu ax cu came;
ii. Cu melc oblic;
iii. Cu disc rotativ;
iv. Cu tobă rotativă;
v. Speciale.
 Prin operaţia de spălare se elimină impurităţile şi se reduce în mare parte reziduu
de pesticide şi microfloră. O spălare de bună calitate are aproximativ aceeaşi eficienţă
cu tratarea termică la 100oC, timp de 2...5 minute.
Obiectivele care se realizează prin spălare sunt:
- Îndepărtarea contaminanţilor care constituie un pericol pentru sănătatea
consumatorilor sau sunt inacceptabili din punct de vedere estetic;
- Reducerea încărcării microbiologice care condiţionează eficacitatea
procesului de industrializare şi calitatea produsului.

Cele mai importante metode de spălare utilizate sunt:

 înmuiere,
 stropire,
 flotaţie,
 barbotare
 metode combinate de spălare.

Spălarea prin înmuiere este metoda cea mai simplă de curăţire umedă şi constă în
menţinerea produsului în apă un anumit timp, până când impurităţile aderente se
înmoaie fiind ulterior îndepărtate împreună cu apa.
Acest tip de spălare este o operaţie preliminară, eficienţa ei fiind îmbunătăţită prin
mişcarea apei faţă de produs (cu ajutorul unor agitatoare) sau prin deplasarea
produsului faţă de agentul de spălare. De asemenea, pentru o bună înmuiere şi
dizolvare a impurităţilor se procedează la încălzirea apei de spălare, la utilizarea
detergenţilor, în special pentru produse contaminate cu reziduuri de substanţe chimice,
precum şi la clorinarea apei, ce duce la micşorarea încărcăturii microbiologice.
Spălarea prin stropire este metoda cea mai folosită de curăţire umedă, suprafaţa
produsului fiind supusă acţiunii unor jeturi de apă.
Eficienţa spălării prin stropire depinde de presiunea apei utilizate, de debitul de apă,
de temperatura apei, de distanţa dintre produs şi dispozitivul de stropire, de timpul de
expunere a produsului la stropire, precum şi de numărul de jeturi utilizate.
Spălarea prin flotaţie se bazează pe diferenţa dintre viteza de sedimentare a
diferitelor particule dintr-un amestec supus curăţirii. Se poate utiliza la mazăre, mere,
etc.) concomitent cu spălarea efectuându-se atât sortarea (separarea elementelor
putrede, seci), cât şi separarea impurităţilor neaderente.
Spălarea combinată realizează spălarea materiilor prime utilizând mai multe din
metodele descrise anterior. Cel mai adesea se combină înmuierea cu stropirea.

Pentru separarea boabelor de cereale de seminţele de buruieni, de corpuri

uşoare, praf, pleavă etc. Se folosesc de obicei maşinile cu site şi curent de aer.
Impurităţile metalice sunt reţinute cu ajutorul unor magneţi.
Pentru ca separarea impurităţilor să se facă bine este necesar ca viteza de
deplasare a cerealelor pe lângă magneţi să nu fie mai mare de 0,5 m/s iar stratul de
cereală să nu depăşească 10...12 mm.
 Fig. 2.1. Mașină electromagnetică de productivitate mare:
1 – coș de alimentare; 2 – bandă transportoare; 3 – electromagnet;
4 – coș de recepție cereale; 5 – coș de recepție impurități metalice.

Maşini de spălat cu ax cu came

Nutreţurile se curăţă datorită frecării între ele, frecării cu camele, paletele şi sita
şi datorită apei din jgheab. Nutreţurile curate sunt preluate de elevatorul cu cupe.
Aceste maşini sunt potrivite pentru curăţarea unor cantităţi mari de nutreţuri
rădăcinoase şi tuberculifere.

Fig. 2.2. Mașina de spălat cu ax cu came:

1 – coș de alimentare; 2 – jgheab semicilindric; 3 – guri pentru scurgerea apei și a
impurităților; 4 – sită; 5 – roată de curea; 6 – came; 7 – palete.

Productivitatea maşinii se stabileşte cu relaţia:

V 
Q u [kg/s], (2.1)
T
unde: Vu – volumul util al maşinii, m3; ρ- densitatea materialului supus curăţării, kg/m 3;
T– durata unui ciclu de spălare, s.

Volumul util al jgheabului se stabileşte cu relaţia:

  R2
Vu   L  [m3], (2.2)
2
unde: R- raza jgheabului, m; L- lungimea jgheabului, m; α- coefficient de umplere (
  0,75...0.80 ).

Puterea necesară pentru acţionarea maşinii se stabileşte cu relaţia:

 Q g L
P [kW], (2.3)
10 3
unde: Q- productivitatea maşinii, kg/s; g- acceleraţia gravitaţională, g  9,81 m/s2;
L-lungimea jgheabului, m;  - coeficient de rezistenţă ce depinde de productivitatea
maşinii (   0,2 ptr. 4 t/h şi   0,3 ptr 6 t/h);  - randamentul instalaţiei (   0,8 ).

Maşina de spălat cu melc oblic

Maşina execută pe lângă spălare şi transportul materialului la maşina de tocat
sau cazanul de opărire. Materialul introdus prin gura de alimentare este preluat de melc
care îl ridică la gura de descărcare. În timpul transportului, datorită frecării de jgheabul
şi elicea melcului, precum şi datorită circulaţiei în contracurent a apei introdusă de
robinet are loc curăţarea produselor. Evacuarea impurităţilor trecute prin grătar se face
prin gura de descărcare.

Fig.2.3. Mașina de spălat cu melc oblic:

1 – gură de alimentare; 2 – melc; 3 – gură de descărcare;
4 – robinet; 5 – grătar; 6 – gură de descărcare.

Productivitatea maşinii se determină cu relaţia:

Q  V    [kg/s], (2.4)
unde: Vu – volumul de material evacuat de melc la o rotaţie de 1 rad, m 3:
D2  d 2
Vu  p [m3], (2.5)
8
unde: D – diametrul spirei melcului, m; d- diametrul axului melcului, m; p- pasul
melcului, m; ω- viteza unghiulară de rotaţie a melcului, rad/s; ρ- densitatea materialului.
Puterea de acţionare a maşinii se stabileşte cu relaţia:
Q g L
P [kW], (2.6)
10 3
unde: Q- productivitatea maşinii, kg/s; g- acceleraţia gravitaţională, g  9,81 m/s2;
L-lungimea jgheabului, m;  - coeficient de rezistenţă ce depinde de productivitatea
maşinii (   0,2 ptr. 4 t/h şi   0,3 ptr 6 t/h);  - randamentul instalaţiei (   0,8 ).

Maşina de spălat cu disc rotativ

 Fig.2.4. Mașina de spălat cu disc rotativ:
1 – cilindru; 2 – disc rotativ; 3 – transmisie;
4 – duș; 5 – resort; 6 – șubăr; 7 – canal circular.

Materialul de curăţat se introduce în cilindru pe discul rotativ, acţionat prin

intermediul unei transmisii. Datorită frecării între ele a particulelor şi jetului de apă
produs de duş are loc curăţarea. Materialul se evacuează învingând tensiunea
resortului şi deschizând şubărul datorită forţei centrifuge care îl împinge spre periferia
cilindrului. Apa reziduală şi impurităţile se evacuează printr-un canal circular prevăzut cu
grătar.
Productivitatea maşinii se determină cu relaţia:
Q V  [kg/s], (2.7)
unde: V – volumul de material evacuat în unitatea de timp, m 3/s:
V  a  b  v   0  1   2 [m3/s], (2.8)
unde: a, b– dimensiunile gurii de evacuare, m; v- viteza de evacuare a materialului, m/s;
ϕ0- coeficient ce tine seama de golurile dintre particulele de material, ϕ1- coeficient ce
tine seama de frecarea dintre particulele de material şi suprafeţele cu care vin în
contact în timpul procesului de lucru, ϕ2- coeficient ce tine seama de uniformitatea
alimentării maşinii cu material, ρ- masa volumică a materialului, kg/m3 (ρ=640...770
kg/m3 ptr cartof, ρ=370...700 kg/m3 ptr sfeclă, ρ=500...550 kg/m3 ptr morcov).
Puterea de acţionare a maşinii se stabileşte cu relaţia:
F  f v
P [kW], (2.9)
10 3
unde: F- forţa cu care apasă materialul asupra discului, N; f- coeficient de frecare;
v-viteza periferică a discului, m/s;  - randamentul instalaţiei (   0,8 ).

Maşina de spălat cu tobă rotativă

Această maşină poate realiza procesul de lucru contiuu sau intermitent şi pot
curăţa produsele pe cale umedă sau uscată.
 Fig.2.5. Mașina de spălat cu tobă rotativă:
1 – coș de alimentare; 2 – tobă rotativă; 3 – jgheab cu apă;
4 – paletă; 5 – tobă rotativă de curățire fină; 6 – jgheab cu apă;
7 – paletă; 8 – guri de evacuare.

Materialul de curăţat este descărcat în coşul de alimentare 1, care îl introduce în

toba 2, realizată din vergele. Toba se roteşte în interiorul jgheabului 3, în care se află
apa. Datorită frecării între particule, frecării cu vergelele şi prezenţei apei se face o
curăţire grosieră a materialului. Paleta 4 conduce materialul din toba 2 în toba 5 de
curăţare fină care lucrează la rândul ei într-un jgheab 6 cu apă. Materialul spălat este
scos din maşină prin intermediul paletei 7. Apa din jgheaburi în care se adună
impurităţile este periodic evacuată prin deschiderile 8. În cazul curăţirii uscate lipseşte
apa din jgheaburi.