ÎNDRUMAR DE

LABORATOR
 EVALUARE

I. Test de laborator (cu pondere 20%)

II. Documentație specifică tematicii disciplinei, (pondere 20%), predată electronic și susținută.
Aceasta vizează un studiu personal pentru un material de construcție, la alegere.
Structură orientativă:
1. Generalități (istoric, avantaje, dezavantaje, clasificare).
2. Fabricare (materii prime, tehnologie, ambalare și transport).
3. Caracteristici fizico-chimice și mecanice.
4. Standarde și reglementări tehnice în vigoare.
5. Produse utilizate în construcții.
6. Referințe bibliografice.
III. Fișe de laborator

1
 CUPRINS

1. Prezentarea laboratorului și a listei de lucrări. Instructaj de protecția muncii.

2. Caracteristici fizice ale materialelor de construcții: masă, greutate, volum real pentru materiale
compacte, respectiv poroase, volum aparent, densitate reală, densitate aparentă, densitate în
grămadă în stare îndesată și afânată, compactitate, porozitate.

3. Comportarea materialelor de construcții la acțiunea apei: umiditate, absorbție de apă, volum de

goluri. Suprafața specifică (permeabilimetrul Blaine). Rezistențe mecanice.

4. Caracteristicile fizico-mecanice ale ipsosului.

5. Caracteristicile fizico-mecanice ale varului.

6. Caracteristicile fizico-mecanice ale cimentului.

7. Caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor ceramice.

8. Caracteristicile fizico-mecanice ale agregatelor. Calculul amestecului optim de agregate (metodele:

grafică, experimentală, a sorturilor, a aproximațiilor succesive).

9. Calculul compoziției betonului (rețeta de beton). Caracteristicile fizico-mecanice ale betonului

proaspăt.

10. Caracteristicile fizico-mecanice ale betonului întărit.

11. Determinarea proprietăților materialelor prin metode nedistructive: ultrasonice de impuls,

mecanice cu amprentă, mecanice cu recul.

12. Încercarea la tracțiune a oțelurilor de construcții.

13. Determinarea proprietăților bitumurilor: ductilitate, punct de înmuiere, punct de picurare [1].

2
 1. PROTECȚIA MUNCII
Cuprinde totalitatea măsurilor ce trebuie să fie luate astfel încât munca să se desfășoare în condiții
normale și accidentele și îmbolnăvirile profesionale să poată fi prevenite.

Diferențiat, în funcție de specificul muncii în fiecare ramură, s-au elaborat o serie de principii de
activitate cuprinse în normele departamentale de protecția muncii. Pentru activitatea din industria
chimică și a materialelor de construcții acestea sunt obligatorii, inclusiv în activitatea de cercetare și
proiectare.

Instruirea studenților în domeniul securității muncii se va face pe grupe de către personalul didactic
care efectuează lucrările de laborator. Acest instructaj are valabilitate pe toată perioada anului
universitar. După prelucrarea normelor de tehnica securității muncii, studentul are obligația de a
semna ”Fișa colectivă de instructaj”.

- Depozitarea substanțelor chimice trebuie făcută în strictă securitate și nu vor fi scoase din
incinta laboratorului. De asemenea în laborator nu se vor efectua experimente neautorizate.
- Intrarea în laborator se va face doar în prezența cadrelor didactice. Se va urmări dacă
atmosfera laboratorului nu este încărcată cu gaze toxice sau inflamabile provenite de la probe
sau conducte de gaz. De asemenea, la plecarea din laborator după orele de lucru, se va
verifica:
• dacă sunt închise conductele de gaz și robinetele de apă;
• dacă sunt închise becurile de gaz, lumina electrică și celelalte aparate electronice.
- În privința organizării locului de muncă, mesele de lucru trebuie să rămână la sfârșitul orelor
curate, fără reactivi și vase.
- Orice instalație sau aparat se pune în funcțiune doar de către personalul auxiliar din laborator
și nu de către studenți.
- Este interzis a se apleca deasupra vasului în care s-a turnat sau se fierbe un lichid oarecare
sau a se ține vasul înclinat spre manipulant, pentru a se evita stropirea sau picăturile
lichidului. În acest sens, trebuie să se știe că eprubeta în care se încălzește un lichid trebuie
ținută cu deschizătura într-o parte și nu spre manipulant sau vecin, deoarece lichidul prin
încălzire poate fi expulzat din aceasta.
- Vasele de sticlă se încălzesc progresiv fie pe băi de apă, ulei sau nisip, fie pe o sită de fier
acoperită cu azbest. Spălarea vaselor se face imediat după terminarea operației, cu lichide
potrivite, în care impuritățile respective sunt solubile, pentru a se evita reacții vătămătoare.
- Manevrarea materialelor calde, (parafină, nisip, bitum), se va face cu mare atenție, utilizând
clești. Lichidele inflamabile se vor utiliza la distanță de sursele de gaz.
- În cazul încercărilor nedistructive, este interzisă îndreptarea tijelor sclerometrelor spre
manipulant sau colegi.

3
 - La încercări asupra varului, la stingerea acestuia, se va păstra o distanță de un metru față de
lada de stingere, pentru a nu apărea pericolul stropirii,
- În cazul determinărilor efectuate pe bitum se va acorda o atenție deosebită sursei de foc și
manipulării vaselor.
- Hainele nu se vor agăța de aparate, ci vor fi păstrate în cuiere.
- În cazul aprinderii unui lichid inflamabil flacăra se acoperă cu o pătură sau cu nisip și se sting
toate sursele de foc din vecinătate. Dacă se aprinde îmbrăcămintea nu trebuie să se alerge, ci
se va stinge prin învelire cu o pătură sau pâslă.
- Presele hidraulice trebuie prevăzute cu apărători.
- La locul de muncă se impune respectarea în mod riguros a disciplinei. Nu trebuie să se ignore
pericolul de vătămare și nici regulile elementare de protecția muncii.

Nerespectarea normelor de protecția muncii poate conduce la apariția atât a unor accidente de
muncă, ce își lasă amprenta pe o viață întreagă, cât și a unor invalidități totale sau parțiale [2].

4
 2. CARACTERISTICI FIZICE ALE MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII

2.1 Masa

Masa unui corp reprezintă cantitatea de substanță existentă în acel corp. Ea se determină prin
cântărire cu balanța. Se exprimă în Sistemul Internațional (S.I.) în [Kg]. Legătura Kg cu multiplii și
submultiplii lui este (Tabel 2.1):

Tabel 2.1

Kg g mg q t
1 10! 10" 10#$ 10#!
Unde: Kg=kilogram, g=gram, mg=miligram, q=quintal, t=tonă.

Citirile corecte la balanțe și cântare se fac având grijă ca linia mediană a feței, (axa verticală mediană),
să fie în dreptul acului indicator și linia ochilor, (orizontală), să fie în dreptul scalei. Nerespectarea
acestor considerente erori conduce la erori de până la 10% [2].

2.2 Greutatea

Greutatea unui corp este forța cu care acesta este atras de către Pământ, datorită accelerației
gravitaționale. În S.I. se exprimă în newtoni [N].

G=m∙g (2.1)

Unde: m= masa [Kg], g= accelerația gravitațională [m/$ $ ].

[1N] = [1Kg]∙9,81 [m/$ $ ] = 9,81 Kg∙m/$ $ (2.2)

1 Kgf ≈10 N ≈ 1 daN (2.3)

2.3 Volumul

Volumul unui corp este spațiul ocupat de acesta, indiferent de forma pe care o are. Este o mărime
tridimensională, având ca unitate de măsură în S.I. ['! ].

Ținând seama de structura și forma în care se găsesc materialele de construcții se definesc

următoarele tipuri de volum:

2.3.1 Volumul real

Volumul (V) este ocupat numai de substanța solidă.

Mod de lucru:

a) Material compact cu formă geometrică regulată (marmura): se determină dimensiunile

materialului, ca medie aritmetică a trei măsurători. Prin aplicarea formulelor matematice
aferente se calculează volumul. Înregistrarea rezultatelor (Tabel 2.2)

5
 Tabel 2.2 Înregistrarea rezultatelor
Determinarea L [)'] l [)'] h [)'] Volumul = L∙ " ∙ ℎ$)'3 %
1
2
3
b) Material compact cu formă geometrică neregulată (sticla): un vas cu un volum cunoscut se
umple cu apă, în el se introduce corpul supus încercării. Excesul de apă colectat într-un alt vas
se cântărește (1 l apă ≈ 1 Kg) și reprezintă volumul corpului.
În cazul în care corpul are un volum mic, acesta se poate determina cu ajutorul unui cilindru
gradat. Se introduce apă în cilindru până la gradația *& , apoi se introduce corpul și se citește
volumul *$ . Volumul corpului va fi (Ec. 2.4). Metoda aplicată fiind metoda volumului de lichid
dislocuit. Înregistrarea rezultatelor (Tabel 2.3).
V = *$ -*& (2.4)

Tabel 2.3 Înregistrarea rezultatelor

Determinarea L [)'] l [)'] h [)'] Volumul = L∙ " ∙ ℎ$)'3 %
1
2
3

c) Material poros, determinarea se face și în acest caz prin metoda volumului de lichid dislocuit.
Materialul poros se mojarează și se introduce într-un vas (în cazul în care volumul aparent
este mai mare de 2000 )'! ), fie într-un cilindru gradat (în cazul în care volumul aparent este
mai mic de 50, 100, 200, 500, 1000 sau 2000 )'! ), volumul materialului poros fiind V = *' -
*( . Pentru corpuri cu volum aparent mai mic de 25 )'! se utilizează metoda picnometrului.
Materialul mojarat se introduce în picnometru (1) cu volum de 25 )'! . Din biureta (2), plină
cu lichid inert față de material, având marcată pe ea un volum de 25 )'! se introduce în
picnometru lichid până la jumătate, se agită picnometrul pentru a îndepărta eventualele bule
de aer. Se umple apoi picnometrul până la gradația de 25 )'! . Diferența dintre *) =25 )'! și
volumul ** de lichid scurs din biuretă reprezintă tocmai volumul corpului. Biureta este
montată pe un stativ (Fig. 2.1).

6
 Fig. 2.1
Tabel 2.4 Înregistrarea rezultatelor
Determinarea &!"#$%&'()* [)' ]
!
&+")*'(ă [)' ] !
&-#*)- [)'! ] V = *) -** [)'! ]
1
2 25 25
3

2.3.2 Volumul aparent

Volumul aparent, (*+ ), reprezintă volumul sub care apare corpul poros în starea sa normală. Volumul
aparent include volumul materialului solid, (V), și volumul porilor, (*) ), și este mai mare decât volumul
ocupat de materialul solid.

*+ =V+ *) (2.5)

Mod de lucru:

Volumul aparent se determină în două cazuri:

A. Material cu formă geometrică regulată (se aplică metoda de la materialul compact cu formă
geometrică regulată)
B. Material cu formă geometrică neregulată. Se realizează prin metoda parafinării. Se cântărește
corpul, (m), se parafinează și se cântărește din nou, (',) ), pasul următor este determinarea
volumului corpului parafinat prin metoda volumului de lichid dislocuit, (*,) ). Volumul
corpului, *+ , se va obține:
*,) = *' - *( (2.6)
-!" #-
*) = (2.7)
."
*+ =*,) -*) (2.8)
-!" #-
*+ =*' - *( - (2.9)
."
Unde, +) =0,9 [,/)'! ], densitatea parafinei
Material cu formă geometrică regulată:
Tabel 2.5 Înregistrarea rezultatelor

Determinarea L [()] l [()] h [()] Volumul, &. = L∙ " ∙ ℎ[()/ ]

1
2
3

Material cu formă geometrică neregulată (metoda parafinării):

Tabel 2.6 Înregistrarea rezultatelor
7
 Caracteristica materialului Determinarea
1 2 3
Masa materialului m [g]
Masa materialului parafinat ',) [g]
Masa parafinei ') = ',) -m [g]
-"
Volumul parafinei *) = 0,2 [()/ ]
Volumul apei inițial &" [()/ ]
Volumul apei final &0 [()/ ]
Volumul probei &. =&0 -&" -&! [()/ ]

2.3.3 Volumul în grămadă

Volumul în grămadă reprezintă volumul sub care se prezintă materialele granulare în vrac (nisip,
pietriș, var, ciment ș.a.). Acest volum se compune din volumul aparent al granulelor (&. ) și volumul
golurilor dintre granule (&1%2 ).
&1 = &. + &1%2 (2.10)
&1 = & + &! + &1%2

Deoarece mărimea golurilor dintre granule este în funcție de starea de îndesare, (tasare), a granulelor
se pot defini două tipuri de volum în grămadă:

- Volum în grămadă în stare afânată, (&1. )

- Volum în grămadă în stare îndesată, (&1î )

2.3.4 Volumul în stivă

Reprezintă volumul ocupat de materialele lemnoase prin aranjarea lor ordonată în stivă, de regulă
sub formă de paralelipiped. Măsurând cele trei dimensiuni L, l și h se obține volumul în stivă.
&- = - ∙ " ∙ ℎ [)/ ] (2.11)

2.3.5 Volumul lichidelor

Se determină prin măsurarea cu cilindrii gradați. La determinarea volumelor lichidelor se va acorda o

atenție deosebită citirii corecte a volumelor în cilindrii gradați, pipete și biurete. O citire corectă este
cea dată de citirea la menisc (Fig. 2.2)

Fig. 2.2
8
Citirea finală se va face doar după 30” de la operația de golire sau umplere a cilindrului, pentru a
asigura scurgerea de pe pereții vasului.

2.4 Densitate

Prin densitate se înțelege masa unității de volum exprimată în kg/m! . Este o caracteristică foarte
importantă a materialelor, între densitate și alți parametri, (conductivitate termică, duritate,
compactitate), existând o legătură strânsă. Se determină prin metode adecvate fiecărui tip de
material. Se poate discuta despre densitate absolută, densitate aparentă, densitate în grămadă (în
vrac) și densitate în stivă (mai ales pentru material lemnos).

2.4.1 Densitatea solidelor

În funcție de volumul la care se raportează materialul identificăm:

- Densitate, (reală, absolută)

&
.= 4 (2.12)

Unde: m=masa probei (kg),V=volumul absolut (fără goluri sau pori, m! ).

- Densitate aparentă
&
.. =4 (2.13)
!

- Densitate aparentă în grămadă în stare afânată

&
.1. =4 (2.14)
"!

Determinarea densității se face cu ajutorul vaselor etalon în felul următor:

• Se cântărește vasul gol (m), apoi vasul se umple cu material prin cădere liberă de la
înălțimea de 10 cm până se formează un con deasupra vasului. Surplusul de agregate este
înlăturat prin răzuire cu o riglă metalică. Se cântărește vasul cu agregate, obținându-se
masa (ma).
&! 5&
.1. = 4
(2.15)

• Se cântărește un volm determinat de agregate în vasul ale cărui dimensiuni sunt alese cu
dimensiunea maximă a granulelor agregatelor supuse determinarii, conform tabelului 2.7
[3].
Tabelul 2.7
Dimensiunile vasului, [mm]
dmax al agregatului,
Volumul vasului Felul vasului Diametrul interior Înălțimea
[mm]
[dm³] interioara
7,1 1 108 109
31,5 5 cilindru 185 186
>31,5 10 234 233
- Densitate aparentă în grămadă în stare îndesată

9
 &î 5&
.1î = 4
(2.16)

Determinarea densității se face cu ajutorul vaselor etalon de volum cunoscut. Se cântărește

vasul gol, (m). Umplerea se realizează în trei reprize, după fiecare umplere cu câte un strat (o
treime din înălțimea vasului), materialul se compactează, (prin vibrare sau baterea vasului de
masă). Pentru ultimul strat se pune un prelungitor pentru a avea o cantitate suficientă de
material, care să asigure o compactare uniformă. După compactarea ultimului strat se scoate
prelungitorul, se îndepărtează excesul de material și se cântărește vasul volumetric umplut
cu material, ()î ).
- Densitatea în grămadă în stare de umiditate naturală
Se cântărește un volum determinat de agregate în vasul ale cărui dimensiuni sunt alese în
raport cu dimensiunea maximă a granulelor agregatelor supuse determinării (Tabel 2.8) [3].

Tabelul 2.8
Dimensiunile vasului, [mm]
dmax al agregatului, Felul
Volumul vasului Diametrul Inaltimea
[mm] vasului Latura bazei
[dm³] interior interioara
7,1 10 234 - 234
31,5 20 cilindru 294 - 294
40 50 400 - 400
>40 100 lada - 465 465
Agregatele se introduc prin cădere liberă de la înălțimea de 10 cm în vasul de măsurat de
volum, (l), și de masă, (m), cântărit în prealabil, până la formarea unui con deasupra vasului.
Surplusul de agregate este înlăturat prin răzuire cu o riglă metalică, după care vasul de
agregate se cântărește, obținându-se masa, ()6 ). Densitatea în grămadă în stare de umiditate
naturală se calculează cu formula, (Ec. 2.12):

(&$ 5&)
.1* = ∙ 1000 $kg/m3 % (2.17)
4

Rezultatul este media aritmetică a trei determinări. Pentru fiecare determinare se ia o nouă
cantitate de agregat.

2.4.2 Densitatea lichidelor

În cazul lichidelor avem numai un tip de densitate, întrucât în lichide nu există pori și nici goluri.
Densitatea lichidelor se poate determina prin următoarele metode:

- Metoda picnometrului, se cântărește picnometrul gol, ()6 ), se umple cu lichid până la semn
și se cântărește din nou, ()9 )
(&% 5&$ )
. = (2.18)
4

10
 - Cu densimetrul cu imersie, se cufundă densimetrul în lichid și se citește pe el densitatea.
Această metodă este imprecisă.
- Cu balanța Mohr-Westphal, metodă precisă, care se utilizează numai la lichide folosite în
chimie și în alte domenii unde este necesară o precizie de 1/1000.

2.5 Compactitate

Compactitatea materialelor se definește ca fiind gradul de umplere al volumului aparent cu material

solid, sau ca raportul dintre volumul, (V) și volumul total al corpului, (*3 ).
4
C=4 (2.19)
#

Dacă ne referim la corpuri care nu sunt sub formă granulară, atunci compactitatea va putea fi
exprimată:
4
C= (2.20)
4$

Conform ecuației 2.13 vom obține pentru compactitate:

%
.$ (2.21)
C= %
&
=
.
&$

La marea majoritate a materialelor C<1, iar la materialele lipsite de goluri, (pori), C=1.
Compactitatea se poate exprima și procentual:
4
C=4 ∙ 100 [%] (2.22)
$
.
C= .$ ∙ 100 [%] (2.23)

Compactitatea materialelor este influențează alte proprietăți ale acestora: rezistențele mecanice,
permeabilitatea, conductibilitatea termică, ș.a.

2.6 Porozitate

Porozitatea se definește ca fiind gradul de umplere al volumului cu pori [4]:

4"
n= (2.24)
4$
4$ #4
n= (2.25)
4$
4
n=1-4 (2.26)
$

n=1-C (2.27)

11
 3. COMPORTAREA MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII LA ACȚIUNEA APEI

Noțiuni teoretice

Față de apa existentă în mediul ambiant, un corp poate fi în următoarele situații:

- Corpul cedează apă în contact cu mediul ambiant până la echilibrul dintre presiunea vaporilor
de apă din mediul ambiant și presiunea vaporilor la suprafața materialului. Cedarea de apă
este caracterizată de viteza de uscare a materialului, care este raportul procentual între
cantitatea de apă cedată în 24 ore și volumul sau masa materialului, mediul ambiant având o
umiditate relativă de 60% și o temperatură de 20°C.
- Capilaritatea este proprietatea materialelor de a absorbi apa prin porii capilari. Este foarte
periculoasă, deoarece în timp conduce la apariția igrasiei. Măsuri de întrerupere a capilarității
sunt: prevederea hidroizolațiilor, dispunerea unui strat de pietriș sub pardoseală, ș.a.
- Higroscopicitatea este proprietatea materialelor de a absorbi apa din mediul ambiant până la
stabilirea unui echilibru 6567 = 65- , (6567 =presiunea vaporilor din mediul ambiant,
65- =presiunea vaporilor din material). Materialele higroscopice, (ciment, var, ipsos), se
păstrează în medii uscate.

Cantitatea de apă legată fizic ce se află la un moment dat în material reprezintă umiditatea lui.

Cantitatea de apă, pe care un material o absoarbe în anumite condiții dintr-un mediu oarecare
reprezintă absorbția de apă.

În funcție de mărimea la care se raportează cantitatea de apă din corp se definesc următoarele:

- Umiditate relativă, cantitatea de apă se raportează la masa materialului în stare umedă, ('8 ).
'8 − '
99 = ∙ 100 [%] (3.1)
'8
- Umiditate absolută, cantitatea de apă se raportează la masa materialului uscat, (m).
'8 − '
9+ = ∙ 100 [%] (3.2)
'
De reținut că 9+ > 99
- Absorbția de masă, cantitatea de apă se raportează la masa materialului uscat, (m).
'8 − '
<- = ∙ 100 [%] (3.3)
'
- Absorbția de volum, cantitatea se raportează la volumul aparent al materialului, (*+ )
'8 − '
<5 = ∙ 100 [%] (3.4)
*+
<5 =+ ∙ <- [%] (3.5)

Umiditatea și absorbția au un efect negativ asupra proprietăților materialelor de construcții:

- materialele în contact cu apa își măresc volumul, (înfoiere);

- scade densitatea;
12
 - crește conductibilitatea termică;
- scad rezistențele mecanice.

Diminuarea rezistențelor mecanice este caracterizată prin coeficientul de înmuiere, (K), care este
raportul dintre rezistența materialului saturat cu apă și rezistența materialului uscat:
:
K=:'%() (3.6)
'*!$#

0 <K<1 (3.7)

Efectuarea determinărilor

a) pentru umiditate se cântărește materialul umed, ('8 ), se usucă în etuvă la 105°C până la masă
constantă, (m) și se aplică relațiile de calcul.

b) pentru absorbția de apă se cântărește materialul uscat, (m), se introduce proba de material în apă
până la saturare, respectiv până când masa probei saturate este constantă, ('8 ), se calculează
volumul printr-o metodă cunoscută și se aplică formulele de calcul.

Înregistrarea rezultatelor

3.1 Volumul de goluri, (=;<= )

La materialele care sunt livrate în vrac ne interesează și volumul golurilor dintre granule. Acest volum
interesează în mod deosebit la agregate, pentru a obține o compactitate bună a betonului. Volumul
de goluri se poate calcula cu relația:
=;> − => (3.8)
=;<= = ∙ >?? [%]
=;
ρ? − ρ@
=;<= = ∙ >?? [%]
ρ?

13
Efectuarea determinării

Experimental volumul de goluri se poate determina în felul următor. Pe o balanță se așază un vas cu
volumul cunoscut, (=; ), care a fost umplut cu material saturat cu apă și se citește masa, ('& ). Se
umple cu apă și se citește masa, ('$ ). Diferența reprezintă volumul de goluri, (densitatea apei poate
fi apreciată ca +=1 Kg/l)
m$ − m&
=;<= = ∙ >?? [%] (3.9)
VA

Înregistrarea rezultatelor

3.2 Suprafața specifică

Reprezintă totalitatea suprafețelor laterale ale granulelor dintr-un gram de material. Cunoașterea
suprafeței specifice este foarte importantă. Mărimea ei ne furnizează informații importante referitor
la:

- viteza de hidratare a pulberii, (ipsos, ciment, var);

- începutul prizei, (ipsos, ciment, var);
- sfârșitul prizei, (ipsos, ciment, var);
- timpul necesar materialului, (betonului), pentru a putea fi decofrat;
- cantitatea de material ce poate fi preparată și pusă în operă, (la ipsos).

Suprafața specifică a unui material este invers proporțională cu diametrul granulei.

+ +
1 cub cu latura a 8 cuburi cu latura $ 64 cuburi cu latura B

B+ = 6D$ B+ = 12D$ B+ = 24D$

$ B

Determinarea suprafeței specifice se poate realiza ținând seama de relația care se poate stabili între
suprafața generală a granulelor materialului și timpul necesar unui fluid să străbată materialul.

Efectuarea determinării prin metoda permeabilimetrului (Fig. 3.1)

14
 Fig. 3.1

Determinarea cuprinde următoarele etape:

a) Determinarea densității pulberii, (metoda picnometrului);

b) Determinarea volumului celulei de permeabilitate

mE − mF
=CD = (3.10)
ρGA
Unde: mE – masa celulei cu mercur, mF – masa celulei fără mercur, ρGA – densitatea mercurului,
(13600 Kg/m! ).

c) Determinarea masei de pulbere necesară încercării, (la porozitate constantă).

G = ρ ∙ =CD ∙ (> − I) (3.11)

Unde: K – densitatea pulberii, =CD – volumul celulei de permeabilitate, n – porozitatea.

d) Determinarea constantei aparatului se efectuează pe o pulbere standard, cu suprafața specifică,

(LH ) și densitatea, (ρ* ) cunoscute.
S* ∙ +* ∙ (1 − n) ∙ PQ (3.12)
M=
√S! ∙ PT*

15
Unde: +* – densitatea pulberii standard, S* – suprafața specifică a pulberii standard, Q – vâscozitatea
aerului la temperatura camerei, (se ia din tabele), T* – timpul în care uleiul din manometru a coborât
de la diviziunea 70 la diviziunea 15, având în celula de permeabilitate pulberea standard.

e) Determinarea suprafeței specifice.

√S! ∙ √T& (3.13)

L=M∙
ρ(1 − n)PQ

Unde: T& reprezintă timpul în care uleiul din manometru coboară de la diviziunea 70 la diviziunea 15
având în celula de permeabilitate pulberea la care vrem să-i determinăm suprafața specifică.

Înregistrarea rezultatelor

16
 4. CARACTERISTICILE FIZICO-MECANICE ALE IPSOSULUI
Ipsosul de construcții se obține prin deshidratarea parțială a pietrei de ghips datorită arderii până la
300°C conform ecuației (Ec. 4.1) [4]

CaSO4×2H2O CaSO4×0,5H2O+1,5 H2O (4.1)

Determinările se fac pe o pulbere uscată, scăderea zilnică în masă va fi mai mică de 0,5%. Se cerne
pulberea de ipsos necesară determinărilor, (2 kg în stare naturală) printr-o sită cu mărimea ochiurilor
de 2 mm. Resturile rămase pe sită se pot sparge cu mâna, rămânând astfel pe sită doar cocoloașele
care nu se sparg. Acestea se cântăresc și se raportează la masa inițială, constituind ipsosul alterat.
-
U+I369+3 = -+ ∙ 100 [%] (4.2)

Unde: '9 -masa cocoloașelor rămase pe sită, [,]; m-masa ipsos cernută, [,]

Pulberea de ipsos se va usca în etuvă la 40±4℃, până la masă constantă. Pe pulberea uscată se vor
face următoarele determinări.

4.1 DETERMINAREA FINEȚEI DE MĂCINARE

Din pulberea uscată se cântăresc m=100±1 g care se cern (125 oscilații pe minut, la fiecare 25
oscilații se rotește cu 90°) pe sita cu ochiuri pătrate de 800 X'. Cernerea se consideră terminată când
între două cântăriri consecutive efectuate la un interval de un minut, prin sită nu trec mai mult de 0,4
g ipsos.

Se cântărește reziduul de pe sită, '9J00 , exprimându-se procentual.

-+,--
Y-J00 = -
∙ 100 [%] (4.3)

Ipsosul care trece prin sita de 800 X' va fi încercat în mod similar pe sita cu ochiuri de 400 X'.
Cernerea va fi terminată când prin sită nu trece mai mult de 0,2 g între două cântăriri succesive.
-+.--
Y-B00 = -
∙ 100 [%] (4.4)

Dacă au trecut mai mult de 50g ipsos prin sita cu ochiuri de 400 X', proba se omogenizează, se
cântăresc 50g care se vor trece printr-o sită cu ochiuri de 200 X'. Cernerea se consideră finalizată
când trec mai puțin de 0,1g între două cântăriri succesive.
%/

Y-$00 =0-
∙-+1--
∙ 100 [%] (4.5)
-

Unde '& =m-'9J00 -'9B00

Cu ipsosul care a trecut prin sita de 200 X' se procedează în mod identic pe sita cu ochiuri de 100
X'.
%/

Y-&00 = 0-
∙-+/--
∙ 100 [%] (4.6)
-

17
Se fac cel puțin două determinări, rezultatul se consideră a fi media aritmetică a celor ”n” determinări.
Rezultatele se vor compara cu cele din tabelele impuse ipsosului [5].
800 2) 800 2) 400 2) 400 2) 200 2) 200 2) 100 2) 100 2)
Determinare
)):;; [3] 4&:;; [%] ))<;; [3] 4&<;; [%] ))9;; [3] 4&9;; [%] ))6;; [3] 4&6;; [%]
1
2
Media
Se va lucra cu site de 0,75 în locul sitei cu ochiuri de 400 X' și 0,20 în locul sitei de 200 X', iar
condițiile vor fi următoarele, (Tabel 4.1) [4]:

Tabel 4.1 Finețea de măcinare (%)

Ipsos de construcții Ipsos de modelat

Calitate
I II I II
Rest pe sita cu țesătură de sârmă nr. 0,75 (STAS 1077-50) 2 6 0 0,2
Rest pe sita cu țesătură de sârmă nr. 0,20 (STAS 1077-50) 15 25 2,5 5

4.2 DENSITATEA APARENTĂ A PULBERII DE IPSOS NETASATĂ

Determinarea se face pe pulberea uscată.

Fig 4.1 Aparatura

Unde:

1. Recipient cu volum cunoscut, ”V”

18
 2. Sistem de susținere a pâlniei
3. Pâlnie din oțel/inox
4. Sită cu ochiuri pătrate de 2 mm
5. Înălțătorul recipientului 1, (ca să poată fi umplut cu vârf)

Mod de lucru:

- Se cântărește recipientul (1) gol obținându-se '& ;

- Se introduce recipientul (1) cu înălțătorul (5) montat sub pâlnia (3);
- Se toarnă ipsosul din pâlnie și se amestecă cu o paletă, proba de ipsos scurgându-se în
recipient;
- Când recipientul este umplut ”cu vârf” acesta se scoate de sub pâlnie și se îndepărtează
înălțătorul;
- Se îndepărtează printr-o mișcare de fierăstrău, cu o lamelă, surplusul de ipsos din recipient;
- Se cântărește recipientul plin și se obține '$ ;
- Densitatea pulberii de ipsos în stare netasată va fi:
-1 #-/
++ = 4
[Z,/'! ] $D[ [,/\] (4.7)

Înregistrarea rezultatelor

Se vor face trei determinări, media lor fiind rezultatul final:

Volumul recipientului 1 2 3
Masa recipientului gol, [3]
Masa recipientului plin, [3]
Densitatea ipsosului [3/()/ ]
Densitatea medie [3/()/ ]

4.3 Determinări asupra pastei de ipsos

Procesele inițiale denumite priză și întărirea ipsosului sunt o consecință a rehidratării în soluție a
hemihidratului și a separării cristalelor de bihidrat, urmate de creșterea continuă a acestor cristale pe
parcursul evaporării apei, până la stabilirea unui echilibru higrometric cu mediul ambiant. Priza și
întărirea ipsosului se poate împărți în trei perioade, (Fig. 4.2), în funcție de evoluția proceselor.

Fig. 4.2
4.3.1.Apa de amestec pentru pasta de consistență normală

19
Urmărește stabilirea cantității de apă necesare pentru obținerea unei paste, (cu o anumită
plasticitate), considerată de consistență normală. Pe această pastă se vor face toate celelalte
determinări. Pentru această încercare avem nevoie de un inel (1) cu diametrul de 30 mm și înălțimea
de 50 mm poziționat pe o placă neabsorbantă, (2) care are dimensiunile 150x150 mm și un etalon de
carton, (3) sau o masă plastică care are pe ea trei ceruri concentrice de diametre diferite.

Se cântăresc 200g ipsos și se presară într-o capsulă de cauciuc unde se află 130)'! de apă. Se lasă
amestecul în repaus 30”, după care se amestecă 60”. Pasta astfel obținută se introduce în inelul
aparatului fixat pe placă, se lasă în repaus 30”. Se ridică inelul și se măsoară diametrul turtei formate
pe placă prin potrivirea etalonului sub ea, (determinarea nu poate dura mai mult de 150”). Pasta are
consistență normală dacă diametrul turtei obținute este de 78-80 mm. Apa se calculează cu relația:
4
<+- =- [)'! /,] (4.8)

Unde: V-volumul de apă utilizat; m-masa de ipsos, (m=200g)

Înregistrarea rezultatelor

Se consideră rezultatul final, determinarea care a avut diametrul de 78-80mm. Apa în cantitate mai
mare va conduce la:

- Porozități mari, izolare mai bună;

- Compactități mai mici, rezistențe mecanice mai slabe;
- Timp de priză mai mare. Apa în cantitate mai mică reduce mult timpul de priză și implicit
cantitatea de pastă de ipsos care poate fi pusă în operă.

4.3.2.Timpul de priză.

20
Reprezintă timpul scurs de la introducerea ipsosului în apă și până când pasta de consistență normală
opune rezistență la pătrunderea acului aparatului Vicat.

- începutul prizei reprezintă timpul scurs de la introducerea ipsosului în apă până când acul aparatului
Vicat pătrunde în pastă 30mm;

- sfârșitul prizei reprezintă timpul scurs de la introducerea ipsosului în apă până când acul aparatului
Vicat lasă pe probă o urmă ușor perceptibilă, fără să pătrundă în pastă.

Efectuarea determinării:

Unde:

1. inel de formă tronconică;

2. dispozitivul de fixare a acului Vicat;
3. acul Vicat;
4. stativul de fixare a tijei mobile;
5. dispozitivul de măsurare a adâncimii de pătrundere a acului Vicat în pastă;
6. tija mobilă în care se fixează acul Vicat;
7. contragreutatea;
8. placă de sticlă;
9. șurubul de eliberare a tijei mobile.

Cronometrul se pornește la începutul introducerii ipsosului în apă și nu se mai oprește decât la finalul
determinării.

- Se introduce pasta în inelul (1) al aparatului Vicat și se netezește suprafața foarte fin.
- Se fixează inelul pe stativul (4).
- Se duce acul Vicat, (desfăcând șurubul 9) la nivelul pastei din inelul (1).
- Din 30” în 30” se lasă acul să pătrundă în pastă.
- Se notează fiecare adâncime de pătrundere.
- Determinarea se încheie la sfârșitul prizei.

Înregistrarea rezultatelor

21
 Timpul 120” 150” 180” 210” 240” 270” 300” 330” 360” 390” 420” 450” 480”

AP

Unde: AP-adâncimea de pătrundere

Se va evidenția începutul și sfârșitul prizei.

Interpretarea rezultatelor:

Ipsosul analizat are începutul prizei la______și sfârșitul prizei la______

4.4 Determinări pe piatra de ipsos (ipsos întărit)

Ipsosul întărit se caracterizează prin solubilitatea în apă și prin tendința de degradare a rezistențelor
mecanice în mediu umed. Ipsosul își mărește volumul în cursul întăriri cu aproximativ 1%, iar prin
evaporarea apei excedentare devine poros, (volumul porilor fiind de aproximativ 50% din volumul
total). Mărirea volumului la întărire constituie un avantaj, deoarece se pot umple toate detaliile formei
în care se toarnă. Ulterior volumul rămâne constant, acest fapt fiind apreciat în cazul utilizării la
tencuieli. Porozitatea mare conferă avantaje de izolare termică și fonică bune. Cel mai important
aspect negativ este ușurința de a absorbi apa din mediu [4].

4.4.1 Absorbția de apă

Se determină pe probe de ipsos uscate la masă constantă, ”m” și păstrate apoi în apă 10 ore, după
care se cântăresc obținându-se, ” '& ”.
-/ #-
<- = -
∙ 100 [%] (4.9)

Înregistrarea rezultatelor
Proba 1 2 3

Masa inițială ”m”

Masa finală ” )6 ”
8& [%]

8&'=
& [%]

4.4.2 Rezistența la încovoiere

Din pasta de consistență normală, obținută din 1200g ipsos, se confecționează trei epruvete
prismatice de 4x4x16. Tiparele se vor unge cu ulei mineral și se vor umple cu pastă. După 2h se
decofrează. Primele 6 zile se păstrează în atmosferă de laborator, (20℃, 65% ['_`_TDTa ba\DT_că),
ultimele 24h se păstrează într-o etuvă la 40℃. Înainte de încercare se răcesc la temperatura camerei.

22
Prin rezistența la încovoiere se înțelege efortul unitar prin raportarea momentului maxim încovoietor
la modulul de rezistență al secțiunii.
L
e3( =M [`Df/)'! ] (4.10)

Unde: M-momentul încovoietor maxim; W-modulul de rezistență

Prismele se pot încerca la aparatul Fruhling-Michaelis cu un sistem de prindere diferit de cel de la

întindere. După fixarea epruvetei se pornește aparatul care blochează automat ruperea prismei. Se
cântărește găleata în cazul utilizării aparatului Fruhling-Michaelis (P=50G[f]) și, sau se citește
valoarea forței P.

Se calculează valoarea momentului încovoietor maxim:

N I N∙I
g-+7 = ∙ = [f'] (4.10)
$ $ B

Se calculează modulul de rezistență:

+2 (4.11)
9=
"

Rezistența la încovoiere:
3∙5
L ! N∙I (4.12)
e3( = = .
$2
= ∙ [`Df/)'$ ]
M $ +2
6

Unde: P-forța de rupere[`Df]; l-distanța dintre reazeme [)']; a-latura cubului [)']

Înregistrarea rezultatelor
Greutatea Latura
Masa găleții Forța, P=50G
Epruveta găleții, G=mg secțiunii ”a” l (cm) 9(" , [:;</()9 ]
”m” (kg) (daN)
(daN) (cm)

4.4.3 Rezistența la compresiune

Solicitarea unui element cu una sau două forțe egale și de sens contrar, având ca scop micșorarea
dimensiunii în lungul direcției de acțiune se numește compresiune. Rezistența la compresiune fiind
definită ca efortul unitar normal (h) la care elementul își pierde capacitatea portantă.
O
e, = P [`Df/)'$ ] (4.13)

Unde: N-forța de compresiune; A-aria probei

23
Se determină cu presa hidraulică, cuburile au latura de 7,07 cm, obținându-se o arie de rupere de
A=50)'$ . În cazul resturilor de prismă se utilizează plăcuțe ajutătoare care realizează un cub cu
latura de 4 cm, deci o arie A=16)'$ .

După centrarea epruvetei în presă pe platanul mobil se aduce platanul fix cât mai aproape de
suprafața superioară a probei. Se pornește presa, iar când proba este distrusă manometrul se
blochează pe valoarea rezistenței de rupere N.

Înregistrarea rezultatelor

Epruveta Dimensiuni Aria secțiunii Forța de compresiune Rezistența la compresiune

O
A=axb ()' ) $ ”N” (daN) e, = P [`Df/)'$ ]
a (cm) b (cm)

3
∑7
e,-6Q = 5 :!
[`Df/)'$ ] (4.14)
S

24
 5. CARACTERISTICILE FIZICO-MECANICE ALE VARULUI
5.1 Determinarea fineței de măcinare (granulația)

Operațiuni premergătoare
1. Condiții de mediu : temperatura în camera 20 +/-3 grade C
umiditatea relativă a mediului de păstrare 65 +/- 5%

2. Aparatura utilizată:
- sita din otel inoxidabil cu diametrul ochiurilor de 90µm
- sita din otel inoxidabil cu diametrul ochiurilor de 200µm
- balanța electronica 60 kg, clasa de precizie I
- scafe, spatule, perie moale

Materiale utilizate pentru a fi incercate Materiale ajutatoare

Var hidratat Apa

II. Efectuarea determinării [6] [7] [8]

Determinarea granulației varului hidratat în pulbere și a varului măcinat prin metoda
cernerii uscate.
Luarea și pregătirea probelor de var măcinat și var hidratat în pulbere.
- Se recoltează probe elementare de cca. 2kg. Acestea se pot recolta atât din: saci, din
varul depozitat în grămadă, din mijloacele de transport;
- Probele se reunesc și se omogenizează, reducându-se prin metoda sferturilor la 6kg.
Principiul metodei : Metoda consta în cernerea probei de var hidratat în pulbere sau var măcinat prin
sitele indicate în standardele de condiții de calitate a produselor și determinarea gravimetrică a
restului prin sita. În cazul determinării restului pe sita 0,2 se cântărește 500g material, iar când este
prescrisă sita 0,09 se cântăresc 50g. Modul de executare a cernerii:
- sita se bate cu 120 bătăi pe minut
- după fiecare jumătate de minut de cernere, sita se rotește cu 90 grade. În cazul
determinării restului pe sita 0,2, cernerea se consideră terminată când materialul nu mai trece prin
sita și dacă continuând cernerea încă 2 minute, deasupra unei hârtii albe, materialul nu curge mai
mult de 1 gram.
În cazul determinării restului pe sita 0,09 cernerea se consideră terminată atunci când masa
restului cântărit (trecut din nou pe sită), cernut timp de 2 minute si recântărit scade cu mai puțin de
0.1g.

III. Interpretare rezultate

25
 Pentru cernerea uscată
Restul pe sita se calculează cu formula :
-
e*(3ă = -/ ∙ 100 [%] (5.1)

Unde: m= masa probei in grame; '& =masa restului pe sita in grame.

Interpretarea rezultatelor:

Rest % Valoare medie

Determinare
0,20 0,09 0,20 0,09 0,20 0,09
1
2
3
Condiții:

- R % (0,09 mm) ≤ 7
- R % (0,2 mm) ≤ 2

Restul este media aritmetica a 3 determinări care nu diferă între ele cu mult de 10%.

MĂSURI DE TEHNICA SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTATEA MUNCII

Se va evita contactul varului cu ochii. Se vor spăla foarte bine mâinile după efectuarea determinărilor.
PROTECȚIA MEDIULUI
Materialul rezultat În urma determinărilor se va depozita În spațiu special amenajat.

5.2 Determinarea densității aparente în stare afânată a varului pulbere

Determinarea se face cu densimetrul pentru var pulbere, (Fig. 5.1) [2]

Fig. 5.1

26
Unde:

1. Vas cilindric cu capacitatea de 1 l având diametrul interior de 87 mm și o înălțime de

ℎ&≅&"J,! '';
2. Jgheab de ghidare a pulberii de var pentru umplerea vasului cilindric, (lungime de 135 mm);
3. Clapeta de închidere/deschidere a vasului de umplere (4);
4. Vasul de umplere având o capacitate de minim 1200 )'! ;
5. Pârghia de manevrare a clapetei, (3);
6. Stativul care asigură fixarea vasului de umplere la înălțimea dorită. Căderea varului pulbere
trebuie să fie de la o înălțime de cel mult 135 mm de la buza superioară a vasului, (1).

Mod de lucru
- se cântărește vasul (1) gol, j'AVI k;
- se umple vasul (4) cu pulberea de var după ce s-a fixat înălțimea cerută și vasul (1) sub jgheabul de
umplere;
- se deschide clapeta și varul va curge 120” în vasul (1);
- se elimină cu o vergea metalică, printr-o mișcare de ”dute-vino”, excesul de pulbere;
- se cântărește vasul (1) cu pulbere, j')I(S k;
- se calculează densitatea cu relația5.2:
-"587 #-9:5
+= [,/)'! ] (5.2)
&000

5.3 Determinarea stabilității

Stabilitatea varului se apreciază prin constanta lui de volum.

Se amestecă aproximativ 100g pulbere de var cu apă. Din pasta obținută se confecționează două
turte cu diametrul cuprins între 50-70mm și o grosime de 10mm. Se așază turtele pe două plăci
absorbante de 100x100 confecționate din silicat de calciu hidratat, având o densitate de
10[,/)'! ], grosime de 5mm și un timp de absorbție de 10 minute. După aproximativ 5-6 minute se
pun turtele pe alte plăci absorbante și se introduc în etuvă la 105±5℃ unde vor fi menținute 4h.
După scoatere se analizează suprafața turtelor, (Fig. 5.2) [2].

Fig. 5.2

Interpretarea rezultatelor: Varul prezentând fenomenul de ........................este/nu este corespunzător.

27
5.4 Determinarea apei necesare stingerii

Determinarea se realizează doar pentru varul nestins. Avem nevoie de un recipient (calorimetru), cu
pereți dublați, între ei se pune vată, prevăzut cu capac. Recipientul este astfel realizat încât fiecare
2mm de înălțime corespunde unui randament în pastă de 1 [`'! ] pentru 10 kg var nestins.
Recipientul are un diametru interior de (78,8±0,5 '')și o înălțime interioară de 120mm. Grosimea
pereților va fi de minimum 20mm. Capacul se realizează din tablă zincată. La interior recipientul va fi
căptușit cu material rezistent la acțiunea varului dacă nu este din sticlă.

Se introduc în recipient 320ml apă la temperatura de 20±2℃, se adaugă '5 − 200, var nestins,
(dacă varul este în formă de bulgări, aceștia vor fi mărunțiți până la o granulație mai mică de 5mm).
Se amestecă ușor pentru a începe stingerea, dacă este nevoie de apă se adaugă o singură dată,
amestecându-se bine până când încetează stingerea. Se acoperă vasul și se lasă în repaus 24h.

Se adună apa de la suprafața pastei și se măsoară. Dacă este cuprinsă între 0-40ml corespunde din
punct de vedere cantitativ.

Dacă la suprafața pastei apar crăpături, puțină apă sau se separă mai multă apă, (apă în exces), se
repetă determinarea.

Apa necesară stingerii varului studiat [2]:

-#-1.
<S* = -;
['\/l,] (5.3)

Pe pasta obținută se vor face toate determinările caracteristice.

5.5 Reactivitatea (viteza de stingere)

Este proprietatea care ne dă măsura în care varul își mărește temperatura la amestecare cu apa.
Reactivitatea este caracterizată de timpul în care 80% din var s-a stins, temperatura la care se
calculează timpul T J0 se calculează cu relația 5.4.

T J0 =(0,8T-+7 ) + (0,2T0 ) [℃] (5.4)

Unde: T-+7 este temperatura maximă corectată (datorită pierderilor de căldură), și se calculează cu
relația:

T-+7 =1,1T′-+7 − 2 [℃] (5.5)

Unde: T′-+7 este temperatura maximă citită pe termometru în timpul determinării; T0 este
temperatura mediului în care se face determinarea.

Mod de lucru

Avem nevoie de un calorimetru având capacitatea de 1l prevăzut cu un capac în care sunt două orificii,
unul pentru termometru și al doilea pentru agitatorul cu palete. Se introduc în calorimetru 600±1 '\
apă și cantitatea de var corespunzătoare și se agită. În momentul introducerii varului în apă se
28
pornește cronometrul. Se citește temperatura din 30 în 30 de secunde, până când temperatura începe
să scadă.

Înregistrarea rezultatelor

Timpul (secunde) 60 90 120 150 180 210 240 300 360 420
Temperatura ℃
Cu datele din tabel se întocmește graficul de variație a temperaturii în timp.

Se calculează T J0 și se reprezintă pe grafic. Eliminându-se din grafic timpul T8 .

Varul studiat are viteza de stingere egală cu T8 =........”.

5.6 Determinarea apei libere (umiditatea)

Prin încălzire la 105℃ apa liberă din pulberea de var este eliminată. Se cântărește o cantitate ” '8 ”
de pulbere de var și se usucă într-o etuvă la 105±5℃ până la masă constantă ”m”.

Înregistrarea rezultatelor

29
5.7 Determinarea randamentului în pastă

Randamentul în pastă este dat de cantitatea de pastă de var ce rezultă dintr-un kilogram de var
nestins (pulbere sau bulgări). În recipientul cu pastă, în momentul în care se desprinde pasta de var
de pe pereții acestuia, se măsoară în patru locuri diferite înălțimea pastei din recipient. Se face media
celor patru citiri.

Înregistrarea rezultatelor

5.8 Determinarea reziduului la stingere

Reziduul la stingerea varului este format din impuritățile conținute în varul bulgări, din părți nestinse
sau particule de var supraars, care reacționează mai greu cu apa.

Se ia o probă de var bulgări de 5 kg sau 0,200 kg și se stinge cu apa necesară pentru stingere. În cutia
de stingere se adaugă apă și se amestecă până când se obține laptele de var, care se trece prin sită.
Se spală reziduul de pe sită până când apa curge limpede. Reziduul se trece pe tavă, se usucă prin
încălzire, se lasă să se răcească la temperatura camerei și se cântărește.

e* =5'9 [,/l,] (5.6)

5.9 Determinarea densității pastei de var

Pe pasta de var rezultată se stabilește densitatea utilizându-se vasul de 1l.

30
Determinarea este necesară la stabilirea rețetei mortarelor în cazul în care pe șantier nu sunt cântare,
ci doar vase de volum cunoscut.

5.10 Determinarea consistenței pastei de var

Consistența este proprietatea care influențează foarte mult ușurința de punere în operă,
amestecarea varului cu nisip. Ea este dată de cantitatea de apă cu care s-a făcut stingerea și este
caracterizată de adâncimea de pătrundere a conului etalon în pastă. Conul etalon este un instrument
realizat din inox, având o greutate de 300g și gradații de la 0 la 15 pe generatoare.

După determinarea densității, pasta de var se omogenizează bine într-un vas tronconic și se nivelează
suprafața acestuia.

Se aduce conul etalon la suprafața pastei și se lasă să cadă liber sub greutatea proprie.

Se citește gradația la care a pătruns conul în pastă. Se fac cel puțin 5 determinări și se face media lor.

Înregistrarea rezultatelor

Consistența servește la stabilirea rețetei mortarelor.

5.11 Determinarea apei necesare preparării mortarului standard

Mortarul se consideră standard dacă turta formată pe masa de împrăștiere (15 bătăi/15”) are
diametrul de (185 ± 30)mm. Se cântăresc cantitățile:

Unde +5+9 este valoarea obținută.

Se alege cantitatea de apă considerată optimă, se introduce apa în malaxor și se pornește. Se introduc
treptat nisipul de la fracțiunea cea mai mare și varul. Se amestecă 30”, se oprește malaxorul și se lasă
31
în repaus 90”, (în acest timp se curăță pereții malaxorului). Se repornește malaxorul și se amestecă
cu viteză mare 60”. După oprirea malaxorului se umple tiparul metalic al masei de împrăștiere,
(diametrul interior 100 mm și înălțimea 60 mm) în două straturi bine compactate. Se ridică tiparul de
pe masă și se aplică 15 bătăi mesei.

Se măsoară apoi două diametre perpendiculare ale turtei și se face media. Dacă valoarea acesteia nu
se înscrie în intervalul (185 ± 30)mm se reia determinarea cu o altă cantitate de apă [2].

Interpretarea rezultatelor:

Pentru prepararea unui mortar standard cantitatea de apă necesară este <+ =.........

32
 6. CARACTERISTICILE FIZICO-MECANICE ALE CIMENTULUI
- Determinarea stării de conservare,
- Determinarea densității,
- Determinarea fineței de măcinare,
- Determinări asupra pastei de ciment,
- Determinarea apei pentru pasta de consistență normală
- Determinarea prizei,
- Determinări pe piatra de ciment:
• Determinarea stabilității pe turte și cu inele Le Chatelier,
• Determinarea rezistențelor mecanice.

7. CARACTERISTICILE FIZICO-MECANICE ALE MATERIALELOR CERAMICE

8. CARACTERISTICILE FIZICO-MECANICE ALE AGREGATELOR
- Determinarea conținutului de corpuri străine.
- Determinarea conținutului de humus.
- Determinarea părții levigabile.
- Determinarea caracteristicilor fizice:
• Determinarea densității:
[1] Densitatea reală.
[2] Densitatea aparentă.
[3] Densitatea în grămadă.
• Determinarea umidității.
• Determinarea absorbției de apă.
• Determinarea variației de volum a agregatelor cu ∅ ≤ 8 '' în funcție de umiditate.
Înfoierea nisipului.
• Determinarea volumului de goluri.
• Determinarea rezistențelor mecanice. (LA)
• Determinarea caracteristicilor geometrice.
• Determinarea coeficientului volumic mediu.
• Determinarea granulozității.

Calculul amestecului optim de agregate:

- Determinarea granulozității.
- Determinarea granulozității balastului.
- Determinarea granulozității nisipului.
- Calculul amestecului optim de agregate:

33
 • Metoda aproximațiilor succesive
• Metoda grafică
• Metoda experimentală
• Metoda sorturilor
• Metoda indicelui de granulozitate Abrams

9. CALCULUL COMPOZIȚIEI BETONULUI:

- Calculul rețetei de beton
• Stabilirea compoziției pentru betoane cu clasă < s8/10
• Stabilirea compoziției pentru betoane cu clasă ≥ s8/10
[1] Alegerea clasei de expunere
[2] Alegerea clasei minime de beton
[3] Alegerea tipului de ciment
[4] Alegerea valorii maxime a raportului A/C
[5] Alegerea clasei de consistență
[6] Apa de amestecare
[7] Dozajul de ciment
[8] Cantitatea de agregat
[9] Corecția cantității de apă și agregat datorită umidității agregatului
[10] Calculul cantității de agregat pe sorturi
[11] Rețeta finală

Caracteristicile fizico-mecanice ale betonului aflat în stare proaspătă

- Proprietățile betonului aflat în stare proaspătă:

• Densitate aparentă
• Lucrabilitate
[1] Tasare
[2] Metoda gradului de compactare
[3] Metoda răspândirii

10. CARACTERISTICILE FIZICO-MECANICE ALE BETONULUI ÎNTĂRIT

• Rezistența la compresiune
• Rezistența la întindere
• Densitate aparentă
• Compactitatea și porozitatea
• Permeabilitate
• Rezistența la îngheț-dezgheț
• Contracția și dilatarea axială
34
 •

• Modulul de elasticitate
• Conductivitate termică

11. DETERMINAREA PROPRIETĂȚILOR MATERIALELOR PRIN METODE

NEDISTRUCTIVE
- Metode ultrasonice de impuls
- Metode mecanice cu amprentă
- Metode mecanice cu recul

12. ÎNCERCAREA LA TRACȚIUNE A OȚELURILOR DE CONSTRUCȚII

13. DETERMINAREA PROPRIETĂȚILOR BITUMURILOR

- Ductilitate

- Punct de înmuiere

- Punct de picurare

35
BIBLIOGRAFIE

[1] Fișa disciplinei Materiale de Construcții.

[2] Netea, A.Gh., Manea, D., Tămaş, F-L., Chimie şi materiale de construcție, Îndrumător de
laborator, U.T.PRES Cluj- Napoca, 2003.
[3] S. 4606, 1980.
[4] V. N., Materiale de Construcții, București: Editura Tehnică, 1997.
[5] S. E. 13279-1, 2009.
[6] S. E. 459-1, 1997.
[7] S. E. 459-2, 1997.
[8] S. E. 196-6, 1989.

36