CUPRINS

Capitolul I. CARACTERISTICILE MATERIILOR PRIME DE ORIGINE VEGETALĂ IN VEDEREA

CONSERVĂRII SI DEPOZITARII CEREALELOR

1.1. Caracteristicile materiilor prime de origine vegetala in vederea coservarii-depozitarii cerealelor;

1.2. Caracteristicile de recoltare si conservare a cerealelor
1.3. Compozitia chimica a produselor de origine vegetala

Capitolul II. Materiale și metode folosite

2.1.Bazele teoretice privind uscararea cu microunde
2.2.Bazele teoretice privind uscarea prin convecție
2.3. Instalații de laborator folosite pentru realizarea demersului științific

Capitolul III. Proiectarea demersului științific

3.1.Protocol experimental
- metode și practici de lucru pentru efectuarea cercetării
- determinarea parametrilor
- experimentele de laborator
- încercările efectuate în laborator
 1.1.Caracteristicile materiilor prime de origine vegetala in vederea coservarii-depozitarii cerealelor;

1.1.1.Importanta conservarii si pastrarii produselor agricole vegetale

Importanța cerealelor.

Bobul unor cereale a fost produsul domesticirii de-a lungul a mii de ani.
Multe cereale la începutul domesticirii lor au promovat apariția civilizațiilor asociate acestora, datorită
posibilității de a crea un surplus agricol . Exemple sunt grâul, la baza dezvoltării civilizațiilor
mesopotamiene și egiptene , orezul, la baza civilizațiilor orientale și porumbul, la baza civilizațiilor amerindiene  .
Cerealele conțin amidon . Germenul de semințe conține lipide în proporții variabile care permit
extragerea uleiului vegetal . Sămânța este înconjurată de o coajă formată în principal din celuloză , o componentă
fundamentală a fibrelor alimentare . Acestea sunt utilizate în alimentația umană (în special grâu, orez și porumb) și
în animale , precum și în producția industrială a diferitelor produse.
In Romania ponderea cerealelor in structura culturilor este destul de semnificativa ajungand la 60 – 65 % din
suprafata arabila a tarii,respectiv 6 – 6,5% milioane hectare. Pentru agricultura noastra prezinta un interes deosebit :
graul,orzul,ovazul,porumbul .Pe suprafete mai mici se cultiva: secara,orezul,sorgul,meiul.
Extinderea in cultura a acestor plante se datoreaza catorva avantaje incontestabile pe care le au:
- continut ridicat in hidrati de carbon si substante proteice;
- raportul dintre aceste grupe de substante este corespunzator organismului uman;
- productii ridicate;
- pastrarea usoara a recoltei;
- in general, sunt bune plante premergatoare;
- plasticitate ecologica ridicata;
- se preteaza la mecanizarea integrala a culturii.
Se estimeaza ca circa 60 % din caloriile consumate pe glob provin din cereale.
Cerealele si leguminoasele pentru boabe reprezinta principalul suport al productiei zootehnice. Cerealele mai
sunt utilizate in panificatie,in industria bauturilor alcoolice,dulciurilor, celulozei si hartiei etc.
 Produsele agricole vegetale nu pot fi valorificate integral, decat după ce au fost bine conservate si
pastrate.Astfel,degradarile suferite de produsele agricole recoltate ,datorita proceselor vitale proprii ce se
desfasoara in seminte și activitații numeroaselor viețuitoare (microorganisme,insecte,acrieni,) determină
pierderi calitative.
Boabele de cereale sunt utilizate ca matereie primă pentru o serie de industrii, precum cea a spirtului,
alcoolului,amidonului, berii, deztrinei, glucozei etc., iar paiele sunt folosite ca materie primă în industria
celulozei și hârtiei.
Semințele de cereale au constituit dintotdeauna grupa de plante cu cea mai mare importanță pentru
existența și activitatea umană. Ele prezintă o serie de caracteristici care le fac valoroase fiind importante si
anume:
- grâul treprezintă principala cultură de cereale din UE- peste o jumătate din producție; r estul de
50 %, câte o treime revine porumbului și respectiv orzului.

- semințele de cerealele din UE sunt utilizate în principal pentru hrana animalelor (aproape două
treimi); o treime este direcționată către consumul uman și numai 3 % este utilizată pentru
biocombustibili.
- produsele alimentare obținute din semințele de cereale pot fi consumate zilnic fară probleme
pentru organismul uman
- semințele de cereale sunt esențiale pentru organism, și prin urmare foarte importante pentru dieta
umană
- semințele de cereale au un conținut de umiditate( între 11-14%), ceea ce le conferă o bună
conservabilitate o lungă perioadă de timp
- nu-şi modifică valoarea nutritivă în timp, acestea fiind folosite la constituirea fondului de rezervă
pentru asigurarea hranei oamenilor şi animalelor în cazuri speciale, de criză (secetă, calamităţi
etc.);
- o mare plasticitate ecologică, cerealele fiind cultivate pe tot globul;
- sunt plante anuale ce realizează într-o perioadă relativ scurtă de timp producţii mari la unitatea de
suprafaţă;
- au o tehnologie de cultivare complet mecanizată şi relativ simplă, fără probleme deosebite.(Viorel
Ion ,2010)
 1.1.2.Conservarea produselor în stare uscată

Conservarea produselor în stare uscată este metoda cu cea mai largă aplicabilitate pentru păstrarea
produselor timp îndelungat.Majoritatea cantităților ce se recoltează vara ajung în depozite suficient de uscate
pentrun păstrare.
Pregătirea produselor în vederea conservării în stare uscată începe din momentul
recoltării,prin:recoltarea separată a produselor cu însușiri calitative omogene, protejarea produselor în timpul
transportului împotriva precipitațiilor, depozitarea produselor în strat subțire și la temperaturi scăzute,uscarea
naturală și artificială.
În toate operaţiunile tehnice (manipulare, transport, curăţire, sortare, aerare, dezinsectizare, uscare,
conservare etc.)care se efectuează de la treierarea şi până la utilizarea seminţelor în diferite scopuri
(industrie, alimentaţie, furajare, însămânţare etc.) îşi pun amprenta însuşirile fizice ale seminţelor şi a masei
de seminţe, dintre care, mai importante:

• curgerea seminţelor şi a masei (friabilitatea) seminţelor;

• autosortarea;
• porozitatea şi densitatea;
• sorbţiunea şi higroscopicitatea;
• termoconductibilitatea

Curgerea seminţelor şi formarea taluzului natural

Însuşirea seminţelor şi a masei de seminţe de a se deplasa pe un plan înclinat, formând o pantă naturală cu un
anumit unghi faţă de orizontală este denumită capacitatea de curgere sau friabilitatea.

Dacă pe o suprafaţă plană cade liberă o cantitate de seminţe, acestea se aşază într-o grămadă care capătă forma
unui con, a cărui generatoare poartă denumirea de taluz natural.

Capacitatea de curgere (friabilitatea) are o mare importanţă pentru practică, de unghiul taluzului natural
ţinându-se seama obligatoriu la construirea depozitelor pentru seminţe, a instalaţiilor de transport şi curăţire prin
cădere liberă (elevatoare, transportoare pneumatice, maşini de curăţit şi sortat etc.) .
 Fig......Curgerea semințelor prin cilindrii trior (După MOGÂRZAN A. 2019)

În general, pantele şi tuburile de scurgere a produselor trebuie să aibă o înclinare de cca. 45º în cazul cerealelor
grele (grâu-secară) şi jilave. La tuburile cu secţiunea pătrată şi cu una din feţe orientată în jos, înclinarea trebuie mărită
cu 3- 5%, iar la cele cu un unghi de îmbinare a feţelor orientat în jos, înclinarea se măreşte cu cca. 18% faţă de unghiul
taluzului natural al produsului.

Autosortarea produselor
Autosortarea produselor este însuşirea seminţelor şi a masei de seminţe în mişcare, de a se aşeza
în straturi în funcţie de mărimea, forma şi greutatea specifică a componentelor.
Procesul de autosortare se mai produce şi în următoarele situaţii:
- la încărcarea mecanizată a depozitelor
- la golirea prin căderea liberă a produselor din depozite;
- în timpul transportului produselor pe drumuri care produc şocuri şi trepidaţii puternice mijloacelor de transport
- la cernerea produselor, datorită vibraţiilor sitelor
Autosortarea este un fenomen negativ deoarece exista portiuni neomogene din punct de vedere fiziologic, al
porozităţii. Acumularea impurităţilor uşoare şi a prafului creează condiţii pentru apariţia procesului de încingere.

Densitatea şi spaţiul intergranular al masei de boabe

Totalitatea spaţiilor de aer dintre seminţele unui lot de produse constituie
spaţiul intergranular sau porozitatea lotului.

Volumul ocupat de masa de seminţe, fără spaţiul intergranular reprezintă densitatea (D) lotului.
Atât porozitatea (P) cât şi densitatea (D) se exprimă în procente.
Porozitatea se poate defini drept raportul dintre volumul spaţiilor intergranulare şi volumul total ocupat de
masa seminţelor şi se calculează cu formula:

P= V- v/V x100
In care:
P – porozitatea (%)
V - volumul total al masei de seminţe;
v – volumul componentelor solide din lot.

Densitatea este raportul dintre volumul ocupat de componentele solide din masa produsului şi volumul total al
lotului şi se determină cu formula:
 D=v/Vx100
în care:
D – densitatea (%);
V - volumul total al masei seminţelor;
v - volumul componentelor solide din lot

Porozitatea şi densitatea masei de boabe influenţează păstrarea şi conservarea produselor.

Porozitatea şi densitatea sunt influiențate de următorii factori:

a)Mărimea şi forma componentelor solide ale masei de boabe. Porozitatea se micșorează

când în masa de semințe se află particule de diferite dimensiuni. Componentele mari ajută la mărirea
porozității. Loturile formate din semințe de mărime ovală au o porozitate mai mică.
b) Starea suprafeţei componentelor.Semințele netede,fără asperități au o porozitate mai scazută în comparație cu cele
cu defecte care au spațiul intragranular mai mare. De exemplu, respirația boabelor de porumb traumatizate este ce 5-7
ori mai intensă decât a celor normale.
c) Umiditatea seminţelor. Dacă umezirea în masa de semințe apare după ce acestea au fost depozitate acestea îşi
măresc volumul datorită absorbţiei apei şi reduc spaţiul intergranular. Creșterea conținutului de umiditate determină
intensificarea respirației în ritm lent pănâ la o anumită valoare a umidității,după care intensitatea respirației crește
brusc, provocând procesul de incingere. Umiditatea critică pentru cereale este de 14-15%.
Pe măsura creșterii umidității,semințele respiră din ce mai intens (fig.3...)Semințele aflate la limita umidității critice
respiră de 2-4 ori mai intens decât cele uscate, iar semințele umede respiră de 4-8 ori mai intens sau chiar de peste 30 de
ori.

Fig 3 - Variația intensități respirației în funcție de specie și

umiditate:
1- grâu;
2- secară;
3- orz;
4- ovăz.
(d upă Thierer L.V.și colab., 1971)

Umiditatea semințelor este influențată și de umiditatea relativă a aerului.Asfel

semințele uscate pot fi păstrate normal până la max 70-75% valori ale umezelii relative a aerului, iar semințele udate de
ploi respiră mai intens de 1,6-2 ori decăt cele neplouate.

d) Procentul şi componentele corpurilor străine. Corpurile străine mari și ușoare mărește porozitatea
cerealelor în timp ce prezența impurităților sferice mici micșorează porozitatea acestora.

e) Tipul depozitului. Porozitatea cerealelor este mai crescută în cazul depozitelor situate în plan orizontal, în
comparație cu depozitele situate în pan vertical cănd porozitatea este mai mică datorită presiunii şi tasării pe care o
exercită coloana de seminţe asupra stratului inferior. Scăderea porozităţii datorită acestor procese se produce până la o
anumită limită, după care rămâne constantă.
 Porozitatea medie la produsele depozitate

(După Mogârzan A. 2019)

Podusul Porozitatea Produsul Porozitatea

Grâu 35-45 Mei 30-50
Secară 35-45 Porumb boabe 30-55
Orz 45-55 Floarea-soarelui 55-80
Ovăz 50-70 Mazăre 40-45
Hrișcă 50-60 Lupin 40-45
Orez nedecorticat 50-65 In 30-50

Sorbţiunea boabelor

Prin sorbţie sau sorbţiune se înţelege proprietatea seminţelor (datorită structurii coloidale
capilar poroase) de a absorbi vapori de apă, substanţe chimice sau gaze din mediul înconjurător şi se
manifestă prin: adsorbţie, absorbţie, desorbţie, condensare capilară şi chemosorbţie.

Higroscopicitatea seminţelor şi umiditatea de echilibru

Higroscopicitatea (absorbţia şi desorbţia apei din boabe) reprezintă proprietatea seminţelor de a
absorbi umiditatea din aerul umed şi de a o ceda mediului extern mai uscat.

Higroscopicitatea este influenţată de factorii:

- compoziţia chimică a seminţelor;
- mărimea, structura şi integritatea seminţelor;
- umiditatea şi temperatura aerului atmosferic.
În procesul de sorbţiune a vaporilor de apă din mediul extern se deosebesc două faze:

- difuziunea exterioară – pătrunderea vaporilor de apă din aerul înconjurător în spaţiul

intergranular al masei seminţelor şi
- difuziunea internă – procesul de migrare a vaporilor de apă din spaţiul intergranular al masei
de seminţe în interiorul boabelor.
Umiditatea seminţelor la care încetează schimbul de apă între boabe şi aer se numeşte umiditate
stabilă sau umiditate de echilibru.

Echilibrul hidric este influenţat de: umiditatea relativă a aerului (gradul de saturaţie în vapori al
acestuia), temperatura aerului, umiditatea şi temperatura seminţelor, compoziţia chimică, mărimea şi
structura seminţelor. Pe măsură ce umiditatea relativă a aerului (%) creşte, se măresc valorile umidităţii de
echilibru, iar mărirea temperaturii aerului determină scăderea umidităţii de echilibru (tab. ..1..)

. Influenţa umidităţii relative şi temperaturii aerului asupra

umidităţii de echilibru la grâu

(după THIERER L. V. şi colab., 1971) Tab...1

Umiditatea Umiditatea de echilibru a grâului la temperatura de:

relativă a
-10°C -5°C 0°C 16-20°C 20-25°C
aerului (%)
40 13,34 12,78 12,36 10,75 9,76
50 14,68 12,98 12,78 11,80 11,68
60 15,46 13,82 13,68 12,92 12,72
70 16,23 15,31 14,92 14,82 -
80 18,52 17,67 17,45 16,83 -

a)Compoziţia chimică a seminţelor influenţează foarte mult valoarea umidităţii de echilibru.

Între diferite specii de cereale există o slabă diferenţiere a valorii umidităţii de echilibru deoarece
compoziţia chimică ca şi structura seminţelor este asemănătoare. tab..2..).

Umiditatea de echilibru (%) a boabelor de cereale la temperatura de 20°C

(după THIERER L. V. şi colab., 1971) Tab...2

Umiditatea relativă a aerului (%)

Produsul 20 40 60 70 80 90
Grâu 7,8 10,7 13,1 14,3 16,0 19,9
Secară 8,3 10,9 13,5 15,2 17,4 20,8
Orz 8,3 10,9 13,4 15,2 17,5 20,9
Ovăz 6,7 9,4 12,0 14,4 16,8 19,9
Orez decorticat 7,5 10,4 12,5 13,7 15,2 17,6
Mei 7,8 10,5 12,7 14,3 15,9 18,3
Porumb 8,2 10,7 13,2 14,9 16,9 19,2

b)Temperatura masei de seminte.

 Temperatura masei de seminte prezintă o mare influență asupra asupra intensității respirației.
La o temperatură scăzută( sub 10ºC) intensitatea intensitatea respiraţiei seminţelor este destul de redusă, chiar
dacă acestea au un conţinut de umiditate ridicat.
La o creştere a temperaturii cu 10 0C, reacţiile de oxidare se intensifică de 2- 3 ori, la 180C, intensitatea respiraţiei
este mai mare de 11 ori. Boabele de cereale cu 17% umiditate, respiră cel mai intens la 55 0C. După aceste valori ale
temperaturii, intensitatea respiraţiei scade brusc chiar dacă temperatura se menţine ridicată (fermenţii şi proteinele sunt
sensibile la temperaturi ridicate). Creşterea umidităţii peste 17% deplasează punctul de respiraţie intensă la temperaturi
mai scăzute.

c)Gradul de maturare a seminţelor.

Seminţele nematurate respiră foarte intens. Pe măsura maturării seminţelor se reduce umiditatea şi scade
intensitatea respiraţiei.

d)Proporţia de bioxid de carbon şi oxigen în masa de seminţe influenţează direct intensitatea respiraţiei. Cu
cât cantitatea de oxigen este mai mare cu atât respiraţia (de tip aerob) este mai intensă.

Bioxidul de carbon favorizează respiraţia de tip anaerob (lipsa oxigenului determină reducerea intensităţii
respiraţiei, chiar dacă temperatura este mai ridicată). În schimb, bioxidul de carbon are acţiune toxică asupra viabilităţii
embrionului, seminţele pierzându-şi treptat germinaţia.

e)Influenţa microorganismelor din masa de seminţe asupra respiraţiei.

Seminţele sunt populate de numeroase microorganisme (uneori de ordinul milioanelor la un gram

de seminţe) care respiră intens şi influenţează intensitatea respiraţiei masei seminţelor. Pentru dezvoltarea
lor, microorganismele au nevoie de umiditate, în cazul seminţelor uscate activitatea acestora fiind foarte
scăzută. Activitatea microorganismelor se declanşează la umiditatea relativă a aerului de peste 70% la
cele mai multe specii.
Dintre microorganisme, mai întâlnite sunt:
- mucegaiurile (Aspergillus glaucus Link, A. candidus Link, A. flavus Link, A. niger van
Tiegh, Penicillium glaucum Link, P. italicum Wehmer, Rhizopus nigricans Eidam, Alternaria
tenuis Nees, Cladosporium herbarum Link ex. Pr.) care se dezvoltă dacă umiditatea relativă
a aerului este de minimum 70% (ceea ce corespunde cu 14,5% umiditatea boabelor la
cereale );
- drojdiile (Saccharomyces cerevisiae Meyen, Torula utilis Fr.), pentru dezvoltarea cărora este
necesară umiditatea aerului, de minimum 88%, ceea ce corespunde cu 19,5% umiditatea
seminţelor;
- bacteriile (Bacterium prodigiosum, Bacillus mesentericus, B. mycoides) care se dezvoltă la
minimum 90-91% (chiar 99%) umiditatea relativă a aerului şi respectiv 21-22%, umiditatea
seminţelor.(A. Mogârzan, 2019)
Capacitatea unor ciuperci de a produce o serie de substanțe toxice sub numele de micotoxine, prezintă un
interes deosebit din punct de vedere medical.Astfel este cunoscut de mută vreme ergotismul, cauzat de ciuperca
Claviceps purpurea( Secale cornutum) care atacă secara , dar și alte cereale ca grâu, orz etc. În fucție de concentrația
alcaloizilor poate provoca intocsicații acute manifestate prin colici abdominale, vărsături,convulsii etc. sau
cronice(gangrena uscată a membrelor).
Specii de Penicillium produc diferite substanțe ca citrina , citroviridina, patulina, luteoskirina, rugulozina
etc cu actiune puternic hepatotoxica, unele dovedindu-se chiar cancerigene.(Micu Lavinia M.,Petanec Doru I.,Pălăgeșiu
Ioan, 2010)
f). Influenţa insectelor din masa de seminţe asupra respiraţiei.
Insectele se găsesc în masa seminţelor numai în cazuri izolate, dar cu toate că sunt în număr mult mai mic decât
microorganismele, respiraţia lor este mult mai intensă comparativ cu cea a boabelor, chiar dacă acestea sunt uscate.
Cantitatea de apă şi căldură eliminate prin respiraţia insectelor influenţează umiditatea şi temperatura boabelor,
intensificând schimbul de substanţe. De aceea loturile cu dăunători pot ajunge repede la încingere şi alterare.(A.
Mogârzan 2019)
Tamachi și colaboratorii(1971) a constat faptul că indivizii din Tribolium confusum sunt atrași semnificativ de
trigliceridele din germenii de grâu, au fost identificate ca 1- palmit-2,3- dioleină, 2-linoleo-3- oleină, toate trei fiind
prezente în extractul hexan din extractul brut.La extractele de metanol din germenii de grâu care conțin alți compuși
decât extractele de hexan, gândacii au răspuns la extract numai prin hrănire intesă mai repede dacât prin adunare.
In 1973 într-o experiență cu Plodia interpuntella,făcută cu scopul de a studia substanțele chimice care răspund
de atracția pe distanțe scurte și de hrănire Backer și Mabie au desvoperit că, hidrații de carbon sunt stimulente puternice
ale hrănirii; aminoacizii nu au efect, iar acizii grași și sterolii au stimulat hrănrea numai când au fost prezentate
împreună cu sucroza.
In 1974 Cohen și colab. au constatat că acizii grași au un număr atomic mic (C5-C11) sunt în general repelenți,
în timp ce acizii cu un număr atomic mai mare adună găndacii de Tribolim castaneum, dar nu induc un comportament
de hrănire.
Subrahmanyan și colab (1955) au determinat conținutul de acid uric al unei probe de cereale sau produs
cerealier și au corelat rezultatul determinărilor cu gradul de infestare cu insecte, deoarece acidul uric este un component
important al excrementelor insectelor.
In 1978 Maga a descoperit într-o experiență că , unii compuși derivați din boabe- valeraldehida , maltolul și
vanilina – care sunt comune mai multor specii de cereale ( porumb,gâu, orz, secară. orez) atrag gărgărița orezului
Sitophylus oryzae o specie care infestează aceleași habitate ca și Tribolium castaneum nu sunt atrași de aceași
compuși.Insectele din specia Tribolim castaneum sunt atrase de uleiurile din germenii de grâu și de porumb, dar specia
Sitophylus oryzae nu a reacționat la acești compuși.
Dupa numai șapte zile de atac a Rhizopertha dominica F., cantitatea de leucină a scăzut semnificativ , în fucție
de gradul de infestare , iar cel mai puțin depreciat a fost aminoacidul metionină. După trei săptămâni aminoacidul
valină este cel care induce hrănirea mai intensă a speciei Rhizopertha dominica F., ca urmare acesta a înregistrat
valorile cele mai scăzute comparativ cu ceilalți aminoacizi esențiali. Cel mai puțin degradat în următoarele trei
săptămâni a fost aminoacidul arginină.
Boabele infestate au indicat o reducere substanțială a indicilor aminoacizilor esențiali , a valorii biologice
calculate și a indicilor necesari.

Termoconductibilitatea boabelor

Termoconductibilitatea reprezintă capacitatea transmiterii căldurii de la un corp la altul ca rezultat

al diferenţei de temperatură dintre ele.
Migrarea căldurii în masa de boabe are loc prin: conductibilitate calorică (conducţie), convecţie şi
iradiere calorică.
a)Conductibilitatea calorică sau conducţia este trecerea căldurii printr- un corp solid şi se exprimă prin
coeficientul de conductibilitate care reprezintă cantitatea de căldură necesară încălzirii cu 1°C a unui strat de boabe cu
suprafaţa de 1 m2- şi grosimea de 1m (1 m3 de seminţe) într-o oră.

b) Convecţia reprezintă transmiterea căldurii într-un corp gazos sau lichid. În cadrul convecţiei, straturile de
gaz sau lichid aflate în contact cu sursa de căldură devin mai calde şi mai puţin dense, se dilată şi se deplasează în sens
ascendent, locul lor fiind luat de straturile mai reci.

c) Iradierea calorică este procesul prin care un corp expus unei surse de căldură se încălzeşte. În cadrul
metodelor de conservare a masei de seminţe, iradierea calorică este folosită în procesul de uscare a produselor prin
contactul boabelor cu suprafeţe încălzite (conducte de calorifer) sau prin expunerea la soare.(A Mogărzan, 2019)
 1.2. Caracteristicile de recoltare si
conservare a cerealelor
1.2.1.Recoltarea cerealelor.

Recoltarea grâului incepe când umiditatea acestuia atinge o valoare de 14-15%. În acest caz boabele pot fi
păstate în condiții bune, fară a fi necesară uscarea acestora.
Recoltarea se încheie când umiditatea boabelor ajunge la 12-13% pentru a se limita pierderile datorate
supracoacerii prin scuturare. Perioda optimă de recoltare a grâului este de cca.5-8 zile (5-6 zile în condiţii de vreme
uscată şi 6-8 zile în condiţi de vreme umedă). Aceasta se realizeaza cu eficiență maximă atunci cand culturile sunt
uniform dezvoltate, integre,fără buruieni.
Raportul general acceptat la grâu între boabe şi paie este de 1:1, acesta depinzând de condiţiile anului de
cultură, soi, înălţimea de tăiere la recoltare. Scăderea producţiei seminţelor şi calităţii acestora se datorează şi
transformărilor biochimice care au loc în seminţe, mai ales atunci când în această perioadă apar precipitaţii.
Fazele de recoltare a grâului de toamnă au avut loc pe parcursul a 9-10 zile, iar umiditatea seminţelor a
variat, în medie, de la 18,8% la prima fază (la maturitatea în pârgă), la l5,6% la cea de-a doua fază (maturitate
deplină martor), până la 11,8% la cea de-a treia fază (maturitate la răscoacere).
Din analiza rezultatelor experimentale obţinute se constată că atât grăbirea recoltatului, cât şi întârzierea
acestuia au contribuit la scăderea sensibilă a producţiei de seminţe, faţă de recoltarea în faza de maturitate deplină
(15,6% umiditate a boabelor).
Astfel, în cazul ambelor soiuri de grâu de toamnă experimentate (Doina, Iulia), prin recoltarea în faza
timpurie, când umiditatea boabelor era maximă (18,8%), producţia de seminţe a scăzut în medie cu 4,9 q/ha faţă
de faza normală de recoltare, când umiditatea seminţelor era de 15,6%, şi de 5,6 q/ha faţă de martor, la recoltarea
în faza de maturitate la răscoacere, când umiditatea seminţelor era de 11,8%.
Principalele cauze care determină scăderea producţiei în faza timpurie de maturitate (pârgă) sunt
determinate de recoltarea incompletă, iar în faza de maturitate întârziată (răscoacere) se datorează, pe de o parte,
frângerii şi căderii pe sol a spicelor, precum şi scuturării boabelor din spic, fie înainte de recoltare, fie în timpul
efectuării acestei operaţiuni.( An. I.N.C.D.A. Fundulea,, VOL. LXXV, 2007, Producerea de sămânță ,Ion
Păcurar,Grigore Oprea,Diana Sălăgean).
În cazul unor experințe efectuate în acest sens cu soiuri de orz de toamnă s-au obținut date similare.
Recomandarea cercetătorilor are o mare importanța prin faptul că recoltarea pe termen scurt, la o umiditate
scăzută a semințelor, se asigură valoarea calitativă, germinația și evitarea degradării semințelor pe parcursul procesării
și păstrării acesora.
Momentul optim de recoltare a orzului pentru furaj este la maturitatea deplină, atunci când boabele au sub 15%
umiditate. De obicei, recoltarea începe când umiditatea boabelor este de 16- 17%. La umidităţi mai mari de 15% trebuie
luate măsuri de uscare a recoltei. Orzul de toamnă ajunge la maturitate cu 7 - 10 zile înaintea grâului şi trece repede în
faza de „supracoacere”, întârzierea recoltatului fiind mai dăunătoare decât la grâu. Momentul optim de recoltare a
orzoaicei pentru bere este atunci când umiditatea boabelor este de 14-15%, asigurându-se astfel o bună capacitate
germinativă a boabelor. Dacă recoltarea se face la o umiditatea a boabelor de peste 15%, atunci trebuie ca seminţele să
fie imediat uscate până la umiditatea de păstrare de 14%. Recoltare trebuie încheiată înainte ca umiditatea boabele să
ajungă la 12%. Întârzierea recoltatului provoacă pierderi mari prin ruperea (frângerea) spicelor şi scuturarea boabelor.
(Viorel Ion ,2010).
Recoltarea sub formă de boabe a porumbului se face mecanizat la o umiditate a boabelor sub 25%. Recoltarea
sub formă de boabe se execută cu ajutorul combinei universale echipată cu culegător de ştiuleţi şi echipament de
treierat. După recoltare, boabele trebuie uscate până la umiditatea de 14%. În cazul recoltării sub formă de boabe,
pierderile tebuie să fie sub 2,5%, gradul de vătămare a boabelor sub 8% şi puritatea de peste 98%..(Viorel Ion ,2010).
1.2.2. Conservarea cerealelor
Conservarea reprezintă de fapt o fază intermediară intre producție și consum, iar controlul calității boabelor și
al păstrării trebuie să se realizeze în mod normal, mai întâi la fermă, apoi la locul de depozitare și apoi la procesator.
Calitatea boabelor este extrem de importantă pe tot parcusul, de la producător la prelucrător și apoi la
consumator.
O păstrare în bună stare trebuie să mențină calitatea și cantitatea produsului resp ectiv.Aceasta presupune
protejarea lui de intemperii, mucegaiuri și alte microorganisme, de creșterea umidității lui, de temperaturile ridicate
care ar putea produce incigerea, de insecte, rozătoare și păsări, de mirosuri neplăcute și de contaminare. În ultima
perioadă au apărut mai multe metode de conservare a cerealelor dintre care cele mai eficiente sunt: coservarea în stare
uscată, coservarea la temperaturi scăzute,conservarea prin aerare activă, autocoservarea, conservarea pe cale
chimică, conservarea cu ajutorul radiațiilor.(Micu Lavinia M.,2010)
Păstrarea boabelor prin uscare naturală (la soare) constă în reducerea conținutului de umiditate grăbind
procesul de postmaturare a semințelor, acțiunea razelor având rol sterilizant, distrugâd pană la 40% din
microorganismele de pe semințe, La acest tip de păstrare se va ține seama de izotermele sorbției și desorbției umidității
adică de procesul de procesul de umezire și uscare a boabelor și influența mediului înconjurător.
Pentru ca energia termică a razelor solare să pătrundă până în profunzimea stratului de produs, este necesară
amestecarea şi nivelarea produsului (prin lopătare) la interval de 1-2 ore, iar pentru mărirea suprafeţei de evaporare a
apei din seminţe lotul trebuie brăzdat cu rigole (şanţuri)(Mogărzan A.,2019).
O altă modalitate de reducere a umidității boabelor de cereale este prin depozitarea acestora în strat subțire în
șoproane multifucționale, remize, spații betonate și alte spații acoperite în care se realizează o circulație optimă a
curenților de aer.
S-a constatat că, prin depozitarea grâului în strat de 20-25 cm cu 1-2 lopătări pe zi, în condiţie atmosferică
uscată (media zilnică 75% - umezeală relativă a aerului) şi caldă (peste 20ºC), se poate realiza o micşorare a umidităţii
acestuia cu 0,5-1% pe zi. ).
Eliminarea apei în exces din masa de seminţe se obţine mai ales prin uscarea artificială a produselor, prin
introducerea în masa produsului umed a mediului gazos cald care prin contact direct sau indirect preia umiditatea din
produsele umede.
Uscarea produselor prin contact cu suprafeţe încălzite
În acest caz se folosește ca agent de uscare apa caldă, gazele arse sau aerul cald care încălzesc conductele, sau
radiatoarele, iar boabele vin în contact cu partea exterioar a conductelor .În acest caz umiditatea din semințe se evaporă
în mediul înconjurător.
Uscarea produselor prin această metodă este sectorul de transpiraţie sau preîncălzire din cadrul coloanei de
uscare tip MIAG sau SIMON model DM.
Acest ansamblu este alcătuit dintr-un sistem de radiatoare prin care circulă apa caldă astfel boabele trec prin
spațiile dintre pereții radiatoarelor.Astfel apa din interiorul capilarelor se transformă în vapori , iar vaporii de apă din
interiorul boabelor difuzează spre exterior urmând să fie antrenaţi de curenţii de aer din sectoarele următoare şi
eliminaţi în atmosferă.
Aceasta este metoda cea mai eficientă de uscare și depinde de modul în care boabele ce alunecă pe suprafaţa
radiatoarelor îşi modifică în permanenţă punctele de contact cu suprafeţele încălzite.
Metoda menţine şi chiar îmbunătăţeşte însuşirile fizice şi biochimice ale seminţelor, asigură un randament
ridicat şi este economică.( uscătorul tip MIAG - fig. 5.1..).
 A – Schema de funcţionare:
c-buncăr de alimentare; ST-sector de transpiraţie;
SN-sector neutru; SE-sector de evaporare;
SU-sector de uscare; SR-sector de răcire; B – Schema conductelor de aburi şi
RT-radiatoare; ac-i-apă caldă intrare; apă caldă:
ac-e-apă caldă ieşire; A-abur; Ac-apă condensată; I-treapta I de uscare; II-treapta a II-a de
M-masă oscilantă; I, II-aeroterme pentru încălzirea uscare
aerului; 1a, 2a-canale principale de aer cald;
1b, 2b-canale principale de aer rece; P1, P2, P3-
pereţi despărţitori de pe canalele principale
Fig. 5.1. – Uscătorul MIAG (după THIERER L.V. şi colab., 1971)

Conservarea la temperaturi scăzute. Metoda se aplică cerealelor cu umiditate crescută sau prin păstrarea în
condiții corespunzătoare a produselor care se pot livra cu un conținut de umiditate ridicat.
Scopul conservării cerealelor prin răcire: prevenirea autoîncălzirii și încigerii semințelor cu umiditate ridicată,
reducerea activităţii vitale a produselor, prevenirea dezvoltării microflorei, acarienilor şi insectelor.
Conservarea produselor la temperaturi scăzute se realizează prin folosirea agregatelor frigorifice (în anotimpul
cald).
Răcirea produselor cu ajutorul aerului atmosferic rece se poate realiza prin:
- depozitarea produselor în strat subţire
- manipularea produselor prin aerul atmosferic rece cu ajutorul instalaţiilor mecanice de transport
- insuflarea cu ajutorul ventilatoarelor a aerului rece din atmosferă în masa produsului (cea mai eficientă
metodă)
Metoda foloseşte instalaţiile pentru aerare activă din dotarea depozitelor, păstrând produsele un timp îndelungat
fără a interveni cu alte insuflări de aer rece şi previne încălzirea masei de boabe când temperatura atmosferică creşte.
În funcţie de umiditatea seminţelor (16-22%) diferă şi temperatura de conservare care variază între maximum
12,8-1,70C (la conţinutul mai mare de apă corespunde temperatura mai scăzută) (tab.5.2....).(Mogarzan A,2019).
Limita de răcire are importanță în conservarea cerealelor deoarece scăderea excesivă a temperaturii deoarece la
temperaturi sub 100C apare pericolul condensării vaporilor de apă la suprafaţa lotului şi se pot declanşa procese de
autoîncălzire şi încingere. Răcirea excesivă a cerealelor umede duce la scăderea însuşirilor germinative ale seminţelor
prin îngheţarea apei libere din vasele capilare.
Tabelul 5.2
Temperatura maximă de conservare în funcţie de temperatură

(Mogârzan A.,2019)

Umiditatea cerealelor (%) 16 18 20 22

Temperatura maximă (0C)
care asigură păstrarea 2 12,8 7,2 4,4 1,7
luni fără depreciere

Metoda este utilizată pentru produsele recoltate vara care păstrează temperatura ridicată la inmagazinare (ce
uneori depăşeşte 300C) căt și cele ieșite din uscător.
Metoda se poate utiliza atât în depozitele desfăşurate pe orizontală (magazii, şoproane) cât şi în cele pe verticală
(silozuri) dacă există un sistem de distribuire al aerului.
Conservarea la temperaturi scăzute precede, în general conservarea prin uscare, fiind mai puţin utilizată ca
metodă independentă de conservare. (Mogârzan A.,2019).
Păstrarea boabelor prin aerare activă constă in schimbarea periodică a aerului intergranural din masa de
boabe cu aer atmosferic, în schimbul reducerii temperaturii acestora.Această metodă se bazează pe o evacuare repetatăa
aerului viciat, cald și umed din masa de boabe și înlocuirea acestuia cu aer atmosferic proaspăt și uscat. .(Micu Lavinia
M.,2010).
Avantajele pe carele prezintă această metodă sunt următoarele:
- mărirea duratei de conservare și menținerea însușirilor calitative ale cerealelor;
- preîntâmpină autoîncălzirea masei de boabe;
- accelerează părocesul de maturare a semințelor;
- elimină bioxidul de carbon și alte gaze care se acumulează în spațiul intergranular;
- împiedică dezvoltarea dăunătorilor
- reduce activitatea microorganismelor
- mărește spațiul de depozitare
- reduce activitatea biologică a produselor evitând pierderile de substanță reduce cheltuielile foarte mari.
(Micu Lavinia M.,2010).
Metoda se aplică la boabele cu umiditate ridicată (la valori ale umidităţii cuprinse între 16-26% corespund
debite minime de aer de 30-160 m 3/oră/tonă). Pentru a se evita condensarea vaporilor de apă în masa de boabe
umiditatea relativă nu trebuie să depășească 80%.
Aerarea activă pentru răcire se poate face în toate cazurile când temperatura atmosferică este mai scăzuta cu
min 5 grade C decât cea a produsului, iar umiditatea relativă a aerului este sub 75%.
Din practica aerării active s-a constatat că la grâu cu 16-17% umiditate, ventilat cu aer atmosferic la
temperatura de cca. 30ºC, cu un debit minim de 40m3/oră, în timp de 10-20 ore de aerare se poate obţine o reducere a
umidităţii cu circa 1% (THIERER L. V. şi colab., 1982). Cu cât aerul este mai uscat, iar diferența între temperatura
atmosferică și masa de boabe este mai mare, eficiența aerării active crește.
Această metodă este eficientă în cazul silozurilor prevăzute cu celule și instalații speciale de aerare.
Păstrarea anaerobă a boabelor de cereale (auroconservarea).
Autoconservarea cerealelor are la bază reducerea activității vitale a organismelor vii(cereale, microfloreă,
dăunători) într-un mediu fără oxigen.
Avantajele conservării anaerobe:
- este stopată dezvoltarea mucegaiurilor și drojdiilor; în condiții de anaerobioză dezvoltarea acestor
microorganisme va fi influențată de nivelul de ergosterol prezent în cereale
- diminuiază pâna la oprirea definitivă procesul de respirație aerobă frânănd dezvoltarea microflorei aerobe
și a dăunătorilor
- împiedicarea dezvoltării acarienilor și insectelor
- reducerea cantității de căldură degajată
- pierderi reduse de substanță uscată
 Dezavantaje acestei metode:
- înlocuirea oxigenului din spațiul intergranular la produse cu 18% umiditate, prin bioxidul de carbon
rezultat în timpul respirației, are loc lent, facilitând dezvoltarea unor mucegaiuri aerobe
- semințele păstrate în condiții anaerobe își reduc sau iși pierd însușirile germinative
- acoolul etilic și acetic rezultați în urma respiratiei anaerobe depreciază produsul
Thierer si colab (1971) au demonstrat faptul că autoconservarea grâului în spațiul închis conduce la unele
modificări: grâul cu umiditate de 12% păstrat timp de 2 ani, nu și-a modificat însușirile de panificație; grâul cu
16,4% umiditate a primit un „ miros de stătut” după primele 4 săptămâni, iar după 7 luni s-a constat un
puternic miros de alcool.
Această metodă este aplicată la păstrarea porumbului boabe recoltat cu umiditate mare.
Păstrarea boabelor cu substanțe chimice constă în introducerea în masa de boabe a unor substanțe
chimice cu rol de sterilizare , pentru a frâna dezvoltarea microflorei, insectelor, acarienilor și dezvotării
microorganismelor dăunătoare. La cerealele cu umiditate ridicată prezintă interes în scopul păstrarii acestora în
condiții optime pâna la uscarea lor. Metoda se aplică în scopul opririi încingerii cerealelor,iar substanțele
chimice pot fi injectate direct în focar ,păstrarea de lungă durată a semințelor uscate, fără a fi mișcate. . (Micu
Lavinia M.,2010).
Ca și conservanți chimici se pot folosi : cloropierina, dicloretanul,metabisulfitul, thioureea, acidul
propionic.
Cloropierina contribuie la suprimarea proceselor de autoîncălziere și încingere a produselor. Se folosește
în scopul păstrării indelungate a produselor cu umiditate până la 16%.
Dicloretanul are efect sterilizant asupra mucegaiurilor, stopeză dezvoltarea insectelor și acarienilor, dar
nu oprește procesul de încălzire și autoîncegere a cerealelor. Se folosește la conservarea produselor cu
umiditate ridicată folosindu-se doze de 300/m cub de produse.
Metabisulfitul este administrat în doză de 1-1,2% în masa cerealelor. Are rolul de a preveni încigerea
produselor, distrugând microflora existentă în masa acestora. În același timp are efecte negative asupra
embrionului semințelor cu umiditate ridicată.Efectele metabisulfitului au o durată de 30-35 de zile.
Este interzis consumarea cerealelor tratate cu metabisulfit.
Thioureea reduce respirația cerealelor umede , inhibă dezvoltarea mucegaiurilor în proporție de 1‰,
oprind dezvoltarea mucegaiurilor în proporție de 1% cu o umiditate a cerealelor de 24% fără a diminua
viabilitatea semințelor.
Preparatele pe bază de acid propionic inhibă dezvoltarea microorganismelor,încălzirea și deprecierea
boabelor umede, și nu sunt toxice.
În concentraţie de 0,5% pentru boabe cu 15% umiditate şi până la 1,25% pentru cele cu 30% umiditate se
foloseşte pentru păstrarea porumbului umed. . Acidul propionic s-a folosit cu bune rezultate şi în conservarea
orzului furajer cu 24-26% umiditate; soia cu 27% umiditate, tratată cu 0,75% acid propionic s-a păstrat timp de
10 săptămâni fără a se încălzi şi fără a-şi modifica compoziţia chimică (STEVENSON Alexander, 1972).
Păstrarea boabelor de cereale prin radiații are la bază efectele sterilizante și inhibitoare
ale radiațiilor gamma asupra cerealelor.
Grâul umed (cu 20% umiditate) tratat cu o doză de 1 milion r. s-a acoperit de mucegai în câteva zile, iar
cu o doză de 2 milioane r. s-a conservat bine timp de peste 3 luni. Când grâul avea 16% umiditate, tratat cu
doza de 4 milioane r. s-a păstrat 3 luni fără să mucegăiască (THIERER L.V. şi colab., 1971).
Folosirea acestei metode este nocivă pentru consumul alimentar și furajer și nu se justifică nici din punct
de vedere economic.
În unele țări se utilizează ca efect secundar al microflorei pentru care se folosesc doze mici, dar și
utilizarea lui pentru reducerea respiraţiei seminţelor cu un conţinut mai scăzut de umiditate.
 1.3.Compozitia chimica a produselor de origine vegetala

Bobul cerealelor este format din trei mari părți: învelişul exterior, endospermul şi embrionul (tabelul
1.1...).

Tabelul 1.1... Structura morfologică a boabelor de cereale(Băisan I.,2021)

Specia Embrion, % Endosperm, % Înveliş, %

Grâu 2-4 79-84 14-18
Porumb 7,9-12 81-84 5-11
Secară 2,5-4 71-77 20-25
Orz 2,6-3 56-69 27-30

Compoziția chimică și dimensiunile semințelor de cereale sunt foarte diferite. Caracteristica de bază necesară
la stabilirea parametrilor unei instalații de uscare a semințelor este dimensiunea boabelor: lungimea, lățimea și
grosimea.
Forma și dimensiunile boabelor, sunt diferite de la o specie la alta și greu de determinat ca urmare a formei
neregulare a acestora. Ele variază limite largi, în funcție de soi, condițiile pedoclimatice și tehnologia de cultură
(tabelul 1.2..)

Tabelul.1.2..Limitele de variație a dimensiunilor boabelor pentru unele culturi (Băisan I.,2021)

Specia Dimensiunea, mm
lungimea lățimea grosimea diametrul
echivalent
Grâu 5,0-7,20 2,6-4,0 2,4-3,3 2,43-4,1
Orez 5,0-6,5 2,8-3,5 1,9-2,2 3,1-3,37
Orz 8,4-14,0 3,1-3,9 2,3-3,2 2,43-4,43
Porumb 7,5-12,3 8-11,8 3,7-6,0 6,83-8,86

Umiditatea reprezintă procentul de apă din boabe, exprimat în raport cu umiditatea maximă de 100 %.
Caracteristică specifică tuturor materiilor prime vegetale, are o influență majoră asupra proprietăților fizico-
mecanice, asupra perioadei și condițiilor de păstrare, precum și a caracteristicilor termofizice, o clasificare în raport
cu umiditatea fiind prezentată în tabelul 1.3.
 Tabelul 1.3. Clasificarea boabelor în raport de umiditatea lor(Băisan I.,2021)

Specia Umiditatea boabelor, %

foarte umede umede semiuscate uscate
Grâu >17 15,6-17,0 14,1-15,5 12-14
Orez >17 15,6-17,0 14,1-15,5 12-14
Orz >17 15,6-17,0 14,1-15,5 12-14
Ovăz >18 16,1-18 14,1-16,0 12-14
Porumb >20 17,1-20 14,1-17,0 12-14
Secară >17 15,6-17,0 14,1-15,5 12-14

Boabele cerealelor sunt recoltate la umiditatea optimă maturării lor, urmând ca pentru păstrare și prelucrare
ulterioară să fie aduse la o valoare a umidității specifică fiecăreei specii, pentru majoritatea cerealelor umiditatea de
păstrare fiind de 12-14 %. (Băisan I.,2021)
Compoziția chimică a semințelor de secară permite o încălzire mai mare a boabelor , însă acest lucru nu este
recomandat deoarece uscarea semințelor la temperaturi ridicate duce la întărire învelișului și la o înrăutățire a
proprietăților de măcinare și la scăderea capacității de germinare.
Boabele de orz au un înveliș gros, acesta ducând la o cedare treptată a umidității comparativ cu grâul sau
ovăzul.
Booabele de ovăz au proprietatea de a se usca mai repede , având miezul și învelișul spongioase. Temperatura
de uscare la semințele de ovăz se limitează la circa 50ºC, deoarece palele care se despart ușor de boabe în procesul de
uscare se pot aprinde.
La boabele de porumb structura compactă a miezului și învelișului împiedică cedarea umidității.(Bîlteanu, et
al.,1991).
 Grâul (genul Triticum, familia Gramineae) reprezintă cultura cu cea mai mare suprafață cultivată la nivel

mondial, boabele de grâu fiind bogate în glucide sub formă de amidon și substanțe proteice, structura anatomică a
bobului de grâu fiind prezentată în figura 1.1.

Fig. 1.1. Structura anatomică a bobului de grâu: a- bobul; b- secțiune transversală; c- detaliu înveliș

Structura bobului de grâu este următoarea:

- învelișul format din pericarp și tegument: pericarpul este constituit din epicarp, mezorp și endocarp, iar
tegumentul cuprinde stratul pigmentar și stratul hialin.
- endospermul este format din stratul aleuronic și corpul făinos
- embrionul cuprinde radicula, plumula, tulpinița, scutelul.(Thierer L.V.,1971)
Boabele rezultate în urma recoltării trebuie supuse unor operații de condiționare, în vederea eliminării
impurităților, a semințelor de buruieni și aduse la umiditatea de păstrare de 12-14 %. O umiditate mai mare de 14,5
% afectează boabele de grâu prin procese biologice specifice organismelor vii precum respirație, autoîncălzire,
postmaturare, germinare, determinând alterarea lor.
În procesul de depozitare trebuie eliminată căldura și bioxidul de carbon degajate, ca urmare a procesului de
respirație. O atenție deosebită trebuie acordată combaterii acțiunii microorganismelor, care pot infesta masa de boabe în
spațiile de depozitare.
Produsele cu un conținut redus de umiditate și o temperatură scăzută se conservă în condiții optime. Cu cât
valoarea unuia dintre cei doi factori este mai ridicată cu atât valorea celuilalt factor trebuie redusă pentru a prevei
autoîncălzirea și deprecierea produsului.
Valorile temperaturii și umidității produselor pentru o păstrare corespunzătoare diferă în funcție de specie
(compoziția chimică, structura tegumentului, stadiul de postmaturare), tipul de respirație(aerobă sau anaerobă) forma de
păstrare a unor produse
Pe baza cercetărilor efectuate s-au întocmit grafice (Agena, Bewer, Kosmina) folosind rigla brevetată Scribaux, pe
baza cărora se stabilește durata posibilă de păstrare a unui produs în anumite condiții de temperatură și umiditate.
(Mogogârzan A.,Robu T.,2005)
 Compoziţia chimică a boabelor de grâu (tabelul 1.5.) este diversă şi neuniform repartizată
pe părţile anatomice, de aceea prin măcinare se separă miezul sau corpul făinos, cu valoare
alimentară ridicată, de învelişul lipsit de valoare pentru consum.

Tabelul 1.5. Compoziția chimică a boabelor de grâu (în %)(Băisan I.,2021)

Specia apă glucide protide lipide minerale

Grâu 12-14 63-75 11-13 2-3 1,7-2,0

Bobul de grâu conține și vitamine precum vitamina B 1 (0,5-0,7 mg/100 g), B2 (0,2-0,4
mg/100 g), B6 (2,8-5,9 mg/100 g), vitamina E (4,1-7,0 mg/100 g), vitamina PP (2,1-4,8 mg/100 g).
(Băisan I.,2021)
Porumbul (Zea mays L.) prezintă o importanţă deosebită, atât prin potenţialul productiv,
cât şi prin multitudinea utilizării boabelor: în alimentaţie (mălai, fulgi, popcorn), în hrana
animalelor, în industria amidonului, glucozei și spirtului, la obţinerea uleiului din germeni.
După aspect bobul de porumb se deosebește de a celorlalte cereale. Forma semințelor poate
fi prismatica, rotund- comprimată, alungit-comprimată cu muchii rotunjite sau pronunțate etc.
Lungimea semințelor este de 5-23 mm, lățimea 5-11 mm și grosimea 2,8-8 mm.Mărimea și forma
boabelor nu este uniformă pe întreaga lungime a știuletelui.Boabele de la vârf sunt în general mai
mici și mai scurte.Culoarea semințelor poate fi: albă, galbenă, portocalie, violetă, roșie, de diferite
nuanțe, albastră sau galbenă cu striațiuni roșii etc. Suprafața boabelor este la unele varietăți netedă,
iar la altele mai zbârcită. .(Thierer L.V.,1971)
Structura anatomică a bobului de porumb este prezentată în figura .1.2..și este
asemănătoare cu cea a bobului de grâu și a bobului de secară.

19
1.2. Structura anatomică a bobului de porumb

După forma și mărimea bobului, starea tegumentului acestuia și aspectului în secțiune a

seminței, precum și în funcție de caracteristicile știuletelui, se deosebesc următoarele varietăți de
porumb: Zea mays dentiformis, Zea mays indurata,Zea mays everta, Zea mays saccharata, Zea mays
tunicata, Zea mays amylacea etc. (Thierer L.V.,1971)
Din punct de vedere chimic bobul de porumb are o structură asemănătoare cu a celorlalte
cereale, cu unele deosebiri (tabelul 1.6.).
 Tabelul 1.6. Compoziția chimică a boabelor de porumb (în %)(Băisan I.,2021)

Specia apă glucide protide lipide minerale

Porumb 12-13 62-73 5-16 4-5,5 1,4-1,6

Boabele de porumb au în compoziție și o serie de vitamine localizate în diferite părți

anatomice, al căror nivel crește odată cu maturarea. Astfel se regăsesc vitamine cu conținutul mediu
precum vitamina A (4,4 U.I./kg), vitamina E (24,6 mg/kg), vitamina B 1 (4,5 mg/kg), vitamina PP (14,1
mg/kg), vitamina B2 (1,3 mg/kg), vitamina B3 (7,5 mg/kg).
Secara (Secale cereale L.) este o specie cultivată în zonele mai reci având calități de
panificație inferioare grâului. Boabele de secară nu conțin protide care să determine formarea de
gluten, dar au în structură mucilagii hidrofile (mucine), favorizând păstrarea structurii aluatului în
procesul de fermentație.
Secara are bobul mai alungit și mai subțire decât grâul, culoarea seminței este verde,
galbenă ,uneori brună, forma oval- alungită (fig 1.3).
După lungime semințele de secară se grupează în trei categorii:lungi (peste 8 mm), mijlocii
(7-8 mm),și scurte (sub 7mm.). În funcție de raportul care există între lungime și lățime, semințele
de secară se grupează în ovale la care raportul este sub 3 mm, și alungite la care raportul este de
peste 3,3 mm.
Structura anatomică a bobului de secară este asemănătoare cu a grâului, deosebindu-se prin
următoarele caractere:
- tegumentul bobului de secară privit la lupă apare cu striuri transversale fine, iar șanțul
ventral este mai putin evident decăt la grâu;
- învelișurile seminței de secară sunt mai groase decât la grâu, din care cauză la măciniș
rezultă un procent mai mare de tărâțe. . (Thierer L.V.,1971)

Fig. 1.3. Structura anatomică a bobului de secară

20

Boabele de secară sunt bogate în vitamine precum B 2, B3, B6, A, E și K respectiv în

microelemente și macroelemente, aici fiind incluse, Ca, Mg, Mn, Zn, P, Na. Fe, Cu. I, S, Ni, Se, K,
etc.
Compoziția chimică a boabelor de secară este prezentată în tabelul 1.7.
 Tabelul 1.7. Compoziția chimică a boabelor de secară (în %)(Băisan I.,2021)

Specia apă glucide lipide proti săruri

de minerale
Secară 12-14 65-72 1,0-2,5 9,8- 1,5-2,1
14,7

Din grupa protidelor cei mai importanți sunt cei 18 aminoacizi, care au calități superioare
celorlalte cereale. Dintre aceștia menționăm: serina, histidina, alanina, tirozina, lizina, valina,
arginina, metionina, treonina, leucina, izoleucina, acidul glutamic, ș.a. În afară de aminoacizi
boabele mai conțin albumine (dublu față de grâu), globuline, gliadină și glutelină.
Din categoria lipidelor, cei mai importanți sunt acizii grași polinesaturați de tipul Omega-3 și
Omega-6, cu rol esențial în reducerea nivelului colesterolului din organismul uman și al prevenirii
bolilor de inimă.
Prin conținutul lor boabele de cereale au proprietăți antioxidante, de normalizare a
metabolismului, imunostimulatoare, în special boabele germinate, considerate un vaccin pentru
imunitate. (Băisan I.,2021)

21
 Capitolul II. Materiale și metode folosite
2.1.Bazele teoretice privind uscarea cu microunde

2.1.1 Uscarea semințelor și a produselor vegetale la cuptorul cu microunde: o opțiune

viabilă pentru Ecuador Ángel H. Moreno , Rafael Hernández și Isabel Ballesteros.( Microwave
Drying of Seeds and Vegetable Products: A Viable Option for Ecuador Ángel H. Moreno , Rafael
Hernández and Isabel Ballesteros)
Introducere.
Uscarea este una dintre tehnicile principale pentru uscarea semințelor și a produselor agricole
alimentare. Cercetarea și dezvoltarea de noi tehnologii pentru a realiza îmbunătățirea procesului de
uscare este de mare interes.
Obiectivul principal al acestui studiu în statul Ecuador a fost evaluarea fezabilității aplicării
uscării la microunde a semințelor, conservarea și deshidratarea produselor vegetale.
Ținând cont de rezultatele obținute se poate concluziona că utilizarea tehnologiei cu
microunde are un mare potențial de a îmbunătăți procesele de conservare a semințelor și producerea
de fructe și legume deshidratate de calitate, sporind eficiența energetică și creșterea vitezei de uscare
în procesul de uscare. Mai mult decât atât în Ecuador consvarea semințelor nu este numai
importantă din punct de vedere agricol, dar și ca o strategie de conservare a biodiversității plantelor
în țară. În plus uscarea este una din principalele tehnici de conservare a produseor agricole și a celor
alimentare.
Obiectivul principal al acestui studiu a fost de a evalua fezabilitatea aplicării uscării la
microunde pe semințe, conservarea prin deshidratare a produselor vegetale.
Materiale și metode.
Acest studiu se referă la tehnologia de uscare cu microunde concentrată pe conservarea
semințelor și afructelor și legumelor deshidratate cu accent pe analiza calitateății produsului final.
În principal au fost analizate patru aspecte pentru a evalua calitate semințelor în scopuri de
conservare: ratele de germinare, vigoarea răsadurilor, proprietățile fizico-chimice și controlul
dăunătorilor.
Porumbul (Zea mays L.) și grâul (Triticum aestivum L.) sunt speciile cel mai frecvent studiate
(mai mult de 60% din lucrările consultate după cum se poate observa în tabelul...în care se redau
cele mai bune rezultate găsite în ceea ce privește germinația pe specii, evidențiind procedura de
uscare la microunde, cea mai bună putere înregistrată, analiza efectuată pentru fiecare studiu.
După cum se vede în tabel sunt următorii indicatori: puterea recomandată pentru a asigura un
timp de uscare mai scurt și procentul maxim de germinare care depinde de speciile analizate și
procedeul folosit. De exemplu 0,13w/g în boabe de soia, 0,25w/g până la 9,8w/g în porumb, 0,25w/g
până la 8w/g în grâu.

22
Tabelul.1.8..Cele mai bune rezultate obținute în ceea ce privește rata de germinare(G.r) pe specii,
procedura de uscare și densitatea de putere(P.d) folosită exprimată în W/g precum și autorul
publicației

Tabelul.1.8
Denumire MW procedura de G.r. (%) Alte P.d. A
științifică uscare analize (W/g) utor

(Triticum aestivum L.) mod continuu N/A proteine, aminoacizi N/A (3)
Grâul
mod continuu 90-95 N/A 0.25-0.50 (4)

mod continuu 92 Semințele pentru semănat și 0,3 (5)

afectarea cu Fusarium gramineum
mod intermitent 95 N/A 8 (6)
mod continuu 80 Vigurozitatea răsadului 6 (7)

mod continuu N/A fizic, chimic N/A (8)

96 proteine,gluten 0,3 (9)

(Zea mays L.) mod continuu 92 densitatea în vrac a semințelor 0,25 (10,11,12)
Porumbul
mod intermitent 95 N/A (4) (13)

combinat cu aer cu cald 36 densitatea în vrac 9,8 (14)

mod continuu 97 indicile de fisurare;densitatea în vrac

Glicina max(L) Merr mod continuu 95 N/A

0,13 (16)
Soia

La tratamentele bazate pe putere mică și timp de expunere mai scurt s-a constatat că
stimulează germinația și vigoarea răsadurilor de grâu (5,7).
Au fost analizate o gamă 23 largă de proprietăți fizico-chimice ,după uscarea la microunde.
Cele mai importante au fost: densitatea în vrac a semințelor, gradul de fisurare, procentul de
elemente chimice (aminoacizi, acizi nucleici, magneziu, compuși fenolici etc). Rezultate
contradictorii au fost găsite după analiza proteinei din grâu. Hamada(3) a observat că radiațiile din
cuptorul cu microunde au crescut conținutul de proteine și aminoacizi, dar a scăzut conținutul de
zaharide, acizi nucleici și compuși fenolici. Cu toate acestea Soproni et. al.(9) a găsit diferențe
semnificative în conținutul de proteine și gluten, în timp ce Warchalewschi și colab.(8) a observat
denaturarea proteinelor la temperaturi de peste 79ºC. Au fost de asemenea afectate proprietățile
 fizice după uscarea la cuptorul cu microunde. Rezultatele au indicat că a crescut rata de uscare la
nivelurile de putere mai mari, a redus densitatea în vrac la porumb.(10-12, 15).
Iradierea cu microunde a fost, de asemenea, utilzată pentru a reduce afectarea de către
diferite insecte dăunătoare, a semințelor. Reddy et. al. a constatat că procentul de semințe de grâu
infestate cu Fusarium graminearum ar putea fi redusă la sub 7% făra a reduce calitatea germinării
semințelor sub 85%.

Rezultate similare au fost obținute de Warchalewschi și colab.(8) privind eliminarea

insectelor dăunătoare cu timpul de expunere pâna la 90 sec, iar temperatura boabelor nu a depășit
64ºC.

2.1.2. Încălzirea cu microunde ca metodă alternativă de carantină pentru dezinfestarea

cerealelor alimentare depozitate.( Microwave Heating as an Alternative Quarantine Method for
Disinfestation of Stored Food Grains)

Ipsita Das,1 Girish Kumar,1 and Narendra G. Shah2

1 Department of Electrical Engineering, Indian Institute of Technology, Bombay, Powai,

Mumbai 400076, India

2 Centre for Technology Alternatives for Rural Areas, Indian Institute of Technology,
Bombay, Powai, Mumbai 400076, India

Manickavasagan et.al (138) determinase procentul de germinare a unei mostre de grău

uscate la microunde , colectate de la punctul fierbinte și zone normale de încălzire.

Patru mostre de grâu au avut patru niveluri de umiditate(12%, 15%, 18%, 21% ) supus
diferitelor tratamente cu microunde( 100, 200, 300, 400, 500 watt cu timpi de expunere de 28 și 56
sec) în cuptor industrian continuu cu microunde.(2450 MHz). Procentul de germinare a probei în
regiunea cu temperatura cea mai ridicată a fost semnificativ mai mică decât cea a regiunii normale de
încălzire pentru toate nivelurile de umiditate și putere. Înafară de germinare s-a constatat că și ceilalți
parametrii de calitate sunt afectați mai mult în zona cu temperaturi ridicate decât cerealele rămase în
vrac. Mai mult generarea de „puncte fierbinți „ în timpul încălzirii cu microunde a devenit o mare
îngrijorare pentru oamenii de știință impicați în cercetare.

2.2.3. Cinetica de uscare cu microunde și caracteristicile calității porumbului (Microwave drying

kinetics and quality characteristics of corn)

Songül Gürsoy1 , Ruplal Choudhary2* , Dennis G. Watson2

1. Departamentul de mașini agricole, Facultatea de Agricultură, Universitatea Dicle, 21280,

Diyarbakir, Turcia; 24

2. Departamentul de plante, sol și sisteme agricole, MC 4415, Southern Illinois University,

Carbondale, IL 62901 SUA)

În ultimii ani, uscarea cu microunde (MW) a câștigat o mare popularitate ca metodă

alternativă de uscare pentru o mare varietate de produse alimentare și agricole, din cauza creșterii
preocupărilor cu privire la calitatea și costurile de producție ale produselor. Cu toate acestea,
determinarea cineticii de uscare care descrie cu exactitate caracteristicile de uscare cu microunde este
crucială pentru optimizarea parametrilor de funcționare, îmbunătățirea performanței sistemului de
uscare și calitatea produsului.
Obiectivul acestui studiu a fost de a cerceta cinetica de uscare și caracteristicile de calitate
ale boabelor de porumb, în special efectele conținutului inițial de umiditate fiind diferit de la o probă
la alta:(18,3%, 26,3%, 34,3% și 42,3% db), nivelurile de putere MW (70, 175 și 245 W) și timp de
expunere (80 s și 120 s) pe cinetica de uscare, rata de uscare și diverși parametri de calitate .
Rezultatele au indicat că rata crescută de uscare la niveluri mai mari de putere (P3, 245 W) a
redus considerabil timpul de uscare, dar a crescut indice de fisură la stres și a redus germinarea. În
plus, a redus densitatea în vrac, densitatea adevărată și greutatea cerealelor (TGW). Viteza de
germinare a porumbului a fost cea mai mare la puterea de MW P1 (70 W), cu cea mai mică rată de
uscare odată cu creșterea conținutului inițial de umiditate. Reducerea timpului de expunere a scăzut
indicele de fisurare și a crescut rata de germinare, densitatea în vrac și densitatea reală. Analiza
corelației dintre rata de uscare, germinarea, indicele de stres-fisură (SCI), densitatea în vrac,
densitatea reală și TGW au arătat că creșterea ratei de uscare poate duce la o creștere a SCI și la
scăderea germinării, densității în vrac și a densității reale.
Porumbul este folosit ca ingredient principal în hrana animalelor și, de asemenea, prelucrat
într-o multitudine de produse alimentare și industriale, inclusiv amidon, îndulcitori, ulei de porumb,
băuturi și alcool industrial și etanol combustibil [2]. Porumbul este recoltat în cea mai mare parte cu
22% până la 35% conținut de umiditate (bază umedă) pentru a evita riscul de deteriorare în timpul
înghețului, a degradării datorită insectelor, a bolilor și a semințelor în timpul recoltei și pentru a
reduce timpul în care se cultivă două sau mai multe culturi într-un an. Uneori, ploaia nedorită îi
obligă și pe fermieri să recolteze porumbul la un nivel ridicat de umiditate . Porumbul recoltat la un
conținut ridicat de umiditate necesită uscare rapidă pentru depozitarea în condiții de siguranță pentru
a preveni respirația, germinarea, deteriorarea mucegaiului și infestarea insectelor.
Materiale si metode

Materiale .Porumbul folosit în acest studiu a fost porumbul „galben” obținut de la Southern
Illinois University Farms din Carbondale, IL. Conținutul inițial de umiditate al porumbului la ora de
sosire a fost determinată ca 10,3% bază uscată (db) conform metodei standard ASABE (1990).
Porumbul a fost rehidratat cu adăugarea unei cantități calculate de apă pentru a obține nivelul de
conținut de umiditate dorit de 18,3%, 26,3%, 34,3% și 42,3% (db). Apoi, porumbul rehidratat a fost
păstrat într-un frigider controlat la temperatură la (4 ± 0,5) ° C timp de 5-7 zile pentru a obține un
conținut de umiditate uniform în bobul de cereale.
Echipament de uscare și procedură de uscare.
Pentru a studia uscarea semințelor de porumb a fost utilizat un cuptor MW (GE, JES 1334, Cuptor
turnabil MW, Malaysia). Vasul de uscare format dintr-un vas de teflon cu diametrul de 50 mm și
înălțimea de 15 mm a fost suspendat dintr-o balanta digitala în MW cu un fir fin de pescuit pentru a-
și dobândi greutatea la intervale de timp diferite în timpul uscării (figura ..) Puterea absorbită a fost
măsurată prin metoda de ridicare a temperaturii apei conținută în două pahare de un litru date de
Buffler (1993). Înainte de a începe 25 experimentul de uscare MW, puterea absorbită a MW a fost
determinată la trei niveluri: (1) MW nivelul de putere P1 de 70 W; (2) MW nivelul de putere P2 de
175 W; și (3) MW nivelul de putere P3 de 245 W
 Figura ... Reprezentarea aparatelor de uscare cu microunde utilizate

1- balanță electronică
2- vas de uscare(teflon)
3- cupton cu microunde casnic

Experimentul a cuprins 24 de tratamente constând din trei niveluri de putere MW (P1, P2 și

P3), doi timp de expunere (80 și 120 s) și patru conținuturi inițiale de umiditate (18,3%, 26,3%,
34,3% și 42,3% db) și experimentul a fost repetat de trei ori. În fiecare experiment, un vas de
aproximativ 20 g a fost pus în vasul de uscare.
După procesul de uscare MW, probele calde au fost introduse în pungi de hârtie și răcite la
temperatura camerei pentru evaluarea ulterioară a calității semințelor.
Cinetica de uscare. Modificarea conținutului de umiditate a fiecărei probe a fost calculată în
funcție de pierderea de masă și valoarea inițială a conținutului de umiditate la intervale de 20 s.
Cinetica de uscare a fost reprezentată de un conținut redus de umiditate față de timpul de uscare.
Rata de uscare a porumbului a fost calculată folosind ecuația (1).

Rata de uscare=

Unde:

- rata de uscare este cantitatea de umiditate îndepărtată pe unitatea de timp pentru unitatea de materie
26
uscată (g H2O / g de substanță uscată).

- Mt este conținutul de umiditate la un moment dat (g H2O / g materie uscată);

- Mt + dt este conținutul de umiditate la t + dt (g H2O / g materie uscată);

- t este timpul (orele) de uscare.

Proprietăți de calitate

1. Test de germinare
De la fiecare tratament de uscare, au fost introduse 25 de boabe într-o placă petri cu hârtie
filtrantă și s-au adăugat 15 ml de apă. După șapte zile, s-a numărat numărul de semințe germinate.
Pentru a înlătura variabilitatea germinării între probele proaspete, germinarea probelor uscate a
fost normalizată ca ecuație (2).

Germinarea normalizată a porumbului uscat=germinarea porumbului uscat x10

Germinarea porumbului înainte de uscare

2. Testul fisurii boabelor. Analiza fisurilor boabelor a fost făcută pe probe proaspete și uscate. O sută
de sâmburi din fiecare probă de porumb au fost examinate individual folosind microscop de mărire
10x pentru fisuri de stres unice, multiple și verificate (care se intersectează). A fost calculat un indice
de fisurare a tensiunii (SCI) utilizând ecuația (3)

SCI= 1x(SCK)+3x( MCK)+5x (CK) (3)

Unde:

- SCI este indicele de fisurare a tensiunii,%;

- SCK este un singur nucleu crăpat,%;
- MCK este multiplu sâmburele fisurate,%;
- CK este nucleu verificat

3 Densitatea în vrac, densitatea reală, greutatea mii de cereale și diametrul echivalent .

Densitatea vrac a fost determinată ca raportul dintre masa și volumul ocupat prin turnarea
unei mase cunoscute în cilindru gradat și citirea volumului după atingerea ușoară a cilindrului de
două ori.
Pentru a determina densitatea adevărată, care este raportul dintre proba de masă a boabelor și volumul
său pur, s-a utilizat metoda de deplasare a toluenului. Greutatea a mii de boabe (TGW) a fost măsurată
prin numărarea a 100 de semințe și cântărirea lor cu o balanta electronica cu o precizie de 0,001 g și
înmulțirea cu 10 pentru a da o masă de 1 000 de boabe . Măsurarea lungimii, lățimii și grosimii a fost
efectuată pe 50 de nuclee alese aleatoriu pentru fiecare nivel de eșantion inițial de conținut de
umiditate, inclusiv porumb uscat. Diametrul echivalent a fost calculat prin metoda sugerată de
Shivhare . 27
Cinetica de uscare .Curbele de uscare cu microunde ale conținutului de umiditate față de
timpul de uscare a porumbului la diferite niveluri de putere MW sunt prezentate în figura 2 pentru
18,3%, 26,3%, 34,3% și 42.3% (db) conținutul inițial de umiditate. S-a observat că odată cu
creșterea nivelului de putere a porumbului , conținutul de umiditate a scăzut semnificativ. Pierderea
conținutului de umiditate a fost mai semnificativ mai mare la nivelul de putere P3(245w) decât la
nivelurile de putere P1 și P2.
Comparând pierderea conținutulu de umiditate față de timpul de uscare la diferite coținuturi
inițiale de umiditate pentru nivelurile de putere P1, P2, și P3 în timp ce pierderea de umiditate a
 porumbului la conținutul inițial de umiditate de 43,3%(db) a fost mai mare decât cea la conținutul
inițial de umiditate mai scăzut pentru nivelurile de putere P1 și P2 acesta a fost semnificativ mai mic
decât cel de la 18,3%, 26,3% și 34,3% conținut inițial de umiditate pentru P3.(figura 3).

Fig 2.Variația conținutului de umiditate cu timpul de uscare a boabelor de porumb la diferite niveluri de putere

la 18,3% (db), 26,3% (db), 34,3% (db) și 42,3% (db) conținutul inițial de umiditate, (timpul de expunere este de

120 s)
28
Figura 3. Variația conținutului de umiditate cu timpul de uscare a boabelor de porumb la diferite conținuturi
inițiale de umiditate la puterile P1 70 W, P2 175 Wși P3 245 W (timpul de expunere este de 120s)

Rata de uscare față de umiditatea porumbului la diferite conținuturi inițiale de umiditate este
prezentată în figura 4 pentru nivelurile de putere P1 (70 W), P2 (175 W) și P3 (245 W). Pierderea
conținutului de umiditate și rata de uscare au fost foarte mici pentru P1 și P2, comparativ cu nivelul de
putere P3.

Evaluarea calității. Efectele nivelului de putere MW, al conținutului inițial de umiditate și al

timpului de expunere asupra vitezei de germinare a boabelor de porumb sunt prezentate în tabelul 2.
În timp ce numai nivelul MW de putere P1 (70 W) a avut germinare pentru toate nivelurile de
umiditate și timpii de expunere,29rata de germinare a fost zero la P3 (245 W). La nivelul de putere P2
(175 W), când timpul de expunere a fost de 120 s, rata de germinare a fost zero pentru întregul
conținut inițial de umiditate, cu excepția 18,3%.Creșterea timpului de expunere și a conținutului
inițial de umiditate a scăzut rata de germinare a porumbului. Acest lucru poate fi explicat că
creșterea presiunii și temperaturii vaporilor de apă în interiorul bobului poate duce la o germinare
mai redusă a porumbului în funcție de nivelul de putere MW utilizat . Manickavasagan și colab. a
declarat că creșterea continuă a temperaturii în timpul tratamentului MW cu nivelul de putere și
timpul de expunere poate duce la o scădere a procentului de germinare a boabelor. Aceștia au
afirmat că nivelul de putere al microundelor și timpul de expunere ar fi factorii importanți în timp ce
 foloseau microunde pentru procesarea semințelor. Acest lucru a indicat că nivelul ridicat de putere și
timpul de expunere lung nu ar fi recomandat pentru uscarea în siguranță a boabelor de porumb .

30
Figura 4. Efectul diferitelor conținuturi inițiale de umiditate asupra vitezei de uscare a boabelor de

porumb la 18,28 % (db) la nivelurile de putere MW P1 70 W, P2 175 W și P3 245 W (timpul de expunere este

de 120 s)
 Tabel 2. Viteza de germinare a porumbului la diferite conținuturi inițiale de umiditate, uscat cu
mocrounde(%)

Niveluri de
putere
Timpul de
expunere Umiditatea inițială

/s conținut/% db
P1 P2
(70 W) (175 W) P3 (245 W)

18.3 62.5 13.9 0

Efectul uscării cu microunde asupra
26.3 41.7 0 0
1 densității adevărate a porumbului la un
20 conținut de umiditate inițial diferit este
34.3 13.9 0 0 prezentat în Figura 5. Cel mai ridicat nivel de
putere P3 (245 W) a scăzut adevărata
42.3 6.9 0 0
densitate a porumbului. Densitatea este
frecvent utilizată ca indicator indirect al
18.3 90.3 20.8 0 conținutului de endosperm cornos din
26.3 97.2 13.9 0 porumb. Acest efect ar putea fi rezultatul
8 expansiunii și fisurilor endospermei datorită
0
ratei mai mari de uscare a nivelului de putere
34.3 62.5 6.9 0
P3
42.3 13.9 0 0

31
Figura 5. Densitatea reală a porumbului la un conținut inițial diferit de umiditate, uscat cu microunde

Concluzii În timp ce nivelul de putere MW mai mare a crescut pierderea conținutului de

umiditate, a redus semnificativ parametrii de calitate. Creșterea nivelului de putere cu microunde,
conținutul inițial de umiditate și timpul de expunere au provocat o scădere a ratei de germinare, a
densității în vrac și a densității adevărate a porumbului și o creștere a SCI (indicele de fisurare a
tensiunii). Creșterea vitezei de uscare a dus la o creștere a SCI și a diametrului echivalent și la o
scădere a germinării, a densității în vrac și a densității adevărate. Prin urmare, pentru uscarea
porumbului la microunde, este esențial să optimizăm nivelul de putere și conținutul inițial de
umiditate pentru echilibrarea timpului de uscare .

32
2.2.Bazele teoretice privind uscarea prin convecție

2.2.1.Coeficientul de tranfer de căldură convectiv pentru uscare cu convecție

forțată în interiorul boabelor de porumb.
 Ravinder Kumar Sahdev1*, Chinu Rathi Saroha1 and Mahesh Kumar2

Porumbul este unul dintre principalele produse agricole în multe țări. Este o importantă materie

primă în industria amidonului. (Haros și Surez, 1997; şi Soponronnarit şi colab., 1997a). Eliminarea

umezelii din interiorul boabelor de porumb are loc datorită diferenței de presiune a vaporilor induse,

între boabele de porumb și mediul înconjurător. Coeficientul de tranfer de căldură convectiv este un

parametru important în viteza de uscare. Diferența de temperatură între aer și boabele de porumb

variază cu acest coeficient. Sodha și colab. (1985) a prezentat un model analitic simplu bazat pe

transfer simultan de căldură și masă la suprafața produsului și a ținut cont de efectul

vântului ,viteza, umiditatea relativă, grosimea produsului.

Goyal și Tiwari (1998) au studiat transferul de căldură și de masă în sistemele de uscare a

produselor și au raportat valorile transferului de căldură convectiv pentru grâu și cereale ca 12,68 și

9,62 W/m2 °C, respectiv 9,67 și 10,85 w/m2.

Togrul (2003 și 2005) a determinat coeficienții de transfer de căldură convectivi a unor

culturi uscate în condiții de soare intens.

În prezenta lucrare de cercetare, a fost găsit coeficientul de transfer termic pentru porumb

boabe prin uscare cu convecție forțată. Valorile au ajutat în proiectarea un uscător pentru a usca

boabele de porumb la maxim pentru nivelul de umiditate de depozitare de aproximativ 16%.

Materiale și metodă. Procedura experimentală.

O tavă din plasă de sârmă de formă dreptunghiulară dimensiune 196×155 mm2 era folosită să

pentru a așeza boabele de porumb. O balanță de cântărire digitală (Smart, Aqua Series) cu precizie de 0,1

g a fost folosit pentru a măsura masa de umiditate evaporată.

33
Un temometru cu infraroșu (Raytek-MT4) având o valoare minimă de 0,2 °C cu o precizie de ±

2% pe o scară completă de la –1 la 400 °C a fost folosit pentru a măsura temperatura suprafeței de

boabe de porumb. Un termometru digital cu opt canale de temperatură (0-200 °C, cel mai mic număr
de 0,1 °C) cu un termocuplu calibrat a fost folosit pentru a măsura temperatura ambiantă . Termometrul

digital (modelul Lutron HT-315) a fost folosit pentru măsurarea umidității relative și temperatura

aerului la ieșire. Un convector de căldură (Usha Shriram, model FH-812T, 230V) a fost folosit pentru

suflarea aerului fierbinte peste suprafața boabelor de porumb în timpul uscării prin de convecţie forţată .
Experimentele au fost efectuate în cursul lunii din mai 2013.

Un higrometru digital a fost ținut pe suprafața boabelor de porumb pentru măsurarea

umidității și temperaturii aerului de ieșire. Viteza aerului a convectorul de căldură a fost măsurat cu

ajutorul

anemometrului digital (model Lutron AM-4201)și s-a observat că este de 1,5 m/s. Toate observațiile

au fost înregistrate la fiecare 10 minute. Modul de uscare prin convecție este prezentat în Figura 1.

.
Figure 1. Modul de uscare cu convecție forțată în interior

34

Variația convectivă și coeficientul de transfer termic in functie de timp pentru modul interior

de uscare prin convecție forțată este prezentat în fig.2. Din Figura 2 se observă că coeficientul de
transfer de căldură convectiv pentru boabe de porumb și modul de uscare prin convecţie este aproape

constant.

Figure 2: Timpul pentru boabele de

porumb
Modul de uscare cu convecție forțată în
interior

Erorile experimentale au fost calculate în termeni de incertitudine procentuală (internă +

externă) pentru masa de apă evaporată. Valoarea de incertitudine procentuală (internă + externă)

s-a dovedit a fi în 15%.

CONCLUZIE

Coeficientul de transfer de căldură convectiv pentru porumb boabe sub uscare cu convecție

forțată în interior a fost determinat folosind valorile lui constante, „C” și „n” în numărul Nusselt.

Transferul de căldură convectiv s-a observat că este de 1,04 W/m2 °C. S-a constatat că eroarea
35
experimentală este de 15%.

2.2.2.Uscătoare solare cu convecție naturală pentru fermieri rurali

Departamentul de Inginerie Agricolă, Colegiul de Inginerie și Tehnologie Buginflarlng, Michael

Okpara Universitatea de Agricultură, Umudike, Abia Stare, Nigeria.

A fost proiectat, fabricat și testat un prototip de uscător solar de tip nămol cu convecție

naturală în mod direct. Nămolul a fost selectat ca material uscător major pe baza proprietăților sale

termice, disponibilitate și lucrabilitate de către locuitorii din mediul rural, care sunt utilizatorii finali,

ca urmare a testului de laborator .Acesta uscat porumb de la un conținut inițial de umiditate de 29 %

pe bază umedă până la un conținut de umiditate final de 12 %.

Au fost construite trei uscătoare solare de tip nămol la scară mare, cu o capacitate de 400 kg de

boabe de porumb, fiecare situat la Jue, New-Wase și Kwaka, în statele Kaduna și respectiv Niger din

Nigeria. 150 kg de porumb disponibil de la fermieri,cu un conținut de umiditate inițial de 30 % a fost

uscat într-un lot în trei reprize până la un conținut de umiditate de 12 %, cu uscătoare solare.

Culturile uscate au fost folosite pentru evaluarea uscătoarelor solare cu nămol la scară largă.

Rezultatele au arătat că uscătoarele au realizat o economie de 55% în timpul de uscare, cu culturi

uscate de înaltă calitate, în comparație cu uscarea la soare.

Iwena (2008) a afirmat că agricultura și alte industrii bazate pe agricultură, în principal în

zonele rurale, oferă oportunități de angajare pentru 60 până la 70% din populația nigeriană. Nielsen

(2005) și Susan (2011) au subliniat că energia solară, care este regenerabilă, disponibilă în mod

obișnuit și accesibilă, poate fi folosită pentru a conserva produsele agricole

Unul dintre modurile în care fermierii își păstrează recoltele este prin uscare. Această

abordare include în principal uscare naturală pe câmp și uscare deschisă la soare, așa cum a raportat
36
(Arinze și colab., 1990). În mod tradițional, fermierii își împrăștie recoltele la soare pe rogojini,

vârful stâncilor, acoperișuri, pe marginea drumurilor sau atârnând de copaci să se usuce. Deși

uscarea la soare necesită puțin capital și forță de muncă, este asociată cu multe probleme și

neajunsuri.
 Pe de altă parte, adică energia solară regenerabilă poate fi valorificată pentru uscarea

artificială a culturilor. Dixon și Léslie (1978) au afirmat că energia solară poate fi prinsă direct din

soare prin conversie heliotermală. Colectorul termic este un dispozitiv care convertește energia din

radiația solară într-o energie mai utilizabilă sau mai stocabilă (Wikimedia, 2010). După principiile

conversiei heliotermale, uscătoarele solare au fost dezvoltate și testate în laborator (Akani, 1990, Eke

1991 și 2003).

Ei au mers mai departe pentru a aplica principiul fluxului natural de căldură prin convecție pentru a

dezvolta uscătoare solare portabile ca mijloc de rezolvare a problemelor identificate ale uscării

tradiționale a culturilor la soare. AMECO (2009) a indicat că materialele plastice pot fi folosite pentru

capacul superior al colectorului la temperaturi scăzute, dar se deteriorează rapid datorită efectului

radiației ultraviolete. Michael (2003) a afirmat că transmisivitatea sticlei tinde să fie foarte mare în

intervalul de 0,4 pm până la 2,5 pm lungime de undă. Fermierii au recunoscut că recoltele uscate cu

uscătorul solar au fost de o calitate mai bună decât cele uscate la soare. Cu toate acestea, fermierii s-

au plâns de faptul că uscătoarele solare portabile nu pot găzdui cantitatea mare de recolte.

Pe baza rezultatelor testelor de laborator ale uscătoarelor solare prototip, nămolul a fost

selectat ca material solar care ar putea fi potrivit fermierilor. Prin urmare, scopul acestui studiu a fost

acela de a construi și de a efectua o evaluare experimentală a unui uscător solar de tip nămol fără

convecție, la scară medie.

ANALIZĂ TEORETICĂ

Dintre cei trei factori meteorologici (umiditatea relativă, viteza aerului și energia termică)

care afectează rata de uscare a culturii, numai energia termică poate folosită într-un uscător solar cu
37
convecție. Prin urmare, considerația de proiectare și selecția materialului, în această lucrare se bazează

în principal pe energia termică. Nămolul a fost ales ca material de construcție major pentru uscătorul

solar de tip nămol. Când suprafața este vopsită în negru, emite energie termică mare și, în același timp,

servește ca izolator.
Materiale și metode

Fabricarea uscătorului solar tip nămol

Materialele pentru construcția uscătorului solar de tip nămol au fost alese în funcție de

disponibilitatea și accesibilitatea materialelor pentru uscător de către fermierii locali, care sunt

utilizatorii finali. A fost fabricat un prototip de uscător solar de tip namol de convecție în mod direct la

Departamentul de Inginerie Agricolă, Universitatea Ahinadu Bello, Zaria. Nămolul a fost preparat

printr-o anumită metoda (amestecarea solului cu iarbă).

Solul pregătit a fost folosit pentru a forma blocuri de nămol de dimensiuni de 300 mm x 250

mm x 100 mm fiecare. Blocurile de nămol au fost folosite la construirea uscătorului solar de nămol.

Suprafețele pereților au fost de asemenea tencuite cu consistența pastei de nămol. Bucățile subțiri de

lemn au fost folosite pentru a forma o structură pe care a fost suprapus nămolul pentru a forma

podeaua uscătorului.

Apoi au fost construite colectoare solare și secțiuni ale camerei de uscare de 0,5 și, respectiv,

0,7 m. Ușile din lemn au fost fixate de părțile laterale ale camerei de uscare pentru încărcarea și

descărcarea materialelor agricole. Sticla a fost folosită ca una din materialele optice potrivite pentru

colectorul solar, așa cum este recomandat de Gilligan și Brzuskiewict (1978), prevăzută cu superior

pentru uscător. S-au fixat tăvi de recoltă în camera de uscare unde au fost răspândite materialele pentru

uscare. Gura de intrare și de evacuare a aerului a fost prevăzut pentru circulația liberă a aerului prin

uscător.

Prin urmare, uscătorul solar cu nămol a fost proiectat pentru o capacitate de uscare în lot de
38
400 kg de culturi de ecreale în straturi subțiri de 0,05 m grosime.
Prezentarea uscătoarelor solare de tip noroi din Jere, New-Wuse și Kwaka

Fig.

Fig.....2: Vedere laterală a uscătorului solar pentru recolte de tip nămol din satul New-wuse (statul

Niger)

39
 Temperaturile de la camera de uscare, secțiunea colectorului și aerul ambiant au fost

determinate cu un termometru digital Omega de tip Tberinocup, iar radiația solară a fost monitorizată

cu un radiometru digital Omega. Umiditatea relativă a fost măsurată cu un higrometru digital Omega

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Rezultatul analizei prototipului de uscător solar de noroi este prezentat în Figura 1.

- Temperatura medie a camerei de uscare este de 31,5°C și 46,4°

- Soluția de tip nămol cu suprafețe interioare vopsite în negru s-a dovedit a fi un material

normal, deoarece a păstrat căldura și a scăpat de orice sistem de caldura suplimentară;

- Capacitatea de absorbție a căldurii și generarea de temperatură înaltă peste nivelul de

temperatură ambientală au facilitat uscarea rapidă a cerealelor în uscător. Prin urmare,

uscarea cu ajutorul uscătorului solar tip nămol a realizat economii de 60,5% în timpul de

uscare și eficiența de uscare a sistemului de 43%, în comparație cu uscarea la soare

deschisă.

40
 Ta Rh ••+ø•Wsp • ¥ •Tc ••ø••TD MMCD MCS ••œ•i
ra, umiditatea relativă, viteza vântului și Intensitatea radia
de umiditate

50

Timpul de uscare(ore)

Figura 1: Curbele de umiditate, temperaturi, viteza vântului, umiditate relativă și radiația

solară ,intensitatea de radiație și timp de uscare, pentru uscare în Departamentul de Inginerie Agricolă,

Facultatea de Inginerie, Ahmadu Bello University, Zaria.

Testul de uscare a fost efectuat la începutul serii, când în mod normal, majoritatea recoltelor

sunt uscate la soare. Culturile atât în uscătorul solar, cât și la soare deschis au fost modificate periodic

pentru uscare uniformă.

Figurile 1, 2 au reprezentat comportamentul de uscare al uscătoarelor solare de tip nămol natural cu

convecție din Jere, New-Wase și Kwaka.

41
Umiditatea.radiațiile
Intensitatea radiațiilor

Timpul de uscare(ore)

Figura 2: Valorile conținutului de umiditate, temperaturilor, vitezei vântului, umidității relative și

intensității energiei solare în funcție de uscare, pentru uscător în statul Jere Niger .

Concluzii.

Fermierii s-au aratat dispuși sa adopte uscator sol de tip namol pentru culturile de cereale

deoarece sunt mai eficiente.Ei ar putea construi și întreține cu ușurință un uscător solar de tip nămol cu

convecție naturală, deoarece operațiunea de uscare este strâns legată de uscarea deschisă la soare.

Uscătorul solar de tip nămol va rezolva problemele de uscare a culturilor din partea de mijloc și din

sudul Nigeriei, unde încă plouă la începutul recoltei.

42