CURS 3

MASA DE PRODUSE AGRICOLE DEPOZITATE ŞI ÎNSUŞIRILE FIZICE

ALE ACESTEIA

3.1. Masa de produse agricole depozitate (ecosistemul post-recoltare)

- totalitatea componentelor care alcătuiesc cantitatea de produse agricole depozitate.
Aşa cum rezultă după recoltare, masa de produse nu este absolut curată, ci conţine, alături de
produsul de bază respectiv, diferite impurităţi. Componentele masei de produse sunt următoarele (se
exemplifică pentru produsele agricole boabe):

⇨ Seminţe ale culturii de bază - acestea reprezintă, gravimetric şi volumetric, baza masei de
produse; au o mare omogenitate - care imprimă anumite particularităţi specifice, o comportare
specifică pe fluxul de recoltare, condiţionare, depozitare, prelucrare; au o oarecare neomogenitate –
datorită unor particularităţi ale formării fructelor şi seminţelor (eşalonarea înfloritului şi maturităţii),
ale operaţiilor de recoltare, ş.a.

⇨ Corpurile străine (impurităţi) - de provenienţă organică sau minerală: praf organic şi mineral,
resturi ale culturii de bază, resturi de buruieni; cantitatea şi componenţa depind de: nivelul tehnologiei
agricole aplicate, condiţiile de mediu din timpul vegetaţiei şi de la recoltare; prezenţa lor are ca
rezultate: reduce valoarea produselor, face masa neomogenă, sporeşte volumul produselor, are efecte
puternic negative asupra integrităţii produselor, imprimă instabilitate la păstrare, resturile de buruieni
(ca impurităţi) pot deprecia calitatea produselor (de exemplu, la făina de grâu), unele pot fi
dăunătoare, chiar toxice, pentru consumatori (de exemplu, neghina - Agrostemma githago, muştarul
sălbatic - Sinapis arvensis, ş.a.).

⇨ Microorganismele – prezente în număr de sute de mii sau milioane într-un gram de produse,
sunt însoţitori fireşti ai produselor agricole şi influenţează condiţiile de păstrare şi calitatea produselor.

- microorganisme fitopatogene - diminuează nivelul recoltelor, iar unele influenţează

negativ calitatea produselor agricole. Exemple: atacul de putregai alb - Botrytis cinerea la
floarea-soarelui, care măreşte aciditatea seminţelor şi uleiului, diminuând randamentul la
prelucrare și calitatea materiei prime şi a uleiului. Atacul de fuzarioză - Fusarium spp.,
contribuie la contaminarea boabelor de grâu cu micotoxine (DON - deoxinivalenol).
Atacul de mălură pitică - Tilletia controversa, imprimă boabelor de grâu miros de peşte
stricat, care le face improprii consumului;
- microorganisme epifite - populează toate organele aeriene ale plantelor, iar la maturitate
se aglomerează pe seminţe şi fructe. Sunt: bacterii din genul Pseudomonas (cu o pondere

17
 de 90-99%); ciuperci de mucegai (0,8-4,45) din genurile Aspergillus şi Penicillium (care
produs micotoxine); drojdii (0,5-7,5%); de regulă, acestea se hrănesc cu produşi de
metabolism, eliberaţi de ţesuturile plantelor.

⇨ Insecte şi acarieni - există dăunători specifici de depozit, care pot crea probleme deosebite;
- dăunătorii din câmp, de regulă, nu pun probleme în depozite; cu unele
excepţii: molia ceralelor (Sitotroga cerealella); gărgăriţa mazării (Bruchus
pisorum); gărgrăriţa fasolei (Acathoscelides obtectus), ş.a.

⇨ Aerul - din spaţiul dintre componentele solide ale masei de seminţe (spaţiul intergranular); la
introducerea produselor în spaţiile de depozitare, compoziţia aerului este similară cu cea a
aerului atmosferic; treptat, pe măsură ce creşte durata depozitării, compoziţia acestuia se
modifică, se consumă oxigenul şi se acumulează produşi de metabolism (vapori de apă,
dioxid de carbon, amoniac, ş.a).

3.2. Însuşirile fizice ale masei de produse agricole depozitate

■ Sunt însuşiri de care trebuie să se ţină cont în condiţionarea, păstrarea şi prelucrarea produselor
agricole, în toate operaţiunile, de la recoltare până la consumare. Valorificarea pricepută a acestor însuşiri
cu prilejul transportului, preluării, condiţionării, păstrării, contribuie la reducerea pierderilor,
îmbunătăţirea calităţii loturilor de produse şi reducerea cheltuielilor. În plus, trebuie reţinut că masa de
produse este formată, în principal, din organisme vii, în care se petrec procese vitale, cu intensitate mai
mare sau mai mică, în funcţie de condiţiile de păstrare.

3.2.1. Capacitatea de curgere (friabilitatea)

√ însuşirea produselor şi a masei de produse de la „curge” atunci când sunt lăsate să cadă pe o
suprafaţă înclinată sau în aer liber;
√ însuşirea produselor agricole şi a masei de produse de a se deplasa pe un plan înclinat, formând
o pantă naturală cu un anumit unghi faţă de orizontală.

♦ Căderea liberă pe o suprafaţă plană a masei de produse agricole boabe conduce la formarea unei
grămezi de produse, ce se aşează sub forma unui con a cărui generatoare este denumită taluz natural, iar
unghiul format cu orizontala este denumit unghi de taluzul natural (fig. 3.1).

18
 Fig. 3.1. Unghiului taluzului natural
(după Institutul de 2012)

Capacitatea de curgere se explică prin faptul că masa de produse este alcătuită din particule mici,
izolate, solide, adică din produsul de bază, şi din impurităţi. De exemplu: 1 tonă de grâu este alcătuită din
25-35 mil. boabe; 1 tonă de mei conţine 150-190 mil. boabe. Rezultă o mobilitate extraordinară a masei de
produse, modificarea cu mare uşurinţă a formei masei de produse.
Cunoaşterea unghiului taluzului natural şi a capacităţii de curgere a produselor prezintă o
importanţă practică în proiectarea şi construirea depozitelor de produse agricole, a instalaţiilor de
transport şi curăţire ce deservesc aceste obiective (transportoare mecanice sau pneumatice, elevatoare,
instalaţii de sortat, calibrat, etc.).
Datorită capacităţii de curgere (friabilităţii), masa de produse umple cu uşurinţă spaţiile de
depozitare de orice formă şi se poate scurge din aceste spaţii. Prin folosirea atentă a friabilităţii se pot
limita cheltuielile cu munca manuală, prin utilizarea fluxurilor mecanizate, pe verticală.
♦ Factorii care influenţează capacitatea de curgere a produselor agricole:

⇨Forma şi dimensiunile produselor - capacitatea de curgere cea mai ridicată o prezintă

produsele agricole (boabele) sferice sau apropiate ca formă de aceasta, care formează unghiul
taluzului natural cel mai mic. Curgerea este mai bună la seminţele de leguminoase (mazăre, soia şi
fasole) şi este mai scăzută la boabele de cereale îmbrăcate (orz, ovăz, orez) sau la cele cu forme
neregulate (glomerulele de sfeclă), precum şi la speciile legumicole cu semințe de formă aplatizată
sau colţuroasă (morcovi, mărar, pătrunjel, ţelină).

⇨ Starea suprafaţei produselor - produsele cu suprafaţa netedă, lucioasă (soia, ricin, mazăre,
mei, in) prezentând valori ridicate ale capacităţii de curgere comparativ cu boabele care au

19
 tegumentul rugos, îmbrăcate în palei (orz, ovăz, orez nedecorticat, bumbac) sau cu cele cu
tegument zbârcit (porumb zaharat, mazăre zaharată).

⇨ Umiditatea produselor agricole - boabele cu umiditate ridicată au o curgere mai lentă, iar cele
uscate curg mai uşor. În cazul seminţelor umede, vracul de seminţe rezultat din curgere are forma
unui con de ascuţit, iar la cele uscate formează un con cu baza mai largă (fig.3.3), de exemplu:

a) produs umed b) produs uscat

Fig. 3.3. Forma conului în funcţie de umiditatea seminţelor

(după Ecaterina Feher, 1996, după Gh.Matei, 2012)

● secară - la 11,1% umiditate are unghiul de taluz de 23°;

- la 17,8% umiditate are unghiul de taluz de 34°;
● soia - la 10,6% umiditate are unghiul de taluz de 28°;
- la 15,8% umiditate are unghiul de taluz de 32°.

⇨ Conţinutul şi natura corpurilor străine - de obicei, cu cât masa de produse conţine mai multe
impurităţi, cu atât scade capacitatea de curgere. Această caracteristică face ca anumite loturi de
produse să se încarce şi să se descarce mai greu, să ducă la înfundare frecventă a conductelor de
transport, iar uscarea produselor să fie îngreunată. O puritate fizică ridicată a seminţelor
favorizează friabilitatea, produsele curg rapid prin conducte şi se manevrează uşor în mijloacele
de transport, la depozitare şi în timpul alimentării maşinilor de semănat (după Gh.Matei, 2012).

⇨ Materialul, forma şi starea suprafeţei pe care are loc curgerea - pe suprafeţele netede şi
lucioase, curgerea produselor este mai rapidă decât pe cele cu asperităţi; în conductele circulare,
curgerea este mai bună decât în cele pătrate; la conductele şi jgheaburile din metal capacitate de
curgere este mai bună decât în cazul celor din material lemnos.
♦ Cunoaşterea capacităţii de curgere a produselor în funcţie de specie este importantă şi la
construirea pantelor înclinate, a tuburilor de curgere şi a instalaţiilor de transport prin cădere liberă, la
tratarea seminţelor pentru semănat, la încărcarea şi descărcarea sacilor, la alimentarea semănătorilor, ș.a.
♦ La diferite produse agricole boabe valorile unghiul taluzului natural sunt (după Gh.Matei,
2012): grâu - între 23oşi 38o; orz - între 28o şi 45o; ovăz - între 31o şi 54o; porumb - între 30o şi 48o; mazăre
- între 22o şi 28o; floarea-soarelui - între 31o şi 45o; mei - între 20 şi 27o.
În timpul păstrării, capacitatea de curgere se modifică; de obicei, aceasta se reduce datorită

20
proceselor de tasare, încingere, atacului de dăunători, încolţirii, dezvoltării mucegaiurilor.
Tasarea – reprezintă pierderea parţială sau totală a capacităţii de curgere, cu formarea de cocoloaşe şi
apare mai frecvent la silozuri, datorită coloanei înalte de produse agricole boabe şi a presiunii masei de
produse pe straturile inferioare ale lotului. La păstrare îndelungată, fără manipulare, apare aderenţă între
boabe, excrescenţe pe pereţi, deformare, alterare şi trebuie intervenit imediat, prin mişcarea produselor.

3.2.2. Autosortarea
- reprezintă însuşirea masei de produse în mişcare, de a se separa, grupa sau aşeza în straturi în mod
natural, în funcţie de forma, mărimea şi masa specifică a produselor, în timpul transportului, manipulării
sau încărcării spaţiilor de depozitare.

→ este o consecinţă a capacităţii de curgere şi a neomogenităţii particulelor solide care o compun;

ca urmare a autosortării, masa de produse devine neomogenă;
→ separarea are loc în timpul curgerii, când seminţele se separă în mod automat pe categorii de
mărime. Fenomenul se observă în timpul transporturilor, la încărcarea sau descărcarea seminţelor în
depozite, la umplerea şlepurilor, a vagoanelor şi a celulelor de tip siloz sau la cernerea seminţelor cu
ajutorul sitelor;
→ autosortarea se manifestă la golirea seminţelor din buncărul combinei de recoltat în mijloacele
de transport, ceea ce duce la acumularea seminţelor pline şi grele pe centrul mijlocului de transport sau al
containerului;
→ autosortarea minimă se produce la lopătare. La transportul rutier, îndeosebi pe drumurile de
câmp, denivelate, procesul este foarte accentuat, astfel ca atunci când produsele ajung la destinaţie (la
locurile de depozitare), componentele mai grele (boabele mai mari, sănătoase) s-au deplasat spre baza
vracului, iar la suprafaţă s-au aglomerat componentele mai uşoare (impurităţi, boabe şiştave). În timpul
transportului produselor pe benzile transportoare, din cauza şocurilor care se produc, particulele mai
uşoare (corpuri străine mai uşoare, boabe şiştave, ş.a.) ies la suprafaţă sau se deplasează în straturile
superioare;
→ autosortarea maximă se produce la umplerea celulelor de siloz, precum şi la golirea acestora.
Autosortarea se întâlneşte şi în magazii sau depozite când încărcarea acestora se efectuează cu instalaţii
automate, însă fenomenul este mai redus, deoarece înălţimea stratului de produse este mult mai mică decât
la silozuri;
→ prin autosortare se pot crea în masa de produse, zone cu umiditate mai mare, în care procesele
biochimice se desfăşoară cu intensitate mai mare şi pot apărea zone unde încep procese de alterare. Se
formează straturi de produse care se deosebesc calitativ. Prin autosortare se pot crea în masa de produse
zone cu umiditate mai mare, în care procesele biochimice se desfăşoară cu intensitate deosebită şi unde
încep procese de alterare;
21
 → prin autosortare, masa de seminţe devine neuniformă, corpurile cu greutate specifică mai mică
se aşează spre periferia vracului, iar cele mai grele, mai mari şi mai pline se depun spre centrul grămezii;
seminţele de buruieni care sunt mai mici, mai uşoare şi mai umede cad spre periferie, creând astfel condiţii
favorabile proceselor de încingere, fenomen frecvent întâlnit în celulele de siloz, unde pe lângă pereţi se
acumulează seminţele mici, şiştave, uşoare, seminţele de buruieni şi se dezvoltă microorganismele.
→ pentru păstrarea produselor agricole boabe fenomenul de autosortare este unul negativ,
deoarece conduce la formarea unor vetre neuniforme, cu grad de umiditate şi corpuri străine diferite, care
favorizează apariţia fenomenelor de încingere, dezvoltarea microorganismelor şi, în final, conduce la
degradarea produselor agricole.
→ de aceste aspecte trebuie să se ţină cont la recoltarea eşantioanelor de analiză a produselor
agricole boabe; se recomandă ca extragerea probelor să fie efectuată din cât mai multe puncte ale masei
de produse şi supravegherea atentă a produselor pe timpul păstrării.

3.2.3. Porozitatea
- totalitatea spaţiilor goale dintre componentele solide ale masei de produse ocupate de aer constituie
staţiul intergranular sau porozitatea masei de produse;
- raportul dintre volumul spaţiilor dintre particulele solide ale masei de produse ocupare de aer şi volumul
total ocupat de întreaga masă de produse.

♦ Porozitatea se poate exprima cu ajutorul formulei:

S
P = ---------- x 100 , în care:
V
P este porozitatea masei de produse, în %;
S = volumul spaţiului intergranular, în cm3;
V = volumul total al masei de produs, în cm3.

♦ Porozitatea influenţează numeroase procese fizice şi fiziologice din masa de produse agricole
depozitate; permite circulaţia aerului prin masa de produse şi transmiterea căldurii şi deplasarea apei sub
formă de vapori în interiorul vracului; dă posibilitatea pătrunderii oxigenului în vederea menţinerii
viabilităţii seminţelor şi a gazelor folosite la combaterea bolilor şi dăunătorilor pe timpul păstrării.
♦ Porozitatea masei de produse ajută la calcularea debitelor de aer insuflat în masa de seminţe
pentru ventilare, la dimensionarea tipurilor de ventilatoare şi a duratei de funcţionare a acestora, durata de
uscare, etc. În spaţiul intergranular se află rezerva de oxigen pentru respiraţia produselor şi tot aici se
acumulează CO2 şi alte gaze rezultate din respiraţia seminţelor sau alte procese metabolice; acestea pot
influenţa negativ calitatea produselor, astfel că la seminţele cu o porozitate mai mică se impune, pentru
menţinerea viabilităţii, o aerare la intervale de timp mai scurte.

22
♦ Porozitatea este influenţată de o serie de factori (Gh.Matei, 2012):

⇨ Forma şi dimensiunile componentelor solide din masa de produse - când masa de produse
conţine un amestec omogen de corpuri mari şi mici, porozitatea scade deoarece are loc o
mai bună omogenizare a acestor componente, cele mai mici ocupând lesne spaţiile libere
dintre componentele mai mari. La seminţele ovale, turtite, care se aşează mai bine în
spaţiu, se înregistrează o porozitate mai scăzută decât la cele sferice. Boabele netede şi
rotunde şi cele cu suprafaţa rugoasă sau zbârcite se aşează mai puţin compact.

⇨ Starea suprafeţei componentelor solide şi umiditatea acestora - loturile cu seminţe netede,

lucioase, fără asperităţi, prezintă o porozitate mai redusă decât cele cu asperităţi sau
rugoase ori şiştave. Umiditatea ridicată a seminţelor duce la creşterea porozităţii
comparativ cu loturile care prezintă un grad de umiditate mai scăzut. Dacă însă,
umiditatea produselor creşte în timpul păstrării în depozite (din diferite motive), în mod
firesc porozitatea se reduce, cu consecinţe negative asupra stării de conservare.

⇨ Elasticitatea produselor - produsele cu elasticitate mai mare, cedează la presiunea exercitată de

coloanele înalte de produse şi porozitatea se reduce (inclusiv porumbul boabe), îndeosebi
în straturile inferioare ale coloanei de produse depozitate, de la baza celulei de siloz;
asemenea produse trebuie păstrate în magazii şi nu în celule de siloz.

⇨ Procentul şi felul corpurilor străine din masa de produse - impurităţile pot să reducă sau să
crească porozitate loturilor de produse agricole boabe. Impurităţile mari (resturi vegetale,
paie etc.) conduc în general la creşterea porozităţii, creând mai multe spaţii libere şi
afânând astfel lotul de produse. În cazul impurităţilor mici, acestea ocupă spaţiile libere
dintre seminţe şi scad astfel porozitatea masei de seminţe; cu cât procentul de impurităţi
mici din masa de seminţe este mai mare, cu atât se reduce şi spaţiul intergranular.

⇨ Tipul, forma şi dimensiunile depozitului - influenţează porozitatea prin înălţimea masei de

produse care poate fi stocată. La aceeaşi specie, porozitate este mai mică atunci când
acestea sunt depozitate în celule de siloz (la care înălţimea vracului de produse poate să
atingă 30 m, iar greutatea coloanei de produse face ca tasarea să fie mult mai accentuată),
decât la loturile depozitate în magazii sau containere, unde înălţimea stratului de produse
nu depăşeşte 2,5 - 5 m. În cazul aceluiaşi tip de depozit, porozitatea este diferită - la baza
celulei de siloz este cea mai mică porozitate din cauza tasării puternice a stratului de
produse.

⇨ Specia - porozitatea diferă mult în funcţie de specie (tab. 3.2). Produsele cu porozitate mică
(rapiţă, sorg, in, mei ş.a.) se păstrează cu dificultate (se alterează uşor); trebuie depozitate
în strat subţire şi condiţionate cu prioritate, pentru eliminarea impurităţilor şi uscare.
23
 Tabelul 3.2
Porozitatea (%) la diferite specii în timpul depozitării
(după L.V.Thierer, 1971, citaţi de Gh.Matei, 2012)
Nr. Specia Porozitatea (%) Nr. Specia Porozitatea (%)
crt. crt.
1 Grâu şi secară 35-45 5 Porumb 30-50
2 Orz şi orzoaică 45-55 6 Floarea- soarelui 55-75
3 Ovăz 50-70 7 Soia 40-60
4 Orez 50-65 8 In 30-50

3.2.4. Sorbţiunea
- însuşirea masei de produse agricole şi a produselor însăşi de a reţine din mediul înconjurător vapori de
apă sau gaze, datorită structurii poroase a masei de produse şi structurii coloidale, capilar poroase, a
ţesuturilor organice ale produselor (L.V.Thierer şi colab., 1971).

Procesul de sorbţiune a masei de produse agricole are loc în mai multe etape:
● absorbţia - pătrunderea vaporilor de apă şi gaze în produse datorită diferenţei între presiunea
osmotică din interiorul celulelor şi cea din exteriorul acestora;
● adsorţia - pătrunderea vaporii de apă sau gaze în vasele capilare ale ţesuturilor produselor, fără
ca acestea să intre în reacţii chimice cu substanţele din seminţe;
● condensare capilară - procesul prin care vaporii pătrunşi în capilarele ţesuturilor produselor se
condensează, datorită atracţiei exercitate de pereţii capilarelor din ţesuturile produselor;
● chemosorbţia - procesul de absorbţie a vaporilor de apă şi gaze, însoţit de reacţii chimice, care
determină modificări de ordin chimic în produse; în această fază, procesul devine ireversibil.

În anumite condiţii, se manifestă şi fenomenul invers, de cedare a vaporilor de apă şi gaze în

mediul înconjurător, fenomen ce poartă denumirea de desorbţie.
Sorbţiunea este influenţată de compoziţia chimică a produselor agricole, temperatura şi umiditatea
acestora, precum şi de temperatura şi presiunea aerului din mediul înconjurător (după Gh.Matei, 2012).

● Sorbţiunea prezintă importanţă deosebită pentru:

⇨ Uscarea seminţelor – în procesul de uscare a produselor, în funcţie de agentul de uscare şi

metoda utilizată, produsele agricole pot împrumuta diverse mirosuri străine (de fum, de sulf, ş.a.), fapt ce
le poate face improprii pentru anumite utilizări; ca urmare, după uscare masa de produse trebuie bine
aerisită, pentru evacuarea mirosurilor străine.

⇨ Tratarea produselor agricole prin gazare - în mod frecvent, pentru o bună conservare sunt
necesare unele măsuri de prevenire sau combatere a dăunătorilor de depozit, prin aplicarea unor tratamente

24
cu substanţe chimice; acestea pot imprima produselor anumite mirosuri neplăcute care să conducă la
degradarea ori declasarea unor loturi de produse.

⇨ Conservarea de lungă durată a produselor agricole - în timpul păstrării mai îndelungate,

produsele pot reţine diferite mirosuri neplăcute (substanţe rezultate din procesele fiziologice din masa de
produse, ş.a.) care impurifică masa de produse şi le depreciază calitatea.

3.2.5. Higroscopicitatea
- proprietatea produselor depozitate şi a masei de produse de a absorbi vaporii de apă din aerul umed şi de
a-i restitui mediului înconjurător mai uscat, deci absorbţia şi desorbţia vaporilor de apă.

► Higroscopicitatea este un proces important pentru păstrarea produselor agricole, întrucât apa
reţinută de acestea influenţează direct procesele fiziologice care au loc în masa de produse.
► Higroscopicitatea depinde de: temperatura şi umiditatea aerului; compoziţia chimică a
boabelor şi suprafaţa acestora; integritatea tegumentelor.
► Procesele de sorbţie şi desorbţia au loc până când între tensiunea vaporilor de apă din aer şi
tensiunea vaporilor de la suprafaţa produselor agricole se stabileşte un echilibru, numit echilibru
higroscopic. Umiditatea produselor agricole la care se instalează acest echilibru, se numeşte umiditate
stabilă sau umiditate de echilibru, care poate descreşte sau creşte în funcţie de umiditatea relativă a aerului
(tab. 3.3). Fenomenul alternativ de sorbţie şi desorbţie a vaporilor de apă de către produsele agricole
boabe reprezintă higroscopicitatea acestora.
Umiditatea de echilibru, stabilită la temperatura aerului de 20oC şi umiditatea relativă a aerului de
70% se numeşte şi umiditate STAS şi este limita maximă admisă pentru o bună păstrare a produselor
agricole respective.
Umiditatea de echilibru variază considerabil în funcţie de conţinutul produselor agricole în
substanţe higroscopice (glucide - amidon, proteine) şi nehigroscopice (lipide). La aceeaşi valoare a
umidităţii atmosferice, produsele bogate în amidon şi proteine (cereale, leguminoase pentru boabe) au
umiditatea de echilibru mai ridicată decât produsele bogate în grăsimi (ricin, rapiţă, floarea-soarelui, in).

25
 Existenţa higroscopicităţii impune ca loturile de produse cu umidităţi diferite să nu fie amestecate
între ele, deoarece se tinde spre uniformizarea umidităţii în masa de produse, prin migrarea apei de la
componentele mai umede spre cele mai uscate; în acelaşi scop, se impune eliminarea cu prioritate din
masa de produse depozitate a impurităţilor cu umiditate ridicată.

3.2.6. Conductibilitatea termică

- însuşirea produselor agricole şi a masei de produse agricole de a transmite a căldura de la un component
al masei la altul, datorită diferenţei de temperatură între acestea.
Schimbul de căldură are loc permanent în masa de produse, acesta realizându-se prin:
◊ Conductibilitatea termică (conducţie) - transmiterea căldurii la contactul dintre particulele
solide ale masei de produse depozitate. Sub acest aspect, masa de produse are o conductibilitate termică
redusă, ceea ce face ca aceasta să îşi păstreze temperatura timp îndelungat. Conductibilitatea termică este
influenţată de umiditatea masei de produse agricole şi conductibilitatea produselor creşte la produsele mai
umede.
Coeficientul de conductibilitate termică – indicator ce reprezintă cantitatea de căldură care trece
printr-un m3 de produse agricole boabe, timp de o oră, la o diferenţă de temperatură între început şi sfârşit
de 1oC. Valorile coeficientului de conductibilitate termică pentru produsele agricole variază între 0,12 şi
0,40 Kcal/m3/h, mult sub valorile de conductibilitate termică ale cuprului, de 260 - 340 Kcal/m3/h.
◊ Convecţia – este principala cale de transmitere a căldurii prin masa de produse agricole
depozitate; are loc prin intermediul aerului încărcat cu vapori de apă care se deplasează prin spaţiul
intergranular (spaţiul dintre componentele solide ale masei de produse).
Aerul cald din spaţiul intergranular, încărcat cu vapori de apă, se deplasează lent, în toate
direcţiile, dar predominant spre straturile superioare ale vracului. Aerul cald din straturile inferioare urcă
spre suprafaţă, ceea ce face ca atunci când apar fenomene de încingere, într-o primă fază să fie afectate
numai straturile superioare, nu şi cele care sunt situate sub nivelul de manifestare a fenomenului de
încingere.
◊ Iradierea calorică - procesul prin care un corp expus încălzirii la o sursă de căldură (soare sau
la o sursă artificială) se încălzeşte şi ulterior iradiază, cedează din surplusul de căldură acumulat.
Fenomenul are loc la uscare seminţelor prin solarizare sau prin uscare artificială prin care, produsele
agricole încălzite pierd un anumit procent de umiditate şi se usucă.
Propagarea căldurii în interiorul masei de produse agricole are loc cu dificultate şi de aceea sunt
recomandate la solarizare, grosimi ale startului de produse agricole cât mai mici, dar şi lopătări repetate şi
remanierea (amestecarea) repetată a produselor. Datorită conductibilităţii termice reduse a produselor
agricole, transmiterea căldurii de la suprafaţa vracului de produse către interiorul acestuia se realizează
foarte încet, iar straturile din mijlocul vracului aproape că nu sunt influenţate de căldura din mediul extern.
Conductibilitatea redusă a masei de produselor agricole prezintă însă şi unele neajunsuri: în cazul

26
apariţiei unor focare de încingere în masa de produse, căldura degajată de aceste procese este reţinută în
interiorul masei de produse şi duce la creşterea temperaturii şi propagarea focarului de încingere în zonele
limitrofe fără a ajunge la suprafaţa produselor; se impune o monitorizare continuă a stării de conservare
(temperatura şi umiditatea produselor) pentru ca procesul să nu se propage și să generalizeze.

27