SPECIALIZAREA: AGRICULTURĂ

Invățământ cu Frecvență
Anul III

FITOTEHNIE I

Noiembrie 2020
 CURS 9
Tehnologia de cultivare a grâului (3)

Obiectivele cursului:
- să fundamentaţi intervenţiile tehnologice necesare pentru controlul organismelor dăunătoare şi
irigare, în situaţia concretă a unei exploataţii agricole;
- să identificaţi momentul optim de recoltare al unei culturi de grâu şi să stabiliţi tehnologia
recoltării pentru urgentarea lucrării şi diminuarea pierderilor.

9.1. Lucrările de îngrijire

Felul lucrărilor de îngrijire care se aplică grâului şi numărul acestora depind de foarte
mulţi factori. Sunt situaţii în care sunt necesare numai 1 - 2 lucrări de îngrijire şi sunt
situaţii în care sunt efectuate foarte multe lucrări (7 - 8 treceri).

9.1.1. Combaterea buruienilor

 este principala lucrare de îngrijire din cultura grâului. Pierderile de recoltă din
cauza concurenţei buruienilor sunt, în mod obişnuit, de 10 - 20%, dar pot ajunge
până la 60 - 70%. Reducerea rezervei de buruieni şi împiedicarea apariţiei acestora
în culturile de grâu trebuie urmărite prin: rotaţie, lucrările solului, semănat în
epoca şi cu densitatea optimă, combatere chimică;
 combaterea chimică a buruienilor este o lucrare obligatorie din tehnologia
modernă a grâului.
Combaterea buruienile dicotiledonate ridică cele mai multe probleme în condiţiile din
ţara noastră:

√ speciile de buruieni mai frecvente în cultura grâului sunt: muştar sălbatic (Sinapis
arvensis), ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum), traista ciobanului (Capsella bursa-
pastoris), pălămidă (Cirsium arvense), punguliţă (Thlaspi arvense), albăstriţă (Centaurea
cyanus), lobodă (Chenopodium album), rug de mirişte (Rubus caesius); pentru combaterea
acestora, sunt recomandate preparate conţinând acidul 2,4-D (DICOPUR D, 1,0 l/ha;
ESTERON EXTRA 600 EC, 0,8 l/ha);
 √ în culturile de grâu apar şi specii dicotiledonatele rezistente la 2,4-D: volbură
(Convolvulus arvensis) muşeţel (Matricaria chamomilla, M. inodora), neghină
(Agrostemma githago), susai (Sonchus sp.), turiţă (Galium aparine), mac (Papaver
rhoeas), rocoină (Stellaria media), şopârliţă (Veronica sp.), iarbă puturoasă (Bifora
radians), hrişcă urcătoare (Polygonum sp.), pentru care este recomandată aplicarea
erbicidelor: 2,4-D + dicamba (DICOPUR TOP 464 SL, 0,8 - 1,0 l/ha; CEREDIN SUPER
40 SL, 1,0 l/ha); fluroxipir (CERLIT, 0,8 l/ha); clorsulfuron (RIVAL 75 GD, 15 - 20
g/ha); tribenuron-metil (RIVAL STAR 75 GD, 15 - 20 g/l; GRANSTAR SUPER 50 SG,
40 g/ha); florasulam + 2,4 D EHE (TURBO FLO, 0,4 - 0,6 l/ha); clopiralid (LONTREL
300, 0,3 - 0,5 l/ha); florasulam + 2,4 D EHE (MUSTANG, 0,4 - 0,6 l/ha); bromoxinil +
sare de amină a acidului 2,4 D (BUCTRIL UNIVERSAL, 1 l/ha);

√ erbicidele se administrează primăvara, când plantele de grâu sunt în faza de înfrăţit şi

până la formarea primului internod, iar buruienile au 2 - 4 frunze (sub 10 cm înălţimea
plantelor de pălămidă); temperatura aerului trebuie să fie mai mare de 10°C, vremea
liniştită, fără vânt, timpul călduros şi luminos. Întârzierea aplicării erbicidelor până la
formarea celui de-al doilea internod poate determina apariţia unor efecte fitotoxice
la grâu.

√ Erbicidul TURBO FLO este eficient şi când buruienile au 25 - 30 cm înălţime, iar grâul
este de la înfrăţit şi până la burduf; preparatul poate fi utilizat la temperaturi cuprinse între
5 şi 25oC. Erbicidele GRANSTAR SUPER 50 SG şi RIVAL 75 GD pot fi administrate
până în faza de burduf.

√ Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate problemă turiţă (Galium aparine) şi

lungurică (Galeopsis tetrahit), se recomandă fluroxipir (TOMIGAN 250 EC, 0,4 l/ha), asociat cu
2,4 D sau erbicide sulfonilureice.

Combaterea buruienilor monocotiledonate este necesară doar în anumite zone din

România, unde aceste specii (iarba vântului - Apera spica venti şi odosul - Avena fatua)
găsesc condiţii favorabile de dezvoltare, - în zonele colinare, umede, din Banat,
Transilvania, Bucovina;
 pentru combaterea buruienilor monocotile menţionate se recomandă tratamente cu
erbicide pe bază de clortoluron (TOLUREX 50 SC, 2,0-3,0 l/ha) toamna, imediat după
semănat sau pinoxaden+clorquintocet-mexil (AXIAL 050EC, 0,9 l/ha).

∙ pentru combaterea ierbii vântului se recomandă tratamente cu erbicide pe bază de

iodosulfuron metil-Na + amidosulfuron + mefenpyr dietil (SEKATOR PROGRESS OD,
0,100-0,150 l/ha), când grâul este în faza de înfrăţit şi până la formarea primului internod,
iar plantele de iarba vântului au 2 – 4 frunze şi până la înfrăţit; prin acest tratament sunt
controlate şi buruienile dicotiledonate anuale şi perene. Pot fi efectuate tratamente
asociate cu preparate pe bază de fluroxipir (CERLIT, 0,4 l/ha) şi metsulfuron metil
(LAREN 60 WP, 10 g/ha), care asigură combaterea buruienilor dicotiledonate şi a ierbii
vântului; tratamentul poate fi aplicat până la sfârşitul fazei de formare a paiului, eventual
concomitent cu un fungicid pentru boli foliare.

! ! ! În ultimii ani se constată apariţia buruienilor monocotiledonate menţionate şi în culturile de

grâu din sudul ţării. Se presupune că au fost aduse seminţe de buruieni odată cu materialul
semincer.

9.1.2. Combatarea dăunătorilor

∙ pentru diminuarea atacului de gândac ghebos (Zabrus tenebrioides), trebuie evitată

amplasarea grâului pe terenurile infestate şi, de asemenea, se tratează sămânţa înainte de
semănat. În cazuri extreme, când în toamnă se constată un atac puternic de larve de
gândac ghebos, se recomandă tratamente cu clorpirifos (PYRINEX 48 EC, 2,5 l/ha), la
avertizare; pragul economic de dăunare (PED) este de 5% plante atacate;

∙ în cazul atacului de afide ale cerealelor (Schizaphis graminum, Macrosiphum avenae,

Rhopalosiphum maidis, R.padi, Metopolophium dirhodum) se recomandă preparatele:
lambda-cihalotrin (KAISO SORBIE 5 WG, 0,150 l/ha), tau-fluvalinat (MAVRIK 2F, 0,2
l/ha);
∙ Împotriva ploşniţelor cerealelor (Eurygaster spp. şi Aelia spp.) se efectuează tratamente
împotriva adulţilor hibernanţi, la avertizare, la un PED de 7 exemplare/m2 şi numai după ce peste
80% din populaţia de ploşniţe a părăsit locurile de iernare (pădurea), de regulă, în a doua decadă a
lunii aprilie, când temperatura aerului depăşeşte 10°C. Tratamentele împotriva larvelor se
efectuează la avertizare, la începutul lunii iunie, după ce acestea au trecut de vârsta a 2-a, la un
PED de 3 larve/m2; adesea este necesară repetarea tratamentului, după un interval de maximum 7 -
10 zile, dacă după primul tratament au mai rămas peste 3 larve/m2 (1 larvă/m2 pentru culturile
semincere). Pentru combatere sunt recomandate insecticidele: deltametrin (DECIS 25 WG, 0,03
kg/ha; DECIS MEGA 50 EW, 0,150 l/ha); alfa-cipermetrin (FASTAC 10 EC, 0,1 l/ha); lambda-
cihalotrin (KARATE ZEON, 0,150 l/ha); dimetoat (NOVADIM PROGRESS, 3 l/ha); tiacloprid
BISCAYA, 0,2 l/ha).

∙ viermele roşu al paiului (Haplodiplozis marginata), este un dăunător periculos,

semnalat mai frecvent pe terenurile argiloase din judeţele Argeş, Teleorman, Buzău,
Prahova, Dâmboviţa, Olt; se recomandă evitarea monoculturii şi recoltarea mai timpurie a
lanurilor atacate, înainte de migrarea dăunătorului în sol. Pe terenurile cu peste 5 - 6
larve/plantă, se efectueaza tratamente primăvara, la avertizare, în perioada de zbor a
adulţilor şi de apariţie a larvelor, cu preparate pe bază de alfa-cipermetrin (FASTAC 10
EC, 0,1 l/ha) sau deltametrin (DECIS 2,5 EC, 0,3 l/ha);

∙ gândacul bălos al ovăzului (Oulema melanopus, sin. Lema melanopus), se combate

prin tratamente repetate, împotriva adulţilor şi a larvelor. Adulţii apar atunci când
temperatura trece de 9 - 10°C, de obicei începând din a doua jumătate a lunii aprilie; PED
este de 10 adulţi hibernanţi/m2 şi de 250 larve/m2 în cazul atacului în vetre. Tratamentele
se efectuează cu unul din preparatele: deltametrin (DECIS MEGA 50 EW, 0,1 l/ha);
lambda-cipermetrin (KAISO SORBIE 5 WG, 0,150 l/ha); alfa-cipermetrin (FASTAC 10
EC, 0,1 l/ha);

∙ cărăbuşeii cerealelor (Anisoplia sp.) se combat prin tratamente efectuate la apariţia

adulţilor (sfârşit de mai, început de iunie) la un PED de 3 exemplare/m2, folosind aceleaşi
preparate recomandate pentru combaterea ploşniţelor;

∙ şoarecele de câmp (Microtus arvalis Pall.) este un animal tipic de stepă care se găseşte
îndeosebi în arealele înierbate. Densităţile de şoareci pot fi de 5 mii indivizi/ha, chiar 15 -
25 mii indivizi/ha. Pierderile datorate atacului pot fi importante, îndeosebi în zonele cu
procent ridicat de păioase în rotaţie. Sistemul de lucrări ale solului şi lucrările de afânare
adâncă afectează puternic populaţiile de rozătoare.

! ! ! Populaţiile de şoareci de câmp s-au dezvoltat mult în ultimile decenii şi produc daune
importante lanurilor de grâu. Atacul de toamnă se manifestă imediat după răsărirea grâului, atât la
suprafaţă prin roaderea părţilor aeriene ale plantelor, cât şi în sol prin distrugerea rădăcinilor.
Atacul poate continua şi la desprimăvărare. Între formarea bobului şi recoltare, în lan pot fi
observate tulpini de grâu cu spicul retezat de la bază.
Pentru combatere este recomandată utilizarea următoarelor preparate: bromadiolon 0,005%
(BROMAKOL, sub formă de momeli gata preparate, 25 - 50 g momeli/galerie activă;
coumatetralyl 0,0375% (RACUMIN PASTE, 20 - 40 g); bromadiolon 0,005% (K.O. Rat, 20 -25
g momeli).

9.1.3. Combaterea bolilor

⇨ făinarea (Blumeria graminis f. sp. tritici, sin. Erysiphe graminis f. sp. tritici), boală cu
transmitere prin sol, se manifestă îndeosebi primăvara, în perioada creşterii intense a
plantelor de grâu, când acestea sunt foarte sensibile. Atacul este favorizat de: o densitate
prea mare a lanului; aplicarea unor doze prea mari de azot; vremea răcoroasă, umedă şi cu
nebulozitate ridicată. Măsurile preventive includ: cultivarea de soiuri rezistente sau
tolerante; respectarea rotaţiei; distrugerea samulastrei; asigurarea densităţii normale a
lanului; fertilizarea echilibrată.
În cazul unui atac puternic, tratamentele de combatere se efectuează cu produse pe bază
de: procloraz + propiconazol (BUMPER SUPER 490 EC, 0,8 l/ha); propiconazol
(BUMPER 250 EC, 0,5 l/ha); tebuconazol (MYSTIC 250 EC, 0,5 l/ha). Pragul economic
de dăunare este considerat la: 25% pete pe ultimele trei frunze, după înfrăţit; 25% pete pe
frunza stindard, înainte de înflorit (fig. 31);

⇨ fuzarioza (Fusarium graminearum, cu forma perfectă Giberella zeae) se transmite

prin sol şi prin sămânţă şi produce fuzarioza rădăcinilor, a coletului, frunzelor şi spicului.
Măsurile preventive sunt: cultivarea de soiuri tolerante la boală; folosirea unei seminţe
sănătoase, tratată înainte de semănat; fertilizarea echilibrată; respectarea rotaţiei.
Tratamentele la sămânţă sunt obligatorii, dar parţial eficiente, iar tratamentele în vegetaţie
sunt eficiente, dar costisitoare;

⇨ înnegrirea bazei tulpinii şi pătarea în ochi şi îngenuncherea tulpinii

(Gaeumannomyces graminis var. tritici, sin. Ophiobolus graminis; Helgaria
herpotrichoides, sin. Cercosporella herpotrichoides) sunt boli care se transmit prin sol. Se
recomandă: distrugerea samulastrei; respectarea rotaţiei; îngrăşarea echilibrată;

⇨ septoriozele (Mycosphaerella gramincola, sin. Septoria tritici şi S. nodorum) se

transmit prin sămânţă sau prin sol, pe resturile de plante. Măsurile preventive sunt
importante: distrugerea samulastrei şi a resturilor de plante; respectarea rotaţiei; aplicarea
unor doze moderate de azot). Pentru tratamentele în vegetatie, pragul economic de
dăunare este de 10% intensitatea atacului la înflorit;

⇨ pentru complexul de boli foliare şi ale spicului (Blumeria graminis, Puccinia spp.,
Mycosphaerella graminicola, Fusarium spp., Septoria spp.) sunt recomandate tratamente
cu: tebuconazol + triadimenol + spiroxamina (FALCON 460 EC, 0,6 l/ha); tebuconazol +
trifloxistrobin (NATIVO 300 EC, 0,8 - 1,0 l/ha); protioconazol + tebuconazol
(PROSARO 250 EC, 0,75 - 0,9 l/ha); fenpropimorf + epoxiconazol (TANGO SUPER,
0,75 l/ha); tiofanat metil + epoxiconazol (DUETT ULTRA, 0,5 l/ha); clorotalonil
(BRAVO 500 SC, 1,5 l/ha).

Fig. 31. Tratamente cu fungicide Şi insecticide la grâul semănat în cărări

(după Soltner, 1999)
9.1.4. Prevenirea căderii plantelor
- este o lucrare de îngrijire necesară în culturile de grâu din climatele umede, precum şi
acolo unde se aplică doze mari de îngrăşăminte cu azot; aplicarea unei tehnologii corecte
de cultivare este esenţială pentru evitarea căderii (fig. 32);

∙ sunt recomandate tratamente preventive, folosind substanţe cu efect retardant

(nanizant), cel mai frecvent produse pe bază de clorură de clorcholină (sau clormequat
clorură - STABILAN, 1,8 – 2,0 l/ha, în 100 - 200 l apa/ha, în cazul tratamentelor terestre
şi 30 - 50 l/ha, în cazul tratamentelor “avio“). Se efectuează stropiri foliare, când plantele
au 20 - 25 cm înălţime, între sfârşitul înfrăţirii şi primul sau al doilea nod, pe vreme
liniştită, fără vânt, cu soare nu prea puternic, de dorit, seara sau dimineaţa;

∙ prin aceste tratamente se obţin: reducerea înălţimii plantelor cu 25 - 30 cm; scurtarea şi

îngroşarea internodurilor bazale; dezvoltarea ţesutului sclerenchimatic şi deci mărirea
rezistenţei la cădere; redistribuirea asimilatelor între organele plantei şi ca urmare,
creşterea suprafeţei foliare, a numărului de boabe în spic, a MMB şi a producţiilor. Se
obţin culturi cu rezistenţă sporită la cădere, care pot fi recoltate mecanizat, fără dificultate.

Fig. 32. Căderea fiziologică la grâu

(după D. Soltner, 1999)

9.1.5. Irigarea
 este o lucrare care prezintă interes pentru majoritatea zonelor de cultură a grâului
din România;
  necesarul de apă al grâului este de 3.500 - 4.500 m3/ha pe întreaga perioadă de
vegetaţie şi este acoperit, de obicei în proporţie de 70 - 75%, din rezerva de apă a
solului la semănat şi din precipitaţiile căzute în timpul perioadei de vegetaţie;
 în cultura grâului udările de toamnă sunt cele mai eficiente. Dacă solul este prea
uscat şi nu permite efectuarea arăturii sau dacă s-a arat, dar nu se poate pregăti
patul germinativ, se recomandă administrarea unei udări de umezire, cu norme de
400 - 600 m3/ha. Dacă pregătirea patului germinativ s-a efectuat corespunzător,
dar s-a semănat în sol uscat şi grâul nu răsare din lipsa apei, se recomandă o udare
de răsărire cu norme de 300-500 m3/ha;
 udările de primăvară se aplică în funcţie de situaţia concretă din primăvară - apa
acumulată în sol în sezonul rece, regimul precipitaţiilor în primăvară -, cu norme
de 500 - 600 m3/ha. Se aplică 1 până la 3 udări în fazele: alungirea paiului (luna
aprilie, mai rar, numai în primăverile secetoase şi după ierni sărace în precipitaţii);
înspicat-înflorit (luna mai); formarea bobului (luna iunie). Metoda de udare
utilizată mai frecvent este aspersiunea.

9.1.6. Alte lucrări de îngrijire

⇨ Tăvălugitul semănăturilor de grâu după semănat - este necesar când s-a semănat în sol
afânat şi uscat, cu scopul de a pune sămânţa în contact cu solul şi de a favoriza, astfel,
absorbţia apei.

⇨ Controlul culturilor pe timpul iernii şi eliminarea apei pe porţiunile depresionare sau

microdepresionare. La amplasarea culturilor de grâu trebuie evitate, pe cât posibil
terenurile unde pe timpul iernii apar băltiri.

⇨ Tăvălugitul la desprimăvărare - este necesar numai în situaţii extreme când, din cauza
alternanţei temperaturilor negative cu cele pozitive pe timpul iernii, rădăcinile plantelor de
grâu au fost desprinse de sol (plantele sunt descălţate); la încălzirea vremii la
desprimăvărare poate apare ofilirea şi uscarea plantelor de grâu, parţial dezrădăcinate.
Tăvălugitul trebuie efectuat pe sol bine scurs, dar încă reavăn, pentru a realiza aderarea
rădăcinilor şi a nodului de înfrăţire la sol, dar fără a tasa suprafaţa solului.
 ⇨ Grăpatul culturilor de grâu la desprimăvărare - este o lucrare din tehnologia clasică de
cultivare şi avea drept scop afânarea suprafeţei solului prin ruperea crustei, precum şi
combaterea buruienilor în curs de răsărire. Grăpatul a fost scos din tehnologia
recomandată, dar mai este practicat în anumite situaţii, precum şi în agricultura ecologică.
De regulă, se consideră că grăpatul semănăturilor de grâu la desprimăvărare, nu este
necesar, iar consecinţele negative pot fi importante: unele plante de grâu sunt distruse,
altele sunt dezrădăcinate; terenul, încă umed, este tasat prin trecerea tractorului; cresc
costurile.

9.2. Recoltarea
 lucrarea se efectuează la maturitatea deplină, atunci când boabele ajung la 14 - 15%
umiditate; în acest stadiu combinele de recoltat lucrează fără pierderi şi boabele se pot
păstra în bune condiţii, fără a fi necesare operaţiuni speciale de uscare;
 recoltarea se poate începe mai devreme, când umiditatea boabelor a scăzut sub 18%, din
cauza suprafeţelor mari cu grâu care trebuie recoltate, pentru a preîntâmpina întârzierea şi
a limita pierderile de boabe prin scuturare (datorită supracoacerii sau a vremii
nefavorabile); în acest caz, este necesară uscarea boabelor, pentru a le aduce la umiditatea
de păstrare şi a evita deprecierea calităţii; lucrarea de recoltare trebuie încheiată când
boabele au ajuns la 13 - 12% umiditate; mai târziu grâul trece în faza de supracoacere, se
amplifică pierderile prin scuturare şi prin spargerea boabelor la treierat, lanurile se
îmburuienează;
 lanurile de grâu sunt recoltate cu ajutorul combinelor universale (fig. 33). La combinele
de concepţie mai nouă reglajele aparatului de treier se realizează automat, în funcţie de
umiditatea boabelor şi a plantelor din lan. La combinele clasice se recomandă refacerea
reglajelor combinei de 2 - 3 ori pe zi (în funcţie de evoluţia vremii), cu scopul de a realiza
la treierat separarea boabele de masa de resturi vegetate şi fără a sparge boabele;
 în situaţii extreme - lanuri îmburuienate, cu plante maturate neuniform, sau chiar lanuri
căzute -, se impune recoltarea divizată (în două faze), prin: secerarea (tăierea) plantelor la
înălţimea de 15 - 20 cm şi lăsarea lor în brazdă câteva zile pentru uscare; treieratul cu
combina, prevăzută cu ridicător de brazdă;
  combinele universale sunt prevăzute cu dispozitive speciale pentru tocarea paielor şi
împrăştierea acestora pe lăţimea de lucru a combinei, concomitent cu recoltatul. Ulterior,
se realizează, fără dificultate, încorporarea în sol, prin arătură, a paielor bine mărunţite, de
dorit împreună cu doze moderate de îngrăşăminte cu azot pentru a facilita descompunerea
paielor în sol. Paiele tocate pot fi lăsate la suprafaţa solului, cu rol de mulci, pentru a
proteja suprafaţa solului de eroziune, a limita pierderea apei prin evaporare şi a favoriza
descompunerea aerobă a acestora.

∎ În tehnologia de recoltare folosită la noi pe suprafeţe limitate, după recoltare paiele

rămân pe teren în brazdă continuă. Trebuie luat în calcul un raport de 1:1 între boabe şi paie
(depinde de condiţiile anului, soi, înălţimea de tăiere la recoltare ş.a.). Strângerea paielor şi
eliberarea terenului sunt lucrări importante în tehnologia de cultivare tradiţională a grâului.
Aceste lucrări sunt foarte dificile şi destul de costisitoare: s-a calculat că operaţiunile de presare a
paielor cu presa pentru furaje, încărcarea manuală şi transportul, pot reprezenta 48% din
consumul de muncă din întreaga tehnologie de cultivare a grâului;
- pentru adunarea paielor sunt folosite diferite utilaje: presa de balotat pentru furaje;
maşina pentru balotat cilindrică, ş.a. Ulterior, paiele sunt transportate pentru a fi folosite ca:
aşternut sau furaj grosier pentru animale (mai puţin frecvent, în prezent); material pentru
prepararea composturilor; materie primă pentru diferite industrii (de exemplu, producerea
celulozei); drept combustibil.

Fig. 33. Recoltarea grâului

(după O. Christen, 2009)

! ! Arderea miriştii (deci a materiei organice rămase după recoltarea grâului) este interzisă prin
lege şi nu este justificată, deoarece se pierde o cantitate mare de materie organică; această soluţie
este acceptată numai în cazuri extreme, cum ar fi un atac puternic de vierme roşu.
 Semințe de buruieni dăunătoare, care modifică însușirile organoleptice ale
produselor obținute din grâu:
 Neghina (Agrostemma githago) – conferă pâinii un gust amar și o culoare bleu-neagră
 Muștarul sălbatic (Sinapis arvensis) – semințele provoacă intoxicații
 Grâul prepeliței (Melampyrum arvense) – conferă produselor o culoare bleu-lila
 Sipica (Cephalaria syriaca) – imprimă produselor un gust amar și acru
 Schinduf (Trigonella foenum-graecum) - imprimă produselor un miros de sulfină
(Melilotus sp.) și cumarină
 Ceapa sălbatică (Allium sativum) – imprimă produselor un miros și o savoare
caracteristice cepei, precum și îngreunează procesul tehnologic de măcinare

Efecte negative ale atacului de dăunători asupra calității recoltei

 În România, ca și în alte zone din lume, sunt ani în care asupra grâului are loc atacul
ploșniței grâului. Un număr de specii de insecte din genurile Eurygaster și Aelia, atacă
bobul de grâu, injectându-i un complex conținând un amestec de enzime proteolitice, care
depreciază, până la distrugere, proprietățile tehnologice ale aluatului.
 Înțepătura se prezintă ca un punct negru înconjurat de un halou de culoare mai deschisă
decât culoarea bobului. Făina obținută din acest grâu conține, în consecință, o cantitate
excesivă de enzime proteolitice și, în timpul fermentării aluatului, acțiunea acestor enzime
face ca glutenul să devină moale și lipicios. Deprecierea calității de panificație a făinii
obținute din acest grâu este detectabilă la procente de peste 2% conținut de boabe atacate
și nu se accentuează direct proporțional cu creșterea procentelor.
 Un alt dăunător al grâului este tripsul grâului – Haplothrips tritici. În urma atacului
adulților pe rahis și spiculețe, se produce atrofierea organelor florale și, deci sterilitatea
parțială sau totală a spicului, apărând astfel simptomul caracteristic de « albeața
spicului ». În locurile înțepate apar pete brune, necrotice, iar spicele sunt deformate, cu
aristele răsucite, îndoite și zbârcite. Larvele atacă îndeosebi boabele în formare până în
faza de coacere în ceară. Boabele atacate în faza de lapte nu se mai dezvoltă și devin
șiștave. Pe boabe apar porțiuni decolorate, tegumentul este încrețit, iar șănțulețul ventral
se adâncește și se lărgește. Tripșii, pe lângă faptul că determină reduceri din producția
potențială cu până la 10%, provoacă deprecierea calitățtii glutenului și a însușirilor
 biologice ale semințelor. Se afirmă că atacul poate duce la degradarea calității grâului
durum destinat producerii pastelor făinoase.
Efecte negative ale atacului de boli asupra calității recoltei
 Bolile cum sunt făinarea produsă de Blumeria graminis sin. Erysiphe graminis și ruginile
produse de Puccinia sp. determină o intensificare a proceselor de transpirație și respirație,
și diminuează fotosinteza, stânjenind astfel funcțiile de nutriție. Astfel este afectată
negativ dezvoltarea și vigoarea plantelor, precum și umplerea boabelor, ducând la
scăderea cantitativă și calitativă a recoltei.
 Fuzarioza produsă de Fusarium sp. este o ciupercă parazită, care prin prezența ei în lanul
de grâu, provoacă mari pagube, atât cantitative cât și calitative. Fusarium produce
sterilitatea florilor și îngreunează acumularea substanțelor nutritive în bob. Este o
ciupercă producătoare de micotoxine, acest aspect fiind luat în calcul atunci când se
realizează o analiză calitativă a recoltei de grâu, prin analize fizice (procentul de boabe
atacate de Fusarium) și analize microbiologice (aflatoxina, ochratoxina).
 Mălura comună a grâului produsă de Tilletia sp., este una dintre cele mai păgubitoare boli
ale grâului, diminuând atât producția cât și calitatea acesteia. Boabele infectate sunt mai
scurte, mai groase și au o culoare brun-cenușie. În urma strivirii, boabele eliberează o
pulbere de culoare neagră cu miros de alterat, care reprezintă sporii ciupercii. În perioada
recoltatului, boabele mălurare sunt distruse, contaminând astfel boabele sănătoase. La
recepția calitativă a grâului la intrarea în siloz sau direct în moară, prezența boabelor
mălurate în masa de semințe reprezintă criteriu de respingere a lotului.
 Înnegrirea boabelor de grâu, produsă de agenții patogeni Alternaria, Cladosporium și
Helminthosporium este răspândită în zonele cu umiditate relativă mai mare de 90% în
perioada recoltatului. Pe boabele de grâu atacate apar pete de culoare brună până la
neagră, cu contur neregulat, răspândite de regulă pe embrion, dar pot fi întâlnite și pe alte
părți ale bobului. Când este invadat embrionul, capacitatea de germinație este afectată,
sămânța atacată are o valoare de panificație redusă, deoarece pâinea capătă o culoare
neplăcută și un miros caracteristic, iar toxinele produse pot cauza îmbolnăviri dacă se
găsesc în cantități peste limitele admise.
Important!
Lucrări de îngrijire. Recoltarea. De accesat!
https://www.youtube.com/watch?v=n8b8q0roiXw
https://www.youtube.com/watch?v=rAJZHhf45Bs
https://www.youtube.com/watch?v=wl1zwhSd4ak
https://www.youtube.com/watch?v=sJl4lOihg2c
https://www.youtube.com/watch?v=j_WhQ-3Igak
https://www.youtube.com/watch?v=V2w2hczenRE
https://www.youtube.com/watch?v=3Jyksz-9zxg
https://www.youtube.com/watch?v=6yikEjV1RiU
https://www.youtube.com/watch?v=irXSlDjjUKQ

Important!
Informații suplimentare privind tehnologia de cultivare a grâului. De accesat!
https://www.youtube.com/watch?v=esYCj37mXXo
https://www.youtube.com/watch?v=7iR8Nqp_67k
https://www.youtube.com/watch?v=20fzNY8-br0
https://www.youtube.com/watch?v=YR--SwEVIeE
https://www.youtube.com/watch?v=ExJ1-nQeZ68
https://www.youtube.com/watch?v=VWymddy5YAs

https://www.youtube.com/watch?v=F4VoVLlyuS0
https://www.youtube.com/watch?v=zxgIH4U3cmc