CURS 2

PROBLEME SPECIFICE ALE CONDIŢIONĂRII ŞI PĂSTRĂRII

PRODUSELOR AGRICOLE

Construcţii pentru păstrarea produselor agricole

2.1. Construcţii pentru păstrarea produselor agricole boabe

Principalele obiective ale depozitării pot fi rezumate după cum urmează:
 la nivel alimentar, să permită utilizarea amânată (anual și multianual) a produselor agricole
recoltate;
 la nivel agricol, pentru a asigura disponibilitatea semințelor pentru ciclurile de cultură viitoare;
 la nivel agroindustrial, pentru a garanta aprovizionarea regulată și continuă cu materii prime
pentru industriile de prelucrare;
 la nivel de marketing, pentru a echilibra oferta și cererea de produse agricole, stabilizând astfel
prețurile pieței.
Pentru a atinge aceste obiective generale, este evident necesar să se adopte măsuri menite să
păstreze calitatea și cantitatea produselor depozitate în timp.
De-a lungul filierei de la recoltare şi până la consumatorii finali, produsele agricole trebuie
depozitate în condiţii propice conservării integrităţii şi indicilor calitativi (sau chiar îmbunătăţirea
acestora), care să asigure o valorificare superioară. Depozitarea, pe durata mai scurte, între diferitele etape
ale procesului de condiţionare, sau păstrarea pe perioade mai lungi, se efectuează în spaţii ocazionale
(poduri, pivniţe, diferite încăperi din gospodăriile ţărăneşti sau exploataţiile agricole), sau în depozite
special construite pentru aceste destinaţii.
Instalațiile de depozitare și manipulare a produselor agricole depozitate trebuie proiectate,
construite și întreținute pentru a se asigura că:
• Este dezvoltat un sistem general care să găzduiască produsele agricole în funcție de cerințele
operaționale de depozitare și manipulare a lotului (specie, destinația produsului, etc.);
• Este disponibil un volum adecvat de stocare pentru a permite stabilirea unei strategii de
recoltare, vânzare sau cumpărare a produselor;
• Fluxul de proceselor de recepționare, condiționare este potrivit pentru tipurile și caracteristicile
materialelor care trebuiesc manipulate și sunt conforme cu cerințele operaționale ale instalației.
 • Calitatea produselor manipulate nu este compromisă de contaminarea de către insecte sau
rozătoare, sau unii agenți patogeni, umiditate ridicată, temepertură;
• Sunt implementate măsuri de securitate a personalului, echipamentelor și instalațiilor.
Evoluţia spaţiilor a avut loc în paralel cu dezvoltarea comunităţilor umane, a civilizaţiei umane, a
tehnicilor de construcţie şi de depozitare. La început au fost utilizate spaţii din mediul natural cum ar fi:
peşteri, gropi arse, gropi zidite în pământ, vase din lut. În China antică au existat hambare, în Egipt
hambare şi amfore, în Grecia antică hambare din blocuri de piatră, în Roma antică hambare. În Evul
Mediu au fost utilizate hambare şi podurile.

2.1.1. Construcţii pe orizontală

● Platforme descoperite - sunt cele mai simple construcţii, existenţa acestora fiind obligatorie în
orice exploataţie agricolă (sau gospodărie ţărănească). Pe platforme pot fi efectuate diferite operaţii
tehnologice (parţial mecanizate): depozitarea pe perioadă scurtă de timp a produselor agricole (în sezonul
de vară, cu asigurarea protecţiei împotriva precipitaţiilor cu folie de material plastic); uscarea prin
solarizare (şi lopătare); curăţirea produselor (cu ajutorul selectorului); tratarea seminţelor înainte de
semănat; batozarea porumbului ştiuleţi ş.a. Pot fi realizate din beton şi sunt accesibile pentru tractoare cu
utilaje agricole sau diferite mijloace de transport, cu pante transversale pentru scurgerea apei. În bazele de
recepţionare au fost construite platforme descoperite tipizate.

Fig. 2.1. Exemple de platforme descoperite

(Sursa: ChetEdinger company website)

Fig. 2.2. Platformă descoperită

(după L.V.Thierer şi colab., 1971)
 ● Platforme acoperite - sunt realizate prin montarea unui acoperiş la plantformele descoperite.
Produsele agricole pot fi depozitate pe perioade mai lungi de timp, cu prioritate în sezonul de vară, până
la condiţionarea şi depozitarea definitivă în magazii şi silozuri. Operaţiunile tehnologice (parţial
mecanizate), includ: depozitarea produselor agricole boabe şi a porumbului ştiuleţi; uscarea naturală la
umbră (prin aerare naturală); curăţirea produselor; tratarea produselor; batozarea porumbului ştiuleţi. În
bazele de recepţionare există platforme acoperite tipizate.

Fig. 2.3. Platformă acoperită

(după L.V.Thierer şi colab., 1971)
(secţiune transversală)

● Şoproane multifuncţionale - sunt construite din elemente prefabricate din metal şi beton, cu
acoperişul din plăci de azbociment sau tablă ondulată, cu întreaga suprafaţă betonată şi o capacitate de
stocare de peste 500 tone porumb ştiuleţi. Operaţiile tehnologice sunt cele prezentate la platformele
acoperite.

Fig. 2.4. Şopron multifuncţional

(original)
 ● Arioaie demontabile - sunt construcţii simple, temporare, alcătuite din panouri demontabile,
din lemn, cu dimensiunile 2 x 1 m, sprijinite pe stâlpi de lemn, cu podină din scândură care se reazemă pe
traverse de lemn şi acoperişul din diferite materiale (carton asfaltat, material plastic). Arioaiele sunt
montate pe platforme de beton, cu pante pentru scurgerea apei din precipitaţii. Tradiţional sunt folosite la
depozitarea porumbului ştiuleţi, cu mecanizarea parţială a încărcării şi descărcării.

Fig. 2.5. Arioaie demontabile

(după L.V.Thierer şi colab., 1971)

Arioaiele sunt construcţii relativ simple, au durată de exploatare limitată şi sunt mari
consumatoare de material lemnos.

● Pătule - sunt construcţii tradiționale, special destinate păstrării porumbului sub formă de
ştiuleţi. Există o mare varietate de construcţii de acest fel, în gospodăriile ţărăneşti, în exploataţii agricole
şi unităţile economice de pe filierele agro-industriale. Dintre pătulele tipizate fac parte:

⇨ Pătule din lemn - au capacităţi diferite de depozitare, după necesităţi, cu capacitate mai mică
pentru gospodăriile ţărăneşti, adesea construcţii improvizate şi cu capacitate ridicată de
stocare la bazele de recepţionare şi în exploataţiile agricole mai mari. Pot avea o
capacitate de înmagazinare de peste 300 tone ştiuleţi. Pătulul are pereţii formaţi din şipci
din lemn, cu spaţii între ele pentru a asigura circulaţia aerului printre ştiuleţi. Fundaţiile
pot fi din beton, ridicate de la sol 50 - 70 cm, în vederea izolării hidrice şi a evitării
atacului dăunătorilor animali.
 Fig. 2.6. Pătule în gospodăriile ţărăneşti
(original)

a –vedere laterală b- secţiune transversală

Fig. 2.7. Pătul din lemn
(după L.V.Thierer şi colab., 1971)

⇨ Pătule prefabricate din beton armat – au fost construite începând din anul 1955, din elemente
prefabricate. Proiectul standardizat al acestui tip de pătule are 55 m lungime, lăţimea 3,3 m, înălţimea
totală 4,5 m şi o capacitate de depozitare de circa 150 tone. Au fost construite şi pătule din prefabricate de
beton duble, cu spaţiu tehnologic între compartimente, unde se pot derula diferite activitaţi, inclusiv
depozitarea unor produse, tratarea acestora ş.a.
 a – vedere generală b – secţiune transversală

Fig. 2.8. Pătul din prefabricate de beton

(după L.V.Thierer şi colab., 1971, citaţi de Gh.Matei, 2012)

⇨ Pătule metalice - au formă cilindrică, cu diametrul de 5 m, înălţimea de 8,2 m, capacitatea de

60 tone şi sunt dispuse în baterii de câte 40 pătule.

Fig. 2.9. Pătule metalice

(original)

Încărcarea pătulelor se efectuează mecanizat, pe la partea superioară. Corpului pătulului este

prevăzut la partea centrală cu un tub cu rol în aerarea artificială a ştiuleţilor.

● Magaziile - sunt destinate depozitării produselor agricole şi sunt de tipuri foarte diferite, în
funcţie de: materialele din care sunt construite - lemn, zidărie de cărămidă, zidărie de cărămidă şi beton,
elemente prefabricate din beton, metal; gradul de mecanizare - magazii nemecanizabile, magazii
mecanizabile; capacitatea de stocare - de mici dimensiuni în gospodăriile ţărăneşti şi de la câteva sute de
tone, la mii de tone, în exploataţiile agricole, baze de recepţionare sau la procesatori; sunt prevăzute cu
rampe auto şi CF pentru încărcare-descărcare. Magaziile permit o gamă de operaţiuni tehnologice, funcţie
de perioada de construire şi dotările existente: introducerea şi evacuarea produselor manuală,
semimecanizată sau mecanizată; aerarea activă; curăţirea produselor; tratarea produselor, inclusiv prin
gazare; păstrarea pe perioada relativ scurte sau păstrarea rezervelor strategice de produse.

⇨ Primele magazii tipizate construite în România au fost magaziile tip Britanica, construite din
lemn, cu capacitate de 100-200 tone, în porturile Brăila şi Galaţi,.

⇨ Magaziile din lemn de tip Ceremag - au fost printre primele construcţii tipizate din România,
cu capacitatea de stocare de 3.000 tone, realizate pe fundaţii din blocuri de beton, cu
pereţii longitudinali din schelet din stâlpi şi podina din lemn. Au fost destinate păstrării
cerealelor în vrac (sau saci), iar accesul este permis 8 prin uşi dispuse de-a lungul
pereţilor longitudinali.

Fig. 2.10. Magazie tip CEREMAG

(după L.V.Thierer şi colab., 1971)

⇨ Magaziile cu capacitatea de 1.500 tone au fost construite în anii 1950-1952

şi sunt realizate din zidărie de cărămidă până la înălţimea de 2 m. Magazia are uşi
dispuse pe pereţii longitudinali, prin intermediul cărora se asigură accesul în magazie,
iluminarea, precum şi aerisirea produselor depozitate. La capetele magaziei se află rampe
pentru încărcarea şi descărcarea produselor.
 Fig. 2.11. Magazie din zidărie de 1.500 tone, tip 1951
(original)

⇨Magaziile de 2.500 şi 3.000 de tone - au început să fie construite când s-a trecut la mărirea
capacităţii de depozitare şi a rezervelor de stat. Tipul constructiv de 3.000 de tone
capacitate a început să fie construit în anul 1960 şi are unele lucrări tehnologice
mecanizate; în pardoseală sunt dispuse canale de aerare acoperite cu plăci din beton
prefabricat.

Fig. 2.12. Magazie de 5.000 tone

(original)
⇨ Magaziile mecanizabile de 5.000 de tone au pereţii din cărămidă cu elemente
prefabricate sau sunt realizate în totalitate din panouri prefabricate. Dispun de canale de
aerare din beton sau beton şi cărămidă, acoperite cu elemente prefabricate la nivelul
pardoselii şi există posibilitatea de golire şi umplere mecanizată. Sunt legate tehnologic
cu alte magazii sau cu silozurile din vecinătate.

⇨ Magaziile metalice au fost construite îndeosebi în ultimele 2 decenii, în variante

 constructive foarte diferite şi cu dotări care să permită mecanizarea parţială (introducerea
şi evacuarea produselor din magazie) sau totală a operaţiunilor tehnologice (încărcarea
produselor, aerare, refrigerare, tratare, evacuarea produselor, controlul temperaturii şi
umidităţii).

Fig. 2.13. Magazii metalice

(original)

2.1.2. Construcţii pe verticală

Silozurile - sunt ansambluri constructive de mare capacitate, destinate depozitării şi
conservării a mii sau zeci de mii de tone de produse agricole boabe (cereale, leguminoase,
oleaginoase ș.a.). Denumirea „pe verticală” se referă la coloana foarte înaltă de produse
depozitate, pe o suprafaţă, mică şi fluxul tehnologic pe verticală.
Silozurile prezintă o serie de avantaje: utilizarea spaţiului pe verticală; capacitate mare de
depozitare; mecanizarea completă a operaţiilor; conservare de lungă durată; sunt prevăzute cu
staţii de uscare şi condiţionare; au staţii de aprovizionare şi livrare, auto şi pe cale ferată; sunt
dotate cu laboratoare proprii de analize şi personal calificat (după Gh.Matei, 2012).
De-a lungul timpului, capacităţile de depozitare, tehnicile de construcţie, materialele utilizate şi
dotările au evoluat, astăzi fiind în funcţiune silozuri de mare capacitate, complet mecanizate şi
automatizate.
◙ Părţile componente ale unui siloz sunt următoarele (după Gh.Matei, 2012):
→ fundaţia (radier general);
→ subsolul (unde sunt amplasate instalaţiile de golire a celulelor şi cele pentru transportul
produselor agricole boabe ce trebuie livrate);
→ bateriile de celule - cu instalaţii pentru umplere în partea superioară, pe planşeu și pâlnii de
golire în partea inferioară;
 → galeria superioară (construcţia ce închide instalaţia de umplere);
→ turnul silozului (casa maşinilor) - cu elevatoare, maşini de curăţire, instalaţii de predare a
produselor;
→ staţii de primire şi predare - pe cale ferată, pentru a primi vagoanele de transport şi staţie auto,
pentru autovehicule, prevăzute cu buncăre de golire a produselor agricole boabe;
→ instalaţii de uscare - care pot fi amplasate în turnul central sau în exterior, lângă celule;
→ instalaţii de desprăfuire a utilajelor şi spaţiilor de lucru;
→ instalaţii de gazare a produselor infestate cu dăunători;
→ laboratoare de analiză a calităţii produselor agricole.
◙ Primele silozuri au fost date în funcţiune în anul 1891, în porturile fluviale Galaţi şi Brăila,
construite din beton armat, cu o capacitate fiecare de 25.000 tone, cu celule hexagonale (în secţiune).
◙ Între anii 1906 şi 1909, în portul Constanţa au fost construite 3 silozuri cu capacitate de 30.000
tone fiecare, prevăzute şi cu o uscătorie de cereale.

Fig. 2.14. Silozurile de la Constanţa

(original)
◙ Silozurile regionale - construcţia acestora a început în anul 1938, fiind realizată o reţea de
silozuri cu capacităţi între 4.000 şi 6.000 tone, amplasate pe lângă staţiile de cale ferată, în porturile
dunărene sau în diferite zone cerealiere. În timp, s-a realizat dublarea capacităţii de depozitare, până la
8.000 şi 10.000 de tone, prin adăugarea de baterii de celule construite lângă silozului vechi şi legate
tehnologic de acesta. Au fost realizate 3 variante constructive:

▻ Silozuri de tip SUKA SILO-BAU - cu pereţii din cărămidă, alcătuite dintr-o baterie de 64 celule
de siloz, de formă poligonală, cu turnul maşinilor amplasat la unul din capetele bateriei
de celule şi 5 hambare cu o capacitate totală de 500 tone. Capacitatea de stocare a unei
celule curente este de 121 tone, iar a uneia laterale de 52 tone.
După anul 1950, la silozul iniţial au fost ataşate baterii de celule din beton armat, care au
dublat capacitatea de depozitare.
 ▻ Silozul de tip FROMENT-CLAVIER - cu celulele cu pereţii din beton armat, de formă
poligonală, diametrul celulei 3,70 m, înălţimea 16,70 m. Un siloz de 5.000 t are 35 celule
şi 5 hambare de depozitare a cerealelor, cu o capacitate totală de 400 tone.

Fig. 2.15. Siloz regional de tip SUKA SILO-BAU cu capacitate mărită

(după L.V.Thierer şi colab., 1971)

Fig. 2.16. Siloz FROMENT-CLAVIER

(după L.V.Thierer şi colab., 1971)

▻ Silozul regional de tip P.C.A. - a fost construit după un proiect românesc şi cuprinde o
baterie
de 64 de celule din beton armat şi un hambar, cu turnul maşinilor amplasat la un capăt al
bateriei.
 Fig. 2.17. Siloz regional de tip PCA
(după L.V.Thierer şi colab., 1971)

◙ Silozuri de 2.000 de tone – patru asemenea silozuri au fost construite din beton armat, în anii
1940 - 1941, în zonele montane, cu suprafeţe cerealiere mai mici. Silozurile au 12 celule dreptunghiulare,
iar pe unele nivele sunt amenajate hambare cu pereţi demontabili, din dulapuri de lemn. Celulele au
înălţimea de depozitare de 21 m, iar turnul de utilaje este amplasat la capătul opus celulelor. Silozurile au
fost dotate ulterior cu 12 celule noi, în prelungirea vechiului siloz.
◙ După anul 1962, urmare a comasării suprafeţelor agricole şi arabile în exploataţii de mari
dimensiuni (întreprinderile agricole de stat şi cooperative agricole de producţie), a început o nouă etapă în
construirea de silozuri de mare capacitate.

▻ Silozurile de tip CSVPA, de 15.000 tone şi 30.000 tone - construcţia acestor silozuri a început
în anul 1962, după proiecte româneşti, din beton armat, celulele având diametrul interior
de 7,24 m. La silozurile de 15.000 tone, turnul maşinilor este amplasat în centrul
construcţiei, având, de o parte şi de alta, grupurile de câte 8 celule. La silozurile de
30.000 tone sunt câte 15 celule de o parte şi de alta a turnului. Celulele sunt circulare, iar
între acestea există celule stea şi celule perimetrale (celule buzunar).
 a b
Fig. 2.18. Silozuri CSVPA de 15.000 tone (a) şi 30.000 tone (b)
(după L.V.Thierer şi colab., 1971)

Silozurile sunt prevăzute cu staţie de primire auto şi pe calea ferată. Au în dotare şi 1 - 2

uscătoare de seminţe, montate în afara silozului, lângă unul din grupurile de celule.

▻ Silozurile de tip ISPA de 44.000 tone - au capacitatea de 44.000 tone, la care se adaugă
magazii şi alte spaţii de depozitare, ajungând la capacităţi de 52.000 tone sau 56.000 tone.
Au 140 celule cilindrice, cu diametrul de 6,5 m şi înălţimea de 26 - 28 m. Turnul
maşinilor este plasat în centru. Au staţie auto şi de cale ferată şi două uscătoare montate
în afara silozului. Cunt cele mai mari silozuri din ţară, cu excepţia terminalelor de
cereale, de peste 100 mii tone fiecare, din porturile Constanţa şi Agigea.

Fig. 2.19. Siloz de tip ISPA

(original)
 Fig. 2.20. Marile silozuri în porturi maritime (terminale de cereale)

◙ Silozurile metalice - după anul 1990, odată cu apariţia şi dezvoltarea exploataţiilor agricole
private, a apărut necesitatea depozitării produselor agricole obţinute de aceste exploataţii, care să fie
folosite pentru consumul propriu sau comercializate mai târziu, la o conjunctură mai favorabilă pe
piaţă.

Fig. 2.21. Silozuri metalice

(original, 2012)

Silozurile metalice, realizate în tipuri constructive foarte diferite sunt alcătuite din celule de siloz cu
pereţii din panouri ondulare executate din oţel, cu diametre de 3,5 - 15 m, dar pot ajunge la zeci de m
diametru. Sistemul de descărcare-încărcare este dispus în lateral sau la capătul bateriei de celule. La
celule se pot ataşa instalaţii de uscare, fixe sau mobile sau instalaţii de răcire a produselor agricole
depozitate.
 2.2. Depozitele pentru legume, fructe şi cartofi
▶ Depozitele pentru legume şi fructe - diferă ca tipuri constructive în funcţie de: condiţiile
climatice din zona unde sunt amplasate; gradul de mecanizare şi automatizare; pretabilitatea la
păstrare pentru anumite specii; nivelul investiţiei. Sunt construcţii speciale destinate păstrării
produselor horticole pe perioade diferite de timp, între 1 - 2 săptămâni şi 7 - 8 luni.
Aceste depozite pot fi clasificate astfel (după A. Gherghi, 1972, citat de Gh.Matei, 2012):
◊ După modul de asigurare a condiţiilor de păstrare pentru produsele depozitate:
- cu posibilităţi de control automat al condiţiilor de păstrare: depozite cu
atmosferă controlată; depozite cu instalaţii frigorifice; depozite cu ventilaţie
naturală; depozite cu ventilaţie mecanizată;
- fără posibilităţi de control automat al condiţiilor de păstrare: spaţii improvizate;
bordeie; silozuri de pământ.
◊ După natura produsului depozitat:
- depozite specializate - pentru rădăcinoase, cartofi, mere, struguri, citrice, ş.a.;
- depozite universale - în care se pot depozita sau pot să tranziteze mai multe
specii în timpul unui an calendaristic: fructe şi legume de vară, mere, pere,
cartofi, specii rădăcinoase, ş.a.;
- depozite temporare - în care se găsesc în tranzit mai multe specii legumicole şi
pomicole.
◊ După limitele temperaturilor asigurate:
- cu temperaturi apropiate de cele ale mediului ambiant - în care produsele sunt
depozitate temporar (depozite tampon);
- cu temperaturi pozitive (0oC…+5oC);
- cu temperaturi negative (-18oC…-24oC) pentru produsele congelate.
◊ După modalitatea de utilare cu instalaţii termotehnice:
- cu instalaţii centralizate care deservesc întreaga suprafaţă a depozitului;
- cu instalaţii individuale care deservesc celulele/bateriile de stocare.
Pot fi realizate din cărămidă, materiale prefabricate, beton armat sau panouri de tip sandwich, cu
dimensiuni care variază foarte mult în funcţie de procesul tehnologic adoptat pentru prelucrare,
condiţionare, păstrare şi livrarea produselor.
 Fig. 2.22. Depozit de legume-fructe din panouri tip sandwich
(după I.I.Popescu şi colab., 1975, citaţi de Gh.Matei, 2012)

De obicei, depozitele de mare capacitate utilizate la păstrarea legumelor şi fructelor se proiectează

în clădiri comasate, monopavilionare care să poată asigura spaţiul necesar impus de numărul mare de
operaţiuni derulate cu recepţia, condiţionarea, păstrarea şi livrarea produselor. Compartimentele interioare
sunt standardizate şi au dimensiunile de 6 x 12 m, 6 x 18 m sau 12 x 12, atât în cazul depozitelor
universale cât şi în cazul depozitelor specializate.
Înălţimea celulelor din cadrul acestor tipuri de depozite variază în funcţie de sistemul de
depozitare ales: pentru lăzi paletă sau lăzi paletizate, înălţimea celulelor este de 7,2 - 7,5 m; pentru palete
cu montanţi, înălţimea celulelor creşte la 7,8 - 8,4 m; când depozitarea se face vrac, înălţimea celulelor
este de 5,4 - 5,8 m.

Fig. 2.23. Imagini din depozite de legume

(original)
▶ Depozitele speciale pentru păstrarea tuberculilor de cartof - sunt construcţii prevăzute cu
instalaţii pentru reglarea temperaturii, umidităţii şi aerării. Au capacităţi de 25 - 100 vagoane, construite la
suprafaţa solului, sau parţial sau total în pământ, din beton, cărămidă sau piatră (I.Borcean şi colab., 2003,
citaţi de Gh.Matei, 2012).
 Tuberculii se păstrează în boxe de formă patratică cu latura de 3 - 4 m şi înălţimea de 3 - 5 m,
construite din şipci distanţate la 2 m. Boxele au capacitatea de 10 - 15 tone şi sunt aşezate pe 2-3-4 sau
mai multe rânduri, la 20 - 25 cm.

Fig. 2.24. Depozit special pentru păstrarea cartofilor

(original)

Păstrarea tuberculilor în aceste depozite se poate efectua şi în lădiţe speciale, cu o capacitate de

20 - 50 kg, stivuite pe câte 10 - 15 rânduri, procedeu care uşurează executarea tratamentelor aplicate
materialului destinat plantării (preîncolţire, iradiere, etc.). Ventilaţia se realizează prin trecerea curentului
de aer printre tuberculii din boxe în sens ascendent (de jos în sus), printr-un sistem de aerare naturală sau
artificială, cu ajutorul ventilatoarelor acţionate electric. Ventilaţia naturală se asigură prin canale de aerare
longitudinale şi verticale. Acest procedeu de ventilaţie este eficient numai în perioadele în care
temperatura aerului din exteriorul depozitului este mai scăzută decât cea din interiorul depozitului,
necesară păstrării (2 - 6C). Primăvara, de îndată ce temperatura din depozit este mai mică decât cea din
afara lui, ventilaţia naturală nu mai poate fi aplicată, fiind înlocuită cu ventilaţia artificială prin
intermediul ventilatoarelor. Majoritatea depozitelor construite recent în ţara noastră sunt dotate cu
instalaţii de ventilaţie mecanică, automată şi sunt prevăzute cu canale principale şi secundare de aerisire.
Ventilarea în aceste depozite se efectuează cu aer mai rece cu 3°C, în cazurile când temperatura
din masa tuberculilor din boxe are valori de până la 7°C şi cu aer mai rece cu 4 - 6°C, atunci când aerul
din masa tuberculilor este de peste 8 - 9°C, cazuri mai frecvent întâlnite toamna şi primăvara. Această
operaţie se execută pe baza unor nomograme, a căror respectare evită starea de condens la suprafaţa sau în
masa tuberculilor din boxe, ori pe tavanul şi pereţii depozitului (Ileana Stoianovici, 1973, citată de
Gh.Matei, 2012).

▶ Silozurile pentru păstrarea cartofului - sunt adăposturi temporare (denumite impropriu

„silozuri”) care au o durată de utilizare pentru 4 - 8 luni, amplasate cât mai aproape de locul de procesare
sau consumare a tuberculilor. Amplasarea silozurilor se va efectua, pe locuri mai ridicate, uşor înclinate,
cu apa freatică la minimum 1,5 m adâncime, paralel cu direcţia vântului dominant din cursul iernii şi cu
direcţia pantei terenului (dacă este cazul).
În funcţie de modul de amenajare a acestor tipuri de depozite, de condiţiile de climă şi de
adâncimea la care se găseşte apa freatică, ele se pot clasifica în:

Fig. 2.25. Siloz îngropat Fig. 2.26. Siloz cu aerisire

(după G.Morar, 2012) (după G.Morar, 2012)
a - canal pentru scurgerea apei; b - pământ; c – paie

→ la suprafaţa solului (cu sau fără aerisoare) - amplasate în zonele în care apa freatică se găseşte
aproape de suprafaţă (1,5 - 2 m), iar iernile sunt mai blânde;
→ semiîngropate (cu sau fără aerisoare) - amplasate pe terenurile unde pânza de apă freatică se
găseşte la adâncime mai mare, iar minimele din timpul iernii ajung la -10....-12oC.