Tema nr.

9
Tehnologia de cultivare a grâului (3)

Unităţi de învăţare:
 Lucrările de îngrijire.
 Recoltarea.
Obiectivele temei:
- să fundamentaţi intervenţiile tehnologice necesare pentru controlul organismelor dăunătoare şi irigare, în
situaţia concretă a unei exploataţii agricole;
- să identificaţi momentul optim de recoltare al unei culturi de grâu şi să stabiliţi tehnologia recoltării
pentru urgentarea lucrării şi diminuarea pierderilor.
Timpul alocat temei: 2 ore
Bibliografie recomandată:
1. Roman Gh.V., Tabără V., Robu T., Pîrşan P., Ştefan M., Axinte M., Morar G., Cernea S., 2011.
Fitotehnie. Vol. I. Cereale şi leguminoase pentru boabe. Editura „Universitară” Bucureşti.
2. Roman Gh.V., Ion V., Epure Lenuţa Iuliana, 2006. Fitotehnie. Cereale şi leguminoase pentru boabe.
Editura „Ceres”, Bucureşti.
3. Epure Lenuţa Iuliana, Toader Maria, Ion V., 2011. Controlul calităţii seminţelor destinate semănatului.
Manual de lucrări practice de fitotehnie. Editura „Universitară”, Bucureşti.
4. Roman Gh.V., Epure Lenuţa Iuliana, Toader Maria, Ion V., Duşa Elena Mirela, Mihalache M., Băşa A.Gh.,
2009. Ghiduri de bune practici agricole în sistem ecologic pentru cereale. Editura „ALPHA MDN”,
Buzău.

9.1. Lucrările de îngrijire

Felul lucrărilor de îngrijire care se aplică grâului şi numărul acestora depind de foarte mulţi
factori. Sunt situaţii în care sunt necesare numai 1 - 2 lucrări de îngrijire şi sunt situaţii în care sunt
efectuate foarte multe lucrări (7 - 8 treceri).

9.1.1. Combaterea buruienilor

∙ este principala lucrare de îngrijire din cultura grâului. Pierderile de recoltă din cauza concurenţei
buruienilor sunt, în mod obişnuit, de 10 - 20%, dar pot ajunge până la 60 - 70%. Reducerea
rezervei de buruieni şi împiedicarea apariţiei acestora în culturile de grâu trebuie urmărite prin:
rotaţie, lucrările solului, semănat în epoca şi cu densitatea optimă, combatere chimică;
∙ combaterea chimică a buruienilor este o lucrare obligatorie din tehnologia modernă a grâului.

Combaterea buruienile dicotiledonate ridică cele mai multe probleme în condiţiile din ţara
noastră:

√ speciile de buruieni mai frecvente în cultura grâului sunt: muştar sălbatic (Sinapis arvensis),
ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum), traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris), pălămidă
(Cirsium arvense), punguliţă (Thlaspi arvense), albăstriţă (Centaurea cyanus), lobodă
(Chenopodium album), rug de mirişte (Rubus caesius); pentru combaterea acestora, sunt
recomandate preparate conţinând acidul 2,4-D (DICOPUR D, 1,0 l/ha; ESTERON EXTRA 600
EC, 0,8 l/ha);

√ în culturile de grâu apar şi specii dicotiledonatele rezistente la 2,4-D: volbură (Convolvulus

arvensis) muşeţel (Matricaria chamomilla, M. inodora), neghină (Agrostemma githago), susai
(Sonchus sp.), turiţă (Galium aparine), mac (Papaver rhoeas), rocoină (Stellaria media), şopârliţă
(Veronica sp.), iarbă puturoasă (Bifora radians), hrişcă urcătoare (Polygonum sp.), pentru care
este recomandată aplicarea erbicidelor: 2,4-D + dicamba (DICOPUR TOP 464 SL, 0,8 - 1,0 l/ha;
CEREDIN SUPER 40 SL, 1,0 l/ha); fluroxipir (CERLIT, 0,8 l/ha); clorsulfuron (RIVAL 75 GD,
15 - 20 g/ha); tribenuron-metil (RIVAL STAR 75 GD, 15 - 20 g/l; GRANSTAR SUPER 50 SG,
40 g/ha); florasulam + 2,4 D EHE (TURBO FLO, 0,4 - 0,6 l/ha); clopiralid (LONTREL 300, 0,3 -
0,5 l/ha); florasulam + 2,4 D EHE (MUSTANG, 0,4 - 0,6 l/ha); bromoxinil + sare de amină a
acidului 2,4 D (BUCTRIL UNIVERSAL, 1 l/ha);

√ erbicidele se administrează primăvara, când plantele de grâu sunt în faza de înfrăţit şi până la
formarea primului internod, iar buruienile au 2 - 4 frunze (sub 10 cm înălţimea plantelor de
pălămidă); temperatura aerului trebuie să fie mai mare de 10°C, vremea liniştită, fără vânt, timpul
călduros şi luminos. Întârzierea aplicării erbicidelor până la formarea celui de-al doilea
internod poate determina apariţia unor efecte fitotoxice la grâu.

√ Erbicidul TURBO FLO este eficient şi când buruienile au 25 - 30 cm înălţime, iar grâul este de
la înfrăţit şi până la burduf; preparatul poate fi utilizat la temperaturi cuprinse între 5 şi 25 oC.
Erbicidele GRANSTAR SUPER 50 SG şi RIVAL 75 GD pot fi administrate până în faza de
burduf.
 √ Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate problemă turiţă (Galium aparine) şi lungurică
(Galeopsis tetrahit), se recomandă fluroxipir (TOMIGAN 250 EC, 0,4 l/ha), asociat cu 2,4 D sau erbicide
sulfonilureice.

Combaterea buruienilor monocotiledonate este necesară doar în anumite zone din România,
unde aceste specii (iarba vântului - Apera spica venti şi odosul - Avena fatua) găsesc condiţii favorabile
de dezvoltare, - în zonele colinare, umede, din Banat, Transilvania, Bucovina;
 pentru combaterea buruienilor monocotile menţionate se recomandă tratamente cu erbicide pe
bază de clortoluron (TOLUREX 50 SC, 2,0-3,0 l/ha) toamna, imediat după semănat sau
pinoxaden+clorquintocet-mexil (AXIAL 050EC, 0,9 l/ha).

∙ pentru combaterea ierbii vântului se recomandă tratamente cu erbicide pe bază de iodosulfuron

metil-Na + amidosulfuron + mefenpyr dietil (SEKATOR PROGRESS OD, 0,100-0,150 l/ha),
când grâul este în faza de înfrăţit şi până la formarea primului internod, iar plantele de iarba
vântului au 2 – 4 frunze şi până la înfrăţit; prin acest tratament sunt controlate şi buruienile
dicotiledonate anuale şi perene. Pot fi efectuate tratamente asociate cu preparate pe bază de
fluroxipir (CERLIT, 0,4 l/ha) şi metsulfuron metil (LAREN 60 WP, 10 g/ha), care asigură
combaterea buruienilor dicotiledonate şi a ierbii vântului; tratamentul poate fi aplicat până la
sfârşitul fazei de formare a paiului, eventual concomitent cu un fungicid pentru boli foliare.

! ! ! În ultimii ani se constată apariţia buruienilor monocotiledonate menţionate şi în culturile de

grâu din sudul ţării. Se presupune că au fost aduse seminţe de buruieni odată cu materialul
semincer.

9.1.2. Combatarea dăunătorilor

∙ pentru diminuarea atacului de gândac ghebos (Zabrus tenebrioides), trebuie evitată amplasarea
grâului pe terenurile infestate şi, de asemenea, se tratează sămânţa înainte de semănat. În cazuri
extreme, când în toamnă se constată un atac puternic de larve de gândac ghebos, se recomandă
tratamente cu clorpirifos (PYRINEX 48 EC, 2,5 l/ha), la avertizare; pragul economic de dăunare
(PED) este de 5% plante atacate;
∙ în cazul atacului de afide ale cerealelor (Schizaphis graminum, Macrosiphum avenae,
Rhopalosiphum maidis, R.padi, Metopolophium dirhodum) se recomandă preparatele: lambda-
cihalotrin (KAISO SORBIE 5 WG, 0,150 l/ha), tau-fluvalinat (MAVRIK 2F, 0,2 l/ha);

∙ Împotriva ploşniţelor cerealelor (Eurygaster spp. şi Aelia spp.) se efectuează tratamente

împotriva adulţilor hibernanţi, la avertizare, la un PED de 7 exemplare/m2 şi numai după ce peste
80% din populaţia de ploşniţe a părăsit locurile de iernare (pădurea), de regulă, în a doua decadă a
lunii aprilie, când temperatura aerului depăşeşte 10°C. Tratamentele împotriva larvelor se
efectuează la avertizare, la începutul lunii iunie, după ce acestea au trecut de vârsta a 2-a, la un
PED de 3 larve/m2; adesea este necesară repetarea tratamentului, după un interval de maximum 7 -
10 zile, dacă după primul tratament au mai rămas peste 3 larve/m2 (1 larvă/m2 pentru culturile
semincere). Pentru combatere sunt recomandate insecticidele: deltametrin (DECIS 25 WG, 0,03
kg/ha; DECIS MEGA 50 EW, 0,150 l/ha); alfa-cipermetrin (FASTAC 10 EC, 0,1 l/ha); lambda-
cihalotrin (KARATE ZEON, 0,150 l/ha); dimetoat (NOVADIM PROGRESS, 3 l/ha); tiacloprid
BISCAYA, 0,2 l/ha).

∙ viermele roşu al paiului (Haplodiplozis marginata), este un dăunător periculos, semnalat mai
frecvent pe terenurile argiloase din judeţele Argeş, Teleorman, Buzău, Prahova, Dâmboviţa, Olt;
se recomandă evitarea monoculturii şi recoltarea mai timpurie a lanurilor atacate, înainte de
migrarea dăunătorului în sol. Pe terenurile cu peste 5 - 6 larve/plantă, se efectueaza tratamente
primăvara, la avertizare, în perioada de zbor a adulţilor şi de apariţie a larvelor, cu preparate pe
bază de alfa-cipermetrin (FASTAC 10 EC, 0,1 l/ha) sau deltametrin (DECIS 2,5 EC, 0,3 l/ha);

∙ gândacul bălos al ovăzului (Oulema melanopus, sin. Lema melanopus), se combate prin
tratamente repetate, împotriva adulţilor şi a larvelor. Adulţii apar atunci când temperatura trece de
9 - 10°C, de obicei începând din a doua jumătate a lunii aprilie; PED este de 10 adulţi
hibernanţi/m2 şi de 250 larve/m2 în cazul atacului în vetre. Tratamentele se efectuează cu unul din
preparatele: deltametrin (DECIS MEGA 50 EW, 0,1 l/ha); lambda-cipermetrin (KAISO SORBIE
5 WG, 0,150 l/ha); alfa-cipermetrin (FASTAC 10 EC, 0,1 l/ha);

∙ cărăbuşeii cerealelor (Anisoplia sp.) se combat prin tratamente efectuate la apariţia adulţilor
(sfârşit de mai, început de iunie) la un PED de 3 exemplare/m2, folosind aceleaşi preparate
recomandate pentru combaterea ploşniţelor;

∙ şoarecele de câmp (Microtus arvalis Pall.) este un animal tipic de stepă care se găseşte
îndeosebi în arealele înierbate. Densităţile de şoareci pot fi de 5 mii indivizi/ha, chiar 15 - 25 mii
indivizi/ha. Pierderile datorate atacului pot fi importante, îndeosebi în zonele cu procent ridicat de
păioase în rotaţie. Sistemul de lucrări ale solului şi lucrările de afânare adâncă afectează puternic
populaţiile de rozătoare.

! ! ! Populaţiile de şoareci de câmp s-au dezvoltat mult în ultimile decenii şi produc daune
importante lanurilor de grâu. Atacul de toamnă se manifestă imediat după răsărirea grâului, atât la
suprafaţă prin roaderea părţilor aeriene ale plantelor, cât şi în sol prin distrugerea rădăcinilor.
Atacul poate continua şi la desprimăvărare. Între formarea bobului şi recoltare, în lan pot fi
observate tulpini de grâu cu spicul retezat de la bază.
Pentru combatere este recomandată utilizarea următoarelor preparate: bromadiolon 0,005%
(BROMAKOL, sub formă de momeli gata preparate, 25 - 50 g momeli/galerie activă;
coumatetralyl 0,0375% (RACUMIN PASTE, 20 - 40 g); bromadiolon 0,005% (K.O. Rat, 20 -25
g momeli).

9.1.3. Combaterea bolilor

⇨ făinarea (Blumeria graminis f. sp. tritici, sin. Erysiphe graminis f. sp. tritici), boală cu
transmitere prin sol, se manifestă îndeosebi primăvara, în perioada creşterii intense a plantelor de
grâu, când acestea sunt foarte sensibile. Atacul este favorizat de: o densitate prea mare a lanului;
aplicarea unor doze prea mari de azot; vremea răcoroasă, umedă şi cu nebulozitate ridicată.
Măsurile preventive includ: cultivarea de soiuri rezistente sau tolerante; respectarea rotaţiei;
distrugerea samulastrei; asigurarea densităţii normale a lanului; fertilizarea echilibrată.
În cazul unui atac puternic, tratamentele de combatere se efectuează cu produse pe bază de:
procloraz + propiconazol (BUMPER SUPER 490 EC, 0,8 l/ha); propiconazol (BUMPER 250 EC,
0,5 l/ha); tebuconazol (MYSTIC 250 EC, 0,5 l/ha). Pragul economic de dăunare este considerat la:
25% pete pe ultimele trei frunze, după înfrăţit; 25% pete pe frunza stindard, înainte de înflorit (fig.
31);

⇨ fuzarioza (Fusarium graminearum, cu forma perfectă Giberella zeae) se transmite prin sol şi
prin sămânţă şi produce fuzarioza rădăcinilor, a coletului, frunzelor şi spicului. Măsurile
preventive sunt: cultivarea de soiuri tolerante la boală; folosirea unei seminţe sănătoase, tratată
înainte de semănat; fertilizarea echilibrată; respectarea rotaţiei. Tratamentele la sămânţă sunt
obligatorii, dar parţial eficiente, iar tratamentele în vegetaţie sunt eficiente, dar costisitoare;

⇨ înnegrirea bazei tulpinii şi pătarea în ochi şi îngenuncherea tulpinii (Gaeumannomyces

graminis var. tritici, sin. Ophiobolus graminis; Helgaria herpotrichoides, sin. Cercosporella
herpotrichoides) sunt boli care se transmit prin sol. Se recomandă: distrugerea samulastrei;
respectarea rotaţiei; îngrăşarea echilibrată;

⇨ septoriozele (Mycosphaerella gramincola, sin. Septoria tritici şi S. nodorum) se transmit prin

sămânţă sau prin sol, pe resturile de plante. Măsurile preventive sunt importante: distrugerea
samulastrei şi a resturilor de plante; respectarea rotaţiei; aplicarea unor doze moderate de azot).
Pentru tratamentele în vegetatie, pragul economic de dăunare este de 10% intensitatea atacului la
înflorit;

⇨ pentru complexul de boli foliare şi ale spicului (Blumeria graminis, Puccinia spp.,
Mycosphaerella graminicola, Fusarium spp., Septoria spp.) sunt recomandate tratamente cu:
tebuconazol + triadimenol + spiroxamina (FALCON 460 EC, 0,6 l/ha); tebuconazol +
trifloxistrobin (NATIVO 300 EC, 0,8 - 1,0 l/ha); protioconazol + tebuconazol (PROSARO 250
EC, 0,75 - 0,9 l/ha); fenpropimorf + epoxiconazol (TANGO SUPER, 0,75 l/ha); tiofanat metil +
epoxiconazol (DUETT ULTRA, 0,5 l/ha); clorotalonil (BRAVO 500 SC, 1,5 l/ha).

Fig. 31. Tratamente cu fungicide Şi insecticide la grâul semănat în cărări

(după Soltner, 1999)

9.1.4. Prevenirea căderii plantelor

- este o lucrare de îngrijire necesară în culturile de grâu din climatele umede, precum şi acolo unde
se aplică doze mari de îngrăşăminte cu azot; aplicarea unei tehnologii corecte de cultivare este
esenţială pentru evitarea căderii (fig. 32); căderea în masă a lanurilor de grâu în primăvara-
vara anului 2013 ilustrează bine această situaţie;
∙ sunt recomandate tratamente preventive, folosind substanţe cu efect retardant (nanizant), cel mai
frecvent produse pe bază de clorură de clorcholină (sau clormequat clorură - STABILAN, 1,8 –
2,0 l/ha, în 100 - 200 l apa/ha, în cazul tratamentelor terestre şi 30 - 50 l/ha, în cazul tratamentelor
“avio“). Se efectuează stropiri foliare, când plantele au 20 - 25 cm înălţime, între sfârşitul înfrăţirii
şi primul sau al doilea nod, pe vreme liniştită, fără vânt, cu soare nu prea puternic, de dorit, seara
sau dimineaţa;

∙ prin aceste tratamente se obţin: reducerea înălţimii plantelor cu 25 - 30 cm; scurtarea şi

îngroşarea internodurilor bazale; dezvoltarea ţesutului sclerenchimatic şi deci mărirea rezistenţei
la cădere; redistribuirea asimilatelor între organele plantei şi ca urmare, creşterea suprafeţei
foliare, a numărului de boabe în spic, a MMB şi a producţiilor. Se obţin culturi cu rezistenţă
sporită la cădere, care pot fi recoltate mecanizat, fără dificultate.

Fig. 32. Căderea fiziologică la grâu

(după D. Soltner, 1999)

9.1.5. Irigarea
 este o lucrare care prezintă interes pentru majoritatea zonelor de cultură a grâului din
România;
 necesarul de apă al grâului este de 3.500 - 4.500 m3/ha pe întreaga perioadă de vegetaţie şi
este acoperit, de obicei în proporţie de 70 - 75%, din rezerva de apă a solului la semănat şi
din precipitaţiile căzute în timpul perioadei de vegetaţie;
  în cultura grâului udările de toamnă sunt cele mai eficiente. Dacă solul este prea uscat şi
nu permite efectuarea arăturii sau dacă s-a arat, dar nu se poate pregăti patul germinativ,
se recomandă administrarea unei udări de umezire, cu norme de 400 - 600 m3/ha. Dacă
pregătirea patului germinativ s-a efectuat corespunzător, dar s-a semănat în sol uscat şi
grâul nu răsare din lipsa apei, se recomandă o udare de răsărire cu norme de 300-500
m3/ha;
 udările de primăvară se aplică în funcţie de situaţia concretă din primăvară - apa
acumulată în sol în sezonul rece, regimul precipitaţiilor în primăvară -, cu norme de 500 -
600 m3/ha. Se aplică 1 până la 3 udări în fazele: alungirea paiului (luna aprilie, mai rar,
numai în primăverile secetoase şi după ierni sărace în precipitaţii); înspicat-înflorit (luna
mai); formarea bobului (luna iunie). Metoda de udare utilizată mai frecvent este
aspersiunea.

9.1.6. Alte lucrări de îngrijire

⇨ Tăvălugitul semănăturilor de grâu după semănat - este necesar când s-a semănat în sol afânat
şi uscat, cu scopul de a pune sămânţa în contact cu solul şi de a favoriza, astfel, absorbţia apei.

⇨ Controlul culturilor pe timpul iernii şi eliminarea apei pe porţiunile depresionare sau

microdepresionare. La amplasarea culturilor de grâu trebuie evitate, pe cât posibil terenurile unde
pe timpul iernii apar băltiri.

⇨ Tăvălugitul la desprimăvărare - este necesar numai în situaţii extreme când, din cauza
alternanţei temperaturilor negative cu cele pozitive pe timpul iernii, rădăcinile plantelor de grâu au
fost desprinse de sol (plantele sunt descălţate); la încălzirea vremii la desprimăvărare poate apare
ofilirea şi uscarea plantelor de grâu, parţial dezrădăcinate. Tăvălugitul trebuie efectuat pe sol bine
scurs, dar încă reavăn, pentru a realiza aderarea rădăcinilor şi a nodului de înfrăţire la sol, dar fără
a tasa suprafaţa solului.

⇨ Grăpatul culturilor de grâu la desprimăvărare - este o lucrare din tehnologia clasică de

cultivare şi avea drept scop afânarea suprafeţei solului prin ruperea crustei, precum şi combaterea
buruienilor în curs de răsărire. Grăpatul a fost scos din tehnologia recomandată, dar mai este
practicat în anumite situaţii, precum şi în agricultura ecologică. De regulă, se consideră că grăpatul
semănăturilor de grâu la desprimăvărare, nu este necesar, iar consecinţele negative pot fi
importante: unele plante de grâu sunt distruse, altele sunt dezrădăcinate; terenul, încă umed, este
tasat prin trecerea tractorului; cresc costurile.
 9.2. Recoltarea
- lucrarea se efectuează la maturitatea deplină, atunci când boabele ajung la 14 - 15% umiditate;
în acest stadiu combinele de recoltat lucrează fără pierderi şi boabele se pot păstra în bune condiţii, fără a
fi necesare operaţiuni speciale de uscare;
- recoltarea se poate începe mai devreme, când umiditatea boabelor a scăzut sub 18%, din cauza
suprafeţelor mari cu grâu care trebuie recoltate, pentru a preîntâmpina întârzierea şi a limita pierderile de
boabe prin scuturare (datorită supracoacerii sau a vremii nefavorabile); în acest caz, este necesară uscarea
boabelor, pentru a le aduce la umiditatea de păstrare şi a evita deprecierea calităţii; lucrarea de recoltare
trebuie încheiată când boabele au ajuns la 13 - 12% umiditate; mai târziu grâul trece în faza de
supracoacere, se amplifică pierderile prin scuturare şi prin spargerea boabelor la treierat, lanurile se
îmburuienează;
- lanurile de grâu sunt recoltate cu ajutorul combinelor universale (fig. 33). La combinele de
concepţie mai nouă reglajele aparatului de treier se realizează automat, în funcţie de umiditatea boabelor şi
a plantelor din lan. La combinele clasice se recomandă refacerea reglajelor combinei de 2 - 3 ori pe zi (în
funcţie de evoluţia vremii), cu scopul de a realiza la treierat separarea boabele de masa de resturi vegetate
şi fără a sparge boabele;
- în situaţii extreme - lanuri îmburuienate, cu plante maturate neuniform, sau chiar lanuri căzute -,
se impune recoltarea divizată (în două faze), prin: secerarea (tăierea) plantelor la înălţimea de 15 - 20 cm
şi lăsarea lor în brazdă câteva zile pentru uscare; treieratul cu combina, prevăzută cu ridicător de brazdă;
- combinele universale sunt prevăzute cu dispozitive speciale pentru tocarea paielor şi
împrăştierea acestora pe lăţimea de lucru a combinei, concomitent cu recoltatul. Ulterior, se realizează,
fără dificultate, încorporarea în sol, prin arătură, a paielor bine mărunţite, de dorit împreună cu doze
moderate de îngrăşăminte cu azot pentru a facilita descompunerea paielor în sol. Paiele tocate pot fi lăsate
la suprafaţa solului, cu rol de mulci, pentru a proteja suprafaţa solului de eroziune, a limita pierderea apei
prin evaporare şi a favoriza descompunerea aerobă a acestora.

∎ În tehnologia de recoltare folosită la noi pe suprafeţe limitate, după recoltare paiele rămân pe
teren în brazdă continuă. Trebuie luat în calcul un raport de 1:1 între boabe şi paie (depinde de condiţiile
anului, soi, înălţimea de tăiere la recoltare ş.a.). Strângerea paielor şi eliberarea terenului sunt lucrări
importante în tehnologia de cultivare tradiţională a grâului. Aceste lucrări sunt foarte dificile şi destul de
costisitoare: s-a calculat că operaţiunile de presare a paielor cu presa pentru furaje, încărcarea manuală şi
transportul, pot reprezenta 48% din consumul de muncă din întreaga tehnologie de cultivare a grâului;
- pentru adunarea paielor sunt folosite diferite utilaje: presa de balotat pentru furaje; maşina pentru
balotat cilindrică, ş.a. Ulterior, paiele sunt transportate pentru a fi folosite ca: aşternut sau furaj grosier
pentru animale (mai puţin frecvent, în prezent); material pentru prepararea composturilor; materie primă
pentru diferite industrii (de exemplu, producerea celulozei); drept combustibil.

Fig. 33. Recoltarea grâului

(după O. Christen, 2009)

! ! Arderea miriştii (deci a materiei organice rămase după recoltarea grâului) este interzisă prin
lege şi nu este justificată, deoarece se pierde o cantitate mare de materie organică; această soluţie
este acceptată numai în cazuri extreme, cum ar fi un atac puternic de vierme roşu.

TEST DE AUTOEVALUARE
1. Care sunt agenţii patogeni şi dăunătorii care impun obligatoriu tratarea seminţelor înainte de
semănat?
Răspuns:
Seminţele de grâu trebuie tratate înainte de semănat pentru controlul agenţilor patogeni (mălura comună,
fuzarioză, tăciune zburător, mălură pitică) şi dăunătorilor care atacă la începutul vegetaţiei (gândac
ghebos, viermi sârmă, ş.a.).
2. Care sunt măsurile preventive pentru reducerea rezervei de buruieni şi împiedicarea apariţiei
acestora în culturile de grâu?
Răspuns:
Exerciţii.
Exemplu rezolvat:
1. Cele mai păgubitoare insecte dăunătoare din culturile de grâu, prin diminuarea recoltei şi a
calităţii acestei, sunt:
a) Gândacul bălos al ovăzului.
b) Viermele roşu al paiului.
c) Viermii sârmă.
d) Ploşniţele cerealelor.
Rezolvare: d
De rezolvat:
2. Una dintre metodele de gestionare a paielor, practicată la noi, este o eroare agronomică gravă (şi
contrară reglementărilor legale):
a) Balotarea paielor, transportul şi utilizarea ca aşternut pentru animale.
b) Tocarea şi împrăştierea pe teren concomitent cu recoltarea.
c) Arderea paielor pe teren.
d) Balotarea paielor, transportul şi utilizarea pentru producerea celulozei.
Rezolvare:

REZUMATUL TEMEI

9. Tehnologia de cultivare a grâului (3)

9.1. Lucrările de îngrijire
a) Combaterea buruienilor - specii frecvente şi combatere.
b) Combaterea bolilor - specii frecvente şi combatere.
c) Combaterea dăunătorilor - specii frecvente şi combatere.
d) Irigarea.
e) Alte lucrări de îngrijire.
9.2. Recoltarea
a) Momentul optim de recoltare.
b) Tehnologia recoltării.
c) Gestionarea resturilor vegetale.
 TEST RECAPITULATIV
Specia de grâu cultivată pe suprafeţele cele mai Triticum durum A
mari este: Triticum polonicum B
Triticum aestivum C
Triticum carthlicum D
Agricultura ecologică promovează speciile de Triticum monococcum, Triticum dicoccum, A
grâu: Triticum spelta
Triticum boeoticum, Triticum dicoccoides B
Triticum aestivum, Triticum durum C
Triticum macha, Triticum compactum D
A
Majoritatea soiurilor de grâu cultivate în milturum - spic roşu, nearistat, bob roşu
România fac parte din varietatea: erythrospermum - spic alb, aristat, bob roşu B
lutescens - spic alb, nearistat, bob roşu C
ferrugineum - spic roşu, aristat, bob roşu D
Calitatea superioară a pâinii din făină integrală Endosperm A
este dată de conţinutul mai ridicat în proteine, Embrion B
săruri minerale şi celuloză din: Învelişurile bobului, stratul cu aleuronă, embrion C
şi scutellum
Coleoptil şi coleoriză D
Stadiile maturităţii la grâu, reflectate de Maturitate deplină - sub 12% umniditate A
conţinutul în apă al boabelor sunt caracterizate Maturitate galbenă - 15% umiditate B
corect la: Supracoacere - 25 - 30% umiditate C
Maturitate verde - 50% umiditate D
Procesul de şiştăvire a boabelor are drept cauze: Temperaturile foarte scăzute din timpul iernii a
Seceta accentuată toamna la semănat b
Vremea uscată şi călduroasă care survine în c
timpul umplerii bobului
Vremea ploioasă însoţită de vânt în perioada de d
recoltare
Plante foarte bune premergătoare pentru grâul Leguminoasele pentru boabe, rapiţa de toamnă, a
de toamnă sunt: trifoiul
Lucerna şi pajiştile semănate b
Sorgul, iarba de Sudan şi meiul c
Porumbul, floarea-soarelui d
Care este doza de azot calculată corect în 70 kg N/ha a
următoarea situaţie: Cs=30 kg N/t boabe; Rs=5 t 170 kg N/ha b
boabe/ha; Ns=sol sărac; Npr=planta 110 kg N/ha c
premergătoare borceag ? 90 kg N/ha d
La practicarea sistemului de lucrări minime ale Ustilago - ochratoxina a
solului, în rotaţia porumb-grâu, una dintre bolile Fusarium - deoxinivalenol b
comune ambelor culturi poate favoriza Mycosphaerella - aflatoxina c
acumularea de micotoxine: Tilletia - zearalenona d
Epoca de semănat a grâului de toamnă în 20 octombrie - 1 noiembrie a
condiţiile ţării noastre este: 10 - 20 octombrie b
1 - 10 octombrie c
1 - 25 septembrie d
Combaterea buruienilor monocotiledonate în Câmpia de Sud şi Dobrogea a
culturile de grâu de toamnă poate fi necesară Câmpia de vest b
îndeosebi în: Sudul Moldovei c
 Zonele colinare, umede, din Banat, Transilvania, d
Bucovina
În cultura grâului de toamnă, cele mai eficiente Udările la desprimăvărare a
udări sunt: Udările de toamnă b
Udările aplicate la alungirea paiului c
Udările la formarea bobului d
La ce umiditate a boabelor se poate începe 18% a
recoltarea grâului: 12 - 13% b
20 – 22% c
sub 12% d
Semăntul în cărări al culturilor de grâu prezintă Se poate semăna mai devreme a
o serie de avantaje (două răspunsuri corecte): Permite efectuarea lucărilor de îngrijire până în b
faze de vegetaţie mai avansate
Permite efectuarea lucrărilor de îngrijire mai c
precis ca uniformitate de împrăştiere
Nu sunt nici un fel de diferenţe faţă de semănatul d
în rânduri obişnuite
Erbicidele Granstar Super 50 SG şi Rival 75 GD Toamna, imediat după răsărit a
prezintă avantajul că pot fi administrate: Primăvara, când plantele de grâu sunt în faza de b
înfrăţit şi până la formarea primului internod
Primăvara, când temperatura aerului este de c
maximum 5oC
De la înfrăţit şi până în faza de burduf d