Tema nr.

13
Ovăzul
Unităţi de învăţare:
 Importanţă. Calitatea recoltei.
 Particularităţi morfologice, biologice şi ecologice.
 Particularităţi ale tehnologiei de cultivare.
Obiectivele temei:
- să cunoaşteţi particularităţile calitative al recoltei de ovăz şi utilizările acestuia pentru a evalua
posibilităţile de cultivare rentabilă;
- să evaluaţi favorabilitatea zonei în care activaţi (sau zona de domiciliu) pentru cultura ovăzului;
- să cunoaşteţi particularităţile tehnologice ale ovăzului care îl deosebesc de alte cereale păioase.
Timpul alocat temei: 2 ore
Bibliografie recomandată:
1. Roman Gh.V., Tabără V., Robu T., Pîrşan P., Ştefan M., Axinte M., Morar G., Cernea S., 2011.
Fitotehnie. Vol. I. Cereale şi leguminoase pentru boabe. Editura „Universitară” Bucureşti.
2. Roman Gh.V., Ion V., Epure Lenuţa Iuliana, 2006. Fitotehnie. Cereale şi leguminoase pentru boabe.
Editura „Ceres”, Bucureşti.
3.Epure Lenuţa Iuliana, Toader Maria, Ion V., 2011. Controlul calităţii seminţelor destinate semănatului.
Manual de lucrări practice de fitotehnie. Editura „Universitară”, Bucureşti.
4.Roman Gh.V., Epure Lenuţa Iuliana, Toader Maria, Ion V., Duşa Elena Mirela, Mihalache M., Băşa
A.Gh., 2009. Ghiduri de bune practici agricole în sistem ecologic pentru cereale. Editura „ALPHA MDN”,
Buzău.

13.1. Importanţă. Calitatea recoltei

Importanţă

∙ boabele de ovăz sunt bogate în proteine, lipide, vitamine şi au o valoare nutritivă ridicată,
constituind un nutreţ concentrat foarte valoros pentru cabaline, dar şi pentru alte specii de
animale, în special de reproducţie şi tineret;

∙ în alimentaţia oamenilor, boabele de ovăz se folosesc în măsură mult redusă, sub formă de
griş, fulgi, făină sau surogat de cafea. Datorită valorii nutritive ridicate şi digestibilităţii mari,
ovăzul este indicat în alimentaţia copiilor, a bolnavilor, a adulţilor cu regim dietetic;

∙ ovăzul are importanţă ca plantă producătoare de fân sau nutreţ verde, cultivat singur sau în
amestec cu o leguminoasă (măzăriche sau mazăre), rezultând borceagul de primăvară; paiele şi
pleava de ovăz au o valoare furajeră superioară altor cereale;
 ∙ importanţă agronomică - ovăzul valorifică foarte bine solurile cu fertilitate redusă din
zonele umede şi reci, precum şi solurile erodate.

Suprafeţele semănate cu ovăz pe glob se situează în jur de 10.000 mii ha (9.846 mii ha în
2018). Ovăzul este mai extins în Europa (59,5% din suprafaţa mondială şi 58,6% din producţia
mondială) şi America de Nord (13,8%, şi 18,4%). Ţări mari cultivatoare de ovăz pot fi considerate:
Australia, Federaţia Rusă, Polonia şi Canada, iar producţii mai ridicate sunt recoltate în Irlanda (6.870
kg/ha), Belgia (5.247 kg/ha), Elveţia (5.068 kg/ha), Marea Britanie (4.970 kg/ha), Olanda (4.968
kg/ha), Franţa (4.660 kg/ha).
În România, suprafaţa cultivată cu ovăz a scăzut în ultimul secol, urmare a reducerii
numărului de cai prin extinderea mecanizării agriculturii şi a transporturilor. În ultimele două decenii
s-a înregistrat o uşoară sporire a suprafeţelor cultivate cu ovăz (până la 238 mii ha în anul 2002), ca
urmare a tendinţei de creştere a numărului de cabaline pentru transporturi, unele lucrări agricole şi
agrement.
Sistematică. Soiuri cultivate
Ovăzul aparţine genului Avena, care include mai multe specii, sălbatice şi cultivate.
Speciile sălbatice sunt:
a) Avena barbata (Plot.) Thell. - ovăzul sălbatic bărbos; b) Avena fatua L. - denumită ovăz
sălbatic sau odos; c) Avena ludoviciana (Dur.) Gill. et Magne - specie sălbatică.
Avena ludoviciana şi Avenua fatua, sunt dăunătoare deoarece îmburuienează culturile de ovăz
şi formează hibrizi naturali cu ovăzul cultivat, depreciind valoarea biologică a seminţelor acestuia.
Speciile cultivate sunt următoarele:
a) Avena sativa L. - ovăzul cultivat; b) Avena strigosa (Schreb.) Thell. - ovăzul
“nisipului” (ovăz negru); c) Avena byzantina (Koch.) Thell. - specie cultivată sau
sălbatică.
Specia Avena sativa cuprinde mai multe varietăţi, mai importante fiind:
- var. mutica - cu panicul răsfirat, spiculeţe nearistate, boabe albe;
- var. aristata - cu panicul răsfirat, spiculeţe aristate, boabe albe.
În cultură se întâlnesc soiurile de primăvară: Lovrin 1, Jeremy, Ovidiu, Sorin, create la
SCDA Lovrin, Mureşana, creat la SCDA. Turda şi Overdrive, creat în SUA (Catalogul Oficial,
2019). Din specia Avena strigosa este recomandat în cultură soiul Fregate (Franţa).

Compoziţia chimică, calitatea recoltei şi utilizări

- boabele de ovăz au un conţinut ridicat în glucide (55 - 65%), reprezentate aproape în
totalitate de amidon;
 - conţinutul de proteine este cuprins între 10 şi 12% din s.u.; în compoziţia proteinelor din
boabele de ovăz intră avenina - o prolamină valoroasă;
- conţinutul în lipide este mai ridicat comparativ cu alte cereale (4,5-5,0%);
- conţinutul în celuloză reprezintă circa 10% la boabele îmbrăcate în pleve şi numai 1,2% la
ovăzul decorticat, iar sărurile minerale se găsesc într-un procent de până la 6%; ovăzul mai
conţine vitamine, în special vitaminele A şi B, ceea ce îi asigură o valoare biologică ridicată;
- boabele decorticate au un conţinut mai ridicat în proteine, glucide, lipide şi mai scăzut în
celuloză, decât boabele nedecorticate.

13.2. Particularităţi morfologice, biologice şi ecologice

Particularităţi morfologice şi biologice

Bobul de ovăz are germinaţie-încolţire bipolară, ceea ce impune atenţie la stabilirea adâncimii
de semănat (puterea de străbatere este mai mică decât la grâu şi secară).
Rădăcina - ovăzul formează trei rădăcini embrionare. Sistemul radicular este fasciculat, bine
dezvoltat, mai puternic şi mai profund decât la celelalte cereale păioase;
- rădăcina are o putere mare de solubilizare a substanţelor nutritive din combinaţii greu
solubile din sol (fosfor, potasiu, calciu) şi de absorbţie a apei. Ca urmare, ovăzul este
mai puţin pretenţios faţă de sol şi astfel se explică rezultatele bune pe care le dă pe
solurile mai puţin fertile.
Tulpina - este un pai, alcătuit din 5 - 7 internoduri, neted, glabru sau păros la noduri, gol în
interior, de 80 - 160 cm înălţime.
Frunzele - nu prezintă urechiuşele, iar ligula este bine dezvoltată, albă, membranoasă.
Inflorescenţa - este un panicul (fig. 44), cu ramificaţiile dispuse etajat pe axul principal, sub
formă de verticilii, în 5 - 6 etaje; spiculeţele se găsesc câte unul în vârful fiecărei
ramificaţii, iar pe ramificaţii sunt inserate pe pedunculi scurţi; spiculeţele conţin 2 - 3
flori. Glumele sunt mari, acoperind florile aproape complet la ovăzul cu bobul
îmbrăcat, şi mai puţin la cel cu bobul golaş. Plevele (glumele şi paleile) la ovăz au
culoare diferită, galbenă, albă ş.a., în funcţie de varietate şi soi.
- ovăzul este o plantă autogamă, dar nu este exclusă alogamia, care este mai frecventă
decât la grâu. Din această cauză, între ovăzul cultivat şi speciile sălbatice se produc
fecundări încrucişate, ceea ce duce la deprecierea calităţii seminţelor.
 Fig. 44. Inflorescenţe şi spiculeţ de ovăz
(după Gh. Bîlteanu, 1998)
A- panicul strâns; B- panicul răsfirat; C- spiculeţ (a- glume; b- palei; c- stamina)

Fructul - este o cariopsă îmbrăcată în pleve neconcrescute cu bobul (la unele forme cariopsa
este golaşă), de culoare albicioasă, gălbuie, brună, cenuşie sau ruginoasă. Forma
bobului este fusiformă, cu un şănţuleţ pe partea ventrală. În cadrul spiculeţului, bobul
inferior este mai mare decât cel superior. Procentul de pleve este cuprins între 14 şi
30%, în funcţie de soi şi condiţiile pedoclimatice. MMB=20 - 50 g; MH=38 - 60 kg.

Relaţii cu factorii de vegetaţie

Ovăzul este o plantă de climat umed şi răcoros.
Cerinţe faţă de temperatură - ovăzul are cerinţe moderate; constanta termică este de
1.700 - 1.800oC pe întreaga perioadă de vegetaţie; temperatura minimă de
germinaţie este de 1 - 3oC, iar plantele răsărite rezistă la -8...-9oC; în primele
săptămâni de la răsărire, în perioada înfloritului sunt favorabile temperaturile
de 16 - 18oC, iar cele peste 25oC stânjenesc creşterea ovăzului şi micşorează
recolta de boabe.
Cerinţe faţă de umiditate - ovăzul este pretenţios, având consumul de apă ridicat,
ilustrat de un coeficient de transpiraţie de 450 - 500;
- cerinţele cele mai mari pentru apă se înregistrează între înspicare şi
maturarea boabelor; seceta survenită spre maturitate, provoacă scăderea
producţiei datorită, în principal, şiştăvirii boabelor.
Cerinţe faţă de sol - ovăzul este mai puţin pretenţios comparativ cu celelalte cereale şi
este răspândit şi în zonele cu solurile cele mai sărace; se dezvoltă bine pe
soluri cu reacţie neutră, dar şi pe cele reacţie slab acidă, până la acidă (pH =
5,5 - 7); cele mai indicate sunt solurile lutoase şi luto-nisipoase, dar valorifică
bine şi preluvolurile sau podzolurile;
- mai puţin indicate pentru cultura ovăzului, sunt solurile nisipoase din zonele
secetoase şi solurile argiloase, compacte.
 Zonarea culturii ovăzului în România
Zona foarte favorabilă - Câmpia din vestul ţării, Câmpia Transilvaniei, Ţara Bârsei, Bazinul
Someşului, Valea Oltului, partea estică a podişului Sucevei.
Zona favorabilă I - dealurile din vestul ţării şi din Transilvania, colinele Olteniei şi
Munteniei şi partea de nord-est a Moldovei.
Zonele favorabile II şi III - restul zonelor agricole de pe cuprinsul ţării unde se cultivă
ovăzul.

13.3. Particularităţi ale tehnologiei de cultivare

Amplasarea culturii (rotaţia)

Ovăzul este mai puţin pretenţios faţă de planta premergătoare.

⇨ cele mai mari producţii se obţin după plante care lasă solul bogat în azot, eliberează terenul
devreme şi îl lasă într-o stare bună de fertilitate (leguminoase anuale, borceag, rapiţă);

⇨ în general, în ţara noastră ovăzul se cultivă după porumb, cartofi, floarea-soarelui, plante
prăşitoare care părăsesc terenul toamna, mai ales dacă acestea au fost bine îngrăşate, ovăzul
valorificând foarte bine efectul remanent.

⇨ Nu se recomandă cultura ovăzului după sfeclă şi după el însuşi, deoarece dă producţii mici
din cauza unor dăunători comuni (nematode - Heterodera schachtii).

⇨ Ovăzul este o premergătoare bună pentru culturile de primăvară, în special pentru

prăşitoarele gunoite (excepţie face sfecla pentru zahăr, datorită atacului unor nematode
comune) şi pentru leguminoase.

Administrarea îngrăşămintelor
- Consumul specific: pentru 1 tonă boabe plus producţia secundară aferentă, ovăzul extrage
din sol: 33 kg N; 11 kg P2O5; 37 kg K2O (Gh. Bîlteanu, 1989);

∙ dintre îngrăşămintele chimice, eficacitatea cea mai mare o au cele cu azot. Este valorificat
mai bine azotul sub formă amoniacală decât cel sub formă nitrică (I. Matei, 1974, citat de M.Ştefan,
2011); îngrăşămintele cu fosfor sunt valorificate mai slab decât îngrăşămintele cu azot deoarece
ovăzul poate absorbi fosforul şi din compuşii mai greu solubili din sol; îngrăşămintele cu potasiu sunt
mai puţin importante pentru cultura ovăzului, deoarece, în general, solurile din zonele de cultură a
ovăzului sunt suficient aprovizionate în acest element;
 ∙ pentru ovăz sunt recomandate 64 - 100 kg N/ha şi 48 - 60 kg P2O5/ha. Pe solurile acide este
recomandată amendarea atunci când pH în extract salin este mai mic de 5; îngrăşămintele cu fosfor şi
amendamentele se încorporează în sol sub arătura de bază, iar îngrăşămintele cu azot se administrează
primăvara, la lucrările premergătoare semănatului. Sub formă de îngrăşăminte chimice complexe,
azotul, fosforul şi potasiul pot fi aplicate concomitent cu semănatul;

∙ folosit direct la ovăz, gunoiul de grajd se administrează în doze moderate, de 15 - 20 t/ha,

în funcţie de fertilitatea solului, şi este încorporat în sol sub arătura de bază.

Lucrările solului

⇨ lucrările de pregătire a solului pentru ovăz sunt cele recomandate pentru ale alte culturi
semănate primăvara timpuriu: vara sau toamna, după recoltarea premergătoarei - dezmiriştit,
arat, lucrări de întreţinere a arăturii; în primăvară - lucrări de pregătire a patului germinativ;

⇨ deoarece ovăzul se seamănă primăvara foarte devreme, pregătirea terenului în vederea

semănatului trebuie efectuată imediat ce se poate intra în câmp; ovăzul este pretenţios faţă de
umiditatea din sol la semănat şi de aceea la lucrările solului se va urmări acumularea unei
rezerve mai mari de apă în sol şi vor fi evitate lucrările care favorizează pierderea apei;

⇨ pregătirea terenului pentru semănat se realizează, de regulă, prin două lucrări, ultima
lucrare efectuată cu combinatorul; patul germinativ trebuie să fie cât mai bine mărunţit şi
nivelat deoarece ovăzul se seamănă mai puţin adânc decât alte cereale.

Sămânţa şi semănatul

∎ Sămânţa - trebuie să aparţină unui soi zonat, să aibă puritatea fizică de minimum 97%,
germinaţia de cel puţin 85%, seminţe mari, cu energie germinativă mare;
- înainte de semănat, sămânţa trebuie tratată împotriva bolilor, îndeosebi a tăciunelui zburător
(Ustilago avenae). În mod tradiţional, tratarea seminţelor se efectuează cu formalină 40%, în
soluţie de 0,3%, prin scufundarea seminţei în soluţie cu câteva zile înainte de semănat, sau
prin stropire şi sudaţie, cu 2 - 3 luni mai devreme;
- împotriva tăciunelui zburător şi a tăciunelui îmbrăcat (Ustilago kolleri) se poate folosi
carboxină+tiram (VITAVAX 200 FF, 2 l/t).

∎ Epoca de semănat - semănatul ovăzului trebuie efectuat primăvara cât mai timpuriu,
imediat ce se poate ieşi în câmp. Astfel, ovăzul foloseşte bine umiditatea din sol şi
ajunge la maturitate mai devreme, evitându-se căldurile mari şi seceta din timpul verii,
care sunt dăunătoare umplerii boabelor; întârzierea semănatului determină scăderi
importante de producţie, mai ales în zonele cu precipitaţii mai reduse.
 - ovăzul de toamnă se seamănă între 1 şi 10 octombrie.

∎ Distanţa între rânduri - ovăzul se seamănă la distanţe de 12,5 - 15 cm. Semănatul se

efectuează cu semănători universale (de exemplu, SUP-29).

∎ Densitatea de semănat - trebuie să se realizeze o densitate de 450 - 550 b.g./m2, ceea ce

corespunde cu 130 - 140 kg sămânţă /ha.

∎ Adâncimea de semănat - este de 2 - 3 cm. La semănatul mai adânc de 3 cm, se poate

înregistra dispariţia unui număr însemnat de plante şi reducerea înfrăţirii. Ovăzul de
toamnă se seamănă mai adânc, la 5 - 6 cm, chiar 7 - 8 cm.

Lucrările de îngrijire
- lucrările de îngrijire la ovăz sunt, în general, aceleaşi ca la celelalte cereale păioase:
► Tăvălugitul - se efectuează imediat după semănat dacă solul nu are suficientă
umiditate, cu tăvălugul neted în agregat cu o grapa uşoară, pentru a asigura un răsărit
rapid şi uniform.
► Combaterea buruienilor - se realizează cu erbicide administrate de la înfrăţire
până la începerea alungirii paiului; momentul trebuie respectat cu stricteţe deoarece, la
o aplicare mai timpurie, plantele de ovăz manifestă sensibilitate, iar la o aplicare
întârziată erbicidele îşi micşorează eficacitatea deoarece buruienile devin rezistente;
- pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale sunt recomandate: sare de
dimetil amină a acidului 2,4 D (SDMA SUPER, 1 l/ha); clopiralid (LONTREL 300,
0,3 - 0,5 l/ha); triasulfuron+dicamba (LINTUR 70 WG, 150 g/ha);
- în cazul infestării cu odos (Avena fatua, Avena ludoviciana) se poate erbicida cu
clorquintocet-mexil (sanefer)+piroxsulfam (PALLAS WG 75, 110 g/ha + adjuvant).
- dacă infestarea este cu iarba vântului (Apera spica venti), se poate erbicida cu
iodosulfuron metil+ amidosulfuron+sanefer (SEKATOR PROGRESS OD, 0,1-0,15
l/ha) când iarba vântului este în faza de 2 - 4 frunzuliţe.
► Combaterea dăunătorilor - ovăzul este frecvent atacat de gândacul ovăzului
(Lema melanopa) care provoacă daune destul de mari. Pentru combaterea acestui
dăunător este recomandată tratarea semănăturilor cu: deltametrin (DECIS MEGA 50
EW, 0,15 l/ha); acetamiprid (MOSPILAN 20 SG, 0,02%); lambda-cihalotrin
(KARATE ZEON, 0,15 l/ha), aceste produse combătând şi alţi dăunători cum ar fi
musca neagră (Oscinella frit), diptere, afide şi tripşi.

Recoltarea
! ! ! Ovăzul, plantă cu inflorescenţa panicul - are o coacere mai neuniformă decât celelalte
cereale şi se scutură mai uşor. Maturizarea boabelor din panicul începe cu spiculeţele de la
 vârful axelor şi se continuă spre baza lor. Când boabele de la vârf sunt mature, cele bazale sunt
încă în lapte; dacă se aşteaptă ajungerea acestora la maturitate, cele din vârf se răsucesc şi se
scutură foarte uşor, pierderile fiind de peste 20 - 30%. Ca urmare, momentul recoltării trebuie
ales cu multă grijă pentru a evita pierderile.

∙ Recoltarea ovăzului trebuie să înceapă când boabele din jumătatea superioară a paniculului
sunt între faza de pârgă şi maturitatea deplină, adică au căpătat culoarea galbenă normală,
paiele sunt galbene, având încă pe noduri nuanţe verzui; orice întârziere a recoltatului faţă de
această fază recomandată este însoţită de pierderi mari de recoltă prin scuturare; dacă din
diferite motive se întârzie cu recoltatul şi ovăzul este prea copt, se recomandă să se recolteze
dimineaţa şi seara, pentru evitarea pierderilor; recoltarea ovăzului se efectuează cu combina
universală.

∙ Ovăzul destinat pentru sămânţă se recoltează la coacerea deplină pentru ca boabele să aibă o
capacitate germinativă cât mai mare, luând toate măsurile pentru evitarea pierderilor prin
scuturare.

TEST DE AUTOEVALUARE

1. Care sunt caracteristicile care recomandă cultivarea ovăzului în zonele mai puţin favorabile
altor culturi agricole ?
Răspuns:
Caracteristicile care recomandă cultivarea ovăzului în zone mai puţin favorabile sunt: sistem
radicular bine dezvoltat şi profund, cu mare putere de solubilizare a substanţelor nutritive din forme
greu solubile; mai puţin pretenţios faţă de sol; cerinţe moderate faţă de temperatură; suportă soluri
cu reacţie slab acidă şi acidă.

2. Care sunt particularităţile de care trebuie să se ţină seama pentru a limita pierderile la
recoltarea ovăzului?
Răspuns:

Exerciţii.
Exemplu rezolvat:
1. Calităţile nutritive ale boabelor de ovăz le recomandă pentru:
a) Producerea de amidon şi spirt.
b) În panificaţie.
c) Furajarea cabalinelor şi a animalelor de reproducţie.
d) Producerea de biocarburanţi.
Rezolvare: c
De rezolvat:
2. Prezenţa speciilor de ovăz sălbatic (de exemplu, Avena fatua) în culturile de ovăz are o serie de
consecinţe negative:
a) Îmbunătăţeşte calitatea recoltei.
b) Contribuie la creşterea producţiei.
c) Nu influenţează mărimea recoltei şi calitatea acesteia.
d) Reduce recolta şi diminuează calitatea acesteia.
Rezolvare:

REZUMATUL TEMEI

13. Ovăzul
13.1. Importanţă. Calitatea recoltei
a) Cereală de primăvară, importantă pentru valorificarea zonelor mai puţin favorabile
pedo-climatic; component al asolamentelor pe solurile slab fertile, erodate, nisipoase.
b) Furaj concentrat valoros pentru cabaline şi animale de reproducţie, component de bază al
borceagurilor.
13.2. Particularităţile morfologice, biologice şi ecologice
a) Particularităţi care recomandă cultivarea ovăzului în zonele cu soluri sărace şi ceva mai umede.
b) Zone de cultivare în România.
13.3. Particularităţi ale tehnologiei de cultivare

TEST RECAPITULATIV
Anumite particularităţi ale secarei o fac să Suportă straturile groase de zăpadă a
valorifice mai bine ca alte cereale unele zone cu Nu este sensibilă la descălţare b
condiţii mai puţin favorabile: Are cea mai mare rezistenţă la ger (-25oC...-35oC c
în aer)
Are rezistenţă la scuturare d
Dintre cerealele păioase, cel mai bine se Grâul a
comportă pe nisipuri: Secara b
Orzul cu 2 rânduri c
Orzul cu 6 rânduri d
Valorificarea bună a îngrăşămintelor verzi este Ovăzului a
o caracteristică a: Orzului b
Grâului c
Secarei d
Triticale se deosebeşte de grâu printr-o serie de Randament în făină mai mic şi procent mai mare a
caracteristici ale calității recoltei: de tărâţe
Randament în făină mai mare şi procent de tărâţe b
mai mic
Nu sunt diferenţe de calitate între grâu şi triticale c
Conţinut în lipide de 1,3 - 2,7% şi în săruri d
minerale de 1,4 - 2,4%
O anumită caracteristică a boabelor de triticale Sensibilitatea la încolţirea în spic a
impun reglarea cu atenţie a maşinilor de treierat: Sensibilitatea la descălţare b
Sensibilitatea la spargere c
Sensibilitatea la scuturare d
Boabele mai mari şi puterea mai mare de 2 - 3 cm adâncime a
străbatere recomandă semănatul triticalei la: 5 - 8 cm adâncime b
3 - 4 cm adâncime c
Adâncimea de semănat nu depinde de mărimea d
boabelor
Mărimea şi forma omogene ale boabelor Orzul pentru bere a
reprezintă o cerinţă de calitate la: Orzul pentru furaj b
Grâul pentru paste făinoase c
Triticale pentru furaj d
Pentru a obţine o recoltă de calitate la orzul Îngrăşăminte cu azot în doze mari a
pentru bere este necesară îngrăşarea cu: Gunoi de grajd, 20 - 30 t/ha b
Îngrăşăminte chimice cu azot, fosfor şi potasiu c
Gunoi de grajd şi îngrăşăminte chimice d
Tratarea seminţelor de orz înainte de semănat se Tăciunelui zburător (Ustilago nuda) şi sfâşierii a
efectuează împotriva: frunzelor (Pyrenofora graminea)
Tăciunelui zburator (Ustilago tritici) b
Tăciunelui zburător (Ustilago avenae) c
Tăciunelui zburător (Ustilago maydis) şi d
tăciunelui îmbrăcat (Ustilago kolleri)
Cea mai bună calitate a recoltei la orzul pentru Climatele calde şi secetoase a
bere se obţine în: Climatele umede şi răcoroase b
Câmpia de Sud şi Dobrogea c
Sudul Moldovei d
Valoarea proteinelor din boabele de ovăz este Zeina a
dată de prolamina specifică: Hordeina b
Avenina c
Vicilina d
Prezenţa plantelor de ovăz sălbatic în culturile Creşterea producţiei şi îmbunătăţirea calităţii a
de ovăz are drept consecinţe: acesteia
Obţinerea unor lanuri cu dezvoltare uniformă b
Maturarea mai timpurie şi uniformă c
Diminuarea mărimii şi calităţii recoltei şi d
formarea de hibrizi care depreciază valoarea
biologică a seminţelor
Germinaţia bipolară a acestor cereale impune Secară şi triticale a
semănatul mai superficial: Orz şi ovăz b
Grâu şi porumb c
Orz golaş şi sorg golaş d
Cea mai slabă rezistenţă la temperaturi scăzute Ovăz a
se întâlneşte la: Grâu b
Secară c
Triticale d
Atacul unor dăunători comuni (nematode) Cartofi a
impune ca ovăzul să nu urmeze după: Floarea-soarelui b
Porumb c
Sfeclă pentru zahăr d