Universitatea de Ştiințe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului Regele

Mihai I al Romaniei din Timişoara

Facultatea de Agricultură
Ingineria şi Protecția Mediului în Agricultură
An de studiu : III

Disciplina : Ecopratotehnică

REFERAT

Coordonator: Student:

Prof. Univ. Dr. Samfira Ionel Tomuș Ilie Vlad

Timișoara
2019-2020
 Metode de determinare a producției

Metodele de producție se încadrează în trei categorii principale:

1. loc de muncă(producție unică)
2. lot(mai multe elemente)
3. flux (mai multe elemente, toți pașii în proces simultan pentru
elemente separate)
Producția unică
Acest tip de producție este folosit cand numai unul sau câțiva angajati lucrează
la un astfel de produs și este rar conceput pentru o producție la scară largă. Este cel
mai des folosită pentru producerea prototipelor. Totuși, calitatea construcției este net
superioară în comparație cu celălalte tipuri de producție
Producția în lot
Producția pe lot este metoda utilizată pentru producerea sau prelucrarea oricărui
produs din grupe sau loturi în cazul în care produsele din lot trec prin întregul procesul
de producție împreună. Un bun exemplu ar fi atunci când o brutărie produce mai multe
tipuri de pâine dar fiecare separat. Producția de lot este utilizată în mai multe moduri
diferite și este cea mai potrivită pentru atunci când este nevoie de o balanță între
cantitate și calitate. Această tehnică este cea mai frecvent utilizată deoarece producția
de lot implică un număr mic de persoane
Producția în masă
Producția în masă este de asemenea o metodă răspândită de producție. Această
producție este folosită atunci când produsul este construit prin mai multe etape diferite
și este cea mai eficientă deoarece nu necesită angajați cu o pregătire superioară
 Prepararea fânului și silozului

Prepararea fânului
Fanul de buna calitate se foloseste in hrana animalelor in stare nepreparata iar la
porci si la pasari sub forma de faina.

Fânul vitaminic
-fânul vitaminic se prepară mai ales din lucernă, trifoi, sparceta. Acestea sunt
recoltate în momentul optim și numai pe timp frumos. Apoi sunt uscate pe suporți sau
prin procedeul de uscare artificială.
-se păstrează în șoproane închise și întunecate.
-se recomandă sub formă de fân în hrana tineretului bovin, cabalin și ovin, a
reproducătorilor masculi, iar sub formă de faina la porci și păsări

Făina de fân
-făina de fân se prepară mai ales din lucernă și trifoi.
procesul tehnologic cuprinde operațiunile de recoltare, tocare, deshidratare
(uscare), măcinare, granulare (brichetare) și ambalare (depozitare).
-prin utilizarea fainii de fan in hrana animalelor se pot realiza economii
imortante de nutreturi concentrate.

Prepararea silozului
Conservarea furajelor prin însilozare, sau mai corect prin murare, este posibilă
datorită formării acizilor organici în masa furajeră, acizi care au rol de agenţi
conservanţi. Prin acest procedeu de conservare pot fi prelucrate furajele verzi, grosiere,
concentrate, precum şi suculentele industriale
Nutreţurile însilozate sunt furaje suculente care se folosesc cu precădere în
hrana rumegătoarelor. Ca sortimente furajere preparate, avem silozul, semisilozul şi
semifânul. Silozul de porumb este folosit ca sursă de energie şi de celuloză pentru
bovine, mai ales pentru vaci de lapte

Calitatea și valoarea nutritivă a silozurilor

Pentru un siloz de calitate, alături de materia primă, decisiv este şi modul în
care acesta este preparat. Prepararea furajelor prin însilozare se poate realiza pe tot
parcursul perioadei de vegetaţie şi are avantajul că se face cu cheltuieli minime, în
condiţii de mecanizare totală. Pentru reuşita procesului de însilozare trebuie să se ţină
cont de factorii care influenţează calitatea şi valoarea nutritivă a silozurilor, şi anume:
  Conţinutul în glucide fermentescibile iar în funcție de conținutul acestora se
clasifică în:
- furaje uşor însilozabile: conţinutul real de glucide este mai mare decât
minimul glucidic; din această categorie fac parte plantele din familia
gramineelor
- furaje greu însilozabile: au un conţinut în glucide apropiat minimului glucidic.
Din această categorie fac parte leguminoasele precum lucerna, trifoiul
- furaje neînsilozabile: conţinutul real în glucide este foarte redus: soia, urzica
etc.
 Conţinutul în apă. Fermentaţiile optime se realizează la un conţinut de 65-75%
apă. Peste această valoare sunt favorizate fermentaţia acetică şi mai ales cea butirică
  Gradul de mărunţire. O mărunţire sub 1 cm favorizează eliberarea sucului
celular bogat în glucide fermentescibile, dar şi asigurarea mai rapidă a condiţiilor de
anaerobioză, favorabile înmulţirii bacteriilor lactice
 Tasarea furajului supus însilozării se realizează de regulă cu tractoare cu şenile
şi are drept scop asigurarea condiţiilor de anaerobioză, având ca efect oprirea proceselor
biochimice determinate de respiraţia plantelor (reducerea pierderilor de substanţe
nutritive) şi distrugerea microflorei spontane aerobe. De asemenea, se previne formarea
mucegaiurilor şi se asigură dezvoltarea bacteriilor de fermentaţie lactică.
 Momentul recoltării influenţează valoarea nutritivă a silozului şi se consideră
optim când acumularea de substanţe nutritive este maximă, respectiv: pentru porumb
când bobul este în pârgă, la borceaguri când gramineea este în pârgă şi leguminoasele
au format păstăile, iar la silozurile de leguminoase (lucernă, trifoi etc.) de la începutul
înfloririi până când jumătate dintre plante sunt în floare

Controlul calităţii furajului murat

 Examenul organoleptic urmăreşte aspectul, adică silozul să aibă o structură ce
evidenţiază plantele care au fost însilozate; mirosul să fie plăcut, de dospit; gustul să
fie dulce-acrişor.
 Prin analize de laborator se stabileşte compoziţia chimică şi conţinutul în acizi
organici. Aciditatea totală trebuie să fie de 1,5-2,5%, din care acidul lactic să
reprezinte 2/3 (1,5-1,9%), acidul acetic maxim 1/3 (cca 0,5%) iar acidul butiric să
lipsească sau să fie de maxim 0,06%.

Efectul nutritiv al nutrețurilor însilozate

- păstrează însuşirile bune ale furajului verde;
- pierderile de substanţe nutritive sunt reduse (10-15%);
- asigură un furaj suculent în perioada de stabulaţie;
- stimulează producţia de lapte;
- pot asigura până la 60% din valoarea nutritivă a raţiei.