Numele Institutiei

ELEMENTE DE REZISTENTA – STALPI DIN

BETON ARMAT

INSTALATII DE INCALZIRE CU CIRCULATIE

NATURALA BITUBULARA ARBORESCENTA

PROFIL: TEHNIC
SPECIALIZARE: TEHNICIAN IN CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE

PROFESORI INDRUMATORI: ing

Nume elev
CLASA a XII-a

Anul

1
 CUPRINS

Partea I

1. Rezistentele
betonului…………………………………………………….4
2. Stalpi din beton armat…………………………………………………….6
3. Masuri de protectia muncii……………………………………………...14

Partea a II-a

1. Factorii de confort………………………………………………………16
2. Clasificare generala a sistemelor de incalzire…………………………...17
3. Alcatuirea instalatiilor de incalzire centrala cu apa calda sau
supraincalzita……………………………………………………………17
4. Clasificarea instalatiilor de incalzire cu apa calda……………………....19
5. Alcatuirea instalatiilor functionand prin circulatie naturala…………….20
6. Dezaerisirea instalatiilor de incalzire…………………………………...23
7. Asigurarea functionarii instalatiilor de incalzire centrala cu apa calda…23
8. Masuri de protectia muncii…………………………………………...…26

2
 ARGUMENT

Betonul proaspat este un amestec omogen de liant, agregate si apa. Liantul folosit in
mod curent la prepararea betoanelor pentru constructii este cimentul, iar agregatele sunt
nisipul si pietrisul. Pentru o buna omogenizare a amestecului se folosesc mijloace mecanice
numite betoniere.
Betoanele avand drept liant cimentul se numesc betoane de ciment.
Amestecum dintre apa si ciment poarta denumirea de pasta de ciment. Intre apa si
ciment au loc reactii chimice in urma carora pasta de ciment se intareste si leaga intre ele
agregatele, dand astfel nastere betonului intarit, care este o piatra artificiala cu aspect de
conglomerate. Pasta de ciment intarita se numeste piatra de ciment.
Exista o mare varietate de tipuri de betoane determinate de liantii si agregatele
folosite, atat in ceea ce priveste natura lor, cat si proportia in care intra in amestec.
Din punct de vedere al comportarii la solicitarile mecanice, toate betoanele prezinta
particularitatea ca rezista mult mai bine la compresiune decat la intindere.
Intre rezistenta betonului la compresiune Rc si cea la intindere Rt exista un raport ce
variaza, aproximativ, intre limitele 10…15. Inconvenientul unei diferente atat de mari intre
cele doua rezistente ale betonului se manifesta in special la elementele supuse la incovoiere.
Aceste elemente au o zona intinsa si una comprimata, iar ruperea lor are loc ca urmare a
epuizarii capacitatii de rezistenta a betonului din zona intinsa cu mult inaintea celei din zona
comprimata.

3
 1 REZISTENTELE BETONULUI

Pentru dirnensionarea constructiilor trebuie cunoscute rezistentele betonului

corespunzatoare starilor complexe de solicitare la care el este supus in cadrul elementelor si
structurilor.
Rezistentele betonului se determina pe cale experimentala. prin incarcarea pina la
rupere a unor corpuri de proba de diferite forme. Aflarea rezistentelor betonului la solicitari
complexe intimpina numeroase dificultati tehnice; pentru compresiune sau intindere
monoaxiale, dificultatile sint mult mai reduse. De aceea, in mod curent, rezistentele betonului
se determina numai la aceste doua solicitari simple si, in practica, ele se folosesc, cu unele
corectii, la efectuarea oricaror calcule de rezistenta ale elementelor si structurilor de beton,
beton armat si beton precomprimat.
Pentru a se tine seama, in anumite situatii, de caracterul mai complex al starii de
solicitare (solicitari biaxiale, triaxiale etc.), rezistentelor la intindere sau compresiune
monoaxiale li se aplica. anumite corectii care pot spori sau reduce valorile de baza ale acestor
rezistente.

Rezistentele betonului depind de un numar mare de factori, care se pot grupa in doua
categorii:
— factori legati de material (de beton);
— factori exteriori materialului.
Dintre factorii legati de material mai importanti sint:
— dozajul de ciment al betonului;
— raportul a\c\
— natura mineralogica a cimentului;
— natura agregatelor §i granulozitatea lor;
— modul de compactare a betonului la turnare;
— virsta betonului la data incercarii.
Factoni exteriori materialului sint:
— conditiile de pastrare (temperatura, umiditate);
— forma si dimensiunile corpului de proba;
— tipul de solicitare la care este supusa proba;
— viteza de aplicare a incarcarii;
— directia de actionare a fortei in raport cu directia de turnare a betonului ;
— particularitatile aparatului de incarcare (raportul dintre capacitatea presei si forta de
rupere a epruvetei).
O rezistenta oarecare a betonului nu poate fi definita fara precizarea tuturor conditiilor
in care se determina. Apare astfel caracterul conditionat al notiunii de rezistenta a betonului.

4
In tara noastra, pentru determinarea rezistentelor betonului la compresiune si la intindere,
toate conditiile sint precizate in STAS 1275-81. Standar-dul precizeaza modul de
confectionare, pastrare si incercare a epruvetelor executate din beton proaspat cu agregate
grele sau usoare, compactate prin vibrare sau prin indesare manuala.
Epruvetele confectionate din beton proaspat, in scopul determinarii rezistentelor mecanice,
sint cuburi si prisme. Epruvetele cubice trebuie sa corespunda prevederilor din tabelul 1. Din
examinarea tabelului se deduc urmatoarele:
— la confectionarea cuburilor apar inevitabil, si deci trebuie sa se aiba in vedere, anumite
abateri dimensionale, dar ele trebuie sa. nu depa^easca 0,5% din latura cubului;

Tabelul 1
Caracteristica epruvetelor cubice

l (marimea laturii) Dimensiunea Aria nominala a

maxima a secfiunii de referin^a
nominala [cm| reala [mm| granulelor [cm2]
agregatelor utilizate
[mm]
10 100±0,5 20 100
14 141±0,75 20...31 200
20 200 ± 1 20...40 400
30 300±1,5 40... 100 900
— dimensiunile maxime ale agregatelor utilizate trebuie sa nu depaseasca 1/3 ... 1/5 din
latura cubului;
— aria nominala (proiectata) a sectiunii cubului este un multiplu intreg de 100 cm 2;
respectindu-se aceasta cerinta, la cubul cu latura nominala de 14 cm, latura reala rezulta de
14,1 cm, pentru ca aria sectiunii de referinta sa. aiba. 200 cm2.
Epruvetele prismatice au dimensiunile de 100 X100 X 550 mm sau 200 X 200 X 700
mm, admitindu-se, ca si la cuburi, abateri de maximum 0,5% la fiecare dimensiune. Latura
sectiunii transversale trebuie sa fie cel putin de trei ori mai mare decit dimensiunea maxima a
granulelor de agregat.
Rezistente betonului se pot determina in mai multe scopuri:
-- incercari preliminare, care au ca scop stabilirea compozitiei betonului ce urmeaza a fi
folosit la executarea lucrarii, stabilirea regimului de tratare termica, etc;
-- incercari de control pe faze, care au ca scop determinarea rezistentei betonului la diferite
faze ale procesului se executie si compararea lor cu rezistentele de control pe faze prescrise
pentru fiecare faza in parte;
-- incercari de verificare a clasei betonului in cursul executiei.

5
 2 STALPI DIN BETON ARMAT

Dintre elementele de constructie la care apare solicitarea de compresiune, mai

frecvent intilnite in alcatuirea structurilor de rezistenta sint: stilpii, arcele, riglele cadrelor cu
tirant, o parte din barele grinzilor cu zabrele, peretii de beton armat ai cladirilor, elementele
de be ton precomprimat, anumite tipuri de aparate de reazem la poduri (pendulii de beton
armat), diferite tipuri de fundatii masive (fig 1).

Din aceste exemple, sub aspectul rapoartelor de dimensiuni, elementele supuse la

compresiune pot fi din categoria barelor, din categoria placilor solicitate in special in planul
lor(pereti) sau din categoria blocurilor sau masivelor (stalpi scurti, penduli de posuri, blocuri
de fundatii)
Comportarea sub incarcari, si ca urmare calculul si alcatuirea acestor categorii de
elemente, difera mult intre ele, atat datorita influentei rapoartelor de dimensiuni, cat si
faptului ca nu sunt supuse aproape niciodata la compresiune simpla, ci la o grupare de
solicitari in care intra si compresiune cu pondere mai mare sau mai mica.

Stilpii din beton armat sint elemente componenete ale structurilor cu schelet por-tant
sau ale structurilor pe cadre.
Pe linga structurile pe cadre stilpii din beton armat pot aparea in alcatuirea multor tipuri de
cladiri civile si industriale curente sau speciale. O categorie de constructii in alcatuirea careia
intra stilpi din beton armat este aceea cu plansee-ciuperci, sau plansee fara grinzi la care placa

6
reazema pe stilpi nu prin intermediul unor grinzi, ci prin niste ingrosari locale, numite
capiteluri.
Un element caracteristic al stilpilor il constituie forma sectiunii transversale. Forma
sectiunii transversale (fig. 2), ca si alcatuirea de ansamblu a stilpului depind de tehnologia de
executie utilizata, de solicitarile pe care le are de preluat si de tipul constructiei in care este
folosit.

Stilpii cladirilor civile si industriale realizati prin turnare monolita au, in general,
sectiunea transversala de forma patrata sau dreptunghiulara si mai rar in forma deT, I,
circulara sau poligonala. De asemenea, stilpii prefabricati ai halelor industriale parter cu
inaltime mica sau ai halelor industriale etajate au sectiunea patrata sau dreptunghiulara.
Stilpii prefabricati pentru hale industriale parter cu inaltime mare, in care functioneaza de
regula si poduri rulante, trebuie sa aiba rigiditate mare la deplasare orizontala, astfel ca depla-
sarile lor orizontale sa fie suficient de mici, incit sa asigure functionarea in bune conditii a
podurilor rulante. In acelasi timp, greutatea acestor stilpi trebuie sa nu fie prea mare, pentru a
nu consuma beton mult si pentru a nu depasi, prin greutatea lor, capacitatea de ridicare a
macaralelor folosite la manipulari si montaj. Aceste cerinte conduc la stilpi cu aria sectiunii
transversale relativ mica, dar cu momentul de inertie mare. Sectiunile din aceasta categoric
sint cele in forma de T, I, tubulara, compusa (cu goluri, cu zabrele etc.).

7
 In figura 3 se dau tipurile curente de stilpi prefabricati pentru hale industriale parter,
pornind de la inaltimi mici de 4—5 m si ajungind la inal-timi de 10—15 m. Din figura se
vede ca, pe masura cresterii inaltimii halei, sectiunea transversala evolueaza in sensul
cresterii continue a raportului dintre momentul de inertie si aria ei. Daca stilpul din prima
pozitie este o bara simpla cu sectiunea plina, cel din ultima pozitie este o adevarata structura
cu zabrele.
La cladirile realizate prin turnare monolita, stilpii au sectiune constanta pe inaltimea
unui etaj, dar dimensiunile sectiunii pot varia de la un nivel la altul. De obicei, variatia
sectiunii transversale la cladirile etajate se realizeaza nu la fiecare nivel, ci la doua-trei
niveluri pe inaltime.
Stilpii monoliti se leaga rigid de elementele planseului (grinzi sau placi), formind cu
acestea noduri de cadru.
De realizarea corecta a stilpilor si nodurilor de cadru depind in cea mai mare masura
stabilitatea si rezistenta constructiei, mai ales in cazul constructiilor realizate in zone
seismice.
Stilpii de beton armat se pot clasifica, dupa modul de armare, astfel :
— stilpi cu armatura de rezistenta longitudinala ;
— stilpi cu armatura de rezistenta longitudinala si transversala (stilpi fretati).

Stilpii cu armatura de rezistenta longitudinala, de regula, se armeaza cu bare rotunde

de otel-beton dar, in uncle cazuri particulare, se pot utiliza drept armaturi longitudinale si
profiluri metalice laminate (otel cornier, profiluri T, U etc.).
Pentru a se face o distinctie intre aceste doua categorii de stilpi cu armatura
longitudinala, se folosesc denumirile de stilpi cu armatura flexibila si stilpi cu armatura
rigida.
Armaturile longitudinale impreuna cu cele transversale ale stilpului formeaza o
carcasa. Carcasa se poate realiza legata sau sudata.
In tara noastra la stilpii turnati monolit sau la cei preturnati pe santier nu se utilizeaza,
in mod obisnuit, carcase sudate. La stilpii prefabricati in uzina carcasa se realizeaza partial
sau integral sudata.

Stilpii cu armatura longitudinala flexibila se pot realiza monolit sau prefabricat.

In cazul executiei monolite, forma sectiunii transversale este patrata sau
dreptunghiulara cu laturile multiplu intreg de 5 cm. Foarte rar se adopta alte forme de sectiuni
la stilpii monoliti. De exempiu, la stilpii inglobati in zidarie, latura sectiunii stilpului comuna
cu zidul este egala cu grosimea acestuia. De asemenea, la stilpii cu rol decorativ se pot alege
formele agreate dearhitect.
In cazul executiei prefabricate formele de stilpi, inclusiv sectiunile lor transversale,
rezulta din figura 3.
Armarea stilpilor cu armatura longitudinala flexibila se exemplifica in figura 4, atit
pentru carcase legate cit si sudate, pentru stilpi turnati monolit sau prefabricati. Precizari
suplimentare privind normele constructive de armare se dau in figura 5.
Distanta libera minima intre armaturile longitudinale ale stilpilor turnati in pozitie
verticals este de 5 cm, astfel incit sa fie posibila o buna betonare, deci patrunderea betonului

8
printre armaturi (fig 5a). Pentru stalpii preafabricati turnati in pozitie orizontala, lumina intre
armaturile longitudinale poate cobori pana la 2-3 cm, ca la grinzi.

Distanta maxima intre armaturile longitudinale ale stalpului, pentru laturile avand
numai doua bare este de 35 cm (fig 5b). Pentru laturile sectiunii cu mai mult de doua bare,
distanta maxima admisa este de 25 cm (fig 5c)

La elementele prefabricate, la sectiuni cu dimensiunile rezultate dupa criteria

constructive, in stalpii de beton armat turnati in zidarie, precum si pentru armaturile de motaj
din stalpi de orice fel, diametrul minim al barelor longitudinale se reduce la 12 mm.
In elementele nestructurale sau cu caracter decorativ se pot utiliza si armaturi cu
diametral de 10 mm.

9
 Etrierii stilpilor se realizeaza de regula din otel OB 37, dar se pot realiza si din PC 52,
la stilpii cu forte taietoare mari (la stilpii scurti).
La carcasele legate, etrierii pot fi de mai multe tipuri. Ei pot avea forma dc cadre
inchise, cadre deschise, agrafe etc., asa cum rezulta din figurile 4a, si 5d. Oricare ar fi forma
etrierului se impune ca ciocurile sa formeze cu latura careia ii apartin unghiuri de 135°, iar
lungimea ciocului sa fie de 10 diametre de etrier.
In cazul folosirii carcaselor sudate, se formeaza prin sudura manuala, sau la masina de
sudat prin presiune, carcase plane, cum sint cele din figura 4, b si c, notate cu C1.. . C4, care se
asambleaza apoi in forma de carcase spatiale prin puncte de sudura executate manual, la
punctele de intersectie ale carcaselor plane (punctele notate cu 1 pe fig. 4, b si c).
Distantele dintre etrieri, ae, trebuie sa respecte urmatoarele conditii :
— minimum 7 cm ;
— maximum 15 d (unde d este diametral minim al armaturilor longitudi-nale in contact
cu etrierul); la elementele din beton de granulit, maximum 10 d;
— maximum dimensiunea mica a sectiunii;
— maximum 30 cm.
In cazul sectiunilor armate cu mai multe tipuri de etrieri (dreptunghiulari, rombici,
agrafe etc.), acestia se pot dispune in aceeasi sectiune (in acelasi plan normal pe axa
stilpului), asa cum rezulta din figura 4, a si c. Distanta ai intre planele respective trebuie sa
respecte conditiile enumerate.
La stilpii cladirilor executate in zone seismice cu grad de intensitate seismica de 7, 8
sau 9, regulile privind distantele dintre etrieri se deduc din figura 6.
Din figura rezulta ca pe zona centrala a lungimii stilpului distanta intre etrieri este de
maximum 20 cm si maximum jumatate din inaltimea sectiunii stilpului (h/2).
Pe cele doua zone de capat de lungime t, pentru care se ia cea mai mare din valorile h,
45 cm sau H16, etrierii se indesesc, astfel ca distanta ae este de eel mult 10 cm. Aceasta
distanta se mentine si pe inaltimea nodului de cadru (zona comuna a stilpului si planseului).
In cazul stilpilor scurti (H/h≤ 5), aria necesara de etrieri pe unitatea de lungime a
stilpului nu se mai stabileste pe criterii constructive, ci se determina prin calcul la incovoiere
cu forta taietoare in sectiuni inclinate. Forta taietoare fiind constanta pe inaltimea stilpului,
etrierii trebuie dispusi la distante egale pe toata inaltimea lui. Din cauza ca aria rezultata din
calcul este, de regula, mare, se pun etrieri dublii pe fiecare directie (fig 7). Uneori sunt
necesari chiar etrieri cu mai mult de patru bare pe fiecare directie.
La stilpii cu multe bare pe contur, etrierii se dispun astfel incit armaturile
longitudinale sa se gaseasca din doua in doua, in punctele de indoire a etrierilor simpli sau
intermediari. Pentru stilpii avind cel mult patru armaturi pe latura si dimensiunile sectiunii
b ≤ 35 cm si h ≤ 45 cm, se admit etrieri simpli, adica etrieri ce urmaresc numai conturul
sectiunii.
Diametru armatrurii transversare trebuie sa fie de cel putin 1/4 din diametrul minim al
armaturii longitudinale si de minimum:
— 5 mm la stalpii neportanti
— 6 mm la stalpii portanti cu b ≤ 50 cm
— 8 mm la stalpii portanti cu b > 50 cm

10
 Stilpii cu armatura rigida se utilizeaza rar in tara noastra, din cauza consumului lor
mare de otel. Exista insa situatii in care folosirea lor este recomandabila, si anume :
— la nivelurile inferioare ale cladirilor cu multe etaje, pentru a se evita dezvoltarea
exagerata a sectiunii transversale a stilpilor ;
— la constructive la care execu^ia lor ar necesita esafodaje scumpe si complicate ; rolul
de sustinere al esafodajelor este jucat de insasi armatura rigida care, in etapa de executie,
functioneaza ca o constructie metalica de sine statatoare.

Armatura rigida se poate realiza din profiluri metalice laminate in forma de I, U, corniere.
Citeva posibilitati de realizare a stilpilor cu armatura rigida sint prezentate in figura 8.
Din figura rezulta ca se pot folosi un singur profil pe sectiune sau mai multe. Cind se
folosesc mai multe profiluri ele se dispun suficient de distantate, pentru a se realiza o buna
imbracare in beton, si se solidarizeaza intre ele cu placute sau zabrelute, ca la stilpii metalici
obisnuiti.
Sint posibile o buna turnare si compactare a betonului, numai daca se respecta
distantele trecute pe figura 8, b. Din figura rezulta trei distante caracteristice :
— intre doua inimi de profil, eel putin 8 cm ;
— de la talpa profilului la marginea sectiunii de beton, eel putin 5 cm ;

11
— de la o margine de profil la fata sectiunii paralele cu ea, 2,5 cm. Totdeauna stilpii cu
armatura rigida au si o carcasa de armatura flexibila, alcatuita din bare longitudinale si etrieri,
ca la stilpii obisnuiti.
Aria de armatura longitudinala de rezistenta se compune din aria sectiu-nilor
transversale ale profilurilor si aria armaturii longitudinale flexibile.
Intre armatura rigida a grinzilor si cea a stilpilor se executa imbinari specifice
constructiilor metalice, insa cu alcatuire cit mai simpla.

Stilpii de beton armat cu armatura rigida nu se realizeaza nicicdata ca stilpi

prefabricati. Numai stilpul metalic alcatuit din armatura rigida se poate preuzina.
Uneori se obtin stilpi cu armatura rigida atunci cind stilpii unei constructii metalice
existente se consolideaza cu beton armat. In astfel de situatii, pentru ca betonul sa adere
foarte bine pe profiluri, este necesar ca stilpul metalic sa fie curatat de vopsea si de orice alte
straturi depuse pe suprafata metalica.

Stalpii fretati au particularitatea ca armature longitudinal si cea transversal au rol de

rezistenta.
Alcatuirea stalpilor fretati rezulta din figura 9.
Pentru a se putea obtine un stalp fretat este necesar ca sectiunea lui sa fie circular sau
poligonala cu cel putin 6 laturi (hexagon).
Freta are totdeauna forma circulara in plan si se executa, de regula, sub forma de
spirala continua (fig 9a) si mai rar sub forma de inele inchise sudate (fig 9b).
Freta joaca rol de teaca sau de camasa care impiedica umflarea laterala a betonului
comprimat si-i sporeste astfel capacitatea de rezistenta la compresiune.

Data fiind capacitatea mare de rezistenta la compresiune a stilpilor fretati, ei se

utilizeaza acolo unde este nevoie sa se reduca la minimum aria sectiunii trans-
versale a stilpului. Daca freta are o contribute substantiala la preluarea fortei de

12
 compresiune axiala, ea nu contribuie aproape cu nimic la preluarea momentelor de
incovoiere. De aceea stilpii fretati nu se utilizeaza in alcatuirea structurilor pe
cadre la care se dezvolta momente incovoietoare importante.

Se recomanda ca raportul dintre inaltimea libera a stilpului si diametrul sectiunii

transversale sa fie mai mic sau egal cu 10.
Pentru ca freta sa-si indeplineasca in bune conditii rolul de camasa contra umflarii
laterale a betonului, trebuie ca spirele ei sau inelele sa fie suficent de dese. Se recomanda ca
pasul fretei, s, sa nu coboare sub 5 cm, pentru a permite patrunderea betonului, dar sa nu fie
nici mai mare de 8 cm sau de 1 /5 din diametrul simburelui de beton, ds.
Diametrul minim al armaturii transversale este de 6 mm dar el poate fi mai mare,
ajungind pina la 16 mm.
Stilpii fretati se toarna monolit. Prefabricarea lor nu este nici eficienta si nici necesara,
pentru ca stilpii fretati nu constituie elemente de serie mare, ci apar rar si izolat in anumite
puncte ale anumitor constructii.

13
 3 MASURI DE PROTECTIA MUNCII

La betonierele actionate electric se impune legarea la pamint a tuturor instalatiilor

electrice si folosirea cofretelor metalice capsulate continind intrerupatoare si elemente de
siguranta. Betonierele se monteaza pe platforme bine consolidate, toate elementele in miscare
(lanturi, roti, curele) fiind protejate cu aparatoare de tabla. Curatirea tobelor betonierelor,
intretinerea sau repararea lor este permisa numai dupa oprirea masinii si deconectarea ei de la
sursa de curent electric.
Coborirea muncitorilor in buncare si silozuri de agregate, care se incalzesc pe timp
friguros cu ajutorul aburului, nu se pernite decit dupa completa racire a acestora. In timpul
functionarii instalatiilor de incalzire, sint interzise operatiile de ungere, curatire si reparatiile
accidentale. In cazul utilizarii adaosurilor la prepararea betonului, se iau masuri pentru
prevenirea producerii de arsuri. Muncitorii care conduc utilajele de preparare a betoanelor se
echipeaza cu cizme de cauciuc si sint supusi periodic, la 6 luni, unui control medical.
Mijloacele manuale si mecanice cu care se transporta betonul se verifica pentru a fi
corespunzatoare la inceputul fiecarui schimb. Circulatia pe cofraje, pentru transportul
betonului dupa montarea armaturii, are loc pe podine speciale de inventar, asezate pe capre.
Schelele si esafodajele pentru transportul betonului trebuie sa aiba o podina continua, cu
latimea de cel putin 1,2 m, imprejmuita cu balustrade si cu scinduri rebord.
In cazul folosirii pompelor de beton este necesar sa se ia urmatoarele masuri:
- dupa montarea instalatiei, conducta se incarca la o presiune hidraulica de cel putin 30
bar;
- inainte de introducerea betonului pe conducte se verifica imbinarile si racordarile
tronsoanelor conductei;
- in timpul curatirii conductei, muncitorii se indeparteaza la cel putin 10 m, iar in fata
orificiului de evacuare se monteaza o aparatoare inclinata.
Inainte de inceperea tumarii betonului se controleaza modul de fixare si de
consolidare a cofrajului si rezistenja schelei de sustinere a podinelor de lucru. In cazul
turnarii betonului de la o inaltime mai mare de 1,5 m, podinele trebuie imprejmuite cu
balustrade, iar la betonarea suprafetelor cu o inclinare mai mare de 30°, betonistii trebuie sa
aiba centuri de siguranta legate prin fringhii de elementele de rezistenja ale constructiei.
La compactarea betonului cu vibratoare electrice, carcasa vibratorului trebuie legata la
pamint, iar cablurile de alimentare trebuie izolate in manta de cauciuc si amplasate pe stilpi
sau capre. Tensiunea maxima admisa pentru alimentarea vibratoarelor este de 24 V, locul de
munca fiind foarte periculos datorita umiditatii mari. In timpul folosirii vibratorului se poarta
in mod obligatoriu manusi si cizme de cauciuc dieletrice.
Daca frecventa vibratiilor transmise prin arborele flexibil sau miner depaseste valorile
admisibile sau nivelul de zgomot depaseste valoarea de 80 dB, nu se lucreaza cu vibratorul.

14
 ARGUMENT

Corpul uman trebuie mentinut continuu la o temperatura de 35 grade celsius,in cele

mai deosebite conditii exterioare.Datorita reactiilor chimice din organism,se produce caldura
care este preluata de sange si transportata la suprafata pielii.Corpul omenesc pierde caldura
pe doua cai ,si anume:caldura sensibila prin fenomenele de convectie si radiatie(caldura
cedata prin conductie este neglijabila fiind foarte mica in raport cu caldura totala) si caldura
latenta corespunzatoare cantitatii de apa evaporata prin transpiratie si respiratie.
In anumite limite fiziologice organismul uman,prin sistemul nervos
termoregulator,este capabil sa stabileasca si sa pastreze un echilibru intre cantitatea de
caldura produsa in interiorul corpului si cea cedata mediului ambiant.Atunci cand organismul
nu mai poate mentine acest echilibru trebuie sa se intervina cu alte masuri pentru restabilirea
echilibrului termic ca,de exemplu:imbracaminte adecvata-iarna mai groasa,vara mai
subtire,in interior o temperatura corespunzatoare efortului fizic. Deoarece tot acest reglaj
termic realizat de corpul omenesc se face printr-un mare efort care oboseste si uzeaza
organismul,reducand capacitatea de munca,este necesar sa se realizeze construnctii care in
conditiile climatice din tara noastra sa asigure confortul termic in interiorul incaperilor,atat in
anotimpul cald,cat si in cel rece.Calitatea si caracteristicile mediului ambiant au o influenta
hotaratoare asupra conditiilor de desfasurare a vietii,asupra starii fizice si psihice ale
oamenilor si a productivitatii muncii.
Rolul instalatiilor de incalzire si ventilare este tocmai acela de a asigura un ansamblu
de conditii de calitate a aerului din interiorul incaperilor,un microclimat favorabil desfasurarii
in bune conditii a vitii si muncii oamenilor.
In functie de conditiile de mediu,precum si felul activitatii duse de om,o parte sau
toata caldura produsa de corpul omenesc se transmite catre aerul cu care vine in
contact.Cantitatea de caldura pierduta de corp da senzati de caldura sau de frig,astfel:daca
pierderea de caldura este mai mica decat cantitatea de caldura produsa de organism,omul are
senzatia de caldura si va incerca prin diferite metode sa mareasca pierderile de
caldura:invers,cand corpul pierde mai multa caldura decat produce,exista senzatia de frig si
va incerca sa reduca pierderile de caldura.

15
 1 FACTORII DE CONFORT

Senzatia de confort este in general subiectiva si depinde de

varsta,sex,imbracaminte,obiceiuri,efortul fizic depus etc.
Factorii care determina confortul termic sunt cei care influenteaza schimbul de caldura
dintreb om si mediul ambiant,si anume:
-temperatura aerului din incapere;
-viteza curentilor de aer din incapere;
-temperatura suprafetelor ce delimiteaza incaperea si a obiectelor din incapere;
-umiditatea aerului.
Un aspect important al temperaturii de confort termic este constituit de variatia
temperaturii pe inaltimea incaperii.Pentru confort,aerul trebuie sa fie mai cald la nivelul
pardoselii;temperatura trebuie sa scada catre tavan sau acoperis.Diferenta dintre temperaturile
aerului la nivelul corpului si al picioarelor trebuie sa fie de cel mult 2,5 grade celsius.
Temperaturile din incaperile incalzite se realizeaza prin calculul instalatiilor,pe baza
pierderilor de caldura,determinate in conformitate cu STAS 1907.Temperatura interioara se
masoara printr-un termometru atarnat liber in zona de lucru ocupata de oameni,la 0,75 m
deasupra pardoselii.
Senzatia de frig este resimtita pe partea corpului expusa la un perete exterior sau
fereastra,oricat de bine ar fi incalzita incaperea.Axeasta senzatie se atenueaza sau chiar
dispare daca peretele se izoleaza termic sau se reduc la strictul necesar suprafetele vitrate.Din
aceasta cauza,la realizarea constructiilor si instalatiilor moderne se considera drept factor
termic nu numai temperatura aerului ambiant,ci si cea a elementelor de constructie.
Suprafetele reci ale ferestrelor reduc in mod simtitor confortul termic al persoanelor din
interiorul incaperilor;deaceea este recomandat ca in toate camerele de locuit,precum si in
camerele de dusuri si bai sa se prevada suprafete vitrare cat mai mici,amplasate cat mai
departe de locul unde sta in mod obijnuit omul,si ferestre duble care au o temperatura
superficiala mai ridicata decat cea a ferestrelor simple.
Omul este mai putin sensibil la variatiile umiditatii relative a aerului,nesesizand
diferentele dintre 30 si 60%.Umiditatea din incapere are si ea o influenta asupra
confortului,motiv pentru care la o temperatura in jur de 20 grade celsius se recomanda ca
umiditatea relativa a aerului sa fie intre 35 si 70 %.La valori mai mici de 30% apare senzatia
de uscaciune a pielii,a mucoasei cailor respiratorii si favorizeaza aparitia si circulatia
prafului,precum si arderea lui pe suprafetele de incalzire.Valorile mai mari de 70%
favorizeaza condensarea vaporilor si da o senzatie de sufocare si zapusala,datorita reducerii
posibilitatii evaporarii transpiratiei.Senzatia de caldura si inconfort creste cu cat creste
umiditatea .

16
 Pentru asigurarea conditiilor optime au fost stabilite,prin legi si norme tehnice,masuri
pentru reducerea consumului de materiale,manopera,a consumurilor de energie si combustibil
in proiectarea,executia si exploatarea constructiilor,pentru crearea unui mediu ambiant cat
mai adecvat conditiilor de climat al tarii noastre,care sa asigure confortul termic cu un
consum minim de caldura.
Constructiile din tara noastra,urmand linia generala de dezvoltare a masurilor
necesare pentru ridicarea continua a nivelului de trai,se realizeaza astfel incat sa asigure in
conditii optime confortul termic.Atentia cea mai mare se acorda cladirilor de locuit.Prin
colaborarea dintre activitatile de cercetare,proiectare,fabricatie si executie,s-au facut progrese
importante in realizarea confortului termic in locuinte.Materialele noi de constructie,cu
calitati izolante superioare(betonul celular autoclavizat,polistirenul expandat) si instalatiile de
incalzire tot mai perfectionate sunt din ce in ce mai folosite,atat la cladirile de locuit ,social-
culturale,cat si la cele cu caracter industrial.
Pentru realizarea unor consumuri minime de combustibil in timpul exploatarii,trebuie
sa se adigure in primul rand o buna protectie termica.Ferestrele care sunt suprafete reci,prin
care se pierde multa caldura,trebuie sa fie dimensionate ca suprafata,numai atat cat sa asigure
o buna iluminare naturala si in functie de zona climatica si eoliana sa se prevada ferestre
duble sau triple care sa asigure o buna etansare.Suprafetele vitrate mari radiaza frig in timpul
iernii si maresc insolatia in timpul verii.
La alegerea tipurilor de pereti exteriori si proiectarea alcatuirii lor,in functie de zona
climatica se stabilesc rezistentele la transfer termic minim necesare pentru limitarea fluxului
de caldura si pentru evitarea condensarii vaporilor de apa pe suprafata interioara a
elementului de inchidere perimetrala.Pentru realizarea acestor rezistente la transfer termic se
folosesc materiale eficiente,cum sant:vata minerala din zgura topita sau bazalt topit,beton
celular autoclavizat,beton sau agregate de granulit etc.

2 . CLASIFICAREA GENERALA SISTEMELOR DE INCALZIRE

Spatiile interioare ale cladirilor pot fi incalzite prin diferite metode si sisteme.
Clasificarea generala a sistemelor de incalzire se pot face dupa mai multe criterii:
Dupa sursa de caldura:
-centrala(centrale termice,respectiv puncte termice);
-locala(sisteme de incalzire directe)
Dupa agentul termic folosit:
-apa(temperatura redusa,calda,fierbinte)
-abur(presiune-joasa,presiune-medie)
-aer-cald
Dupa modul de transfer de caldura:
-convective(radiatoare,aparate de aer-cald,elemente de ventilare si
conditionarea aerului)
-radiante(incalzirea prin pardoseala,panouri radiante de tavan si de perete,panouri
radiante suspendate,radianti cu inflarosu.

3 ALCĂTUIREA ŞI FUNCŢIONAREA INSTALAŢIILOR DE

ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ

17
 CU APA CALDA SAU SUPRAINCALZITA

Prin instalatie de incalzire se intelege o instalatie pentru obtinerea caldurii din alte
forme de energie si utilizarea ei in scopul incalzirii locuintelor .
Instalatiile de incalzire servesc pentru a crea si mentine in interiorul incaperilor o
anumita temperatura care sa asigure confortul termic .
O instalatie de incalzire se compune din :
-sursa de caldura
-retea de conducte pentru transportul fluidului incalzitor de la locul de producere la locul de
incalzire
-corpuri de incalzire prin care caldura produsa este cedata in fiecare incapere .
-parti specifice fiecarui agent termic.
In instalatiile de incalzire centrala , ca fluide purtatoare de caldura agent termic se folosesc
0
- apa calda de joasa temperaturA max. 115 C.
0
- apa calda de inalta temperature sau fierbinte ( supraincalzita )min. 115 C
2 2
- aburul de joasa ( 0,1_0,7daN/cm ), medie(0,7 15daN/cm ) si inalta presiune(min.15
2
daN/cm ).

In cladirile de locuit si social – culturale se foloseste aproape in exclusivitate sistemul de

incalzire cu apa calda , celelalte sisteme de incalzire se folosesc mai mult in cladirile
industriale si in cladirile anexa industriilor .
Avantajele instalatiilor interioare de incalzire centrala cu apa calda :
 sunt igienice datorita temperaturii moderate a suprafetei corpurilor de incalzire
Temperatura medie a suprafetei elementelor de incalzire este de 60…
0
70 C,temperature la care nu are loc carbonizarea prafului care se depune pe
elementele de incalzire is nici radiatia nu este prea puternica pentru a deranja pe
ocupantii incaperii .
 exista posibilitatea unei reglari , prin reglarea centrala a temperaturii apei in
functie de temperatura exterioara , prin modificarea temperaturii la generatorul de
caldura .
 sunt simple si prezinta siguranta in exploatare .
 au o functionare linistita fara zgomot.
 au durabilitate mare din punctul de vedere al uzurii conductelor , elementelor de
incalzire ,etc
 datorita continutului mare de apa ,temperatura corpurilor de incalzire se mentine si
dupa incetarea functionarii .

Dezavantajele sistemului de incalzire cu apa calda :

 datorita inertiei termice mari, instalatia intra in regim normal de functionare dupa
trecerea unui timp de 1…2 h de la pornirea generatorului de caldura .
 in caz de intrerupere a functionarii un timp indelungat , exista pericolul ca
instalatia sa inghete

La alegerea sistemului de incalzire se analizeaza urmatorii factori :

 destinatia cladirii si gradul de confort dorit ,
 forma cladirii si caracteristicile elementelor de constructie ,
 durata de folosinta a cladirii ,

18
  combustibilul folosit,
 cheltuielile necesare investitiei ,
 cheltuielile de exploatare.

Partile componente ale unei instalatii interioare ,care se folosesc la orice tip de instalatie
, sunt urmatoarele :
 conducte de distributie - fac legatura dintre sursa de caldura si coloane
.Conductele care pleaca de la sursa de caldura se numesc conducte de ducere , iar
cele care vin la sursa sunt conducte de intoarcere .
 coloane - conducte verticale prin care circula agentul termic .Coloanele pot fi de
ducere si de intoarcere .
 conducte de legatura - fac legatura dintre coloane si corpuri de incalzire

4 CLASIFICAREA INSTALATIILOR DE INCALZIRE CU APA

CALDA
1.Dupa modul de circulatie a apei :
 instalatii de incalzire cu apa calda cu circulatie naturala sau prin gravitatie , la care
presiunea necesara circulatiei apei se realizeaza datorita diferentei de greutate
specifica dintre coloana de apa din conducta de intoarcere ( mai rece ) si coloana de
apa din conducta de ducere (mai calda),
 instalatii de incalzire cu apa calda ,cu circulatie prin pompe.In aceste instalatii
presiunea, necesara circulatiei apei se realizeaza cu ajutorul pompelor.

2. Dupa aplasarea conductei de distributie :

 cu distributie inferioara ,la care conducta de distributie este amplasata la partea
inferioara a coloanelor .Conductele sunt montate in subsoluri sau canale tehnice sub
pardoseala.
 cu distributie superioara ,la care conducta de distributie este amplasata la partea
superioara a coloanelor .Conductele sunt montate in pod,la plafonul ultimului nivel
sau sub fermele halelor industriale.
 cu distributie mixta , la care o parte din instalatie are conducta de distributie montata
la partea inferioara ,iar o alta parte , in partea superioara .

3. Dupa configuratia in plan a retelei de distributie :

 distributie arborescenta , la care dintr-o conducta principala de distributie se ramifica
conducte de legatura la coloane .Cea mai folosita schema in cladirile de locuit .
 distributie inelara ,conductele de distributie formeaza un inel din care se alimenteaza
coloanele .

19
 Forma in plan a retelelor de distributie
a) arborescenta b) inelara
1.conducte principale de distributie 2. conducte de legatura la coloane
3. coloane

4. Dupa legatura cu atmosfera :

 instalatii de incalzire cu apa calda deschise , caracterizate prin aceea ca sursa termica
(cazan , schimbator de caldura ), precum si intreaga instalatie sunt permanent in
legatura cu atmosfera.
 instalatii de incalzire cu apa calda inchise , in care generatorul de caldura nu este in
legatura cu atmosfera .

5.Dupa numarul de conducte care alimenteaza corpurile de incalzire :

 instalatii de incalzire cu apa calda monotubulare (apa circula printr-o singura
conducta ),la care sunt racordate corpurile de incalzire .
 instalatii de incalzire cu apa calda bitubulare , la care corpurile de incalzire sunt
racordate la doua conducte (de ducere si intoarcere) .

Fiecare din instalatiile cu circulatie naturala sau fortata pot fi inchise sau deschise
,avand distributie inferioara ,superioara sau mixta ,arborescenta sau inelara , deschise sau
inchise , monotubulare sau bitubulare .

5 ALCATUIREA INSTALATIILOR FUNCTIONAND PRIN

CIRCULATIE NATURALA

Acest sistem de incalzire se mai numeste si cu circulatie prin gravitatie sau termosifon
, deoarece circulatia apei se face gravitational , datorita diferentelor de presiune , rezultat al
diferentelor de temperatura a apei din conducta de ducere si conducta de intoarcere .
Datorita temperaturii mai ridicate , apa calda din cazan , cu greutate specifica mai
mica , este impinsa de apa rece din conductele de intoarcere cu greutate specifica mai mare si
pusa in circulatie .Cand ajunge in radiator , apa se raceste (o racire se produce si pe

20
conducte ,datorita pierderilor de caldura ),realizandu-se astfel in permanenta diferenta de
presiune necesara asigurarii circulatiei .
Forta care determina circulatia apei in instalatie rezulta din relatia :

2
H = ( γ - γ ) h , [ N/m
i d

in care :
2
H – reprezinta presiunea eficace , in N/m .
h- diferenta de nivel dintre mijlocul cazanului sau al schimbatorului de caldura si
mijlocul corpului de incalzire considerat , in m .
γ si γ – greutatile specifice ale apei in conducta de ducere si respectiv, de
i d
3
intoarcere , in N/m .

Din relatia de calcul prezentata rezulta ca factorul cel mai important este inaltimea h .

Pentru realizarea presiunii necesare functionarii instalatiei , cazanul sau schimbatorul

de caldura se ampaseaza in subsolul cladirii intr-o incapere de cele mai multe ori adancita
fata de nivelul general al subsolului cladirii , pentru a avea o inaltime h cat mai mare . Astfel
se realizeaza o presiune disponibila cat cat mai mare , la cel mai defavorabil radiator , care
este cel mai de jos si cel mai departat de generatorul de caldura , radiator care are inaltimea h
cea mai mica fata de sursa de caldura .

Schema unei instalatii de incalzire cu apa calda ,bitubulara ,cu circulatie naturala , cu distributie
inferioara arborescenta .
1. cazan 2. corpuri de incalzire
3. conducta de ducere 4. conducta de intoarcere
5. conducta de dezaerisire 6. vas de expansiune
7. robinet de dublu reglaj. 8. robinet de inchidere.
21
 In sistemul de incalzire prezentat , volumul apei nu este constant , prin cresterea
temperaturii apei , volumul creste ( circa 4 % din volumul initial ) , iar o data cu racirea apei
se micsoreaza. Variatiile de volum ale apei sunt preluate de catre vasul de expansiune .
Deoarece vasul de expansiune comunica cu atmosfera , prin el se elimina si aerul din sistemul
de incalzire .Pentru a se realiza colectarea si evacuarea aerului ,conductele trebuie montate cu
panta , care sa asigure evacuarea aerului spre vasul de expansiune .De asemenea , vasul de
expansiune constituie si un element de siguranta al instalatiei , deoarece , fiind in legatura
directa cu atmosfera , nu se pot realiza suprapresiuni.

Schema unei instalatii de incalzire cu apa calda ,bitubulara ,cucirculatie naturala , cu distributie superioara
arborescenta .
1.Cazan 2.corpuri de incalzire
3.conducta de ducere 4.conducta de intoarcere
5.vas de expansiune 6.robinet de dublu reglaj
7.armaturi de inchidere
Instalatiile cu distributie superioara sunt de preferat fata de cele cu distributie
inferioara , in cazul , in cazul circulatiei naturale , deoarece asigura o circulatie mai activa ,
datorita plusului de presiune rezultat din racirea apei pe conducta de ducere .
Apa incalzita in cazan este condusa printr-o coloana principala pana la ultimul nivel
sau pod , din care se ramifica conductele de distributie inferioare .Conductele de intoarcere au
acelasi traseu ca si in cazul distributiei inferioare .

22
 Schema unei instalatii de incalzire cu apa calda ,bitubulara ,cu circulatie naturala cu distributie
mixta arborescenta .
1. cazan 2. corpuri de incalzire
6 DEZAERISIREA INSTALATIILOR
3. conducta de ducere DE
4. conducta de INCALZIRE
intoarcere
5. conducta de dezaerisire 6. vas de expansiune
7. robinet de dublu
Pentru reglaj. o buna functionare a instalatiilor
a asigura 8. Robinet de inchidere
de incalzire centrala cu apa
calda ,
este necesar sa se realizeze evacuarea aerului care ramane in instalatie la umperea ei cu apa ,
sau care se degaja din apa in timpul functionarii .Aerul care nu se evacueaza se aduna in
conducte sau in corpurile de incalzire , formand asa-numitii saci de aer care impiedica
circulatia apei .Prin pantele care se dau conductelor orizontale, aerul este condus spre cele
mai inalte puncte ale instalatiei ,de unde prin vasul de expansiune sau vasele de dezaerisire se
evacueaza in atmosfera .Aerul poate fi evacuat centralizat prin conducte de dezaerisire sau
local prin robinete de dezaerisire.

7 ASIGURAREA FUNCTIONARII INSTALATIILOR DE INCALZIRE

CENTRALA CU APA CALDA

In cadrul unei instalatii de incalzire centrala functionand cu apa calda , vasul de expansiune
are urmatoarele functiuni importante :
 de preluare a variatiilor de volum rezultate din dilatarea si contractia apei din intreaga
instalatie de incalzire (cazane , conducte , corpuri de incalzire), ca urmare a incalzirii
0 0
apei de la o temperatura de + 10 C pana la + 95 …100 C , sau a racirii apei de la +
0 0
90 …100 C pana la + 10 C , atunci cand se opreste functionarea instalatiei.
 de a realiza colectarea si evacuarea aerului din instalatie ,

23
  de a asigura cazanele , schimbatoarele de caldura , intreaga instalatie impotriva
pericolului ca presiunea in instalatie sa creasca peste presiunea admisibila , evitand
astfel pericolul de exlozie ,
 de a asigura nivelul maxim , cat si nivelul minim al apei din instalatie ,in asa fel incat,
la nivelul maxim , apa sa nu depaseasca partea de sus a vasului , iar la nivelul minim ,
sa nu scada prea mult , pentru ca aerul sa nu patrunda in instalatie .In timpul incalzirii
si al racirii apei , instalatia de incalzire ramane tot timpul plina , variind numai nivelul
apei in vasul de expansiune .

Instalatiile de incalzire centrala cu apa calda pot fi prevazute cu vase de expansiune

deschise sau vase de expansiune inchise.

Vas de expansiune deschis

1.cazan

2.vas de expansiune

3.conducta de siguranta de ducere

4. conducta de siguranta de
intoarcere

5.conducta de circulatie

6.teu sau mufa de reglare

7.conducta de preaplin

8.conducta de semnalizare

9.conducta de aerisire

Vasul de expansiune deschis se monteaza in partea cea mai de sus a instalatiei . Prin
intermediul vasului de expansiune instalatia este in contact direct cu atmosfera .

Vasul de expansiune deschis are urmatoarele conducte :

 conducta de siguranta de ducere legata pe conducta de iesire a apei din cazan sau
schimbator de caldura _ asigura evacuarea aburului format in instalatie , spre
exterior.Racordarea conductei se face pe la partea superioara a vasului .
 conducta de siguranta de intoarcere legata la conducta de intoarcere a apei in cazan
.Prin aceasta conducta ca volumul excedentar al apei dilatate sa patrunda in vas .
Racordarea conductei se face la partea inferioara a vasului .
 conducta de circulatie _face legatura intre conducta de siguranta de ducere si partea
inferioara a vasului .Circulatia apei intre vas si conducta se face pentru a feri vasul de
inghet.Debitul de apa circulat se regleaza cu teu sau mufa de reglare.
 conducta de preaplin

24
  conducta de semnalizare legata in partea de jos a vasului _ semnalizeaza atingerea
nivelului minim al apei in instalatie
 conducta de aerisire_se monteaza in prelungirea conductei de preaplin , sau la partea
superioara a vasului .
Vasul de expansiune inchis indeplineste aceleasi functiuni ca si vasul deschis.
Vasul de expansiune inchis este un recipient sub presiune , modul functionare fiind foarte
asemanator cu cel al statiei de hidrofor.

1.vas de expansiune inchis

2.sticla de nivel
3.manometru de comanda
4.semnalizator acustic
5.supapa de siguranta
6.robinet de aerisire
7.compresor de aer

Vas de expansiune inchis cu preluarea integrala a dilatarii apei

25
8 MASURI DE TEHNICA A SECURITATII SI DE PROTECTIE A MUNCII

INSTRUCTAJUL DE PROTECTIE A MUNCII

Intreprinderea care executa sau exploateaza retelele exterioare de alimentare cu apa are
obligatia ca, atat la angajare cat si apoi, periodic, sa efectueze instructaje de protectie a
muncii cu personalul sau. Aceste instructaje au la baza normele republicane de protectie a
muncii, normele departamentale specifice intreprinderii respective si instructiunile locale
reiesite din experiente proprie, la locul de munca. Instructajul de protectie a muncii se
compune din: instructajul introductiv, instructajul la locul de munca si instructajul periodic.

ECHIPAMENTUL DE PROTECTIE SI DE LUCRU

Muncitorii, sefii de echipe si maistri care participa direct la executarea retelelor

exterioare de alimentare cu apa, sunt dotati cu urmatorul echipament:

- Casca de protectie

- Cizme de protectie din cauciuc, pentru lucrul in mediu umed

- Scurta impermeabila cu gluga

- Capison pentru lucru pe timp friguros

- Ochelari si masca de protectie pentru sudori

- Centuri de siguranta.

MASURI SPECIFICE DE TEHNICA A SECURITATII SI DE PROTECTIE A

MUNCII

La executarea retelelor exterioare de alimentare cu apa ingropate in pamant, se vor

respecta urmatoarele masuri.

- In timpul executarii santurilor, daca sunt depistate instalatii subterane se va opri lucrul, se
va stabili precis natura instalatiilor subterane si felul cum sunt amplasate si se vor lua masuri
pentru evitarea avarierii acestor instalatii si pentru eliminarea pericolelor de orice fel.

- Daca la executarea sapaturilor se detrecteaza gaza sau substante periculoase, va fi

instiintat imediat conducatorul tehnic al lucrarii care, pentru continuarea lucrului va lua
masurile necesare pentru eliminarea cauzelor care ar putea duce la accidente de munca.

26
- santurile in apropierea carora se circula vor fi imprejmuite sau marcate pe timp de noate
cu inscriptii luminoase sau felinare semnalizatoare, in scopul prevederii caderii
persoanelor sau mijloace de transport.

- pamantul rezultat din sapatura se arunca pe o singura parte santului, la o distanta de

minimum 0,70m. Pe partea cealalta a santului se depoziteaza tevile si materialele de
montaj, tot la distanta de 0,70m de margine, pentru a nu se rostogoli in sant, accidentand
muncitorii.

- coborarea conductelor in sant se realizeaza prin lansarea cu trepiede si cabluri. Nu este

permisa aruncarea lor in sant si nici asezarea provizorie pe traversele sprijinirilor. In
timpul coborarii conductelor este interzis muncitorilor sa stationeze in lungul santului,
chiar daca lansarea nu afecteaza portiunea respectiva.

- la imbinarea tuburilor din fonta de presiune, turnarea plumbului pentru stemuire se va

face cu o lingura speciala cu maner izolant. Plumbul se va topi in cazanele suspendate
rigid pe o vatra, fara posibilitati de rasturnare.

La montarea aeriana a retelelor exterioare de alimentare cu apa se vor respecta

urmatoarele reguli:

- folosirea obligatorie a centurilor de siguranta si a castii de protectie

- se interzice prelucrea tevilor pe schelele destinate montajului conductelor.

27
 BIBLIOGRAFIE

1. ANDREI S., GIURCAREANU D. Constructii de cladiri: Elemente de geotehnica

si fundatii; Editura Tehnica Bucuresti 1956

2. OLTEANU, Gabriel Claudiu. Sa construim in siguranta; Editura Punct Ochit;

2004 Constanta

3. BURCHIU, Victor. Instalatii cu micropompe si alimentarea cu apa a

consumatorilor individuali. Bucuresti, Editura Ceres, 1993.

4. GHITESCU, Dan. Tehnologia instalatiilor sanitare si de gaze. Bucuresti, 1967.

5. MONES, I. M. Instalarea conductelor de alimentare cu apa si de canalizare.

Bucuresti, 1952.

6. SANDOR, C. Instalatii sanitare in clddiri. Bucuresti, Editura Tehnica, 1958.

7. VINTILA, §tefan. Instalatii de alimentare cu apa, canalizare, sanitare si de

gaze. Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1977.

28