APLICATII ALE PRINCIPIULUI PRETENSIONARII

•Beton precomprimat
• Structuri metalice pretensionate
• Structuri din lemn pretensionate
PRINCIPIUL PRETENSIONARII
•Definitie: Principiul pretensionarii consta în introducerea într-o structura, în anumite subansambluri ale acesteia sau chiar numai în
unele elemente de structura, a unei stari de eforturi initiale, prealabile aplicarii încarcarilor de exploatare si de semn contrar cu eforturile
care rezulta din acestea.
•Introducerea eforturilor initiale se realizeaza prin deformatii sau prin deplasari impuse.
• Prin pretensionare se obtine, în principal, sporirea rigiditatii elementelor de structura sau a structurii în ansamblu
•Astfel pentru elementele de structura din beton, metal si lemn pretensionarea permite reducerea importanta a sagetilor care se dezvolta sub
actiunea încarcarilor de exploatare ceea ce permite micsorarea drastica a situatiilor când dimensionarea rezulta din criteriul de rigiditate
(aptitudinea pentru exploatare) si nu din cel de rezistenta (capacitatea portanta ultima).
• Pentru elementele din beton se obtine în acelasi timp si limitarea sau chiar anularea fisurarii.
•Din punct de vedere al sporirii capacitatii portante efectul pretensionarii este mai redus iar în unele cazuri inexistent.

•Prin aplicarea principiului pretensionarii se obtine reducerea semnificativa a dimensiunilor de gabarit ale elementelor si/sau
subansamblurilor structurale si pe aceasta cale rezulta economii de materiale, reducerea greutatii proprii (avantaj important în cazul
cladirilor amplasate în zone seismice sau pe terenuri de fundare slabe) si în consecinta reducerea costurilor de investitie.
•Principiul pretensionarii îsi gaseste deasemeni aplicarea la lucrarile de interventie pentru consolidarea unor structuri avariate.

CAPITOLUL I.
BETON PRECOMPRIMAT.

I.1. Bazele teoretice ale betonului precomprimat

Fisurarea betonului armat
•Betonul armat este un material mixt, obtinut prin asocierea betonului simplu de ciment cu otel ductil.
•Principiul de functionare al acestei asocieri consta în preluarea integrala a eforturilor unitare de întindere, produse de încarcarile
exterioare, prin otel, betonul zonelor întinse fiind fisurat în stadiul de exploatare.
•Fisurarea betonului se produce ca urmare a faptului ca rezistenta la întindere a betonului este neglijabila în raport cu valorile eforturilor
unitare de întindere care se dezvolta sub efectul încarcarilor exterioare.(vezi Curs an III)
•Conditia de mentinere sub control a procesului de fisurare este cea care, în cele mai multe cazuri, stabileste limitele de utilizare
(capacitatea de încarcare) ale unei sectiuni de beton cu dimensiuni date.
•Procesul de fisurare a elementelor de beton armat este caracterizat de doi parametri:
Ønumarul fisurilor (sau distanta între fisuri) - df -
Ø deschiderea fisurilor - af -.
•

•Valorile limita admise pentru acesti parametri se stabilesc, în mod diferentiat, în functie de:
1
exigentele functionale (valori foarte mici daca este impusa conditia de etanseitate, de exemplu);
conditiile de mediu (valori mai mici decât cele curente pentru cazul în care agresivitatea fata de armaturi a
mediului natural sau a mediului de exploatare este mai mare, de exemplu);
 tipul solicitarilor sectionale globale dominante
(întindere, încovoiere).

•Valorile admisibile ale deschiderii fisurilor, (af,adm) pentru elemente de structura curente:
 Elemente supuse la presiunea unui lichid, sau a unui material necoeziv, la care se pun conditii de etanseitate:
- 0.1 mm, în cazul elementelor întinse centric sau
întinse excentric cu excentricitate mica;
- 0.2 mm, în restul cazurilor;
Pentru alte elemente, la care nu se pun conditii de etanseitate:
- 0.1 mm, daca sunt expuse unui mediu agresiv;
- 0.2 mm, daca sunt expuse direct (neprotejate)
actiunii intemperiilor;
- 0.3 mm, în restul cazurilor.
•Valoarea deschiderii medii a fisurilor în beton (af) este direct proportionala cu intensitatea efortului unitar de întindere din armatura (sa) :
a f = k f sa
• Coeficientul kf depinde, în principal, de tipul armaturii, fiind mai mic pentru armaturile cu suprafata profilata (tip PC).
Pentru otelurile folosite, în mod curent, în piesele de beton armat (în România otelurile tip OB37, PC52, PC60), eforturile unitare
de întindere, în exploatare, se limiteaza, aproximativ, la valoarea:

sa < 2/3sc
unde sc este limita de curgere a otelului•
În aceste conditii, deschiderile medii ale fisurilor (af) nu depasesc, în mod curent, valorile admisibile (af,adm) date mai sus:
af £ af,adm
•Rezulta, deci, ca limita de curgere a armaturilor pentru beton armat nu poate depasi valoarea data de expresia:
sc,max = 1.5 kf af,adm

Utilizarea unor oteluri cu limita de curgere mai mare (sc > sc,max) nu este rationala deoarece cresterea corespunzatoare a efortului de
întindere în exploatare (sa din relatia I.2) conduce, automat, la cresterea deschiderii medii a fisurilor. Aceasta situatie poate fi evitata, dar
numai în foarte mica masura, prin sporirea marcii betonului
•Accentuarea procesului de fisurare, care se produce în cazul în care se folosesc, la întreaga lor capacitate de rezistenta, otelurile cu
rezistente înalte, are multiple consecinte nefavorabile.
•În cele ce urmeaza, vom enumera efectele fisurarii excesive asupra pieselor de beton armat solicitate la încovoiere cu forta taietoare,
categorie în care se încadreaza, în principal, elementele de planseu (grinzile si placile):
•Din punct de vedere al rezistentei:
Ø Cresterea deschiderii fisurilor antreneaza reducerea înaltimii zonei comprimate a betonului si conduce la rupere prin zdrobirea betonului
înainte de epuizarea capacitatii de rezistenta a armaturilor.
Ø Totodata, reducerea înaltimii zonei comprimate înseamna si folosirea necorespunzatoare a betonului (deoarece cea mai mare parte
a sectiunii transversale a piesei este fisurata) si, în consecinta, sporirea ponderii greutatii proprii a elementului în raport cu încarcarea
purtata de acesta.
•ii) Din punct de vedere al rigiditatii:
ØCresterea deschiderii si a numarului fisurilor conduce la reducerea rigiditatii pieselor ca urmare a scaderii momentului de inertie efectiv
al sectiunii transversale (vezi Curs an III) si, prin urmare, la cresterea deformatiilor acestora.
•iii) Din punct de vedere al durabilitatii:
ØCresterea deschiderii fisurilor favorizeaza producerea coroziunii armaturilor, periclitând permanenta asocierii, ca material mixt, dintre
beton si otel. Viteza procesului de corodare a otelului creste odata cu cresterea gradului de agresivitate chimica a mediului în care se afla
constructia.
•iv) Din punct de vedere al aspectului exterior:
ØExistenta fisurilor, numeroase si vizibile, este neplacuta si are un efect psihologic nefavorabil asupra utilizatorilor cladirii.

Limitele betonului armat

2
Concluzie: asocierea dintre beton si otel, de tip "beton armat", este limitata numai la materiale (în special oteluri) cu rezistente
moderate si exploatarea gabaritelor structurale disponibile nu poate fi realizata, cu acest principiu de asociere, prin utilizarea
unor materiale cu rezistente mai înalte.
BETONUL PRECOMPRIMAT - BP- MATERIAL MIXT.
•Materialele mixte, obtinute prin asocierea betonului cu otelul, se diferentiaza prin modul de asociere specific.
•Asocierea denumita "beton precomprimat" (BP) se caracterizeaza prin faptul ca otelul este utilizat pentru a introduce, în masa
betonului, înainte de aplicarea încarcarilor exterioare, o stare de eforturi unitare de compresiune (precomprimare).
•Introducerea prealabila a starii de eforturi de compresiune are ca scop diminuarea, sau anularea completa, a eforturilor unitare de
întindere care se pot produce în piesa de beton, sub efectul încarcarilor pe care aceasta urmeaza sa le suporte în exploatare.
•Conditia generala de precomprimare este
sp > s e

Precomprimarea pieselor intinse

Precomprimarea pieselor incovoiate

3
•Permanenta asocierii celor doua materiale este asigurata prin:
Ø permanenta betonului în conditiile adoptarii unor masuri corespunzatoare pentru asigurarea durabilitatii (ireversibilitatea reactiei de
hidratare a cimentului si permanenta materialului granular din beton);
Øprotejarea armaturii, împotriva coroziunii, direct de catre beton sau prin mortarul injectat în spatiul dintre armaturile de precomprimare si
piesa de beton.
•În betonul precomprimat, ambele materiale simple capata o utilizare optima, corespunzatoare proprietatilor lor specifice, deoarece:
Ø betonul este solicitat numai la compresiune (sau are numai unele zone cu eforturi de întindere strict limitate si/sau care se pot
produce numai în anumite conditii de încarcare exterioara);
Ø armatura este solicitata numai la întindere.
•În aceste conditii, este posibila valorificarea materialelor cu rezistente mult mai mari decât cele folosite, în mod curent, pentru beton
armat, obtinând, ca prima consecinta, reducerea gabaritelor structurale ale elementelor de structura solicitate la încovoiere (în special
reducerea înaltimii pentru o deschidere si/sau o încarcare date) sau atingerea, pentru un gabarit dat, a unor performante superioare (valori
mai mari ale deschiderilor si/sau ale încarcarilor capabile
•Utilizarea materialelor cu rezistente superioare celor curente (folosite pentru betonul armat) este sustinuta si de considerente economice,
deoarece, atât pentru beton cât si pentru otel, sporurile procentuale de cost sunt mai mici decât sporurile procentuale de rezistenta
corespunzatoare.
•Fortele de compresiune se realizeaza prin întinderea armaturilor si blocarea acestora în pozitie deformata si se transmit betonului prin
aderenta sau prin dispozitive mecanice.
•Încarcarile exterioare se aplica pe masa betonului, iar conlucrarea, în exploatare, între beton si armatura de precomprimare, se realizeaza
prin aderenta.
•Premizele realizarii betonului precomprimat
•Ideea introducerii în beton a unor eforturi de compresiune,prelabile dezvoltarii eforturilor de întindere provenite din încarcarile exterioare
(permanente si utile), dateaza,de la începutul secolului 20 (M.KOENER - 1907).
•Valorile eforturilor unitare de întindere din armatura, care puteau fi realizate cu materialele si dispozitivele tehnologicedisponibile la acea
data, erau mici (circa 1000 kg/cm 2) si, prinurmare, si intensitatea eforturilor de compresiune introduse înbeton era mica. Ca atare, s-a
constatat, în practica, diminuarea rapida a starii de eforturi de compresiune, ca urmare a deformatiilor în timp ale betonului (contractie si
curgere lenta) si chiar anularea totala a precomprimarii ceea ce a facut ca procedeul sa nu se dezvolte la acea data.
•
• Inginerul francez EUGENE FREYSSINET este cel care a pus bazele conceptiei moderne a betonului precomprimat, indicând
necesitatea aplicarii consecvente a unor principii care, astazi, par evidente.
• Aceste principii de baza, asa cum au fost formulate de Freyssinet, în Brevetul francez nr. 36703 / 19.11.1928, sunt urmatoarele:
) Se vor folosi materiale de înalta calitate: otel cu rezistenta ridicata si beton foarte compact.
Comentarii.
•Otelul cu rezistenta de rupere ridicata permite dezvoltarea unor eforturi initiale de întindere mari, astfel încât, dupa consumarea tuturor
pierderilor de tensiune, forta de precomprimare sa ramâna cu intensitatea necesara pentru anularea eforturilor de întindere provenite din
încarcarile exterioare.
•Deasemeni otelul de înalta rezistenta permite introducerea unor forte mari de precomprimare cu cantitati mai mici de armatura.

4
•Betonul de înalta rezistenta este necesar pentru ca elementul de structura sa poata suporta eforturile ridicate de compresiune provenite din
forte mari de precomprimare, peste care se suprapun eforturile de compresiune datorate încarcarilor exterioare.Betoanele de înalta
rezistenta sunt mai putin sensibile la efectele contractiei si ale curgerii lente.
Otelul va fi întins pâna la un efort unitary suficient de mare, astfel încât pierderile de tensiune, datorate eforturilor de compresiune din
beton si deformatiilor lente, în timp, ale betonului (contractia si curgerea lenta) sa nu reprezinte decât o fractiune redusa din efortul
initial.
Comentarii.
•Marimea efortului initial de întindere din armatura (implicit forta de precomprimare) si, în consecinta, valoarea eforturilor initiale de
compresiune din beton pot scadea ca urmare a:
Øfenomenelor reologice care se produc în beton sub efort constant de compresiune (contractie, curgere lenta);
Ørelaxarii eforturilor din armatura sub deformatie constanta;
Øefectelor mecanice legate de tehnologia de întindere a armaturilor (cedari în ancoraje, deformatii ale tiparelor, etc.).
•Se apreciaza ca valoarea totala a pierderilor de tensiune din armatura este de circa 25 - 30% din valoarea efortului initial.
•Limitarea pierderilor de tensiune are ca scop: evitarea scaderii exagerate a fortei de precomprimare ceea ce ar putea favoriza aparitia
fisurilor si marirea sporului de otel cerut pentru a realiza valoarea necesara, în exploatare, a fortei de precomprimare.
•
•iii) Se va realiza o legatura efectiva si durabila, între otel si beton (prin ancorajele de la extremitati si prin aderenta), iar
deblocarea armaturilor se va face succesiv.
Comentarii.
•Eficienta mecanismului de transfer a eforturilor între materialele componente (de la armatura la beton, în faza de precomprimare si, dela
beton catre armatura, în faza de exploatare) este esentiala pentru calitatea materialului mixt.
•Permanenta asocierii (durabilitatea) este o conditie obligatorie pentru orice material mixt.
•Deblocarea succesiva a armaturilor, într-o ordine stabilita prin proiect, are ca scop evitarea unor situatii de suprasolicitare, care pot
interveni în faza de transfer, când deformatiile de scurtare din armatura se transmit betonului ca urmare a deblocarii armaturilor (la
precomprimarea cu armaturi preîntinse). Din acelasi motiv, în cazul precomprimarii cu armaturi postîntinse, punerea sub tensiune a
armaturii se face tot într-o ordine stabilita prin proiect.
iv) Traseul armaturilor va fi astfel ales încât sa se realizeze, în beton, o stare de eforturi de compresiune prelabile, asa încât nici un efort
de întindere sa nu se poata dezvolta sub efectul încarcarilor.
Comentarii.
•Analiza starii de eforturi din elementul de beton precomprimat trebuie sa puna în evidenta toate zonele în care se pot dezvolta eforturi de
întindere, ca urmare a manifestarii diferitelor scenarii de actiune ale agentilor mecanici (combinatii de solicitari directe si indirecte).
•Dispunerea si dimensionarea armaturilor de precomprimare poate fi dirijata astfel încât sa fie dezvoltate eforturi unitare de compresiune
capabile sa anuleze complet eforturile unitare de întindere asteptate (precomprimare totala) sau, capabile sa reduca, în limite strict
controlate, valorile acestora (precomprimare partiala).
•Pentru betonul precomprimat, traseul armaturilor este un parametru de conceptie.
•

Clase de precomprimare
•Principiul de baza al precomprimarii, asa cum a fost formulat de E.Freyssinet prevedea calibrarea fortei de precomprimare, si, deci, a
eforturilor unitare de compresiune din beton, astfel încât, în ansamblul piesei, sa nu se produca, oricare ar fi combinatia de încarcari
susceptibile de a actiona cu o probabilitate rezonabila, în nici un punct, eforturi unitare de întindere care sa conduca la fisurarea
betonului.
•Evolutia ulterioara a acestui concept a aratat ca evitarea completa a fisurarii betonului este un obiectiv care se justifica doar pentru
anumite categorii de constructii sau de elemente de constructii, cum sunt:
* constructii pentru care etanseitatea este o conditie primordiala: rezervoare si conducte pentru lichide; incinte pentru reactoare
nucleare;
* constructii subacvatice;
* elemente si subansambluri structurale care se afla, în exploatare, într-un mediu deosebit de coroziv,
* elemente si subansambluri structurale supuse la sarcini alternante cu intensitate controlata.
•
•În multe alte constructii, producerea unor fisuri, în cazul aparitiei unor încarcari cu valori mari, dar care se manifesta rar în timpul
perioadei de exploatare a constructiei, poate fi acceptata, nefiind daunatoare din punct de vedere al sigurantei si durabilitatii. Fisurarea
poate fi acceptata mai ales în situatiile în care solicitarile ramân în domeniul elastic de comportare al betonului si al armaturii, ceea ce
asigura închiderea fisurilor, dupa ce actiunea vârfului de sarcina a încetat. Rezulta ca, în aceste cazuri, structura ramâne, în cea mai mare
parte a existentei sale, fara fisuri.
•În sfârsit, pentru alte constructii, fisurarea poate fi acceptata, în limite controlate din punct de vedere al deschiderii fisurilor, si pentru
gruparea fundamentala de încarcari de exploatare. Pentru aceste constructii se pune doar problema eliminarii fisurilor din încarcarile
permanente precum si a fisurilor din contractia betonului, fisuri care pot avea consecinte negative asupra durabilitatii elementului si care
dau si un aspect necorespunzator constructiei (aceasta situatie se refera la constructiile aflate în medii de exploatare neagresive sau cu
agresivitate slaba).

5
•Pentru elementele de structura din beton precomprimat, controlul starii de fisurare este, deci, un " criteriu de performanta", asociat
cerintei de siguranta la actiunea agentilor mecanici în stadiul de exploatare (de altfel, acest criteriu de performanta se regaseste si în cazul
betonului armat).
•Criteriului de performanta mentionat mai sus îi corespund mai multe "criterii de proiectare", diferentiate în functie de conditiile de
exploatare ale elementului sau ale constructiei în ansamblu.
•
•Clasa I. Constructii pentru care, în exploatare, nu se admit fisuri.
•Criteriul de proiectare:
Nu se admite dezvoltarea în beton a eforturilor unitare de întindere, pe sectiuni perpendiculare pe directia de dispunere a
armaturilor de precomprimare, sub efectul încarcarilor totale de calcul.
Aceasta rezolvare structurala este cunoscuta în literatura ca precomprimare totala.
•Clasa II. Constructii pentru care fisurarea, în cazuri cu probabilitate redusa de a se produce, nu prezinta pericol grav.
Criteriul de proiectare: Limitarea deschiderii fisurilor sub actiunea încarcarii totale de exploatare si închiderea fisurilor pentru
încarcarile de lunga durata.
Aceasta rezolvare structurala este cunoscuta în literatura ca precomprimare limitata.
Clasa III. Constructii pentru care fisurarea poate fi acceptata.
Criteriul de proiectare: Limitarea deschiderii fisurilor sub actiunea încarcarilor de lunga durata si absenta fisurilor din încarcarile
permanente.
Aceasta rezolvare structurala este cunoscuta în literatura ca precomprimare moderata.
•Precomprimarea limitata si precomprimarea moderata se încadreaza în clasa rezolvarilor structurale denumite generic precomprimare
partiala.
•Comportarea pieselor cu precomprimare partiala este analoaga pieselor din beton armat , considerând efortul din armatura precomprimata
ca o forta exterioara aplicata perpendicular pe sectiunea transversala a piesei respective

Parametri de conceptie pentru beton armat

În cazul asocierii de tip "beton armat"
parametrii de conceptie sunt:
* dimensiunile si forma sectiunii de beton;
* cantitatea de armatura si modul de dispunere a armaturii în sectiunea de beton;
* rezistenta betonului si rezistenta armaturii.
•Parametri de conceptie pentru beton precomprimat
În cazul asocierii de tip "beton precomprimat", înafara parametrilor identificati pentru beton armat,intervin si alti parametri, legati de
modul de realizare a starii de precomprimare.
Acesti parametri sunt:
Øintensitatea fortei de precomprimare;
Ømodul de dispunere a armaturii de precomprimare în sectiunea de beton.
Ø
Alegerea corespunzatoare a acestor parametri poate conduce la economii importante de material si la exploatarea rationala a sectiunilor de
beton disponibile
Materiale si procedee tehnologice pentru realizarea betonului precomprimat
Materiale pentru beton precomprimat.

Betoane pentru beton precomprimat

•Betoanele folosite pentru betonul precomprimat trebuie sa aiba calitati superioare betoanelor folosite pentru betonul armat.
•În functie de rezistenta la compresiune, aceste betoane se clasifica dupa cum urmeaza:

* betoane curente;
 betoane de înalta rezistenta
•Betoanele curente sunt cele cu marca cuprinsa între B300 - B500 (clasele Bc25 - Bc40). Utilizarea lor se recomanda sa se faca diferentiat,
în functie de clasa de precomprimare a elementului. Astfel, betoanele cu marca B300 - B400 (clasele Bc25 - Bc30) se folosesc pentru
elementele cu precomprimare moderata, în asociere cu armaturi prelucrate la cald (bare din PC90 sau PC100). Betoanele de marca B400 -
B500 (clasele Bc30 - Bc40) se folosesc pentru elementele cu precomprimare limitata sau totala, în asociere cu armaturi prelucrate la rece
(sârme, toroane, cabluri).
•Betoanele de înalta rezistenta au marca între
B600 - B800 si, uneori, dar în cazuri izolate, B1000 (clasele Bc50 - Bc60 -Bc80).
Aceste betoane se folosesc pentru elementele cu dimensiuni mari si solicitari puternice si, în special, pentru precomprimare totala.
Betoanele de înalta rezistenta se asociaza întotdeauna cu cantitati mari de armatura cu rezistenta de rupere mare.

6
•Betoanele superioare se caracterizeaza prin rupere mai casanta decât betoanele obisnuite (deformatii specifice ultime - eu mai mici) ceea
ce influenteaza în mod negativ ductilitatea elementelor.

•Din punct de vedere al fenomenelor reologice (curgere lenta si contractie), betoanele superioare se comporta mai favorabil decât
betoanele curente si aceasta calitate este esentiala pentru asocierea de tip "beton precomprimat" deoarece limiteaza diminuarea, în timp, a
fortei de precomprimare (reduce marimea pierderilor de efort în armatura).
•Prin cimenturile folosite si prin gradul ridicat de compactare, se asigura betoanelor superioare o rezistenta mai buna la actiunile agentilor
chimici precum si protectia armaturilor fata de fenomenul de coroziune.
•În raport cu betoanele obisnuite, betoanele superioare prezinta aderenta sporita fata de armatura.
•Aceste calitati arata ca utilizarea betoanelor superioare este mai eficienta în betonul precomprimat decât în betonul armat.
•
•Din punct de vedere al greutatii specifice, pentru betonul precomprimat se folosesc, cu precadere, betoanele de greutate specifica normala
(gb = 2500kg/m3).
• Pentru elementele de structura la care greutatea proprie are o pondere ridicata în totalul încarcarilor de exploatare, se recomanda
folosirea betoanelor usoare
În România se folosesc agregate usoare (argila expandata - granulit) care permit reducerea greutatii specifice a betonului pâna la gb =
1600 - 1800 kg/m3. Aceste betoane nu pot, însa, atinge rezistente mari si au caracteristici de deformabilitate, instantanee si de lunga
durata, inferioare betoanelor de greutate normala; din acest motiv folosirea lor pentru beton precomprimat este limitata.
În strainatate se utilizeaza, cu rezultate bune, betoane usoare a caror greutate coboara pâna la circa gb = 1200 - 1300 kg/m3, fara
reduceri importante ale caracteristicilor fizico - mecanice de rezistenta si de deformabilitate
Armaturi pentru beton precomprimat
•Armaturile pentru beton precomprimat se fabrica din oteluri cu compozitie speciala (oteluri slab aliate).
Din aceste oteluri, armaturile se obtin prin
doua procedee de pÎn raport cu armaturile pentru beton armat, armaturile folosite pentru beton precomprimat (pentru introducerea fortei de
precomprimare) trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii:
Ørezistenta la rupere cât mai ridicata;
Ø alungire specifica la rupere cât mai mare (cel putin 3%);
Ørelaxare redusa;
Øaderenta sporita;
Ørezistenta superioara la coroziune
relucrare:
Ø laminare si tratare la cald;
 trefilare (tragere) la rece.
•Armaturile pentru beton precomprimat, laminate la cald, sunt bare rotunde, cu profil periodic (nervurate) si se produc sub denumirea de
PC90 si PC100, cu diametre între 14 - 28 mm.
•În strainatate (Germania) se fabrica, pentru aplicatii speciale, armaturi laminate cu sectiune ovala (tip "Sigma") cu sectiune de 30 - 50
mm2
•
•Principalele caracteristici fizico-mecanice ale armaturilor prelucrate la cald (PC90 si PC100) sunt:
•Rezistenta la rupere la întindere este de 9000 - 10000 kg/cm2 iar limitele de curgere sunt 6000 kg/cm2 si respectiv 8000 g/cm2.
•Alungirea la rupere a armaturilor PC90 si PC100 este er = 10 - 12%, mai mica decât a armaturilor PC52 si PC60, dar mult mai mare
decât cea a armaturilor prelucrate prin trefilare.
•

7
•Armaturile prelucrate la rece (trefilate) sunt sârme cu diametre mici, de regula, între 3 - 7 mm.
•Sârmele pot avea suprafata exterioara neteda (SBP - sârma pentru beton precomprimat) sau amprentata (SBPA - sârma pentru beton
precomprimat amprentata).
•
•Sârmele se folosesc ca atare sau grupate în fascicule cu numar variabil de fire.
•Fasciculele cele mai des utilizate sunt cunoscute sub urmatoarele denumiri:
* Lita (LBP) : grup de trei sârme cu diametru mic (F 3 - 4 mm);
* Toron (TBP): grup de sârme rasucite în jurul unei bare centrale de diametru mai mare (7 - 19 sârme cu F 3 - 7 mm);
 Fascicul (cablu):grup format din 12 - 100 sârme paralele, dispuse pe 1 - 3 rânduri, în jurul unui resort helicoidal.(se folosesc
si fascicule dreptunghiulare)
In diferite alcatuiri, armaturile prelucrate la rece permit dezvoltarea unor forte de precomprimare de 30 -200 tone (în cazuri curente) si

chiar pâna la 1000-1500 tone (pentru cazuri exceptionale

PROCEDEE DE PRECOMPRIMARE
•Exista doua procedee tehnologice, esential diferite unul de altul, pentru introducerea starii de eforturi unitare de compresiune în piesele
de beton.
•Diferentele între cele doua procedee se refera la:

8
Ø Momentul întinderii armaturilor;
 Mecanismul de transmitere a eforturilor de compresiune asupra betonului.
Precomprimare cu armaturi preintinse
•Procedeul de precomprimare cu armaturi preîntinse se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:
* întinderea armaturilor se face înainte de turnarea piesei de beton, forta de întindere fiind preluata, temporar, prin ancorarea
armaturilor pe reazeme fixe sau chiar pe tiparul piesei.
* precomprimarea betonului se realizeaza prin efectul aderentei ca urmare a faptului ca armaturile preîntinse au tendinta de a se
scurta dupa ce au fost eliberate din ancorajele provizorii; tot prin aderenta se realizeaza si conlucrarea dintre beton si armaturi sub
încarcarile de exploatare.
•Precomprimarea cu armaturi preîntinse se foloseste, în exclusivitate, pentru piese prefabricate. Executia pieselor precomprimate prin
acest procedeu se poate face:
* în fabrici de prefabricate (care ofera cele mai bune conditii pentru obtinerea unor piese de calitate superioara), pentru piese care
pot fi transportate pe drumurile publice sau pe calea ferata;
 la santier, pe poligoane speciale (mai ales pentru piesele care depasesc gabaritele de transport pe drumurile publice).
Pentru precomprimarea cu armaturi preîntinse se folosesc urmatoarele tipuri de armaturi:
Ø sârme (fire) izolate;
Ø lita;
Ø toroane (în cele mai multe cazuri).
Prin folosirea armaturilor mentionate mai sus rezulta forte moderate de precomprimare, si, ca atare, procedeul este indicat numai pentru
piese de dimensiuni mici si mijlocii (orientativ, cu lungimi între 6.0 - 30.0 m) si care au încarcari relativ mici.
•Întinderea armaturilor se poate face :
* Pe stenduri (piste) special amenajate.
În acest caz traseele armaturilor sunt neaparat
drepte iar cofrajele (tiparele) în care se toarna piesele sunt de tip obisnuit. Procedeul se foloseste pentru turnarea simultana a mai
multor piese identice (în cazul unor serii mari

Pe tipare speciale.
•În acest caz traseele armaturilor pot fi drepte sau deviate iar tiparele sunt întarite pentru a prelua efortul din armaturi pâna la întarirea
betonului. Procedeul se foloseste pentru turnarea pieselor izolate (dar tot din serie mare).
•Întinderea armaturilor se face cu prese hidraulice care se aseaza pe unul din reazemele stendului sau pe unul din capetele cofrajului
portant.

Etapa 1. Pretensionarea armaturilor.

•Armatura este întinsa, cu presa hidraulica, cu forta T p la atingerea efortului unitar de control (spk). Denumirea de "efort de control"
provine din faptul ca acesta poate fi controlat, direct - cu dispozitivele de precomprimare, sau indirect - prin masurarea alungirii armaturii.
Armatura se întinde pâna la un efort unitar de control apropiat valoarea rezistentei de calcul a armaturii (se realizeaza, în acelasi timp, o
verificare "in-situ" a rezistentei armaturilor).

9
•Dupa atingerea fortei (alungirii) de calcul se blocheaza si cea de a doua extremitate a armaturii si se îndeparteza presa hidraulica.

•Etapa 2. Turnarea si întarirea betonului.

Dupa ce piesa de beton a fost turnata, armaturile ramân înca blocate în reazeme în timp ce betonul este tratat, pentru întarire, pâna
la atingerea unei rezistente egala cu cel putin 70% din marca prevazuta în proiect (rezistenta de transfer).
•În aceasta etapa (în momentul care precede transferul eforturilor de la armatura la beton) starea de eforturi unitare, în beton si în armatura,
este urmatoarea:

 Efortul unitar în armatura este spo < spk.

•Etapa 3. Transferul eforturilor de la armatura la beton.

Transferul eforturilor de la armatura la beton se produce dupa taierea sau deblocarea armaturilor din reazemele provizorii.
•În acest moment armaturile (alungite) tind sa revina la lungimea initiala ceea ce antreneaza, prin aderenta, scurtarea piesei de beton.
•Starea de eforturi în beton si în armatura se modifica practic instantaneu, datorita modificarii deformatiilor în ambele materiale. Se produc
simultan urmatoarele deformatii:
•Scurtarea armaturii preîntinse (deformatie specifica eap),
•Scurtarea corespunzatoare a betonului (deformatie specifica ebp).
Precomprimare cu armaturi preintinse
•Procedeul de precomprimare cu armaturi postîntinse se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:
• întinderea armaturilor se face dupa turnarea si întarirea piesei de beton, forta de întindere fiind preluata direct de beton (presele care
întind armaturile de precomprimare reazema direct pe piesa de beton);
• precomprimarea betonului se realizeaza prin efectul dispozitivelor de la capetele armaturii (ancoraje, placi de distributie); conlucrarea
între beton si armatura, sub efectul încarcarilor de exploatare, este asigurata prin aderenta care se creaza între beton si armaturi prin
mortarul care se injecteaza în canalele în care se afla armaturile (dupa întinderea acestora).
•Precomprimarea cu armaturi postîntinse se aplica în special pieselor monolite sau prefabricate cu dimensiuni si încarcari mari (grinzi
drepte, plansee de mari dimensiuni, pânze curbe subtiri) precum si pieselor de mari dimensiuni care se asambleaza din elemente cu
dimensiuni mici (grinzi drepte, grinzi cu zabrele).
•

10
Pentru precomprimarea prin postîntindere se folosesc
urmatoarele tipuri de armaturi:
Ø toroane;
Ø fascicule:
Ø cabluri.
Cu aceste armaturi se realizeaza, în mod obisnuit, forte de precomprimare între 20 - 200 tone si, în conditii speciale, forte de
precomprimare exceptionale cuprinse între 1000 - 1500 tone

Etapa 2. Montarea armaturilor

•Montarea armaturilor se poate face:
* înainte de turnarea piesei de beton, în teci speciale, care împiedica contactul cu betonul si permit întinderea armaturilor dupa întarirea
betonului;
* dupa turnarea piesei de beton, prin:
- introducere în canale (pentru trasee drepte sau
curbe plane);
- înfasurare (trasee curbe în spatiu la piese circulare: rezervoare de lichide, conducte).
•
Etapa 3. Întinderea armaturilor
•Întinderea armaturilor se face dupa ce betonul piesei a atins o rezistenta suficienta pentru a prelua eforturile de compresiune
corespunzatoare (rezistenta de "transfer" care reprezinta circa 70 - 80% din marca betonului prevazuta în proiect).
•Întinderea armaturii se face cu prese hidraulice speciale. Armaturile de precomprimare se fixeaza la unul din capete cu un dispozitiv de
ancoraj fix (de regula înglobat în betonul piesei); la celalalt capat se monteaza un dispozitiv de ancoraj mobil, care permite întinderea
armaturii cu ajutorul presei
Dispozitive de intindere

11
Blocajul armaturilor
Etapa 4. Transferul eforturilor de la armatura la beton.
•Comprimarea betonului se realizeaza treptat, pe masura ce se întind armaturile, prin intermediul dispozitivelor de ancoraj (presa
hidraulica cu care se întind armaturile reazema pe piesa de beton).
•Întinderea armaturilor se face într-o ordine strict stabilita prin proiect pentru a se evita producerea unor solicitari suplimentare în piesa de
beton.
•Dupa ce s-a atins, pentru fiecare armatura în parte, valoarea fortei totale De precomprimare stabilita prin calcul N po (care include si
pierderile de tensiune ulterioare), ancorajele mobile respective se blocheaza.

Etapa 5. Injectarea canalelor.

•Dupa terminarea operatiei de întindere a armaturilor si dupa blocarea ancorajelor mobile, spatiul ramas în canale, între beton si armaturi,
se umple cu mortar de ciment cu adaosuri plastifiante, prin injectare sub presiune.
• Injectarea canalelor cu mortar de ciment este necesara din doua motive:
* pentru a se realiza aderenta necesara conlucrarii dintre beton si armatura sub efectul încarcarilor de exploatare;
 pentru asigurarea protectiei anticorozive a armaturilor.
Comparatia procedeelor de precomprimare
Precomprimarea prin asociere cu profile metalice predeformate .
•Procedeul de precomprimare a betonului prin asociere cu profile metalice predeformate este cunoscut în literatura de specialitate sub
numele de procedeul PREFLEX.
•Procedeul este folosit pentru precomprimarea grinzilor prefabricate folosite pentru realizarea planseelor la cladiri etajate sau a platelajelor
pentru pasarele si poduri.
Grinda PREFLEX
•deformarea puternica a unei grinzi metalice (de regula profil laminat în forma de I ) în sensul în care urmeaza a se produce deformatia
ansamblului sub efectul încarcarilor de exploatare; în unele cazuri grinzile metalice sunt prevazute cu o contrasageata la laminare ceea ce
micsoreaza sageata totala care rezulta la predeformare si în exploatare;
•blocarea grinzii în pozitia deformata;
•înglobarea talpii întinse a grinzii metalice deformate în beton (beton "b 1");
•deblocarea deformatiei grinzii dupa ce betonul s-a întarit si s-a realizat aderenta cu otelul grinzii metalice; prin deblocare grinda are
tendinta de a reveni la forma dreapta astfel încât betonul talpii întinse la predeformare este comprimat puterni•Grinzile astfel
precomprimate se includ în plansee, ca grinzi simplu rezemate, prin înglobarea restului profilului în beton (beton "b 2“) . Prin aceasta se
asigura:
* sporirea ariei zonei comprimate în exploatare si deci sporirea capacitatii de rezistenta la încovoiere;
* sporirea rigiditatii la încovoiere, deoarece betonul din zona întinsa este comprimat sau foarte putin fisurat în exploatare iar
profilele sunt asociate cu placa de beton au o rigiditate mare ; astfel se obtine o rigiditate de 2.5 - 3.5 ori mai mare decât cea a profilului
metalic inglobat, ceea ce permite reducerea semnificativa a înaltimilor de planseu (pentru elemente secundare de planseu înaltimea
sectiunii este de numai 1/30 - 1/35 din deschidere);
* protectia anticoroziva si împotriva incendiului pentru profilul metalic.
•În functie de conditiile de exploatare sub efectul încarcarilor permanente si utile betonul din zona întinsa trebuie sa ramâna comprimat
(precomprimare totala) sau poate avea eforturi de întindere de mica intensitate (precomprimare partiala).
•Grinzile tip PREFLEX se utilizeaza în mod curent pentru deschideri de 10 - 15 m si în cazuri mai rare pâna la 40 - 50 m.
•În figura urmatoare este prezentata sectiunea transversala printr-o grinda de 18.0 m cu încarcare utila de 400 kg/m 2 (raport h/L @ 1/35).

12
13