FILTRAREA SUSPENSIILOR LICHID-SOLID LA

DIFERENŢĂ DE PRESIUNE CONSTANTĂ

Scop
estimarea constantelor filtrării, a, b;
calculul rezistenţelor specifice ale precipitatului şi stratului filtrant, r, R.

Aspecte teoretice
Filtrarea este operaţia de separare a fazelor unui amestec eterogen solid-fluid cu ajutorul
unei suprafeţe poroase sau al unui strat poros prin care poate trece numai faza dispersantă,
fluidă. Forţa motoare a procesului este diferenţa de presiune dintre cele două părţi ale
stratului filtrant, creată prin pompare, datorită presiunii hidrostatice a stratului de
suspensie sau prin vidare. Lichidul care trece prin stratul filtrant se numeşte filtrat şi se
consideră liber de solid. Solidul rămas pe suprafaţa filtrantă formează precipitatul,
conţinând o anumită cantitate de umezeală. Filtrarea unei suspensii se face în următoarele
etape:
reţinerea fazei solide de către suprafaţa filtrantă – la începutul acestei faze filtratul este
de obicei tulbure şi trebuie readus încă o dată la filtrare
reţinerea fazei solide se face în principal de către stratul de precipitat format pe suprafaţă
spălarea precipitatului pentru îndepărtarea substanţei solubile, a cărei soluţie îmbibă
precipitatul
regenerarea suprafeţei filtrante: îndepărtarea precipitatului, spălarea suprafeţei filtrante,
destuparea porilor.

Factorii care influenţează filtrarea:

a) Suspensia - granulometria suspensiei
- structura suspensiei
- concentraţia suspensiei
- natura suspensiei
- cantitatea sau debitul suspensiei
b) Materialul filtrant
- natura materialului
- dimensiunile porilor
- aria suprafeţei filtrului
- rezistenţa hidraulică a materialului filtrant
c) Precipitatul
- rezistenţa hidraulică a precipitatului
- compresibilitatea precipitatului
- umiditatea finală a precipitatului
d) Condiţiile de filtrare
- presiunea de filtrare
- temperatura de filtrare
- durata filtrării
- viteza de filtrare
- funcţionarea continuă sau discontinuă a filtrului
Filtrarea la presiune constantă este cea mai obişnuită în practică. În aceste condiţii, o
dată cu creşterea grosimii stratului de precipitat are loc o scădere a debitului de filtrat până
la o valoare sub care continuarea filtrării nu mai este economică. Ecuaţia care descrie
filtrarea la presiune constantă este:
2
τ =a ⋅V +b ⋅V (1)

în care:
r ⋅ η⋅ χ
a= s/m6 (2)
2 ⋅ Δp

R⋅η
b= s/m3 (3)
Δp
unde:
r – rezistenţa specifică a precipitatului, m-2
R – rezistenţa specifică a suprafeţei filtrante, m-1
 - fracţia volumetrică de fază solidă în suspensie (raportul dintre volumul
precipitatului şi volumul final de filtrat)

V pp δ ∙ A
χ= =
Vf Vf

 - viscozitatea lichidului, Pas

p – diferenţa de presiune dintre cele două feţe ale stratului filtrant, Pa
A – suprafaţa filtrului, m2.
 - grosimea stratului de precipitat masurat la sfarsitul filtrarii, m
Vf – volumul final de filtrat pentru care s-a facut ultima citire de timp, m3

Descrierea instalaţiei
Instalaţia este compusă dintr-un recipient conţinând suspensia, un filtru nuce cu diametrul
suprafeţei filtrante de 5 cm, o pompă de vid care asigură diferenţa de presiune dintre cele
două părţi ale suprafeţei filtrante, un recipient de colectare a filtratului obţinut şi un
manometru diferenţial. (Schita se realizeaza, SCHEMATIC, conform realitatii fizice din
laborator)

Modul de lucru
Se verifică conexiunile instalatiei și directia de circulatie a fluidelor prin inspectarea
instalatiei.
Se conecteaza pompa de vid la reteua electrica (380 V) si se pornește agituvar care
acționează motorul amestecătorului elice (220V).
Se verifica starea clemelor Hofmann (evacuare filtrat – închis; vas tampon reglare vid,
complet deschis). Se pornește agitatorul (on/off agituvar) timp de cca 5 minute. Se
scufundă filtrul în suspensie, se oprește agitarea mecanica.

ATENTIE! Filtrul nu trebuie să atingă paletele agitatorului și nici peretii vasului.

Se pornește pompa prin actionarea butonului on/off.

Se închide ușor clema reglare vid până când în instalație se atinge vidul indicat de cadrul
didactic și măsurat cu manometrul cu ceas. La prima picătură de filtrat aparută în vasul
colector, se porneste cronometrul și se notează timpii la care nivelul filtratului trece prin
dreptul gradațiilor majore de pe hârtia milimetrică a vasului colector.
După încheierea citirilor se scoate filtrul din suspensie și se estimeaza (în prezența
personalului din laborator) grosimea precipitatului format. Se oprește pompa de vid prin
acționarea butonului on/off și se scoate instalația de sub tensiune. Se golește vasul
colector de filtrat și se strânge clema de pe furtunul de evacuare. Se inspecteaza instalația
împreună cu personalul din laborator.

Prelucrarea datelor experimentale

Tabel 1. Date experimentale
Nr. Diferenţa Volumul de filtrat Timpul
Crt. de presiune Vf (cm3) de filtrare
p (bar)  (s)

Valorile lui a şi b se obţin diferenţiind ecuaţia (1):

dτ =2 aV dV +b dV

Şi, trecând la diferenţe finite:

Δτ
=2 aV + b,
ΔV

care reprezintă ecuaţia unei drepte cu panta 2a şi ordonata la origine b. După liniarizarea
relaţiei, constantele filtrării se pot obţine pe cale grafică sau analitică.

Tabel 2. Date prelucrate

Nr. Diferenţa Volumul Variatie Variatie
crt. de specific de volum timp de Δτ Observaţii
presiune Vf specific de filtrare  ΔV
filtrat (V = A )
p (Pa) f filtrat V

Δτ
Se reprezinta grafic ΔV functie de V si se citesc din grafic valorile pantei si ordonatei la
origine.
Folosind constantele filtrarii obţinute, a si b, se pot calcula rezistenţele specifice ale
stratului filtrant (R) şi precipitatului (r):

 Ordonata la origine, b, este utilizata pentru calcului R – rezistenta pânzei filtrante (ec 3)

 Panta m (citita din grafic)=2a; se calculeaza a=m/2 si cu ajutorul lui „a” se va calcula
r – rezistenta stratului de precipitat, din ec. 2.

Concluzii