INSTALAŢII ŞI APARATE CARE FOLOSESC PRINCIPIUL DE EPURARE PRIN

FILTRARE

Teoria epurării prin filtrare

Teoria filtrării
Fizicienii cei mai citaţi în domeniu:
- Fuchs – URSS, Rusia
- Davies – Anglia
- Kangro – R.F.Germania, Germania
- Friedländer – SUA
Depunerile pe fibrele filtrante se fac:
- direct pe fibră n’
- peste particulele depuse n’’
Numărul de particule reţinute variază în timp conform relaţiei:

dt

du '

n  n '' 
du
dt
a  b  n n u N
unde a şi b sunt parametrii filtrului

a  Ew Ldw  d p  b
d p 2
4
Ew –gradul de separare al fibrei
u – viteza de intrare în filtru (m/s)
L – lungimea fibrei în volumul filtrului în μm
dw – diametrul fibrei în μm
dp – diametrul particulei de praf în μm
N – numărul de particule introduse în procesul filtrării
γ – parametrul ce depinde de tipul particulelor de impurităţi pare a fi constant el depinde de încărcarea
filtrului, scăzând odată cu îmbâcsirea acestuia.
Creşterea de presiune prin încărcarea filtrelor a fost descrisă prin relaţii empirice de tipul:
Δp = Δpo + Kυp sau
p  po  e Kp
Δp – pierderea de presiune reală [N/m²]
Δpo – pierderea de presiune pe filtrul nou neîmbâcsit
K – parametru determinat pe cale experimentală
υp – volumul prafului depus pe filtru [m³]

Fig.1 Depunerea prafului pe o fibra a unui material filtrant

Legenda:
rw – raza fibrei
r’ – raza geometrica a fibrei
r – raza echivalenta a fibrei cu paf

Volumul filtrului va fi Vf
Densitatea fibrei filtrului neîmbâcsit va fi
L    rw 2
0 
Vf

şi lungimea fibrei
  Vf
L 0 2
rw
volumul prafului depus pe fibre este:


Vp  L r '2  rw 
2
  0f
rw 2
 r '2

 0f
rw 2
  0 f
 r '2


 2  1

 rw 
 Vp 
r '2  rw   1
  0f 
Pentru perioada iniţială densitatea relativă a fibrei se poate scrie sub forma:
 Vp 
   0   1
  0 f 
Fuchs şi Stechkina au determinat pierderea de presiune pe filtru nou:
4bu 0
po 
 1 
rw 2   ln  0  C 
 2 
u – viteza de intrare a aerului înainte de intrarea în filtru [m/s]
b – grosimea filtrului m
μ – coeficient de vâscozitate
c – constantă
βo – densitatea fibrei filtrului neîmbâcsit
După un timp pierderea de presiune pe filtru va fi:
4bu ln  0  2C
p  p  po
 1
r 2   ln   C 
 A 2 ln   2C
 2 
Dacă se utilizează în loc de volumul de praf Vp mare de praf reţinută nu se introduce noţiunea de
porozitate a prafului depus ε
m m
  1  Vp 
p  Vp 1  p
de unde se obţine:
ln  0  2C
p  po
  m  
A 2 ln   0 p   2C
  1   
alţi cercetători au îmbunătăţit relaţia lui β
 2C 
1  2C 0
   0 n  e n 

n – numărul de particule reţinute

egalând derivata funcţiei Δβ se obţine Δβ optim pentru Δβ’=0
  2C 1 1  1

'  e  n  1
  o 1  1  optim 
n 1
  n n
  e 2Cn n 1

Ceea ce implică determinarea gradului de îmbâcsire optimă. Relaţia este valabilă pentru:
C=0,57 ; 2<n<5 ; A= 1,1÷1,3 ; ε=0,8÷0,9

Variaţia eficacităţii filtrului în funcţie de viteză

O particulă la trecerea printr-un filtru este solicitată de două forţe principale:
- forţa de reţinere depinzând de caracteristicile filtrului şi a particulei F(r)
- forţa aerodinamică (de antrenare ) dată de fluidul purtător
Odată cu îmbâcsirea filtrului prin reţinerea unui anumit număr de particule se reduce reţinerea de
trecere a fluidului purtător, dar datorită constantei debitului ce trece prin aparat rezultă o creştere a
vitezei. Odată cu creşterea vitezei rezultă şi creşterea forţelor aerodinamice ceea ce conduce la
antrenarea unor particule şi deci la scăderea eficacităţii filtrelor.

Fig. 2 Randamentul de epurare

datorita forţelor ce acţionează
asupra unei particule reţinute pe un
material filtrant

Viteza influenţează asfel două caracteristici principale ale mediilor filtrante:

a.) caracteristica cinetică
b.) caracteristica de difuzie
a.) – Pentru mediile la care filtrarea se face în special prin apariţia unor forţe cum ar fi cele inerţiale, de
adeziune, sau cele electrostatice efectul vitezei este foarte important.
Ex.

Fig.3 Randamentul de epurare pentru mai multe

încercări în funcţie de viteza fluidului purtător în
materialul filtrant

1 – Încercarea Delbag cu praf de cuarţ 1 – 5μm concentraţie maximă 10mg/m³

2 - Încercarea Delbag cu praf de cenuşă 1 –5 μm concentraţie maximă 10mg/m³
3 – Încercarea SFI- Bonn cu praf de cuarţ dpmax 1μm concentraţie maximă 1 – 3mg/m³
Se constată astfel că pentru particule foarte fine randamentul de epurare poate creşte în anumite
condiţii.
b.) Caracteristica de difuzie în cazul în care reţinerea se face în special datorită efectului de difuzie este
la rândul ei foarte mult afectată de viteza fluidului purtător.
S-a constatat astfel:
- la o viteză redusă a fluidului creşte eficacitatea filtrului
- saturaţia filtrului conduce la creşterea vitezei şi deci la reducerea eficacităţii
- creşterea vitezei reduce eficacitatea până la un moment dat după care energia cinetică a particulelor
creşte conducând la modul de separare prin impact dar acest lucru conduce la pierderi de presiune şi
reducerea factorilor de exploatare a filtrelor conform formulei lui Friedländer

1 dp 2 v1 / 2
A B
dp 2 / 3 df 1 / 2 v1 / 2 df 3 / 2
efect de difuzie efect cinetic
unde:
dp – diametrul particulei [μm]
df – diametrul fibrei [μm]
v – viteza fluidului (m/s)
A, B – parametrii dependenţi de vâscozitatea fluidului purtător, temperatură
Primul termen conduce la pierderi de presiune
Δp1mm colH2O
Al doilea termen conduce la pierderi de presiune
Δp>2000mm col H2

Fig.4 Variaţia permeabilităţii în funcţie de raza si viteza particulei

Ex. 1 – particule de deodiftalat dp<0,3 μm şi filtru de fibră de sticlă (FG50 – AAF)

2 - particule de deodiftalat dp<0,3 μm şi filtru din fibre sintetice (99/97 Micro – Sorbon)

Mărimile caracteristice ale unui mediu filtrant

Clasificare: a. mărimi caracteristice funcţionale

b. mărimi caracteristice specifice eficacităţii mediului filtrant
a.) Mărimile caracteristice funcţionale
 1. Pierderea de presiune iniţială Δpi
2. Pierderea de presiune finală (la îmbâcsirea sau saturaţie ) Δpf
3. Capacitatea de înmagazinare (până la înfundare ) np
Fig. 5 Variaţia pierderii de presiune în funcţie de cantitatea de praf înmagazinată
b.) Mărimile specifice eficacităţii
1. Gradul de separare – η [%] indică procentajul particulelor reţinute în filtru
P1-η [%] – permanenţa indică procentajul particulelor ce trec prin filtru
2. Coeficientul de epurare C 1/P , indică comparativ eficienţa relativă a filtrelor
3. Eficacitatea de selecţie granulometrică

4. Permeabilitatea Per  Q/A [m/s]

Fig.5 Variaţia Mecanismele de reţinere a particulelor
pierderii de în filtre
presiune în Principalele mecanisme sunt:
funcţie de a. Efectul de cernere : prin care
cantitatea de particulele cu dp > porii filtrului nu
praf pot traversa filtrul şi se depun pe
înmagazinată suprafaţa de intrare în filtru.
Îmbâcsirea se face rapid, dar şi
curăţirea este uşoară şi rapidă. În
multe cazuri este preferat acest
efect.
b. Efectul de sedimentare şi impact: care apare datorită faptului că particulele au traiectorii diferite
faţă de fluidul purtător intrând în contact cu fibrele care astfel au posibilitatea opririi acestora.
Conduce la îmbâcsire mare la suprafaţa de intrare şi scade spre suprafaţa de ieşire.
c. Efectul de intercepţie: este similar efectului de impact şi apare în cazul unor medii filtrante cu fibre
aşezate neregulat în masa filtrelor.
d. Efectul difuziunii: apare la particulele cu dp sub 1μm aflate în suspensie în fluidul purtător şi care
în urma contactului cu mediul filtrant sunt reţinute.
e. Efectul electrostatic: apare la încărcarea electrostatică a particulelor în urma frecării cu fluidul
purtător şi încărcarea electrostatică de sens opus a mediului filtrant datorită trecerii aerului prin
acesta. Exemplu utilizarea de medii filtrante din produse fibroase sintetice (poliacrilice,
poliesterice, poliamide, polipropilenă)
Cele mai utilizate filtre sunt:
- sită (ţesătură metalică) – mediu grosier
- granulare (pulberi sinterizate sau paturi de materiale granulare)
- fibre – naturale (celulozice), vată minerală, vată de sticlă, etc.
- artificiale (fibre sintetice)
- osmotice – biologice (nu sunt utilizate prea frecvent)
utilizarea mediilor filtrante se poate face pe aspiraţie sau refulare
Filtre din fibre şi ţesături
- sunt cele mai utilizate în procesul de epurare a aerului sau a gazelor
- mecanismele de filtrare cele mai întâlnite sunt de: cernere, intercepţie, difuziune şi electrostatice.
- În practică cele mai des folosite tipuri de filtre cu fibre şi ţesături sunt cele tubulare şi cele plane
(sau cu plăci). Ele trebuie să asigure în mod special câţiva parametrii dintre care amintim:
rezistenţă
permeabilitate la aer sau gaze
randament de epurare corespunzător
- randamentul de captare η  f(Pi, Re, dp/2R), în funcţie de forţele de inerţie ce apar
(Pi – parametru inerţial, Re – numărul lui Reynolds)
ρp – densitatea materialului particulei [kg/m³]
dp – diametrul particulei [m]
v – viteza fluidului purtător [m/s]
μ – vâscozitatea dinamică a aerului [Poisse]
ρa – densitatea aerului [kg/m³]
R – raza fibrei considerată
- Randamentul de captare mai este influenţat şi de efectul de difuzie
η  f(Pd, Re, dp/2R) (Pd – parametrul de difuzie Pd  1/dp²vR)
- Randamentul de captare este influenţat şi de forţele electrostatice
Concluzii:
- Este foarte dificil de determinat în aceste condiţii un randament exact al filtrului. Se indică de
producători în condiţii de laborator.
- Pierderea de presiune pe filtru se exprimă după relaţiile date de Fuchs şi Streckhina
p  k  a  C  vo 2  
Unde:
k – coeficient de Leva şi Reboux, k  100, 180, 200 în funcţie de material

μa – vâscozitatea dinamică a aerului (Poisse)

C – concentraţia de praf la intrarea în filtru g/m³
Δτ – timpul de filtrare (s)
vo – viteza de trecere prin filtru (m/s)
În cazul prezentat, Δτ– interval între două curăţiri
(Δp)f – pierdere de presiune cu filtrul îmbâcsit
(Δp)I – pierdere de presiune cu filtrul curăţat
Cele mai utilizate materiale pentru filtre sunt:
Familia poliacrilo Familia
Familia poliuretanilor Familia poliamidelor
nitrililor polipropilenilor
denumirea ţara denumirea ţara denumirea ţara denumirea ţara
Franţa
Crylon Franţa Tergal Franţa Nylon Menaklon Italia
SUA
Dralon Germania Dacron SUA Perlon Germania
Terylen Anglia Euhalon Olanda
Orlon SUA
Diolen Germania Nomex SUA
Caracteristicile unor materiale folosite la filtrele tubulare:
Rezistenţă fizică Rezistenţă chimică

Abraziuni

Oxidanţi
Flexiuni

Solvenţi
minerali

organici
Vibraţii
Temp

Alcolii
umede
uscate

Acizi

Acizi
Gaze

Gaze
Material
max.

Bumbac 75-85 B B S B B NS B S S FB
Lână 80-90 S S B S B S S NS NS S
Nylon 1 115 B B FB FB FB NS S B S FB
Polipropil 110
B S FB FB B FB FB FB B B
enă 2
Crylon 3 125-
B B B B FB B B S B FB
135
Tergal 4 125-
B B B FB FB NS B S S FB
135
Nomex5 220 FB FB FB FB FB NS FB B B FB
Teflon 260 FB FB NS B B FB FB FB FB FB
Fibre de 300-
FB FB NS NS S FB FB B FB FB
sticlă 6 320
Rhovyl 40-50 B B B B B B B B B B
1 – Solubil la compoziţii fenolice. Absoarbe umiditatea.
2 – Solubil în solvenţi coloraţi la temperatură înaltă
3 – comportament aparte pentru produse condensabile. Nu se folosesc pentru punct de rouă.
4 – dizolvă în acid sulfuric. Face hidroliză în apă.
5 – sensibil la oxizi. Se utilizează peste punctul de rouă.
6 – ţesătura este siliconată, grafitată sau teflonată pentru creşterea rezistenţei mecanice şi chimice.

Instalaţii şi aparate care folosesc mijloace filtrante

Filtrul cu saci
Mai poartă denumirea şi de filtre cu
Sac filtrant
Camera de curatire mâneci. Cantitatea de particule filtrate creşte
Camera de
mereu. Se impune scuturarea regulată a
iesire
tuburilor pentru curăţire. Se fac cercetări în
continuare pentru ameliorarea materialelor
L filtrelor. Fibrele ajung la 0,1  0,25 μm pe
suporţi de fibre groase 5  12 μm din carbon
Camera amorf şi grafit. În figura 6 este prezentată
de intrare schema de funcţionare a unui filtru cu saci
Cele mai utilizate metode de curăţire sunt:
- prin scuturarea cu sisteme mecanice
Buncar de - prin admisie de aer în contracurent
praf
carcasa - cu emiţători de înaltă frecvenţă
- cu jet de aer de mare viteză pulsat
Fig.6 Schema de funcţionare a unui În figura 7 sunt prezentate principalele metode
filtru cu saci de curăţire a filtrelor cu saci.
Alegerea filtrelor tubulare se face în funcţie de:
- natura agenţilor poluaţi
- caracteristicile fizico chimice a agenţilor poluanţi
- concentraţiile de praf la intrare în filtru
- sistemul de curăţire
 1 2 3 4

Fig.7 Metode de curăţire a filtrelor cu saci

Legenda:
1. metoda jet de aer de mare viteză
2. metoda prin scuturarea materialului filtrant
3. metoda cu insuflare de aer în contracurent
4. metoda cu vibrarea cu unde sonice şi ultrasonice

Fig. 8 Filtrul cu saci cu curăţire prin insuflare de aer in contracurent

Legenda
1. Carcasa; 2. Intrare gaze; 3. Ieşire gaze epurate; 4. Sistem introducere aer in contracurent; 5. Supapa
de distribuţie a aerului la curăţirea sacilor; 6. Ventilator antrenare gaze pentru curăţire saci; 7. Intrare
aer in sistemul de curăţire saci; caseta intrare gaze la epurare; 9. Saci; 10; Carcasa; 11.Placa suport saci;
12. Sistem evacuare praf; 13. Panouri atenuare zgomot la curăţirea sacilor; 14. Camera superioara; 15.
Ajutaj; 16Conducte insuflare aer in contracurent; 17. Duze insuflare aer; 18 Capac de vizitare 19.Pereti
interiori
 Fig. 9 Filtru cu saci cu insuflare de aer
in contracurent cu ventilator de
antrenare a gazelor montat direct pe
carcasa

În figura 8 si 9 sunt prezentate două filtre cu saci cu insuflare de aer în contracurent în două variante
constructive.

Filtrul cu placi
Funcţionare şi întreţinere similară cu cele tubulare. În loc
Panou sau placa filtranta de tuburi sau mâneci se utilizează panouri plane. Acestea
carcasa au dimensiuni mai mari ceea ce modifică metodele de
fixare şi numărul de elemente active. Curăţirea este mai
complicată. Sunt mai rar întâlnite în practică. Sunt tot mai
mult înlocuite cu filtre cu mâneci.
În figura 10 este prezentată schema de funcţionare a unui
filtru cu placi
Iesire aer Intrare Utilizarea lor este foarte întâlnită în secţiile unde apar
epurat aer cu poluanţi la temperaturi scăzute. Pentru utilizarea la
praf temperaturi ridicate se face o răcire în prealabil a
Buncar de praf
fluidului purtător în schimbătoare de căldură. Vitezele
recomandate sunt cuprinse între 1,5  50 cm/s pentru
utilizare. Pentru curăţire se recomandă metodele cu
Fig.10 Schema de funcţionare a
posibilităţi de automatizare.
unui filtru plan
Avantajele şi dezavantajele folosirii filtrelor cu ţesături:
Avantaje: Dezavantaje:
- grad de separare ridicat - se evită gaze cu umiditate ridicată
- randament de exploatare ridicat
- randament de epurare relativ constant în timp
pentru debite variabile şi concentraţii diferite
- construcţie simplă
- consum redus de energie
- colectarea se face uscat
- natura ţesăturii depinde de natura fizico-
chimică a gazului şi particulelor filtrate
- se captează numai particule solide
- cheltuieli ridicate cu înlocuirea ţesăturilor
filtrelor
- instalaţie voluminoasă