Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MATEI GHIGIU
SALA DE AŞTEPTARE
Editura LiterNet
2006
ISBN : 973-7893-56-5
CUPRINS
sseep
paarraarreeaa u
ummb
brreelloorr
laşităţi primordiale
zei maşini şi ochelari de soare
emoţii procentuale
deviaţie de la un unghi drept
visul teluric
cuba libre
balada iluziilor deşarte
cadru cu întâmplări şi cai de zahăr
călătorie în ultimul tramvai
jertfa centaurului
bal cu zei şi piane de sticlă
epave
iniţiatul
închisori astrale
mantisa
astralis
gramofonul de sticlă
o simplă victorie
fără motiv
penumbră cu ziduri şi ploi integrate
esenţe
invocaţie
lecţia de pian a tânărului jucător
limită
poartă către tine
dans
laşităţi primordiale
rotundul era fabricat din cai morţi cu ochii scoşi din orbite şi agăţaţi în fire de iarbă
uram de prea multă singurătate stăteam liniştiţi şi ghiceam în palmă trecutul
restul ne era cunoscut
orbul plângea resemnat
mai daţi-mi ne ruga şi noi îi dădeam
din sânge se păstrase doar amintirea culorii scurse din tăcuţii eroi
stăteam pe colţul ultimei pietre un orb ne arăta drumul
pe aici ne îndemna pe aici
împleteam o funie groasă pe care o înfăşuram straşnic în jurul gleznelor
o să ne ţină spuneai
o să vă ţină ne îmbărbăta orbul
sper că nu vă deranjez
sper că vă mai aduceţi aminte de mine
emoţii procentuale
visul teluric
închipuie-ţi
dacă am fi nişte miei am putea fi inocenţi până la tăiere până la sângele cald
până la firul de iarbă pe care l-am smulge din pieptul sticlos al pământului
prin oglinzi te-aş zări întinzându-ţi în spatele ploii oasele
depărtare mi-ai fi şi pumnal
aminteşte-ţi
sila cu care mă refugiasem în grote să mâzgălesc linii şi cerbi
să-ţi recompun din adâncuri un paradis paralel niciodată firesc
în teama ta dezvelisei frunza de verde îngheţasei în pasăre zborul
pe deasupra
pe dedesubt
se roteau vise învelite în pânză
revino-ţi lasă-ţi veşnicia la uşă învaţă să pipăi cuvântul cu buzele
te uram
tu mă apăsai în jos
am putea trăi şi acolo.
cuba libre
degenerase noaptea
jertfa centaurului
epave
iniţiatul
să ne plângem
să ne plângem rotulele tocite în multiple îngenuncheri laşe
să ne plângem gândurile frânte dinlăuntru înainte de zbor
să ne plângem plânsul
să ne plângem devremele
şoptea viitorul cugetător
închisori astrale
mantisa
astralis
gramofonul de sticlă
alergam pe poduri îmbrăcaţi în tristeţi multicolore eram doi gri negri cu umeri verzi
tu aşteptai tramvaiul deşi pe acolo nu trecea niciodată nimic
nici măcar şinele nu erau construite
deşi pe acolo nu plângea niciodată nimeni
nici măcar semnele nu erau clare
aşteptai să-ţi crească din coaste îngeri rotunzi şi osoşi
pe care să-i chemi
pe care să-i întrebi
la care să te rogi
din mare se scurgea un vuiet adânc
un fel de rugăciune corală din care distingeam doar solo-ul fără partitură al organitului
ascultam încordaţi se simţea curgerea sângelui prin vene
pe sub valuri treceau nevăzute corăbii de sticlă
mateloţii cârmeau în adânc
se zămisleau în osul scoicii enigme bizare
orbul se îndrepta înspre sunet cu pianul în spate
ne dureau toate trădările ne aşteptam resemnaţi verdictul
alergam înaintea începutului fără să ştim
eram doi tigri muţi cu ochi în loc de gheare
eram doi şi asta era esenţial
căci frica de solitudine ne absolvise de o vină eternă
alergam
doi
pe un singur de înger
o simplă victorie
fără motiv
esenţe
invocaţie
pasăre_piatră
ce zboară o dată
cerc în săgeată
o curbă o dreaptă
tu mă strigai
eu îţi răspundeam cu un strigăt al tău
între noi creştea resemnat un ultim zid
mâine îi vom da un alt nume.
limită
nu eram pe atunci decât o umbră firavă un clopot mut ascuns între două margini
din jos se căţărau înspre mine sunete neştiute
făceam reverenţe unor pietre unor colţi de fiară veneam dinspre o culoare
(cu un umăr rotund. cineva aşezase pe el ploaia)
din sus se scurgeau alte lucruri
nu eram pe atunci decât o formă răvăşită
o iluzie a unui punct geometric prin care fremătau şerpi nisipoşi
nu ştiu cine îmi arătase un fir lung şi subţire pe care se odihneau palmele unei mâini
de durere începeam să mă caţăr ascundeam semnele
nu eram mai mult decât o simplă întâmplare
şi cu toate astea supus unei împliniri oarecare învăţam ochiul să plângă
dans
ssttrru
uccttu
urriillee îîn
naallttu
ullu
uii
mare_scoică_inorog_lună_val_corabie_înger
tangir
sensul iluziei
heart_bang
întâmplare adâncă
infrastructură
centrul lucrurilor neîmplinite
die woche
să ţinem lucrurile simple
ansamblu la limita amănuntelor
călătorie în adâncul teritoriului
vizionarium
arealul deplinului
trrrei
călăuza
non_sens
cutremur
nici urmă de eroi
sub umbre încinse
marea schimbare
nevoia de spaţiu
de fericire
trei poeme onirice
importanţa simţurilor
mare_scoică_inorog_lună_val_corabie_înger
tangir
sensul iluziei
heart_bang
întâmplare adâncă
infrastructură
şi tot aşa
die woche
îmi par bătrân de acum îmi uit ţigara aprinsă între buze
alţii sunt mai evoluaţi au pipe sculptate prelung din esenţe rare
mâinile lor miros a tutun vechi aromat pe ţărmuri îndepărtate
pe stâncă o femeie_clepsidră
se scurge şi ea ce treabă are
şi aşa gravidă cum e nu poate păstra în pântece timpul
puţin mai încolo nişte copii nenăscuţi îşi imaginează poveşti derulate în lumi paralele
un bătrân traversează liniştea
aşa ne obişnuisem
să ţinem lucrurile simple
femeile astea (îmi spun) sunt atât de alunecoase şi atât de rotunde şi atât de înalte şi atât de plăcute şi atât de
mortale
vizionarium
numai femeia_aripă
numai ea ştie secretul labirintului
arealul deplinului
trrrei
călăuza
non_sens
cutremur
tu îmi zâmbeşti
doamna cea grasă cu rochia în flăcări ne întinde cheia.
nu a mai fost nimeni acolo. e atât de prăfuit totul.
marea schimbare
nevoia de spaţiu
de fericire
(unul mai lung altul mai scurt şi ultimul înalt ca o funie în aerul serii)
01.
ieşi în larg
te pierzi prin ceţurile aşezate peste porţile teritoriului
intri şi tu în acele catacombe în care se contopesc alcaline dureri
din burta prelungă a şarpelui violonistul mulţumeşte audienţei
înfiorător recital al foamei îmi spun
şi scările se prelungesc dintr-o dată devenind uriaşe coloane
pentru satisfacerea unei înlănţuiri ulterioare
ayii şi acele femei cu pântecele lor pline de viitoare împliniri
ayii şi acei bărbaţi cu genunchii obosiţi de dragostea lor
şi eu pierdut în largul buricului tău graţios ca un ochi de pasăre muşcând aerul
poate este o simplă întâmplare
unul din acele lucruri pe care refuzi să le prinzi de încheietura mâinii fără motiv
dacă mă înşel (recunosc că nu am nici o siguranţă în ceea ce mă priveşte)
înseamnă că am bătut tot acest drum fără a înţelege mai nimic din presupusele semne
ahhh şi erau atât de cumva
ca nişte portocale coapte în părul tău negru
(ce contrast mirositor o să-mi spui)
neputând fi cumva
ieşisei în larg să mă prinzi
01.1.
ies în larg
am mâinile prăfuite de şoapte
cocoşatul îmi face un semn cu singura lui mână rămasă
pe obrazul său colţuros dansează umbra unei dorinţe târzii
e timpul să mă mir de această ultimă simulare a ta
ca o feroce confuzie între clipa abia căzută şi primul sunet al pianului
pe care ne iubim
01.1.1.
prin visul acela subţire ca o funie
vestiţi decoratori îmbracă pereţii camerelor în piei de hateria
din plânsul fecund se iveşte o mare lucioasă
pe pojghiţa de gheaţă un simplu concurs de patinaj-viteză tulbură nostalgia pescarului
în barba lui freamătă un peşte străveziu
şi tocmai atunci vine cineva în vizită.
sub tâmplele mele aerisite tu citeşti poeme (învechite iluzii).
mai târziu vom ieşi împreună în larg să ne spălăm de toate aceste împrejurări diferite
importanţa simţurilor
n
nooccttaa
pierderea inocenţei
pianul_fântână
inside journey
secvenţă din teritoriu
dare de seamă
sala de aşteptare
labirintul primordial
legătură cu târziul
vulnerabilul socotit ca atare
ucigaşul de sunete
tehnica absurdului
nocta
eleganţa de a spune nu
tabu
alternativă
şapteritate
taina elementară
avangardă
senzaţia de vag
conştiinţa înfrângerii
îndepărtatele adâncuri
itinerariu
administrarea haosului
noctalgie
pierderea inocenţei
pianul_fântână
inside journey
şi în tot acel întuneric singurul punct de lumină era sânul tău dătător de seve
dare de seamă
sala de aşteptare
labirintul primordial
înşiram pe o funie câteva simboluri îmi făceam de lucru speram şi eu în trecerea timpului
în fapt aşteptam întâmplarea căci aşa se obişnuieşte după o revelaţie fără nume
aievea fluturi enormi trasează tragice dansuri nupţiale mă întrec în tăceri
şi aidoma lor nocta pe un pod îndepărtat
aş alerga până la miezul umerilor ei dar ea trece repede se îndepărtează
pesemne are alte tăceri de înşirat
poate lipeşte semne pe ziduri în speranţa unor descifrări ulterioare
dar eu o ştiu de la începuturi am vorbit cu ea odată dintr-o cabină de telefon
o înaltă funcţionară cu părul împletit ca o funie mi-a făcut legătura
i-am spus ce aveam de spus m-am ruşinat vreo săptămână am bântuit prin teritoriu
m-am iubit cu suflătoarele din orchestră
(credeţi sau nu habar nu am despre ce este vorba)
reţin doar acea cumplită nelinişte împlinită într-un vis
al cărui strat secundar era sărutul ei îndepărtat şi salin
în faţă
primejdii interioare fără putinţă de evitat
legătura cu târziul
ea merge pe sârma ghimpată calcă apăsat în urmă rămâne un lung şir de cuvinte
ce-mi spune ea mie nu este valabil în această situaţie
despre întâmplări poţi vorbi oricât
dar o anume întâmplare nu poate fi rostită decât prin gesturi
trece şi nocta pe acolo (nici nu se putea altfel) îmi face cu mâna
îmi flutură o ramură plină de portocale coapte
ce ţi-e şi cu sensurile acestea scurse prin
canalele teritoriului
eu sunt liniştit am pe genunchi o anume
împlinire
îmi fac de lucru cu ochelarii de soare
prin ei zăresc o turmă de femei roşiatice culeg
struguri o să ne îmbăiem în vin
şi ea ţipă a ajuns la capăt îmi urlă că sunt un
dobitoc
un autobuz transparent încărcat până la refuz
cu păsări opreşte în staţie
din el coboară un mexican îmi zâmbeşte pe sub
mustaţă îmi spune buenos dias
concursul de pescuit a început îi răspund eu
rezemat de o trestie
ne este frig
ne învelim cu o manta ponosită
ucigaşul de sunete
tehnica absurdului
nocta
imaginează-ţi
puteam fi două pietre supuse unei singurătăţi întâmplătoare
eleganţa de a spune nu
era o întrebare clară înspre în sus ca un zbor prăpăstios dar nu mai aveam timp
se făcea că o femeie_ceasornic ticăia resemnată peste marginea plină a sensului
ca o victorie a liniilor drepte asupra unghiului mort
eram singur în toată această desfăşurare imperfectă
în locurile stranii se derulau fărădelegi eterne
dezvoltam un joc fistichiu
începeam cu un cuvânt
cineva punea peste el un altul
femeile_timp încadrate într-o dureroasă muţenie
inventau semne pentru împlinirea contopirilor
dintre toate doar nocta îmi agăţa din când în când pe buze
şoapte coapte în furnalul ei roşiatic
era şi normal îmi spuneam
ea venise pe lume pur şi simplu
eu venisem pe lume dintr-o altă femeie ca un amănunt înfricoşător
(pentru o vreme locuisem în adâncul unei iluzii plăcute
alături de structuri despre care am multe de spus)
între timp obosiţi de rostul sunetelor
o parte din ei se închideau resemnaţi în Adâncul Întâiului Ciclu
tabu
deocamdată nu plouă
aţipim sub umbrele cu amintirile înşirate pe aţă
alternativă
mă retrag uneori
atrag albinele şi mă duc pe un drum oarecare
limitativ vorbind o întindere e cât ţine şi nu cât cuprinde
de aceea îmi pasă mai mult de fiinţe
de înaltul în care ne pierdem
odată a trecut pe la mine o fată
era deosebită avea părul de sticlă
(ea nu ştia. nu se privea niciodată în oglindă)
am aşezat-o pe un perete am bătut-o în cuie
zâmbea ca o balerină la final de spectacol
de atunci ori de câte ori are timp mă cheamă
stăm de vorbă îi mângâi buricul cu genele
şapteritate
de atâta nepăsare
ochii ei îmi zăreau doar conturul
umbra mâinilor mele în flăcări
taina elementară
avangardă
senzaţia de vag
conştiinţa înfrângerii
îndepărtatele adâncuri
în larg
pescarii se iubeau în bărci cu iubitele lor imaginare
itinerariu
administrarea haosului
noctalgie
nu mai cred în toate acele lucruri care odată îmi păreau primordiale. într-o alegorie perfectă mâinile tale ar sta
lipite pe umerii mei ca două pietre în care timpul a închis liniştea, de prea mult strigăt aş inventa un loc, o
prăpastie anume în care ne-am putea ascunde de ceilalţi, două risipiri unite prin acelaşi cordon ombilical al
tristeţii. nu mai e mult până când vor apune în mine toate nopţile tale, se vor încheia aici toate frământările, îţi
voi putea răspunde atunci printr-un singur cuvânt la toate acele întrebări murmurate odată de pe podurile înalte
ale Întâiului Ciclu.
nocta, în seminţele tale interioare stau adunate misterele unor împliniri despre care eu nu am încă ştiinţă; adu-mi
aminte să-ţi spun, înainte de a pleca din nou, înainte de a mă risipi în neantul teritoriului, că dintre toate
întrebările esenţiale una singură merită rostită şi aceea nu e legată de noi, ci de sensul nostru de a fi. eu sunt
doar o biată călăuză, traversez emoţiile cu aroganţa şi calmitatea orbului înăuntrul căruia sălăşluiesc toate
sunetele neauzite. voi porni acum înspre acele lucruri care nu au nume.
aarriip
piillee n
noocctteeii
aripa visului
aripa numelui
aripa somnului
aripa visului
azi noapte am plecat în pustiu cu un şarpe roşu pe umăr; se făcea că eram tânăr, pustiul era alb şi
îndepărtat dar mă cunoştea, era prietenos. când am pătruns în el s-a desfăcut tot înspre o mare fără valuri.
nu puteam să ajung la ea din cauza depărtării. pustiul îmi făcea reverenţe. m-am aşezat lângă o umbră ce
nu era a mea, dar asta îmi dădea speranţe; însemna că cineva avea grijă de mine. îţi căutam o piatră, tu mă
rugasei: „caută-mi o piatră pentru gâtul meu lung”. şarpele era lung şi avea ochi veninoşi. semăna cu mine când
eram tânăr dar nu era decât un şarpe pe care îl uitasem pe umăr, îmi fusese greu să-l azvârl de acolo şi după
aceea uitasem de el. nu mă deranja. pe deasupra pustiului pluteau zeppeline, se auzea o muzică a sferelor, era o
petrecere acolo, sus, ce-mi păsa mie, oricum aveau sa treacă toate; orizontul se curbase deja înspre partea cu
întuneric. eu aveam o menire, căutam o piatră pentru gâtul tău lung, tu îmi spusesei: „caută-mi o piatră pentru
gâtul meu lung”. vorbeam de una, de alta, eram liniştit, aşteptam trecerea zeppelinelor căci mă enerva îngrozitor
ideea de petrecere ce răzbătea din cilindrele acelea lungi şi maronii ca nişte gravide spânzurate pe cer în
aşteptarea miracolului. pe tine te lăsasem departe, îţi croisem la plecare o rochie de seară din coji proaspete de
paliandru pe care te rugasem să o porţi când mă voi întoarce eu din pustiu cu piatra. peste pustiu începuse să
ningă cu bile albe şi portocalii, care nu ajungeau până la mine din cauza distanţei sau a dorinţei pustiului, nu ştiu.
cert este că ele coborau încet, uneori în spirale, alteori în diagonală; în spirale coborau mai mult cele portocalii, la
care şarpele de pe umărul meu tânjea. evident era o tânjire reptiloasă, neconcludentă de altfel, bilele oricum nu
ajungeau până la noi, treceau doar de burta zeppelinelor şi apoi se risipeau în pustiu...
pustiul ştia cum mă cheamă şi îmi şoptea uneori: „… tu ai ceva de căutat”. eu călcam cu îndârjire prin pâcla
lui, era o pâclă groasă, nici nu ştiu din ce era făcută dar mirosea a coji de portocală din copilăria mea îndepărtată
când o fiinţă anume, după ce cojea portocalele, punea cojile pe pervaz şi ele răspândeau un miros adânc prin
încăperile casei. mai încolo aveam să întâlnesc un zeu fără mâini, fără chip şi fără cuvinte. nu ştiu ce să fac cu el;
l-aş lua cu mine să mă ajute să găsesc piatra dar mă tem că în starea în care este nu-mi va fi de nici un folos,
însă nu-l pot lăsa de izbelişte. aşa cum este, e totuşi cineva şi poate mai târziu voi avea nevoie de el. îl voi atârna
pe celălalt umăr, să nu se întâlnească cu şarpele şi voi porni mai departe. şarpele îl privea pe zeu chiorâş, avea
ceva cu el, poate ceva vechi, poate se întâlniseră cu altă ocazie, cine ştie, oricum zeul nu-l băga în seamă, nici nu
avea cum, nici nu avea cu ce. se ghemuise pe umărul meu şi stătea acolo liniştit, aşteptând să am nevoie de el. în
pustiu se lăsa înserarea, nu mai era nimeni în afara noastră. va trebui să găsim un loc unde să putem dormi
liniştiţi până mâine când vom găsi piatra. am adormit într-un târziu, mergând, căci pustiul era doar un pustiu, atât
şi nimic altceva. dimineaţa ne-am trezit fiecare în altă parte, bunăoară eu stăteam de vorbă cu o ploaie rară (mai
vorbisem cu ea în alte împrejurări). ea îmi spăla pielea mea încreţită şi tare şi-mi spunea lucruri pe care le mai
auzisem dar care îmi făceau plăcere, era o conversaţie suavă şi picurătoare din care mă hrăneam pe atunci cu
multă poftă. zăream mai încolo şarpele meu roşu, se uita în sus cu ochii lui veninoşi, se uita la zeppelinele care nu
mai treceau o dată, muzica sferelor se prelingea din burţile acelea somnoroase, se auzeau râsete şi o seamă de
alte cuvinte răzbăteau din acele cilindre agăţate deasupra pustiului. aş fi vrut să strig zeul dar uitasem să-l întreb
dacă are vreun nume. de bună seamă că trebuia să aibă unul dar nu-l ştiam şi, cum zeul nu avea atâtea lucruri
folositoare, m-am gândit să-l fluier. de bună seamă că trebuia măcar să aibă auz. avea, căci veni înspre mine,
încet; nu ştiu cum, căci v-am spus că nu avea picioare. veni şi asta era important. mi se aşeză ca de obicei pe
umăr. eram din nou împreună. şarpelui îi lucea pielea cea roşie, cred că şi-o schimbase într-o anumită
împrejurare, în timpul nopţii, când eu adormisei.
între timp pustiul devenise mai mare decât îl ştiam, poate din cauza nopţii, poate din cauza somnului meu
lung care se alungise o dată cu el. ştiu că visasem ceva, te visasem pe tine probându-ţi rochia de paliandru în faţa
unor oglinzi concave, era o forfotă îngrozitoare, multă lume te admira şi tu erai încântată, le spuneai tuturor: „e
de la el, el mi-a făcut-o, dar nu o port. o probez doar; o voi purta când va veni el, trebuie să-mi aducă ceva, aşa
mi-a promis”. am plecat cu pâcla pustiului prin tălpi, nu lăsam urme sau lăsam, dar pâcla le înghiţea pe toate cu
conştiinciozitate. în dreapta se vedea marea aceea îndepărtată la care, oricum, nu puteam ajunge nici eu, nici
şarpele meu roşu, nici zeul fără nume pe care îl purtam pe umăr în speranţa că-mi va folosi la ceva odată. şi aşa
se şi întâmplă căci, printr-o curioasă metamorfoză, în timp ce mergeam prin pustiu, zeul se dădu jos de pe umărul
meu şi dispăru într-un tunel ivit acolo de nu se ştie unde. se întoarse după un timp cu o piatră. „hai să mergem
acasă. am găsit ceea ce căutai”. „mergi şi tu cu noi ?” întrebă şarpele. „nu. eu rămân cu pustiul. eu sunt de aici.
numai voi sunteţi străini, deşi văd că ştiţi destul de bine pustiul”. tu mă aşteptai acasă, fericită. „o să-mi aducă
piatra”, le spuneai tuturor. „o să vedeţi, o să vină curând. eu l-am rugat să-mi caute o piatră pentru gâtul meu
lung”. pe drum mai vorbeam cu şarpele de una, de alta.
aripa numelui
soarele căzuse ca o bilă roşie de pe marginea orizontului. eram undeva, cu mâinile reci şi trupul plin de
frunze veştede, eram într-un l o c. prin mine treceau păsări transparente cu aripi mari şi pletoase: plângeam cu
un alt plâns decât al meu, un plâns amar şi portocaliu, un plâns ca o despărţire de ecuador, aveam pe mână o
brăţară dintr-un cui sângeros şi în jurul meu se roteau orizonturi pe care nu ştiam cum să le numesc căci l o c ul
nu avea nume. „acolo se depozitează vise”, îmi spusese cineva într-o zi, şi eu ţinusem minte lucrul ăsta, îl
reţinusem în subconştient, împreună cu alte lucruri fără importanţă şi aşa m-am trezit în ziua aceea friguroasă, în
care zăpezile acoperiseră iubirea, în ziua aceea în care tu umblai transparentă prin casa noastră de piatră. nu
aveai nume pe atunci. eu îţi dăruiam zilnic câte unul, dar nici unul dintre ele nu-ţi era pe plac şi de aceea umblai
veşnic goală, pentru că nu aveai un nume care să-ţi îmbrace trupul. „mă duc la l o c ul acela” ţi-am spus şi tu,
strângând între palme urmele unor lacrimi bizare, mi-ai şoptit „du-te, dar să-mi aduci şi mie un nume, căci mi-e
teamă şi uite, sunt goală fără un nume”. „ăsta nu-ţi place?” te întrebam şi-ţi spuneam la întâmplare un nume
nemaiauzit. „nu. vreau un altul. hai, du-te, uite noaptea aşterne întunericul pe străzi, e mai bine să pleci acum,
nevăzut, neauzit.”
în l o c erau mulţi, dar eu nu îi cunoşteam şi nu puteam să-i strig pe nume căci la plecare tu mă rugaseşi să
nu vorbesc decât cu tine. eram îmbrăcat în haine de gală, doar în picioare aveam două ghete de sticlă, una de o
culoare, cealaltă de altceva, prin care se vedeau degetele mele bătrâne. percepeam durerea fără a înţelege de ce.
eram prea novice pe atunci ca să înţeleg. focurile spaimei aveau să se aprindă mai târziu, pe atunci ochii mei nu
evoluaseră şi vedeau doar ceea ce era de văzut, o mare într-o mare de ochi sălăşluia la marginea dinspre nord a
l o c ului, erau ochi vii, disperaţi, priviri încolţite şi aruncate acolo, pradă orizontului pe care acum alergau
herghelii de cai galbeni. „ca să treci trebuie să laşi un ochi” îmi spusese acelaşi cineva şi mă gândeam cu groază
că va trebui să-mi dezlipesc din găvană ochiul şi să-l abandonez mării aceleia privitoare, mi se părea o stare de
laşitate primară, dar altă cale nu era, nu se putea ocoli pe niciunde şi ceea ce căutam eu era în partea cealaltă.
„nu se poate altfel. trebuie să te dezlipeşti de un ochi, trupul tău va rămâne acelaşi. deşi schilodit, vei mai putea
vedea cu celălalt ochi”... dar în ochiul acela eu aveam toate imaginile cu tine, acolo te ascunsesem, în celălalt
ţineam alte imagini, fără importanţă; şi ochiul meu rămase astfel acolo, pradă mării privitoare. nu ştiu cum am
ajuns în partea cealaltă. două păsări mari şi urâte stăteau pe umerii mei, îmi părea că erau acolo de o veşnicie,
căutau ele ceva, cu siguranţă, căci în acel l o c toate aveau o rezonanţă a lor, întâmplarea nu exista şi nici
ireversibilul nu era posibil. faţă de ceilalţi, eu aveam ceva în plus, aveam trupul acela ca un ou, prin care treceau
mii de păsări cu zboruri cu tot, mă şi întrebau unii „de ce ?” şi eu nu aveam un răspuns, dar nici mirări nu aveam,
doar eram în acel l o c unde tot ce nu se putea în altă parte era permis. aveam să observ mai târziu că aici toţi
erau ei sau ea, deşi nu-mi puteam da seama din ce cauză. o orchestră, undeva pe un piedestal de scoici negre, se
pregătea pentru concertul de seară. cineva îmi aduse o vioară, apoi îmi luă mâinile şi mi le spălă cu graţie, cu
infinită duioşie, ca într-un ritual de purificare. „se va auzi mai bine aşa” îmi spuse şi apoi dispăru. aveam să cânt
îmi spusei şi inima mea, până atunci doar o bătaie, se umplu dintr-o dată de sunete. luai loc în rândul al doilea şi
făcui câteva exerciţii de încălzire. nu auzeam nimic, dar asta nu mă mai mira. îmi priveam mâinile, deşi îmi era
greu cu un singur ochi, ciupind corzile fine ale acelei viori, coborau şi urcau pe ele
cu mişcări iuţi sau line, era o întreagă evocare a unor sentimente ancestrale în degetele acelea îngemănate
pe corzile viorii încât, fără să-mi dau seama din ochiul meu începură să curgă lacrimi. orchestra nu avea dirijor,
dar toţi păream să ştim când trebuia să începem. începurăm curând, fără să auzim nimic, interpretând o partitură
necunoscută pe care auditoriul o devoră într-o stare de erudiţie şi divinaţie cum rar mi-a fost să văd. încă treceau
prin mine acele păsări, care îmi deveniseră între timp familiare căci le hrăneam cu sânge proaspăt. recitalul meu
începea pe la jumătatea concertului, ştiam că trebuie să mă pregătesc, aveam o senzaţie de încordare, îmi era
frig, dar asta numai pe dinafară, în mine liniştea era covârşitoare, din toată mulţimea aceea, o singură fiinţă mă
privea cu nişte ochi mari care, din când în când, îşi schimbau culoarea. era singura care avea doi ochi şi singura
care mă privea, fix, profund, ca şi cum ar fi încercat să pătrundă prin mine, să fie una din acele păsări călătoare
prin trupul meu. după câte mi-am dat seama, recitalul meu a fost un succes, căci am văzut pe chipul lor calmul,
fericirea şi liniştea. o dată terminat concertul, a urmat acelaşi ritual al spălatului pe mâini. nimic nu se întâmplase,
nimic nu avea să se întâmple. m-am uitat în spate. scena nu mai era acolo; în locul ei crescuse un triunghi prin
care veneau şi plecau herghelii de cai galbeni. cea care mă privise se apropie de mine şi-mi puse în palmă un
ochi. „uite, acum o să vezi din nou”. „dar şi până acum am văzut” îi zisei. „nu. de acum o să vezi altceva”. îmi
puse ochiul în palmă şi dispăru prin triunghiul cel mare, deodată cu hergheliile de cai galbeni. în palma mea
sângera un ochi. şi atunci am ştiut. era ochiul tău. când am plecat, tu te uitai la mine numai dintr-o parte şi, de
câte ori vroiam să te privesc toată, te fereai, te întorceai într-o parte. „nu e decent să mă priveşti toată, îmi
spuneai, eu nu sunt toată, nu pot fi toată, căci nu am nume”. ochiul tău îmi privea chipul ca şi cum l-ar fi văzut
pentru prima oară şi m-am speriat groaznic la gândul că ochiul tău uitase de mine, la gândul că la întoarcere nu
aveai să mă mai recunoşti, tu îmi spusesei să îţi caut un nume, dar eu nu ştiam pe atunci că tu aveai nevoie de
mine. numele tău era pe buzele mele demult ca o floare de magnolie îmbobocită, numai că nu-l puteam pronunţa.
aveam să plec în curând din acel l o c. de acum nu va mai avea nimeni ce să îmi spună, de acum numai tu vei
putea să îmi spui ceva, orice, numai tu aveai să fii de acum încolo sămânţa viselor mele ploioase. „taci” mi-ai spus
când am intrat pe uşa casei noastre de piatră. „ştiu cum mă cheamă. de acum încolo o să pot bântui cu tine pe
străzi, căci am nume”. am deschis palma în care ţineam ochiul tău. tu l-ai privit ca şi cum ar fi fost un măr. „îmi
era dor să te privesc”, mi-ai spus. „mângâie-mă, căci de acum încolo voi putea fi numai a ta, de acum încolo am
un nume”. te priveam, era pentru prima dată când te priveam pe de-a întregul. ştiam că nu ştii cum mă cheamă,
dar eram fericit, căci îţi găsisem un nume.
aripa somnului
eram mai crud şi mai singular ca niciodată. eram pentru că eram, pentru că întâmplarea mă făcuse să mă
întâmplu acolo, atunci. privisem de atâtea ori orizonturi şi linii, înălţasem către zboruri privirea cu înţeles, dar fără
de sine; cineva îmi smulsese din coaste un strigăt, lăsându-mă mut când aveam nevoie de cuvinte. ajunsesem la
capătul dinspre frig al teritoriului, paşii mei sticloşi călcau pe alei largi de scoici moarte, la fiecare apăsare se
auzea în urmă o durere, o spargere marină, gemea drumul şi eu gemeam alături de paşii mei sticloşi. eram mai
departe de tine, dar mâna ta prelungă îmi apăsa umărul înroşindu-l. pe atunci tu plângeai în culori, dar dintre
toate cel mai mult îţi plăcea să plângi în culori. ne vorbisem de prea puţine ori ca să ne împiedicăm în cuvinte. pe
vremea când eu locuiam în tine, când încă nu mă trimisesei să te caut, îţi aduceam în fiecare seară pene de păsări
şi pere galbene şi zemoase pe care tu le mângâiai cu lacrima ta mătăsoasă, agăţându-le mai apoi de o funie
groasă ce dănţuia în mijlocul camerei noastre. era o funie groasă, crescută din tavan, aşa o găsisem când mă
mutasem în tine şi ţie îţi fusese frică să o tai, era un fel de cordon ombilical ce ne ţinea uniţi cu înaltul, „lasă, îmi
spuneai, o să vezi, o să prindă bine, o să agăţăm pe ea iluzii şi vise desprinse din mine, din tine.” pe atunci, purtai
pe tine numai piei de şarpe şi îmi era frig lângă tine, atât de frig, încât până la sărut îmi îngheţau buzele. în zilele
reci şi ploioase nu mă lăsai să ies, să bântui pe străzi, să dau ochii cu trecătorii, „mi-e frică, îmi spuneai, o să te
plouă, o să te plouă şi ploaia îţi va spăla mirosul de mine, o să te plouă şi o să te întorci mirosind a plânset de nor
şi, dacă tot e să miroşi a ceva, e mult mai bine să miroşi a lacrimă mătăsoasă din plânsul meu, căci eu sunt mult
mai aproape de tine decât norul de lacrimă.” viaţa noastră năştea cercuri, pătrate, drepte şi unghiuri, ne năştea
dureros şi unduitor dintr-un val aruncat la marginea mării. mâine să pleci, să te duci la capătul dinspre frig al
teritoriului, căci acum am nevoie de tine departe, aproapele mă ucide, mă doare, îmi arde fericirea. îmi vorbeai
din priviri, crescusei în mine un alt fel de foame, dintr-un alt fel de animal cu o alt fel de gură. sângerai la gândul
că depărtarea ne va ucide, dar nu se putea altfel şi amândoi ştiam asta. îmi pregătisei de seara cele de trebuinţă,
focul, aripa, urma unghiilor tale înfipte în carne, câteva pere galbene şi zemoase şi o bucată din funia noastră,
crescută în mijlocul camerei, „în caz că ţi-e frică, îmi spusesei, ştiu că nu-ţi va fi, dar aşa, să fie acolo, nu se ştie.”
adormisei lipită de funie, cu sânii zemoşi despărţiţi de cordonul ombilical al existenţei noastre, adormisei cu
gândul că, între înalt şi aproape, trebuie să existe un departe şi acela trebuie să fiu eu.
ajunsesem primul în teritoriu. scurtasem drumul întrebând din greşeală un orb. el ştia calea. „o să oboseşti
până acolo, îmi spusese, dar, o dată ajuns, nu o să mai simţi nimic din toate astea şi nici din celelalte.” pe umerii
mei se roteau de acum raze dintr-o lună clară şi îndepărtată, se năştea o hartă pe care aveam să o descifrez mai
târziu. muzica era pretutindeni aceeaşi, plină, rotundă, arzându-mi neliniştea şi teama, păşeam alături de mine pe
aleea de scoici, era ca şi cum m-aş fi cunoscut odată, demult, ca şi cum am fi fost doi, unul aici, altul lângă o
neştiută întâmplare.
îîn
nccrreem
meen
niitteellee aad
dâân
nccu
urrii
john st. mill
desert. vis cu portocale
exploratorii
al 7-lea continent
podurile din u_topia
breakfast on the beach
schema unui vis autentic
simboluri afective
epava nautilius
blitz
braque
orange
risipa de energie
era o lume imprevizibilă
convorbire cu borges
der morgen danach
aparenţe
rinocerii nu mai au memorie
definiţia pierderilor importante
însemnări dintr-o călătorie oarecare
semnal de alarmă
apariţia obişnuinţei
criza
importanţa marginală a umbrei
sămânţa dezastrului
insomnia cerberului
iubita îndepărtată
exploratorii
al 7-lea continent
simboluri afective
(poem în oglindă)
(parcă o văd. are nişte ochi mari şi violeţi. dacă te apropii de umerii ei miroase a liliac.)
pe poduri păşesc femeile dezbrăcate una dintre ele mă mângâie inconştientă
peste rotundul meu va ploua cu şoapte
voi vedea înlăuntru cu buricele degetelor reci
voi renunţa la aglomeraţia cărnii
cumva cumva voi ajunge să fiu piatră până la urmă
(oglindă în poem)
afective simboluri
epava nautilius
blitz
pe scenă
o tânără într-o lungă mantie cenuşie mimează gustul
îmbrăţişăm aerul cu buzele în el dansează prelungi fructe coapte
se aude alarma coborâm în adăposturile lugubre
cochetăm cu frica înveliţi în parfumul rece al tăcerilor
am putea face dragoste pe ascuns
dar ne desparte o cale ferată pe care se târăsc rotunde vagoane de sticlă
prin vitrine se derulează petreceri tumultoase expoziţii feminine ucigătoare
bărbaţii stau suspendaţi undeva între straturile dense par copleşiţi de importanţa evenimentelor
numai bătrânul fumător de pipă se plimbă relaxat prin vagoane
mai mută câte o piesă
e cel mai lung simultan pus la cale vreodată
(în fapt un simulacru neconvingător)
amplificăm suspansul coatele femeilor ţipă
mecanicul de locomotivă întinereşte dintr-o dată
acum îşi închipuie prima femeie din viaţa lui deschide firesc cu pionul
trage cu eleganţă sirena
ce putem face ne oprim sub podurile nude
pe deasupra plutesc înalte corăbii metalice la cârma lor alte femei flutură fericite din gene
dintre toate una fumează pipă
părul ei lung se târăşte pe umbrele asfinţitului arde mocnit
deliberăm
nu mai sunt prea multe de spus
braque
orange
risipa de energie
aud că mă cauţi.
după cum vezi sunt aici lâncezesc întins pe podele.
alături o cabină telefonică. am pierdut atâtea amănunte.
convorbire cu borges
când m-am născut un imens clopot de sticlă suspendat în pâcla târzie a toamnei
bătea nebuneşte deasupra clădirii spitalului
prin geamuri treceau colonii ţipătoare de frunze
într-o altă galaxie tu îmi aşteptai ţipătul într-o staţie de autobuz desfiiinţată
bătrânul flaşnetar îngâna ploaia se pregătea de moarte
priveam derularea dezastrelor dintr-un balon călător
eram derutat de toate acele femei revoltate se uitau la mine de jos îmi arătau pumnii
coseau dezbrăcate într-un lan de grâu
la o margine domnul van gogh îţi dăruia o mână proaspăt tăiată (treceai pe acolo întâmplător)
toate urmele profunde ale timpului sunt şterse
în urma noastră păşesc în tăcere ierbivore înfometate
e o împrejurare în care ne recunoaştem unul altuia crimele
pe o punte metalică un tânăr saltimbanc roteşte în palme bile de foc
e un timp al dezastrelor al îmbătrânirilor precoce
aparenţe
dar cu ce să mâncăm.
rinocerii nu mai au memorie spune biciclistul oprit la marginea drumului să-şi umfle o roată
semnal de alarmă
apariţia obişnuinţei
criza
sămânţa dezastrului
insomnia cerberului
iubita îndepărtată
mă prefăceam că nu ştiu
inventam o lume în podul palmelor
vertical
pe ascuns
având grijă de imaginea noastră răsturnată pe fundalul oglinzii
îi şopteam ah
ah ce bine eşti TU coaptă
ce bine că nu ai plecat încă în acea călătorie imaginară
alături de domnul verne şi alţii
prezumţia de nevinovăţie
d_o_r
travesti
incomensurabila confuzie
influenţe
pe dinafară o nălucă
ne mângâie somnul cu plete sălbatice
dimensiunea sentimentelor
animalul abstract
semne rătăcite
ţinta
arderi interioare
port O’kala
anatomia viselor
ccââttee cceevvaa d
deessp
prree sseeiissm
meellee n
neeeellu daattee şşii d
ucciid deessp
prree llu
uppttaa ccu nţţeellee ttu
u eesseen ullb
buurrii
după lungi lupte cu esenţele tulburi am ajuns la punctul în care tragediile sunt profund legate de ludic de coastele
tale pescuind liniştea.
uneori mă gândesc la mine ca la o mare adâncă
în care mâinile tale lungi şi osoase caută peşti rafinaţi
acum pot sta legat de tine prin venele multiple ale târziului
noi astăzi suntem în adâncul emoţiilor ca nişte iepuri pervertiţi într-o foame primară
•
aşa sunt esenţele coapte în pletele unei femei_fantomă în miezul cărnos al merelor sale eterne
există în toate lucrurile profunde o structură a înaltului la care se pot raporta uneori doar acele fiinţe pentru care
revelaţia nu reprezintă doar o stare ci însăşi esenţa unui anume fel de existenţă .
prin visul tău lung ca o funie de aer mâinile mele trasează mângâieri adânci