Mghigiusala

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare
MATEI GHIGIU
SALA DE AŞTEPTARE
Editura LiterNet
2006

Matei Ghigiu – SALA DE AŞTEPTARE Editura LiterNet, 2006
Redactor : Geta Rossier grossier@liternet.ro
Editor format .pdf Acrobat Reader : Iulia Cojocariu
Coperta şi ilustraţiile: © 2006 Ilinca Bernea
Text : © 2006 Matei Ghigiu

Toate drepturile rezervate autorului.
© 2006 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat Reader
Este permisă descărcarea liberă, cu titlu personal, a volumului în acest format.

Distribuirea gratuită a cărţii prin intermediul altor situri, modificarea sau comercializarea acestei versiuni fără acordul
prealabil, în scris, al Editurii LiterNet sunt interzise şi se pedepsesc conform legii privind drepturile de autor şi
drepturile conexe, în vigoare.
ISBN : 973-7893-56-5
Editura LiterNet, 2006

http://editura.liternet.ro | office@liternet.ro

CUPRINS
separarea umbrelor _______________________ 7 fără motiv ________________________________28

laşităţi primordiale __________________________ 8 penumbră cu ziduri şi ploi integrate ____________29
zei maşini şi ochelari de soare _________________ 9 esenţe ___________________________________30
emoţii procentuale _________________________ 10 invocaţie _________________________________31
deviaţie de la un unghi drept _________________ 11 lecţia de pian a tânărului jucător _______________33
visul teluric _______________________________ 12 limită ____________________________________34
cuba libre ________________________________ 13 poartă către tine ___________________________35
balada iluziilor deşarte ______________________ 14 dans _____________________________________36
cadru cu întâmplări şi cai de zahăr _____________ 15 structurile înaltului _______________________ 37
călătorie în ultimul tramvai ___________________ 16 mare_scoică_inorog_lună_val_corabie_înger _____ 38
jertfa centaurului __________________________ 17 tangir ____________________________________39
bal cu zei şi piane de sticlă ___________________ 18 sensul iluziei ______________________________40
epave ___________________________________ 19 heart_bang _______________________________41
iniţiatul __________________________________ 20 întâmplare adâncă __________________________42
închisori astrale ____________________________ 23 infrastructură ______________________________43
mantisa __________________________________ 24 centrul lucrurilor neîmplinite __________________44
astralis___________________________________ 25 die woche_________________________________46
gramofonul de sticlă ________________________ 26 să ţinem lucrurile simple _____________________47
o simplă victorie ___________________________ 27 ansamblu la limita amănuntelor _______________49

călătorie în adâncul teritoriului ________________ 50 legătura cu târziul __________________________81

vizionarium _______________________________ 53 vulnerabilul socotit ca atare___________________82
arealul deplinului___________________________ 54 ucigaşul de sunete __________________________83
trrrei ____________________________________ 55 tehnica absurdului __________________________84
călăuza __________________________________ 56 nocta ____________________________________85
non_sens _________________________________ 57 eleganţa de a spune nu ______________________86
cutremur _________________________________ 58 tabu _____________________________________87
nici urmă de eroi ___________________________ 59 alternativă ________________________________88
sub umbre încinse __________________________ 61 şapteritate ________________________________89
marea schimbare __________________________ 62 taina elementară ___________________________90
nevoia de spaţiu ___________________________ 63 avangardă ________________________________91
de fericire ________________________________ 65 senzaţia de vag ____________________________92
trei poeme onirice __________________________ 66 conştiinţa înfrângerii ________________________93
importanţa simţurilor _______________________ 69 îndepărtatele adâncuri _______________________94
nocta__________________________________ 70 itinerariu _________________________________95
pierderea inocenţei _________________________ 71 administrarea haosului ______________________96
pierderea inocenţei _________________________ 72 noctalgie _________________________________97
pianul_fântână ____________________________ 73 aripile noctei ____________________________ 99
inside journey _____________________________ 74 aripa visului ______________________________100
secvenţa din teritoriu _______________________ 76 aripa numelui _____________________________103
dare de seamă ____________________________ 77 aripa somnului ____________________________106
sala de aşteptare___________________________ 79 încremenitele adâncuri ___________________ 108
labirintul primordial_________________________ 80 john st. mill ______________________________110

desert. vis cu portocale. ____________________ 111 sămânţa dezastrului _______________________138

exploratorii ______________________________ 112 insomnia cerberului ________________________139
al 7-lea continent _________________________ 113 iubita îndepărtată _________________________140
podurile din u_topia _______________________ 114 toate erau ca o umbră ______________________141
breakfast on the beach _____________________ 115 memoria domnului verne____________________142
schema unui vis autentic ___________________ 116 vertical __________________________________143
simboluri afective _________________________ 117 prezumţia de nevinovăţie ___________________146
epava nautilius ___________________________ 119 d_o_r ___________________________________147
blitz ____________________________________ 120 travesti__________________________________148
braque __________________________________ 121 incomensurabila confuzie____________________150
orange __________________________________ 123 influenţe_________________________________151
risipa de energie __________________________ 124 dimensiunea sentimentelor __________________152
era o lume imprevizibilă ____________________ 126 animalul abstract __________________________153
convorbire cu borges_______________________ 127 semne rătăcite ____________________________154
der morgen danach ________________________ 128 ţinta ____________________________________155
aparenţe ________________________________ 129 unul câte altul ____________________________156
rinocerii nu mai au memorie _________________ 130 arderi interioare ___________________________157
definiţia pierderilor importante _______________ 131 d.h. & frieda ______________________________158
însemnări dintr-o călătorie oarecare ___________ 132 port O’kala _______________________________159
semnal de alarmă _________________________ 133 anatomia viselor __________________________160
apariţia obişnuinţei ________________________ 134 câte ceva despre seismele neelucidate şi despre
criza____________________________________ 135
lupta cu esenţele tulburi __________________ 161
importanţa marginală a umbrei ______________ 137

sseep
paarraarreeaa u
ummb
brreelloorr
laşităţi primordiale
zei maşini şi ochelari de soare
emoţii procentuale
deviaţie de la un unghi drept
visul teluric
cuba libre
balada iluziilor deşarte
cadru cu întâmplări şi cai de zahăr
călătorie în ultimul tramvai
jertfa centaurului
bal cu zei şi piane de sticlă
epave
iniţiatul
închisori astrale
mantisa
astralis
gramofonul de sticlă
o simplă victorie
fără motiv
penumbră cu ziduri şi ploi integrate
esenţe
invocaţie
lecţia de pian a tânărului jucător
limită
poartă către tine
dans

laşităţi primordiale
stăteam pe o margine un orb se hrănea cu imagini

mai daţi-mi ne ruga şi noi îi dădeam
rotundul era fabricat din cai morţi cu ochii scoşi din orbite şi agăţaţi în fire de iarbă
uram de prea multă singurătate stăteam liniştiţi şi ghiceam în palmă trecutul
restul ne era cunoscut
orbul plângea resemnat
mai daţi-mi ne ruga şi noi îi dădeam
din sânge se păstrase doar amintirea culorii scurse din tăcuţii eroi
stăteam pe colţul ultimei pietre un orb ne arăta drumul
pe aici ne îndemna pe aici
împleteam o funie groasă pe care o înfăşuram straşnic în jurul gleznelor
o să ne ţină spuneai
o să vă ţină ne îmbărbăta orbul
stăteam pe o margine a unui abis îndepărtat

ne ţineam de urât urându-ne căci nu mai era nimeni în afara noastră
până şi orbul trecuse în partea cealaltă.

zei maşini şi ochelari de soare
dragă domnule poe
sper că nu vă deranjez
sper că vă mai aduceţi aminte de mine
ţineam între palme hergheliile întunericului

zeii beţi hotărâseră că ziua aceea ploioasă era destinată invidiilor colective
pe cer navigau triste zeppeline cu motoarele în paragină
ultima colecţie de toamnă îşi afişa pe caldarâm paşii
într-o inexplicabilă şi nedefinită stare de confuzie
doamne cu stele înfipte în umeri
doamne cu buzele pline de struguri
glezne cu tocuri de aer subtile şabloane de pulpe genunchi bătuţi în safire
ascundeam între pleoape privirile
dragă domnule poe
mă copleşea o teamă fără nume
era pentru prima oară când corbul apărea în public
şi eu nepregătit ţineam între palme sămânţa dezastrului.
în rest nimic nou dragă domnule poe.

doar zei maşini şi ochelari de soare

emoţii procentuale
o jumătate a răsăritului rămăsese în urmă se înnoptase între umerii tăi

pe spate ne luceau pieile noi de şerpi veninoşi
tu îţi doreai o aripă dar nu se putea
ne îndreptam obosiţi către început ne miroseau a hoit tăcerile
ne rugam să nu plouă căci ploaia ne-ar fi spălat trecutul
ne rugam
să găsim piatra
sau măcar semnul
sau măcar poarta
mi-ar fi plăcut să trecem lipiţi umăr lângă umăr pe lângă
dar cineva uitase să lase vreo urmă
va trebui să aşteptăm aici răsăritul striviţi cu palmele de cealaltă jumătate
dacă ţie nu-ţi pasă nu-mi pasă nici mie

deviaţie de la un unghi drept
încearcă să gândeşti în linii

obiectele plenare sunt curbate în tine
ca nişte păsări chircite la graniţa frigului
de altfel nu mai e mult până la funia eşafodului
alergăm e o cursă fără obstacole ne scârţâie muşchii
cineva îşi pierde sângele renunţă
în dreptul liniei de sosire o femeie mai mult verde
mai mult albastră
sugem din sânul ei de zahăr lapte fierbinte
formele definite au o înţelepciune aparte
semnele nu
până la tine se prelungesc în ecouri cuvintele
şicedacă şiiceedaacăă şiiiceeedaaacăăă
şidecenu şiideeceenuu şiiideeeceeenuuu

visul teluric
închipuie-ţi
dacă am fi nişte miei am putea fi inocenţi până la tăiere până la sângele cald
până la firul de iarbă pe care l-am smulge din pieptul sticlos al pământului
prin oglinzi te-aş zări întinzându-ţi în spatele ploii oasele
depărtare mi-ai fi şi pumnal
aminteşte-ţi
sila cu care mă refugiasem în grote să mâzgălesc linii şi cerbi
să-ţi recompun din adâncuri un paradis paralel niciodată firesc
în teama ta dezvelisei frunza de verde îngheţasei în pasăre zborul
pe deasupra
pe dedesubt
se roteau vise învelite în pânză
revino-ţi lasă-ţi veşnicia la uşă învaţă să pipăi cuvântul cu buzele
te uram
tu mă apăsai în jos
am putea trăi şi acolo.

cuba libre
acum vom putea sucomba liniştiţi într-o stare de veghe perpetuă

vom spăla sângele cu lacrimi vom scrie pe ziduri cu oase viva el cuba libre
auzeam focuri de arme
auzeam plânsul schilozilor
maşinile în flăcări decolau luminând cerul prin farurile sparte
dar de acum încolo ce va fi întreba ortega ghidul nostru
căci nimic nu mai e imposibil
de acum încolo toate porţile zac în nisip doborâte de zbaterea acestei istorii precare
şi nici timpul
şi nici revolta
şi nici noi nu suntem altceva decât o întâmplare un posibil răspuns la nimic
poate că mai există umbre
poate că pe strada libertadores petrecerea e în toi dar acolo nu mai poate ajunge nimeni
auzeam cum se surpă zidul dinspre nord un cal alb mi se arătase cu un erou în şa
va mai fi ceva vom fi liberi întreba ortega sorbind din cafea

balada iluziilor deşarte
degenerase noaptea
într-o lacrimă dospită sub respiraţia deşartă a întunericului

navigatorii nu mai găseau drumul înapoi
la capătul de plumb al misterului cineva pescuia cu tâmpla
nu eram nici eu nu erai nici tu pe atunci
silabiseam amândoi într-o scoică versuri mirobolante şi decrepite
ce vezi tu acum e doar o umbră a mâinilor mele înfăşurate peste trupul dorinţei
şi lor le era teamă de singurătate
mi-au spus când s-au dărâmat podurile din cauza nefericirilor colective
mi-au spus: şi nouă ne e teamă oricât am fi de vânători
în mine creşteau tigrii disperării între două rafale de vânt cădeau răpuse clipele
de dangătul singurătăţii de atâta aşteptare
sufletul meu degenerase şi lor le era teamă de arbitrariu
mi-au spus când i-am întâlnit pe podul iluziei
bă ţie o să-ţi fie şi mai teamă
tu nu eşti vânător nu ai stofă materialul nu e bun
tu eşti doar un vis cu mâini
nu visător ci vis
tu eşti doar o aşteptare a ei o singurătate fără număr.
nu vezi cum se dărâmă podurile din cauza nefericirilor colective?

cadru cu întâmplări şi cai de zahăr
am alunecat între două laturi ale aceluiaşi abis

tâmpla mea sprijinea resemnată aerul întâmplării
mă năşteam încă o dată
coatele mele julite se rostogoleau peste ochii închişi ai pescarului nebun
la capătul undiţei se zbătea neputincios viitorul
oh petite enfant uneori plânsul tău e legat indisolubil
de măreţia gheţarilor scurşi între două raze plăpânde de soare
tâmpla mea ucigaşă dezintegra meteoriţi rătăciţi
caii de zahăr nechezau isteric la umbra macilor uriaşi
câmpia de aluminiu crăpase de ciudă se deschisese înspre un ceva cu adâncuri
înspre un abis cu oasele trosnite într-o singură linişte barbară
mă năşteam încă o dată
mă năşteam o dată cu zeii de plastic ai suburbiilor multicolore
învelite în abţibilduri şi reclame stufoase
dintr-o eroare genetică ochii mei păşteau cu dinţi de lapte pe umărul verde al asfinţitului
învăţam în sfârşit să mă bucur
învăţam să mă rog la mine
cu teama scufundătorului norocos care descoperise atlantida din prima încercare.

călătorie în ultimul tramvai
înţelegeam mai presus de cuvinte.
cineva decupase ostentativ o bucată din zidul de lacrimi al lunii

de durere oasele nopţii se frângeau pe rând într-o linişte mortuară nicicând bănuită
armonia lucrurilor care altădată ne făceau fericiţi e acum doar un val infect şi debusolat
lingând dement nisipul ultimei plaje libere de sunete
într-o bună zi cineva va realiza că finalul e aproape şi va dori să ardă cerul
să-l zugrăvească neîndemânatic şi grăbit în culori incerte
vom împărţi de nevoie aceeaşi latitudine a tăcerii
te grăbeai şi eu încurcam inexplicabil timpurile
istoria îşi viola crispată eroii dintr-un prezent resemnat prea devreme
îmi propuneai să locuim cu chirie la capătul dinspre veşnicie al clipei prezentul e un rocker ras în cap îmi şopteai
şi eu împărţeam disperat neputinţele la iluzii
înţelegeam mai presus de cuvinte.
maşinile demente conduceau singure pe autostradă

cineva lăsase privirea colectivă fixată pe frânghia spânzuratului
prin sticla televizoarelor suspectul de serviciu derula nostalgic finalul filmului tău preferat.

jertfa centaurului
dacă ai fi fost mai cuminte ai fi putut fi nimicul meu preţios

agăţat la gât pe post de prim talisman feritor de colţii de jar ai fiarei înfometate de sânge
dacă ai fi fost mai vinovată ai fi putut fi marea tragedie a mâinilor mele văduvite de degete
a mâinilor mele marine şi albastre curgând mângâieri furioase şi triste
dacă ai fi vrut ai fi înţeles că umbra mea nu plânge ci zboară
cu o singură aripă spre un singur înalt
în care se petrec între ele însele timpurile
cu bătăile cadenţate dinspre clopot înspre liniştea ultimei secunde prăvălite absurd
peste marginea dinspre care tu începusei odată să-mi plângi tăcerea.

bal cu zei şi piane de sticlă
am visat că erai o sălbăticiune ciudată

un înger al crimelor mele întâmplătoare
un sol venit de departe fără nici o veste
am visat întâmplări cu pielea ta
pe care erau desenate în roşu şi negru hărţile complicate ale durerii
nu aveai motive să mă urăşti nu aveam motive să te invoc
ascundeam în spatele umbrei un chip cu aripile crescute din ochi
alergam cu tălpile goale pe urmele visului
plângeam împreună cu aceleaşi lacrimi vomitam emoţionaţi aceleaşi cuvinte
tu la un capăt al visului eu la un somn de privirile tale
dormeau între noi orologiile şi caii de sare
am visat că erai moartea ultimei ore
un criminal inutil al buzelor mele sângerânde
un animal puternic şi ciudat
am visat amăgiri cu mâinile tale învelite în inele de gheaţă
nu ştiam pe atunci că tu eşti alesul zgâriam cu unghiile semne incerte
pe armura pătată de sânge a eroilor învinşi în ultima bătălie a sorţii
mimam împreună un dans fantomatic
glonţul străbătea impasibil carnea
înconjuraţi de paji şi balerine
ne îmbătam încet cu sângele din vene
şi ne imaginam pentru o clipă
că suntem invitaţi la balul cu zei şi piane de sticlă

epave
timpul crăpase cu orele sparte

mecanismele ruginite ale orologiilor comiteau stări de veghe
naşterea se întâmpla în afara zborului
ne delectam cu sângele proaspăt al întâmplărilor
tu erai o frunză răscoaptă eu eram un copac alergând
respiram de bună voie tăceri ancestrale
orbul ghicea catastrofe în palma rigidă a mortului
nu va fi să fie niciodată îmi spuneai dezarmată
uite armele noastre au gloanţe de aer prin care lupii dansează frivol
misterul îşi dezvelea cu supleţe candoarea
ne transformam în spirale şi linii
tu erai paralela inimii mele de sticlă eu eram curba ochiului tău crud despicam resemnaţi în felii cercul de foc în
care crescuseră odată demult puii frigului
înveliţi în cioburi de gheaţă învăţam să plângem să ne rugăm să cerşim măreţia
nu va fi să fie niciodată îmi spuneai resemnată
învăţam amândoi să mimăm risipirea

iniţiatul
ne pierdeam prin labirintul hazardului

în aşteptarea unei surprize absolute improvizam săruturi imaginare
mângâierile se deformau în gesturi primare
îmbătrâneam pe rând unul lângă celălalt cu tăcerea lipită de ultimul sunet
îmbătrâneam împreună pândind resemnaţi umbra aceleiaşi fiare
inventam noi strategii pregăteam o ultimă evadare
călăii îşi îmbrăţişau obosiţi victimele
să ne rugăm împreună spuneau ei
să ne rugăm
să ne rugăm
spuneau viitoarele victime
urmăream firul gros al suferinţei priveam zâmbind caii de piatră fremătând în furtună
abuzam de slăbiciunea comună a rugurilor aprinse a torţelor dezvelind în lumină calea
eroii morţi ruginiseră cu pietrele în mâini
să ne aruncăm
să ne aruncăm împreună spuneau ei
să ne aruncăm
să ne aruncăm
spuneau viitorii eroi
visam în culori degradante împleteam poduri de sticlă pe umerii zilei
invocam cu umilinţă un dezastru o stare de asediu
o nelinişte perpetuă din care să putem ieşi în sfârşit învinşi nu învingători
să plângem
să plângem împreună cu eroii
de ce nu
de ce nu
să ne plângem

să ne plângem
să ne plângem rotulele tocite în multiple îngenuncheri laşe
să ne plângem gândurile frânte dinlăuntru înainte de zbor
să ne plângem plânsul
să ne plângem devremele
şoptea viitorul cugetător
un fluviu se naşte din sângele clipei eternul apune subit

între o mie de nepăsări se ascunde o apăsare
dintre o mie de zei unul e muritor
liniştea mângâie fruntea orbului
labirintul hazardului
e un os
gol.


închisori astrale
alergam cu scările în spinare

timpul îşi lingea greoi orele bolnave
ne făceam vinovaţi de culori de dorinţe absurde
ne lăsam înjunghiaţi pe la spate mimam debusolaţi o stare de fericire precară
mâna mea retezată din cotul osos era mâna ta retezată din cotul osos
aşteptam disperaţi cu plânsul închis între ploi un semnal
zborul se furişa în pasărea-animal
suntem o simplă iluzie neîmplinită îmi spuneai uite zeii îşi cer răsplata
zeii îşi cer raţia de sânge şi noi desfiguraţii utopici nu mai avem rezerve de sânge
nu mai avem nici măcar mirări
nici măcar răspunsuri nu-i aşa
mă voi chema pe un alt nume cu un alt strigăt
voi fi eu întâiul damnat îmi voi sări singur la beregată şi asta cu mult înainte
crima se va împlini în răcoarea nopţii în linişte fără nici un martor
va sângera peste urlet umbra
visul meu negru va fi somnul tău crud
moartea mea prelungă va fi visul tău negru
ucigaşi libertini vom plăti mită aceleiaşi clipe
vom dansa cu scările în spinare
vom visa c-am deschis porţile închisorii astrale

mantisa
împrumută-mi un orizont imaginar o culoare nedefinită o umilinţă comună

roagă-te pentru ochiul meu visător pentru ochiul meu trist
prin care dansează caii de abanos
împarte-mă în oase frânte sub greutatea dezastrului cotidian
poate ne va fi mai bine aşa poate ne va fi mai sigur
poate numai aşa vom putea fi împreună
în acelaşi timp
în aceeaşi stare
în aceeaşi sală de dans
mimând nostalgia pe mişcările lascive ale aceluiaşi tango
îneacă-mă sub ploile fericirii îmbracă-mă în pielea tigrului mort alege-mi un surâs oarecare
pe care să-l pot purta resemnat pe care să-l pot imprima pe umerii lunii
poate ne va fi mai altfel poate ne va fi mai simplu aşa
înjunghiaţi între coaste cu pumnale reci de piatră
poate numai aşa vom putea fi amândoi
o singură umbră
un singur sfârşit
o simplă mare infinită durere
un cuplu de piatră lăcrimând indecent

astralis
semănam pe câmpii de metal seminţele clipei

mâna mea lungă muşca împlinită pământul
curgea laptele crud mineral curgea aripa peste zborul înalt al pasărei
semănam atât de bine cu zeul durerii
încât femeile cu ochii îndoliaţi îmi puneau la picioare flori ofilite
lacrimi
blesteme
unghii tăiate din carne
pe umărul meu crescuse un ochi de şoim dintr-un os roditor
ca să văd trebuia să-mi aplec umărul
să-l rotesc
să-l răstorn
ca să văd trebuia să am văz
dar văz nu aveam eu ci umărul meu ochios
eu eram doar un orb silitor eu eram visător pe atunci visător de vise
visul meu era să am un ochi de şoim pe un umăr
să semăn cu lacrima ta proaspăt rătăcită să am o turmă de tigri ierbivori
să cresc clipe subţiri şi înalte pe coastele tale curbate sub nori

gramofonul de sticlă
alergam pe poduri îmbrăcaţi în tristeţi multicolore eram doi gri negri cu umeri verzi
tu aşteptai tramvaiul deşi pe acolo nu trecea niciodată nimic
nici măcar şinele nu erau construite
deşi pe acolo nu plângea niciodată nimeni
nici măcar semnele nu erau clare
aşteptai să-ţi crească din coaste îngeri rotunzi şi osoşi
pe care să-i chemi
pe care să-i întrebi
la care să te rogi
din mare se scurgea un vuiet adânc
un fel de rugăciune corală din care distingeam doar solo-ul fără partitură al organitului
ascultam încordaţi se simţea curgerea sângelui prin vene
pe sub valuri treceau nevăzute corăbii de sticlă
mateloţii cârmeau în adânc
se zămisleau în osul scoicii enigme bizare
orbul se îndrepta înspre sunet cu pianul în spate
ne dureau toate trădările ne aşteptam resemnaţi verdictul
alergam înaintea începutului fără să ştim
eram doi tigri muţi cu ochi în loc de gheare
eram doi şi asta era esenţial
căci frica de solitudine ne absolvise de o vină eternă
alergam
doi
pe un singur de înger

o simplă victorie
eram din ce în ce mai puţini din ce în ce mai nesiguri

cu fiecare bob de clepsidră se mai scurgea dintre noi unul
până când puteam să ne numărăm pe degetele unei singure mâini
să ne ţinem minte numele să ne împărţim unul altuia frânturi de tristeţe
până la urmă aşa puţini cum suntem va trebui să ne răspândim
unul acolo altul într-o altă direcţie
până la urmă va trebui să rămână doar unul
şi va fi o singură întrebare şi ne va trebui un singur răspuns
altfel toată jertfa noastră va fi zadarnică
eram din ce în ce mai laşi din ce în ce mai singuri
înainte nu se zărea nimic înapoi se înălţa zidul
de-a lungul lui uşile prin care intrau şi ieşeau în continuu unii şi alţii
cineva ne alesese la întâmplare dar dintre noi toţi numai unul era cu adevărat folositor
eram din ce în ce mai bătrâni din ce în ce mai bolnavi
nu mai eram mulţi dar nu mai ştiam căci uitasem să numărăm să ne strigăm pe nume
din coate ne crescuseră alte oase de care ne sprijineam nesiguri
călcam încet căci era o singură cale restul erau intersecţii
încă eram şi asta era important

fără motiv
iubeam nevăzuţi la capătul dinspre întuneric al lumii

era pentru ultima oară când se putea
mă copleşeau emoţii de marinar în preajma rochiţei tale cu vapoare plângeam râdeam mă căiam oh mein got ich
liebe dich meine damme
vegetam cu genele lipite de ţărm
pe plaja insulelor marianne
mă pierdeam în ecouri aşteptând liniştea
cineva inventase un urlet prelung pe care îl repeta la nesfârşit în diverse game
eram sfâşiat între două ziduri de oase orchestra plutea pe o mare îndepărtată
dar sunetul răzbătea în adâncuri
dar sunetul răzbătea din adâncul balenei
suflătorii erau acolo îmbrăcaţi de gală
c’est la dernière fois n’est-ce pas ?

penumbră cu ziduri şi ploi integrate
te voi aştepta resemnat la capătul oaselor

te voi aştepta pe ultima banchiză de gheaţă a polului nord
alături de ursul polar împuşcat din vreme
te voi aştepta ca pe o ultimă umbră ca pe un ultim trofeu
ca pe o piatră căzută din cosmos pe spatele curbat al elefantului alb
somnul va ronţăi visele va căsca în amurg va scuipa dinţii celeilalte amante
peste umerii nisipoşi ai deşertului în zori va creşte de unul singur o jumătate de zid
o jumătate de zid singur la umbra căruia mai târziu mult mai târziu
cei rămaşi se vor aduna să plângă
13_14_15 vor număra resemnaţi marginile începutului
vor sădi acolo minute lungi şi obositoare
căci nu vor mai avea aşteptări ci numai iluzii
numai eu
numai eu îmbrăcat în valuri te voi aştepta zbuciumat
numai eu
numai eu îmbrăcat în pielea ta de şopârlă tânără
te voi aştepta să-mi naşti de sub pietre pui de stele şerpoase
13_14_15 vom număra împreună

esenţe
pe atunci ne trebuia un început

singurătatea îmbrăcată în alb se plimba fericită pe poduri
eu eram o câmpie îndepărtată respirând dimineţile prin fire de iarbă
îţi scriam pe braţe cuvinte lungi şi obositoare
pe atunci îmi trebuia o rană din care să torn peste umerii tăi sângele dorinţei
semnele erau încă neştiute
eu eram o lumină ţipătoare acoperită de pleoapa unui ochi albastru
îţi scrijeleam pe tâmple zboruri fecunde şi imaginare
eroii pierdeau bătălie după bătălie
războaiele se prelungeau peste coloana ta vertebrală
eu îmi lipeam urechea de coastele tale
să-ţi ascult cavaleria viselor foşnind peste oasele rupte nimicuri ovale
pe atunci ţie îţi trebuia o linie dreaptă o linie lungă şi dreaptă o linie lungă zveltă şi dreaptă
îmi desenai în palme amăgiri bizare cercuri lacrimi pietre câteva neştiute animale
o să fie ceva îmi spuneai
o să poţi privi din spatele orizontului luna ta proprie şi personală
o să ai atât de mult timp şi atât de puţine vise
pe atunci ne trebuia un sfârşit
eu eram un nor dansând pe o coastă
tu erai o ploaie rară când rece când albastră
îmi uitasem la tine între pleoape plânsul

pe atunci doar atât trebuia.

invocaţie
invocam dezarmat o stare de luptă un număr creştea în mine speranţe bizare

până la urmă clopotul îşi va revărsa din cupolă plânsul
va fi o singură bătaie
universul se va disloca dintre stele
se va scurge prin ploi sângerii timpul gravid de iluzii
vor adormi de teamă ochii paznicului
vor evada de pe buzele nopţii cuvintele
vor rosti nume
rugăciuni
incantaţii
pasăre_piatră
ce zboară o dată
cerc în săgeată
o curbă o dreaptă
vom vâna undeva în apus vom hăitui cu colţi de fiară secundele

vom ucide cu poftă vom perpetua liniştiţi suferinţa
între fatalitate şi mister numărul se va împărţi la sine
foamea va lovi năprasnic pe unul apoi pe altul
ne vom vâna undeva într-un loc sigur
vom invoca resemnaţi disperarea
ultimul va rămâne în genunchi să aducă peste ziduri uitarea
şi nu va mai fi nici o luptă


lecţia de pian a tânărului jucător
de acum ne aşteaptă o nouă deznădejde un cal argintiu cocoşat de amintiri vegetale

se frânge în zid laşitatea se sparge în clopot cântecul visul devine o rugăciune
undeva în adâncul somnului se scriu cuvinte cu litere moarte
altădată puteam să plângem între două suferinţe teama năştea fericiri arbitrare
eram eroii cailor noştri de piatră orbii ne aduceau apă în căuşul palmelor
altădată ne permiteam laşităţi comune dormeam unul cu umărul pe umilinţa celuilalt
dintre noi se ridica din când în când câte unul
dintre noi cineva păşea în zori peste linia orizontului
învăţam să număr scurgerea lacrimei sângele ne aştepta şiroind bătaia
de aripă
de pleoapă
de inimă caldă
aveam un singur ochi
fiecare privea prin el înspre aceeaşi zare dar toţi povesteau apoi altceva
învăţam nume de stele învăţam să cădem dinspre un înalt înspre zbor
prăbuşeam ploile
îmi amintesc
cum schimbam culori cum cântam un cântec cum ne strigam resemnaţi pe acelaşi nume
undeva îmi spuneai deznădăjduită ne aşteaptă o ploaie albă
prin care alergăm purtând în fiecare zi câte un nume
tu mă strigai
eu îţi răspundeam cu un strigăt al tău
între noi creştea resemnat un ultim zid
mâine îi vom da un alt nume.

limită
nu eram pe atunci decât o umbră firavă un clopot mut ascuns între două margini
din jos se căţărau înspre mine sunete neştiute
făceam reverenţe unor pietre unor colţi de fiară veneam dinspre o culoare
(cu un umăr rotund. cineva aşezase pe el ploaia)
din sus se scurgeau alte lucruri
nu eram pe atunci decât o formă răvăşită
o iluzie a unui punct geometric prin care fremătau şerpi nisipoşi
nu ştiu cine îmi arătase un fir lung şi subţire pe care se odihneau palmele unei mâini
de durere începeam să mă caţăr ascundeam semnele
nu eram mai mult decât o simplă întâmplare
şi cu toate astea supus unei împliniri oarecare învăţam ochiul să plângă
nici mai mult

nici mai puţin

poartă către tine
am avut ghinion m-am născut sub un semn strâmb

înţelesurile se rostogoleau între ele îi eram drag cuiva
un flaut înfiora singurătatea nisipului ţineam pe genunchi o femeie
murise demult era rece îmi era frig mă lipeam cu ridurile de sângele ei
pe poduri treceau camioane încărcate cu ploi printre ele o ambulanţă în care mai trăia cineva
am avut şi o iubită odată eu îi spuneam iubito ea îmi spunea pe nume
(oricum nu era numele meu)
între lecţia de pian şi cea de spadă alesesem un bob de strugure
îi umezeam cu el buzele arse de tăcere
ea-mi picta pe atunci zei carnivori pe o coastă
alteori am avut un şir lung de linii n-am ştiut ce să fac le-am dat prietenilor
ei sunt acum departe sunt verzi mă privesc prin lupe de fum
am rămas cu o mână îndoită din oase
ard liniştit lângă umărul unui înger nebun

dans
într-un târziu îmi foşneau peste oase mistere îngălbenite

se făcea că avusesem O femeie o legasem cu scoici de valuri
o priveam prin ochii unui peşte străveziu
la vremea când ploile se opreau aşteptând desăvârşirea
în palmă mi se zbătea un ceas cu o oră anume cred că era înainte
întunericul trecea graniţa uitării
ea avea un nume numai al ei îl aveam scris undeva pe genunchi nu îndrăzneam să o strig
preferam să-i despic venele cu oase de peşte
până mâine mai e doar un cerc de melc
va fi duminică în casa noastră de iarbă
ne vom spăla pe mâini vom îmbrăca haine curate
vom citi împreună ziarul
într-un târziu vom zări în amurg
printre cioburi de sticlă şi focuri arzând fioroase
calul de mare pe mal alergând
fugărind cu copite de sticlă fecioare fricoase

ssttrru
uccttu
urriillee îîn
naallttu
ullu
uii
mare_scoică_inorog_lună_val_corabie_înger
tangir
sensul iluziei
heart_bang
întâmplare adâncă
infrastructură
centrul lucrurilor neîmplinite
die woche
să ţinem lucrurile simple
ansamblu la limita amănuntelor
călătorie în adâncul teritoriului
vizionarium
arealul deplinului
trrrei
călăuza
non_sens
cutremur
nici urmă de eroi
sub umbre încinse
marea schimbare
nevoia de spaţiu
de fericire
trei poeme onirice
importanţa simţurilor

mare_scoică_inorog_lună_val_corabie_înger
singura mea vină este în lucrurile neîmplinite

îmblânzitorul de zebre şi-a pierdut curajul
acum dresează mici animale gândaci libelule şi altele
nu avem nici o scuză nici unul nici altul
când eram dincolo profesoara de pian îşi uita intenţionat buzele pe umărul meu tânăr
greşeam notele îi muşcam ruşinat sânul îmi era clar că nu aveam să fiu niciodată pianist
dar nici pasăre
dar nici broască ţestoasă
şi mai târziu când treceam vântul prin ochii potcoavelor (nu mai eram dincolo)
o femeie prin care vedeam fremătând vise de ciocolată
îmi făcea cu ochiul mă lua de mână îmi împletea umerii cu pielea ei albă
nu ai tu treabă cu ritualurile gândeşte-te la cei care nu mai sunt
la dezamăgirile roţilor sătule de frumuseţea formei
fumează o ţigară bea ceva detaşează-te de aspectele interioare
undeva un autobuz cu pasagerii în flăcări opreşte în staţie urcă un orb îşi aprinde o mână
mă furişam în umbra marilor ziduri
ţie îţi era bine în blana de panteră era cald erai caldă
îţi miroseau sânii a fiară însângerată
într-un manej o pasăre rară îşi dezveleşte zborul

peste tâmpla mea cade visul îmblânzitorului de zebre
ca o scuză pe marginea lucrurilor

tangir
corăbiile începeau să moară încet în pânze băteau iernile grase şi albe

ne ascundeam în spatele matelotului
cârmea liniştit îngheţase cu mâna pe osia timpului
nu există o ordine a revelaţiei aşa cum nu există nici o ordine a obiectelor
bunăoară bărbaţii care îşi duc femeile în locuri din astea gen eiffel sau empire state building
au un handicap emoţional înfiorător
eu aş duce o femeie să-i arăt firul de iarbă
i-aş lipi urechea de pământ să-i înveţe coacerea
aş duce o femeie în închisoarea prin gratiile căreia casanova a privit pentru ultima oară apusul
aş duce o femeie în deşert sau la pol acolo e măreţia
aş iubi-o în cortul din piei de şarpe şi pânză
am aprinde împreună cele o mie de lumânări ale trecutului
soarele ar cădea ca o bilă roşie la marginea orizontului
am plânge în roşu am depozita vise i-aş dărui zilnic câte un nume
ea m-ar desface în bucăţi s-ar îmbăia în sângele meu cald
în noi s-ar naşte o pasăre cu zborul de gardă la porţile aerului
o să încerc zadarnic să mă vindec de tine
să nu ucidem acum paradisul îmi şopteşti
şi-mi aprinzi păsări la capătul podului să nu-mi rătăcesc amăgirile

sensul iluziei
până la lucruri mă împiedicam de sensul iluziei

un toreador surprins într-o moarte firească
îşi destăinuia frica întins pe balustrada de zahăr a unui greabăn oarecare
supremaţia depărtării sălăşluia în marginea urât mirositoare a aproapelui
(dar ce vreţi nu există perfecţiune)
într-o altă sferă se năşteau sunete joase
ce cumva poate fi cineva dacă visul
îi trece mai sus de somn
de acolo se văd toate oraşele prin care a trecut nebunul înfăşurat în melci
şi ce să-ţi mai spun acum când în furnalele nopţii zămislesc funii de stele
poate mai treci pe aici
poate pântecul tău va coace odată un zeu
îmbrăcat în cămaşa de pânză a bunicului meu mort

heart_bang
prin orele reci trec într-un echilibru precar somnambuli deghizaţi

uneori sunt galbeni uneori sunt pali alteori le
mocnesc pe umeri flăcări oarecare
o linişte nicicând bănuită o mare mirare
mângâie urma zborului
gâdele îşi şterge prelung securea
în unele lucruri se perpetuează o curăţenie
platonică
(aici unii vor vedea o balerină înţepenită în
adâncul unui dans)
ne-am scufundat demult în subsoluri sticloase
în hala infectă a misterelor de lut
aici totul e prăfuit de amintiri insalubre
ceasurile melcilor au adormit într-o oră
secundară
neimportante acum sunt doar iluziile spălate
de valuri bolnave trezite de strigătul nostru
crud
o să te pierd prin turnul de ceaţă al viselor
o să repet la nesfârşit acelaşi cântec
şi nu voi mai şti să găsesc
piatra
temelia
imaginea ta spânzurându-mi în retină
ca o urmă firavă a ultimei nebunii permise

întâmplare adâncă
se înnopta sub bolţile timpului

în depărtare doi cavaleri vânau resemnaţi orizontul
din mâna ta curgeau mângâieri rare
eram pe aproape atunci
aproape că învăţasem să plâng şi fata aceea de platină
învelită în şoaptele iubitului mort într-o împrejurare anume
purta la gât lacrima mea
într-un timp îmi luasem obiceiul să curbez nostalgii
strâmbam din nas ziceam puah
şi în palmele mele de ceară dormeau cirezi de lilieci
acum m-am dezrobit de începuturi
mă petrec până la uşă mă împing afară
mâna ta udă mă prinde mă aşează pe un scaun de sticlă
îmi trosnesc lacrimile ca şi cum plânsul meu ar fi o pădure bătrână
între noi stau de pază mări întunecate
pescarul întinde o pânză e un pod zice
ultimul pe care puteţi să mai treceţi
să vă ascundeţi în peşti

infrastructură
bătrânul pianist zace resemnat într-un cadru apocaliptic

mâinile îi strălucesc pe clapele spiralate
la o oră de taină când în adâncul tăcerilor prefăcute
saltimbancii muţi îşi bat în umeri lungi cuie de gheaţă
să vorbim să numărăm emoţiile
fluxurile interioare ale unui ansamblu înalt
împreună suntem doar tu şi eu
(mai sunt şi alţii nu-i invităm acum nu e cazul)
ieşim de sub carapacea timpului înspre o libertate anume
lipsită de scurgerea placidă a cronometrelor
şarpele cu pene adoarme lângă umbra gleznei
în burta sa cilindroasă se petrec ospeţe gurmande
relevant mi se pare faptul că deşi ne aflăm la poluri opuse
comunicăm într-un fel unic prin fibra sticloasă a unei trestii plăpânde
poate e mai bine să spunem pe nume viselor albe
să traversăm teritoriul într-o cadenţă imperfectă
într-o nevoie de rotund
de bună seamă acum e vremea când se pot întâmpla toate acestea
şi multe altele pe deasupra şi pe dedesubtul deplinului
tu rară
eu des ca o împlinire
ajungem în liniştea albă a scoicii în pustiul surd
din care nici măcar flautul orbului atoateştiutor nu va putea să ne readucă

centrul lucrurilor neîmplinite
stăm pe o stâncă în centrul unor cercuri volatile

vine unul rumegă frunze din umerii lui curge un şarpe
acesta are pene sticloase şi un marsupiu îngăduitor
în care femei lungi ca nişte liane clocesc boabe de rouă
din ele ies în târziul tăcut peşti alergători cu un singur ochi
prin ochiul lor clocitoarele privesc cu jind liniştea pietrelor adormite
renăştem deodată
ca într-un mister cu repetiţie infinită
o stâncă stă pe noi
centrul volatil susţine alte cercuri
vine o frunză îl rumegă pe unul
şarpele curge din umerii lui nişte pene
şi tot aşa până când apare un altul
ne pune în palmă unghiile unor crengi
din ele se întind coloane de apă spălând cochiliile melcilor de absint
în care s-au furişat câteva elemente înţepenite
e o euforie perpetuă a unei lumi abia zămislite
străzile sunt rotunde acum se cască înghit automobilele
magazinele nasc raioane colorate profund
vitrine îmbrăcate în lungi mantii ploioase
în faţa lor plâng vizitatorii angrenaţi în emoţii necunoscute
dar ce ziceţi de probabila noastră întoarcere în verdele crud
în sânul ierbii mănoase desăvârşind foamea ierbivorelor
din ele va curge lapte prin fluiere aromate de carne
şarpele va suge deplinul hrănitor
burta lui se va umple de seve
şi tot aşa

va apare o femeie albastră cu încheieturile de sticlă

va lua loc lângă noi
va privi de aproape răsăritul
noi vom privi scurgerea castă a sângelui
până când orbul va arunca piatra în centrul lucrurilor neîncepute
şi tot aşa

die woche
zici despre mine ceva

un cuvânt scurt ca un ţipăt
ai nume de pasăre
desigur toate acestea sunt simple presupuneri
din moment ce eu stau aici pescuind umbre într-un profund închegat
tu umbli prin lume vinzi piane de sticlă cu clape_vitralii
ce culori nefireşti te împresoară ca o muzică înaltă adormită în instrumentele înecate
în fapt trebuie să îţi mărturisesc
eu chiar am cunoscut odată o fiinţă ezoterică pe o stradă din amsterdam
cânta la un astfel de pian evident nu o auzea nimeni
ce muzică erotică i-au şoptit ochii mei în ceafă
am trecut mai departe mă îndreptam înspre o stare înaltă
noaptea am făcut schimb de sentimente profunde
am inventat mângâieri melodioase
ei îi şuiera pielea
în pântec i se coceau turbine elaborate
structuri de sine stătătoare îndeplinind funcţiuni anume
îmi imaginam acolo o altă fel de creaţie o rafinărie a emoţiilor noastre târzii
îmi era prea
ei îi era nu ştiu cum
e curios cum toate astea mi se întâmplau în timp ce tu umblai printr-o altă lume
în care ziceai despre mine altceva
un sunet flambant ca un ceva pe care încă nu îl pot defini
(am şi eu ca toţi asemenea mie o anume dependenţă de stările cosmice)
die woche meine liebe

die woche

păream ca şi cum nu păream

îmi trosneau vertebrele sub apăsarea unei cascade îndepărtate
pe drum o femeie_nălucă
mergea în spirale aduna în pletele ei toţi fluturii
pe o stradă alăturată un orb le ghicea în palmă trecătorilor dinainte visaţi
aievea doi tigri înaripaţi
eu purtam în mâini un sipet păream însemnat era menirea mea

alţii sunt mai norocoşi au palmele pline de mere
mituiesc cu ele un orb să le ghicească de bine
trebuie să fie o izbândă undeva o împăcare adâncă a ploilor cu uscatul
pe val o femeie_chitară
toarce gemete înalte în sânii ei rezonează musonii
mai încolo un fel de corabie cu pânze din frunze brodate
se veştejeşte la soare îşi usucă marinarii pletoşi
îmi par bătrân de acum îmi uit ţigara aprinsă între buze
alţii sunt mai evoluaţi au pipe sculptate prelung din esenţe rare
mâinile lor miros a tutun vechi aromat pe ţărmuri îndepărtate
pe stâncă o femeie_clepsidră
se scurge şi ea ce treabă are
şi aşa gravidă cum e nu poate păstra în pântece timpul
puţin mai încolo nişte copii nenăscuţi îşi imaginează poveşti derulate în lumi paralele
un bătrân traversează liniştea

aşa ne obişnuisem

ansamblu la limita amănuntelor
de-a lungul pontonului un lanţ de femei sprijină pe umeri întâmplări marginale

trec liniştit printre ele sunt tânăr sunt îmbrăcat în alb
vin de la o înmormântare fericită
am braţele pline de portocale zemoase
apare cineva îmi aprinde o ţigară se preface că ştie
(sunt câteva lucruri despre care e mai înţelept să nu spunem mare lucru)
pe schele bătrâni obosiţi manevrează structuri complicate
ne îmbinăm şi noi cu ele câteodată
devenim asemănători
ca nişte cercuri suspendate la limita amănuntelor
de acolo împărţim orizontul în forme
şi acesta e doar începutul unei aventuri ambigue
nu ne-am spus niciodată pe nume nu ne-am temut de sunetul scurt al spadei
pe ponton fandează prelung o femeie anume
e tânără e îmbrăcată în alb vine de la o trădare împlinită
are braţele pline de săruturi zemoase
e ca şi cum ne-am întoarce
eu în miezul structurilor complicate
ea în lungul lanţului
devenim asemănători până la urmă

călătorie în adâncul teritoriului
în formele goale femei cristaline navighează împotriva curentului

dintre toate una are părul de zahăr
şi-l lungeşte ca o trestie pe deasupra noastră îmi vine să-l gust
seara îmi vin în vizită unii compunem gesturi separate
întindem peste genele ei lungi pânze nisipoase
ea se iubeşte pe rând cu ceilalţi îi acoperă cu sunete grele
până când începe să plângă dimineaţa prin ferestrele mele opace
din multitudinea formelor putem distinge acum una
gravă alungită ca o pasăre peste măreţia destinului
în oglinzi paralele femei pântecoase îşi admiră rotundurile
în interioarele lor adânci navighează viitoare fiinţe
există aici un mister imperfect ca un fruct
ca o zămislire eternă
ca o voluptate amăgitoare
femeile astea (îmi spun) sunt atât de lungi şi atât de drepte şi atât de curbate şi atât de curgătoare şi atât de
pline
femeile astea sunt o pledoarie a viselor răsturnate în piane_fântână
un somn voluptos nicicând imaginat
când vor începe să plângă vom plânge şi noi
când vor începe să moară vom muri şi noi
dar uite vine unul trage o linie împarte în dezechilibre precare teritoriul
e bătrân fumează tutun aromat din pipe sculptate
prin fumul albastru se ivesc maiestuoase cămile
pe spinările lor un şir de femei cu părul în flăcări
în coastele lor stau înfipte săgeţi de cristal
undeva a fost o luptă un război dezastruos fără cale de întoarcere
ne ferim ne dăm la o parte ne lăsăm duşi de curenţi

(numai ele mai pot naviga împotrivă)

bătrânul fumător se îneacă îşi permite o ultimă nebunie
ne face un semn ne înghesuim la marginea unei prăpăstii incerte
pe fund o femeie glaciară împleteşte singurătăţi unduitoare
din când în când mâinile ei se lungesc devenind săbii
din când în când pleoapele ei se lungesc devenind aripi
deasupra pe sârma lucioasă a timpului un orb în balans
echilibrul lui interior este mai presus de plâns
cade unul se duce la fund
noi ceilalţi ne lăsăm pradă unor păreri de rău
în formele goale femeile cristaline au construit aşezări închegate
ne invită la masă din umerii lor cărnoşi curg esenţe rare
ne hrănim ne spunem vrute şi nevrute ne facem semne
apoi ele vin pe rând ne aleg ne duc în adâncul interiorului
acolo unde nu putem înţelege mare lucru dar ne putem bucura
e o armonie intimă în gesturile lor clare ca sunetul flautului
se produce o împreunare ne lăsăm absorbiţi de mister
dimineaţa suntem trimişi să vânăm să pierdem timpul în aşteptarea dezastrului
dintre toate una are ochi aripoşi fâlfâie din ei un rămas bun consistent ca o întoarcere
dar atâta lucru ştim şi noi
nu există întoarceri
în toată această simfonie primordial e doar primul sunet
restul sunt ecourile lui fremătătoare
pe drum mai pierdem pe unul
îl ardem la malul unei ape
vine bătrânul ne invită cordial să-l sprijinim
ne oferă pipa lui sculptată tragem adânc din ea invocând libertatea
prin fumul albastru păşesc acum femei diafane
la sânii lor nişte şerpi înaripaţi se îndestulează cu seve

femeile astea (îmi spun) sunt atât de alunecoase şi atât de rotunde şi atât de înalte şi atât de plăcute şi atât de
mortale
doar atâta lucru ştim şi noi

vizionarium
nu înţelegeam structural fenomenul

mâinile mele transparente poposiseră
acolo o dată cu sunetul ploii
mă jucam inventând semne
fântâni ochioase în care clipeau genele
unei foste femei_aripă
undeva în tot acest întuneric puteam
descoperi urma unui înţeles
nu se cade îmi spuneam nu se cade să
invoc dinspre adânc un prea simplu firesc
între timp cei care aveau ceva de spus
risipeau mângâieri
cei care aveau ceva de văzut invocau
echilibrul în gesturi al orbilor
pe umerii mei se coagulau risipirile
tandre
fâlfâiau enigmant pe sub punţi metalice
un simplu strigăt (îmi spunea cineva
dintr-o altă dimensiune) un simplu
strigăt
şi toţi aceşti uriaşi vor cădea într-o altă
prăpastie
vor deveni întâmplări
numai femeia_aripă
numai ea ştie secretul labirintului

arealul deplinului
într-un val risipit aiurea

femeia_risipă va toarce haine înspumate
ca o amantă lăsată într-o fatidică aşteptare
cuptorul ei flămânziu va coace un vis somnolent şi adânc
ar putea fi o crimă
o secundă
o înmulţire eternă a aceleiaşi secvenţe în care cineva
(poate un el poate un altul poate o simplă părere)
îşi pregăteşte temeinic salvarea dintr-o lume într-alta
e o singură punte îmi spun
e o singură poartă îmi şopteşte altcineva
am putea trece toţi prin acelaşi loc fără să-i deturnăm sensul
la o adică în fiecare linie se poate descoperi un început
sau un sfârşit al său

trrrei
ce înnoptare peste timpurile arse
îi explicam de curând unui copac prin gesturi ample

eleganţa în cădere a frunzelor nu e o pierdere
ci o împlinire a unei reveniri
şi toate acestea se prefigurau pe fundalul unui teritoriu păzit de ape
prin care marinarii treceau în drumul lor spre bărci
înjurau de mama focului
fumau ţigări rotunjite între palmele lor marinăreşti
mai rupeau din ziar o filă
unul mai hazliu o citea
noi stăteam la o margine

ne lăfăiam pe burţile peştilor

călăuza
eram doar o biată călăuză

traversam teritoriul cu aroganţa
orbului în lăuntrul căruia
sălăşluiesc toate acele sunete
neauzite
nu mai credeam în intimitatea
lucrurilor primordiale
dintre toate întrebările una singură
merita rostită
şi aceea nu era legată de noi ci de
sensul fiinţării noastre
mă dăruiam unei esenţe târzii
mă dăruiam unei întâmplări
oarecare
să revelăm spuneau unii şi alţii
să rezonăm spuneam eu unor fiinţe
asemănătoare
eram doar o biată călăuză

un marinar al pustiului străbătând
durerea pentru ultima oară

non_sens
copii ai nopţii ieşim dintre ceţuri în coloane perfecte

numărăm tăcuţi cele câteva culori cele câteva tablouri rămase
ceva îmi spune că nu suntem singuri
că mai sunt şi alţii asemănători nouă
ne îndreptăm înspre bărcile arse cu umerii în
flăcări
(este semnul nostru. noi l-am inventat.)
într-o complicitate perfectă mimăm resemnaţi
unul dintre acele gesturi târzii
aiurea în afara Cercului femeile dominante ne ţes
viitoare mantii
pătrundem cu plăcere în miezul lor crud
nimeni nu plânge
numai mâinile noastre se scurg
ne stăpâneşte una dintre acele tristeţi eterne
dar pentru asta nu există vinovaţi
aşa cum pentru suferinzi nu există închisori
şaptesprezece_douazecişidoi_optmiidouăsute_trei
numerele acestea nu spun nimic
sunt doar nişte plăpânde lanţuri aritmetice
ieşim într-un târziu din formele noastre
înspre noi vine acum o femeie_dovadă
ne priveşte de sus noi îi spunem câte ceva
ea nu ne aude fiindcă e doar o femeie înaltă
şi se ştie că aceste femei nu aud

cutremur
din balcoane matadorii flutură batiste însângerate

numele lor sunt scrise pe ziduri alături de numărul taurilor îngenunchiaţi
eu te muşc de umăr îţi şoptesc cuvinte barbare
mă dăruiesc plictisului tău faţă de eroi
ochii tăi mari mă privesc misterios
mă iubesc cu aceeaşi foame a începutului
ne târâm printre zidurile cărnoase ale catedralei
păcătoşi tandri prefigurând înălţarea
păcătoşi carnali respirând sacadat printre amănunte pustiitoare
n-am să mai cred niciodată îmi spui

şi palma ta se lipeşte revoltată de liniştea ploii

nici urmă de eroi
descuiem uşa pătrundem voioşi dincolo

părul tău se decolorează devine transparent
prin el se vede surâsul meu dezarmant
iubirea noastră lasă în aer mirosuri târzii
e un fapt incontestabil asemănător mersului pe sârmă
în depărtare arde un lan de porumb
primim oaspeţi îi aşezăm pe genunchii tăi frumoşi
eu stau în picioare rezemat de două înalte coloane de sticlă
se termină dincolo spune cineva
şi noi zâmbim surprinşi într-o plăcută complicitate
mâna ta îmi mângâie pleoapele petrecerea e în toi
pe plajă un străin îşi închipuie lei de nisip
ne plimbăm împreună în lung apoi în lat
mă întreabă ceva
eu mă aplec să-ţi sărut umărul
tu îi răspunzi. adorm pe sânii tăi furioşi.
dincolo nici urmă de eroi


sub umbre încinse
trece şi lumea asta se duce la culcare sub umbre încinse

nici urmă de schele în centrul oraşului tăcut
prin mine trec fiinţe aerisite au plete sfioase rostesc aceleaşi cuvinte neînţelese
din palme îmi răsar poduri cărnoase
uneori pe ele nu trece nimeni alteori trec doar eu nevăzut
în faţă ni se destăinuie unul dintre acele drumuri primordiale
dar noi ne întoarcem ne strigăm disperaţi pe acelaşi nume
într-un vacarm desăvârşit o fiinţă înaltă zâmbeşte pe ascuns
nici urmă de oase în apus
prin tine trec înspăimântate cirezi de cămile
prin tine trec eu nevăzut
acolo se ţese o întâmplare erotică o geană a ta căzută pe buzele călăreţului străin
şi deodată toate devin înţelese şi limpezi ca un început
este unul dintre acele semne care ne sperie
tu îmi zâmbeşti
doamna cea grasă cu rochia în flăcări ne întinde cheia.
nu a mai fost nimeni acolo. e atât de prăfuit totul.
eu trec prin zâmbetul tău ca un val obosit

marea schimbare
mă întorc de cine ştie unde în prag mă aşteaptă admirabile cercuri străvezii

acolo o simplă coridă
mă las vânat de animale. şi ele fac acelaşi lucru.
obosiţi ne aşezăm undeva ne destăinuim într-un colţ sub o ploaie de gesturi
mi se face dor să te hăituiesc într-un amurg etern pe o plajă eternă
întrucât spectatorii au plecat plictisiţi probabil de non-combatul nostru
reuşim acum să stăm de vorbă pe îndelete
să purtăm una dintre acele grele discuţii care pot tulbura lumile
am primit deja în dar o piele întinsă voi dormi în ea la noapte
între timp
îmi desfaci palmele mi le lingi îndelung
prelungim discuţia o ducem dincolo de acele cuvinte moarte
mâine se vor ivi alte întâmplări despre care noi nu avem încă nimic a spune
am consumat se pare tot acel timp destinat îmblânzirilor
eu mugesc îmi şterg balele cu copita şi mai fac un lucru (nu are importanţă ce anume)
îţi pregătesc de iubire tu îmi spui altceva
acum cel puţin ştiu de unde mă întorc
tu mă aştepţi în prag îmi fixezi greabănul prin ochiul lunetei
uiţi să mă întrebi dacă îmi este foame
uiţi să mă săruţi
la intrarea în Marea Arenă o tânără de o frumuseţe nimicitoare

îmi face cu ochiul

nevoia de spaţiu
într-o cameră goală

trupul meu se chirceşte pe un scaun de sticlă
la un pas de neant la o simplă atingere de tot acel înţeles
e un accident poate toată această orchestră închisă în hala de carne
mi-am risipit demult cuvintele pe deasupra unor bolţi ample
nu-mi pasă de toată această simfonie creată
acum că suntem legaţi amândoi de aceeaşi foame
acum că suntem angrenaţi în aceeaşi transă
prin care trec depravate sunete lente
nu mai sunt lumini pe podurile arse
trupul meu se scutură de oase
mă iubesc îndelung cu umbra părului tău


de fericire
peste un timp se va găsi cu siguranţă cineva

care să înjure să scuipe stâlpii de susţinere să cronometreze tăcerile
vom alerga prin fumul dens al furnalelor în devenire
din adâncul spaimelor lichide întâmplarea va curge prin canale avene
vom trage la sorţi dreptul la ultimul glonţ
peste linia subţire a visului o anume femeie dezbrăcată
va ronţăi turtă dulce
cu siguranţă cineva o să rupă armonia
o să ridice ziduri peste toate aceste plăpânde structuri
doi care suntem
cu doi care au fost
minus câţi vor mai fi cei care nu au înţeles mai nimic din toată această zbatere interioară
rămânem cu coatele goale

la o masă cu un singur cuţit înfipt adânc în carnea crudă a lemnului

trei poeme onirice
(unul mai lung altul mai scurt şi ultimul înalt ca o funie în aerul serii)
01.
ieşi în larg
te pierzi prin ceţurile aşezate peste porţile teritoriului
intri şi tu în acele catacombe în care se contopesc alcaline dureri
din burta prelungă a şarpelui violonistul mulţumeşte audienţei
înfiorător recital al foamei îmi spun
şi scările se prelungesc dintr-o dată devenind uriaşe coloane
pentru satisfacerea unei înlănţuiri ulterioare
ayii şi acele femei cu pântecele lor pline de viitoare împliniri
ayii şi acei bărbaţi cu genunchii obosiţi de dragostea lor
şi eu pierdut în largul buricului tău graţios ca un ochi de pasăre muşcând aerul
poate este o simplă întâmplare
unul din acele lucruri pe care refuzi să le prinzi de încheietura mâinii fără motiv
dacă mă înşel (recunosc că nu am nici o siguranţă în ceea ce mă priveşte)
înseamnă că am bătut tot acest drum fără a înţelege mai nimic din presupusele semne
ahhh şi erau atât de cumva
ca nişte portocale coapte în părul tău negru
(ce contrast mirositor o să-mi spui)
ahhh şi tu erai atât de atât
neputând fi cumva
ieşisei în larg să mă prinzi

01.1.
ies în larg
am mâinile prăfuite de şoapte
cocoşatul îmi face un semn cu singura lui mână rămasă
pe obrazul său colţuros dansează umbra unei dorinţe târzii
e timpul să mă mir de această ultimă simulare a ta
ca o feroce confuzie între clipa abia căzută şi primul sunet al pianului
pe care ne iubim

01.1.1.
prin visul acela subţire ca o funie
vestiţi decoratori îmbracă pereţii camerelor în piei de hateria
din plânsul fecund se iveşte o mare lucioasă
pe pojghiţa de gheaţă un simplu concurs de patinaj-viteză tulbură nostalgia pescarului
în barba lui freamătă un peşte străveziu
şi tocmai atunci vine cineva în vizită.
sub tâmplele mele aerisite tu citeşti poeme (învechite iluzii).
mai târziu vom ieşi împreună în larg să ne spălăm de toate aceste împrejurări diferite

importanţa simţurilor
iată cum pe aceeaşi stradă merg alături de o femeie

nu din întâmplare desigur altfel nu am mai exprima toate acestea într-un poem
ea gândeşte despre mine ce bărbat înalt
şi ce mângâieri profunde am putea împărţi dacă ar fi să fie
mă uit şi eu în adâncul ei ca marinarul în unduirile capricioase
desigur avem acelaşi mod de a rezona la nivelul percepţiilor
ochii ei sunt albaştri
ce păcat că sunt orb îmi spun pipăindu-mi neliniştit hornul fumegător al pipei
mă invită să ne înlănţuim mai pe seară
eu îi dau de înţeles că aş prefera să fluierăm
declinând astfel importanţa simţurilor
şi toate astea pe fondul unei iluzii trecătoare

n
nooccttaa
pierderea inocenţei
pianul_fântână
inside journey
secvenţă din teritoriu
dare de seamă
sala de aşteptare
labirintul primordial
legătură cu târziul
vulnerabilul socotit ca atare
ucigaşul de sunete
tehnica absurdului
nocta
eleganţa de a spune nu
tabu
alternativă
şapteritate
taina elementară
avangardă
senzaţia de vag
conştiinţa înfrângerii
îndepărtatele adâncuri
itinerariu
administrarea haosului
noctalgie


pierderea inocenţei
nu am să spun nimic despre revelaţiile din adâncul teritoriului

mă aflam odată pe o stradă nocta îmi zâmbea din înaltul opac îmi ghicea în lobul urechii
o să ne prindă o ploaie o să ne ude până la suflet era o mistică a unei comunicări grandioase
gândurile ni se împlineau la jumătatea timpului răsfoiam un vechi Catalog al Companiei de Păsări să nu îţi fie
teamă îmi striga ea din afara incertitudinii te-am înscris fără să vreau la concursul anual al cicliştilor anonimi şi
câte şi mai câte în dezordinea ramificată a înţelesurilor
se petreceau lucruri grave cineva mă zidea într-o mare ruginie îmi dădeam seama de asta după plânsul copacilor
pescăruşii îmi locuiau adâncurile
ziceam ce bine continuam să pescuiesc cu barba înfiptă adânc în crevasele dintre anotimpuri
alţii mai inocenţi ardeau în nisip luau cenuşa cu palmele murdăreau cerul îl pipăiau cu genele ca pe o umbră

pianul_fântână
în casa ei înaltă clopotele de zahăr depun ouă

din care spre asfinţit ies piane plângătoare
scurgându-se în cârje de sticlă
înspre o linişte anume
ca un joc în oglindă
se naşte un ritual unic al lucrurilor în devenire
toreadorul şi-a înfipt ochii în coarnele bătrânului taur
din adâncuri ies la suprafaţă suflătorii
se dezbracă încet de note dansează pe portativ
în sânul ei se vesteşte de ziuă
o sirenă sună prelung venirea laptelui
mai târziu o să plouă
vom sălta capacul pianului acolo e o fântână din care mâinile ei
niciodată obosite vor scoate păsări de bronz
(am uitat să vă spun că între timp ea dezmierda venirea pe lume a unui zeu)
nocta nu mai plânge uite lacrima ta cade cu zgomot peste liniştea precară a obiectelor
este o agonie în toate sunetele decăzute
să ne pierdem îmi spui
să ne dezrobim umerii peste ecuador
peste polul gheţos peste plânsul fierbinte al fiarei
să fugim la capătul dinspre laşitate al beznei
numai acolo se pot împleti funii prelungi din piei de fecioară
în casa ei înaltă un orb curăţă argintăria cristalurile oglinzile paralele

printre invitaţi ne vom număra şi noi diseară

inside journey
curând ne vom înlănţui în artheria în corturi din piei sângerii

primordială aici e foamea profundă
umărul cu prea multe oase căutând forma rotundului
vom sădi sâmburi de vioară în bolurile de argint ale orbilor
elementele se vor reuni într-un târziu
vor îmbiba cu mişcări diafane lanţurile
(de aici încolo voi începe a relata despre o scară a sentimentelor
văzute prin prisma unui ochi pietros. nu vă speriaţi nu e ceea ce credeţi)
e târziu în tot acest prea devreme
mecanismele aeriene ale ceasului lovesc în liniştea aceleiaşi ore
avem cu noi un ochean demodat ca un ochi preistoric
prin care se văd iubirile greoaie ale dinozaurilor
mai târziu vom alege o pagină oarecare dintr-un atlas
vom împrumuta un teritoriu nebănuIt
de la dOamna tAcută diN acvAriu
(unele lucruri nu sunt structural negociabile)
va fi ca atunci când zăceam resemnaţi pe clapele pianului alb din sala centrală
prin tavan pătrunsese deja elicea
peştii dansau în jurul furculiţelor
ce linişte era la fund numai tu îmi spuneai nişte bule
era ceva important înţelegeam îţi era sete
cupele de cristal pluteau temătoare pe deasupra
într-un concept de eliberare a sunetelor
degetele deveneau nişte tuburi aerisite pentru o orgă lichidă
poate cândva alături de nocta
vă voi explica în detaliu toate acestea
fireşti de altfel

nişte întâmplări rare îmi spui

şi tâmpla ta adoarme sub liniştea impunătoare
a unor ploi trecute

secvenţa din teritoriu
stăteam înfăşuraţi într-o muzică pe o schelă a sunetelor străvezii

simulam o solitudine o stare unică în care depărtarea se vroia învingătoare
mâna ta ca o scoică
visul meu ca o nefirească mirare
gestul reflex înţepenit la jumătatea împlinirii
vorbeam pe atunci o limbă gravă
melodioasă ca o iluzie regăsită
atunci şi numai atunci îţi spuneam tu
în restul întâmplărilor te numeam nocta
între două tăceri împleteam împreună firele aceleiaşi spaime
privitorii şopteau pe seama noastră inventau poveşti dureroase
ce bine îmi spuneai ce bine că ne sunt transparente stările
magiile crepusculare ale înaltului
suntem o singură undă străbătută de tăceri admirabile
te înţelegeam
genele tale ca o trestie înfiorată
umărul meu ca un ochi visător
ne risipeam în lumina unei neştiute stele
până la urmă aceasta era singura noastră menire posibilă
şi în tot acel întuneric singurul punct de lumină era sânul tău dătător de seve

dare de seamă
trecea prin noi o fiinţă crucială

ardea de una singură îşi încleşta pumnii
ne lovea peste faţă cu simţurile ei devastatoare
sunt anumite indicii care prevestesc ostilităţile
ceasul cu diamante al femeii înecate
neajunsurile clipei în care se săvârşesc pe ascuns ritualuri de adoraţie
eleganţa firească a Privitorului ce îşi revendică unghiurile
noi ne cunoaştem prea bine
am alergat obosiţi până în mijlocul aceleiaşi întinderi
am rememorat înţelesurile acelor stări
verticalele emoţii pe care le creşteam într-o lumină confuză
e firesc să nu ne mai pese acum
când privim din adâncuri cu recunoştinţă
între timp am crescut
ne frecăm cu sprâncenele de stele
şi dacă plouă în palmele noastre se cuibăresc transparente oceane
neputând vâna liniştea

ne lăsăm purtaţi de o frenezie fragilă


sala de aşteptare
dormeam în sala de aşteptare în pielea mea de bărbat tânăr

experimentam un anume fel de iubire primară la nivelul imaginar al emoţiei
se făcea că în braţele mele gemea o fiinţă_minune
un ansamblu perfect al elementelor superioare
se făcea că mă prefăceam indiferent îmi ascundeam mâinile în buzunare
îmi era frică să O privesc
de la nivelul acela totul părea ezoteric
filtram cuvintele prin gesturi grave împlinite în ritualuri anume
uneori încercam să mă dau la o parte
să privesc din afara fenomenului toate acele forme de dăruire
ştiam câte ceva despre fericire
şi acum uite
vine una şi-mi crestează pe umăr un semn
o linie lungă cu un cerc la un capăt
sângerez pe dinlăuntru pielea mea de bărbat tânăr se umflă
pe celălalt umăr Ea doarme cu un fel de somn colorat
nocta îmi citeşte poeme mai vechi în sala de aşteptare

labirintul primordial
înşiram pe o funie câteva simboluri îmi făceam de lucru speram şi eu în trecerea timpului
în fapt aşteptam întâmplarea căci aşa se obişnuieşte după o revelaţie fără nume
aievea fluturi enormi trasează tragice dansuri nupţiale mă întrec în tăceri
şi aidoma lor nocta pe un pod îndepărtat
aş alerga până la miezul umerilor ei dar ea trece repede se îndepărtează
pesemne are alte tăceri de înşirat
poate lipeşte semne pe ziduri în speranţa unor descifrări ulterioare
dar eu o ştiu de la începuturi am vorbit cu ea odată dintr-o cabină de telefon
o înaltă funcţionară cu părul împletit ca o funie mi-a făcut legătura
i-am spus ce aveam de spus m-am ruşinat vreo săptămână am bântuit prin teritoriu
m-am iubit cu suflătoarele din orchestră
(credeţi sau nu habar nu am despre ce este vorba)
reţin doar acea cumplită nelinişte împlinită într-un vis
al cărui strat secundar era sărutul ei îndepărtat şi salin
în faţă
primejdii interioare fără putinţă de evitat

legătura cu târziul
voi sfârşi aici pledoaria pentru deformarea din interior a corpurilor

nu înainte de a spune unele lucruri despre nocta
trecea într-o zi pe o stradă lungă avea o umbră perfectă
îşi desfăta silueta în privirile trecătorilor
eu eram ocupat sau mă făceam că n-o văd vindeam ziare vechi unor tinere
era chiar ediţia din 20 iulie 1969 (dacă vă mai aduceţi aminte)
simţeam gustul înfiorător al naturii ei dualiste
la prima intersecţie mai vizibilă se diviza perfect
cea înaltă rămânea arcuită în corzile vântului o lua în sus pe scările cristaline
cea nevăzătoare îmbrăţişa pustiul
îşi făcea plimbarea cotidiană prin pământ pe sub rădăcinile tolerante
de regulă mă opream pe la ora prânzului să joc şah cu bătrânul fumător de pipă
un maestru al strategiilor subtile
de fiecare dată pierdeam câte o tură ce femeie îmi spunea maestrul
şi dispărea sub genele ei costisitoare

vulnerabilul socotit ca atare
ea merge pe sârma ghimpată calcă apăsat în urmă rămâne un lung şir de cuvinte
ce-mi spune ea mie nu este valabil în această situaţie
despre întâmplări poţi vorbi oricât
dar o anume întâmplare nu poate fi rostită decât prin gesturi
trece şi nocta pe acolo (nici nu se putea altfel) îmi face cu mâna
îmi flutură o ramură plină de portocale coapte
ce ţi-e şi cu sensurile acestea scurse prin
canalele teritoriului
eu sunt liniştit am pe genunchi o anume
împlinire
îmi fac de lucru cu ochelarii de soare
prin ei zăresc o turmă de femei roşiatice culeg
struguri o să ne îmbăiem în vin
şi ea ţipă a ajuns la capăt îmi urlă că sunt un
dobitoc
un autobuz transparent încărcat până la refuz
cu păsări opreşte în staţie
din el coboară un mexican îmi zâmbeşte pe sub
mustaţă îmi spune buenos dias
concursul de pescuit a început îi răspund eu
rezemat de o trestie
ne este frig
ne învelim cu o manta ponosită
dacă mai ţipă cineva o să plouă

ucigaşul de sunete
pe gaura cheii nocta priveşte întâmplător asfinţitul

nimeni nu spune nimic ne lamentăm într-o tăcere profundă
pe fundul mâlos al oceanului un scafandru îşi construieşte o locuinţă de vară
şi iată ne trezim cum adunăm resemnaţi sunetele
le strângem cu grijă le aruncăm pe gâtlejul rece al saxofonului
între timp o femeie_nadă mă trage de mână mi-o duce la ceafă mă scarpină cu ea până când sângerez
e noua mea păpuşăreasă îşi face încălzirea fumează într-un întuneric precar
habar nu am ce rol mi-a fost rezervat în toată această avalanşă de mişcări (oricum nu-mi aparţin)
pentru mine e mai important haosul
din el extragem noi seminţele simplităţii
luaţi-o ca pe o scuză dacă doriţi dar de mâine eu vreau să fiu fluture
să mă rotesc pe deasupra umerilor unei negrese ce aşteaptă ploaia într-un port din antile
în adâncul pânzei freatice gâlgâie un fluviu
e o aluzie la lucrurile care vor veni mai apoi să ne adâncească în linişte
poemul acesta ocoleşte arogant orice formă de sunet
ca să murim ar fi îndeajuns să nu respirăm
dar ce ne pasă nouă
şi nocta îmi cârpeşte zâmbitoare ciorapii

tehnica absurdului
sunt o coloană îmi spun uneori

sunt o coloană pe care poposesc ploile
am o importanţă colosală în toată această economie a spaţiului
prin mine trec năucite vagoane universale opresc consecvente în staţii
din ele coboară uneori cineva
sunt atât de rari acei cineva încât îi poţi număra pe degetele unei singure mâini
eu mă lungesc străbat înălţimile mă lovesc cu un capăt de linia putredă a orizontului
de acolo începe altcevaul în care stau închise o mie nouă sunete diferite
sunt o coloană îmi spun prin mine trec venele tale fremătânde
uneori treci şi tu îţi faci cumpărăturile cu umerii invadaţi de fluturi
aş putea să îţi spun atât de multe mărunturi despre mine
despre vasele transparente prin care comunicăm
despre toate acele deşerturi uitate în care se odihnesc turbinele unor foste colonii galactice
suntem atât de aproape de incendiu adormim în acelaşi asfinţit ne trezim în răsărituri diferite
prin mine trec transparente vagoane încărcate cu piane uzate
pe clapele lor s-au plimbat odată perechi celebre de mâini
tu fugi te pensezi resemnată în ascensoarele morţii
eşti o coloană îmi spui
unul din acele lucruri construite pentru a da naştere la viitoare mirări comune
tu eşti umbra mea răsucită pe coastele întunericului
de la hotarul dintre palmele noastre începe misterul nesupunerii

nocta
eu sunt acelaşi orb înghesuit între nimicuri simple şi semne

râul curge peste picioarele cailor de sticlă
pe care frumoasa nocta îi plimbă senină pe sub coastele nopţii
copil sunt ţinând în palmele netede bila de foc a infinitului
din umărul meu se naşte osul unei frunze crude
şoptindu-ţi în urechea stângă un cântec de iarnă
în mâna ta se află harta fericirii dar tu ţii pumnul strâns îl uzi cu lacrimile unui ochi
şi el creşte fâlfâindu-ţi între coaste cu aripi moi şi sticloase
e altceva acum purtând numele unui sfânt înghesuit între remuşcări şi blesteme
eu sunt acelaşi cavaler al tăcerii
îţi fac reverenţe îmi lipesc pleoapa de sânul tău mijlociu
acolo se zbate un înger singura lui aripă rămasă se îneacă în sânge
în sângele tău lipicios de balenă eşuată pe malul unui vis îndepărtat
dimineaţa îşi desăvârşeşte în linişte taina caii de sticlă nechează pe dealul albastru
a trecut timpul destinat uitării
eu sunt acelaşi îmi întorc amintirile în vârful săgeţii
respir prin gânduri trucate ajutat de plămânii bolnavi ai clovnului fumător
tu ai ruginit aşteptându-mi semnele
ai tăiat un pui de inorog
ai făcut un ospăţ
te-ai iubit la umbra focului cu vânătorii le-ai povestit câte ceva despre mine ucigându-mă
imaginează-ţi
puteam fi două pietre supuse unei singurătăţi întâmplătoare

eleganţa de a spune nu
era o întrebare clară înspre în sus ca un zbor prăpăstios dar nu mai aveam timp
se făcea că o femeie_ceasornic ticăia resemnată peste marginea plină a sensului
ca o victorie a liniilor drepte asupra unghiului mort
eram singur în toată această desfăşurare imperfectă
în locurile stranii se derulau fărădelegi eterne
dezvoltam un joc fistichiu
începeam cu un cuvânt
cineva punea peste el un altul
femeile_timp încadrate într-o dureroasă muţenie
inventau semne pentru împlinirea contopirilor
dintre toate doar nocta îmi agăţa din când în când pe buze
şoapte coapte în furnalul ei roşiatic
era şi normal îmi spuneam
ea venise pe lume pur şi simplu
eu venisem pe lume dintr-o altă femeie ca un amănunt înfricoşător
(pentru o vreme locuisem în adâncul unei iluzii plăcute
alături de structuri despre care am multe de spus)
între timp obosiţi de rostul sunetelor
o parte din ei se închideau resemnaţi în Adâncul Întâiului Ciclu
ce spun eu aici poate trece drept un ansamblu plictisitor

dar aşa se întâmplă uneori
înainte de a spune nu

tabu
îndepărtata femeie transparentă ne sărută cu palmele ne suflă în ceafă

îşi despleteşte părul la capătul lumii
într-unul dintre acele locuri în care cumpenele plâng vertical
în care îţi eşti singur niciodată destul
ce foame ne bântuie ca o corabie amăgită de valuri
declinăm printre gene un vag orizont purpuriu
ea se apropie calcă apăsat pe urmele timpului
rupe membrana dintre auz şi strigăt
noi ne căutăm locul într-o linişte anostă
o domnişoară împarte ziare o întrebăm miraţi ce mai e nou prin lume
şi dacă mai ştie cineva cum să ne nască
deocamdată nu plouă
aţipim sub umbrele cu amintirile înşirate pe aţă

alternativă
mă retrag uneori
atrag albinele şi mă duc pe un drum oarecare
limitativ vorbind o întindere e cât ţine şi nu cât cuprinde
de aceea îmi pasă mai mult de fiinţe
de înaltul în care ne pierdem
odată a trecut pe la mine o fată
era deosebită avea părul de sticlă
(ea nu ştia. nu se privea niciodată în oglindă)
am aşezat-o pe un perete am bătut-o în cuie
zâmbea ca o balerină la final de spectacol
de atunci ori de câte ori are timp mă cheamă
stăm de vorbă îi mângâi buricul cu genele
în rest e un strigăt continuu

o bolnavă lipsă ne zdrobeşte oasele

şapteritate
de ce sunt toate şi pentru cine

astea opt capete rezemate de pubertatea uşilor
de trei ori şapte care sunt
peşte vertical devorând deşertul
ay ce rău îmi fac mie oraşele ascunse în ouăle femeleloR clocitoarE
vine unul dintr-o îndepărtată deplinătate
cântă dintr-o trompetă de iarbă mă înjunghie în palmă
ghicitoarea surdă râde îşi freacă genunchii de stele
de trei ori şapte care vei fi
nenăscut plângând în oglinda deformată a nopţii
la pol un prieten drag coase cu dăruire rochia iubitei
i-a rămas gura deschisă în zăpadă
cât fac de trei ori şapte îmi strigă
şi pentru cine şi de ce sunt toate
de atâta nepăsare
ochii ei îmi zăreau doar conturul
umbra mâinilor mele în flăcări

taina elementară
mi se părea că cineva mă strigă era o confuzie ideală

o domnişoară cu gâtul de sticlă spunea DA şi se făcea linişte
orbii povesteau noaptea la megafoane
în miezul adânc al ritualurilor străvechi
un copil fără surâs rostuia începuturile
ne trecea pe fiecare dinspre oase spre sânge
ce taină elementară ca o revoltă fără întoarcere
Ele îşi înălţau piepturile curbate peste pierduta câmpie
îşi coceau copiii în braţe
traversau timpul strecurându-l printre gene
solitarul aprindea riguros făclia
e departele de vină sau poate întinsul
nedelimitatele sentimente şi altele
prin care plutim ca nişte peşti străvezii
învăţam să mă întorc din tăcere spre ape

avangardă
nişte femei care erau şi noi plutind pe deasupra senzaţiilor vagi

un fluture orb ca o rană deschisă pe umărul ei
parcă ar fi fost şi o punte dar nu numai atât
mâna prelungă mirosind a mângâiere
dresorul uluit la gândul că nu şi-a devorat el
primul
animalul
ne rătăcim apucăm pe orizonturi diferite
ce fel de moarte e acolo şi de care
pe drum ne mai speriem
tresărim când dintre ceţuri apare înalta femeie aerisită cântând din armonică
parcă am fi fost şi noi plutinzi pe generosul ei umăr
virgulăpunctşidelacapăt
aş mai adăuga aici că până la urmă
cu toţii aveam nevoie de subterfugii

senzaţia de vag
ce era pe deasupra creştea din lăuntru

ca o carne peste măreţia oaselor
oraşul dormea ferecat sub uşile de sticlă
femeile visau cu părul înfăşurat peste umeri
cineva privea prin oglindă orizontul
vasta câmpie de foc a amurgului precar
dacă mă întrebaţi pe mine o să vă spun că
teama sălăşluieşte în vise
ca un ecou îmblânzind foamea
şi mai departe peste rostul adânc al
sentimentelor
dresorii deveniţi animale ies la liman
peste noi aleargă acum herghelii de femei
oarbe
ce singuri suntem ce siguri ce predispuşi la
uitare
şi toate astea şi altele întâmplate pe când nu
eram tigri
pe când nu se rostea în cuvinte
ci doar în timp
ce crepuscul se desfăta pe genele ei

ca o oră zbătându-se să iasă din nostalgia
secundelor

conştiinţa înfrângerii
era o vreme a iluziilor esenţiale

ea locuia în casa noastră de aer
pe înserat se întindea până la mine îmi acoperea pe nesimţite palmele reci
şi le punea la ochi avea nevoie de mângâieri
ca să vadă toată acea lume periferică
dansurile deznădăjduite ale femeilor apuse
şi cum îşi creşteau ele copiii în insectare
îi duceau la şcoala de muzică în cârcă
pentru acea vreme era ceva grozav
ca o desfătare a luminii desprinsă din ceţuri
pentru atâta lucru nu se merita să ne folosim de cuvinte
ea smulgea de pe mine cele câteva gânduri
îmi cânta la ureche cu o voce spartă
ce faci uite se apropie fluxul şi noi nu mai avem de nici unele
în lăuntru se făcea frig ne înveleam cu frunzele unui copac pe care îl adoram
ceilalţi se înghesuiseră pe o scară
împleteau funii construiseră mai demult un fel de corabie
şi acum căutau o mare adecvată
ştiau că nu mai e nimic de făcut
noi abia ce ne născusem

ţipam de mama focului

îndepărtatele adâncuri
sirena cu picioare de cânepă îmi descânta ochiul

se aşeza picior peste picior pe un val îndepărtat
îmi măsura spatele cu o sfoară
o să vezi o să îţi stea bine în hanoracul ăsta de nisip
îl termin până la următorul reflux
acolo ne întâlneam în fiecare seară
la malul unei ape bolnave
chiar lângă scorbura în care domnişoara profesoară de pian
îşi ascunsese inelul de logodnă
(numai noi ştiam asta întâmplător)
până apărea ea din îndepărtatele adâncuri
stăteam la poveşti cu mama meduză
îmi întorceam ceasul îl puneam să sune la a treisprezecea oră
în larg
pescarii se iubeau în bărci cu iubitele lor imaginare

itinerariu
de undeva din adâncurile nostalgice

nocta îmi trimite umbrele transparente
ia-le îmi zice nu fi prost nu vezi că locuieşti în substratul permanent al ploilor
eşti ud leoarcă ţi se scurg umerii
maieul ţi-a rămas mic şi cât mai ai până la capăt
nimic nu este întâmplător
(dacă ar fi aşa cu siguranţă că m-aş putea întâmpla şi eu
cu tâmpla lipită de sânii ei verzi)
de aceea atunci când de sub scoarţa periferică a sunetelor
se aude ecoul vinovat ca o lacrimă
al femeii care naşte în câmp
noi ne aşezăm cu spatele la lume
privim depărtarea ca pe un refugiu firesc
închidem ochii încercând să devenim sfere
sunt atâtea lucruri care nu se spun

administrarea haosului
bătrânul fumător de pipă mormăie grav îşi strânge în braţe amanta

ne aduce aminte că avem şi alte opţiuni
ocupăm fiecare un anume loc reţinem un ansamblu şi uităm unde suntem
iluziile ne cresc între tâmple şi de acolo navighează ignorând apropierea
vine şi nocta vomită în treacăt pe pantofii noştri de lac
e ziua ei împlineşte o vârstă are părul roşu mărturiseşte că a făcut dragoste pe o plută
ne lăsăm copleşiţi de un vag sentiment de inutilitate
prin măduva noastră trece un şarpe ne uneşte cu o altă conductă
o femeie cu o umbră nedefinită încearcă să ne ajute ne deschide cu grijă o uşă
protestăm uite ce lungi suntem şi ce adormiţi
fireşte toate acestea sunt doar viziuni ale unei simple treceri
ne rătăcim pe acolo El zice că puteam face şi altceva
încremenim în aer surprinşi de un strigăt

alţii râcâie cu unghiile pe la uşi

noctalgie
nocta îşi admira în oglindă coasta de fildeş

se săruta cu un lun înaintea amurgului
e de mirare cum putea face toate acestea
navigând dintr-un vis într-altul
şi pe deasupra împletindu-mi şi mie
din frunze o pânză
pentru o corabie ruginie

nu mai cred în toate acele lucruri care odată îmi păreau primordiale. într-o alegorie perfectă mâinile tale ar sta
lipite pe umerii mei ca două pietre în care timpul a închis liniştea, de prea mult strigăt aş inventa un loc, o
prăpastie anume în care ne-am putea ascunde de ceilalţi, două risipiri unite prin acelaşi cordon ombilical al
tristeţii. nu mai e mult până când vor apune în mine toate nopţile tale, se vor încheia aici toate frământările, îţi
voi putea răspunde atunci printr-un singur cuvânt la toate acele întrebări murmurate odată de pe podurile înalte
ale Întâiului Ciclu.
nocta, în seminţele tale interioare stau adunate misterele unor împliniri despre care eu nu am încă ştiinţă; adu-mi
aminte să-ţi spun, înainte de a pleca din nou, înainte de a mă risipi în neantul teritoriului, că dintre toate
întrebările esenţiale una singură merită rostită şi aceea nu e legată de noi, ci de sensul nostru de a fi. eu sunt
doar o biată călăuză, traversez emoţiile cu aroganţa şi calmitatea orbului înăuntrul căruia sălăşluiesc toate
sunetele neauzite. voi porni acum înspre acele lucruri care nu au nume.

aarriip
piillee n
noocctteeii
aripa visului
aripa numelui
aripa somnului

aripa visului
azi noapte am plecat în pustiu cu un şarpe roşu pe umăr; se făcea că eram tânăr, pustiul era alb şi
îndepărtat dar mă cunoştea, era prietenos. când am pătruns în el s-a desfăcut tot înspre o mare fără valuri.
nu puteam să ajung la ea din cauza depărtării. pustiul îmi făcea reverenţe. m-am aşezat lângă o umbră ce
nu era a mea, dar asta îmi dădea speranţe; însemna că cineva avea grijă de mine. îţi căutam o piatră, tu mă
rugasei: „caută-mi o piatră pentru gâtul meu lung”. şarpele era lung şi avea ochi veninoşi. semăna cu mine când
eram tânăr dar nu era decât un şarpe pe care îl uitasem pe umăr, îmi fusese greu să-l azvârl de acolo şi după
aceea uitasem de el. nu mă deranja. pe deasupra pustiului pluteau zeppeline, se auzea o muzică a sferelor, era o
petrecere acolo, sus, ce-mi păsa mie, oricum aveau sa treacă toate; orizontul se curbase deja înspre partea cu
întuneric. eu aveam o menire, căutam o piatră pentru gâtul tău lung, tu îmi spusesei: „caută-mi o piatră pentru
gâtul meu lung”. vorbeam de una, de alta, eram liniştit, aşteptam trecerea zeppelinelor căci mă enerva îngrozitor
ideea de petrecere ce răzbătea din cilindrele acelea lungi şi maronii ca nişte gravide spânzurate pe cer în
aşteptarea miracolului. pe tine te lăsasem departe, îţi croisem la plecare o rochie de seară din coji proaspete de
paliandru pe care te rugasem să o porţi când mă voi întoarce eu din pustiu cu piatra. peste pustiu începuse să
ningă cu bile albe şi portocalii, care nu ajungeau până la mine din cauza distanţei sau a dorinţei pustiului, nu ştiu.
cert este că ele coborau încet, uneori în spirale, alteori în diagonală; în spirale coborau mai mult cele portocalii, la
care şarpele de pe umărul meu tânjea. evident era o tânjire reptiloasă, neconcludentă de altfel, bilele oricum nu
ajungeau până la noi, treceau doar de burta zeppelinelor şi apoi se risipeau în pustiu...
pustiul ştia cum mă cheamă şi îmi şoptea uneori: „… tu ai ceva de căutat”. eu călcam cu îndârjire prin pâcla
lui, era o pâclă groasă, nici nu ştiu din ce era făcută dar mirosea a coji de portocală din copilăria mea îndepărtată
când o fiinţă anume, după ce cojea portocalele, punea cojile pe pervaz şi ele răspândeau un miros adânc prin
încăperile casei. mai încolo aveam să întâlnesc un zeu fără mâini, fără chip şi fără cuvinte. nu ştiu ce să fac cu el;
l-aş lua cu mine să mă ajute să găsesc piatra dar mă tem că în starea în care este nu-mi va fi de nici un folos,
însă nu-l pot lăsa de izbelişte. aşa cum este, e totuşi cineva şi poate mai târziu voi avea nevoie de el. îl voi atârna
pe celălalt umăr, să nu se întâlnească cu şarpele şi voi porni mai departe. şarpele îl privea pe zeu chiorâş, avea
ceva cu el, poate ceva vechi, poate se întâlniseră cu altă ocazie, cine ştie, oricum zeul nu-l băga în seamă, nici nu
avea cum, nici nu avea cu ce. se ghemuise pe umărul meu şi stătea acolo liniştit, aşteptând să am nevoie de el. în

pustiu se lăsa înserarea, nu mai era nimeni în afara noastră. va trebui să găsim un loc unde să putem dormi
liniştiţi până mâine când vom găsi piatra. am adormit într-un târziu, mergând, căci pustiul era doar un pustiu, atât
şi nimic altceva. dimineaţa ne-am trezit fiecare în altă parte, bunăoară eu stăteam de vorbă cu o ploaie rară (mai
vorbisem cu ea în alte împrejurări). ea îmi spăla pielea mea încreţită şi tare şi-mi spunea lucruri pe care le mai
auzisem dar care îmi făceau plăcere, era o conversaţie suavă şi picurătoare din care mă hrăneam pe atunci cu
multă poftă. zăream mai încolo şarpele meu roşu, se uita în sus cu ochii lui veninoşi, se uita la zeppelinele care nu
mai treceau o dată, muzica sferelor se prelingea din burţile acelea somnoroase, se auzeau râsete şi o seamă de
alte cuvinte răzbăteau din acele cilindre agăţate deasupra pustiului. aş fi vrut să strig zeul dar uitasem să-l întreb
dacă are vreun nume. de bună seamă că trebuia să aibă unul dar nu-l ştiam şi, cum zeul nu avea atâtea lucruri
folositoare, m-am gândit să-l fluier. de bună seamă că trebuia măcar să aibă auz. avea, căci veni înspre mine,
încet; nu ştiu cum, căci v-am spus că nu avea picioare. veni şi asta era important. mi se aşeză ca de obicei pe
umăr. eram din nou împreună. şarpelui îi lucea pielea cea roşie, cred că şi-o schimbase într-o anumită
împrejurare, în timpul nopţii, când eu adormisei.
între timp pustiul devenise mai mare decât îl ştiam, poate din cauza nopţii, poate din cauza somnului meu
lung care se alungise o dată cu el. ştiu că visasem ceva, te visasem pe tine probându-ţi rochia de paliandru în faţa
unor oglinzi concave, era o forfotă îngrozitoare, multă lume te admira şi tu erai încântată, le spuneai tuturor: „e
de la el, el mi-a făcut-o, dar nu o port. o probez doar; o voi purta când va veni el, trebuie să-mi aducă ceva, aşa
mi-a promis”. am plecat cu pâcla pustiului prin tălpi, nu lăsam urme sau lăsam, dar pâcla le înghiţea pe toate cu
conştiinciozitate. în dreapta se vedea marea aceea îndepărtată la care, oricum, nu puteam ajunge nici eu, nici
şarpele meu roşu, nici zeul fără nume pe care îl purtam pe umăr în speranţa că-mi va folosi la ceva odată. şi aşa
se şi întâmplă căci, printr-o curioasă metamorfoză, în timp ce mergeam prin pustiu, zeul se dădu jos de pe umărul
meu şi dispăru într-un tunel ivit acolo de nu se ştie unde. se întoarse după un timp cu o piatră. „hai să mergem
acasă. am găsit ceea ce căutai”. „mergi şi tu cu noi ?” întrebă şarpele. „nu. eu rămân cu pustiul. eu sunt de aici.
numai voi sunteţi străini, deşi văd că ştiţi destul de bine pustiul”. tu mă aşteptai acasă, fericită. „o să-mi aducă
piatra”, le spuneai tuturor. „o să vedeţi, o să vină curând. eu l-am rugat să-mi caute o piatră pentru gâtul meu
lung”. pe drum mai vorbeam cu şarpele de una, de alta.


aripa numelui
soarele căzuse ca o bilă roşie de pe marginea orizontului. eram undeva, cu mâinile reci şi trupul plin de
frunze veştede, eram într-un l o c. prin mine treceau păsări transparente cu aripi mari şi pletoase: plângeam cu
un alt plâns decât al meu, un plâns amar şi portocaliu, un plâns ca o despărţire de ecuador, aveam pe mână o
brăţară dintr-un cui sângeros şi în jurul meu se roteau orizonturi pe care nu ştiam cum să le numesc căci l o c ul
nu avea nume. „acolo se depozitează vise”, îmi spusese cineva într-o zi, şi eu ţinusem minte lucrul ăsta, îl
reţinusem în subconştient, împreună cu alte lucruri fără importanţă şi aşa m-am trezit în ziua aceea friguroasă, în
care zăpezile acoperiseră iubirea, în ziua aceea în care tu umblai transparentă prin casa noastră de piatră. nu
aveai nume pe atunci. eu îţi dăruiam zilnic câte unul, dar nici unul dintre ele nu-ţi era pe plac şi de aceea umblai
veşnic goală, pentru că nu aveai un nume care să-ţi îmbrace trupul. „mă duc la l o c ul acela” ţi-am spus şi tu,
strângând între palme urmele unor lacrimi bizare, mi-ai şoptit „du-te, dar să-mi aduci şi mie un nume, căci mi-e
teamă şi uite, sunt goală fără un nume”. „ăsta nu-ţi place?” te întrebam şi-ţi spuneam la întâmplare un nume
nemaiauzit. „nu. vreau un altul. hai, du-te, uite noaptea aşterne întunericul pe străzi, e mai bine să pleci acum,
nevăzut, neauzit.”
în l o c erau mulţi, dar eu nu îi cunoşteam şi nu puteam să-i strig pe nume căci la plecare tu mă rugaseşi să
nu vorbesc decât cu tine. eram îmbrăcat în haine de gală, doar în picioare aveam două ghete de sticlă, una de o
culoare, cealaltă de altceva, prin care se vedeau degetele mele bătrâne. percepeam durerea fără a înţelege de ce.
eram prea novice pe atunci ca să înţeleg. focurile spaimei aveau să se aprindă mai târziu, pe atunci ochii mei nu
evoluaseră şi vedeau doar ceea ce era de văzut, o mare într-o mare de ochi sălăşluia la marginea dinspre nord a
l o c ului, erau ochi vii, disperaţi, priviri încolţite şi aruncate acolo, pradă orizontului pe care acum alergau
herghelii de cai galbeni. „ca să treci trebuie să laşi un ochi” îmi spusese acelaşi cineva şi mă gândeam cu groază
că va trebui să-mi dezlipesc din găvană ochiul şi să-l abandonez mării aceleia privitoare, mi se părea o stare de
laşitate primară, dar altă cale nu era, nu se putea ocoli pe niciunde şi ceea ce căutam eu era în partea cealaltă.
„nu se poate altfel. trebuie să te dezlipeşti de un ochi, trupul tău va rămâne acelaşi. deşi schilodit, vei mai putea
vedea cu celălalt ochi”... dar în ochiul acela eu aveam toate imaginile cu tine, acolo te ascunsesem, în celălalt
ţineam alte imagini, fără importanţă; şi ochiul meu rămase astfel acolo, pradă mării privitoare. nu ştiu cum am
ajuns în partea cealaltă. două păsări mari şi urâte stăteau pe umerii mei, îmi părea că erau acolo de o veşnicie,
căutau ele ceva, cu siguranţă, căci în acel l o c toate aveau o rezonanţă a lor, întâmplarea nu exista şi nici

ireversibilul nu era posibil. faţă de ceilalţi, eu aveam ceva în plus, aveam trupul acela ca un ou, prin care treceau
mii de păsări cu zboruri cu tot, mă şi întrebau unii „de ce ?” şi eu nu aveam un răspuns, dar nici mirări nu aveam,
doar eram în acel l o c unde tot ce nu se putea în altă parte era permis. aveam să observ mai târziu că aici toţi
erau ei sau ea, deşi nu-mi puteam da seama din ce cauză. o orchestră, undeva pe un piedestal de scoici negre, se
pregătea pentru concertul de seară. cineva îmi aduse o vioară, apoi îmi luă mâinile şi mi le spălă cu graţie, cu
infinită duioşie, ca într-un ritual de purificare. „se va auzi mai bine aşa” îmi spuse şi apoi dispăru. aveam să cânt
îmi spusei şi inima mea, până atunci doar o bătaie, se umplu dintr-o dată de sunete. luai loc în rândul al doilea şi
făcui câteva exerciţii de încălzire. nu auzeam nimic, dar asta nu mă mai mira. îmi priveam mâinile, deşi îmi era
greu cu un singur ochi, ciupind corzile fine ale acelei viori, coborau şi urcau pe ele
cu mişcări iuţi sau line, era o întreagă evocare a unor sentimente ancestrale în degetele acelea îngemănate
pe corzile viorii încât, fără să-mi dau seama din ochiul meu începură să curgă lacrimi. orchestra nu avea dirijor,
dar toţi păream să ştim când trebuia să începem. începurăm curând, fără să auzim nimic, interpretând o partitură
necunoscută pe care auditoriul o devoră într-o stare de erudiţie şi divinaţie cum rar mi-a fost să văd. încă treceau
prin mine acele păsări, care îmi deveniseră între timp familiare căci le hrăneam cu sânge proaspăt. recitalul meu
începea pe la jumătatea concertului, ştiam că trebuie să mă pregătesc, aveam o senzaţie de încordare, îmi era
frig, dar asta numai pe dinafară, în mine liniştea era covârşitoare, din toată mulţimea aceea, o singură fiinţă mă
privea cu nişte ochi mari care, din când în când, îşi schimbau culoarea. era singura care avea doi ochi şi singura
care mă privea, fix, profund, ca şi cum ar fi încercat să pătrundă prin mine, să fie una din acele păsări călătoare
prin trupul meu. după câte mi-am dat seama, recitalul meu a fost un succes, căci am văzut pe chipul lor calmul,
fericirea şi liniştea. o dată terminat concertul, a urmat acelaşi ritual al spălatului pe mâini. nimic nu se întâmplase,
nimic nu avea să se întâmple. m-am uitat în spate. scena nu mai era acolo; în locul ei crescuse un triunghi prin
care veneau şi plecau herghelii de cai galbeni. cea care mă privise se apropie de mine şi-mi puse în palmă un
ochi. „uite, acum o să vezi din nou”. „dar şi până acum am văzut” îi zisei. „nu. de acum o să vezi altceva”. îmi
puse ochiul în palmă şi dispăru prin triunghiul cel mare, deodată cu hergheliile de cai galbeni. în palma mea
sângera un ochi. şi atunci am ştiut. era ochiul tău. când am plecat, tu te uitai la mine numai dintr-o parte şi, de
câte ori vroiam să te privesc toată, te fereai, te întorceai într-o parte. „nu e decent să mă priveşti toată, îmi
spuneai, eu nu sunt toată, nu pot fi toată, căci nu am nume”. ochiul tău îmi privea chipul ca şi cum l-ar fi văzut
pentru prima oară şi m-am speriat groaznic la gândul că ochiul tău uitase de mine, la gândul că la întoarcere nu
aveai să mă mai recunoşti, tu îmi spusesei să îţi caut un nume, dar eu nu ştiam pe atunci că tu aveai nevoie de
mine. numele tău era pe buzele mele demult ca o floare de magnolie îmbobocită, numai că nu-l puteam pronunţa.

aveam să plec în curând din acel l o c. de acum nu va mai avea nimeni ce să îmi spună, de acum numai tu vei
putea să îmi spui ceva, orice, numai tu aveai să fii de acum încolo sămânţa viselor mele ploioase. „taci” mi-ai spus
când am intrat pe uşa casei noastre de piatră. „ştiu cum mă cheamă. de acum încolo o să pot bântui cu tine pe
străzi, căci am nume”. am deschis palma în care ţineam ochiul tău. tu l-ai privit ca şi cum ar fi fost un măr. „îmi
era dor să te privesc”, mi-ai spus. „mângâie-mă, căci de acum încolo voi putea fi numai a ta, de acum încolo am
un nume”. te priveam, era pentru prima dată când te priveam pe de-a întregul. ştiam că nu ştii cum mă cheamă,
dar eram fericit, căci îţi găsisem un nume.

aripa somnului
eram mai crud şi mai singular ca niciodată. eram pentru că eram, pentru că întâmplarea mă făcuse să mă
întâmplu acolo, atunci. privisem de atâtea ori orizonturi şi linii, înălţasem către zboruri privirea cu înţeles, dar fără
de sine; cineva îmi smulsese din coaste un strigăt, lăsându-mă mut când aveam nevoie de cuvinte. ajunsesem la
capătul dinspre frig al teritoriului, paşii mei sticloşi călcau pe alei largi de scoici moarte, la fiecare apăsare se
auzea în urmă o durere, o spargere marină, gemea drumul şi eu gemeam alături de paşii mei sticloşi. eram mai
departe de tine, dar mâna ta prelungă îmi apăsa umărul înroşindu-l. pe atunci tu plângeai în culori, dar dintre
toate cel mai mult îţi plăcea să plângi în culori. ne vorbisem de prea puţine ori ca să ne împiedicăm în cuvinte. pe
vremea când eu locuiam în tine, când încă nu mă trimisesei să te caut, îţi aduceam în fiecare seară pene de păsări
şi pere galbene şi zemoase pe care tu le mângâiai cu lacrima ta mătăsoasă, agăţându-le mai apoi de o funie
groasă ce dănţuia în mijlocul camerei noastre. era o funie groasă, crescută din tavan, aşa o găsisem când mă
mutasem în tine şi ţie îţi fusese frică să o tai, era un fel de cordon ombilical ce ne ţinea uniţi cu înaltul, „lasă, îmi
spuneai, o să vezi, o să prindă bine, o să agăţăm pe ea iluzii şi vise desprinse din mine, din tine.” pe atunci, purtai
pe tine numai piei de şarpe şi îmi era frig lângă tine, atât de frig, încât până la sărut îmi îngheţau buzele. în zilele
reci şi ploioase nu mă lăsai să ies, să bântui pe străzi, să dau ochii cu trecătorii, „mi-e frică, îmi spuneai, o să te
plouă, o să te plouă şi ploaia îţi va spăla mirosul de mine, o să te plouă şi o să te întorci mirosind a plânset de nor
şi, dacă tot e să miroşi a ceva, e mult mai bine să miroşi a lacrimă mătăsoasă din plânsul meu, căci eu sunt mult
mai aproape de tine decât norul de lacrimă.” viaţa noastră năştea cercuri, pătrate, drepte şi unghiuri, ne năştea
dureros şi unduitor dintr-un val aruncat la marginea mării. mâine să pleci, să te duci la capătul dinspre frig al
teritoriului, căci acum am nevoie de tine departe, aproapele mă ucide, mă doare, îmi arde fericirea. îmi vorbeai
din priviri, crescusei în mine un alt fel de foame, dintr-un alt fel de animal cu o alt fel de gură. sângerai la gândul
că depărtarea ne va ucide, dar nu se putea altfel şi amândoi ştiam asta. îmi pregătisei de seara cele de trebuinţă,
focul, aripa, urma unghiilor tale înfipte în carne, câteva pere galbene şi zemoase şi o bucată din funia noastră,
crescută în mijlocul camerei, „în caz că ţi-e frică, îmi spusesei, ştiu că nu-ţi va fi, dar aşa, să fie acolo, nu se ştie.”
adormisei lipită de funie, cu sânii zemoşi despărţiţi de cordonul ombilical al existenţei noastre, adormisei cu
gândul că, între înalt şi aproape, trebuie să existe un departe şi acela trebuie să fiu eu.
ajunsesem primul în teritoriu. scurtasem drumul întrebând din greşeală un orb. el ştia calea. „o să oboseşti
până acolo, îmi spusese, dar, o dată ajuns, nu o să mai simţi nimic din toate astea şi nici din celelalte.” pe umerii

mei se roteau de acum raze dintr-o lună clară şi îndepărtată, se năştea o hartă pe care aveam să o descifrez mai
târziu. muzica era pretutindeni aceeaşi, plină, rotundă, arzându-mi neliniştea şi teama, păşeam alături de mine pe
aleea de scoici, era ca şi cum m-aş fi cunoscut odată, demult, ca şi cum am fi fost doi, unul aici, altul lângă o
neştiută întâmplare.

îîn
nccrreem
meen
niitteellee aad
dâân
nccu
urrii
john st. mill
desert. vis cu portocale
exploratorii
al 7-lea continent
podurile din u_topia
breakfast on the beach
schema unui vis autentic
simboluri afective
epava nautilius
blitz
braque
orange
risipa de energie
era o lume imprevizibilă
convorbire cu borges
der morgen danach
aparenţe
rinocerii nu mai au memorie
definiţia pierderilor importante
însemnări dintr-o călătorie oarecare
semnal de alarmă
apariţia obişnuinţei
criza
importanţa marginală a umbrei
sămânţa dezastrului
insomnia cerberului
iubita îndepărtată

toate erau ca o umbră

memoria domnului verne
vertical
prezumţia de nevinovăţie
d_o_r
travesti
incomensurabila confuzie
influenţe
dimensiunea sentimentelor
animalul abstract
semne rătăcite
ţinta
unul câte altul
arderi interioare
d.h. & frieda
port O’kala
anatomia viselor

john st. mill
se producea un fenomen pe care l-aş putea numi irepetabil

stăteam scufundaţi într-un fel de aer în fapt o ceaţă respirabilă
prin care pluteau tuburi lichide pline cu mecanisme
pentru transpunerea timpului în alt fel de forme
tu îmbrăcată în irişi puneai minutele peste secunde fecundai timpul
cineva se pregătea să plouă prin tuburi orchestra ungea mecanismele
funcţiunile acelea unice fără de care toate acestea înşirate aici
nu ar mai fi ceva ci doar altceva
eu port şi acum în picioare acele lungi patine de sticlă
cu ele am câştigat în 19douăzeci şi ceva olimpiada
am primit atunci de la tine un măr într-o mare aglomeraţie
john st. mill striga : el dorado! el dorado!
şi nouă ne îngheţaseră urechile de atâtea basme

desert. vis cu portocale.
locuiam pe atunci în subsoluri aerisite

aveam o prietenă cârtiţă trecea rar pe la mine
îmi spunea ce hrănitor sunt în materie de cuvinte dispărea în galeriile întortocheate
deasupra creşteau uzine gigantice în burta lor plângeau anumite femei
printr-o lupă imensă cineva privea de la adăpostul unor schele
derularea greoaie a evenimentelor
eu cred şi acum că erai tu
ochiul tău verde încolţea pe jumătate
când clipeai universul devenea dintr-o dată haşurat
îmi aduceam aminte cadre minimale din acea zi memorabilă doar pentru mine
domnule ce buze ispititoare aveţi şi ce bine vă stă cu ele
aveai şi o floare am primit-o fără să întreb de ce
poate aşa se obişnuia pe acolo pe unde umblai
după un timp am început să schimbăm locurile
femeile acelea se simţeau mai în siguranţă în subsoluri
eu cu faţa mânjită de funingine făceam alpinism pe coşul crescut în burta uzinei
de acolo priveam prin ocheanul prietenului humboldt
mersul tău cotidian pe aleile oraşului x
ţineai de mână un bărbat el ţinea în mână o floare
îmi venea să clipesc genele mele tăiau în felii mersul tău cotidian
o altă femeie cumpăra portocale zemoase din piaţa centrală
le rostogolea în gura unei galerii
noaptea prietena mea cârtiţă (ştiţi. avea obiceiul să treacă rar pe la mine.)
îmi împingea câte o portocală cu botul până pe umăr
o curăţam tacticos
o împărţeam în felii şi apoi mai departe unor tinere domnişoare abia trezite
aveam nevoie de idealuri risipite printre gesturi minore

exploratorii
acest bărbat frumos şi această lumină robustă

împletind cu sine misterul pe al cărui nume ne balansăm
ce rost trebuie să aibă toată acea scurgere
ca o ploaie de degete pe clapele unui pian prăfuit
cu o singură ureche cineva picta încruntat în mijlocul lanului
se vestea începutul unei paralizii romantice
ne apucam cu colţii de încheieturi
până când simţeam prin vene revolta sângelui
ieşeam la vedere cu cămăşile năclăite
ne sărutam pentru ultima oară femeile la marginea lanului

fără să ştim că ne-ar putea ucide rătăcirea lor prin acel galben presărat cu ciori

al 7-lea continent
negociam suspendaţi într-o stare de echilibru precară

ideea de frumuseţe a gesturilor ample
contopite în acele arderi profunde de care ne lăsam seduşi dincolo de înţelesuri
ne comportam asemenea bătrânilor marinari
care se duc în adâncuri o dată cu propriile lor corăbii
mirosind încă a lemn a pânze dansând prin şoaptele vântului
ce strigăt răscopt trebuie să ascundă tot acel ritual ca o ploaie întoarsă
urcând din nisipul deşertului înspre straturile înalte prin invizibilele coloane
când vom învăţa cum să stăpânim timpul ne vom putea poate permite
o ultimă întoarcere în rotundul adânc şi lichid al prenaşterii noastre
vom negocia acolo felul şi forma migrării înspre o fericire ulterioară
un fluture alb aplaudă resemnat pe arcuşul viorii

în palma mea sextantul căpitanului blake defineşte traseul spre insula umerilor tăi

podurile din u_topia
ascundeam într-o groapă presupuse vinovăţii

de pe vremea când ochii mei îţi furau fiecare al treilea pas fiecare al treilea gest
iluzoriu fenomen ca o enumerare din trei în trei când tu erai de fapt una singură
în împrejurările acestea hrănitoare s-au născut hoardele de bărbaţi
alăptaţi până târziu din robinetele agăţate în aer
cel mai înalt era apoi ales pe sprânceană
supus unui îndreptar al viciilor
i se tăia un deget se pierdea în gura celei mai tinere dintre ele
ţineam minte hotarele memoram în cioburi de sticlă distanţa
aveam grijă să nu ajung niciodată primul
uneori ele mă priveau pe ascuns uite-l şi pe ăsta se pregăteşte să vorbească azi
când nu avem auz chicoteau şi aşa mai departe
reinventam stările dintr-o anumită latură a utopiei
de cealaltă parte a balansoarului cea mai înaltă femeie cu care m-am întâlnit vreodată
mănâncă ciocolată aparent liniştită trupul ei se bronzează în etape
şi asta tocmai în ziua în care eu mă pregătesc de plecare
am ţinut minte din cât în cât cade apusul peste umerii ei
am fotografiat aproape toate podurile exceptând unul singur
era în fapt o femeie tânără pe care poposeau ploile.
eh şi ea în cealaltă parte mănâncă ciocolată îmi face semn cu ochiul
mă sperii îngrozitor
aruncătorul de discuri mă loveşte cu cotul în inimă
suntem atât de norocoşi
şi ele ne cer să le facem din oasele sfărâmate o maşină de tocat carne.

avem fiecare câte un ochi înmugurit

breakfast on the beach
dimineţile scurte cu oasele ieşite prin ovalul

sticlos
iluzii întunecate
mirosul veninului ei obturându-mi complicatele
mecanisme respiratorii
şi mai ales neuitata aromă a depărtării
înglobând în pupilele mele dezastruoase
nuanţe albastre
stăm drepţi ca înainte de pronunţarea unei
sentinţe
dar uite cade peste schelele timpului înserarea
ca un urlet irepetabil
ne surprinde în larg aţipiţi în scoicile alungite
dintr-o dată ne cresc branhii pielea mea devine
solzoasă
aripile tale transparente şoptesc începutul unei
simfonii
cineva scrie pe peretele mării o notă
sunetul curge împletind în adâncuri uitările
şi frigul e lung de nu se mai poate citi în

cuvinte

schema unui vis autentic
în palma ta doarme lama prelungă a unui cuţit

şi în tot acest timp pictorul orb trasează contururi macabre
mă întind liniştit pe marginea clară a unei primejdii
de dincolo îmi zâmbeşte o femeie nebună mă biciuie cu pletele ei roşii peste ochi
e clar îmi spun se face de ziuă uite pe cer o urmă răzleaţă a mersului ei de felină
mă sprijin în cârjele orei cineva îmi zâmbeşte cu zâmbetul tău . îmi cresc fructe în coate .
din toată acea foame rămâne doar sentimentul nostalgic al sărutului
mai încolo se vor căsca norii ca o gravidă coaptă
tu vei ploua peste sângele meu transparent
mă voi târî în cârje voi aştepta la coadă un rest de singurătate
(azi noapte am visat că eram o mână din canibalismul în toamnă al domnului dali)
ah ce capcană miraculoasă ascunde acest respiro
să facem o pauză între două înţelesuri să le dăm prin maşina de tocat vise
de partea cealaltă stau resemnate femeile se sprijină pe stabilopozii timpului
din când în când câte una mai naşte un bărbat pe care o alta îl înghite
ne înşirăm pe o aţă subţire studiem gesturile calme ale bătrânului fumător de pipă
prin barba sa se caţără înspre noi viitoare femei
acum că s-a întunecat de-a binelea putem merge

simboluri afective
(poem în oglindă)
cumva cumva voi ajunge să fiu piatră până la urmă

voi renunţa la aglomeraţia cărnii
voi vedea înlăuntru cu buricele degetelor reci
peste rotundul meu va ploua cu şoapte
pe poduri păşesc femeile dezbrăcate una dintre ele mă mângâie inconştientă
(parcă o văd. are nişte ochi mari şi violeţi. dacă te apropii de umerii ei miroase a liliac.)
dar pe acolo trece un camion încărcat cu piane multicolore
ea se fereşte mă aruncă în apă rămâne năpăstuită de sunet. pleosc.
eheeiii aici este o lume albastră pe fundul ei o corabie
e noua noastră casă cu acoperişuri sticloase
şi tu te miri
ca şi cum ai vedea pentru prima oară fluturii nopţii
consemnezi resemnată în colţul paginii cuvântul branhii
ne croim drum prin liniştea verde a subsolului
cu regretul că nu mai putem fuma
cu regretul că nu mai putem fuma

ne croim drum prin liniştea verde a subsolului
consemnezi resemnată în colţul paginii cuvântul branhii
ca şi cum ai vedea pentru prima oară fluturii nopţii
şi tu te miri
e noua noastră casă cu acoperişuri sticloase
eheeiii aici este o lume albastră pe fundul ei o corabie
ea se fereşte mă aruncă în apă rămâne năpăstuită de sunet. pleosc.
dar pe acolo trece un camion încărcat cu piane multicolore

(parcă o văd. are nişte ochi mari şi violeţi. dacă te apropii de umerii ei miroase a liliac.)
pe poduri păşesc femeile dezbrăcate una dintre ele mă mângâie inconştientă
peste rotundul meu va ploua cu şoapte
voi vedea înlăuntru cu buricele degetelor reci
voi renunţa la aglomeraţia cărnii
cumva cumva voi ajunge să fiu piatră până la urmă
(oglindă în poem)
afective simboluri

epava nautilius
pe celălalt mal locuiau de la un timp câteva femei

le puteam număra în orele suspendate după plăcerea cu care îşi aruncau hainele
se pierdeau în adâncurile lucioase habar nu am ce căutau pe acolo
pierdeam noţiunea timpului fumam până când mă dureau gândurile
la întoarcere nu-mi ieşeau niciodată la numărătoare
mereu era câte una în plus sau câte una în minus (de obicei cea mai acoperită de melancolie)
sub genele ei se răzvrăteau palide umbre promisiuni ale unui sărut latent
îi spuneam Ea mă aflam într-o sublimă necunoştinţă de cauză
eu veneam pe acolo să pescuiesc aveam obligaţii şi alte îndatoriri
mă lăsam pe spate acordam o mare importanţă stărilor
de fiecare dată când nu-mi ieşea Ea la numărătoare plecam acasă cu un peşte în braţe
când îl puneam pe masă îmi făcea cu ochiul
avea asemenea gene că le simţeam mângâierea
adormeam imediat visam un sărut roditor sau un concurs de înot subacvatic anual
ridicam emoţionat cupa şi Ea din adâncuri se apuca să-mi împletească alte vise lucide
până într-o dimineaţă când s-a lăsat liniştea
de atunci nu am mai prins nimic deşi recunosc că am schimbat nu ştiu câte undiţe
mai simt încă pe umăr apăsarea moale a genelor Ei
ce bine era când eram peşte
stăteam ascuns în liniştea crudă O mângâiam cu mustăţile pe spinare
era un fel de iubire ca un somn sub umbra fierbinte a tâmplei

blitz
pe scenă
o tânără într-o lungă mantie cenuşie mimează gustul
îmbrăţişăm aerul cu buzele în el dansează prelungi fructe coapte
se aude alarma coborâm în adăposturile lugubre
cochetăm cu frica înveliţi în parfumul rece al tăcerilor
am putea face dragoste pe ascuns
dar ne desparte o cale ferată pe care se târăsc rotunde vagoane de sticlă
prin vitrine se derulează petreceri tumultoase expoziţii feminine ucigătoare
bărbaţii stau suspendaţi undeva între straturile dense par copleşiţi de importanţa evenimentelor
numai bătrânul fumător de pipă se plimbă relaxat prin vagoane
mai mută câte o piesă
e cel mai lung simultan pus la cale vreodată
(în fapt un simulacru neconvingător)
amplificăm suspansul coatele femeilor ţipă
mecanicul de locomotivă întinereşte dintr-o dată
acum îşi închipuie prima femeie din viaţa lui deschide firesc cu pionul
trage cu eleganţă sirena
ce putem face ne oprim sub podurile nude
pe deasupra plutesc înalte corăbii metalice la cârma lor alte femei flutură fericite din gene
dintre toate una fumează pipă
părul ei lung se târăşte pe umbrele asfinţitului arde mocnit
deliberăm
nu mai sunt prea multe de spus
dincolo de uşă o broască ţestoasă mimând infinitul

în fiecare vară iubesc altfel

braque
uneori sunt prea acolo prins în năvoadele obediente ale teritoriului

într-o linişte absurdă împletesc pe o funie viitoare iluzii
şi sentimentele ay sentimentele aceste balastiere gravide dansând pueril în mijlocul valurilor
vinovăţia nu se câştigă dar nici nu se pierde
numai permanenta nelinişte agravează stările
hai să pescuim cu pletele un peşte transparent
prin el vom putea privi temători împerecherea marină
mai trage o dungă cu roşu

să nu rămânem în urmă cu frigul


orange
ce bine că suntem atât de amorfi

numai astfel putem lipi manifeste pe sânii femeilor coapte în ele spunem noi tot ce ne doare despre culori
împărţirea numerelor înalturi afirmaţii şi altele
în general nu e bine să spunem a
începutul doare şi asta e o evidenţă costisitoare (ultima licitaţie a fost nu ştiu când)
mă plimbam pe străzile lăturalnice din buzunare îmi şiroiau cuvintele potolind foamea umbrei
eşti de trei lei îmi spunea cineva cu care mai purtasem diverse controverse
şi eu mă bucuram uram să fiu cineva deşi începuse să mă cunoască lumea
mai ales tinerele îmi şopteau în ureche că de ce pierd timpul când am atâtea de spus
câteodată manifestam entuziasm mă lăsam dus în locuri necunoscute
mi se făcea manichiura mi se spălau hainele eram mângâiat
până la urmă se foloseau de mine pentru o eventuală viitoare legătură cu celebritatea
ce-mi păsa mie pe atunci
mai rar aşa emoţii
noaptea ieşeam în ploaie întindeam palmele visam gâtul ei lung ca o coloană de sticlă
mai era şi o demonstraţie aviatică internaţională
cunoşteam şi eu un pilot eram mândru de această prietenie
mă învăţase să citesc în braille cu o anumită ocazie
puteam să mă mir
să-mi dăruiesc cu nepăsare cuvintele şi nu numai asta
câteodată mergeam cu spatele priveam domnişoarele cu ceafa
ele sărutau locul acela atât de sfios încât se făcea întuneric
trece şi ultima femeie posibilă traversează culoarul prin mijlocul ţipătului
are nişte sâni atât de transparenţi se citeşte prin ei teama
şi uite aşa ajungem cu umerii la scări

risipa de energie
aud cum mă cauţi

mâinilor tale le stă bine în deplinul iernii
aici la porţile teritoriului e o primăvară convalescentă
eu mă bronzez construiesc un aparat de zbor utopic
tânărul flautist iubeşte marginal sunetele
renunţă la linişte ştii şi tu cum e când ţi se face lehamite
colind şi eu vizitez necunoscuţii
le explic în detaliu ce şi cum cu toate aceste redutabile procese de conştiiinţă
pe mal bătrânul fumător de pipă mângâie scoicile
mă uit pe tablă sunt într-o situaţie destul de încâlcită amân mutarea
înţelege şi el că trăim în interiorul stărilor latente
pe epavă o mireasă are un buchet de vâsle proaspete
în jurul ei câteva corăbii se rotesc se înclină pe partea cu valuri a apei
se şopteşte ceva despre un arhitect despre o promisiune
dar vine toamna şi se răscolesc toate decad în pasteluri ploioase
pe când umblam după tine îmi auzeam paşii mă speriam îngrozitor
întotdeauna se lua după mine o nebună trăgea dupa ea o barcă
în ea nişte copii întingeau pe pâine cremă de ciocolată
inutil să mai detaliez
acum vezi bine prin locurile astea nu mai umblă nimeni
şi bântuie o cumplită epidemie de gripă eu sunt printre puţinii neafectaţi
datorită predispoziţiei mele la stările melancolice am fost declarat inapt
dar hai să îţi spun
pe când devoram o domnişoară trece nocta mă priveşte concludent
îmi spune că ştie e o tendinţă înfiorătoare din care nu se poate scăpa
şi m-aş mai lăuda eu cu multe printre care şi cu faptul că de o bună bucată de timp
locuiesc împreună cu bătrânul fumător de pipă în interiorul unei sfere suspendate

într-un continuu balans

studiem aici procesele ergonomice detalii despre peştii transparenţi
scări pentru evadarea în siguranţă din viitoarele dezastre
aud că mă cauţi.
după cum vezi sunt aici lâncezesc întins pe podele.
alături o cabină telefonică. am pierdut atâtea amănunte.

era o lume imprevizibilă
era o lume imprevizibilă din care nu distingeam decât conturul vag

al instabilei linii de cale ferată
domnişoara x cobora pe scara de incendiu cu făclia în mână
se emoţiona îngrozitor mă privea ca pe o molie
îmi vâra sub limbă o bomboană de mentă
spunea că mă urăşte
că ar vrea să îmi smulgă barba dar de unde
de obicei mă refugiam în Ultimul Vagon
supus de mângâierile aerisite ale oarbei
când mă trezeam îşi împacheta cu grijă ziarul
îmi înşira cuvinte din memoria ei onirică
uneori ne aşezam tăcuţi pe scaune
îi spuneam ucide-mă iubito am certitudinea că te plictisesc
ea-mi zâmbea roditoare îşi mângâia cu delicateţe sânii
înţelegea că trăim în miezul zemos al unui vis imperfect
ca două cârtiţe privind împerecherea fluturilor
cum pe atunci se putea orice

nici măcar nu ne mai sinchiseam

convorbire cu borges
mă ascundeam în spatele tuburilor prin teritoriu alergau hoardele frigului

la vremea aceea încă nu se dezgheţaseră orele din adâncuri
îmi rodeam unghiile apoi degetele până la încheietura mâinii
lăsam în urmă o cocoşată dâră de sânge
ay şi instalatorii orologiului pluteau într-o lumină universală (singura posibilă şi întâmplabilă pe acolo)
eu deveneam rând pe rând oglindă capriciu cheie pilon sprijinind o platformă
pe care orchestra avea să debordeze de sunete
o femeie despre care ştiam că are ochii înalţi mă ţinea de gleznă
îmi desena pe fluierul piciorului un fluture cu o lamă de ras
ce faci întrebam şi ea îşi sugea palmele pline de sânge
o lăsam în pace mă durea în cot de limba ei lungă
spaimele se roteau în adâncuri ca un cuţit într-o rană deschisă
o să vină o vreme când vom ara cu colţii toate aceste podgorii de trestie
din tuburile lor pline ne vom împleti locuinţe
departe în adâncul cel mai adânc să ştiţi de la mine că naşte un peşte
e un viitor bătrân fumător de pipă
el va şti ce şi cum cu toată această risipire a noastră
ar fi laconic să vă mai spun că pe când derulam eu această întortocheată peliculă
o altă femeie păştea în mine cu sânii ei verzi

der morgen danach
când m-am născut un imens clopot de sticlă suspendat în pâcla târzie a toamnei
bătea nebuneşte deasupra clădirii spitalului
prin geamuri treceau colonii ţipătoare de frunze
într-o altă galaxie tu îmi aşteptai ţipătul într-o staţie de autobuz desfiiinţată
bătrânul flaşnetar îngâna ploaia se pregătea de moarte
priveam derularea dezastrelor dintr-un balon călător
eram derutat de toate acele femei revoltate se uitau la mine de jos îmi arătau pumnii
coseau dezbrăcate într-un lan de grâu
la o margine domnul van gogh îţi dăruia o mână proaspăt tăiată (treceai pe acolo întâmplător)
toate urmele profunde ale timpului sunt şterse
în urma noastră păşesc în tăcere ierbivore înfometate
e o împrejurare în care ne recunoaştem unul altuia crimele
pe o punte metalică un tânăr saltimbanc roteşte în palme bile de foc
e un timp al dezastrelor al îmbătrânirilor precoce
dăm bună ziua unei vânzătoare de mere ea ne înţelege

suntem atât de înfometaţi

aparenţe
vorbeam despre libertate cu o pasăre de pradă

eu ţipam ea rostogolea deasupra prăpastiei sfere de sticlă
o tânără domnişoară în negru mergea cu spatele prin labirint avea mâini portocalii
gesticula îngrozitor
nouă ne era somn eram obosiţi după atâtea luni petrecute în larg
locuisem la un moment dat în interiorul alb al unei balene
condusesem o orchestră de xilofoane osoase
după fiecare recital se apropia de mine o femeie portocalie mă înjura îngrozitor
mă scuipa între ochi după aceea făceam dragoste în straturile multiple de grăsime
mai rar eram invitaţi la suprafaţă concertam în pieţele goale ale oraşelor părăsite
acolo regăseam acustica plânsului
bătrânul fumător de pipă (singurul nostru spectator) ne făcea observaţii
ne raportam la începuturi aveam un înfiorător sentiment al inutilităţii
petreceam ore întregi abordând o mină gânditoare
în tot acest timp femeile pescuiau în larg se întorceau acasă în asfinţit cu bărcile pline de peşti
câteodată mai aduceau din adâncuri amfore lanţuri ivăre de ferestre lungi săbii ruginite
făceam plajă dezbrăcaţi cu ochelarii de soare pe nas

rinocerii nu mai au memorie
ne târam prin subsolurile insalubre ale halei de carne

la marginea oraşului numai vântul plutea mângâind singurătatea stâlpilor de telegraf
nu mai există urme pe care să ne întoarcem
scoatem din truse de piele inutilele instrumente le înşirăm pe jos
cineva încearcă primul sunet e o tăcere impermeabilă
frigul pătrunde insinuant prin culoare
limbile de cristal ale orologiului îngheaţă se opresc între prima şi a treia secundă a ultimei şoapte
o femeie cu braţele transparente sughite râdem
e semnalul dezastrului (asta dacă bineînţeles ne mai pasă)
ne agăţăm în linişte în imensele cârlige dispuse transversal pe deasupra
răcoarea metalică ne absolvă dintr-o dată de simţuri
pătrundem pe rând în mijlocul unei lumi necunoscute
devenim înalţi păşim printr-un lung culoar susţinut de oglinzi
avem nişte chipuri atât de frumoase încât ni se face rău
şi când să spunem şi noi ceva când să ne bucurăm de noul nostru observăm că ne lipsesc gurile. Obosiţi încercăm
să înţelegem misterul.
(nu există un anume cuvânt pentru asta altfel cu siguranţă l-aş folosi)
ce rost are toată această frumuseţe dacă nu o putem striga
ca şi când s-ar coace în noi o pâine imensă şi ne-ar fi foame
dar cu ce să mâncăm.
rinocerii nu mai au memorie spune biciclistul oprit la marginea drumului să-şi umfle o roată

definiţia pierderilor importante
mă întrebi ce căutăm prin acest tunel ploios

ce oval perfectibil
orice şoaptă aici se amplifică devenind un sunet profund
stăm nemişcaţi cu apa şiroindu-ne pe umeri
timpul lâncezeşte suspendat în pânzele de păianjen
îmbătrânim cu un secol ne curge sânge din nas
înfometaţi muşcăm dintr-un măr
şi tocmai atunci trece în goană un cangur zguduind adâncurile
tu mă mângâi pe ceafă sunt atât de înalt încât trebuie să stau aplecat
simt nevoia să-ţi mulţumesc să nasc în locul tău o fiinţă următoare
vai dar cum se poate şopteşte o doamnă din mulţime
(între timp în tunel se rătăciseră şi alţii. Majoritatea dormeau deja.)
mă strâmb
ce să fac şi eu dacă ea nu poate înţelege un anume lucru
pe funiile groase copiii încearcă să iasă la suprafaţă
bătrânul fumător de pipă le spune o poveste să le mai treacă de urât
ţopăia odată un cangur pe o întindere aridă
în urma sa doamna cangur căra în pungă puii adormiţi
şi copiii râdeau în şoaptă ha ha
uitau să înainteze câte unul se desprindea prăbuşindu-se în apă
dintre toţi numai eu ştiam să înot

însemnări dintr-o călătorie oarecare
primisem un premiu simbolic nu eram foarte interesat

mulţimea mă aplauda o domnişoară îmi făcea cu mâna spuneam şi eu câteva cuvinte
ay ce departe eşti şi ce bine îţi stă în rochia aceea transparentă
aici e o toamnă furioasă de foame îţi sculptez sânii într-un dovleac copt
la ora aceasta în casa noastră trebuie că miroase a scorţişoară
tu cumperi flori de câmp de la florăreasa oarbă
le aşezi pe pernă îţi faci un ceai vorbeşti cu păianjenul nostru fistichiu
şi eu aici asaltat de maluri mă închid într-o cuşcă adorm pe stomacul unei leoaice gravide
(mai târziu mă va înfia. voi suge din ultima ei ţâţă.)
pe poduri chicotesc tinerele bicicliste dezbrăcate una singură poartă la gât o eşarfă roşie
e un semn discret o invitaţie la corridă pentru un taur misterios
mă resemnez joc şotron într-un parc fără pomi dar piatra cade în afara cercului
eh am pierdut atâtea lucruri folositoare de ce să nu-l pierd şi pe acesta
noaptea citesc într-o vitrină. Stau aproape nemişcat îmbrăcat într-un costum alb
dimineaţa vânzătoarele mă dezbracă îmi pun pe cap o ponosită pălărie de paie
astăzi sunteţi o sperietoare de clienţi îmi spun
râd până când se crapă vitrinele
acasă tu dormi încolăcită în jurul umbrei ce sunt

semnal de alarmă
până la urmă nu va fi mai nimic

vom roade în continuare oasele albe pe care odată se găseau muşchi sângerii
cineva se va ridica încet pe un strat superior va spune lasă apoi va adormi
nu se mai ştie nimic de tot acel lanţ ca o pădure de înţelesuri cu care odată ne legasem de glezne
tu construieşti din cioburi o lume nouă îi dai foc o scuipi
bine că măcar ai o ocupaţie mai elevată
eu sunt predispus la o veşnică manipulare a simţurilor dar acest experiment m-a obosit
acum aud cu privirea dacă vreau să te privesc trebuie să deschid gura larg şi să scot limba
în capătul ei se află un ochi când clipeşte din gene strănut şi un val furios alungă corăbiile în larg
aş putea să mă opresc să mă gândesc ce firesc este să fii piatră
vine cineva te aruncă
vine altcineva scobeşte în tine diverse forme ajungi să fii privită cu încântare de alţii
a avea un înţeles o anume singularitate plină de sensuri a ajunge la vene prin sânge
ce tăcut semnal de alarmă
dar nu e treaba mea

apariţia obişnuinţei
o intersecţie fără rost în mijlocul unei câmpii străbătută de sunete

culegem un urlet ne ţiuie urechile pe deasupra noastră dansează în volte un planor
şi mai pe seară când ies dintre coapsele întunericului femeile lăptoase
ne strângem unul în altul de teamă rânjim cu foamea pe buze
să mai spună cineva că nu există fericire pe această suprafaţă plană
mai aproape de linişte e pipa stinsă a bătrânului fumător
s-a dus undeva şi a uitat-o pe masă trebuie să îi fie greu erau nedespărţiţi
îţi miroase pielea a mine te speli şi degeaba
o să mă întorc în curând cu un peşte vorbitor în braţe
vom face o ciorbă aleasă dar până atunci el ne va povesti întâmplări dintr-o lume
în care se scurg prin conducte transparente bărbaţi nisipoşi
după-amiaza ne vom înlănţui în răcoarea pivniţei vom ţipa pe rând
ne vom gândi cu detaşare la şoaptele ploilor viitoare
vom pune o întrebare şi vom căuta Altceva

criza
întrebaţi-mă ceva ce mai faci bă ce mai mulgi din cuvinte

au şi înţelesurile acestea un rost o coacere latentă
o femeie lungă iese din cadă bea lapte e frumoasă de pică
pe gâtul ei lung un concurs de alpinism bărbaţii se târăsc în corzi strigă unii la alţii
pe genele ei lungi doi arhitecţi se ceartă construiesc o nouă autostradă
dar nu despre asta era vorba
eu tac în adâncul meu se produce un conflict
o domnişoară închide umbrela şi tocmai atunci începe să plouă
pe vremea când bântuiam (o pierdusem pe nocta) întrebam în stânga şi-n dreapta
îmi notam într-un caiet cu coperţi de piele răspunsurile
urcam coboram din autobuze
purtam în spate o paraşută împrumutată pentru orice eventualitate
la intersecţii desfăşuram o hartă îmi era frică. Nu cumva să pierd scopul călătoriei.
în fiecare dimineaţă bătrânul fumător de pipă întreba cum mă cheamă
nu ştia nimeni
ascuns în lifturi mă uitam în oglindă îmi făceam cu mâna opream între etaje să mă odihnesc
nimic nu este mai vag într-o căutare decât siguranţa
(în privinţa mea nu existau dubii pe atunci. Doar mici lipsuri.)
ne prefacem mimăm gustul victoriei ce o mai fi şi asta
un pepene roşu se desprinde dintr-o plasă e zemos seminţele zac împrăştiate pe trecerea de pietoni
până mâine se vor coace în adâncuri va răsări acolo o întreagă plantaţie
nu mă întrebaţi cum
o singură dată o domnişoară m-a întrebat cât era ceasul

avea o elegantă umbrelă de ploaie. Pe umărul ei un orologiu în care dormeam şi eu


importanţa marginală a umbrei
pe atunci ni se părea că toate lucrurile erau elementare

de aceea şi desenam lipiţi cu spatele unul de celălalt
acelaşi peşte zâmbind
dimineaţa lucrurile deveneau vagi
se pierdeau printre gesturile noastre obositoare
mecanismele reglabile cu care ne îndeletniceam aşteptarea
supravieţuirea aceea amorfă
ea urca scările se pierdea într-o lume despre care nu aveam cunoştinţă
(avea acolo amanţi iubiţi transversali muzicieni de renume)
cu poşeta de sticlă abandonată pe umăr
cu pantofii ei de Soră Medicală
cu buzele maltratate abia desprinse dintr-o altă carne
se lupta cu somnul ca o vultură
(lucra. făcea nu ştiu ce şi nu ştiu unde)
pe când eu de sub acoperişul irelevant al înaltului
îi păstram umbra caldă
îmi jupuiam necontenit pielea
ascultam la un aparat de radio zborul păsărilor
de plictiseală mă imaginam cu una

o domnişoară cu un singur umăr
avea un pian pe care ne iubeam
nici urmă de muzică

sămânţa dezastrului
era un gând ca o pasăre umedă

trecea prin noi îşi lăsa acolo un sunet
dintr-o ciudată complezenţă eu rumegam frunze cu o lăcomie nevinovată
melancolica barcă plutea prin părul iubitei ca o nevăzută singurătate
în timp ce fotograful îi încadra chipul din spatele memoriei
eram lucizi pluteam pe deasupra ierbii
ne adăposteam sprâncenele printre ceţuri
venea unul nu avea nume purta pe un umăr cadavrul unei păsări transparente
ne striga ne invita la masă vorbeam acolo despre importanţa auzului
el insista susţinea sus şi tare că suntem doar nişte umbre
bătrânul fumător de pipă intra pe o uşă
se aşeza pe muchia ferestrei ne privea cu o melancolie detaşată
din spate ţâşnea o lumină nu are importanţă
trecea prin noi
ca un fluture prin ochii întunericului

insomnia cerberului
printre nori printre ploile devenite amante

zăream baloanele plutitoare ale copilelor
erau nişte vremuri de zahăr
fluieram o dată şi se făcea întuneric
(nici acum nu ştiu prea bine de ce)
mama mea nu ştia că îmi era mamă
privea cerul ca pe un element discordant
dintre atâtea suprapuneri abia mai puteam desluşi conturul podului
arcul semeţ încă virgin de săgeată
aheiii aheiii strigam într-una
ţinând-o de mână pe copila cu părul_cenuşă
să nu ne pierdem
să nu ne asumăm depărtarea
eu îi explicam grav că am sănătatea şubredă
uite mi-a crescut nisip în gură sufăr ca un peşte fără cuvinte
ea adormea pe drum sfidând insomnia cerberului

iubita îndepărtată
se întâmpla că uneori treceam pe acolo

cu vechea mea raniţă de soldat în care ţineam oasele unuia
care avusese o iubită îndepărtată
în spatele malaxoarelor plutea timpul
un câine mă striga pe nume fă-mi şi mie nod la cravată
nu vezi că mă duc la o cununie etcetera
copiii dormitau într-o nepăsare străvezie la umbra roţilor uriaşe
sprijineau cerul pe visele lor de ceară
ea ieşea de sub ierburi îmi lingea umărul
îmi lua în delicata ei mână delicata mea mână
ai făcut bătături ce tot îl cari pe ăsta
ca pe un frate absurd
ca pe un peşte hohotitor
îmi şuiera printre dinţii ei transparenţi
eu de teamă reinventam liniştea
mă întindeam pe burtă ca un şarpe luminos
îi spuneam că o să plouă cu mătase
alteori fumam cu gândurile lipite de burta iubitei

toate erau ca o umbră
toate erau ca o umbră rătăcind prin

înţelesurile grave
cineva se juca pe afară trântea porţile de
cânepă arsă
dar eu ştiam jocul străvechiul ritual al
ascunderii
de aceea şi locuiam în ea de ceva timp
meditam la nesupunere în adâncul zămislitor
îmi mişcam cu băgare de seamă mâinile
îmi ascuţeam dinţii de bolta lucitoare a
coastelor
nu spuneam nimic. împrejurările erau
rostuite fără cuvinte
o femeie cosea cu sârg în afara amintirilor
dimineaţa pleca prin păduri aduna frunze
împacheta în ele ochii păsărilor
să îmi zici cum vrei tu îmi şoptea fără a-mi
spune vreun nume
şi eu îi spuneam înjuram copacii de rădăcini
de la o vreme începeam să miros să disting
sunetul ierbii
mă prefăceam că nu ştiu
inventam o lume în podul palmelor

memoria domnului verne
cu o pânză groasă peste faţă

pândeam liniştea în ierburile înalte
îmi imaginam nesfârşita ei coloană vertebrală
un element neînsemnat ca o permanentă stare de asediu
nu se putea face mai nimic
decăzuseră toate într-un trecut fără nume
pe deasupra treceau nepăsătoarele tinere
zâmbeau din ciudatele lor baloane rudimentare
îşi aruncau hainele din nacelele de răchită
una se prăvălea din înalt înaintea ploii
prinde-mă în braţe îmi striga
altfel o să rămân o biată pasăre singură
eu împleteam lucrurile îmi forţam memoria să se supună
îmi imaginam ochii ei devorând depărtarea
marea ca o femeie sticloasă privindu-se în oglindă
pe atunci eram doar un orb

străbătând în linişte o muzică

vertical
la marginea lumii opream din când în când resemnaţi

muşcam cu încântare din vârfurile degetelor
povesteam unul altuia aiurisme
pe o corabie cu solzi îi spuneam eu EI
ea îmi cârpea pielea la umbra unor amintiri
se hrănea cu mere păstra numai cojile
pe care îmi încrusta cu vârfurile ascuţite ale genelor
derizorii dări de seamă despre stările din adâncul ei ovaliu
despre cum poposind odată la intersecţia unei străzi ce nu se numea nicicum
s-a întâlnit nu întâmplător cu mine
cu EU ca o anatomie sumbră a bărbatului închis în propria piele
pe ascuns
având grijă de imaginea noastră răsturnată pe fundalul oglinzii
îi şopteam ah
ah ce bine eşti TU coaptă
ce bine că nu ai plecat încă în acea călătorie imaginară
alături de domnul verne şi alţii
altădată (învăţasem între timp să mă supun iluziei)

aşteptam pe cornişa unui tobogan transparent
preferam să despart în linii himerele
de aici nu mai putem spune că se naşte o confuzie
sunt şi eu rătăcitor printre rătăciţi
un orb care se vede într-o lume de orbi care se văd
ce discrepanţă mai clară ca aceasta
în care o mâna îşi duce degetele la cot şi de acolo nu mai ştiu unde

doriţi a fi împărtăşită acelei mulţimi

pentru care noi nu mai putem fi decât nişte simbolice manechine uzate
ea revenea cu palmele aprinse

îmi smulgea ochelarii uzaţi
lăsând să se vadă orbita cu somnul profund
cu vis cu tot cu prăpastia metalică
pe muchia căreia încercam să mă supun stării mele fireşti
incertitudinii de a fi altceva
ca un strigăt gol prin gulerul de catifea al bluzei albastre


prezumţia de nevinovăţie
extraordinarul Domn se sprijinea nonşalant într-o umbrelă sau aşa ceva

avea o îndelungată experienţă cedase tăcerii într-o anumită împrejurare
noi îi admiram stabilitatea cădeam în extaz
ne imaginam toată acea lecţie de verticalitate
ca o corabie ruginie pendulând între cer şi hazard
uneori ne putem legăna tâmplele
pe dâra lăsată de sărutul îngheţat al iubitelor noastre primordiale
atunci ne aducem aminte
de stările lucide în care aniversam reîntoarcerea groazei
lipsiţi de experienţă îngheţam pe banchize
rămâneam imortalizaţi îndărătul coliviei de sticlă
pe când el se pierdea ca un spadasin năuc printre muchiile oaselor
NU vă mai luaţi după fragmente
după anemica replică a gesturilor devenite Saloane Însingurate
în adâncul acelor întinderi transparente
bântuie iluzia unei anume nelinişti
ca şi cum nimic nu ar mai putea fi rostit într-o altă formă

în clipa aceea verticală
când nu mai avem argumente pentru conţinutul misterelor

d_o_r
bunăoară vertebrele ascuţite ale

femeii însingurate
în care se naşte o muzică
abundentă
emblema cărnoasă a surâsului ei
revoltător
şi mai departe în miezul intolerant
al stării ambigue
în care paşii noştri sinucigaşi
redevin aripi
putem începe fără regret risipirea
cu un gând în lăuntru cu un ochi în
afară
ea ne scrie din depărtarea
astmatică ne face cu mâna un
semn
ne întreabă ce mai e pe aici cu ce
unghii mai roadem nisipul
şi în ce împrejurare
a fi parte a unui ceva dinainte aflat

a devora printre gene somnul
mortal al femeii
înainte de toate
ca într-un vis în care scările

nici n-au fost nici nu sunt

travesti
ca şi când aş fi fost o trestie

treceam pe sub ape cu o asemenea candoare
îmi venea să strig dintr-o gură
era gura femeii ce pescuia deasupra
înnoda la un capăt o tristeţe anume
pe celalalt îl înfăşura pe după trupul ei viguros
astfel se îndeletniceau peştii să muşte
din suprafaţa cărnoasă a sânilor
respira pe acolo şi un bătrân
îşi punea nisipul sub tâmplă
pe înserat îşi aprindea cu gesturi erotice pipa
spunea că va mai trece o vreme
până când vom deveni cu toţii nişte arbori transparenţi
eu ascultăm ca şi când aş fi fost
la marginea unei întinderi bolnavii se jucau cu chibriturile
îşi aprindeau unul altuia genele
îmi mirosea umărul ca o femeie adâncită în iubitul ei împietrit
câte gesturi numai unul şi unul
se puteau desprinde din acea rudimentară împreunare
la mansardă se înfăţişa o tânără somnolentă
spunea în câteva cuvinte lucrurile esenţiale
ce vreţi de la mine nu mai am lapte
nu mai am nici măcar degete cu care să pot mânca aerul
noi pândeam de la geamurile casei apariţia fantomaticei corăbii de sticlă
aruncam în pieptul ei cu mere coapte pe jumătate
taci îi striga unul
o să ne strici ritualul

o să se aleagă praful de iniţierea asta a noastră
nu vă mai spun că tocmai atunci

o altă femeie poftea turtă dulce pe o barcă în larg

incomensurabila confuzie
fireşte că toţi suntem supuşi unei incomensurabile confuzii

intrăm pe nesimţite în Marile Subsoluri
păzim femeile ce abia mai respiră
şi întinşi ca o pastă pe obrajii lor strategici
fluidizăm traficul binecunoscutelor semne
în treacăt facem ample gesturi cu mâinile
ne lăsăm încălecaţi de conducătoarele de grup
am putea avea curajul rătăcirii
ca o dezlipire clară a cărnii de sânge
de obicei vânăm ploaia
ne întâlnim pe ascuns sub arcadele multicolore
acolo unde încep să se clatine amintirile desprinse din lumea de sticlă
rotită în palmele pianistului seducător
şi acum când toate acestea nu mai sunt semnificative
avem nevoie de un impuls
de o urmă pe care să putem întinde lungile plase transparente
peste filtrele delicate ale memoriei
fireşte ne-am putea ondula pe deasupra zăpezii

ca nişte şerpi derizorii dansând prin nimic

influenţe
lăsând la o parte amestecul umbrelor

coatele goale ale femeii cu carnea albă
ce dulce era avea şi o fântână la marginea ochilor
noi respiram încet într-o deplină aşteptare a simţurilor
ne înveleam cu umbra ei înaltă până când se ivea din straturile profunde
iluzionistul cu chitara ascunsă în burtă
atunci ne schimbam la faţă luam seama la atitudinea ei melancolică
teoretizam pe marginea aceea abruptă
atât de aproape de somnul latent al reptilelor obosite
ne mâncam îngânduraţi carnea fragedă de pe pulpe
ne gândeam la amănuntul acela subţire ca o cămaşă de in peste sânii uzi ai femeii uitată în apă
erau câteva busole dar nici una nu prezenta importanţă
e normal să visăm în adâncul unui peşte
să ne deplasăm pe sub ape îmbrăcaţi în costume de seară
să râdem când trece pe deasupra noastră umbra estetică a acelei îndepărtate fiinţe
în care putem recunoaşte urmele proaspete ale plânsului
a plecat să ne aştepte şi s-a aşteptat singură până când a îmbătrânit
până când oasele ei au intrat în pământ şi au cunoscut acolo alte oase
pe dinafară o nălucă
ne mângâie somnul cu plete sălbatice

dimensiunea sentimentelor
de la o vreme adormeam în spatele umbrei simbolice

curăţam oasele de stigmatele frigului
ne întindeam alături de părul în flăcări al femeii_spirală
cu convingerea că de noi depinde neobosirea
ca o coagulare a elementelor în adâncul stărilor ce ne înfioară
ne simţeam ca şi cum ar fi dezertat din noi toate zborurile
ne căutam în multiplele forme ale oglinzilor de ceară
în noi copilul cu ochii de plumb
îşi lipea de gene secundele moarte
ne convingea că încă se mai poate
nu ştiam că în spatele nostru pădurile sufocă ploaia
o femeie ne mângâia se îndepărta rostind câteva fraze
ay, şi mâinile ei lungi ca nişte şerpi unduindu-se printr-o iarbă
ay, şi visul ei minunat din care noi înţelegeam că e vorba de o traversare
există o singură culoare care ne poate face fericiţi

mâncăm portocale şi râdem

animalul abstract
se apropie vremea generică

socotim timpul în ţipete după un ritual în declin
e o vânzoleală comună ca un amănunt în plus
ca un cerc răscolind măreţia liniilor drepte
o fiară neverosimilă rumegă pe ascuns o goarnă de plastic
îşi imaginează despre ea că este fiinţă şi trece mai departe
vânăm infinitul e şi asta o aventură
ne întoarcem înlăuntrul ceasurilor ermetice
ne amintim de periplul nostru subacvatic
de femeia căreia îi sugeam lapte din degetele picioarelor
şi ca toate să fie altfel din întunecoasele unghere înalte
se iveşte animalul abstract cu mănuşile lui de box
sunt amănunte care tind să ne ridice deasupra solului
e o confuzie absolută Ea umblă pe pereţii universului
îşi găseşte stabilitatea deşi nu s-ar spune
şi mai încolo când ni se înfăţişează în faţa ochilor un complicat mecanism
ne lăsăm purtaţi de acea fantezie interioară
în care fiecare este un ceva al altcuiva
gândim despre enigme ca despre o întoarcere la liniile drepte
pe lac unii trag la rame o femeie inapreciabilă

bate din palme susţinând ritmul
umple aerul de gesturi

semne rătăcite
de sub linia visului începem să tresărim

spaima somnului fără întoarcere ne absoarbe
ne cerne ochii de frig printr-o sită de pânză
pe când ne năşteam o femeie tresărea plictisită din carnea ei crudă
făcea semne cu mâna oprea un biciclist se căţăra pe umerii lui
îi punea mâinile la ochi îi spunea la ureche un anume cuvânt elegant
noi zburam pe deasupra de ciudă
fâlfâiam din aripile de lut umbream umbra bicicletei
dar acesta nu era decât un joc
ca atunci când arunci cu piatra pe întinderea metalică a unei ape aşteptând un zgomot
e poate nevoia de intuiţie bruscă
te înseninezi într-o parte şi în cealaltă te apuci cu mâinile de cap
dai cu el de sânii femeii grave care coase în continuu
în adâncul pânzei ea dezvoltă un model aproape vital
pe când noi rostim singurul cuvânt pe care îl înţelegem cu adevărat

ţinta
suntem în mijlocul unei întinderi aerisite ostenim degeaba

formăm din ecoul unui ţipăt un cuvânt rotund
strigăm cu el până când ne pierdem foamea
dintr-o altă mulţime cresc acum femei înaripate se rotesc pe deasupra
lovesc în tâmple cu genunchii lor de oţel
nici măcar nu mai ştim în care dintre noi este începutul
întrebăm în stânga şi-n dreapta e linişte
până la firul înalt al trestiei toate sentimentele noastre erau plăpânde
ne trezeam înjuraţi de o femeie_eternă
ne lăsam sărutaţi de un bărbat inocent
pe ăsta o să îl creştem pe ascuns îşi dădea cineva cu părerea amestecând nisipul cu sunetele
bătrânii orbi trec pe lângă noi zâmbesc parchează autobuzul la marginea prăpastiei
nu o să spun niciodată cum am ajuns în mijlocul acestor fenomene
pregăteam o iluzie îi găsisem şi un nume frumos
şi deodată mi s-au umflat palmele am plâns până când mi-a căzut pe umăr O nălucă
m-a mângâiat pe ureche cu degetele sticloase
mi-e teamă că este o poveste prea lungă
au şi ei dreptate când susţin că ceea ce a fost până acum e o simplă capcană
intrăm pe o uşă trecem printr-o femeie adormită
şi de acolo plutim printr-un lung coridor susţinut de coloane nisipoase
tropăim deşi am vrea ca toate acestea să se săvârşească pe ascuns
pe la jumătate mă întind într-o parte mă pierd (ştiu eu ce ştiu)
pe mine mă aşteaptă nocta ea întotdeauna coace noi întâmplări
ne aşezăm pe o piatră povestim amănunte lipsite de importanţă
sper să nu credeţi că o facem dinadins.

râdem aşteptând autobuzul

unul câte altul
îngrijoraţi de lumină mimăm dezastrul

socotim în priviri apropierea unui miracol
şi pe rând unul câte unul
aşteptăm cu busolele în mâini strigătul femeii_statuie
nici nu ştiţi ce însemnătate au fericirile mărunte
corăbiile păscând resemnate la marginea valurilor
ciobul de sticlă prin care ne mirăm fără a spune ceva
consecvenţi în gesturi descompunem nonşalanţi lumea
amăgindu-ne că am putea deveni nişte simpli peşti vorbitori
şi rând pe rând unul câte altul

ne trezim prea curând

arderi interioare
deschideam cu ochii închişi o uşă mă pierdeam printr-un labirint cotidian

pe la colţuri ridicam din umeri număram grav plescăiam din limba mea lungă
şi mai încolo pe o şa fără cal o femeie necheza de mama focului
habar nu avea de existenţa câmpiei
ne bănuiam de neştiinţa întoarcerii clepsidrele rumegau în dezordine nisipul
cineva ne striga de pe o scară de ceară ne făcea semne disperate cu genele
cotrobăiam pe canale la o oră incertă
de foame muşcam unul din coapsa celuilalt (ea pufăia îngrijorător)
pe undeva trebuia să existe o imagine clară
sau măcar o semnificaţie ca un oval înţeles dar nici vorbă
şi ea mă călărea mă muşca cu ciudă de grumaz dădea din mâini fracturând bezna
la intervale neregulate ne odihneam sub pleoapele primitoare ale unei broaşte ţestoase
ne ţineam de urât ne explicam şi noi trecerea pe acolo
lăsam în spate o dâră roşiatică pe urmele ei venea un cal insipid
flutura dintr-o coamă multicoloră se strâmba la femeile gravide care coseau pe margine
ce număr porţi mă întreba disperată una dintre ele şi mie îmi creştea barba
fredonam un cântec în urechea alteia o mângâiam pe pulpe până când mă năştea
e o trecere şi aceasta ca un voiaj pe o punte suspendată
la întoarcere mă izbeam cu pomeţii obrajilor de ceaţă

d.h. & frieda
ca o zămislire din pântecul ceţii

corabia de sticlă apărea la asfinţit în portul el mexico
un bărbat îşi privea ceasul ieşea pe punte trăgea adânc dintr-o pipă
depărtările se stingeau o dată cu somnul
cu linia prelungă a viselor ascunse sub valuri
şi dacă opta pentru vreun ţărm sau altul
ele se transformau pe dată în lungi scări de nisip
pe care frida păşea în vârful genelor
de teamă să nu-i strivească umărul sub strălucirea ochilor verzi
pe verticală o coloană de păsări
făcea de gardă la marginea dintre lumi
şi peste toate foamea ca o înlănţuire primară
îl striga pe unul cu numele celuilalt
era un singur vis

ca o nadă peste oasele frigului

port O’kala
fiindcă nu era o vreme propice ne înfăşuram în funii subţiri

mâncam fructe coapte pe jumătate
domnişoarele transparente se plimbau prin port
cu sandalele de sticlă în mâini
lungile lor rochii tricotate acopereau ţărmul
pe înserat se refugiau în calele pline de portocale ale vapoarelor
acolo îşi dezveleau adevărata lor natură incoloră
chicoteau de mama focului
îşi zdrobeau sânii de miezul fructelor
noi abia ne ţineam echilibrul pe catalige
în costumele acelea desuete
păream nişte simpli contabili ai timpului lor roditor
a doua zi citeam în ziare despre plecarea vapoarelor
ne lăsam devoraţi de amintiri
din nacele translucide câte o domnişoară ne murdărea umerii cu vise portocalii
pe cer un ceremonial cu sandale de sticlă

ca nişte urme de paşi rătăcind pe sub ploaie

anatomia viselor
de vină erau pletele ei roşiatice

urcau în trepte până la cer
tânărul acordeonist marcat de importanţa evenimentului
agoniza ca o pradă se pierdea printre gesturi îşi mima propria moarte
ea zâmbea dintr-un alt timp îmbrăcată în vesta roşie de salvare
ne lăsa să-i ronţăim urechile de sticlă
se făcuse frig şi nouă ne păsa prea puţin de părăsire
închişi în carnea devenită amanta oaselor
vorbeam în şoaptă despre devenirea prin sânge
despre ceremoniile din spatele ferestrelor
despre surorile ei care ne îmbiau cu nuci
ce plete roşiatice aveau
se învârteau printre ecouri ca nişte dansatoare oarbe
ne aşezau pe scaunele dinainte visate
în timp ce ele rămâneau de partea cealaltă a visului
de obicei ne pierdeam prin tunel
jucam zaruri pe calea ferată
cel care dădea unu_unu îşi alegea unul
şi se duceau să moară
până acum nu s-a întâmplat

ccââttee cceevvaa d
deessp
prree sseeiissm
meellee n
neeeellu daattee şşii d
ucciid deessp
prree llu
uppttaa ccu nţţeellee ttu
u eesseen ullb
buurrii
după lungi lupte cu esenţele tulburi am ajuns la punctul în care tragediile sunt profund legate de ludic de coastele
tale pescuind liniştea.
uneori mă gândesc la mine ca la o mare adâncă
în care mâinile tale lungi şi osoase caută peşti rafinaţi
armoniile înalte nu sunt consecvente nu se pătrund cu dorinţele primare
în coloane dense magicienii nasc drumuri fără putinţa ramificării

acolo numai noi ne putem uni cu un început de lacrimă din doi ochi diferiţi plângând aceeaşi linişte.
pe drum putem însămânţa o plantă din care mai târziu se vor naşte lungi coridoare de stele
•
acum pot sta legat de tine prin venele multiple ale târziului
în lumea noastră aerisită fluturii au branhii transparente
într-un obscurantism desuet

femeile astea lungi ca nişte lacrimi
întind peste poduri pânze răcoroase

să ne dezbrăcăm să facem dragoste în locul pentru făcut dragoste

în iubirium-ul acela împletit în ceţuri plăpânde
unele emoţii curg deodată cu sângele
ascunse în vene
ca nişte dormitoare_odăi răvăşite
•
nişte sfere ard în îndepărtatul teritoriu.

de acum nu mai trebuie să zâmbim
o să urmeze un război al interioarelor ca o sufocare crudă peste foamea unui sărut
noi astăzi suntem în adâncul emoţiilor ca nişte iepuri pervertiţi într-o foame primară
•
nu am îngăduinţa de a vorbi despre animalul ce sunt şi nici despre un neumblat teritoriu

•
călătorul are multe forme sub care traversează anumite teritorii.

nu îmi e dat să dau verdicte, ci să înfăţişez stări înaintea mAi-mArilor mei
uneori ni se arată în faţă o hartă în care se săvârşesc destine. nu e o apă, ci doar un val pe care corăbiile
navigatorilor nu pot dansa
singurele lucruri pe care le port la mine sunt acestea: un cerc o şa

câteva oase
şi mai am pentru trecători nişte cuvinte
furate de la un orb mut

aşa sunt esenţele coapte în pletele unei femei_fantomă în miezul cărnos al merelor sale eterne
priveam sânul tău ca o hartă a spaimelor mele împlinite.
există în toate lucrurile profunde o structură a înaltului la care se pot raporta uneori doar acele fiinţe pentru care
revelaţia nu reprezintă doar o stare ci însăşi esenţa unui anume fel de existenţă .
nici nu mai ştii ce cauţi la porţile mâinilor mele

sărutul transformat în păcat sau umerii tăi
din care se nasc amare iluzii de piatră?
prin visul tău lung ca o funie de aer mâinile mele trasează mângâieri adânci
am învăţat să adorm în acele păsări ale nopţii

cu urma mângâierilor tale înlănţuite firesc
pe genunchiul meu ochios

Mghigiusala

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mghigiusala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

Redactor : Geta Rossier grossier@liternet.ro

Editor format .pdf Acrobat Reader : Iulia Cojocariu

Coperta şi ilustraţiile: © 2006 Ilinca Bernea

Text : © 2006 Matei Ghigiu

© 2006 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat Reader

Este permisă descărcarea liberă, cu titlu personal, a volumului în acest format.

Editura LiterNet, 2006

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

separarea umbrelor _______________________ 7 fără motiv ________________________________28

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

călătorie în adâncul teritoriului ________________ 50 legătura cu târziul __________________________81

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

desert. vis cu portocale. ____________________ 111 sămânţa dezastrului _______________________138

importanţa marginală a umbrei ______________ 137

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

stăteam pe o margine un orb se hrănea cu imagini

stăteam pe o margine a unui abis îndepărtat

până şi orbul trecuse în partea cealaltă.

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

zei maşini şi ochelari de soare

dragă domnule poe

ţineam între palme hergheliile întunericului

în rest nimic nou dragă domnule poe.

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

o jumătate a răsăritului rămăsese în urmă se înnoptase între umerii tăi

dacă ţie nu-ţi pasă nu-mi pasă nici mie

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

deviaţie de la un unghi drept

încearcă să gândeşti în linii

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

acum vom putea sucomba liniştiţi într-o stare de veghe perpetuă

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

balada iluziilor deşarte

într-o lacrimă dospită sub respiraţia deşartă a întunericului

nu vezi cum se dărâmă podurile din cauza nefericirilor colective?

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

cadru cu întâmplări şi cai de zahăr

am alunecat între două laturi ale aceluiaşi abis

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

călătorie în ultimul tramvai

înţelegeam mai presus de cuvinte.

cineva decupase ostentativ o bucată din zidul de lacrimi al lunii

înţelegeam mai presus de cuvinte.

maşinile demente conduceau singure pe autostradă

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

dacă ai fi fost mai cuminte ai fi putut fi nimicul meu preţios

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

bal cu zei şi piane de sticlă

am visat că erai o sălbăticiune ciudată

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

timpul crăpase cu orele sparte

învăţam amândoi să mimăm risipirea

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

ne pierdeam prin labirintul hazardului

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

un fluviu se naşte din sângele clipei eternul apune subit

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

alergam cu scările în spinare

separarea umbrelor _ 7 fără motiv __________28

călătorie în adâncul teritoriului 50 legătura cu târziul __________81

desert. vis cu portocale. 111 sămânţa dezastrului ___138