Sunteți pe pagina 1din 20

Procedeu, metodă, aparat pentru determinarea

indicelui de refracție.
Definirea operației.
Refractometria este o metodă pentru determinarea concentrației substanțelor transparente și se
bazează pe legătura ce există între valoarea indicelui de refracție a unui anumite substanțe și
concentrația acesteia în soluție. Indicele de refracție definește și natura materialului.Din cauza
influenței diferiților factori asupra indicelui de refracție motiv pentru care această dependență nu
poate fi folosită într-o analiză calitativă. Refractometria se bazează pe așa numitul fenomen de
refracție care înseamnă modificarea direcției de deplasare unei unde electromagnetice (deci inclusiv
a luminii) ca urmare a modificării vitezei acesteia. Cauza modificării vitezei o constituie
modificarea densități optice (extincție a mediului de propagare). Pentru eliminarea unor confuzii
între termenul refracției cu termenul de difracție trebuie specificat că ultima este definită ca
schimbarea direcției unei unde ca urmare a prezenței unor obstacole (fantă, rețea, margine de lentilă,
oglinzi de captare, etc.).
Scopul lucrării.
Este acela de familiarizarea studenților cu metodele și aparatele de măsurare
refractometrică a concentrațiilor substanțelor lichidelor. Laboratorul dispune de
trei refractometre Abee: unul electronic cu măsurare și compensare automată a
temperaturii, cu afișaj digital, legat la calculator printr-o interfață serială și soft
specific de achiziție și prelucrare a datelor, unul cu termostatarea prismelor și
mai multe refractometre portabile.
Principiul metodei.
Refractometria are la bază fenomenul de frîngere (refracţie) a unei fascicul de
radiaţie luminoasă ,la limita de separaţie între două medii cu indici de refracţie
diferiţi .Unghiul de refractie a unui mediu depinde de natura si de compozitia,
acestuia de aici posibilitatea folosiriin fenomenului de refractie pentru măsurări
de concentratie si pentru determinări de compoziţie. Dacă o radiaţie luminoasă
cade sub un anumit unghi pe o suprafaţă plană de separaţie a două medii
transparente diferite ,ea se reflectă parţial iar parţial pătrunde în al 2- lea
mediu (1) schimbîndu-si direcţia (se refractă). Unghiul radiaţiei incidente se
numeţte unghi de incidenţă (i) iar unghiul radiaţiei refractate ,unghi de refracţie
(r). Din punct de vedere cantitativ aceste fenomene sînt descrise de legile lui
Snellius :
Fig.1. Principiul refracţiei radiaţiilor luminoase
1) Raza reflectată si raza refractată se găsesc în planul de incidentă.
2) Unghiul de reflexie este egal cu unghiul de incidenţă.
3) Între unghiul de incidenţă si unghiul de refracţie este valabilă relaţia :
sini / sinr = n21 = C1 / C2 (1)
unde : n2 - este indicele de refractie relativ al mediului 2 fată de mediul 1
C1 ;C2 - viteza de propagare a radiatiei în mediul 1, respectiv în mediul 2
Indicele de refracție (n) este o noțiune din optică, el arată frângerea
(refracția) direcției liniare de deplasare a luminii la trecerea dintr-un mediu
transparent în alt mediu transparent și se exprimă ca fiind raportul dintre viteza
luminii în vacuum (c0) și viteza (c) a luminii în mediul respectiv:
n = c0 /c
Ca atare întrun material cu indicele de refracție de 1,5 = 3/2 viteza luminii are
2/3 a vitezei ei în vacuum, deci exact 200.000 Km/s. Indicele de refracție nu are
unități de măsură fizice ca atare se exprimă printr-un număr real. Indicele de
refracție se poate exprima și sub forma unui număr complex caz în care el
definește și extincția (densitatea optică). Indicele de refracție depinde de mai
mulți factori din care cel mai important este temperature. La determinări de
precizie valoarea măsurată a indicelui de refracție se corectează cu un factor
de temperatură.
Indicele de refracţie este folosit pentru determinarea purităţii substanţelor
solide lichide sau gazoase. De asemenea mai este folosit pentru determinarea
compoziţiei amestecurilor binare
cunoscute. La solide o anumită temperatură şi lungime de undă a radiatiei
pentru solide lichide şi
gaze. Indicele de refracţie este o constantă iar la gaze si în funcţie de anumite
condiţii de presiune.
Valoarea indicelui de refracţie pentru lichide organice se întinde de la 1,2 la 1,8
iar cel al solidelor
organice de la 1,3 la 2,5. Modificarea refracţiei cu lungimea de undă poartă
denumirea de dispersie .
Din acest motiv la determinarea indicelui de refracţie lungimea de undă trebuie
să fie specificată.
Drept referinţă se ia indicele de refracţie pentru linia D a sodiului la 20 o C.
Pentru a avea o expresie a refracţiei ce nu depinde de temperatură , şi presiune
se foloseşte refracţia specifică (rD) cunoscută în literatura de specialitate şi sub
denumerirea legii Lorenz şi Lorenz:
rD = n2 – 1/n2+2 . 1/ρ (2)
unde:
ρ- densitatea substanţei analizate
n- indicele de refracţie al substanţei analizate
Refracţia specifică reprezintă un important mijloc pentru determinarea
purităţii substanţelor
precum şi pentru determinarea compoziţiei acestora.
Produsul dintre refracţia specifică şi greutatea moleculară poartă denumirea de
refracţie moleculară Atunci cind radiaţia intră din aer in mediul mai dens
indicele de refrecţie ce ar trebui luat în calcul este cel al vacuumului , întrucît
acesta diferă însă cu numai 0,03% de cel al aerului de regulă se ia cel al aerului
nemaifiind nevoie de corecţii. Pentru substanţe transparente valoarea
indicelelui de refracţie descreşte treptat cu creşterea lungimii de undă cu
excepţia regiunilor unde are loc absorbţie de radiaţie unde indicele de refracţie
se modifică brusc. Modificarea refracţiei cu lungimea de undă poartă denumirea
de dispersie. Dat fiind faptul că lungimile de undă unde are loc absorbţie de
radiaţie constituie elemente de identificare a acestora , grupărilor funcţionale şi
a substanţelor, dispersia refractometrică poate fi utilizată şi pentru identificarea
componenţilor . In acest scop se foloseşte aşa numitul număr Abbe (ν ).
ν =nD – 1/nF-nC (3)
unde : nD - indicele de refracţie a substanţei la lungimea de undă a
dubletului sodiului ,
λ=5890/5896Ao
nF - indicele de refracţie a substanţei la lungimea de undă în domeniul
albastru al hidrogenului
, λ=4861Ao
111
nC - indicele de refracţie a substanţei la lungimea de undă în domeniul roşu
al hidrogenului ,
λ=6563Ao
Intr-o serie de compuşi omologi, refracţia specifică a termenilor mai înalţi
creşte destul de uniform cu creşterea lungimii catenei de carbon.
Refractometre
Refractometrele sunt aparate de laborator sau portabile cu ajutorul cărora se
măsoară indicele de refracție a unei soluții ca o măsură a concentrației a unui
anumit component a cărui natură este cunoscută. Transformarea unui anumit
indice de refracție a unei substanțe în concentrație se poate face prin curbe de
etalonare sau direct. În cel din urmă caz scara aparatului este calibrată direct în
unități de concentrație. Asemenea refractometre sunt specializate pentru un
anumit compus, un aparat reprezentativ în acest sens este zaharometrul.
In conditiile în care n < i, mediul 2 este optic mai dens decît mediul 1, si invers
dacă n > i mediul1 este optic mai dens decît mediul 2. In cel din urmă caz
există un unghi de incidentă (i) pentru care r =90o. In aceasta situaţie radiaţia
nu mai intra în mediul 2 ci se propaga la limita celor două medii.Avand în
vedere ca sin 90 o =1 relatia (1) devine:
n21 = sin i (4)
Valoarea unghiului (i) pentru care r = 900 se numeste unghi limită sau unghi
critic. Dacă unghiul (i) creste peste unghiul critic atunci radiatia nu mai
pătrunde în mediul 2 ci se reflectă înapoi în mediul 1. Această constatare are o
importanţă practică deosebită deoarece stabileşte posibilitatea măsurării
indicelui de refractie (n) măsurînd un unghi. Pe acest principiu sînt construite
majoritatea refractometrelor. In fig. 2 este prezentată schema de principiu a
refractometrului Pulfrich, folosit la
măsurarea indicelui de refractie a unei solutii ce se găseşte în cuva (1) ce
formează un corp comun
cu prisma de difractie din sticlă, (2).
Fig. 2. Schema de principiu a refractometrului Pulfrich
1-cuva, 2-prisma de difractie, 3-sursa de lumina , 4-luneta, 5-surub micrometric
Radiaţia luminoasă emisă de sursă (3), (lampă de sodiu) paralel cu planul de
separaţie dintre
prisma de sticlă cu indicele de refracţie (N) cunoscut şi substanţa de analizat cu
indicile de refracţie
(n) necunoscut suferă la limita celor două medii o refracţie. Plecînd de la relaţia
(1) şi avînd în vedere ca raportul dintre viteza de propagare a luminii în vid (C0)
si viteza de propagare a luminii în sticlă (C 2) este egală cu indicile de refracţie
absolut al sticlei (N) precum si faptul că raportul dintre viteza de propagare a
luminii în vid C0 si viteza de propagare a luminii în substanţa de analizat (C1)
este egală cu indicele de refracţie absolut al substanţei de analizat se poate
scrie :
20
10
0
CC
CC
sinr
sin90


= (5)
sau
n
N
sinr
1
= (6)
de unde:
n=N⋅sin r (7)
N - fiind cunoscut măsurarea se referă la determinarea unghiului de refracţie
(r) cu luneta (4), a cărei deplasare unghiulară se realizează cu un sistem
micrometric (5). Dat fiind faptul că la ieşirea din prisma din sticlă (2) radiaţia
luminoasă mai suferă o difracţie în aer, valoarea unghiului (α ) citit se
corectează cu relaţia :
n = N2 = sin2α (8)
Există refractometre specializate pentru determinarea concentrației unei singure substanțe. La aceste
aparate tamburul gradat este etalonat direct în unități de concentrație. Foarte folosite sunt aparatele
cu scara Brix care apare proiectată direct în vizor. La aceste scări concentrația este redată în
procente raportată la 100 ml soluție. De asemenea, s-au realizat constructiv și refractometre de
imersie la care aparatul se introduce în cuva în care există soluția de analizat permițând o măsurare
mai rapidă. Tot refractrometre de imersie sunt și refractrometrele de măsurare continuă a unui mediu
lichid ce curge printr-o conductă. Evident la aceste aparate evaluaea indicelui de refracție se face
printr-un sistem goniometric automat format dintr-o fotocelulă pentru sesizarea iluminării maxime și
a unui sistem de căutare compus dintr-un motor pas cu pas și un traductor incremental de poziție.
Interferometrul este un refractometru diferențial bazat pe interferența a două raze paralele ce
traversează două cuve în care se găsește proba de analizat, respectiv proba etalon cu indicele de
refracție sau concentarție bine cunoscute. Cu acest procedeu se pot sesiza diferențe mici ale indicelui
de refracție, de ordinul 10-8 unități și prin aceasta se pot atinge precizii mari de măsurare a
concentrației. În figura II.90. este reprazentată schema de principiu a unui interferometru. Sursa (1)
emite o radiație luminoasă coerentă ce este despărțită de un sistem de fante (2),(3),(4) în doup
fascicule paralele ce trec prin cuvele (5),(6) în care se găsesc soluția etalon respectiv cea de analizat.
După recompunerea celor două fascicule de către prisma (7) și urmărirea imaginii cu un ocular (8)
apar franje de intereferență constind dintr-o serie de imagini a celor două fante. Dacă în cele două
cuve (5),(6) se găsesc aceleași medii cu aceeași concentrație atunci franjele de interferență au
aspectul (a). Dacă în una din cuve se păstrează de exemplu solventul și în cealaltă se introduce o
substanță, apar franje de interferență (b) a căror decalare este cu atât mai mare cu cât concentrația
substanței introduse este mai mare. Dacă lungimea cuvei este (/), drumul parcurs de fasciculul
luminos va fi: /·n
Fig.II.90. Schema de principiu a unui interferometru.
1. Sursa de lumină.
2,3,4. Sistem de fante.
5,6. Cuve pentru soluție.
7. Ocular.
8. Tambur gradat.
9. Sticlă plan paralelă.
Deplasarea franjelor de interferență cu o unitate înseamnă un drum egal cu lungimea de undă λ a
radiației utilizate, iar o deplasare cu ,m, unități, corespunde unui drum m λ, rezultă:
/+m λ= /·n
De unde:
n= /+ m λ
/
Rezultă o creștere pronunțată a preciziei cu creșterea lungimii (/) a unei cuve (la /=1000 mm
precizia este de 10-8 unități). Tehnica de determinare a inidicelui de refracție (n) este aceea de a
măsura cu un tambur gradat (9) deplasarea unei sticle planparalele (10), ce restabilește
diferențele de drum dintre razele ce parcurg cuvele (5),(6) prin varierea drumului parcurs prin
placa de sticlă.
Refractometria respectiv interferometria au un câmp larg de aplicație atât în analiză calitativă cât
și în cea cantitativă. Este folosită în special evaluarea gradului de puritate. Aplicațiile se pot
extinde și la sisteme ternare. O altă aplicație importantă este cea de folosire la stabilirea
structurii substanțelor anorganice și organice. Urmărirea schimbării indicelui de refracție în
timpul unei titrări poate servi la determinarea punctului de echivalență.
Un aparat des folosit este refractometrul Abbé. Principial acesta se deosebeste
de refractometrul Pulfrich prin faptul că luneta de observare este fixa şi se
rotesc cu un dispozitiv micrometric prismele, care la aparatele moderne sînt
termostatate pentru a elimina influenţa temperaturii asupra valorii indicelui de
refracţie.
Determinarea concentraţiei cu refractometrul Abbe de masă.
Lucrul cu refractometrul Abbe este destul de uşor nefiind necesară urmărirea cu
ochiul a deplasării tubului optic cu ocular . După curăţirea şi verificarea
prismelor se porneşte sursa de lumină şi se roteşte tamburul indicelui de
refracţie pînă la în jurul valoarii 1,33 ( indicele de refracţie al apei distilate , In
continuare se picură pe prisma de analizat una două picături de apă distilată şi
se închid cele două prisme, se reglează oginda atîta timp pînă cînd
luminozitatea în ocular este maximă. După aceea se roteşte şurubul de reglare
a dispersiei pînă cînd linia de separare între cîmpul luminos şi cel întunecat este
foarte clară (la unele refractometre nu se poate obţine o separare foarte clară
în acest caz este bine de incercat plasarea unei hîrtii albe pe ogindă). In
continuare se roteşte tamburul indicelui de refracţie pînă cînd linia de separaţie
a celor două cîmpuri taie intersecţia linilor în cruce din ocular. Din rotirea
ocularului este posibilă focalizarea pînă cînd cele două linii încrucişate se văd
foarte clar. De pe tambur se citeşte valoarea indicelui de refracţie. Se curăţă
prismele cu o bucată de ţesătură uscată şi moale. In continuare aparatul este
pregătit pentru determinări. Atunci cînd se
urmăresc determinărilor de precizie se fac cinci măsurători, se renunţă la cele
două valori extreme şi
se face media aritmetică a celor trei valori rămase. Dacă se urmăreşte
determinarea concentraţiei
zahărului se foloseşte tabelul 1 pentru conversia indicelui de refracţie în
concentraţie procentuală
de zahăr (se va lucra cu prismele termostatate la temperatura de 20 0 C). Dacă
se urmăreşte
determinarea concentraţiei altei substanţe lichide (ex uleiuri alimentare) se
procedează prima dată
la realizarea unei curbe de etalonare în coordonate Indice de refracţie
( variabilă dependentă) -113
concentraţie substanţă utilă ( variabilă independentă)
Determinarea concentraţiei cu refractometrul Abbe portabil tip IOR.
Pe principiul refracometrului Abbe de masă s-au construit refractometre
portabile simple şi uşor de minuit. Aceste refractometre folosesc o prismă
analizoare şi o placă din material plastic lăptos în locul celei de-a doua prisme.
Şi la acest tip de refractometru se foloseşte tot numai o picătură de substanţă
de analizat iar ca sursă de lumină se foloseşte lumina mediului în care se
lucrează. Aceste refractometre există şi sub formă de refractometre
specializate pentru determinarea concentratiei unei singure substanţe. La
aceste aparate afisarea pe tambur se face atit în indice de refracţie cît şi în
concentraţie exprimată în procente pentru substanţa pentru care a fost
construit aparatul (concentraţie de zahăr, alcool, uleiuri etc) . Foarte folosite
sînt aparatele cu scara Brix la care scara de măsurare şi concentraţia
procentuală apare proiectata direct in vizor. Refractometrul Abbe portabil tip
IOR din dotarea laboratorului este un refractometru cu scară Brix şi este
destinat determinării directe a zahărului în domeniul de concentraţii 0 – 32%
din siropuri, sucuri , compoturi etc . Aparatul poate fi folosit şi pentru
determinarea concentraţiei altor substanţe lichide ce constituie produse
intermediare şi finale în industria alimentară, sau în alte domenii, însă numai cu
folosirea unei curbe de etalonare realizată cu concentraţii cunoscute ale
substanţelor respective. Măsurarea concentraţiei soluţiilor cu ajutorul
refractometrului se bazează pe principiul reflexiei totale a luminii (rază de
lumină incidentă pe suprafaţa de separare sub un unghi limită este reflectată
total). Unghiul limită depinde de indecele de refracţie a lichidului, relaţia fiind
direct proporţională. În ocularul refractometrului este vizibilă scara gradată în
concentraţie procentuală de zahăr , pe care se proiectează linia de separare a
cîmpului luminat de cel întunecat. In figura este prezentată schema
constructivă a acestui aparat:
fig. 1 Refractometru portabil tip IOR
1. prisma de măsurare,
2. placă presoare material plastic mat,
3. obiectiv,
4. scară gradată,
5. ocular
MODUL DE LUCRU
1. - se şterg cu o cîrpă moale suprafaţa de lucru a prismei, ocularul şi placa
presoare se
şterg cu o cîrpă moale.
2. - Cu o vergea de sticlă cu capul bine rotunjit se pun pe prismă una-două
picături din
substanţa de cercetat
3.- Se aplică placa presoare peste suprafaţa prismei şi se apasă cu degetele
pentru a asigura întinderea laminară uniformă a substanţei de analizat
4.- Se îndreaptă refractometrul spre lumină şi se priveşte prin ocular şi se
ajustează prin rotirea
ocularului până se văd clar diviziunile scării gradate. După aceea se citeşte
reperul din dreptul
liniei de separare a câmpului luminat de cel întunecat. Relaţia dintre
concentraţie şi indicele de
refracţie este conform tabelului 1. Acest tabel este util atunci cînd aparatul este
folosit pentru
determinarea concentraţiilor unor substanţe solide , altele decît zahăr.
5.- Se citeşte pe termometru temperatura din camera de lucru. Dacă
temperatura diferă de 20° C ±
0,5 ° C (temperatura la care s-a făcut etalonarea scalei). Citirilor de pe scală li
se aplică corecţii
conform tabelului anexat şi conform următoarelor indicaţii:
- dacă se lucrează sub temperatura de 20° C, se scade pentru fiecare grad
Celsius 0,07 din
valoarea citită pe scală;
-dacă se lucrează peste temperatura de 20° C, se adaugă pentru fiecare grad
Celsius 0,07 la
valoarea citită pe scală.
6.- Pentru determinări mai precise este bine să se repete fiecare determinare
de 3 sau 4 ori,
procedându-se la fel după ce înaintea fiecărei citiri s-au spălat bine faţa prismei
şi a plăcii
presoare cu apă distilată şi s-au uscat cu hârtie de filtru.
7.- După finalizarea determinărilor, se curăţă suparfaţa prismei şi a plăcii
presoare cu apă distilată şi
se usucă cu hârtie de filtru. Se şterge corpul refractometrului de eventualele
prelingeri a
substanţelor de cercetat şi apoi se introduce în tocul de păstrare.
Tabele 2. Tabel de conversie % zahăr scara Btrix- indice de refracție
% zahăr Indicele % zahăr Indicele % zahăr Indicele % zahăr Indicele
scara refracție scara Brix refracție scara Brix refracție scara Brix refracție
Brix n n n n

0 0,000 1,33299 8,287 1,3452 16,38 1,3579 24,59 1,3716


7 3
0,149 1,3332 8,484 1,3455 16,57 1,3582 24,76 1,3719
3 7
0,358 1,3335 8,681 1,3458 16,75 1,3585 2 24,99 1,3723
8 5 8
0,567 1,3338 8,878 1,3461 1 17,00 1,3589 25,17 1,3626
7 4 2
0,776 1,3341 9 9,078 1,3464 17,18 1,3592 25,34 1,3729
0 5
1 0,985 1,3344 9,270 1,3467 17,37 1,3595 25,57 1,3733
3 6
1,193 1,3347 9,466 1,3470 17,55 1,3598 25,80 1,3737
7 6
1,401 1,335 9,661 1,3473 17,74 1,3601 2 26,03 1,3741
1 6 5
1,609 1,3353 9,856 1,3476 1 17,98 1,3605 26,26 1,3745
8 5 5
1,816 1,3356 1 10,051 1,3479 18,16 1,3608 26,49 1,3749
0 8 3
2 2,023 1,3359 10,246 1,3482 18,35 1,3611 26,66 1,3752
1 5
2,230 1,3362 10,440 1,3485 18,59 1,3615 26,83 1,3755
5 6
2,436 1,3365 10,634 1,3488 18,83 1,3619 2 27,00 1,3758
7 7 7
2,642 1,3368 10,828 1,3491 1 19,08 1,3623 27,17 1,3761
9 8
2,848 1,3371 1 11,021 1,3494 19,26 1,3626 27,34 1,3764
1 2 8
3 3,053 1,3374 11,215 1,3497 19,44 1,3629 27,57 1,3768
3 5
3,259 1,3377 11,407 1,3500 19,62 1,3632 27,80 1,3772
4 2
3,463 1,338 11,600 1,3503 19,80 1,3635 2 28,02 1,3776
5 8 8
3,668 1,3383 11,792 1,3506 2 19,98 1,3638 28,19 1,3779
0 5 7
3,872 1,3386 1 11,981 1,3509 20,16 1,3641 28,36 1,3782
2 6 8
4 4,076 1,3389 12,179 1,3512 20,34 1,3644 28,53 1,3785
6 5
4,278 1,3392 12,368 1,3515
20,52 1,3647 28,76 1,3789
5 0
4,483 1,3395 12,559 1,3518 20,76 1,3651 2 28,98 1,3793
5 9 4
4,686 1,3398 12,750 1,3521 2 21,00 1,3655 29,15 1,3798
1 4 2
4,888 1,3401 1 13,004 1,3525 21,18 1,3658 29,37 1,3800
3 3 6
5 5,091 1,3404 13,194 1,3528 21,36 1,3661 29,54 1,3803
1 4
5,293 1,3407 13,384 1,3531 21,58 1,3665 29,76 1,3807
9 7
5,494 1,341 13,574 1,3534 21,77 1,3668 3 29,98 1,3811
7 0 9
5,696 1,3413 13,763 1,3537 2 22,01 1,3672 30,15 1,3814
2 4 6
5,897 1,3416 1 14,016 1,3541 22,19 1,3675 30,32 1,3817
4 2 3
6 6,098 1,3419 14,204 1,3544 22,36 1,3678 30,54 1,3821
9 4
6,298 1,3422 14,393 1,3547 22,54 1,3681 30,76 1,3825
6 6
6,498 1,3425 14,581 1,3550 22,78 1,3685 3 30,98 1,3828
1 1 7
6,698 1,3428 14,769 1,3553 2 23,01 1,3689 31,15 1,3832
3 7 2
6,898 1,3431 1 15,019 1,3554 23,19 1,3692 31,37 1,3836
5 3 2
7 7,097 1,3434 15,207 1,3560 23,36 1,3695 31,59 1,3840
9 2
7,292 1,3437 15,394 1,3563 23,54 1,3798 31,81 1,3844
4 2
7,495 1,344 15,581 1,3566 23,77 1,3702 3 32,03 1,3848
8 2 1
7,693 1,3443 15,767 1,3569 2 24,01 1,3706
4 1
7,891 1,3446 1 15,953 1,3572 24,18 1,3709
6 6
8 8.089 1,3449 16,140 1,3575 24,36 1,3712
1
Determinarea concentraţiei cu ajutorul refractometrului electronic
Abbe Leica MARK II plus. Refractometrul Abbe Leica MARK II plus din dotarea
laboratorului de analiză instrumentală, figura 1, este un refractometru Abbe
electronic cu afişarea digitală a indicelui de refracţie şi compensarea automată a
influenţei temperaturii asupra valorii indicelui de refracţie. De asemenea dispune
de posibilitatea cuplării prismei de lucru la o instalaţie de termostatare în vederea
determinăriilor la temperatură constantă. Aparatul relizează măsurarea ţi afişarea
digitală a temperaturii direct pe prisma de măsurare. De asemenea aparatul
dispune de interfaţă serială, soft specific de achiziţie şi prelucrare a datelor.
Aparatul are trei moduri de măsurare:
1. nD – Indice de refracţie
2. %TC - % substanţă solidă, compensată cu temperatura, exprimate ca zahăr brut
(o Brix)
3. % substanţă solidă - % de substanţă solidă , necompensată cu temperatura,
exprimate ca zahăr brut.
aceste trei modalităţi se aleg prin rotirea comutatorulu (7) în dreptul modului dorit.
Aşa cum este cunoscut indicele de refracţie variază cu temperatura ceea ce duce
la la rezultate diferite atunci cînd aceeaşi probă este măsurată la temperaturi
diferite. De exemplu cînd creşte temperatura unei soluţii de zahăr scade densitatea
soluţiei şi corespunzător şi indicele de refracţie, ceea ce duce la o valoare aparentă
mai mică a valorii concentraţiei atunci cînd modul de măsurare este: % de
substanţă solidă , necompensată cu temperatura , exprimate ca zahăr brut. sau
%TC - % substanţă solidă, compensată cu temperatura, exprimate ca zahăr brut ( o
Brix). La modul de măsurare TC cu compensarea temperaturii valoarea măsurată la
o anumită temperatură este corectată automat cu o valoare ce corespunde
măsurării la la 20oC. La modificarea temperaturii cu 1oC valoarea indicelui de
refracţie a unei soluţii de zahăr se schimbă cu cca 0,08% , această valoare medie
este valabilă pentru concentraţii de la 0- la 85% şi la temperaturi de pînă la 45oC.
La creşterea temperaturii scade valoarea măsurată de % substanţă solidă şi invers
la scăderea temperaturii creşte % substanţă solidă. Temperatura unei probe ce se
picură pe prisma refractometrului după cca 1 oră de funcţionare a acestuia preia
temperature prismei adicăă cca 260C. Această creştere de temperatură se
datoreayă in principal radiaţiei de căldură a transformatorului , a părţii electronice
şi a sursei de radiaţie. Folosinduse modul de măsurare TC – compensat în
temperatură aparatul compenseayă automat eroarea de cresterea de temperatură
de 6 0C faţă de temperature etalon de 200 C pe display apărînd valoarea corectată
ca şi cum măsurarea s-ar fi efectuat la 20 0 C. Fără compensarea temperaturii
măsurarea efectuată asupra unei soluţii de zahăr 70% ar duce la 26 oC la o eroare
de 0,5% (6x0,08%) şi ar indica 69,5% în loc de 70%. Temperatura suprafeţei
prismei poate fi scăzută dacă se cuplează stuţurile de intrare ieşire a acestora la un
termostat. De asemenea cu ajorul
termostatului se poate asigura şi creşteri ale temperaturii prismei pînă la max 80
oC. Asemenea temperaturi sînt uneori necesare pentru a asigura fluidizarea unor
substanţe foarte vîscoase cum este de exemplu siropul de zahăr de înaltă
concentraţie. La folosirea termostatului pentru controlul temperaturii de măsurare
se va folosi cea indicată pe displi şi nu cea indicată de termostat pentru că prima
este cea reală ea fiind măsurată de senzor direct pe prismă de măsurare. in cazul
măsurarii zahărului din sucuri carbogazoase pentru a elimina influenţa bulelor de
gaz asupra măsurătorilornpisma superioară se ridică şi se coboară de citeva ori
provocîndu-se astfel degazarea sucului. Acest refractometru este un aparat optic
de înaltă precizie destinat lucrului îndelungat fără intervenţii şi reparaţii. La
folosirea acestui aparat trebuienrespectate următoarele:
- Prismele sînt din sticlă specială , iar fixarea metalică a ceastora este din oţel
inoxidabil de înaltă calitate cu toate acestea se va evita folosirea unor solvenţi
puternici ca N,N - Dimetilformamidă, N,N Dimetilacetamidă, , Cresol, Fenol, acid
acetic concentrat. Folosirea îndelungată sau la temperaturi ridicate de
tetrahidrofuran precum şi a unor solvenţi puternici pot duce la distrugerea
etanşărilor prismelor. De asemenea se va evita folosirea unor acizi sau baze
puternice.
- La nefolosirea aparatului unitatea de prisme se va ţine inchisă si se va aseza o
pînză moale subţire între cele două prisme . După fiecare utilizare suprafeţele
prismelor se vor spăla cu apă metanol sau cu un solvent adecvat . Pentru
îndepărtarea resturilor de zahăr este recomandată apă distilată călduţă , iar pentru
îndepărtarea probelor uleioase se recomandă ca solvent metanol . Prisma poate fi
stearsă cu o pînză moale . Atunci cînd nu se mai observă resturi pe prismă se mai
face o clătire cu apă distilată.
- Trebuie avut în vedere în mod special ca suprafaţa prismei să nu fie curăţată în
nici un caz de resturi uscate fără solvirea acestora. De asemenea se va evita
folosirea oricărui corp dur cu care s-ar putea zgîria prisma sau prismele.
Mod de lucru la măsurarea refracţiei substanţelor lichide.
Etapele de lucru sunt cele descrise mai jos:
1 Se deschide capacul prismelor (fig) , se scoate pînza de protecţie dintre prisme,
se curăţă prisma de măsurare cu alcool şi după aceea cu apă distilată după care se
şterg cu o pînză uscată, curată, moale dar care nu lasă scame
2. Se alege modul de lucru dorit : %TC - % substanţă solidă, compensată cu
temperatura, exprimate ca zahăr brut (o Brix) sau: nD – Indice de refracţie sau: %
substanţă solidă - % de substanţă solidă , necompensată cu temperatura ,
exprimate ca zahăr brut.
3. Se depune substanţa lichidă de analizat pe suprafaţa prismei de măsurare
folosind în acest scop o pipetă de sticlă după care se inchide capacul prismei şi se
reglează astfel braţul de iluminare încît suprafaţa prismei superioare să fie cît mai
bine şi uniform iluminată.
4. Se roteşte butonul de reglare a dispersiei pînă cînd şurubul de reglare a crucii de
linii indică exact în jos.
5. Se roteşte roata de reglare a poziţiei cîmpului întunecat în sens contrar acelor de
ceasornic pînă cînd linia de separare dintre cîmpul întunecat şi cel luminos se
plasează la baza cîmpului vizual din ocular
6. Prin rotirea ocularului se reglează claritatea crucii de căutare din ocular
7. Prin rotirea roţii de reglare a poziţiei cîmpului întunecat se aduce linia de
separare dintre cîmpul întunecat şi cel luminos pînă aproape de puntul de
intersecţie a liniilor din ocular
8. Se roteşte butonul de corecţie a dispersiei în aşa fel pînă cînd dispare orice
nuanţă roşie sau verde la limita cîmpului de separare întunecat/ luminos. Precizia
de măsurare a aparatului este dependentă puternic de acurateţea liniei de
separare între cîmpul întunecat şi cel luminos ce se observă în ocularul cu
cruce de linii.
9. Cu roata de reglare a poziţiei cîmpului întunecat se deplasează cu precizie linia
de separare între cîmpul întunecat şi cel luminos pînă cînd aceasta cade direct pe
punctul de intersecţie al liniilor crucii de linii din ocular, (fig )
10. Se apasă butonul de măsurare (READ) . Valoarea măsurată pentru soluţia
încercată este afişată digital pe displayul aparatului . Prin apăsarea butonului 119
de temperatură (TEMP) este afişată valoarea temperaturii măsurată de un sensor
încorporat direct în prisma de măsurare. Calibrarea aparatului este posibilă în două
moduri :
- cu apă bi- sau tridistilată
- cu placă de sticlă etalon
Calibrarea aparatului cu apă distilată se face pentru măsurări la lichide. Fazele de
lucru sînt descrise mai jos:
1. Se deschide capacul prismelor (fig) , se scoate pînza de protecţie dintre prisme,
se curăţă prisma de măsurare cu alcool şi după aceea cu apă distilată după care se
şterg cu o pînză uscată, curată, moale dar care nu lasă scame
2. Pe suprafaţa prismei de măsurat se depun cîteva picături de apă distilată şi se
aşteaptă 3-5 minute pînă cînd aceasta atinge o temperatură stabilă . se alege din
butonul de reglare a modului de lucru indicele de refracţie (nD)
3. Ocularul se roteste atîta timp pînă cînd crucea de linii din ocular este foarte
clară.
4. Roata de reglare a poziţiei cîmpului întunecat se roteşte în sensul acelor de
ceasornic atîta timp pînă cînd linia de separare dintre cîmpul întunecat şi cel
luminos aproape atinge puntul de intersecţie a liniilor crucii din ocular. În
continuare se roteşte tamburul de reglare a dispersiei atîta timp pînă cînd se
înlătură orice aură colorată în jurul liniei de separare iar cea din urmă este clară si
precis definită . După aceasta se reglează din rota de reglare a poziţiei cîmpului
întunecat în aşa fel linia de separare încît aceasta să cadă exact pe punctul de
intersecţie al liniilor . Prin apăsarea tastei de afişare (READ) se afişează pe
display valoarea indicelui de refracţie nD, iar prin apăsarea tastei (TEMP) se afişează
temperatura.
5. Dacă aparatul a fost bine calibrat valoarea măsurată este de 1,3330 minus
0,0001 pentru fiecare grad peste 20o C, respectiv plus 0,00001 pentru fiecare grad
sub 20o C . In cazul în care aparatul nu a fost bine calibrat şi este afişată altă
valoare se va lua din tabelul 3 valoarea corectă. Se roteşte rota de reglare a
poziţiei cîmpului întunecat şi se apasă tasta de afişare atîta timp pînă cînd indică
valoarea corectă ( cu ocazia acestei reglări linia de separare a cîmpului întunecat
de cel luminos se îndepărtează de cruce)
Tab. 3 Indicele de refracție (nD) al apei tridistilate la diferite temperature
Temperatura 0C Indicele de refracție (nD)
18 1,3332
19 1,3331
20 1,3330
21 1,3329
22 1,3328
23 1,3327
24 1,3326
25 1,3325
26 1,3324
27 1,3323
28 1,3322
29 1,3321
30 1,3319

6. Se introduce cheia imbus din dotarea aparatului în surubul special pentru


reglarea crucii de linii ( fig) şi se roteşte pînă cînd crucea cade exact pe linia de
separare a cîmpului întunecat de cel luminos.
7. Se roteşte butonul pentru modul de l măsurare pe poziţia %-TC şi se apasă tasta
de afişare (READ) . Valoarea indicată trebuie să fie 000,0 sau 0,1 ambele valori sînt
normale . La apariţia unui semn minus urmată de un punct decimal (virgulă) nu
este posibilă afişarea unei valori măsurate. în cel din urmă caz se procedează în
felul următor: Dacă mesajul de eroare menţionat se menţine după repetarea de
cîteva ori a operaţiei de calibrare se roteşte rota de reglare a poziţiei cîmpului
întunecat atîta timp pînă cînd este afişată valoarea 0000.0 sau 0,1. In acest scop
roata nu trebuie deplasată mult . Se aduce din nou crucea exact în dreptul liniei de
separare a cîmpului întunecat de cel luminos. În acest caz pe display ar trebui
trebui să fie afişat 000.0, dacă nu este cazul paşii descrişi se repetă pînă cînd
apare acest afişaj.
Calibrarea aparatului cu placă de sticlă etalon se face cu placă din dotarea
aparatului pe care este inscripţionat indicele de refracţie. Pentru cuplare cu prisma
de lucru este folosită o picătură de 1-bromnaftalină ce se găseşte de asemenea în
dotarea aparatului. Calibrarea se face în felul următor:
1. Se pune butonul de alegere a domeniului de lucru pe poziţia indice de refracţie
(nD)
2. Se depune o picătură de 1-bromnaftalină pe suprafaţa prismei de lucru după
care se aşează peste ea sticla etalon cu faţa ce conţine ibnscripţionarea indicelui
de refracţie în sus . Muchia şlefuită să arate spre becul de iluminare la cca 2mm de
margine. (fig) .
3. Sursa se va regla în aşa fel încît lumina cade direct pe suprafaţa şlefuită a sticlei.
Pentru reducerea iluminării se acoperă de asemenea sursa de lumnă fie cu o
bucată de pînză albă fie cu o bucată de hîrtie.
4. Se poziţionează braţul sursei de lumină , ocularul se roteste atîta timp pînă cînd
crucea de linii din ocular este foarte clară.
5. Roata de reglare a poziţiei cîmpului întunecat se roteşte în sensul acelor de
ceasornic atîta timp pînă cînd linia de separare dintre cîmpul întunecat şi cel
luminos aproape atinge puntul de intersecţie a liniilor crucii din ocular. În
continuare se roteşte tamburul de reglare a dispersiei atîta timp pînă cînd se
inlătură orice aură colorată în jurul liniei de separare iar cea di urmă este clară si
precis definită . După aceasta se reglează din roata de reglare a poziţiei cîmpului
întunecat în aşa fel linia de separare încît aceasta să cadă exact pe punctul de
intersecţie al liniilor .
6. Prin apăsarea tastei de afişare (READ) se afişează pe display valoarea indicelui
de refracţie nD, iar prin apăsarea tastei (TEMP) se afişează temperatura. Dacă
valoarea afişată depăşeşte valoarea inscripţionată pe sticlă cu mai mult de ±
1210,0001 operaţia se va repeta de mai multe ori . Dacă nici în acest caz nu se
reuşeşte se procedează după cum urmează:
7. Se roteşte foarte puţin rota de reglare a poziţiei cîmpului întunecat pentru
reglarea poziţiei liniei de separare dintre cîmpul întunecat şi cel luminos şi se
apasă tasta de măsurare atitea ori pînă cînd valoarea afişată a indicelui de
refracţie corespunde cu valoarea acestuia înscripţionată pe sticlă . Linia de
separare a cîmpurilor se va găsi fie deasupra crucii de linii din ocular fie dedesuptul
acesteia
8. Cu cheia specială hexagonală din dotarea aparatului se roteşte şurubul din
tamburul de reglare a dispersiei (fig), (fig) pînă cînd linia de separare a cîmpului
întunecat de cel luminos cade exact pe interecţia linilor crucii (fig), (fig). Aparatul
este calibrat
9. După fiecare calibrare cu placa de sticlă aceasta şi prisma se vor curăţa cu
alcool etilic iar după aceea cu apă.
Interfaţarea cu calculatorul. Refractometrul dispune de posibilitatea legării la
calculator cu folosirea unui soft specific. În acest scop este echipat cu o interfaţă
serială şi un cablu de legătură ce permite procesarea superioară a datelor . Viteza
de transfer cu care este livrat aparatul este de 9600 baud . Pentru a schimba
această viteză se vor respecta paşii indicaţi în cartea tehnică a aparatului.
Modul de lucru . În cadrul lucrării de laborator se va lucra concomitent cu toate
cele tei refractometre din dotare pe trei subgrupe de studenţi şi se vor efectua
următoarele:
1. Determinarea concentraţiei . Se prepară 6 soluţii cu concentraţii cunoscute de
zahăr in domeniul 0-30% zahăr şi se măsoară indicele de refracţie cu
Refractometrul Abbe IOR portabil şi cu Refractometrul Abbe Mark II Plus din
dotarea laboratorului. Rezultatele măsurării se trec în tabelul 4. Cu datele
experimentale se construiesc pe acelaş grafic ( hîrtie milimetrică format A5)
curbele de etalonare obţinute cu cele două aparate în coordonate: indice de
refracţie (variabila dependentă) concentraţie procentuală zahăr ( variabilă
independentă) . După aceea se prepară o soluţie de zahăr de concentraţie
necunoscută , se măsoară cu fiecare aparat indicele de refracţie şi de pe curba de
etalonare specifică se
extrapolează concentraţia de zăhăr corespunzătoare. Se compară valorile celor
două concentraţii rezultate şi se trag concluzii.
Tab. 4 Rezultatele măsurării cu refractometrul Abbe de masă IOR, refractometrul
Abbe portabil IOR şi refractometrul Abbe Mark II Plus a indicelui de refracţie pentru
soluţii de zahăr de concentraţii cunoscute.

Refractometrul Abbe IOR portabil Refractometrul Abbe Mark II Plus


Nr. Crt.
n % zahăr n % zahăr
1
2
3
4
5
6

Determinarea influenţei variaţiei temperaturii asupra indicelui de refracţi .Se


cuplează sistemul de termostatare a prismelor refractometrului Abbe Mark II Plus la
termostat , se fixează termometrul de contact la 700C şi se porneste pompa de
recirculare a agentului de termostatare se citeşte din 5 în 5 0C temperatura de pe
termometrul de control al termostatului, temperatura de pe prisma termostatului,
şi
indicele de refracţie corespunzător . Rezultatele inclusiv diferenţa de temperatură
calculată între indicaţia termometrului termostatului şi temperatura măsurată de
senzor direct pe prismă se trec în tabelul 5. Se reprezintă grafic pe hîrtie
milimetrică (format A5) variţia indicelui de refracţie cu temperatura agentului de
termostatare (temperatură citită pe termometrul de control al termostatului) şi
variaţia indicelui de
refracţie cu temperatura de pe prisma de măsurare ( temperatură citită de pe
afişajul digital al refractometrului) pe acelaş grafic. Se prezintă concluzii din care să
rezulte referiri la termostatarea fără controlul temperaturii direct pe prisma de
măsurare.
Tab.5 Variaţia indicelui de refracţie a unei soluţii de zahăr cu temperatura

Nr.
1 2 3 4 5 6
determinări
Temperatur
ă termostat
[0C]
Temperatur
ă prismă
[0C]
Diferență
temperatură
[0C]
Indice
refracție-n