Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Omer Ichinur
CURSUL XI
Curgerea subterană constituie partea ascunsă a ciclului hidrologic, motiv pentru care
anumite caracteristici, măsurabile numai punctual, rămân uneori incerte. Studiul curgerii
apelor subterane şi precum şi resursele existente nu pot fi neglijate în gestiunea cantitativă şi
calitativă a apelor.
Mişcarea apei în subteran este foarte lentă în raport cu vitezele de curgere ale apelor de
suprafaţă, ceea ce implică un timp lung de sejur în subsol. Costurile de extracţie a apelor din
straturile acvifere sunt mult mai ridicate decât în cazul unei simple prelevări din apele de
suprafaţă. Totuşi exploatarea apelor subterane oferă unele avantaje:
– o protecţie mai bună împotriva poluării;
– o temperatură relativ constantă;
– distanţe mici între sursă şi utilizator.
O exploatare optimă a resurselor subterane implică o cunoaştere prealabilă a condiţiilor
hidrologice pentru calculul bilanţului hidrologic, informaţiile hidrogeologice fiind furnizate
prin încercări, în număr limitat, de pompaj, trasaj şi piezometre.
Cea mai bună modalitate de a profita de toate datele disponibile, referitoare la straturile
acvifere, este de a le combina cu legile fizice corespunzătoare (exprimate prin ecuaţii
matematice) pentru a forma un model matematic.
Pentru a obţine soluţii simulate ale sistemului, cu semnificaţii fizice foarte precise, este
necesar a se ţine cont de complexitatea rezervoarelor acvifere. Eterogenităţile, variaţiile
spaţiale, anizotropiile terenului geologic conduc la complicaţii care îngreunează realizarea
modelelor matematice în hidrogeologie.
Scara la care sunt reprezentate domeniul şi procesele este de asemenea un factor de
precizie care va determina aproximări permise sau nu în idealizarea domeniului şi
conceptualizarea sistemului.
Dezvoltarea informaticii permite realizarea de simulări foarte precise, ţinând cont de
eterogenităţile locale, neliniarităţile parametrilor, cuplajele între procesele simulate, etc.
În cazul unui studiu cantitativ, rolul unui model numeric este integrarea tuturor datelor
disponibile, aproximarea logică şi fiabilă ale datelor inexistente şi furnizarea unui răspuns
global asupra tendinţelor stratului acvifer în regim permanent sau tranzitoriu.
1
Modelare hidrogeologică Conf. dr. ing. Omer Ichinur
În prezent, gestiunea straturilor acvifere presupune atât studiul aspectelor cantitativ cât
şi calitative (probleme de poluare).
În realitate, sistemul real care urmează a fi modelat este foarte complex şi complicat.
Ca urmare, se pune întrebarea cum se poate simplifica descrierea sistemului real.
Conceptualizarea sau construirea modelului conceptual a problemei studiate constă în
alegerea ipotezelor fundamentale. Aceste ipoteze reduc problema reală la o problemă
simplificată care trebuie acceptată în vederea atingerii obiectivelor propuse.
Ipotezele se pot referi la următoarele aspecte:
2
Modelare hidrogeologică Conf. dr. ing. Omer Ichinur
3
Modelare hidrogeologică Conf. dr. ing. Omer Ichinur
4
Modelare hidrogeologică Conf. dr. ing. Omer Ichinur
îl are efectul de scară atunci când un parametru este măsurat la o anumită scară şi în model
trebuie utilizat la un nivel de scară superioară.
Aceste constatări demonstrează obligativitatea verificării dacă rezultatele obţinute cu
ajutorul modelului sunt bune sau nu în raport cu realitatea.
Acest procedeu se numeşte calibrare: ea constă în minimizarea diferenţei dintre
măsurători şi rezultate prin ajustarea datelor de intrare până când modelul reproduce condiţiile
de câmp măsurate la un nivel de precizie acceptabil. Comparaţia dintre răspunsurile măsurate
şi calculate nu vor fi niciodată identice deoarece modelul nu este decât o aproximare a
sistemului real realizată prin considerarea unor ipoteze simplificatoare de lucru. Pentru
minimizarea diferenţelor, trebuie ales un criteriu astfel încât ajustarea să fie cât mai eficace.
Modalitatea de calibrarea cea mai utilizată constă în ajustarea rezultatelor şi
măsurătorilor fără un alt mijloc matematic şi se bazează pe metoda încercărilor şi erorilor.
5
Modelare hidrogeologică Conf. dr. ing. Omer Ichinur
Dintre aplicaţiile posibile ale modelelor de curgere –transport putem cita (Jensen, 1987):
a) contaminarea stratului acvifer de la o sursă punctuală:
– determinarea condiţiilor existente de contaminare;
– determinarea concentraţiilor;
– previziuni în ceea ce priveşte condiţiile viitoare de contaminare;
– identificarea locurilor pentru o eventuală descărcare.
b) contaminarea stratului acvifer de la surse uniforme:
– determinarea calităţii actuale a apei din straturi;
– determinarea concentraţiei apelor
c) gestiunea calităţii apelor:
– determinarea perimetrelor de protecţie;
– în anumite cazuri, identificarea strategiei de pompaj pentru evitarea intruziunii apelor
sărate sau poluate.
Toate măsurile de salvare sau prevenire împotriva poluării trebuie precedată de o bună
înţelegere a condiţiilor existente. Modelele matematice furnizează un mijloc de integrare a
parametrilor specifici unei anumite probleme, fiind indispensabile pentru interpretarea şi
rezolvarea studiilor de caz.
Construirea unui model matematic presupune parcurgerea tuturor etapelor date în schema
generală din figura
Raportul final referitor la modelarea unui domeniu pentru o anumită problemă (studiu de
caz) trebuie să conţină următoarele informaţii:
a) Rezumat;
b) Introducere: descrierea problemei, întrebări;
c) Obiectivele modelării;
d) Ipoteze şi modelul conceptual;
e) Ecuaţiile matematice ale modelului;
f) Coeficienţii şi parametrii modelului;
g) Cod, programul utilizat, dezvoltare numerică;
h) Calibrarea şi estimarea parametrilor;
i) Simulări (incluzând şi studiul de sensibilitate);
6
Modelare hidrogeologică Conf. dr. ing. Omer Ichinur
j) Concluzii;
k) Lista simbolurilor utilizate, referinţe.
Fig. nr. 1.1 Dezvoltarea unui model numeric hidrogeologic (după Peck şi alţii, 1988)
Condiţii la limită
Trebuie să se distingă foarte clar, limitele fizice ale domeniului (unde au loc procesele) şi
limitele modelului construit pentru simulări. Din nefericire, ele sunt adesea distincte şi trebuie
să ne asigurăm că frontierele impuse de model va crea acelaşi efect ca şi limitele naturale.
După identificarea acestor frontiere, trebuie ca eventualele diferenţe să fie justificate
conceptual, pentru a afirma că limitele idealizate ale modelului nu influenţează sau foarte
puţin soluţia problemei.
Din punct de vedere matematic, pentru fiecare ecuaţie de curgere rezolvată, se vor obţine
o infinitate de soluţii posibile. Soluţia ce corespunde problemei studiate
În general, se disting următoarele tipuri de condiţii impuse frontierelor:
– condiţii de presiune sau de potenţial impus;
7
Modelare hidrogeologică Conf. dr. ing. Omer Ichinur
8
Modelare hidrogeologică Conf. dr. ing. Omer Ichinur
Dacă limita corespunde unei linii de curent, fluxul specific este nul (condiţia de frontieră
impermeabilă): (1.3.)
(1.4.)
Frontierele impermeabile pot fi adesea utilizate când se constată, în valorile
coeficienţilor de permeabilitate, diferenţe superioare valorii 10 5. Un mediu poros natural nu
este niciodată impermeabil în totalitate în sensul strict al termenului.
O frontieră impermeabilă poate fi utilizată la limita bazinului hidrogeologic a stratului
studiat (fig. nr. 1.3) când curgerea nu are loc perpendicular la această limită.
9
Modelare hidrogeologică Conf. dr. ing. Omer Ichinur
(1.5.)
sau (1.6.)
Se obţine o condiţie mixtă (exprimată funcţie de şi h), denumită condiţia Fourier sau mai
(1.7.)
10
Modelare hidrogeologică Conf. dr. ing. Omer Ichinur
unde n este direcţia normalei la frontieră, în cazul în care mediul poros este izotrop.
Pentru continuitatea înălţimilor piezometrice, avem: h1=h2 (1.8.)
11
Modelare hidrogeologică Conf. dr. ing. Omer Ichinur
(1.9.)
deci: (1.10.)
12
Modelare hidrogeologică Conf. dr. ing. Omer Ichinur
şi (1.12.)
Suprafaţa zonei de apă capilară mobilă are două poziţii extreme: una de maxim, dacă se
stabilizează după coborârea nivelului apelor subterane, şi una de minim după ridicarea
nivelului acestora.
Din cele prezentate au rezultat condiţiile de margine pentru limitele impermeabile (k=0) şi
pentru cele cu potenţial dat (k=∞). Limitele cu potenţial dat sunt malurile (sub oglinda apei) şi
fundul lacurilor sau râurilor.
Fig. nr.1.6
Liniile de curent 3, 4, 5 şi 6 trebuie să traverseze linia CD (care este echipotenţială) sub
unghiuri drepte. Dacă am admite că profilul de depresiune (care este o linie de curent) ar
ajunge în punctul C, ar însemna că în acest punct s-ar întâlni două linii de curent, ceea ce
echivalează cu atingerea unei viteze de filtrare infinit de mare. Acest lucru nefiind fizic
posibil, se deduce că profilul de depresiune trebuie să intersecteze suprafaţa terenului într-un
punct plasat deasupra lui C, de exemplu B, suprafaţa BC numindu-se zonă de izvorâre, de
prelingere sau exfiltrare. Segmentul de taluz BC nu este linie de curent şi nici linie
echipotenţială, dar moleculele de apă se mişcă pe această suprafaţă în echilibru cu presiunea
atmosferică (pa=0, deci H=z). Viteza de filtrare în lungul profilului de depresiune este
13
Modelare hidrogeologică Conf. dr. ing. Omer Ichinur
Ecuaţiile de transfer a poluanţilor în medii poroase se pot rezolva prin metode analitice
sau prin metode numerice. Metodele analitice sunt aplicabile în situaţii mai simple, dar
reprezintă şi o posibilitate de aproximare, în multe situaţii mai complexe, pentru evoluţia
poluanţilor.(David) Este de preferat utilizarea acestor metode atunci când lucrul acesta este
posibil. De aceea, în practică, sunt utilizate metodele numerice care sunt aplicabile în situaţii
complexe, atât în ceea ce priveşte domeniul mişcării, condiţiile limită, cât şi variabilitatea
parametrilor caracteristici.
14
Modelare hidrogeologică Conf. dr. ing. Omer Ichinur
Dintre metodele numerice utilizate putem enumera: metoda diferenţelor finite, metoda
elementelor finite (cea mai folosită), metoda elementelor de frontieră, etc.
Metoda diferenţelor finite permite găsirea soluţiei aproximative în nişte puncte din
domeniu, utilizând diferenţele finite şi folosind un polinom de interpolare se poate aproxima
soluţia în orice alt punct din domeniu. MDF presupune parcurgerea unor paşi:
– discretizarea spaţio-temporală a domeniului respectiv;
– se scriu relaţiile de legătură dintre derivate şi diferenţe finite;
– se renunţă la erorile de trunchiere şi se obţin schemele cu diferenţe finite asociate
problemei respective.
15
Modelare hidrogeologică Conf. dr. ing. Omer Ichinur
16
Modelare hidrogeologică Conf. dr. ing. Omer Ichinur
– metoda este aplicabilă fără modificări, atât pentru probleme interioare cât şi pentru
probleme exterioare (domenii nemărginite);
– reprezentarea integrală a soluţiilor în interiorul domeniului permite diferenţierea analitică
a acestor soluţii;
– adesea soluţia ecuaţiei integrale pe frontieră este legată de anumite mărimi fizice de
deosebit interes care vor fi deci implicit calculate.
Principalul dezavantaj al metodelor cu elemente finite pe frontieră constă în aceea că
trebuie cunoscute soluţiile fundamentale ale problemei abordate. Această puternică restricţie
reduce substanţial câmpul de aplicare al acestei metode.
Metodele cu elemente finite (interioare) pot fi aplicate în schimb oricăror probleme care
acceptă o formulare variaţională chiar mai puţin riguroasă.
Comparând aceste două metode sub aspectul implementării lor, vom observa că MEFr, în
cazul în care nu se cuplează cu MEF, nu necesită algoritmi pentru triangulaţia domeniului şi
nu se pune practic problema asamblării. Matricea sistemului final, în cazul folosirii MEFr
chiar pentru probleme ce conţin operatori foarte buni (probleme de teoria potenţialului) nu
mai are proprietăţile acestora, fiind nişte matrice oarecare. De aici necesitatea de a lucra cu
matricea întreagă, cu toate avantajele inerente.
Odată aplicabilă MEFr pentru o anumită problemă, această metodă este mult mai flexibilă
decât MEF, şi doar prin faptul că se pot utiliza domenii infinite, cu unghiuri concave, cu
tăieturi etc., pe care şansa folosirii cu bune rezultate a MEF este practic nulă.
Discretizarea spaţială
17
Modelare hidrogeologică Conf. dr. ing. Omer Ichinur
18
Modelare hidrogeologică Conf. dr. ing. Omer Ichinur
Fig. nr. 1.8 Reţea în care s-au utilizat poligoane Voronoï de diferite tipuri: cilindrice,
hexagonale, carteziene hibride şi hexagonale hibride (după Aziz şi Palagi, 1991)
19
Modelare hidrogeologică Conf. dr. ing. Omer Ichinur
Discretizare temporală
Pentru a rezolva o problemă în regim tranzitoriu în timp, este necesar a se realiza o
discretizare temporală, în sensul că soluţia problemei să fie calculată într-un număr finit de
momente alese de utilizator. Intervalele între aceste momente sunt denumite paşi de timp.
Alegerea paşilor de timp se va face în funcţie de:
– precizia în timp a datelor relative solicitărilor;
20
Modelare hidrogeologică Conf. dr. ing. Omer Ichinur
– pentru calcule previzionale, paşii de timp aleşi depind de precizia în timp, dorită
pentru aceste previziuni;
– paşii de timp trebuie aleşi respectând criteriile numerice referitoare la precizie,
stabilitate şi convergenţa soluţiei;
– paşii de timp nu trebuie să fie aleşi foarte mici deoarece creşte spaţiul de memorie
ocupat de fişierele de ieşire şi se majorează, în general, numărul total al rezolvărilor
sistemului de ecuaţii.
Aceste criterii variază de la o metodă numerică la alta şi de la o schemă de integrare
temporală la alta.
21