Sunteți pe pagina 1din 25

Masurarea debitelor

i
CUPRINS

1. INTRODUCERE.....................................................................................................................................1
2. CONSIDERAȚII TEORETICE....................................................................................................................3
2.1. Caracteristici generale.................................................................................................................3
2.2. Metoda volumetrică....................................................................................................................6
2.3. Metoda gravimetrică...................................................................................................................7
2.4. Metoda micşorării locale a secţiunii de curgere..........................................................................8
2.5. Metoda centrifugală..................................................................................................................11
2.6. Metoda rezistenţei opuse de un corp la înaintarea fluidului.....................................................11
2.7. Metoda explorării câmpului de viteze.......................................................................................12
2.8. Metoda electromagnetică.........................................................................................................13
2.9. Metoda injectării sau diluţiei.....................................................................................................14
3. FACTORII CARE INFLUENTEAZĂ MĂSURAREA DEBITULUI..................................................................15
3.1. Densitatea (masa volumetrică)..................................................................................................16
3.2. Densitatea lichidelor..................................................................................................................16
3.3. Vâscozitatea...............................................................................................................................16
3.4. Numarul Reynolds (Re)..............................................................................................................17
4. DESCRIEREA MATEMATICĂ A OPERAȚIEI...........................................................................................18
4.1. Presiunea şi temperatura redusă...............................................................................................19
4.2. Ecuaţia Van der Waals...............................................................................................................20
4.3. Ecuaţia de stare a gazelor ideale................................................................................................20
4.4. Ecuaţia de stare a gazelor reale.................................................................................................20
5. UTILAJE PENTRU MĂSURAREA DEBITELOR........................................................................................21
5.1. Clasificarea debitmetrelor.........................................................................................................21
5.2. Rotametrul.................................................................................................................................22
5.2.1. Principiul de funcţionare....................................................................................................22
5.2.2. Componentele rotametrului..............................................................................................22
5.2.3. Dispozitiv experimental.....................................................................................................25
5.2.4. Avantajele rotametrului.....................................................................................................26

ii
5.2.5. Dezavantajele rotametrului...............................................................................................26
6. STUDIU DE CAZ..................................................................................................................................27
7. CONCLUZII.........................................................................................................................................28
8. BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................................29

ii
1. INTRODUCERE

Înainte de a începe alegerea unui mijloc de măsurare a debitului, trebuie mai întâi să
înțelegem sensul fiecărui termen : “măsurare” , „debit” , „fluid”. Astfel avem :

Un fluid reprezintă o substanță a cărei particule se mișcă ușor și își schimbă poziția fără
separare de masă, care cedează ușor sub influența presiunii, tinzând să ia forma containerului.

Debitul este un parametru caracteristic fluidului în mișcare și reprezintă cantitatea de


fluid care trece în unitatea de timp, prin unitatea de suprafață.

Măsurarea reprezintă procesul de obținere pe cale experimentală a uneia sau a mai multor


valori ale mărimii care pot fi atribuite în mod rezonabil unei mărimi.

Combinând cei trei termeni obținem o definiție a “Măsurării debitului la fluide” :


măsurarea particulelor în mișcare care umplu și se potrivesc tubulaturii cu un flux continuu de
lichid pentru a determina valoarea fluxului.

Măsurarea debitului la fluide se poate realiza doar în cazul în care fluidul de măsurat este
relativ într-o stare stabilă, este curat, omogen, newtonian, cu o singură fază cu profil non-vârtej
în limitele unor numere Reynold. Dacă unul din aceste criterii nu este satisfăcut, toleranța
măsurătorii va fi afectată, iar în unele cazuri măsurătoarea nu ar trebui să se încerce până când
excepțiile au fost eliminate. Acestea nu pot fi ignorate și acuratețea măsurătorii nu va fi atinsă
până când lichidul de măsurat nu a fost pregătit corespunzător. Pe de altă parte, costul preparării
unui fluid sau a unui debit pentru măsurat poate, câteodată, să fie prea ridicat, deci o acuratețe
mai mică va fi acceptată.

Măsurarea debitelor în sistemele tehnice este o componentă de bază a procesului de


funcţionare a sistemelor pneumatice şi hidraulice, întrucât variaţiile necontrolate ale acestui
parametru ar putea pune în pericol nu numai funcţionarea, dar şi securitatea celor care deservesc
sistemul: muncitori , tehnicieni, personal de control şi verificare, personal de întreţinere.

Procesul de măsurare este partea integrantă și absolut necesară oricărui tip de producție.
În funcție de tipul de producție , se aleg mijloace de măsurare potrivite.

Procesele tehnologice industriale se caracterizează printr-un număr mare de parametri:


temperaturi, presiuni, debite etc.

1
Cunoasterea modului de desfășurare a unui proces tehnologic necesită obținerea rapidă de
informații privind valoarea fiecărui parametru.

În unele cazuri, informația privind condițiile de desfășurare a unui proces tehnologic este
convertită, adică transformată în valori numerice care sunt prelucrate de calculatoare.

Măsurările de debit sunt legate de principiul conservării masei:

O masă statică care intră într-un sistem în unitatea de timp este egală cu masa care iese
din sistem în aceeaşi unitate de timp.

2. CONSIDERAȚII TEORETICE

2.1. Caracteristici generale.

Debit (Q) este definit ca fiind volumul de fluid (V) ce trece printr-o secţiune de arie (A) în
unitatea de timp : Q=V/t. Fluidul poate fi un gaz sau un lichid. Unitatea de măsură (conform SI)
pentru debit este m3/s (metru cub pe secundă). O altă unitate de măsură utilizată în mod curent
pentru exprimarea debitului este l/min(litru pe minut).

Măsurarea debitelor la fluide se poate realiza fie ca debite volumice Q v, măsurate în m3/s
– volum de fluid scurs în unitate de timp.

ΔV 3
QV = [ m /s ]
Δt

unde:

v- volumul;

t - timpul.

Fie ca debite masice Qm, măsurate în Kg/s -masa de fluid scurs în unitatea de timp.

Δm
Qm= [ kg/ s ]
Δt
2
unde:

m - masa lichidului;

t - timpul.

Între cele două tipuri de debite există relaţia:

Qm = ρ∙Qv,( ρ – densitatea fluidului).

Ecuaţiile dimensionale de exprimare a debitului sunt:

- pentru debitul de volum: [Qv] = I 3 ∙ T −1 exprimat în m3/h; 1/s; 1/h;

- pentru debitul masic: [Qm] = M∙ T −1 exprimat în: kg/h; t/s; t/h;

Măsurarea debitelor de fluide se bazează pe:

- determinarea presiunii diferenţiale;

- determinarea presiunii dinamice;

- determinarea vitezei medii de deplasare;

- inducţia electromagnetică;

- propagarea oscilaţiilor sonore în fluid;

- ionizare;

- efecte calorice asupra fluidului.

Sistemul de măsurare folosit se alege în funcţie de următorii factori :

- tipul fluidului (lichid, gaz, aburi sau suspensii),

- densitatea fluidului,

- vâscozitatea fluidului,

- puritatea fluidului,

3
- nivelul debitului,

- tipul debitului (turbulent sau laminar),

- tipul conductei,

- condiţiile de mediu (temperatură, presiune, etc),

- acurateţe, etc.

În sistemele pentru procesarea datelor, debitele variabile se eşantionează la 1 Hz.

În procesul de măsurare se ţine cont de trei caracteristici importante ale fluidelor:

 densitatea  [kg/m3 ] este raportul între masa şi volumul fluidului,


 vâscozitatea  [N.s/m2 ] este forţa tangenţială pe o suprafaţă unitate a două planuri
orizontale, separate de o distanţă unitate, un plan fix iar celălalt mişcându-se cu viteza
unitate. Spaţiul dintre planuri este umplut cu substanţa vâscoasă. La creşterea
temperaturii, vâscozitatea creşte la gaze şi scade la lichide.
 numărul Reynolds (Re) specifică debitul ca un raport între inerţie şi vâscozitate conform
relaţiei: Re=vl  / , v = viteza debitului în m/s şi l = lungimea debitului

Pentru măsurarea debitului se folosesc:

- sisteme cu măsurare frontală cu celule de presiune diferenţială,

- sisteme cu traductoare electromagnetice,

- sisteme cu măsurarea suprafeţei variabile,

- sisteme cu măsurarea deplasării pozitive,

- sisteme cu traductoare cu turbină,

- sisteme cu traductoare cu ultrasunete,

- sisteme cu traductoare cu stingerea vârtejurilor,

- sisteme cu traductoare termice,

- sisteme cu traductoare coriolis, etc.

Mijloacele de măsurare a debitelor poartă numele de debitmetre.

4
Metodele după care pot fi  clasificate debitmetrele sunt:

1.     Metoda volumetrică

2.     Metoda gravimetrică

3.     Metoda micşorării locale a secţiunii de curgere

4.     Metoda centrifugală

5.     Metoda rezistenţei opuse de un corp la înaintarea fluidului(rotametre)

6.     Metoda explorării câmpului de viteze

7.     Metoda electromagnetică

8.     Metoda injectării sau diluţiei

2.2. Metoda volumetrică.

Această metodă se aplică la lichide şi gaze (Fig.2.2.1). Debitul reprezintă suma anumitor
volume elementare de fluid, constante în intervalul de timp în care se face determinarea

Fig. 2.2.1. Contoare volumetrice

5
Rezervoarele etalonate (Fig.2.2.1.a) sunt rezervoare de volume; înălţimea coloanei de
lichid este marcată pe un indicator de nivel, la care se citeşte volumul evacuat.

Contorul volumetric pentru lichide (Fig.2.2.1.b) contorul volumetric umed pentru gaze
(Fig.1.d) şi contorul volumetric cu burduf pentru gaze (Fig.1.e) sunt instrumente prevăzute cu
una sau cu mai multe camere de volum cunoscut, a căror umplere şi golire succesivă este
transmisă unui index integrator. Pe cadranul acestuia, se citeşte numărul de camere golite, deci
debitul.

Principiul de măsurare a contorului cu palete rotitoare (Fig.2.2.1.c) se bazează pe


umplerea şi golirea a două spaţii care iau naştere succesiv, prin rotirea în sensuri diferite a două
palete.

2.3. Metoda gravimetrică.

Aceasta reprezintă o metodă de măsurare a debitului care se aplică la lichide şi gaze.


Debitul este produsul dintre volumul şi densitatea fluidului trecut prin contor într-un anumit
interval de timp. Mărimile caracteristice sunt volumul şi densitatea.

Fig. 2.3.1. Metoda gravimetrică de măsurare a debitelor: a - contor de masă; b - contor de masă
interferenţial; 1- contor diferenţial; 2 - senzor de densitate;3 - calculator electronic.

Contoarele de masă (Fig. 2.3.1.a), folosite pentru măsurarea debitelor de apă, sunt
instrumente prevăzute cu camere de volume cunoscute, care se dezechilibrează prin umplere,

6
antrenând un sistem de pârghii cu ajutorul cărora se transmite numărul de umpleri ale camerelor
la sistemul indicator. Printr-un sistem de integrare, numărul de umpleri este transformat în
cantitate de lichid scurs.

Contorul de masă interferenţial (Fig.2.3.1.b) se utilizează pentru lichide şi pentru gaze.


Sunt formate dintr-un sector de conductă de secţiune cunoscută, în care este montat un contor cu
turbină sau un contor diferenţial, prin intermediul căruia se înregistrează volumul de fluid scurs
prin conductă. Senzorul de densitate măsoară şi transmite valorile densităţii unei unităţi de
integrare, care afişează masa de fluid scurs.

2.4. Metoda centrifugală.

Metoda se aplică la lichide şi la gaze care foloseşte legătura funcţională dintre debit şi
diferenţa de presiune ce se creează într-o curbă parcursă de un fluid între porţiunea concavă şi
cea convexă, considerând aceeaşi secţiune transversală. Curba în care se măsoară diferenţa de
presiune se mai numeşte cot de măsurare.

Fig.2.5.1 Cot de măsurare

 Rotametrul cu corp liber (Fig.2.6.1.a) este un instrument compus dintr-un tub cu o uşoară
conicitate, aşezat în poziţie verticală,în care, sub acţiunea presiunii fluidului, se deplasează
liber un corp calibrat, cu o formă specială şi a cărui poziţie indică debitul fluidului.
 Rotametrul cu corp ghidat (Fig.2.6.1.b) se deosebeşte de primul rotametru prin faptul că
piesa din interiorul tubului nu mai este liberă, ci se deplasează solidar cu o tijă al cărei capăt
indică valoarea debitului.
 Rotametrul cu corp articulat (Fig.2.6.1.c) se compune dintru-un corp a cărui poziţie indică
debitul, fiind articulat şi solidar cu o tijă al cărei capăt liber indică debitul scurs, pe o scară
gradată.

7
2.5. Metoda explorării câmpului de viteze.

Reprezintă o metodă care se aplică atât la lichide, cât şi la gaze. Ea foloseşte legătura
directă dintre debit şi viteza de curgere a fluidului.

Fig.2.7.1. Mijloace de măsurare a vitezei fluidului

 Flotorul (Fig.2.7.1.a) este un corp plutitor, antrenat de curentul de lichid, folosit la


determinarea direcţiei de curgere şi a vitezei curenţilor de suprafaţă sau de adâncime.
 Sonda pentru gaze (Fig.2.7.1.b) este un instrument sub forma de tijă, care, introdus într-
o conductă, permite stabilirea vitezei la o anumită adâncime.
 Tubul Pitot-Prandtl (Fig.2.7.1.c) este tot o sondă, prevăzută cu prize de presiune fiind
folosit pentru măsurarea diferenţei dintre presiunea dinamică şi cea statică.
 Morişca (Fig.2.7.1.d) este un instrument prevăzut cu o elice, căreia curentul de fluid îi
imprimă o mişcare de rotaţie. Măsurând viteza de rotaţie, se determină debitul.

8
3. FACTORII CARE INFLUENTEAZĂ MĂSURAREA
DEBITULUI

Debitul este un parametru caracteristic fluidului în mişcare şi reprezintă cantitatea de


fluid care trece în unitate de timp, prin unitate de suprafaţă. Măsurările de debit sunt legate de
principiul conservării masei, care arată că o masă statică care intră într-un sistem în unitate de
timp este egală cu masa care iese din sistem în aceeaşi unitate de timp.

Măsurarea debitului se referă la fluide, debite de solide fiind determinate prin cântărire şi
numărare.

Fluidele ale căror debit se măsoară pot fi :

o lichide,
o gaze,
o abur,
o suspensii.

Debitele se măsoară în conducte deschise sau închise , cu excepţia debitelor de gaz, care
se măsoară numai în conducte închise.

După modul de definiţie al cantităţii de fluid, debitele pot fi de trei tipuri:

 Masice
m
Q m= [kg/s]
t

-m fiind masa de fluid care trece în unitatea de timp prin suprafaţa considerată.

 Volumetrice
V
Q m= [m3/s]
t

-unde V este volumul de lichid care trece în unitate de timp prin suprafaţa considerată. Pentru a
se afla debitul de volum,se măsoară viteza punctuală în m/s şi se înmulţeşte cu suprafaţa de
măsurare.

 De greutate
G
Q m= [kg-m/ s3]
t

9
-unde G este greutatea de fluid care trece în unitate de timp prin suprafaţa considerată.

În procesul de măsurare se ţine cont de trei caracteristici importante ale fluidelor :


densitatea, vâscozitatea şi numărul Reynolds.

3.1. Densitatea (masa volumetrică).

Densitatea este unul din cei mai importanţi parametri în măsurarea debitelor de fluide şi
unul din puţinii parametri disponibili pentru evidenţierea naturii fluidului şi, respectiv, când
natura este cunoscută, a stării fluidului.

Se numeste densitate(masă volumetrică) ρ, masa unei unităţi de volum dintr-un corp


omogen, în condiţii determinate de temperatură şi presiune.

m
ρ¿
V

Desitatea se masoară în : ρ=[kg/m3]

3.2. Densitatea lichidelor.

Densitatea lichidelor este ,practic, neinfluenţată de presiune, variind aproape exclusiv cu


temperatura, densitatea gazelor, datorită compresibilităţii acestora.

3.3. Vâscozitatea

Acesta este o forță tangentială pe o suprafață unitate a două planuri orizontale.

Spațiul dintre planuri este umplut cu subsțanta vâscoasă.

La cresterea temperaturii, vâscozitatea crește la gaze și scade la lichide.

µ [Ns/m 2]

10
3.4. Numarul Reynolds (Re).

Numarul Reynolds specifică debitul ca raport de inerție și vâscozitate conform relației :

v/ρ
Re=
µ

Conform legii similitudinii, al cărui principal criteriu îl reprezintă numărul Reynolds,


fluxuri de fluide diferite, transportate cu viteze diferite prin tevi cu diametre şi secţiuni diferite,
pot fi tratate similar şi sunt mecanice; asemenea dacă au numere Reynolds egale.

Această constatare are pentru curgerea fluidelor o mare importanţă, deoarece permite
studierea prin intermediul unor fluide la îndemână, precum apa, aerul, etc.

Se folosesc diametre uzuale, a unei game largi de feluri de curgere sau caracteristici ale
curgerii pentru fluide diferite, unele greu de manipulate, iar pentru diferite diametre, unele
inaccesibile experimentului obişnuit.

4. DESCRIEREA MATEMATICĂ A OPERAȚIEI

Fluidele incompresibile și lichidele, se măsoară fie în m3 ( volumul) fie în kg (masa), în


relaţia dintre masă şi volum intervenind densitatea care, pentru cazuri practice, se poate
considera că este influenţată numai de temperatură.

La fluidele compresibile (gaze) se măsoară,de regulă, volumul, în m3. În acest caz,


simpla indicare a numărului de metri cubi ocupaţi de o cantitate de gaz nu este edificatoare atâta
vreme cât nu se precizează condiţiile de presiune şi temperatură în care se găseşte cantitatea
respectivă.

Metrul cub folosit în tehnica măsurării debitelor de gaze reprezintă, de fapt, o unitate de
masă. Cantitatea de gaz conţinută în acelaşi volum fizic, de 1m3, este diferită, după presiunea şi
temperatura la care se găseşte această cantitate.

În mod current ,în practica măsurării debitelor de gaze se utilizează:

11
 Metrul cub normal care reprezintă masa de gaz care ocupă 1m3 la presiunea de 1,01325
bari şi temperatura de 273,15 K
 Metrul cub standard care reprezintă masa de gaz care ocupă 1m3 la presiunea de
1,01325 bari şi temperatura de 288,15 K
Studiem în acest proiect fluidele compresibile.

Pentru un fluid dat, între capacitatea unei conducte Q= f( D,L, P1, P2) şi cantitatea Q t pe care
o transportă într-un interval de timp determinat intervine relaţia:

dQt
Q=
dt

Se consideră o masă m de gaz ideal la o stare termodinamică caracterizată prin valorile


parametrilor fundamentali P1,V 1,T 1, care evoluează izobar până la altă stare caracterizată prin
valorile aceloraşi parametri P1,V 1 şi T 2. Apoi izoterm până la starea determinată de valorile P2,
V 2 şi T 2.

Aplicând pentru prima tranformare legea lui Gay-Lussac se obţine:

V2 T2
V1
=T ;
1

Pentru cea de a doua lege avem legea Boyle-Mariotte de unde rezultă :

P2 V 2= P1 V 1

Eliminând volumul V 1 între aceste două relaţii se obţine expresia:

PV P N V N
= = const.
T TN

12
Unde pentru un mol de gaz, ecuaţia ia forma:

PV m=RT

În care V m reprezintă volumul molar, iar R-constanţa universală a gazelor ideale.

Dacă în volumul V al gazului se găsesc n moli, atunci, pentru un mol ecuaţia generală a
gazelor devine:

V
P =RT sau PV=nRT
n

4.1. Presiunea şi temperatura redusă.

Prin presiunea redusă se înţelege raportul dintre presiunea absolută şi presiunea critică
absolută, iar prin temperatura redusă se înţelege raportul dintre temperatura absolută şi
temperatura critică absolută.

Similar se defineşte şi volumul redus:

P T V
Pr = ; T r= ; V r= ;
Pcr T cr V cr

4.2. Ecuaţia Van der Waals.

a
(P + ) (V-b)= RT
V2

În care a şi b sunt constante caracteristice pentru fiecare gaz.

4.3. Ecuaţia de stare a gazelor ideale.

13
P
PV ideal= =RT
ρideal

4.4. Ecuaţia de stare a gazelor reale.

P
PV real=
ρreal =ZRT

Se observă că Z tinde să reprezinte diferenţa de comportare a gazelor reale faţă de gazele


ideale, unde Z poate lua valori atât superioare cât şi inferioare lui 1 către care tinde atunci când
condiţiile de stare fac ca gazul real să se aproprie de starea ideală (P-0).

Volumul specific al gazului ideal este dat de relaţia:

RT
V=Z P

5. UTILAJE PENTRU MĂSURAREA DEBITELOR

5.1. Clasificarea debitmetrelor.

Debitmetre volumetrice
a) contorul cu palete  foloseşte rotaţia paletei cauzată de forţa de apăsare a fluidului ce este
orientat tangenţial de orificiile unei casete.

14
b) contorul Voltmann  se foloseşte pentru apă rece şi caldă. Pentru sensibilităţi şi precizii mai
mari se conectează la acesta un al doilea contor, de exemplu unul cu cilindru inelar.

c) contorul cu tambur are trei camere. După umplerea camerei I, fluidul trece în camera II şi se
schimbă centrul de greutate. Ca urmare se roteşte tamburul în sens trigonometric şi lichidul trece
în camera III. Rotirea tamburului este transmisă la un numărător.

d) contorul cu piston se foloseşte pentru debite mari. Contoarele cu 2 şi cu 4 cilindri ocupă


spaţiu mare, dar măsoară mai rapid. Ele sunt prevăzute şi cu compensatoare de temperatură.

e) contorul cu cilindru inelar  este construit din carcasa C, pistonul inelar Pi, paleta P, camera de
admisie A şi camera de evacuare E.

f) contorul cu roţi dinţate  foloseşte un angrenaj de cilindri ovali danturaţi.

g)  contorul cu cilindri rotativi  foloseşte doi cilindri ovali comandaţi de două roţi dinţate în
angrenare pentru a evita frecarea între cilindri. Se foloseşte pentru debite mari; căderea de
presiune e mică  (15...25 mm H2O).Sunt contoare rapide (1500 rot/min).

Debitmetre masice
Debitmetrele electromagnetice
Debimetre vorte
Debitmetre mecanice
- Cu turbină
- Cu roți ovale
- Cu piston
Rotametrul

5.2. Rotametrul.

Din multitudinea aparatelor pentru măsurarea debitului am ales rotametrul, deoarece are
o construcție simplă, iar principiul de funcționare este de asemenea simplist.

5.2.1. Principiul de funcţionare

15
Rotametrele sunt aparate utilizate pentru măsurarea debitului lichidelor şi gazelor pe baza
deplasării unui plutitor în interiorul unui tub tronconic gradat, dispus vertical cu secţiunea mică
jos, prin care circulă fluidul de măsurat.

Rotametrul este un debitmetru cu diferenţă constantă de presiune şi plutitor rotativ. Se


utilizează mult în medicină, laboratoare, industria alimentară, dar în special în industria
petrochimică şi oriunde trebuie controlate continuu debitele de lichide sau gaze.

5.2.2. Componentele rotametrului.

 Tubul tronconic ;
 Plutitorul (flotorul, imersorul).

Fig.5.2.2.1. Rotametrul

Tubul tronconic este dispus vertical, are conicitatea "(Dmax– Dmin)/L" =1/100 (∠35')
de obicei, ajungând la 1/10 (∠5 o 36') în anumite cazuri. Se construieşte din sticlă, la tipul de
bază al rotametrelor unde plutitorul este vizibil, sau din metal la aparatele cu plutitor cu
prelungitor sau cu transmiterea indicaţiilor la distanţă. Limitele maxime de presiune şi
temperatură (la rotametrele cu tubul din sticlă) sunt până la 5 kgf/cm2 (5.105N/m2 ) şi 1000C.
Tuburile metalice pot fi proiectate să reziste la orice valoare uzuală a presiunii şi temperaturii.
Procesul de fabricaţie a fost îmbunătăţit substanţial şi astfel s-au obţinut tuburi interschimbabile
a căror diametre interioare sunt în toleranţe de ±0,1%.

Putitorul se află în interiorul tubului, având o formă cilindrică sau reprezentând o


îmbinare de mai multe tronsoane de formă cilindrică de diferite diametre. Diametrul maxim al

16
plutitorului trebuie să fie mai mic decât diametrul interior al tubului, deoarece el trebuie să se
deplaseze liber pe toată înălţimea tubului.

Forma şi materialul plutitorului se aleg în funcţie de proprietăţile mediului măsurat şi


valorile de debit pe care trebuie să le indice aparatul. Greutatea plutitorului (materialul din care
este construit) determină limita superioară de măsurare a aparatului. Materialul din care se
construieşte plutitorul trebuie să reziste împotriva coroziunii fluidului al cărui debit se măsoară
putând fi: oţel inoxidabil, plumb, aluminiu, bronz, ebonită, masă plastică etc. Ele se pot executa
pline sau goale în interior, pentru eventualele modificări ulterioare ale masei. Cele mai
răspândite forme de plutitoare sunt:

 Plutitoare normale;
 Plutitor cu ajustaj;
 Plutitor cu fascicul dublu;
 Plutitor combinat;

Plutitoarele pot avea în partea superioară nişte fante (şanţuri) care le imprimă o mişcare
de rotaţie ce le menţine pe axa de simetrie a tubului. Rotaţia are ca efect plasarea plutitorului în
centrul curentului şi astfel nu atinge peretele tubului. Dirijarea plutitoarelor grele se face printr-o
tijă de ghidare dispusă în mijlocul tubului, la rotametrele mari.

La trecerea fluidului prin dispozitiv plutitorul se ridică la înălţimea la care se egalează


forţa de greutate a plutitorului (ρ×g×V), orientată în jos, cu suma dintre forţa arhimedică
(ρ'×g×V) şi forţa cu care fluidul antrenează plutitorul (kρ×'Sv×n):

ρ∙g∙V= ρ'∙g∙V+ k∙ρ'∙S∙v n

unde:

o ρ – densitatea plutitorului,
o ρ' – densitatea fluidului,
o V – volumul plutitorului,
o S – secţiunea plutitorului transversală direcţiei de curgere,
o k – coeficientul aerodinamic al plutitorului,
o v – viteza de curgere a fluidului prin secţiunea inelară,
o n – exponent al vitezei din forţa de antrenare.

17
Exponentul vitezei din forţa de antrenare este "1" pentru viteze mici (antrenare datorită
vâscozităţii), mai precis număr Reynolds Re<10 (Re=2ρ'vr/µ, cu µ vâscozitatea fluidului şi r raza
secţiunii plutitorului).

La numere Re > 1000 curgerea este turbulentă şi exponentul vitezei este "2" (antrenare
datorită presiunii dinamice). Relaţia (1) permite aflarea vitezei ca:

v n=g∗V ¿)/(kS)

Luând n = 2, debitul volumic prin secţiunea inelară Si va fi:

1 ' 1
Q= Si v = Si [ gV /(kS ) ] ( ρ/ ρ −1 ¿
2 2

Tangenta unghiului de conicitate este:

tgα=( Dmax – Dmin)/(2L)=( Di – Dmin)/(2h)

unde:

o h − este înălţimea la care urcă plutitorul,


o D − diametrul secţiunilor maxime şi minime ale tubului, iar L − lungimea tubului.

2
Se găseşte pentru secţiunea inelară Si= (π/4)(Di −D min ) relaţia:
2

Si= (h·π·tgα )·( Dmin+h tgα ) ≅ h·π· Dmin ·tg α

Debitul volumic va fi atunci:


18
1
Q = h·C·(ρ/ρ' –1)
2

Unde :

C este o constantă ce include toate detaliile constructive. În acest fel se asigură o corelaţie clară
între debitul instantaneu al fluidului de măsurat Q şi înălţimea la care se ridică imersorul "h".

5.2.3. Dispozitiv experimental.

Dispozitivul experimental constă dintr-o pompă vibratoare care furnizează aer către
rotametru. Debitul poate fi reglat prin intermediul robinetului cu ac ataşat rotametrului. Gazul
este colectat sub apă de un clopot mobil care ne dă posibilitatea să etalonăm sistemul.

Fig.5.2.3.1. Dispozitiv experimental

Modul de lucru

- Se conectează pompa, rotametrul şi vasul cu apă prin intremediul tuburilor de plastic.


- Se alimentează pompa şi se verifică etanşeitatea conexiunilor.
- Se reglează debitul cu robinetul ac până când flotorul rotametrului ajunge la diviziunea
dorită.
- Se pune capacul pe clopotul mobil şi se porneşte cronometrul.

19
- Se opreşte cronometrul când clopotul a ajuns în poziţia de sus, corespunzătoare
volumului fix de gaz măsurat. Se notează timpul.
- Deşurubând capacul, clopotul revine la poziţia de jos, iniţială.
- Se reiau procedurile de la punctul 3 pentru un alt debit. Se fac astfel 5 – 7 determinări
pentru diviziuni egal depărtate.

5.2.4. Avantajele rotametrului.

Acestea sunt:

- construcţie simplă şi ieftină;


- cădere de presiune mică ;
- utilizabil cu lichide şi gaze agresive ;
- poate măsura debite foarte mici.

5.2.5. Dezavantajele rotametrului.

Sunt reprezentate de :

- nu suportă presiuni şi temperaturi ridicate,


- fragile (cele din sticlă),
- contraindicate pentru debite mari.

6. BULETINUL DE ANALIZA.

Aparatul Produs masurat Densitatea Debitul


Rotametre cu robinet aer comprimat t = 20 °C, filtrat, 0,2 – 2 m3 /h
de reglaj Densitate: 1,293 kg/m3,

20
1,5 barg
Rotametru pentru soluţie care conţine 88% Temperatura de lucru, t 60 – 600 l/h
lichide white spirit, 10% fulgi de = 20 °C, presiune max. 8
aluminiu 15-60 µm, 2% barg. Densitate: 0,900
acizi graşi (acid oleic sau kg/m3 ,
stearic)
Contor solventi white spirit petrolier Densitate: 788 kg/m3 , 10-100 l/min
Temperatura max. de
lucru: 30 °C, Presiune de
lucru: max. 8 bar.

7. CONCLUZII

În concluzie, putem spune că debitul este în geografie, geologie, hidrologie, dinamica


fluidelor și inginerie, volumul unui lichid (apă, petrol etc.) sau gaz care trece într-o unitate de
timp prin secțiunea transversală curgerii unui curs de apă, izvor, a unei fântâni, sonde, conducte
etc. Debitul se poate exprima ca debit volumic sau debit masic.

Măsurarea debitului la fluide se poate realiza doar în cazul în care fluidul de măsurat este
relativ într-o stare stabilă, este curat, omogen, newtonian, cu o singură fază cu profil non-vârtej
în limitele unor numere Reynold. Dacă unul din aceste criterii nu este satisfăcut, toleranța
măsurătorii va fi afectată, iar în unele cazuri măsurătoarea nu ar trebui să se încerce până când
excepțiile sunt eliminate. De asemenea, măsurarea debitului este legată de principiul conservării
masei.

Mijloacele de măsurare a debitelor poartă numele de debitmetre.

Pentru a alege un sistem de măsurare a debitului trebuie să ținem cont de câțiva factori
precum :

tipul fluidului (lichid, gaz, aburi sau suspensii),


densitatea fluidului,
vâscozitatea fluidului,
puritatea fluidului,
nivelul debitului,
tipul debitului (turbulent sau laminar),
tipul conductei,
condiţiile de mediu (temperatură, presiune, etc),
acurateţe, etc.

21
8. BIBLIOGRAFIE

1. Gabriel Gheorghe, Măsurarea debitelor de fluide, Ed.Tehnică București, 1978


2. https://modulul5.files.wordpress.com/2011/02/curs-tehnici-de-masurare-in-domeniu-
m3.pdf
3. http://referatliceu.blogspot.ro/2013/09/metode-de-masurare-debitului.html
4. http://ep.etc.tuiasi.ro/site/Senzori_si_Traductoare/Cursuri/senzori_10.pdf
5. http://www.phys.utcluj.ro/PersonalFile/Cursuri/BarleaLaborator/Rotametru.pdf
6. http://www.flexim.ro/ultrasonicflowmeterpro_601.php.htm
7. http://www.sis.ro/trends/TENDINTE/08/TEND0608r.pdf
8. http://www.phys.utcluj.ro
9. http://www.sis.ro/trends/TENDINTE/08/TEND0608r.pdf
10. file://Specificatii_rotametre_contoare_indicatoare.pdf

22