Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Îndumător: Student:
i
CUPRINS
1. INTRODUCERE ....................................................................................................................................... 1
2. CONSIDERAȚII TEORETICE ..................................................................................................................... 2
2.1. Caracteristici generale. ................................................................................................................. 2
2.2. Metoda volumetrică. .................................................................................................................... 5
2.3. Metoda gravimetrică. ................................................................................................................... 6
2.4. Metoda micşorării locale a secţiunii de curgere. ........................... Error! Bookmark not defined.
2.5. Metoda centrifugală. .................................................................................................................... 7
2.6. Metoda rezistenţei opuse de un corp la înaintarea fluidului. ....... Error! Bookmark not defined.
2.7. Metoda explorării câmpului de viteze. ......................................................................................... 8
2.8. Metoda electromagnetică. ............................................................ Error! Bookmark not defined.
2.9. Metoda injectării sau diluţiei. ........................................................ Error! Bookmark not defined.
3. FACTORII CARE INFLUENTEAZĂ MĂSURAREA DEBITULUI..................................................................... 9
3.1. Densitatea (masa volumetrică). .................................................................................................. 10
3.2. Densitatea lichidelor. .................................................................................................................. 10
3.3. Vâscozitatea ................................................................................................................................ 10
3.4. Numarul Reynolds (Re). .............................................................................................................. 11
4. DESCRIEREA MATEMATICĂ A OPERAȚIEI ............................................................................................ 11
4.1. Presiunea şi temperatura redusă. ............................................................................................... 13
4.2. Ecuaţia Van der Waals. ............................................................................................................... 13
4.3. Ecuaţia de stare a gazelor ideale. ............................................................................................... 13
4.4. Ecuaţia de stare a gazelor reale. ................................................................................................. 14
5. UTILAJE PENTRU MĂSURAREA DEBITELOR ......................................................................................... 14
5.1. Clasificarea debitmetrelor. ......................................................................................................... 14
5.2. Rotametrul. ................................................................................................................................. 15
5.2.1. Principiul de funcţionare ..................................................................................................... 15
5.2.2. Componentele rotametrului. .............................................................................................. 16
5.2.3. Dispozitiv experimental. ..................................................................................................... 19
ii
5.2.4. Avantajele rotametrului. ..................................................................................................... 20
5.2.5. Dezavantajele rotametrului. ............................................................................................... 20
6. STUDIU DE CAZ....................................................................................... Error! Bookmark not defined.
7. CONCLUZII ........................................................................................................................................... 20
8. BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................................... 22
ii
1. INTRODUCERE
Înainte de a începe alegerea unui mijloc de măsurare a debitului, trebuie mai întâi să
înțelegem sensul fiecărui termen : “măsurare” , „debit” , „fluid”. Astfel avem :
Un fluid reprezintă o substanță a cărei particule se mișcă ușor și își schimbă poziția fără
separare de masă, care cedează ușor sub influența presiunii, tinzând să ia forma containerului.
Măsurarea reprezintă procesul de obținere pe cale experimentală a uneia sau a mai multor
valori ale mărimii care pot fi atribuite în mod rezonabil unei mărimi.
Măsurarea debitului la fluide se poate realiza doar în cazul în care fluidul de măsurat este
relativ într-o stare stabilă, este curat, omogen, newtonian, cu o singură fază cu profil non-vârtej
în limitele unor numere Reynold. Dacă unul din aceste criterii nu este satisfăcut, toleranța
măsurătorii va fi afectată, iar în unele cazuri măsurătoarea nu ar trebui să se încerce până când
excepțiile au fost eliminate. Acestea nu pot fi ignorate și acuratețea măsurătorii nu va fi atinsă
până când lichidul de măsurat nu a fost pregătit corespunzător. Pe de altă parte, costul preparării
unui fluid sau a unui debit pentru măsurat poate, câteodată, să fie prea ridicat, deci o acuratețe
mai mică va fi acceptată.
Procesul de măsurare este partea integrantă și absolut necesară oricărui tip de producție.
În funcție de tipul de producție , se aleg mijloace de măsurare potrivite.
1
Cunoasterea modului de desfășurare a unui proces tehnologic necesită obținerea rapidă de
informații privind valoarea fiecărui parametru.
În unele cazuri, informația privind condițiile de desfășurare a unui proces tehnologic este
convertită, adică transformată în valori numerice care sunt prelucrate de calculatoare.
O masă statică care intră într-un sistem în unitatea de timp este egală cu masa care iese
din sistem în aceeaşi unitate de timp.
2. CONSIDERAȚII TEORETICE
Debit (Q) este definit ca fiind volumul de fluid (V) ce trece printr-o secţiune de arie (A) în
unitatea de timp : Q=V/t. Fluidul poate fi un gaz sau un lichid. Unitatea de măsură (conform SI)
pentru debit este m3/s (metru cub pe secundă). O altă unitate de măsură utilizată în mod curent
pentru exprimarea debitului este l/min(litru pe minut).
Măsurarea debitelor la fluide se poate realiza fie ca debite volumice Qv, măsurate în m3/s
– volum de fluid scurs în unitate de timp.
ΔV 3
QV [m /s]
Δt
unde:
v- volumul;
t - timpul.
Fie ca debite masice Qm, măsurate în Kg/s -masa de fluid scurs în unitatea de timp.
2
m
Qm [kg / s ]
t
unde:
m - masa lichidului;
t - timpul.
- inducţia electromagnetică;
- ionizare;
- densitatea fluidului,
3
- vâscozitatea fluidului,
- puritatea fluidului,
- nivelul debitului,
- tipul conductei,
- acurateţe, etc.
4
Mijloacele de măsurare a debitelor poartă numele de debitmetre.
1. Metoda volumetrică
2. Metoda gravimetrică
4. Metoda centrifugală
7. Metoda electromagnetică
Această metodă se aplică la lichide şi gaze (Fig.2.2.1). Debitul reprezintă suma anumitor
volume elementare de fluid, constante în intervalul de timp în care se face determinarea
5
Rezervoarele etalonate (Fig.2.2.1.a) sunt rezervoare de volume; înălţimea coloanei de
lichid este marcată pe un indicator de nivel, la care se citeşte volumul evacuat.
Contorul volumetric pentru lichide (Fig.2.2.1.b) contorul volumetric umed pentru gaze
(Fig.1.d) şi contorul volumetric cu burduf pentru gaze (Fig.1.e) sunt instrumente prevăzute cu
una sau cu mai multe camere de volum cunoscut, a căror umplere şi golire succesivă este
transmisă unui index integrator. Pe cadranul acestuia, se citeşte numărul de camere golite, deci
debitul.
Fig. 2.3.1. Metoda gravimetrică de măsurare a debitelor: a - contor de masă; b - contor de masă
interferenţial; 1- contor diferenţial; 2 - senzor de densitate;3 - calculator electronic.
6
Contoarele de masă (Fig. 2.3.1.a), folosite pentru măsurarea debitelor de apă, sunt
instrumente prevăzute cu camere de volume cunoscute, care se dezechilibrează prin umplere,
antrenând un sistem de pârghii cu ajutorul cărora se transmite numărul de umpleri ale camerelor
la sistemul indicator. Printr-un sistem de integrare, numărul de umpleri este transformat în
cantitate de lichid scurs.
Metoda se aplică la lichide şi la gaze care foloseşte legătura funcţională dintre debit şi
diferenţa de presiune ce se creează într-o curbă parcursă de un fluid între porţiunea concavă şi
cea convexă, considerând aceeaşi secţiune transversală. Curba în care se măsoară diferenţa de
presiune se mai numeşte cot de măsurare.
Rotametrul cu corp liber (Fig.2.6.1.a) este un instrument compus dintr-un tub cu o uşoară
conicitate, aşezat în poziţie verticală,în care, sub acţiunea presiunii fluidului, se deplasează
liber un corp calibrat, cu o formă specială şi a cărui poziţie indică debitul fluidului.
Rotametrul cu corp ghidat (Fig.2.6.1.b) se deosebeşte de primul rotametru prin faptul că
piesa din interiorul tubului nu mai este liberă, ci se deplasează solidar cu o tijă al cărei capăt
indică valoarea debitului.
7
Rotametrul cu corp articulat (Fig.2.6.1.c) se compune dintru-un corp a cărui poziţie indică
debitul, fiind articulat şi solidar cu o tijă al cărei capăt liber indică debitul scurs, pe o scară
gradată.
Reprezintă o metodă care se aplică atât la lichide, cât şi la gaze. Ea foloseşte legătura
directă dintre debit şi viteza de curgere a fluidului.
8
3. FACTORII CARE INFLUENTEAZĂ MĂSURAREA
DEBITULUI
Măsurarea debitului se referă la fluide, debite de solide fiind determinate prin cântărire şi
numărare.
o lichide,
o gaze,
o abur,
o suspensii.
Debitele se măsoară în conducte deschise sau închise , cu excepţia debitelor de gaz, care
se măsoară numai în conducte închise.
Masice
𝑚
𝑄𝑚 = 𝑡 [kg/s]
-m fiind masa de fluid care trece în unitatea de timp prin suprafaţa considerată.
Volumetrice
𝑉
𝑄𝑚 = 𝑡 [𝑚3 /s]
-unde V este volumul de lichid care trece în unitate de timp prin suprafaţa considerată. Pentru a
se afla debitul de volum,se măsoară viteza punctuală în m/s şi se înmulţeşte cu suprafaţa de
măsurare.
De greutate
𝐺
𝑄𝑚 = 𝑡 [kg-m/𝑠 3 ]
9
-unde G este greutatea de fluid care trece în unitate de timp prin suprafaţa considerată.
Densitatea este unul din cei mai importanţi parametri în măsurarea debitelor de fluide şi
unul din puţinii parametri disponibili pentru evidenţierea naturii fluidului şi, respectiv, când
natura este cunoscută, a stării fluidului.
3.3. Vâscozitatea
µ [Ns/𝑚2 ]
10
3.4. Numarul Reynolds (Re).
Această constatare are pentru curgerea fluidelor o mare importanţă, deoarece permite
studierea prin intermediul unor fluide la îndemână, precum apa, aerul, etc.
Se folosesc diametre uzuale, a unei game largi de feluri de curgere sau caracteristici ale
curgerii pentru fluide diferite, unele greu de manipulate, iar pentru diferite diametre, unele
inaccesibile experimentului obişnuit.
Metrul cub folosit în tehnica măsurării debitelor de gaze reprezintă, de fapt, o unitate de
masă. Cantitatea de gaz conţinută în acelaşi volum fizic, de 1𝑚3 , este diferită, după presiunea şi
temperatura la care se găseşte această cantitate.
Metrul cub normal care reprezintă masa de gaz care ocupă 1𝑚3 la presiunea de 1,01325
bari şi temperatura de 273,15 K
11
Metrul cub standard care reprezintă masa de gaz care ocupă 1𝑚3 la presiunea de
1,01325 bari şi temperatura de 288,15 K
Studiem în acest proiect fluidele compresibile.
Pentru un fluid dat, între capacitatea unei conducte Q= f( D,L,𝑃1 ,𝑃2 ) şi cantitatea 𝑄𝑡 pe care
o transportă într-un interval de timp determinat intervine relaţia:
𝑑𝑄𝑡
Q= 𝑑𝑡
𝑉2 𝑇
= 2;
𝑉1 𝑇1
Pentru cea de a doua lege avem legea Boyle-Mariotte de unde rezultă :
𝑃2 𝑉2 =𝑃1 𝑉1
𝑃𝑉 𝑃𝑁 𝑉𝑁
= = const.
𝑇 𝑇𝑁
12
𝑃𝑉𝑚 =RT
Dacă în volumul V al gazului se găsesc n moli, atunci, pentru un mol ecuaţia generală a
gazelor devine:
𝑉
P𝑛=RT sau PV=nRT
Prin presiunea redusă se înţelege raportul dintre presiunea absolută şi presiunea critică
absolută, iar prin temperatura redusă se înţelege raportul dintre temperatura absolută şi
temperatura critică absolută.
𝑎
(P + 2) (V-b)= RT
𝑉
𝑃
𝑃𝑉𝑖𝑑𝑒𝑎𝑙 =𝜌 =RT
𝑖𝑑𝑒𝑎𝑙
13
4.4. Ecuaţia de stare a gazelor reale.
𝑃
𝑃𝑉𝑟𝑒𝑎𝑙 = =ZRT
𝜌𝑟𝑒𝑎𝑙
𝑅𝑇
V=Z
𝑃
Debitmetre volumetrice
a) contorul cu palete foloseşte rotaţia paletei cauzată de forţa de apăsare a fluidului ce este
orientat tangenţial de orificiile unei casete.
b) contorul Voltmann se foloseşte pentru apă rece şi caldă. Pentru sensibilităţi şi precizii mai
mari se conectează la acesta un al doilea contor, de exemplu unul cu cilindru inelar.
14
c) contorul cu tambur are trei camere. După umplerea camerei I, fluidul trece în camera II şi se
schimbă centrul de greutate. Ca urmare se roteşte tamburul în sens trigonometric şi lichidul trece
în camera III. Rotirea tamburului este transmisă la un numărător.
d) contorul cu piston se foloseşte pentru debite mari. Contoarele cu 2 şi cu 4 cilindri ocupă spaţiu
mare, dar măsoară mai rapid. Ele sunt prevăzute şi cu compensatoare de temperatură.
e) contorul cu cilindru inelar este construit din carcasa C, pistonul inelar Pi, paleta P, camera de
admisie A şi camera de evacuare E.
g) contorul cu cilindri rotativi foloseşte doi cilindri ovali comandaţi de două roţi dinţate în
angrenare pentru a evita frecarea între cilindri. Se foloseşte pentru debite mari; căderea de
presiune e mică (15...25 mm H2O).Sunt contoare rapide (1500 rot/min).
Debitmetre masice
Debitmetrele electromagnetice
Debimetre vorte
Debitmetre mecanice
- Cu turbină
- Cu roți ovale
- Cu piston
Rotametrul
5.2. Rotametrul.
Din multitudinea aparatelor pentru măsurarea debitului am ales rotametrul, deoarece are
o construcție simplă, iar principiul de funcționare este de asemenea simplist.
Rotametrele sunt aparate utilizate pentru măsurarea debitului lichidelor şi gazelor pe baza
deplasării unui plutitor în interiorul unui tub tronconic gradat, dispus vertical cu secţiunea mică
jos, prin care circulă fluidul de măsurat.
15
Rotametrul este un debitmetru cu diferenţă constantă de presiune şi plutitor rotativ. Se
utilizează mult în medicină, laboratoare, industria alimentară, dar în special în industria
petrochimică şi oriunde trebuie controlate continuu debitele de lichide sau gaze.
Tubul tronconic ;
Plutitorul (flotorul, imersorul).
Fig.5.2.2.1. Rotametrul
Tubul tronconic este dispus vertical, are conicitatea "(Dmax– Dmin)/L" =1/100 (∠35')
de obicei, ajungând la 1/10 (∠5 o 36') în anumite cazuri. Se construieşte din sticlă, la tipul de
bază al rotametrelor unde plutitorul este vizibil, sau din metal la aparatele cu plutitor cu
prelungitor sau cu transmiterea indicaţiilor la distanţă. Limitele maxime de presiune şi
temperatură (la rotametrele cu tubul din sticlă) sunt până la 5 kgf/cm2 (5.105N/m2 ) şi 1000C.
Tuburile metalice pot fi proiectate să reziste la orice valoare uzuală a presiunii şi temperaturii.
Procesul de fabricaţie a fost îmbunătăţit substanţial şi astfel s-au obţinut tuburi interschimbabile
a căror diametre interioare sunt în toleranţe de ±0,1%.
16
Forma şi materialul plutitorului se aleg în funcţie de proprietăţile mediului măsurat şi
valorile de debit pe care trebuie să le indice aparatul. Greutatea plutitorului (materialul din care
este construit) determină limita superioară de măsurare a aparatului. Materialul din care se
construieşte plutitorul trebuie să reziste împotriva coroziunii fluidului al cărui debit se măsoară
putând fi: oţel inoxidabil, plumb, aluminiu, bronz, ebonită, masă plastică etc. Ele se pot executa
pline sau goale în interior, pentru eventualele modificări ulterioare ale masei. Cele mai
răspândite forme de plutitoare sunt:
Plutitoare normale;
Plutitor cu ajustaj;
Plutitor cu fascicul dublu;
Plutitor combinat;
Plutitoarele pot avea în partea superioară nişte fante (şanţuri) care le imprimă o mişcare
de rotaţie ce le menţine pe axa de simetrie a tubului. Rotaţia are ca efect plasarea plutitorului în
centrul curentului şi astfel nu atinge peretele tubului. Dirijarea plutitoarelor grele se face printr-o
tijă de ghidare dispusă în mijlocul tubului, la rotametrele mari.
unde:
o ρ – densitatea plutitorului,
o ρ' – densitatea fluidului,
o V – volumul plutitorului,
o S – secţiunea plutitorului transversală direcţiei de curgere,
o k – coeficientul aerodinamic al plutitorului,
o v – viteza de curgere a fluidului prin secţiunea inelară,
o n – exponent al vitezei din forţa de antrenare.
Exponentul vitezei din forţa de antrenare este "1" pentru viteze mici (antrenare datorită
vâscozităţii), mai precis număr Reynolds Re<10 (Re=2ρ'vr/µ, cu µ vâscozitatea fluidului şi r raza
secţiunii plutitorului).
17
La numere Re > 1000 curgerea este turbulentă şi exponentul vitezei este "2" (antrenare
datorită presiunii dinamice). Relaţia (1) permite aflarea vitezei ca:
𝑣 𝑛 = 𝑔 ∗ 𝑉(𝜌/𝜌′ − 1)/(kS)
unde:
Q = h·C·(ρ/ρ' –1)1⁄2
Unde :
18
C este o constantă ce include toate detaliile constructive. În acest fel se asigură o corelaţie clară
între debitul instantaneu al fluidului de măsurat Q şi înălţimea la care se ridică imersorul "h".
Dispozitivul experimental constă dintr-o pompă vibratoare care furnizează aer către
rotametru. Debitul poate fi reglat prin intermediul robinetului cu ac ataşat rotametrului. Gazul
este colectat sub apă de un clopot mobil care ne dă posibilitatea să etalonăm sistemul.
Modul de lucru
19
5.2.4. Avantajele rotametrului.
Acestea sunt:
Sunt reprezentate de :
6. BULETINUL DE ANALIZA.
20
Contor solventi white spirit petrolier Densitate: 788 kg/m3 , 10-100 l/min
Temperatura max. de
lucru: 30 °C, Presiune de
lucru: max. 8 bar.
7. CONCLUZII
Măsurarea debitului la fluide se poate realiza doar în cazul în care fluidul de măsurat este
relativ într-o stare stabilă, este curat, omogen, newtonian, cu o singură fază cu profil non-vârtej
în limitele unor numere Reynold. Dacă unul din aceste criterii nu este satisfăcut, toleranța
măsurătorii va fi afectată, iar în unele cazuri măsurătoarea nu ar trebui să se încerce până când
excepțiile sunt eliminate. De asemenea, măsurarea debitului este legată de principiul conservării
masei.
Pentru a alege un sistem de măsurare a debitului trebuie să ținem cont de câțiva factori
precum :
21
8. BIBLIOGRAFIE
22