TERMODINAMICA RECAPITULARE Ex: daca gazul este biatomic Nd=fN, Natomi=2Nd=2fN,

Unitatea atomică de masă (u) este mărimea egală cu a Nnd=N – Nd= N(1-f), μ=μ2, μ1= μ/2 atunci μa=μ/(1+f)
12-a parte din masa izotopului de carbon 126 C m p
1 Densitate ρ=m/V=μ/V𝜇 ; pt. gaze  
u= mC = 1,67.10-27 kg V RT
12 Sistem termodinamic: izolat, inchis, deschis
Masa moleculară relativă a unei substanţe este numărul Parametrii de stare: intensivi (p,T,ρ); extensivi (m,V, U, ν).
care arată de câte ori este mai mare masa unei molecule Transformari de stare: cvasistatice (se desf. lent, pot fi re-
din acea substanţă decât a 12-a parte din masa atomică a prez. grafic, ideale, reversibile), reversibile (se desfasoara prin
mo m aceleasi stari in ambele sensuri), necvasistatice (sunt reale,
izotopului de carbon 12
6 C. mmr =  o ireversibile); ciclice (starea finala coincide cu st. initiala).
1 u Principii:
mC
12 -tranzitivitatii echilibrului termic (pr. Zero) Daca A e in
Observaţie: echil. termic cu B si B cu C, atunci A e in echil. termic cu C
-masa atomică relativă, respectiv masa moleculară relativă, sunt -postulatul echilibrului termic (Postulatul I al termodi-
mărimi adimensionale (nu au unitate de măsură); namicii) „ Dacă un sistem termodinamic este scos dintr-o
-masa moleculara relativă a unei substanţe compuse este egală stare de echilibru şi este izolat de mediul exterior, după un
cu suma maselor atomice relative ale atomilor componenţi. anumit timp revine de la sine în starea de echilibru şi nu
Molul este cantitatea de substanţă exprimată în grame, poate părăsi această stare fără acţiuni exterioare.”
numeric egală cu masa atomică moleculară relativă. Temperatura este un parametru intensiv ce caracterizează
Caracteristicile molului gradul de încălzire al corpurilor.
1. masa molară (µ) este masa unui mol şi este egală cu Toate sistemele termodinamice aflate în echilibru termic au ace-
masa moleculară relativă. eaşi temperatură.
µ = mmr şi  
 SI  kg / kmol = g/mol În scara Celsius, temperaturile de reper sunt 00C (temperatura
de topire a gheţii, adica punctul triplu al apei, in care coexista cele
2. volumul molar Vµ Sau VM reprezintă volumul unui mol. trei stari de agregare- apa lichida, vapori si gheata) şi 1000C
[Vμ]=m3/kmol (temperatura de fierbere a apei, la care vaporii de apa sunt in
- pentru gaze în condiţii normale (c. n.-t=0oC şi p=1atm echilibru cu lichidul) măsurate la presiune atmosferică normală.
=105N/m2) Vµo=22,41l/mol=22,41 m3/kmol Intervalul respectiv este împărţit în 100 părţi egale, obţinându-se
3. numărul lui Avogadro (NA) sau numărul de molecule gradul Celsius. t SI  C
0
dintr-un mol care este acelaşi indiferent de natura sub- În scara Kelvin sau scara absolută, punctul zero este limita
stanţei. NA= 6,023.1023 molec /mol = 6,023.1026 molec inferioară 273,15. Temperatura absolută egală cu zero
/kmol corespunde stării în care ar înceta agitaţia termică a moleculelor
Molecula (practic nu poate fi atinsă). În această scară nu există
1. masa moleculara ( a unei molecule) mo=μ/NA temperaturi negative.
2. volumul unei molecule vo=Vμ/NA=4π r3/3 T SI  K (Kelvin)
L V Gradul Kelvin reprezintă 1/273,15 din temperatura stării triple a
3.distanta medie l  3  apei. 1 grad Celsius = 1 grad Kelvin
N1 NA
T  K   t  0 C   273 ,15 - corespondenţa între
3V valoarea numerică a temperaturii în scara Celsius şi valoarea
4. distanta intermoleculara d =2r=2 3 numerică a acesteia în scara Kelvin.
4N A Observaţie: T  t
Unitati de masura m
1 l =1 dm3=10-3m3; 1 mol=10-3kmol; 1N/m2=1 Pa(pascal) Ecuatia termica de stare p = nkT ; pV=υRT ; pV= RT
1 atm=105Pa; 1 torr=133,3 Pa; T(K)=toC +273; ∆T=∆t 
R
𝑚 𝑉 𝑁 k este constanta lui Boltzmann, k= =1,38.10-23J/K şi
Numar de moli 𝜗= 𝜇
=𝑉 =𝑁 NA
𝜇 𝐴
n R = 8314J/kmol K=8,31J/mol K constanta universala a gazelor.
m n

m ,
i
Masa molara a amestecului   i 1 ; m= i Gazul Proprietăţile sistemelor moleculare sunt descrise de
n
mi mărimi statistice. Aceste mărimi se referă numai la ansamblurile

i 1
moleculare şi nu au sens pentru sistemele formate dintr-un
i 1 i
număr mic de particule. Exemple de mărimi statistice: presiunea
𝜇1 𝑁1 +𝜇2 𝑁2 𝜇1 𝜗1 +𝜇2 𝜗2 şi temperatura.
sau 𝜇 = 𝑁1 +𝑁2
sau 𝜇 = 𝜗1 +𝜗2 Cel mai simplu model cinetico-molecular, folosit pentru gaze este
Disocierea reprezinta desfacerea moleculelor in atomii modelul gazului ideal. Principalele caracteristici ale modelului sunt:
componenti. 1.Gazul conţine un număr foarte mare de particule (molecule sau
Daca f este gradul de disociere si N numarul de molecule initial, atomi), identice.
prin disocierea a Nd=fN molecule se obtin Natomi = numarul de 2.Moleculele pot fi considerate puncte materiale, având dimen-
atomi din molecula inmultit cu numarul moleculelor disociate si siunile mai mici decât distanţele dintre ele (nu au volum dar au
raman Nnd=N – Nd= N(1-f) molecule nedisociate. Daca masa masa).
molara a gazului era μ=μ2, atunci masa atomica este μ1= 3.Moleculele se află într-o continuă mişcare dezordonată,
μ/numarul de atomi din molecula, in acest caz masa molara a mişcarea fiecărei molecule respectând legile mecanicii clasice.
amestecului format din atomi si molecule μa este: 4.Forţele intermoleculare sunt neglijabile; moleculele se
𝜇1 𝑁1 + 𝜇2 𝑁2 𝜇1 𝑁𝑎𝑡𝑜𝑚𝑖 + 𝜇2 𝑁𝑛𝑑 mişcă liber, iar traiectoriile lor sunt linii drepte.
𝜇𝑎 = = 5.Ciocnirile dintre molecule şi pereţii vasului sunt perfect elastice.
𝑁1 + 𝑁2 𝑁𝑎𝑡𝑜𝑚𝑖 + 𝑁𝑛𝑑
Orice gaz real aflat la presiuni nu prea mari (sub 100 atm) şi Capacitatea calorică este o caracteristică termică a
temperaturi depărtate de punctul de lichefiere, poate fi aproximat corpului respectiv.
drept gaz ideal. - Căldura specifică este mărimea fizică scalară egală cu
i căldura necesară unităţii de masă a unui corp pentru a-şi
Energia cinetica medie a unei molecule   kT varia temperatura cu un grad.
2
unde i este numărul gradelor de libertate ale sistemului Q c SI 
QSI J
termodinamic ( 3 pt. monoatomice, 5 biatomice, 6 poliatomice). c 
Energia internă a unui sistem termodinamic este suma m  T  mSI  T SI Kg  K
dintre energia cinetică medie a tuturor moleculelor şi e- Căldura specifică este o caracteristică termică a
nergia potenţială de interacţiune intermoleculară. materialului din care este alcătuit corpul. C  m  c
Pentru gazul ideal energia potenţială de interacţiune in- - Căldura molară este mărimea fizică scalară egală cu
termoleculară se neglijează şi deci energia internă este căldura necesară unui mol de substanţă pentru a-şi varia
chiar energia cinetică medie a tuturor moleculelor temperatura cu un grad.
Energia internă este o mărime de stare, aditivă.
ecuaţia calorică de stare Q QSI J
C  C  SI  
Ugaz ideal =f(T, ν); Ugaz ideal =f(T, ν,V); Ugaz real < Ugaz ideal T  SI   T SI mol  K
i i i Căldura molară este o caracteristică termică a substanţei.
U  N  N kT  RT  pV  CV T C    c
2 2 2
Numarul lui Loschmidt este numarul moleculelor din unitatea C C R c  cv  R
de volum in conditii normale nL = NA/Vμo= 2,7.1025 molecule/m3. -Relaţia Robert-Mayer p v
sau p /μ
Cv= i/2 R; Cp=(i+2)/2 R; γ=Cp/Cv=(i+2)/i
Transformarea generală a unei cantităţi constante de gaz CV=R/(γ-1); Cp=Rγ/(γ-1)
-Coeficienţi calorici la transformări generale
ideal   const  este orice transformare în care se mo-
Q U  L Cv T  L L
pV pV C    Cv 
difică toţi parametrii de stare (p,V,T). 1 1  2 2 T T T T
T1 T2 -transformari politrope
LUCRUL MECANIC în termodinamică reprezintă energia pVn =const=a TVn-1 = const Tp(1-n)/n = const
pe care o schimbă sistemul termodinamic cu mediul ex- n = (C-Cp)/(C-CV)
terior în cazul în care parametrii de poziţie se modifică. Coeficienţi calorici la amestecuri
- mărime fizică de proces, L=pΔV n n n
-depinde de stările iniţială şi finală, şi de transformarea
Q
Q i  C T  C
i i i i n
i
 C
Lcedat>0 , Labsorbit<0
C  i 1  i 1
 i 1
=
- L se poate reprezenta grafic printr-o arie in coordonate (p,V)
Aria figurii geometrice determinate de curba presiunii si T T T  i 1
i

coordonate de volum. Randamentul masinii termice

Deci L>0 daca transformarea evolueaza
Qp  Qc Qc Trece
in sensul acelor de ceas , L<0 daca

L
  1 C  1 
evolutia este in sens contrar acelor de Qp Qp Qp Tcald
ceas.
-La o tr. ciclica L = aria fig. inchise de
ciclu
-La transf. reversibila LrevAB=-L rev BA

CALDURA este energia pe care o schimba sistemul cu

mediul exterior prin miscarea moleculelor,
continua,dezordonata si dependent de temperatura.
-mărime fizică de proces. Q=CΔT=mcΔT=νCmolar ΔT
-depinde de starea iniţială şi finală, de toate stările intermediare
prin care trece sistemul termodinamic considerat si temp. Randamentul Ciclului Carnot η <η C si <1
Qcedat<0 , Qabsorbit>0 Motorul Otto (motorul cu aprindere prin scânteie) foloseşte
Principiul I al termodinamicii drept combustibil amestecul de vapori de benzină şi aer. Ciclul de
Enunţ 1: În orice transformare de stare variaţia energiei funcţionare este format din două adiabate (1→2, 3→4) şi două
interne depinde doar de starea iniţială şi finală a sistemului izocore (2→3 şi 4→1). Funcţionează în patru timpi:timpul 1 (ad-
termodinamic, fiind independentă de stările intermediare misia);timpul 2 (compresia),timpul 3 (aprinderea şi detenta),
timpul 4 (evacuarea)
prin care trece sistemul. U  U f  U i Motorul Diesel foloseşte drept combustibil motorină care este
Enunţ 2: Căldura primită de sistemul termodinamic este pulverizată lent cu ajutorul pompei de injecţie. Ciclul de funcţio-
egală cu suma dintre variaţia energiei interne a sistemului nare este format din două adiabate (1→2 şi 3→4), o izobară
(2→3) şi o izocoră (4→1).Funcţionează tot în patru timpi, aprin-
şi lucrul mecanic efectuat de către sistem. Q  U  L derea se produce datorită compresiei puternice (p≈50 atm) când
Acest principiu este considerat legea conservării şi trans- temperatura atinge valori de ordinul 8000C.
formării energiei în procesele termodinamice.
- Capacitatea calorică este mărimea fizică scalară egală
cu căldura schimbată de un corp pentru a-şi varia
temperatura cu un grad. C 
Q Q 
C SI  SI  J
T T SI K
Legile gazelor – Principiul I
Tipul Legea Variaţia Căldura Lucrul mecanic Caldura
transfor- transfor- energiei Q  C T L~pΔV molara
marii mării interne
U  CV T
Izocoră p/T=ct U  CV T QV  CV T L=0 CV
(V=ct)
Izobară V/T=ct U  CV T Q p  C p T L=p∆V=υR∆T Cp
(p=ct)
Izotermă pV=ct L= C→∞
(T=ct) 0 Q=L V final V final
RT ln  2,3RT lg
Vinitial Vinitial
Adiabatică γ
pV =ct U  CV T 0 U   L  CV T C=0
(Q=0)
L=(p1V1-p2V2)/(γ-1)

politropa pVn=ct U  CV T Q  C T L= - νRΔT/(n-1) n=

(C-Cp) /(C-CV)
Reprezentari grafice
Tr. Izocora Tr. izobara

Tr. izoterma Tr. adiabata

transformarea politropă pVn =const=a TVn-1 = const Tp(1-n)/n = const

Pentru n = -1 pV-1= ct p/V=ct adică p=aV

n=0 pV0 = ct rezultă p=ct transformare izobară
n=1 pV = ct rezultă transformare izotermă
n = γ = 1,4 pVγ = ct rezultă transformare adiabatică
n > 1,4 pVn =ct
n →∞ V = ct rezultă transformare izocoră

Transformările sunt reprezentate în sistemul de coordonate (p,V), fig. 1 cu legenda alăturată.

n = 1 (transformare
izotermă) , (fig.2 , curba 1),
C→ ∞
n = γ (transformare
adiabatică), (fig.2, curba 3),
C=0
1<n<γ
(fig.2, curba 2), C < 0

Fig. 2
Fig. 1
 Principiul al II lea al termodinamicii
Experimental se constată că, în realitate, nu este posibilă transformarea integrală a căldurii în lucru mecanic într-o
transformare ciclică monotermă.
Această imposibilitate a fost exprimată de W. Thompson (lord Kelvin) în forma următorului principiu.
„Într-o transformare ciclică monotermă, sistemul nu poate ceda lucru mecanic în exterior. Dacă transformarea ciclică
monotermă este şi ireversibilă, atunci sistemul primeşte lucru mecanic din exterior. ”
Conform acestui principiu Q = L < 0. Dacă transformarea ciclică monotermă este şi ireversibilă atunci Q = L < 0;
adică sistemul cedează căldură termostatului cu care este în contact termic.
Observaţie: Într-o transformare monotermă neciclică căldura primită poate fi transformată integral în lucru mecanic.
Formularea lui R. Clausius
„Nu este posibilă o transformare care să aibă ca rezultat trecerea de la sine a căldurii de la un corp cu o temperatură
dată la un corp cu temperatură mai ridicată.”
Al doilea principiu al temodinamicii indică imposibilitatea realizării unei maşini termice, numite perpetuum mobile
de speţa II, care ar transforma integral întreaga căldură primită de la o sursă de căldură în lucru mecanic.
Principiul II al termodinamicii introduce o marime de stare numita entropie.
Principiul II al termodinamicii
„Variatia de entropie a sistemelor izolate este nula in procesele reversibile si creste in porcesele ireversibile”.
ΔS ≥ 0
TIPURI DE PROBLEME

Unitati de masura f) Probleme cu amestecuri de gaze

In Sistemul International – masa – kilogram ; cantitatea Fie un amestec de gaze format din ν1 moli de gaz cu
de substanta – mol ; temperatura absoluta-K. masa molară µ1, ν2 moli de gaz cu masa molară µ2 , şi
J=kg.m2s-2 a.ş.m.d., νn moli de gaz cu masa molară µ n. Să se
Adimensional : masa moleculara relativa, coeficientul determine masa molară medie (aparentă) a
adiabatic, randamentul amestecului.
Notiuni termodinamice de baza Rezolvare: Pornind de la aditivitatea numărului de
a)numărul de molecule dintr-un volum dat nu depinde moli ai amestecului: ν1+ ν2+ .....+νn= ν şi exprimând
V numărul de moli în funcţie de masa fiecărui gazul şi
de natura gazului. N = NA m1 m2 mn m
V masa lui molară, se obţine:   ...  ,
b)masa molară este numeric egală cu masa moleculară
1 2 n 
relativă, care este suma maselor atomice relative ale n

atomilor componenţi. masa moleculei va fi mo = µ/NA n n m

 m , deci  
m mi

i
c) u.NA =1, aceasta însemnă că în funcţie de unitatea adică unde m= i 1
 i
i n
mi

i 1 i 1
atomică aleasă numărul lui Avogadro va avea alte
valori. i 1 i
 𝜗=
𝑚
=𝑁 ;
𝑁
𝜗1 = 𝑁
𝑁1
𝜗2 = 𝑁
𝑁2
d) volumul molar in functie de densitate V  Sau:
𝜇
;
 𝐴
𝜇1 𝑁1 +𝜇2 𝑁2
𝐴
𝜇1 𝜗1 +𝜇2 𝜗2
𝐴

e) În jurul moleculelor există o sferă de acţiune rezulta 𝜇 = sau 𝜇 =

𝑁1 +𝑁2 𝜗1 +𝜗2
intermoleculară cu raza r. Dublul razei de acţiune Legile gazelor
moleculară este distanţa intermoleculară (d). 1) Parametrul variaza:
Dacă un mol de substanţă este închis într-un cub de – cu f% f%=variatia parametrul/parametru
latură L, atunci moleculele se vor distribui uniform pe intial=Δp/pi – creste/scade cu f% pf=pi +/_f%pi
cele trei direcţii ortogonale. Distanţa dintre două -Creste/scade de k ori pf=kpi sau pf = pi /k
molecule de pe o direcţie este distanţa medie -Creste/scade cu Δp pf = pi +/- Δp
(l).Volumul cubului V = Vµ =L3 şi numărul de molecule 2)transformari generale
NA= N13 - Graficul transformării generale p=aV în coordonate
L V (p,V) este o dreaptă care trece prin origine.
distanţa medie este l 3  Pentru a reprezenta transformarea în coordonate (p,T) şi
N1 NA (V,T) se elimină volumul, respectiv presiunea între ecuaţia
Sferele de acţiune moleculară au transformării şi ecuaţia termică de stare pV=υRT.Se înlocu-
V 4r 3 ieşte V în p=aV şi se obţine p 2  aRT deci T
1
p2
volumul egal cu vo=  a R
NA 3
o parabolă de forma y=ax2 în coordonate (T,p), pentru (T,V)
şi distanţa intermoleculară va fi
se inlocuieste p si se obtine aV  RT .
2

3V - Graficul transformării generale p=aV+b în

d =2r=2 3
4N A coordonate (p,V) este o dreaptă care nu trece prin
origine.
b) probleme cu vas cu capac, ventil sau piston mobil
 4)Probleme cu cilindri cu piston
Un cilindru prevăzut cu unul sau mai multe pistoane
poate conţine acelaşi gaz sau gaze diferite în compar-
timentele create de pistoane. Gazul din fiecare compar-
timent este un sistem termodinamic care suferă anumite
transformări.Sistemului de ecuaţii va conţine:
-legile transformărilor pe care le suferă fiecare sistem
p1V1 p '1V '1 p 2V2 p ' 2V ' 2
Pentru determinarea constantelor a şi b se înlo-  şi 
cuiesc parametrii celor două stării în ecuaţia transf. T1 T '1 T2 T2
 p1  aV1  b  p  p2 şi p V  p1V2 -Relaţiile între parametrii iniţiali şi finali ai sistemelor
  a  1 0 b 2 1 0 - volume V1  Sl1 ; V2  Sl 2 ; V 1  Sl 1 ; V 2  Sl 2
' ' ' '
 p2  aV2  b  V1  V2 V1  V2
cu V1  V2  V 1  V 2
' '
Pentru a reprezenta transformarea în coordonate (p,T)
şi (V,T) se elimină volumul, respectiv presi-unea între - presiuni
ecuaţia transformării şi ecuaţia termică de stare - dacă pistonul este iniţial fix şi liber în final atunci
pV=υRT.Rezulta T 
1
p2 
b
p sau p1  p2 şi p '1  p ' 2
aR aR - dacă pistonul este iniţial liber şi final fixat atunci
a 2 b
T V  V . Pentru determinarea temperaturii p1  p2 şi
R R
maxime se deriveaza functia T=f(p), sau T=f(V) si se p '1  p ' 2
anuleaza derivata. Se obtine: - dacă pistonul este
b b2 liber iniţial şi final
p*   aR   0 si T 
  b2 atunci p1  p2 şi
 a R 
b 2 2 2
0
2
1 2
4
1 4 4aR p '1  p ' 2
aR aR aR
- temperaturi
 * b Se rezolvă sistemul.
V  2a  0
Respectiv Cele doua functii se
 2 5) Probleme cu tuburi închise / deschse
T  b
0
 max 4aR a) Un tub de sticlă aşezat orizontal, de lungime l, are la
mijloc o bulă de mercur de lungime h. Când tubul se
reprezinta prin parabole. răstoarnă în poziţie verticală, bula de mercur coboară
cu x, iar când acesta se aşează înclinat sub unghi α,
3) Probleme vas cu capac, ventil sau piston mobil ce bula s-a deplasat cu y. Gazele din cele două
conţine un gaz compartimente sunt sistemele termodinamice care vor
suferi transformări.
a) Un gaz închis într-un vas cu capac poate
avea presiunea aceeaşi cu cea din exterior deoarece
greutatea capacului se distribuie pe conturul vasului.
Dacă sistemul este încălzit, până când capacul va sări,
gazul sufere o transformare izocoră. Capacul va sări
când presiunea din interior va depăşi presiunea
atmosferică ce se exercită din exterior şi presiunea
necesară învingerii greutăţii capacului.
Sistemul de ecuaţii cuprinde:
Se scrie ecuaţia trans- -legile de transformare pentru fiecare sistem termod.
formării şi condiţia sa '' ''
sara dopul (capacul). p1V1 p '1V '1 p ''1V1 p2V2 p ' 2V ' 2 p '' 2V2
  ;  
T1 T '1 T1
''
T2 T '2 T2
''

Dacă între dop sau capac şi vas există frecare trebuie

învinsă şi ea atunci când mişcarea dopului este în sus. - relaţiile între volume V 1 =S(l-h)/2=V2
Atenţie! Nu este piston mobil pentru a se impune V
'
2 =S[(l-h)/2-x] ; V 1 ’=S [(l-h)/2+x]
condiţia de echilibru mecanic!
V 2 ’’=S[(l-h)/2-y] ; V 1 ’’=S[(l-h)/2+y]
p1 p 2 G F frecare
 si p 2  p1   - relaţiile între presiuni (bilanţul presiunilor se face la
T1 T2 S S nivelul cel mai jos *) p 1 = p 2 ; p 2 ’ = p 1 ’+ p’
b) Daca este cilindru cu piston, atunci se scrie condi- p 2 ’’ = p 1 ’’+ p’’; p’=G/S =mg/S=Vg/S=Shg/S =gh
tia de echilibru pentru piston si legea transformarii
p’’ =Gt/S =mg sin /S=gh sin
(izobare sau izoterme)
-relatiile intre temperaturi
G V V
-presiunea gazului p  p o  si 2  1
S T2 T1 - relaţiile între temperaturi

Obs. Dacă sistemele termodinamice sunt în

contact numai cu mercur, atunci calculul poate fi
simplificat astfel : lungimile se exprimă îm mm,
6) Probleme cu tuburi deschise
Un tub cilindric subţire de lungime L, deschis la am-
bele capete, este cufundat pe porţiunea x într-un vas
cu mercur la presiune atmosferică normală, po. Tubul
se închide la capătul superior şi se scoate afară în po-
ziţie verticală. Care este lungimea coloanei de mercur
rămasă în tub? Se răstoarnă tubul cu 180 o. Cu cât co-
boară coloana de mercur în tub? Se toarnă apă pe o
lungime l2. Ce lungime de tub a mai rămas fara lichid?
Sistemul termodinamic este gazul izolat de exterior
prin coloana de mercur. Notăm parametrii gazului
corespuzător celor 4 stări.Sistemul de ecuaţii cuprinde:
-legile de transformare pentru sistem termodinamic
p1V1 p 2V2 pV pV
  3 3  4 4
T1 T2 T3 T4
-relaţiile între volume
V1=S(L-l) ; V2=S(L-l1) ; V3=S(L-l1-y); V4=S(L-l1-l2-z)
-relaţiile între presiuni (bilanţul presiunilor s-a făcut la
nivelul cel mai de jos-marcat prin linie cu bulină)
p1=p0+gh-gl; p2= p0 -gl1; p3= p0+gl1
p4= p0+‘gl2+gl1
- se rezolva sistemul.
Obs. 1)Dacă tubul introdus în lichid este deschis atunci
înălţimea la care urcă lichidul în tub este egală cu
adâncimea la care introdus tubul. Din bilanţul
presiunilor: p0+gh= p0+gx  x = h
2) Dacă sistemul termodinamic este în contact numai
cu mercur, atunci calculul poate fi simplificat astfel :
lungimile se exprimă în mm, presiunile în torr (mm
coloană de mercur), iar termenul gh se înlocuieşte cu
h exprimat în mm coloană de mercur.
7) Probleme cu variaţia masei de gaz
Un vas conţine gaz la anumiţi parametri. Dacă există
o pierdere de gaz sau se introduce gaz, atunci indife-
rent dacă rămâne vreun parametru constant nu putem
aplica legile transformărilor particulare deoarece aces-
tea au fost deduse în ipoteza masei de gaz constante.
În acest caz vom aplica numai ecuaţii termice de stare.
p 1V 1=m 1RT1/  m 1=p 1V 1 /RT 1
p 2 V 2 =m2RT2/  m2=p 2V 2  /RT2
şi obţinem: m= p 1 V 1 /R T 1 - p 2V 2 /R T 2
8) Probleme cu amestecuri de gaze
Fie două baloane cu gaze diferite iniţial izolate. Dacă
se deschide tubul de comunicaţie dintre ele are loc un
proces de difuzie a gazelor dintr-un balon în altul pâna
când presiunea devine aceeaşi în ambele baloane.
- Se aplică legea conservării numărului de kmoli
1+2=1’+2’
- Se scriu ecuaţiile termice de stare pentru fiecare stare
p V1 = 1’ R T1’ 1’ pV2 = 2’ R T2’2’
p1V1 = 1 R T1  1 p2V2 = 2 R T2 2
rezulta p1 V1/R T1 + p2 V2/ R T2 = p(V1/R T1’+V2/ R T2’)
 p=(p1 V1/T1+p2 V2/T2)/(V1/T1’+V2/T2’)
Daca are loc un schimb de caldura, se va ajunge la
aceeasi temperatura Q1+Q2=0 ;
1CV1(T-T1)+ 2CV2(T-T2)=0
9)Probleme cu pompe de aer
Pompele de aer pot să introducă aer sau să scoată aer
(pompe de vid).
a)Pompe de aer : aerul din exterior (V) la pre-
siunea pi se introduce în vas, determinând o creştere a
presiunii cu p. Aerul suferă o transformare izotermă
sau generală, astfel : Vpi=p V
Aerul poate fi introdus : -în mod continuu cu ajutorul
unui compresor cu debitul volumic Qv = V/t deci
V=Qv t sau cu debit masic Qm = m/t deciV=Qm t/ρ
-în mod gradat prin curse efectuate de piston V=N v
cu v=volumul introdus la o cursă a pompei şi N =
numărul de curse.
b) Pompe de vid Prin deplasarea pistonului spre
stânga, aerul din balon va ocupa şi volumul cilindrului,
presiunea devenind p1. Se închide balonul şi se des-
chide supapa pistonului. Pistonul se deplasează în
sens invers, aerul din cilindru va fi eliminat prin supapă.
Când ajunge în poziţia 2, aerul este la V şi p1, se
repetă traseul dus- întors al pistonului efectuându-se
un număr de curse.
Pentru prima cursă a pistonului, aerul suferă o trans-
formare izotermă sau generală :
p i V = p1(V+v)  p1 = pi V/(V+v)
După a doua cursă:
p1 V =p2(V+v)  p2 = p1 V/(V+v) = pi V2/(V+v)2
După a treia cursă:
p2V = p3(V+v)  p3 = pi(V/(V+v))3
După N curse:
pf =pi (V/(V+v))N
Obs. Se pot face anumite aproximări :
1. dacă v<<V şi v/V<<1  ln (1+v/V)  v/V  pi/pf =
((V+v)/V)N = (1+v/V)N  ln pi/pf = N ln(1+v/V) = Nv/V
2. 1/(1+v/V)=1-v/V şi 1/(1-v/V)=1+v/V
3. (1+v/V)N =1+N v/V si (1-v/V)N= 1-N v/V
Principiile termodinamicii
1)Probleme cu calduri molare/specifice
2)Probleme cu Principiul I al termodinamicii
3)Probleme cu Principiul II al t.d. (randamentul
masinilor termice)
4)Probleme de calorimetrie Q1+Q2+…+Qn =0
m1c1(te-t1) + m2c2(te-t2) + …mncn(te-tn) =0
unde te este temperatura de echilibru, t1, t2..= temp.
Initiale ale corpurilor, c1, c2…= calduri specifice, m 1,
m2…= masele corpurilor