Pleacă-mi-te-n jos aici Rochia ta s-o ridic, Rochie, cămaşă, poală, Ca la cur să-mi rămâi goală. Ah, drăguţă, ce curată, Nici un păr pe pielea toată; Ca şi caşul alb sunt *** Să-i simţi mari *** te-aduni *. Dar icon vedem mai jos Ce zvâcneşte-aşa frumos Şi se zbate-n degete Şi nu vrea să pregete. Ah, l-am prins de căpuşor, E vârtos şi stă-n picior, Sunt şi buze ca să-l ţină Cum îmi ard ele în mâini, Ard, zvâcnesc, voi să le rupă, Ori drăguţă să le-*astup. Dă-mi guriţa să m-adap Şi să-ţi pun poalelel-n cap; Ia te-ntoarce, te crăcană Şi te-nfige ici, puicană.
[„Vin la neica…”] (1873 – 1874)
Vin la neica ca să-ţi prindă
Roza ta pe-un fir de ghindă Şi să-ţi gădile-ncet negul Când ţi l-a băga pe-ntregul, Şi *** ta icoană * Drept în contra o-mpreună * Tu ridică, joacă, saltă Toată *** ta naltă. Şi trăgându-ţi veriguţa Îţi mănâncă focul puţa, Cât simţind că *** dragă Şi mai zice: Bagă, bagă, Mai adânc destul nu-i sunt Multe noduri până-n fund. Bagă-l pân’la rădăcină, Să fiu floare pe tulpină Simt căldură-n măruntaie, Când îţi pun mâna la coaie. Pune-ţi drăguţele buze Pe a ţâţei bumburuze Şi le strânge-n dinţi mai iute Că e ca şi când m-ai fute. Zgândăreşte – vezi cum creşte Ţâţa mea şi se măreşte. Ah drăguţă fără preţ Să m-aşez mai bine-n jeţ Tu mai dă-i, mai dă-i o leacă Ţine ţuga * freacă, freacă, Ha, ha, ha, ş-a doua oară Chiar din creştet mă-nfioară. Să scârnez * mă lasă dragă Că-i pe moarte, nu-i de şagă. [Ce păcat că n-ai în coaie Şi mai multă jumăraie.]
[„Şezi călare…”] (1880 – 1882)
Şezi călare drept în dop
Şi să mergem în galop Ohohoi cum salt [cu] gust Şi te zvârl din pulă-n sus Şi te prind în pulă iar, Dulce fată ca un dar. Stai, drăguşă, iar mă salt! C-acu vine celălalt Moment dulce când de rod Tu mă sugi, eu mă slobod Oh, apără-te, cum nu pot S-intru-n tine, dragă, tot, Să mă bag în pizdă-adânc, Dinăuntru să te mânc [Să mă bag în pizda ta Dulce fată, fata mea!]
[„Se miră…”] (1871 – 1872)
Se * miră * *** ***
Olio ce-i deasupra mea *** *** *** *** *** Suliţă în peliţă După ea vin gâfâind Un desag cu două ouă Şi mă împle de zăduf Ia să-i dau şi eu un puf!
[Culegere de irmoase] (1876 – 1877)
De-aş muri de dor de mure – mure, mure, mure,
Nu m-aş mai duce-n pădure – dure, dure, dure Căci vătaful murelor Lade-n dosul tufelor Cum mă prinse, Jos mă puse, Cu capul pe-o rădăcină, Cu curul pe-o căpăţână, Cum o puse, cum se duse Parc-a fost pustia * unsă Uns-a fost cu unt de oaie, Ce se duse pân-în coaie.