INDICATORI STATISTICI

1.1. NOŢIUNEA DE INDICATOR STATISTIC.

TIPURI DE INDICATORI
Surprinderea variabilităţ ii din forma de manifestare a
fenomenelor de masă, necesită elaborarea de către
statistică a unor metodologii şi tehnici de rafinare,
transformare şi aplicare a unor operaţii speciale de calcul
pentru obţinerea unor determinări cantitativ-numerice
denumite generic indicatori statistici.
Indicatorul statistic, în forma sa generală, este expresia
numerică a manifestărilor unor fenomene, procese, activităţi
sau categorii economice şi sociale, delimitate în timp, spaţiu
şi structură organizatorică. Pentru cunoaşterea fenomenelor
de masă, indicatorii statistici îndeplinesc mai multe funcţii
şi anume: de măsurare; de comparare; de analiză sau
sinteză; de estimare; de verificare a ipotezelor şi/sau
de testare a semnificaţiei parametrilor utilizaţi.
Simpla enumerare a principalelor funcţii ale
indicatorilor statistici pune în evidenţă o multitudine de
aspecte care trebuie avute în vedere la elaborarea şi
folosirea acestora în analiză; inclusiv stabilirea condiţiilor şi
limitelor în care pot fi utilizaţi indicatorii statistici în raport cu
conţinutul specific al fenomenelor, al surselor de
informaţie de care se dispune, cu scopul cercetării.
După etapa în care apar în procesul cercetării
statistice, după rafinarea datelor, indicatorii statistici sunt
primari şi derivaţi.
Indicatorii primari se obţin în procesul prelucrării
primare prin operaţii de centralizare/agragare etc. a datelor,
care provin dintr-o observare totală sau parţială.
Indicatorii derivaţi se obţin prin comparări,
abstractizări, generalizări şi sintetizări, operaţii aplicate
mărimilor absolute sau relative ale indicatorilor primari.
Indicatorii derivaţi au rolul de a pune în evidenţă aspecte calitative
ale fenomenelor analizate întrucât: exprimă relaţia dintre părţile
colectivităţii, dintre diferite caracteristici; legăturile de
interdependenţă dintre fenomene sau valorile tipice,
care se formează în mod obiectiv; contribuţia diferiţilor
factori de influenţă la variaţiile unui fenomen complex
etc. Indicatorii statistici derivaţi, în mod frecvent se obţin prin
comparaţii, dar şi prin alte metode de calcul prezentate pe
parcursul lucrării.

1
 Comparaţiile dintre date (propuse comparabile) pot fi
efectuate prin diferenţă sau prin raportare. În urma
comaprării prin diferenţă a datelor care se referă la unităţi de
timp diferite, unităţi teritoriale diferite, părţi diferite din
colectivitate, se obţine indicatorul derivat modificare
absolută sau diferenţă absolută. Acest indicator semnifică
ori creşterea ori reducerea absolută (economia sau
pierderea absolută).
Indicatorii statistici derivaţi care se obţin în urma
comparării prin raportare se numesc mărimi relative sau
simplu, indicatori relativi.

1.2. INDICATORI RELATIVI

O primă etapă în trecerea de la mărimile absolute
primare (înregistrate) la indicatorii derivaţi (de la concret la
abstract) îl reprezintă calculul şi analiza indicatorilor
relativi. Prin defini ţie, o mărime relativă exprimă numeric
proporţiile indicatorului primar în raport cu indicatorul primar
bază de raportare (bază de comparaţie).
Semnificaţia reală a conţinutului mărimilor relative
calculate este asigurată numai dacă: între termenii
comparaţi exist ă o corespondenţă logică, de
condiţionare sau de cauzalitate; este asigurată
comparabilitatea datelor din punctul de vedere al
conţinutului, sferei de cuprindere, metodologia de
calcul, unităţilor de măsură, surselor de informaţ ii
etc.; baza de comparaţie (de raportare) este
reprezentativă în timp, în spaţiu sau în structură
organizatorică. Mărimile relative se exprimă fie în unităţi
de măsură concrete, fie în coeficienţi, în procente, promile
etc.
În funcţie de scopul analizei, a direcţiei în care se
efectuează compararea, mărimile relative sunt: de
structură; de intensitate; de dinamică; de coordonare
şi ale planului. Asigurarea compatibilităţii datelor este
o cerinţă esenţială care trebuie satisfăcută înaintea
calculării acestor mărimi relative.
Mărimile relative de structură se mai numesc ponderi
sau greutăţi şi sunt utilizate pentru analiza structurii
diferitelor colectivităţi statistice. Ele exprimând raportul
pă rţilor faţă de întreg, oferă informaţii despre structurile
calitativ distincte ale populaţiei statistice. Deci, mărimile
relative de structură se calculează după una din relaţiile
următoare:
- pentru frecvenţe:
fi
= n i ⋅ 100, i = 1, r (3.1)
r

2
 ∑ni
i=
1

Unde: fi = frecvenţe relative; ni = numărul de unităţi din

grupa i (frecvenţă absolută a grupei i);

3
 i= r1 ni = numărul total de colectivităţi din colectivitatea
investigată. Pentru o caracteristică centralizată din
grupe, forma generală de
exprimare a indicatorului relativ de structură este:
r xij
g =

i
j= 1 $ 100

m r

i= 1 j= 1
x
ij (1.2) şi exprimă ponderea
sau
greutatea specifică a valorii centralizate a caracteristicii
observate x în totalul valorilor individuale ale caracteristicii x
înregistrate la fiecare unitate a colectivităţii din fiecare
grupă formată.
Din relaţiile (1.1) şi (1.2) se constată că suma
mărimilor relative de structurare este 100 (dacă acestea
sunt exprimate în procente) sau 1 (dacă mărimile relative de
structură sunt exprimate sub formă de coeficienţi).
Grafica mărimilor relative se realizează prin
diagramele de structură exemplificate în figura 1.1.

100
%

90 Legenda:

80

Capital
70 propriu
Obliga\ii

60
Finan\`ri

50

40

30 S cara d e re prezen ta re :

20
1 cm = 10%

10

Figura 1.1. Structura pasivului bilanţier al S.C. "Miral" în

trimestrul II 2001

4
 Pasivul bilanţului pe trimestrul II 2001 al S.C. "MIRAL"
se evidenţiază în tabelul 1.1. Structura acesteia se prezintă
în figura 1.1.
Tabelul 1.1.

Indicatori mild. lei %

A 1 2
1. Capital propriu 250 55.6
2. Obligaţii 50 11.1
3. Finanţări 150 33
TOTAL 450 100.0

5
 În situaţia distribuţiei prezentate într-un tabel
de contingenţă
observăm, sub formă şi conţinut,
următoarele:

y y1 ...
yi ... yp Total
x

x1 n11 ... n1i ... n1p n1.

... ... ... ... ... ...

xj n j1 ... n ji ... n jp n 2.
... ... ... ... ... ...
x n k1 ... n ki ... n kp n k.
k

Total n.1 ... n.i ... n .p n..

LEGENDĂ

Grupe (modalităţi sau intervale) după y

6
Distribuţia valorilor lui y
condiţionată de xj ( j
= 1, k )

Distribuţia marginală după valorile lui y

Distri-
Grupe buţia Distri-
unităţi-
sau buţia
lor
moda- margi-
după x
lităţi nală
condi-
(inter- după
ţionată
vale) valorile
de yi
după
x lui x
i = 1, p

fixat

7
1. Frecvenţe relative marginale distribuţii
asociate lor marginale
unidimensionale (câte una pentru fiecare
variabilă)
n
{x , cu j = 1,
n } f = j. k (3.4) şi

j j= 1, j
j . k .
n..

{y
n } f = n .i , cu i = 1, p (3.5) , cu
i i= 1,
i . p .i
n..

p k k p
f. = ∑f
. = ∑∑fij = ∑f.i j. (3.6)
i= 1
j= 1 i= 1 j= 1
Frecvenţ distribuţiilo condiţion
2. e relative asociate r ate
unidimensionale (în număr de p pentru x şi de k
pentru y)
{x şi i fixat (3.7)
n } fi = nij , cu j = 1, k şi i fixat şi

j j= 1,
j i k j
n.i

{y şi j fixat
n } fi = nij , cu i = 1, p şi j fixat (3.8)
j i= 1,
i i p j
n j.

3. Frecvenţe relative asociate distribuţiei

bidimensionale:
{(x y ),
n } f = nij (3.9)
j i= 1, n..
i j i p ij
j= 1,
k

Observaţii:
- tabelul anterior conţine p + k + 3 distribuţii. Astfel:
o 2 distribuţii marginale, unidimensionale, de
frecvenţe (absolute sau relative);
o p + k distribuţii condiţionate, unidimensionale,

8
 de frecvenţe (absolute sau relative);
o o distribuţie bidimensională de frecvenţe
(absolute sau relative);
- între frecvenţele relative prezentate există relaţii
exprimate prin egalităţile următoare:
n
j. nij nij
j
fij = f j. ⋅ fi = ⋅ =
n
n.. j. n..

(i = 1, p, j = 1, k) (3.10)

ni
n.i nij j
i
f = f ⋅f = ⋅ =
ij .i j
n.. n.i n..

Mărimile relative de coordonare se calculează

comparând prin raportare valori ale aceleiaşi variabile
înregistrate în două grupe (clase,

9
unităţ i teritoriale etc.) diferite. Relaţia de calcul a acestor
mărimi relative (1.3.) arată, de exemplu, de câte ori nivelul
caracteristicii x este mai mare sau mai mic la unitatea
(grupa sau colectivitatea) A faţă de unitatea B.
I*A /B
= x A ⋅ 100 (1.11)
xB
În cazul în care se compară unităţi teritoriale
diferite după aceeaşi
variabilă, mărimile relative de coordonare se mai numesc şi
indicatori teritoriali. Semnificaţia unui asemenea indice
teritorial este cu atât mai reprezentativă (reală) cu cât se
asigură mai riguros comparabilitatea datelor, comparabilitatea
unităţilor teritoriale studiate, cu cât sunt mai bine respectate
anumite proprietăţi, dintre care exemplificăm:
1. Reversibilitatea unităţilor teritoriale comparate.
Aceasta înseamnă tratament egal pentru toate unităţile
teritoriale (dintr-un spaţiu geografic) astfel încât
rezultatul calculului să nu fie influenţat de alegerea
unei unităţi drept bază de comparare.
2. Reversibilitatea factorilor de influenţă ai variabilei
comparate. De exemplu, produsul rapoartelor de preţuri
şi cantităţi să fie egal cu raportul cheltuielilor nominale
din unităţile comparate.
3. Circularitatea (sau tranzitivitatea) unităţilor
comparate. Aceasta este exprimată printr-o egalitate
de forma următoare:
I*A / c = I*A / B ⋅ I*B / C (1.12)
4. Consistenţa matriceală. Dacă datele variabilei
urmărite în „n” unităţi teritoriale sunt structurate în
„m” grupe (clase) se poate construi o matrice de
dimensiune n x m. Această matrice este consistentă
dacă sunt respectate următoarele condiţii:
a. Datele din oricare grupă (clasă) să fie
comparabile direct între unităţile teritoriale
considerate;
b. Datele asociate unităţilor teritoriale
studiate să fie comparabile direct între
grupe (clase).
Rezultatele determinării indicilor teritoriali şi, în
general, a mărimilor relative de coordonare, pot fi
vizualizate prin cartograme, cartodiagrame sau alte grafice
sugestive.
Spre exemplificare, rezultatul comparării cifrei de
afaceri de la S.C. "MIRAL" cu cea de la S.C. "GRUPO" sau cu
cele ale altor societăţi comerciale concurente din aceeaşi

10
tară (judeţ) se vizualizează prin următoarea figură.

11
 160000 137,411
140000
117,025
120000

100000 95,947

80000 75,179

60000

40000

20000

0
1998 1999 2000 2001

Figura 1.2. Evoluţia înmatriculărilor de comercianţi (în anii

1998 - 2001)

Mărimile relative de intensitate, spre deosebire de

celelalte, se exprimă în unităţ i concrete de măsur ă. Ele se
calculează comparând prin raportare valorile unei
caracteristici x cu valorile unei alte caracteristici yi cele două
variabile aflându-se într-o legă tură logică de
intercondiţionare sau dependenţă. Exemple de astfel de
mărimi relative de intensitate pot fi:
- productivitatea muncii (producţia în unitatea de
timp);
- cursul de schimb valutar (exprimă cu câţi lei se poate
cumpără un dolar);
- preţul unitar;
- rentabilitatea economică (beneficiul economic în
sens larg la un leu activ global);
- eficienţa activelor fixe;
- durata medie a zilei (lunii de lucru.
Grafica relaţiei dintre mărimile relative de structură şi
indicatorii din care acestea se calculează este exemplificată
în figura 1.3. Dacă avem în vedere că producţia fizic ă (Q)
poate fi exprimată în funcţ ie de productivitatea muncii (W)
şi de timpul efectiv lucrat (T) atunci ea se vizualizează
printr-un dreptunghi ca în figura 1.3.

12
 T

W Q

Figura 1.3. Relaţia dintre W, T şi Q

Mărimile relative de dinamică se calculează pentru a

caracteriza variaţia de timp a unui fenomen. Acestea se mai
numesc şi indici de dinamică şi exprimă de câte ori (sau de
cât la sută ) se modifică valoarea variabilei X dintr-o
perioadă (moment) de timp t faţă de cea dintr-o perioadă
(moment) de referinţă (de raportare). Prin definiţie, mărimile
relative de dinamică se calculează luând baza de raportare
fixă sau mobilă (înlănţuită sau tranzitivă). În aceste situaţii,
indicii calculaţi se numesc indici de dinamică cu bază fixă
sau cu bază mobilă (înlănţuită).
Relaţiile de calcul ale acestor indici sunt:
- cu bază fixă:
I*t/ 0 = x t ⋅ 100, t = 1, T (1.13)
x
0

- cu bază mobilă:
I*t/ t−1 xt (1.14)
= ⋅ 100, t = 1, T
x
t−1

Unde: xt este valoarea variabilei X înregistrată în momentul

sau intervalul de timp t din orizontul seriei cronologice 1, T ;
T este ultimul termen al seriei cronologice, exprimând
în acelaşi timp şi lungimea seriei analizate;
x0 este valoarea variabilei X înregistrată în momentul
sau intervalul de timp ales bază de comparaţie fixă.
Observaţii:
1. La determinarea indicilor cu bază (fixă sau mobilă ) timpul este
variabil, iar spaţiul, structura organizatorică, densitatea
repartiţiei etc. Sunt constante.
2. Reprezentativitatea rezultatelor determinării indicilor de
dinamică cu bază fixă este dependentă de măsură,

13
multicriterială, de asigurare a comparabilităţii
datelor luate în considerare.

14
 3. Bază fixă de comparaţie poate să fie orice termen din
seria cronologică continuă. Aceasta înseamnă că în
cazul unei astfel de serii (pentru o analiză complexă) se poate
determina următoarea matrice diagonalizată superior.

Tabelul 1.2.
Momente
sau →
intervale 0 1 2 ... t ... T
de timp

↓
X X X X
0 1 I1/ 0 I 2/0 ... It /0 ... IT /0
X X X
1 1 I 2 /1 ... It /1 ... IT /1
X X
2 1 ... It /2 ... IT /2
X
... ... ... ... I
T / t

t 1 ... ...
... ... ...
T 1

4. Bază fixă de comparaţie poate fi unică, dar aleasă în

afara orizontului de timp al seriei cronologice
analizate cerinţa expresă de a se asigura
comparabilitatea.
5. Dacă seria este compusă dintr-un număr mic de
termeni (sub zece) şi este continuă de cele mai multe
ori (în practică) baza fixă de comparaţie se consideră
primul termen al seriei.
6. Dacă însă, seria cronologică continuă cuprinde un
număr mare de termeni pentru asigurarea
comparabilităţii se impune periodizarea acesteia,
divizarea seriei pe subperioade omogene. În acest caz,
bază fixă de comparaţie pentru fiecare subperioadă
poate fi ultimul termen din subperioada precedentă.
7. dacă indicii de dinamică cu bază fixă oferă informaţii
despre amploarea evoluţiei în timp (faţă de baza fixă
selectată) indicii de dinamică determinaţi cu bază
mobilă (sau tranzitivă) oferă informaţii despre
regularitatea mişcării în timp a fenomenului
studiat. Această observaţie poate fi formalizată astfel:
dacă se cunosc (din cercetări anterioare) indicii
de dinamică determinaţi cu bază mobilă – fără
să se facă apel la datele de

15
 observaţie – pot fi determinaţi direct indicii
cu o anumită
bază fixă. Astfel:
T x x x x
X t t
1 2

I = ⋅ =
∏ t / t −k x x ⋅ ...⋅
x
x ptr. t = 1,T şi k < t (3.15)
t t
t=1 0 1 −k −k
k = t −1

dacă se cunosc indicii de dinamică cu bază fixă

(unică şi aparţinând orizontului de timp analizat)
pot fi determinaţi direct indicii de dinamică cu
bază mobilă (tranzitivă, glisantă sau înlănţuită).
Astfel:
(ma
IX x t xk x k = I kX/ k −1 ptr. t = 1,T şi k > t i
= ⋅
t / t −k =
xk
ItX/ k xk −t xt −1

exact, k = t + p, p
≥1) (3.16)
Această observaţie sugerează metoda analizată
conjugată a unei serii continue, în funcţie de obiectivul
cercetării.
Observaţia suferă însă modificări corespunzătoare
dacă seria cronologică este discontinuă, ea nu trebuie,
deci, privită mecanic ci cu discernământ.
8. În ideea variabilităţii timpului şi a comparabilităţii prin
raportare a datelor statistice, poate fi fructificată (pentru
obţinerea de informaţii suplimentare despre evoluţia în
timp a unui fenomen) şi pentru determinarea altor indicatori cum
ar fi:
ritmul (rata) sau modificarea relativă evoluţiei în
timp a fenomenului studiat determinat în bază fixă
(sau mobilă) prin relaţia:
x −x
× 100, cu k = t −1, t = 1,T sau k fixat (3.17)
xi t −k
valoarea absolută asociată unui procent din
modificarea relativă se determină cu următoarea
relaţie:
− cu k = t sau k = t-
x x x 1
AtX/ t −k =
t
t −k = t −k (3.18)

10
RtX/ t −k ⋅ 100 0

16
 după cum baza de compara ţie este fixă sau
mobil ă. Interpretându-se combinat aceşti
indicatori se constată că dacă indicele de
dinamică arată de câte ori sau de cât la sută s-a
modificat fenomenul studiat, ritmul (rata)
exprimă cu cât la sută s-a modificat fenomenul şi se
poate determina cât reprezintă în cifre
absolute o modificare relativă de 1%.
9. Ideea comparaţiilor în timp poate fi concretizată cantitativ
prin modificări exprimate în cifre absolute – faţă de care
caracteristicile

17
 (proprietăţile etc.) prezentate (observate) la indicii de
dinamică, ca mărimi relative adimensionale – exprimate
în coeficienţi sau în procente, se transformă şi se
adaptează corespunzător. În acest caz avem de-a face cu
modificări absolute cu bază fixă şi mobilă etc.
10. Indicii de dinamică determinaţi ca mărimi relative
adimensionale – exprimate în coeficienţi sau în
procente, pentru a fi semnificativi, teoretic, trebuie să
îndeplinească anumite teste (propriet ăţi): reversibilitatea
în timp, reversibilitatea factorilor, circularitatea etc.
11. Rezultatele determinării indicilor de dinamică (fie
calculaţi cu bază fixă sau cu bază mobilă) se
vizualizează, în funcţie de obiectivul urmărit, utilizând
fie coordonatele rectangulare (pentru elaborarea cronogramei,
diagramei prin coloane sau prin coloane în aflux, diagramei prin
benzi), fie coordonate polare (pentru trasarea diagramei
sectoriale, diagramei radiale sau în spirală).
12. Din metodologia de calcul a indicilor de dinamică se
observă că s-au luat în considerare realizările
efective ale variabilei studiate. Dacă însă implicăm şi
nivelele prevăzute (programate) ale aceleiaşi
variabile se va obţine:
Sub formă relativă „ţinta” programului – de
câte ori (sau cât la sută) s-a prevăzut
(programat), mai mult sau mai puţin faţă de cât
s-a realizat într-o perioadă anterioară (pentru
aceeaşi variabilă). Adică:
x

I xt −k ⋅ 100, cu k = t −1, t = 1,T

(1.19)
Sub formă relativă măsura în care s-a
realizat programul (prevederea). Adică,
determinare de câte ori sau a de cât la sută
nivelul realizat efectiv, este mai mare sau mai
mic decât s-a prevăzut (programat) să se
realizeze pentru aceeaşi perioadă.
ItX/
p x cu t = 1,T , p prevedere pentru orice t (1.20)
= x
t

,
p
Dacă, se au în vedere momente sau
intervale de timp
succesive, se va putea constata
că:
x
p x (1.21)

18
I pX / ⋅ IX =
t −k t / p şi p
x ⋅ x
t
= ItX/ t −k
, cu k = t −1, t = 1,T fixat
t
−k p

Măsura relativă a îndeplinirii, depăşirii sau

nerealizării prevederilor (programărilor) poate fi
vizualizată prin însemnă rile (culori) distinctive,
în diagrama prin coloane faţă de ceea ce
reprezintă 100%.

19
13.Sinteza numerică a comparaţiilor în timp a datelor
statistice se poate vizualiza sugestiv astfel:
x t−k

20
 : It
: X
/ p

: X
It / t −k

21
 Figura 3.4 Algoritm de calcul a mărimilor relative de
dinamică

În funcţie de scopul cercetării, procesul de rafinare

(transformare) a datelor primare – ca etapă iniţială în
prelucrarea datelor statistice – se continuă cu operaţii
(adecvate) de determinare a diferitelor sinteze numerice

22