PREZENTARE TEORETICĂ ȘI APLICATIVĂ A METODEI INDICILOR

I.PARTEA TEORETICĂ

Metodologia de elaborare a indicilor statistici este extrem de variată, cuprinzând

atât metode elementare de comparație statistică, cât și metode cu un grad de
rafinament interpretativ, combinând mai multe procedee de calcul și analiză statistică.
Rezultatele aplicării metodei indicilor se pot concretiza fie sub forma unui sistem
de indicatori, atunci când se face o analiză complexă în care se operează cu variabile
factoriale și rezultative, fie sub forma unor valori independente, când fenomenul studiat
se analizează izolat. De exemplu, dacă se studiază indicele productivității muncii, în
prima variantă, în analiză se vor include obligatoriu și indicatorii de producție, în timp ce,
în a doua variantă, se vor studia numai probleme legate de nivelul și variația în timp și
spațiu a productivității muncii, chiar dacă și în această situație se operează cu un sistem
de relații numerice.
În cadrul acestui sistem de indicatori primari și derivați, metoda indicilor, prin
funcțiile sale cognitive deosebite, poate răspunde în cea mai mare măsură cerințelor
complexe legate de caracterizarea numerică a proceselor sociale și economice.
Metoda indicilor are o largă aplicabilitate în analiza statistică a variației
fenomenelor sociale și economice complexe în dinamică și pe plan teritorial. În
statistică, indicele nu arată niciodată nivelul atins de un fenomen, deci nu este un
măsurător de mărime sau de nivel, ci un măsurător al gradului de variație (schimbare) a
două niveluri coexistente în spatiu sau în unități de timp diferite. Astfel, se pune
problema, în primul rând, a înregistrării fenomenului studiat și apoi înregistrarea, pe o
anumită structură, a factorilor de care depinde variația acestuia. Aplicând metoda
indicilor se va obține un sistem de relații care va permite caracterizarea sub raport
statistic a modificării colectivității în ansamblu, a părților sale componente, stabilind și
gradul de contribuție a factorilor.
Specific metodei indicilor este faptul că fenomenul complex supus indexării se
bazează pe relația de descompunere intr-un produs al factorilor înregistrați. Trebuie
precizat că la această descompunerepe factori trebuie să existe întotdeauna pe lângă
factorii calitativi și un factor cantitativ, care, de obicei, are conținut de frecvență de
apariție pentru aceștia.
În cazul unui fenomen bifactorial putem nota cu y fenomenul complex a cărui
variație se studiază în timp și/sau spațiu, în funcție de un singur factor calitativ x și un
factor cantitativ f, care joacă ți rol de frecvență (pondere). Deci, în acest caz, fenomenul
de indexat are la bază relația: y i=x i ×f i.
Variabila f se regăsește întotdeauna ca o entitate relativ independentă în cadrul
unui ansamblu care corespunde cu unitatea de observare (muncitorul, produsul, județul,
etc.), în timp ce variabilele calitative sunt atribute ale acestor unități și care, de regulă,
se înregistrează ca mărimi relative de intentitate sau medii parțiale (preț unitar de
producție sau vânzare, salariu mediu, recolta medie la ha, nivelul productivității muncii).
Aplicând metoda indicilor, vom măsura variația în timp și/sau spațiu a acestor
variabile înregistrate.
 Indicii se calculează deci ca raport între nivelurile atinse de un fenomen în două
unități diferite de timp sau în două unități diferite de spațiu sau comparând nivelul
realizat cu cel programat. Astfel, indicii pot fi considerați ca mărimi relative de dinamică,
coordonare sau programare.
Pentru a asigura un conținut realist indicilor statistici este necesar a se ține seama
de următoarele aspecte:
a) datele folosite la calculul indicilor să provină dintr-o observare totală sau, dacă
s-a organizat o cercetare parțială, partea supusă observării să fie reprezentativă în
raport cu întreaga colectivitate sau să reprezinte partea principală a ansamblului;
b) valorile indicatorilor din numărătorul și numitorul raportului să fie mărimi reale
sau, dacă sunt calculate folosind o ipoteză statistic, ele să fie practice posibile;
c) diferența dintre numărătorul și numitorul indicelui să corespundă modificării
absolute a fenomenului respective.
Varietatea mare a indicilor întâlniți în teoria și practica statistică și problemele
diferite care se pun pentru fiecare formă de indice în parte necesită o sistematizare a
acestora sub forma unei clasificări.
1. O primă grupare a indicilor se face după funcția pe care o au în studiul variației
fenomenelor economico-sociale și se împart în trei grupe mari:
- indici ai dinamicii;
- indici teritoriali;
- indici ai planificării (programării).
Indicii dinamicii sunt rezultatul comparării în timp a aceluiași fenomen y, deci în
acest caz trebuie să existe o perioadă de bază notată cu y0 și una sau mai multe
curente care se notează cu yi sau cu y1, y2,...,yn.
Indicii teritoriali sunt indicii care măsoară variația în spațiu a aceluiași fenomen y în
cadrul aceleiași perioade de timp. Ei se întâlnesc ca mărimi relative de coordonare –
când se compară două unități teritoriale între ele. În acest caz trebuie să existe o
valoare statistică înregistrată în unitatea teritorială A, notată cu yA și o valoare statistică
înregistrată în unitatea teritorială B, notată cu yB .
Indicii planificării sunt rezultatul comparării unei valori realizate față de valoarea
aceluiași fenomen înscrisă într-un plan (program) sau invers, elaborat la diferite niveluri
ale procesului de conducere.
2. O altă grupare a indicilor statistici se face dupa nivelul la care s-au înregistrat
datele. În practica statistică, la calculul indicilor statistici se folosesc unități de observare
complexe, cum ar fi: echipa, secția, întreprinderea, categoria de calificare, lotul de
produse, parcela, etc.
Din acest punct de vedere, indicii pot fi individuali sau de grup.
Indicii individuli ai unei variabile statistice y se calculează la nivelul unei unități de
y
observare și se notează cu i 1/ 0. Indicele individual arată de câte ori s-a modificat
fenomenul y în perioada curentă, față de perioada de bază. De obicei, indicii individuali
și de grup se exprimă sub formă de procente, adică:

y1
i 1/y 0= ×100 (1)
y0

Indicii individuali ai factorilor de influență ai fenomenului complex z, se calculează

cu relația:

f f1
i 1/ 0= ×100 (2)
f0
respectiv,
 x1
i x1/ 0= ×100 (3)
x0

Cei trei indici individuali exprimati sub formă de coeficienți verifică întotdeauna
relația de sistem:
y f x
i 1/ 0=i 1/ 0 × i 1/ 0 (4)

y
Indicii de grup ai unei variabile statistice y se notează cu I 1/ 0 și se calculează la
nivelul unei grupe sau pe întreaga colectivitate, sintetizând variația medie a fenomenului
studiat. Indicele de grup nu este o sumă a indicilor individuali, ci o medie a acestora,
exprimând tendința de modificare în timp și spațiu a caracteristicii la care se referă.
3. După modul de calcul, indicii de grup se pot calcula ca indici agregați, ca indici
sub formă de medie (aritmetică sau armonică a indicilor individuali respectivi) sau sub
formă de raport a două medii.
Indicii sub formă de agregat se calculează raportând suma nivelurilor parțiale ale
unui fenomen din perioada curentă la suma nivelurilor parțiale corespunzătoare din
perioada de bază. De exemplu, dacă se calculează un indice de grup sub formă de
agregat pentru fenomenul y, atunci formula de calcul este:
n

∑ yi 1 ∑ y
y
I = i=1 = 1

∑ yi 0 ∑ 0
1/ 0 n
y
i=1

Ținând seama de cei doi factori de influență, această relație devine:

y(x , f )
I 1/ 0 =
∑ x1 f 1 (5)
∑ x0 f 0
Pentru indicii de grup ai celor două variabile factoriale, se va folosi tot un indice
agregat în care succesiv factorul de indexat este variabil, iar celălalt are caracter de
pondere, astfel:

- indicele factorului cantitativ:

y(f )
I 1/ 0 =
∑ x0 f 1 (6)
∑ x0 f 0

- indicele factorului calitativ:

y(x)
I 1/ 0 =
∑ x1 f 1 (7)
∑ x0 f 1
Astfel calculați, cei trei indici de grup, verifică relația de sistem:

I 1/y(x) y(f ) y (x)

0 =I 1 /0 × I 1 /0
 Indicii sub formă de medie se aplică atunci când nu se cunosc toate elementele
necesare calculării unui indice agregat. Pentru aceasta, ei trebuie să îndeplinească
două condiții:
a. să fie o medie a indicilor individuali ai fenomenului de indexat;
b. să fie egal in valoare cu indicele agregat pe care îl substituie.
Pentru a respecta aceste condiții, trebuie să se folosească fie o medie aritmetică,
fie o medie armonică a indicilor individuali, la care ponderarea să se facă cu unul din
elementele care formează indicele agregat.
Indicele agregat, fiind o mărime relativă generală cu conținut de mărime medie a
unor mărimi relative parțiale, se poate transforma fie într-o medie aritmetică a indicilor
individuali ponderați, cu valorile din numitorii din care s-au calculat, fie ca o medie
armonică la care ponderarea să se facă cu numărătorii parțiali, adică:

- indicele de forma unei medii aritmetice:

I
y
=
∑ y
i1 / 0 y 0
(8)
1/ 0
∑ y0
- indicele de forma unei medii armonice:

y
I 1/ 0=
∑ y1
(9)
∑ i 1y × y 1
1 /0

Indicii sub formă de raport a două medii se întâlnesc frecvent în teoria și practica
statistică pentru măsurarea variației unor caracteristici derivate ce se formează ca
mărime medie la nivelul unei grupe sau pe întreaga colectivitate.
În formă generală, indicele calculat ca raport a două medii este:

x1
I x1/ 0= (10)
x0

Indicii raportului dintre două medii se calculează pentru a studia variația unei
caracteristici derivate ce exprimă cantitativ modul de formare a unei variabile statistice,
în funcție de valorile individuale sub care se manifestă și a frecvențelor lor de apariție.
Printre indicii acestor caracteristici derivate, se regăsesc indicii productivității muncii,
indicii costului mediu, indicii salariului mediu, indicii recoltei medii la ha, etc.
Nivelul productivității muncii se poate exprima direct, prin cantitatea de produse ce
revineîn medie pe o unitate de timp sau indirect, prin consumul de timp de muncă pe
produs sau ca fiind invers proporțional cu cantitatea de timp de muncă ce revine în
medie pe o unitate de produs.

Nivelul productivității muncii, w, se calculează prin metoda directă cu următoarea

relație:

q
w= , (11)
T

unde,
 q reprezintă cantitatea de produse obținute în perioada pentru care se calculează
productivitatea muncii;
T reprezintă cheltuielile totale de timp de muncă consumată pentru producția
respectivă;
w reprezintă nivelul productivității muncii exprimat prin cantitatea de produse
obținută intr-o unitate de timp.
Nivelul productivității muncii calculate prin metoda inversă, t (consumul specific de
muncă), se obține raportând cheltuielile totale de timp de muncă la cantitatea totală de
produse obținute în perioada de timp la care se referă datele, adică:

T
t= (12), rezultă,
q
q q 1
w= = = (13)
T tq t

De aici rezultă că, pentru măsurarea variației în timp și spațiu a productivității

muncii se pot folosi două sisteme de indici. În cazul exprimării directe a productivității
muncii se vor obține:
- indicele individual al productivității muncii:

w w1
i 1/ 0= (14)
w0

- indicele de grup, care se calculează raportând nivelul mediu al productivității

muncii din perioada curentă la cel din perioada de bază:

w w1
i 1/ 0= (15)
w0

în care w reprezintă media aritmetică ponderată a nivelurilor individuale ale

productivității muncii ponderate cu cheltuielile de timp de muncă, adică variabila x=w,
iar frecvențele valorilor f =T .
În formă explicită, indicele de grup al productivității muncii este un indice se poate
scrie:

w
I 1/ 0=
∑ w1 T 1 : ∑ w0 T 0 (16)
∑ T1 ∑ T 0
Deci indicele de grup al productivității muncii este un indice cu structură variabilă,
care arată că variația lui w 0 → w 1 depinde de modificarea valorilor individuale w 0 → w 1 și
de modificarea frecvențelor de apariție T 0 → T 1.
Influența factorului calitativ se calculează folosind un indice cu structură fixă a
productivității muncii. Acesta se poate calcula in trei variante:

I w(w)
∑ w1 T 1 : ∑ w 0 T 1 = ∑ w1 T 1 = ∑ w1 T 1
1/ 0 =
∑ T 1 ∑ T 1 ∑ w0 T 1 ∑ 1w w1 T 1 (17)
i
 Pentru calcularea influenței factorului cantitativ se folosește indicele de variație a
structurii colectivității cheltuielilor totale de timp de muncă, respectiv a numărului de
muncitori, dupa relația:

w(T )
I 1/ 0 =
∑ w 0 T 1 : ∑ w0 T 0 (18)
∑ T 1 ∑ T0
Între cei trei indici există relația: indicele cu structură variabilă este egal cu
produsul indicilor cu structură fixă și cel de variație a structurii:
w w(w) w(T )
I 1/ 0=I 1/ 0 × I 1/ 0 (19)

II. APLICAȚIE

Tabelul următor prezintă producția realizată și numărul de muncitori din cele trei
secții de producție ale întreprinderii, în perioada curentă și în perioada de bază:

Valoarea mărfurilor vândute Numărul mediu de muncitori

(mil. lei)
Secția de
Perioada de Perioada curentă Perioada de bază Perioada curentă
producție
bază (T0) (T1)
(q 0 p) (q 1 p)
A 10 11 17 18
B 11 12 19 20
C 12 13 20 22
33 36 56 60

Se cere:

a) să se calculeze indicii individuali ai producției și productivitatea muncii și ai

numărului de muncitori;
b) să se determine indicele de grup al producției pe întreaga întreprindere;
c) să se determine indicii productivității medii a muncii cu structură variabilă,
structură fixă și de modificare a structurii.

REZOLVARE:

a)

Nivelul productivității muncii Indicii Indicii Estimarea

prod. individuali producției
Secția de
Perioada de Perioada muncii pt. nr. de curente pe baza
producție
bază curentă muncitori prod. muncii din
perioada de bază
q0 P q1 P w w1 T T1 w0T 1
w 0= w 1= i 1/ 0= i 1/ 0=
T0 T1 w0 T0
A 0,58 0,61 1,05 1,05 10,44
B 0,57 0,60 1,05 1,05 11,40
C 0,60 0,59 0,98 1,10 13,20
 35,04

Indicii individuali ai numărului de muncitori s-au calculate cu formula:

w w1
i 1/ 0=
w0

w 0.61
Pentru secția A: i 1/ 0= =1.05 sau 105%
0.58

w 0.60
Pentru secția B: i 1/ 0= =1.05 sau 105%
0.57

w 0.59
Pentru secția C: i 1/ 0= =0.98 sau 98%
0.60

Indicii individuali ai productivității muncii s-au calculate cu formula:

T T1
i 1/ 0=
T0

T 18
Pentru secția A: i 1/ 0= =1.05 sau 105%
17

T 20
Pentru secția B: i 1/ 0= =1.05 sau 105%
19

T 22
Pentru secția C: i 1/ 0= =1.10 sau 110%
20

b) Indicele de grup al producției:

Q
I 1/ 0=
∑ q1 P = 36 =1.0909 sau 109,09%
∑ q0 P 33
Indicele de grup al producției arată o creștere de 109,09% sau de 1,09 ori, în
perioada curentă față de perioada de bază.

c)

Indicele de grup al productivității muncii:

w
I 1/ 0=
∑ w1 T 1 : ∑ w0 T 0 = 36 : 33 =1.0181 sau 101,81%
∑ T 1 ∑ T 0 60 56
 Pentru a stabili gradul de influență al celor doi factori se vor calcula ceilalți doi
indici de grup.

Indicele cu structură fixă a productivității muncii:

w(w)
I 1/ 0 =
∑ w1 T 1 : ∑ w 0 T 1 = 36 : 35.04 =1.0273 sau 102,73%
∑ T 1 ∑ T 1 60 60
Dacă nu s-ar fi produs variații în structura colectivității de muncitori, atunci pe
baza creșterii productivității muncii de la fiecare secție, nivelul mediu pe total ar fi
crescut cu 2,73%.

Indicele de variație a numărului de muncitori:

I w(T ) ∑ w 0 T 1 : ∑ w0 T 0 = 35.04 : 33 =0.991 sau 99,10%

1/ 0 =
∑ T 1 ∑ T0 60 56

Acest factor are o influență negativă din cauza valorii subunitare.

I w1/ 0=I w(w) w(T )

1/ 0 × I 1/ 0 , adică 1.0181=1.0273 ×0.991

În cifre absolute, productivitatea muncii a crecut astfel:

- sub influența ambilor factori:

∆ w1 /0=w1−w0=
∑ w1 T 1 − ∑ w0 T 0 =0.6−0.589=0.011 mil. lei/ muncitor
∑ T 1 ∑ T0
- sub influența productivității muncii de la fiecare secție:

∆ w( w)1 /0 =
∑ w1 T 1 − ∑ w 0 T 1 =0.6−0.584=0.016 mil. lei/ muncitor
∑ T1 ∑T1
- ca urmare a scăderii ponderii muncitorilor cu o productivitate ridicată, mărimea
absolută a productivității muncii pe ansamblu a scăzut cu:

∆ w(T )1 /0 =
∑ w0 T 1 − ∑ w 0 T 0 =0.584−0.589=−0.005 mil. lei/ muncitor
∑ T1 ∑T0
∆ w1 /0=∆ w( w)1/ 0 +∆ w (T )1 /0, adică 0,011=0,016−0,005