Statistică

macroeconomică

Prof. univ. dr. Claudiu Herţeliu

Marți, 28 Septembrie 2021

Bibliografie
Indici statistici

Marți, 5 Octombrie 2021

Finalitate

 Examen online (70%) din nota finală

 Activitate seminar si curs (teste sau proiecte
sau prezenta activă) 30% (10% de la curs si
20% de seminar) din nota finală
Indicii statistici

 Se vor prezenta în acest capitol elemente

suplimentare faţă de abordările clasice întâlnite la
capitolele anterioare (Mărimi relative şi Serii
cronologice)
 Se vor realiza comparaţii folosind următoarele trei
tipuri de abordare:
Ritmuri Modificări
Indici (rate) absolute
 Există două categorii de indici:
Indici individuali (notaţi cu i, r şi Δ) şi care se referă la analize la
nivelul unei subpopulaţii, grupe sau părţi dintr-o entitate
Indici agregaţi (notaţi cu I, R şi Δ) şi care se referă la analize la
nivelul întregii entităţi
Indicii individuali

 Să presupunem că avem fenomenul complex z format

din combinarea prin multiplicare a două fenomene: unul
calitativ x şi unul cantitativ f
z  x f
Indicii individuali vor fi:
z1
iz  rz  iz 1[00]  z  z1  z0
z0

ix 
x1
rx  ix  1[00]  x  x1  x0
x0
if 
f1 rf  i f  1[00]  f  f1  f 0
f0
z1 x1 f1 x1 f1
Evident că: iz      ix  i f
z0 x0 f 0 x0 f 0
 Indicii agregaţi

 Pentru acelaşi fenomen complex z format din

combinarea prin multiplicare a două fenomene: unul
calitativ x şi unul cantitativ f vom avea
z  x f
Indicii agregaţi pentru fenomenul z vor fi:
I z 
z 1
Rz  I z 1[00] z   z1   z0
z 0

Dacă fenomenele x şi f sunt agregabile (cazuri extrem de rare) atunci vom avea:

I x 
x 1
Rx  I x  1[00] x   x1   x0
x 0

I f 
f
1 Rf  I f  1[00] f   f1   f 0
f
0
Sisteme de ponderare (1)

 Introduc pentru un fenomen neagregabil un factor

ponderator transformând astfel rezultatul într-un element
agregabil
Sistemul de ponderare Laspeyres – păstrează ponderile în perioada de bază

I x 
x f
1 0
I f 
 x0 1f Este folosit cu preponderenţă pentru
factorul cantitativ f
x f
0 0 x 0 0f

Sistemul de ponderare Paasche – păstrează ponderile în perioada curentă

x f I f 
x f 1 1
Este folosit cu preponderenţă pentru

x f
1 1
I x
x f
0 1
1 0
factorul calitativ x
 Sisteme de ponderare (2)

Sistemul de ponderare Marshall-Edgeworth

 x f  f1   x  x1  f1
I x  1 0
I f  0

x f
0 0  f1   x 0  x1  f 0

Sistemul de ponderare ideal al lui Fischer – este o medie geometrică a

sistemelor Laspeyres şi Paasche

x f  x f I f 
x 0 1 f

 x f1 1
I x  1 0 1 1

x f x f
0 0 0 1
x 0 0 f x f 1 0
Indicii agregaţi calculaţi ca medie a
indicilor individuali (1)

 În practică, este foarte greu să se calculeze un agregat

virtual ce nu se regăseşte în actele contabile.
În acest sens se utilizează următorul artificiu (în cazul sistemului de
ponderare Laspeyres)

I f 
 x f
0 1

 i x f
f
 i
0 0
y0z
x f x f
f
0 0 0 0

x0 f 0
f y0z 
i f  1  f1  i f f 0  x0 f0
f0
În concluzie, utilizând un sistem de ponderare Laspeyres, se ajunge la:
- calculul unei medii aritmetice a indicilor individuali;
- utilizarea ponderilor din perioada de bază.
Indicii agregaţi calculaţi ca medie a
indicilor individuali (2)

În cazul sistemului de ponderare Paasche vom avea:

I x 
 xf

1 1 xf 1 1

x f  x f
0 1
1
ix 1 1

x1 1
ix   x0  x1
x0 ix
În concluzie, utilizând un sistem de ponderare Paasche, se ajunge la:

- calculul unei medii armonice a indicilor individuali;

- utilizarea ponderilor din perioada curentă.

Indicii agregaţi calculaţi ca raport a
două medii (1)

 Dacă până acum s-a folosit pentru agregare utilizarea unor

construcţii ce agregă nişte rezultate individuale, în această situaţie
se vor utiliza construcţii ce înglobează (sintetizează) informaţia.
Să presupunem că avem un fenomen s (de exemplu: salariu,
preţ, durata zilei de lucru etc.) pentru care cunoaştem valori la
nivel individual.
Prin procedee cunoscute (vezi indicatorii tendinţei centrale)
putem calcula nivelul mediu al fenomenului s.

s
 sn i i

 sn0 0
s1 
 sn
1 1

n
s0
n i n 0 1

La modul general Pentru perioada Pentru perioada

de bază curentă
Indicii agregaţi calculaţi ca raport a
două medii (2)

Dacă ţinem cont de faptul că mărimile relative de structură

(ponderile) variabilei n sunt: n
yn  i
vom avea:  ni

s0 
 sn
0 0
 s y n
s1 
 sn
1 1
 s y n

 n
0 0 1 1
n0 1

Pentru perioada de bază Pentru perioada curentă

Rezultă, astfel, indicele agregat calculat ca raport a două medii:

s1  s1n1  s0 n0  s1 y1
n

Is   : 
s0 1 0 00
n n s y n
Metode de analiză factorială

 Metoda substituţiei în lanţ sau a înlănţuirilor

succesive
– pentru cazul în care se manifestă multiplicativ
relaţia între factori
– pentru cazul în care avem indici agregaţi calculaţi
ca raport a două medii
 Metoda restului nedescompus
 Sistemul conturilor naţionale
(SCN), instrument de măsurare
şi analiză macroeconomică
1. Ce reprezintă Statistica Macroeconomică?

Cel mai modern sistem de evidenţă şi calcul

macroeconomic, utilizat în U.E. prin EUROSTAT

 Reprezintă o interferenţă si valorificare notiunilor :

– Contabilităţii
– Statisticii
– Informaticii
– Matematicii
– Economiei politice
– Macroeconomiei
şi utilizează principii şi procedee specifice acestor domenii
2. Se utilizează Sistemul Conturilor
Naționale

 Statistica naţională, care în România

funcţionează ca instituţie din 1859
12 iulie 1859 - Domnitorul Alexandru Ioan
Cuza semneaza Ordonanta de infiintare a
Oficiului Central de Statistica
Administrativa, marcand actul de nastere al
statisticii oficiale in Romania. De acest
moment isi leaga numele doi eminenti
economisti romani ai veacului al XIX-lea,
Dionisie Pop Martian si
Ion Ionescu de la Brad.
INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICA
www.insse.ro
3. Ce utilitate au conturile?
 Pe baza conturilor
– sunt evidenţiate resursele necesare
– se determină indicatori de rezultate la nivel
macroeconomic
 Prin agregarea informaţiilor din conturile
subiecţilor economici (firme,
gospodării,guvern) se alcătuiesc conturi ale
sectoarelor economice
 Pe baza informaţiilor din conturile sectoarelor
se construiesc conturile macroeconomice
4. Care este aplicabilitatea
conturilor?

 Uniunea Europeană dispune de un organism

de statistică - Eurostat.

 Pentru tarile membre se urmareste:

Limbajul comun
– Metode unitare
– Sfere de cuprindere identice
– Compatibilitate
– Aplicabilitate universală
 5.Care este situaţia în România?

 Începând din 1999 România este pregătită şi

acceptă în întregime acquis-ul statistic
comunitar, respectiv
 CAPITOLUL 12 - STATISTICA PUBLICA
 A fost domeniul la care nu s-au solicitat derogări,
INS fiind apt să aplice în întregime prevederile
convenţiei de aderare
 În ceea ce priveşte statisticile macro-economice,
s-a trecut la Sistemul European de Conturi
SEC2010 în cursul anului 2010
 6.Care sunt posibilităţile de
dezvoltare şi extindere?
 Necesită perfecţionarea calculului conturilor,
deci indicatorilor, la sub-perioade anuale – mai
precis trimestrial- aplicat relativ recent
 Conturile regionale au început să se
determine experimental. Nu doar pentru
regiuni de dezvoltare, ci euro-regiuni.
 S-au introdus conturile financiare
 Se află încă în stadiul experimental contul de
sănătate şi contul de mediu
 În viitor: contul social – sinteza impactului
dezvoltării economice asupra populaţiei
 7.Ce se mai poate determina
utilizând conturile macro?

 Exprimarea în preţuri comparabile şi măsurarea

inflaţiei pentru a stabili salariul real, venituri reale,
nu doar prin IPC, ci şi DPIB, IPPI sau IPPA.
 Stabilirea volumului economiei neobservate.
 Estimarea activităţii casnice, din gospodării,
pentru care s-a creat cont distinct
 Indicatorii agregaţi determinaţi din conturi
caracterizează potenţialul economic, pe când
agregatele la PPC caracterizează nivelul de trai
8. Care sunt alte elemente relative
recente legate de conturile macro?

 Trecerea de la PIB la VNB - nou sold contabil,

specific SEC95
 Caculul efectiv al PNB
– Valoarea VNB este influenţată de valorile
veniturilor primare primite/transferate de la sau
către Restul lumii
– Conturile specifice acestui sector instituţional
oferă o imagine de ansamblu a legăturilor
economice ale ţării cu Restul lumii
 Există o subdiviziune dedicată în exclusivitate
operaţiunilor financiare la nivel macro
 9. La ce ar folosi participarea activa la
cursul Statistică Macroeconomică ???

1.Completeaza cultura general –

economica a unui economist- finantist
2.Multiple posibilitati de afirmare,nefiind o
disciplina si o practica incheiata
(“rutinata “ ,” uzata “ )
3.Compatibilizare in pregatirea
profesionala cu studentii din
comunitatea europeana
Sistemul conturilor naţionale
(SCN) - scurt istoric

Marti, 12 Octombrie 2021

 Sistemului Conturilor Naţionale
(SCN) – SCURT ISTORIC
 SCN cuprinde un :„set coerent, consistent
şi integrat de conturi macroeconomice,
bilanţul economiei naţionale şi tablouri
bazate pe un set de concepte
internaţionale, definiţii, clasificări şi
reguli contabile “
 CEE-Eurostat, EMI, Organizaţia de Dezvoltare şi Cooperare
Economică, de ONU şi de Banca Mondială la elaborarea sistemului
Conturilor Naţionale din 1993
 Scurt istoric al SCN (2)
 În 1696, G. King (Anglia) elaborează primul sistem
incipient de contabilitate naţională
 În Franţa, primele încercări de întocmire a
contabilităţii naţionale au fost făcute de Vauban,
 În 1758, Quesnay realizează circuitul economic de
ansamblu al economiei naţionale, şi întocmeşte un
prim tablou economic.
 Sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul sec. al XX-
lea marchează o stagnare a cercetării
macroeconomice, situaţiile economiilor naţionale
determinându-se tot pe baza cercetărilor fiziocraţilor
şi a economistului liberalist Adam Smith.
 Scurt istoric al SCN (3)

• Liga Naţiunilor a ţinut, în 1928,

Conferinţa Internaţională de Statistică
Economică
• Liga Naţiunilor a publicat, în 1939,
estimările venitului naţional
• În 1941, J. Meade şi R. Stone încep
cercetările în domeniul contabilităţii
naţionale, obţinând, în 1984, Premiul
Nobel pentru economie
 Scurt istoric al SCN (4)

• Originile SCN au la bază raportul

Subcomitetului ONU publicat în 1947
• J. Timbergen construieşte conturi
integrate
 Organizaţia Economică Europeană a
publicat în 1950 un set de conturi
Astfel, s-a pus baza sistemului
standardizat al Conturilor Naţionale,
publicat în 1952
Obiectivele acestui sistem :
1. de a prezenta un tabel standard cu
informaţii de bază, ce descrie şi
analizează activitatea economică
2. de a prezenta intrările în tabele într-un
sistem articulat de conturi
3. de a defini aceste intrări şi de a realiza
clasificarea lor
 Scurt istoric al SCN (5)
 În 1952, un grup de experţi a formulat sistemul
de standarde denumit „Sistemul naţional de
conturi şi tabele”.
 Raportul a prezentat un set de şase conturi
standard privind: a)producţia, b)capitalurile,
c)tranzacţiile externe şi trei conturi pentru
sectoarele de bază – d)întreprinderi,e) gospodării
şi instituţii nonprofit f) guvern.
 Faţă de raportul din 1947, conturile naţionale din
1953 au ţinut seama şi de tranzacţiile de capital.
 Scurt istoric al SCN (6)

 În 1968, un grup de experţi ai Naţiunilor Unite

şi ai Organizaţiei Economice pentru Cooperare şi
Dezvoltare (OECD) a fundamentat un nou sistem
al conturilor care avea la bază un proiect al lui
Richard Stone.
 Experţii au considerat contabilitatea naţională la
preţuri constante, iar distribuirea s-a făcut în
baza “intrărilor – ieşirilor “ in sistem
 Trăsăturile şi rolul SCN – 1993
1. SCN - 1993 a perfecţionat trăsăturile de bază ale
vechiului sistemului 1968 privind culegerea şi
prelucrarea informaţiilor, realizarea unor noi clasificări,
precum şi realizarea unor simplificări şi armonizări ale
indicatorilor macroeconomici
2. SCN – 1993 cuprinde conturi separate pentru
reevaluarea bunurilor ca urmare a impactului inflaţiei.
descrie precis serviciile şi înregistrarea lor în conturi
3. stabileşte criterii de delimitare a sectorului financiar
4. deschide perspectivele pentru realizarea contabilităţii
mediului înconjurător
5. face clasificarea bunurilor şi a destinaţiei acestora şi
pe alte căi de grupare decât cele elaborate de SCN –
1968.
SCN – 1993 nu satisface pe deplin definiţiile utilizate în
toate ţările, rezervele fiind exprimate în legătură cu:

 diferenţele legate de tratamentul cercetărilor

şi cheltuielilor efectuate ca exploatare curentă
de capital;
 excluderea chiriilor pe clădirile folosite de stat
şi de instituţiile nonprofit;
 tratarea producţiei de armament drept
cheltuială curentă;
 realizarea gradului de detaliere a contabilităţii
producţiei din gospodării;
 necesitatea de a se face distincţia între
consumul final şi cheltuiala de consum finală
Din studierea SCN – 1993 se desprind patru
trăsături esenţiale pentru economia mondială :

A)Dă o deschidere completă economiei, arătând

comportamentul economic al participanţilor, relaţiile
dintre ei, rezultatul activităţilor economice şi resursele
de care dispune economia la un moment dat
B)Permite elaborarea conturilor naţionale astfel încât
acestea să poată fi aplicate universal
C)Asigură flexibilitatea necesară, putând fi utilizat de
toate ţările
D)Aşază în plan central contabilitatea naţională,
conturile naţionale fiind „scheletul pentru sistemul
statistic”
In prezent este in vigoare versiunea SCN ‘ 2010
 Funcţiile Sistemului Conturilor Naţionale

 Permite elaborarea politicilor macroeconomice naţionale,

pe baza indicatorilor rezultaţi în urma întocmirii conturilor
naţionale şi a tabloului economic de ansamblu.
 Furnizează date şi un sistem de norme comun mai
multor parteneri.
 Asigură structurarea sistemelor de informare
macroeconomică . Introducerea la nivel microeconomic
a contabilităţii bazate pe Standardele Internaţionale de
Contabilitate (IAS) impune şi armonizarea Sistemului
Conturilor Naţionale la cerinţele impuse de SCN – 1993.
 Descrie sistematic interdependenţele macroeconomice
 Principiile Sistemului Conturilor Naţionale (1)
 1.Principiul partidei duble
 Partida dublă se poate realiza prin fluxuri şi
stocuri
 Ecuaţia partidei duble :la nivelul unui agent
economic pentru informaţiile de flux este de
forma:
 Cheltuieli ± Rezultat = Venituri (pierderi),
 la nivelul economiei naţionale :
 Utilizări + capacitate de finanţare ± necesar
finanţe = resurse
AGENTUL AGENTUL
ECONOMIC ECONOMIC
A B
Principiile Sistemului Conturilor Naţionale (2)

 Dubla înregistrare derivă din dubla

reprezentare şi porneşte de la faptul că, pe
parcursul mişcării şi transformărilor bunurile
economice, sunt privite permanent sub dublul
aspect, şi anume, din punctul de vedere al
destinaţiei, pe de-o parte, şi al provenienţei,
pe de altă parte, sau ca utilizări şi resurse.
Ecuaţia înregistrării este de forma:
 Debit = Credit, care înseamnă, de fapt:
 Destinaţie/investire/utilizare =
=provenienţă/finanţare/resursă
Principiile Sistemului Conturilor Naţionale (3)

2. Principiul interdependenţei exerciţiilor

 Normele IAS explică principiul
interdependenţei exerciţiului astfel:
„Veniturile şi cheltuielile sunt
contabilizate pe măsură ce veniturile
sunt sigur de realizat, iar cheltuielile,
angajate şi înregistrate în situaţiile
financiare ale exerciţiului vizat”.
Principiile Sistemului Conturilor Naţionale (4)

3. Principiul permanenţei metodelor

 Acest principiu presupune continuarea
aplicării regulilor şi normelor privind
evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi
prezentarea elementelor patrimoniale şi a
rezultatelor, asigurând compatibilitatea în
timp a informaţiilor contabile
Principiile Sistemului Conturilor Naţionale (5)

4.Principiul necompensării
 Principiul necompensării înseamnă că
elementele de activ şi de pasiv trebuie să fie
evaluate şi înregistrate în contabilitate
separat, nefiind admisă compensarea între
posturile de activ şi cele de pasiv ale
bilanţului, precum şi între veniturile şi
cheltuielile din contul de rezultate
Principiile Sistemului Conturilor Naţionale (6)

5.Principiul entităţii

 La nivel microeconomic, principiul entităţii porneşte

de la ideea că orice unitate economică este separată
patrimonial de alte unităţi economice sau de
proprietarii, acţionarii, asociaţii săi.
 Urmare a acestui principiu, bilanţul şi contul de
rezultate prezintă numai bunurile, drepturile şi
obligaţiile (cheltuielile şi veniturile) legate de unitatea
patrimonială considerată.
Principiile Sistemului Conturilor Naţionale (7)

6.Principiul cuantificării monetare

 Moneda este etalonul ce permite măsurarea şi
comensurarea fluxurilor şi stocurilor
patrimoniale.
 Şi în SCN în bilanţul centralizat al economiei
naţionale sunt prezentate numai acele bunuri,
drepturi şi obligaţii ce sunt evaluate,
comensurate la nivel naţional.
 Conform normelor EUROSTAT se permite
utilizarea, în paralel cu leul, şi a monedei euro
Principiile Sistemului Conturilor Naţionale (8)

 7.Principiul costului istoric

 Principiul costului istoric presupune
înregistrarea unui element patrimonial în
contabilitate în momentul intrării sale în
patrimoniu la valoarea de intrare la acea
dată, conformă cu documentele justificative
 Costul istoric se exprimă la valoarea de
intrare a bunurilor în patrimoniu sau la
valoarea nominală pentru creanţe şi datorii
Principiile Sistemului Conturilor Naţionale (9)

8. Principiul prudenţei
 Principiul prudenţei presupune neadmiterea
supraevaluării elementelor de activ şi
subevaluarea elementelor de pasiv
9.Principiul intangibilităţii bilanţului de
deschidere
 La nivelul microeconomic, acest principiu
presupune că datele din bilanţul de închidere
(la sfârşitul exerciţiului financiar) trebuie să
coincidă cu datele din bilanţul de deschidere
(la începutul exerciţiului financiar următor)
 Procedeele metodei contabilităţii
naţionale (SCN)

Procedeele utilizate de contabilitatea naţională pot

fi grupate în:
 procedee comune tuturor ştiinţelor (observarea,
raţionamentul, comparaţia, clasificarea şi
gruparea, analiza, sinteza, documentarea,
agregarea şi consolidarea);
 procedee proprii contabilităţii (contul şi bilanţul);
 procedee proprii statisticii (tabelele şi mărimile
agregate)
Procedee statistice utilizate în SCN

 Observarea
 Ancheta statistică
 Raţionamentul şi comparaţia
 Gruparea şi clasificarea
 Analiza şi sinteza
 Documentarea
 Agregarea şi consolidarea
Procedee proprii contabilităţi

 Contul
 Bilanţul :este procedeul pe baza căruia se
asigură dubla reprezentare a structurilor
patrimoniale, atât la nivel microeconomic, cât
şi la nivelul economiei naţionale
 STATISTICA MACROECONOMICA
CIRCUITUL SI SECTOARELE
ECONOMICE
Tematica
1. circuitul economic
2. sectoarele institutionale
3. agregarea activitatilor
Bibliografie: SCN ,
Ed.Economica, cap. 3, 19 Octombrie 2021
pag.57-76,68-78
Circuitul economic
 În economia naţională au loc operaţiie economice şi
financiare între participanţii la procesele economice

 Pentru reprezentarea lor valorică, este necesară

gruparea şi ordonarea lor, astfel încât să se
obţină indicatori cu mare putere de informare

 Operaţiile economice şi financiare sunt reflectate

sub forma tranzacţiilor economice

 Circuitul economic este definit ca reprezentând

totalitatea tranzacţiilor ce au loc într-o economie
naţională între agenţii economici participanţi
 Caracteristici ale circuitului
economic
 Fiecare flux are o valoare determinată de valoarea
tranzacţiei (corespunde valorii unui bun sau serviciu)
şi poartă numele de flux monetar
 Suma tuturor fluxurilor de plecare este egală cu
suma tuturor fluxurilor de sosire- intr/un circuit
inchis
 Un circuit închis se poate transforma intr/un
circuit deschis dacă se consideră un pol
suplimentar şi tranzacţii ipotetice, care pun în
evidenţă legăturile ascunse (de exemplu, modificarea
stocurilor)
 Între fluxuri şi stocuri în cadrul unui circuit
economic există o relaţie importantă :
Existent iniţial + Fluxuri de intrare =
Fluxuri de ieşire + Existent final
Activitati componente ale tranzactiilor
- crearea veniturilor- prin producerea de
bunuri (producţie)
- folosirea veniturilor- prin consumul de
bunuri
- utilizarea veniturilor - prin formarea
patrimoniului (acumulare)
- angajarea, respectiv acordarea de
credite.

Aceste patru grupe de activităţi fundamentale

constituie criteriile centrale pentru gruparea
tuturor tranzacţiilor care au avut loc în economie
într-o anumită perioadă de timp
Agenţii economici (subiectii economici)
 Reprezintă unităţile organizatorice la nivelul cărora
au loc activităţile economice
 În SCN, agenţii ec sunt denumiţi unităţi
instituţionale
 Într-o economie naţională sunt un mare numar de
unităţi instituţionale, iar pentru a putea reflecta
activitatea acestora este necesară gruparea lor
într-un număr de categorii cu putere de informare
mare
 Aceste grupe sunt considerate omogene din
punctul de vedere al compartimentului economic şi
sunt denumite sectoare instituţionale
 Sectoarele instituţionale (1)
 Sectoarele instituţionale din SCN au fost delimitate
având la bază drept criterii :
 funcţia principală şi
 resursele principale
 Sistemul Conturilor Naţionale grupează agenţii
economici în următoarele sectoare instituţionale:
 Sectorul „Societăţi, cvasisocietăţi”
 Sectorul „Administraţia publică”
 Sectorul „Administraţia privată”
 Sectorul „Instituţii financiare”
 Sectorul „Societăţi de asigurare”
 Sectorul „Gospodăriile populaţiei”
 Sectoarele instituţionale (2)

 In forma agregata in SCN sectoarele sunt :

 Sect. FIRME ( intreprinderi )
 Sect. STAT ( guvern )
 Sect. GOSPODARII ( menaje )
 Sect. STRAINATATEA ( restul lumii )
 Tranzacţiile se diferenţiază dupa :
- activitatea la care se referă,
- modalitatea de realizare
- obiectul acestora
 Obiecte ale activităţii economice :
- bunuri,
- servicii ale factorilor
- creanţe
TIPURI DE TRANZACTII
a) Dupa modul aparitiei monetare tranzacţiile sunt

- vizibile
- invizibile
 Partea covârşitoare a tranzacţiilor se realizează, prin
intermediul pieţei – tranzacţii de piaţă.
 Parte din activităţile economice nu se realizează prin
intermediul pieţei, dar este necesar să se opereze ca şi
când ar fi avut loc asemenea tranzacţii (cazul bunurilor
produse şi nevândute în perioada respectivă, al bunurilor
produse şi consumate în gospodărie, serviciilor gratuite
provenite de la sectorul public etc.)
 Acestea poarta denumirea de tranzacţii invizibile
sau presupuse
 b) Tranzacţii bilaterale /unilaterale

 În cazul tranzacţiilor bilaterale,

transmiterii unui bun, îi corespunde o
contrapartidă, concretizată într-un bun,
serviciu al unui factor de producţie sau o
creanţă
 Tranzacţiile unilaterale sunt transferuri
de bunuri şi/sau de servicii ale factorilor de
producţie şi/sau de creanţe fără a primi în
schimb un contraserviciu
 c) Dupa frecventa aparitiilor
• Transferurile curente sunt cele care se
efectuează sistematic şi cuprind:
- impozitele (directe şi indirecte);
- contribuţiile sociale (în special de asigurări
sociale);
- subvenţiile de exploatare şi transferurile speciale
(amenzi)
• Transferurile de patrimoniu (intervin mai rar)
provoacă la unul dintre subiectii economici o
modificare de patrimoniu (suplimentarea
investiţiilor firmelor de către sectorul public,
moşteniri, cadouri etc.)
 STATISTICA MACROECONOMICA
CIRCUITUL SI SECTOARELE
ECONOMICE (2)

Marti, 26 Octombrie 2021

d) În funcţie de sectoarele în care care au
loc tranzacţiile se identifica
 intrasectoriale şi intersectoriale.
 tranzacţiile intrasectoriale au loc între
subiectii din acelaşi sector
 cele intersectoriale, între subiecti din
sectoare diferite.
OBS.tranzacţiile intrasectoriale se exclud
din indicatorii care masoara rezultatele
activităţii economice
e) tranzacţii financiare şi
tranzacţii de prestaţii
 Schimbul unei creanţe pentru o altă creanţă se
concretizează în tranzacţii financiare (de exemplu,
cumpărarea de hârtii de valoare cu numerar)
 Se modifică doar componenţa creanţelor şi
angajamentelor
 Transmiterea unui bun sau a serviciilor unui factor
de producţie în schimbul unei creanţe şi donarea
unui bun, unui factor sau a unei creanţe sunt
denumite tranzacţii de prestaţii, deoarece
modifică nivelul creanţelor şi angajamentelor la
subiectele participante
 Evaluarea
 Evaluarea presupune exprimarea tuturor
tranzacţiilor în acelaşi etalon monetar, cu
avantajul agregarii tranzacţiilor
 Evaluarea se face la preţul de piaţă al
bunurilor similare, la preţul resurselor –
costuri etc.
 Baza evaluării, în cazul tranzacţiilor de
piaţă, este preţul pieţei.
 Asemenea preţ lipseşte în cazul
tranzacţiilor invizibile, ceea ce presupune
evaluarea indirectă, pornind de la criterii
clare şi cât mai concise.
 Datarea

Reprezinta încadrarea tranzacţiilor

într-un interval de timp
 Încadrarea este simplă în cazul tranzacţiilor în numerar( sau al
platii electronice ) în sensul că momentul transmiterii proprietăţii
reprezintă timpul la care se referă tranzacţia
 In cazul acordării şi/sau angajării de credite, există un decalaj în
timp între încheierea contractului şi acordarea, creditului, precum
şi faţă de momentul decontări
 În toate cazurile se consideră, convenţional, momentul
naşterii creanţei (încasare), respectiv formării
angajamentului (cheltuire)
 În cazul prestaţiilor care se derulează continuu (de exemplu
livrarea de curent electric sau munca prestată de angajaţi),
simultan cu prestarea serviciilor iau naştere creanţe şi
angajamente indiferent de momentul când are loc stingerea
acestora
 Localizarea
 Localizarea are importanţă în calculul agregatelor deoarece
pot apărea dificultăţi la atribuirea unei tranzacţii, unor
economii când un subiect economic intern (din interiorul
graniţelor) efectuează tranzacţii în străinătate sau când la o
tranzacţie din interiorul ţării participă un străin
 Conform conceptului „intern“(„domestic“), toate tranzacţiile
interne aparţin economiei (ţării)
 După conceptul „naţional“, tranzacţiile rezidenţilor străini se
elimină şi se includ tranzacţiile agenţilor naţionali din afara
graniţelor
 Prezentarea circuitului sub formă grafică
 Pornim de la ipoteza că bunuri şi servicii se produc în economie numai de
sectorul „Firme”, bunuri care sunt utilizate în totalitate de gospodăriile private.
 Deci se face abstracţie de sectorul public (statul), de străinătate şi de formarea
patrimoniului.
Cheltuieli de consum (C)

Bunuri de consum

FIRME GOSPODĂRII
PRIVATE
Serviciile factorilor

Venituri (V)

 Liniile punctate indică fluxurile de bunuri şi de servicii ale factorilor (fluxuri

reale), iar liniile continue evidenţiază fluxurile de venituri/cheltuieli (fluxuri
monetare).
 Tranzacţiile şi fluxurile care au loc în interiorul fiecărui sector nu se iau în
considerare, deoarece reprezintă înregistrările repetate (consum intermediar)
 Tema : de completat notitele cu :
 “Prezentarea circuitului economic sub
forma de ecuatii “ si “Prezentarea
circuitului prin intermediul conturilor “
 Manual : pag.65 - 66
 STATISTICA MACROECONOMICA

Conturile macroeconomice

Indicatorii de măsurare a rezultatelor

la nivel macroeconomic
 Sistemul European de Conturi -SEC
 SEC-ul înregistrează fluxurile şi stocurile într-
un ansamblu ordonat de conturi, descriind un
ciclu economic de la formarea venitului până
la acumularea sa sub formă patrimonială,
trecând prin distribuirea şi redistribuirea sa
 Fiecare din aceste conturi pune în evidenţă
operaţiuni care se echilibrează, fie în virtutea
definiţiilor, fie printr-un sold semnificativ,
raportat la (ce se transmite la) contul
următor.
Inregistrarea soldurilor in SCN
Reguli contabile-reamintire
 În contabilitatea naţională, operaţiunile
efectuate de către o unitate sau un sector
fac obiectul unei înregistrări în partidă
dublă, adica :
 fiecare operaţiune este înregistrată în
două etape, o dată în resurse (sau ca
variaţie de pasive) şi o dată în utilizări
(sau ca variaţie de active)
 Sistemul utilizează termenul ”resurse”
pentru a desemna partea dreaptă a
contului de operaţiuni curente în care se
înregistrează operaţiunile care au ca efect
creşterea valorii economice a unei unităţi
sau a unui sector.
 În partea stângă a acestor conturi,
numită ”utilizări”, sunt înregistrate
operaţiunile care au ca efect reducerea
valorii economice a unei unităţi sau sector.
Conturile macroeconomice
 Conturile macroeconomice sunt rezultatul unor multiple
agregări şi sintetizări ale informaţiilor cuprinse în conturile
alcătuite pe subiecti economici, sectoare economice şi
ramuri ( activitati CAEN )
Grupe de conturi

 A ) Pentru calculul indicatorilor sintetici :

•contul sintetic de bunuri (Contul 0)

• contul de producţie (Contul 1)

 Pentru analiza veniturilor :

B)
• contul de creare a veniturilor (Contul 2)
• contul de repartiţie a veniturilor (Contul 3)
• contul de redistribuire a veniturilor (Contul
4)
• contul de utilizare a veniturilor (Contul 5)
 C)Conturi pentru analiza patrimoniului:
• contul de modificare a patrimoniului (Contul 6)
• contul de finanţare a modificării patrimoniului
(Contul 7)

 D)Conturi pentru analiza tranzacţiilor cu

străinătatea (Restul lumii ):
 contul „Străinătatea” (Contul 8)
 Conţinutul conturilor naţionale
A.1 . Contul sintetic de bunuri (Contul 0)
 se elaborează numai la nivelul economiei naţionale
 În el se evidenţiază, pe de o parte, dimensiunea şi
provenienţa bunurilor materiale şi serviciilor pe
sectoare şi ramuri de activitate, iar pe de altă parte,
utilizarea acestora în scopuri productive, pentru
consum şi dezvoltare
Contul sintetic de bunuri (Contul 0)
- Valoarea producţiei (pe ramuri şi -Consum intermediar
sectoare economice) – PB (pe ramuri şi sectoare
economice) Ci
- Import – Imp - Consum final – CF
- Impozite nete pe produse şi pe - Investiţii brute – Inv. B
import – I - Export – Exp
Producţia totală de bunuri = Utilizarea totală a bunurilor
PB + Imp + I = CI + CF + Inv.B + Exp
 Contul se construieşte după conceptul„intern”
 El trebuie corelat cu tabelul input – output,
care prezintă detaliat, pe ramuri şi subramuri,
producţia de bunuri şi utilizarea acesteia
----------------------------------------------------------
--
 A.2Contul de producţie (Contul 1).
 Contul de producţie (Contul 1) se construieşte
pe ansamblul economiei si sectorial
 Contul de producţie evidenţiază valoarea
producţiei (PB) pe sectoare şi separarea
acesteia în consum intermediar (CI ) şi
valoare adăugată brută pe sectoare(VAB),
respectiv produsul intern brut pe
economie(PIB)
 A2).Contul de producţie (Contul 1)
1.în partea dreaptă, valoarea
producţiei (PB) pe sectoare
2. în partea stângă, consumul
intermediar (pe sectoare) –( CI ) şi
valoarea adăugată brută ( VAB )din
fiecare sector, respectiv produsul intern
brut naţională ( PIB )
 Soldul contului este valoarea adăugată
brută (la nivelul unui sector), respectiv
produsul intern brut (la nivelul economiei
naţionale)
 Contul de producţie (Contul 1)
- Producţia intermediară (pe sectoare) – - Valoarea
CI producţiei
(pe sectoare
economice) – PB

- Valoarea adăugată brută (pe sectoare) –

VABpp sau
- Produsul intern brut (pe economia
naţională) – PIBpp

Relaţiile de echilibru ale contului producţie:

VABpp = PB – CI la nivelul sectoarelor

PIBpp = ƩPB – ƩCI la nivelul economiei
naţionale
 B1.)Contul de creare a veniturilor(Contul 2)
 Contul 2. : evidenţiază pe sectoare şi economie
formarea veniturilor din activ. ec. şi din patrimoniu
 Mărimea acestor venituri se exprimă prin :
 valoare adăugată netă ( VAN ), pe sectoare şi
 produsul intern net ( PIN )(suma VAN din toate
sectoarele)- la nivelul economiei naţionale
 In dreapta se evidenţiază valoarea adăugată
brutăVABpp sau produsul intern brut-PIBpp,la
preţurile pieţei şi subvenţiile de exploatare- Sv.
 Dacă din elementele din partea dreaptă (PIBpp + Sv)
se elimină amortizarea ( A)şi impozitele indirecte-Iind
,elemente din stanga contului , se obţine soldul
contului de creare a veniturilor ( VAN sauPIN )
 Contul de creare a veniturilor (Contul 2)
- Amortizarea – Am - Valoarea adăugată brută
(pe sectoare) – VABpp
sau

- Impozite indirecte pe produse şi - Produsul intern brut (pe

pe import – Iind economia naţională) –
PIBpp
- Subvenţii – Sv
- Valoarea adăugată netă (pe
sectoare) – VANpf sau
- Produsul intern net (pe
economia naţională) – PINpf
nete
PINpf = PIBpp + Sv – (Am + Iind) = PIBpp – Am- I ind
B.4)Contul de utilizare a veniturilor (Contul 5)

 (Contul 5) evidenţiază utilizarea în ţara a

veniturilor nete disponibile
 Acestea sunt folosite pentru :
 consumul privat( Cpv ) cat şi de instituţii
pentru
 consumul public ( Cpb )
 Consumul privat şi consumul public formeaza
 consumul final ( CF)
 Pe lângă consumul final, venitul net disponibil
poate fi utilizat pentru ( soldul contului 5 ) :
 economii (acumulare)-E
Consumul privat ( Cpv) exprimă cheltuielile făcute de populaţie pentru
cumpărarea de mărfuri şi servicii nevoii proprii
Consumul public ( Cpb) exprimă cheltuielile făcute de instituţiile publice
pentru materiale, combustibil, energie, amortizare şi alte consumuri
necesare prestării serviciilor publice către populaţie
Economiile ( E) constituie principala sursă de finanţare a investiţiilor, ca
element principal al acumulării făcute în societate

Contul de utilizare a veniturilor (Contul 5)

- Consumul final – CF - Venitul naţional
- consumul privat – Cpv disponibil
- consumul public – Cpb
- Economii nete – E
VND

Soldul contului rezultă din următoarea relaţie:

E = VND – CF = VND – (Cpv + Cpb)
 C.1) Contul de modificare a patrimoniului (Contul 6)
evidentiaza :

1.în dreapta, economiile brute- EB (ec. nete- E plus

amortizarea-Am) şi transferurile de patrimoniu din
străinătate-TPSR
2. în stânga, concretizarea acestor surse (investiţii brute –
Inv.b şi transferuri de patrimoniu în străinătate- TPRS)
 evident ( !) :transferurile de patrimoniu din alte ţări măresc
patrimoniul ţării, iar transferurile către alte ţări îl micşorează
Contul de modificare a patrimoniului (Contul 6)
- Investiţii brute – Inv.b - Economii brute – EB
- Transferuri de patrimoniu - Economii nete – E
către alte ţări – TPRS - Amortizare – Am
- Transferuri de
patrimoniu din alte ţări –
TPSR
- Soldul finanţării – SF
Soldul finantarii se determina :

SF = (EB – Inv.b) + (TPSR – TPRS)

D.1 )Contul străinătatea sau restul lumii (Contul 8)
În partea dreaptă se arată veniturile încasate din străinătate
În partea stângă se evidenţiază plăţile făcute către străinătate,
( importul de bunuri, plăţi cuvenite agenţilor economici străini pentru activitatea economică depusă în ţară, plata unor
transferuri către alte ţări)

Contul restul lumii (Contul 8)

Cumpărări de bunuri Vânzări de bunuri
(import) (export)
- Venituri din activitatea - Venituri din activitatea
economică şi din patrimoniu economică şi din patrimoniu
plătite străinătăţii încasate din străinătate
- Transferuri curente către - Transferuri curente din
străinătate străinătate
- Transferuri de capital către - Transferuri de capital din
străinătate străinătate
- Modificarea creanţelor - Modificarea angajamentelor
 Tema
 De conspectat si completat notitele :
1. Contul de repartitie a veniturilor ( C3)
si
2. Contul de redistribuire a veniturilor
(C4)
Sursa :SCN,pag.100( ½) si 101
Statistică Macroeconomică
 Conturile macroeconomice

 Indicatorii de măsurare a
rezultatelor la nivel
macroeconomic

2 Noiembrie 2021
1.Terminologie, concepte, definiţii

 Indicatorii evidenţiază mărimea şi structura

producţiei naţionale
 Asigură posibilitatea caracterizării evoluţiei
în timp a economiei naţionale
 Efectuarea calculelor de eficienţă
 Sunt implicaţi în determinarea unei game
de proporţii şi corelaţii macroeconomice
fundamentale
 AGREGAREA
 (A) o însumare
 (B) estimarea unei mărimi globale,
 (C) un agregat derivat mai complex
decat dintr-o simplă însumare
 Problema agregării este legată totodată
şi de teoria indicilor ( vezi !!!) si alcatuirea
“ramurilor pure“ necesare tabelului
I-O
 2.Principalele agregate
macroeconomice, conform cu SEC ’95
1) Produsul Intern Brut - PIB
2) Excedentul de exploatare al economiei totale
3) Venitul mixt al economiei totale
4) Venitul întreprinderilor din economie
5) Venitul naţional (la preţuri de piaţă )
6) Venitul naţional disponibil – VND
7) Economia totală
8 ) Soldul operaţiilor curente cu exteriorul
9) Capacitatea (+)/necesarul (-) de finanţare a
economiei
 Calculul principalelor agregate de rezultate
A. Produsul Intern Brut (PIB)
Reprezintă expresia sintetică a rezultatelor activităţii economice produse în
interiorul teritoriului economic într-o perioadă, indiferent de nationalitatea
subiectilor ec.

a.Metoda de producţie presupune agregarea valorii adăugate

brute corespunzătoare ramurilor de activitate, evaluată la preţuri
de bază, şi corectarea acesteia pentru a ajunge la preţuri de piaţă.

PIBpp   VAB j   [( IP  TV)  Sv]

j
unde: PIB – produsul intern brut la preţuri de piaţă
 VABj – valoarea adăugată brută la preţuri de bază ale ramurii j (j = 1, k,)
 IP – impozitele pe produs inclusiv taxa pe valoarea adăugată;
 TV – taxele vamale
 Sv – subvenţiile pe produs şi pentru export
Valoarea adăugată brută – VAB se calculează ca
diferenţă între produsul global brut şi consumul
intermediar :
( VAB )i = (PG)i – ( CI )i
b. Metoda utilizării finale sau metoda cheltuielilor
__________________________________________________
presupune însumarea :

1. consumului personal (privat) (CP)
2. consumului public (CPL)
3. investiţiilor brute (IB) sau formarea brută a capitalului (FCB)
4. exportului net (EXN).
Deci:
PIBpp = (CP + CPL )+ IB + (E- I)
sau altfel structurat
PIB = CF + FBCF + ΔS + EXN

unde: CF – consumul final; FBCF – formarea brută a capitalului fix; Δ S – variaţia de

stoc; EXN = E- I ;Valoarea bunurilor şi serviciilor exportate – E şi valoarea celor
importate – I
 Consumul privat sau personal (CP)
Se cuprind: cumpărările de pe piaţă de bunuri durabile
şi de consum curent, cu excepţia imobilelor,
uneltelor;cumpărările de servicii
Nu se cuprind: cumpărările de terenuri;cumpărările de
imobile cuprinse în formarea brută a capitalului;
cumpărările gospodăriilor de unelte şi materiale
 Consumul – consum public (statului)
(CPL) – exprimă cheltuielile instituţiilor
guvernamentale ocazionate de cumpărarea de bunuri
şi servicii
 Formarea brută a capitalului – FBC -
cuprinde formarea brută a capitalului fix (FBCF) şi
variaţia stocurilor (ΔS):
FBC = FBCF + ΔS
 Mărimea investiţiilor brute (IB)
 include:valoarea bunurilor durabile cumpărate de pe
piaţă , valoare bunurilor materiale şi serviciilor
încorporate în capitalul fix existent;valoarea bunurilor
şi a serviciilor încorporate în terenuri
 nu se includ în investiţiile brute:îmbrăcămintea de
lucru, piesele de schimb şi uneltele de mică
valoare;bunurile durabile dobândite de gospodării
pentru satisfacerea nevoilor casnice
 Variaţia stocurilor - Δ S reprezintă diferenţa
între intrările în stocuri şi ieşirile din stocuri în cursul
perioadei considerate.
 Exportul net –EXNreprezintă diferenţa dintre
valoarea E si I
 c. Metoda veniturilor
 Constă în însumarea elementelor care exprimă compensarea
factorilor de producţie concretizată în veniturile primite de
proprietarii acestora (sub formă de salarii, dobânzi, rente,
profituri), în alocaţiile pentru consumul de capital fix,
amortismente şi în impozite
PIB = R + EBE + IPRI – SV
unde:R – remunerarea muncii; EBE – excedentul brut de exploatare;
IPRI – impozitele legate de producţie şi import; SV – subvenţii
Subvenţiile de exploatare -SV - sumele virate de
guvern firmelor private şi corporaţiilor publice pentru
completarea veniturilor
 PIB poate fi calculat la preţurile de piaţă (PP) şi la
preţurile factorilor (Pf). Trecerea de la preţuri de piaţă la
preţurile factorilor presupune scăderea impozitelor indirecte
şi adăugarea subvenţiilor de exploatare
 B. Produsul Naţional Brut - PNB
 (PNB) -reprezintă valoarea bunurilor produse de
către factorii de producţie indiferent de nationalitatea
agentilor economici
 Produsul Naţional Brut (PNB) este denumit şi :

a)- Venit Naţional Brut, dacă este evaluat la

preţurile factorilor, si
b)- Cheltuieli Naţionale Brute, dacă este evaluat
la preţurile pieţei
Se determină prin corectie a PIB cu soldul dintre
valoarea adăugată brută a agenţilor naţionali în
străinătate şi valoarea adăugată brută a agenţilor
străini în interiorul ţarii (SVAB)
 PNBpp = PIBpp + SVABpp
 C. Produsul Intern Net (PIN)
 PIN - valoare netă totală de piaţă a bunurilor ş
serviciilor finale, produse de agenţii interni într-
perioadă determinată de timp.
 Produsul Intern Net se estimează pornind de l
Produsul Intern Brut, din care se scad
Alocaţiile pentru consum de capital fix
(ACCF) :
PINpp = PIBpp – ACCF
respectiv:
PlNpf = PINpp – IIN
D. Produsul Naţional Net (PNN)
PNN-Exprimă valoarea netă a bunurilor şi serviciilor
finale, produse de agenţii economici naţionali într-o
perioadă determinată de timp.
 PNNpf = PINpf + SVAES

Evaluat la preţul factorilor PNN este denumit Venit

Naţional - VN
 Produsul Naţional Net poate fi estimat şi pornind de
la PNB şi PIB în felul următor:
 PNNpp = PNBpp – ACCF
PNNpp = PIBpp + SVABpp – ACCF
PNNpf = PIBpp –IIN+ SVAES – ACCF
 E. Venitul Naţional - VN
 VN- indicator care

 - pe de o parte, pune în evidenţă

veniturile încasate de proprietarii
factorilor de producţie în schimbul
resurselor furnizate unităţilor
productive,
 - pe de altă parte, utilizarea
veniturilor din activitatea productivă
pentru cumpărarea de bunuri şi
pentru economisire
F. VENITUL PERSONAL - VP
 VP = VN-

* Contribuţii * Transferuri de la
pentru asigurări guvern, de la firme
sociale (CAS) (ajutoare,pensii,
* Profiturile + ajutoare, burse etc.)
nedistribuite ale (TG)
societăţilor • Dobânzi primite de
(PNS) populaţie (nete, deci
* Impozite pe neimpozitate)
veniturile ( Db)
societăţilor(IPS)
 G. Venitul Personal Disponibil al
Gospodăriilor (VPD)
 VPD - agregatul care măsoară volumul
veniturilor posibil de utilizat de către populaţie
pentru satisfacerea trebuinţelor
 VPD = VP – IMP
IMP – impozitele platite de populatie

 VPD / loc
Conturilor naţionale trimestriale-
- CNT-
 CNT - reprezintă un sistem de serii cronologice
trimestriale integrate, tratate contabil
 Sursele de date :
1. Datele statistice obţinute în urma unor cercetări;
2. Statisticile administrative
 Cerinte informationale :
1. Să cuprindă informaţii asupra indicatorului CNT
2 .Să acopere întreaga perioadă
3. Să fie coerente cu conceptele SCN
4. Să poată fi utilizate într-un model
 Conturile regionale – C.R.
 C.R.reprezintă o versiune, la nivel regional, a
conturilor economiei naţionale folosind
aceleaşi concepte metodologice şi prin
folosirea metodei de “sus in jos”
 Alcatuirea conturilor regionale presupune:

1.delimitarea teritoriului economic al unei ţări

2 stabilirea tipurilor de unităţi instituţionale
3. respectarea principiului rezidenţial
4. alegerea metodelor de regionalizare
 Teritoriul regional-cuprinde:

1. regiunea- ca parte din teritoriul geografic al ţării

2. incintele zonelor libere, antrepozite şi uzine
aflate sub control vamal (situate în aceste regiuni)
 Utilizarea indicatorilor
macroeconomici în
analize comparative

Inflatia .
Disciplina Statistica Macroeconomica

Marți, 9 Noiembrie 2021

 A.Compararea indicatorilor
macroeconomici in timp
Judecăţile referitoare la evoluţia şi trendul
economiei se exprimă şi analizează în
principal pe baza indicatorilor macroeconomici:
PIB, PNB, VN etc.
Pentru a evidenţia corect şi fidel modificările
intervenite în timp, volumul acestor indicatori
trebuie să fie exprimaţi în preţuri comparabile
sau constante
Indicatorii exprimaţi în preţuri curente, în preţurile perioadei de
calcul, se mai numesc indicatori în expresie nominală, iar cei în
preţuri comparabile – în expresie reală.

• Pentru calculul indicatorilor în preţuri

comparabile (deci în expresie reală), este
necesar ca din mărimea indicatorilor valorici
exprimaţi în preţuri curente (indicatori
nominali) să se elimine influenţa modificării
preţurilor
• În acest scop, se calculează indici de preţuri
(Ip), care exprimă modificarea preţurilor
bunurilor ce compun agregatul respectiv
• Recalcularea în expresie comparabila se
poate efectua fie global, fie analitic. Astfel,
pentru indicatorul Produs Intern Brut,
recalcularea în expresie reală se poate
efectua astfel:
• global, prin corectare cu indicele global de
preţuri sau deflatorul PIB, D:

crt
PIB
PIB comp

D
• Analitic -pe componente, prin raportarea fiecărui
element al PIB în preţuri curente la indici de preţuri
corespunzatori sferei de cuprindere a fiecărei componente.
Aceste calcule se efectuează :A) pe ramuri ;B) pe
elemente de structura ;c ) pe destinatii
• A) pe ramuri:
crt crt
VAB VABagr VABarcrt
PIB comp  ind
ind
 agr
 ar
I P I P IP
unde:
agr,...,ar – valoarea adăugată brută din industrie, agricultură, …, alte ramuri în
crt
VABind,
preţuri curente
IP ind,agr,...,ar – indicii de preţuri aferenţi produselor şi serviciilor create în fiecare
ramură.
 Pe elemente de structură (producţie brută şi consum intermediar):

PB crt CI crt
PIB comp  PC
 CI
IP IP

unde:
PBcrt – valoarea producţiei brute în preţuri curente;
CIcrt – valoarea consumului intermediar în preţuri curente;
I PPiCi – indicele de preţuri corespunzător produselor şi serviciilor incluse în
producţia brută, respectiv în consumul intermediar.

C) Pe destinaţii de utilizare finală a PIB

CPpvcrt CP crt FBC crt EXN crt

PIB COMP
 CP
  FBC  EXN
I P I CPL
P IP IP
unde:
CPpvcrt – consumul privat în preţuri curente;

CPpbcrt – consumul public în preţuri curente;

FBC crt – formarea brută de capital în preţuri curente;

crt
EXN – exportul net în preţuri curente;

I PCP,CPL,FBC,EXN – indicele de preţuri corespunzător bunurilor ce

intră în componenţa fiecărui element de utilizare a
PIB
 După calcularea PlBcomp printr-una dintre
metodele prezentate, se poate trece la stabilirea
dinamicii (evoluţiei) agregatului respectiv, prin
calcularea indicelui produsului intern brut (IPIB):
comp
PIB
IPIB  1
PIB0

Se poate constatata ca acesta este un „indice al

volumului fizic al PIB”, nefiind influenţat de
modificarea preţurilor
• Studiile privind evoluţia economică, efectuate
pe baza agregatelor de rezultate (în principal
PIB), trebuie însoţite şi de analiza indicatorilor
globali pe locuitor
PIB
PIBL 
P
• respectiv dinamica acestui indicator:
comp comp
PIBB PIB IPIB
IPIBL  1
: 0
 ,
P1 P0 IP
unde:
PIBL – produsul intern brut pe locuitor
P – numărul mediu al populaţiei
IPIBL – indicele produsului intern brut pe locuitor
IP – indicele numărului mediu al populaţiei
• Produsul intern brut pe locuitor (PIBL) evidenţiază
mai clar nivelul dezvoltării economice decât
mărimea şi evoluţia produsului intern brut total.
• Dinamica PIB pe locuitor este mult mai
semnificativă, căci corelează dinamica PIB cu
dinamica populaţiei.
• Este o cerinţă, pentru dezvoltarea economică şi
pentru creşterea nivelului de trai, ca dinamica PIB
(măsurată prin indicele real IPIB) să o devanseze
pe cea a populaţiei (IP):
IPIB > IP
• Recalcularea în expresie comparabila se poate
efectua fie global, fie analitic.
• Pentru indicatorul PIB, recalcularea se poate
efectua astfel:
1.global, prin corectare cu indicele global de
preţuri sau deflatorul PIB - D:

crt
PIB
PIB comp

D
 Deflatorul PIB - D
• D:
AVANTAJ :are o sferă de cuprindere mai mare
ca a IPC-ului, cuprinzând ,mişcarea preţurilor în
întreaga economie naţională
DEZAVANTAJ :dar este un indicator “tardiv”,
având în vedere perioada de timp după care se
determina mărimea PIB-ului ,cât şi variantele
succesive de calcul din punct de vedere al
preciziei (provizorie, semidefinitivă şi respectiv
definitivă)
 INDICI PENTRU
MĂSURAREA STATISTICĂ A
INFLAŢIEI
I. IPBC – Indicele Preţurilor Bunurilor de
Consum
• Definirea. IPBC este instrumentul statistic care
măsoară evoluţia de ansamblu a preţurilor
mărfurilor cumpărate şi a tarifelor serviciilor
utilizate de populaţie într-o anumită perioadă
(curentă) în raport cu o perioadă anterioară (de
bază)
• Frecvent, IPBC este denumit şi
indicele general al preţurilor
Elemente principale metodologiei
indicilor de pret
-definirea
-avantajele şi dezavantajele utilizării
-sfera de cuprindere
-sursele de date
-eşantioanele utilizate în construcţie
-sistemul de ponderare
-calculul efectiv-
-determinarea inflaţiei ca ritm al IPBC
-utilizări ale IPC
 Avantaje- dezavantaje
principale avantaje
- promptitudinea mai bună comparativ cu aceea
a „deflatorului PIB”-ului
- sfera de cuprindere mai extinsă în raport cu
aceea a IPPI-ului
principale dezavantaje
- sfera de cuprindere mai redusă
- exactitatea relativ mai mică ( ambele faţă de
„deflatorul PIB”)
 Sfera de cuprindere
Sfera de cuprindere vizează numai
elementele care intră în consumul direct
Sunt excluse:
- autoconsumul sau consumul din resurse
proprii,
- cheltuielile cu caracter de investiţii şi
acumulare,
- dobânzile la credite, amenzile, impozitele şi
- cheltuielile aferente muncii pentru producţia
agricolă a gospodăriilor individuale
 Sursele de date
• Înregistrarea preţurilor şi tarifelor practicate
de unitati comerciale sau prestatoare de
servicii se realizează cu cercetari prin
sondaj organizată de INS
• Cercetarea statistică asupra preţurilor de
consum utilizează următoarele eşantioane :
1. Eşantionul de localităţi
2. Esantionul de unitati de observare
3. Esantionul de marfuri si servicii
4. Esantionul de “piete agricole “pentru inregistrarea
preturilor vandute de producatorii particulari
1.Esantionul de localitati :
42 – localitati urbane
68 – centre de cercetare
2.Eşantionul unităţilor de observare
Cuprinde magazine şi unităţi prestatoare de
servicii in volum de aproape 8000 de unităţi
din care circa 84% sunt proprietate privată
Preţurile\tarifele unice pe ţară stabilite prin acte
normative (energia electrică şi termică, gaz
metan, transport pe calea ferată, aeriană,
fluvială, servicii de corespondenţă şi
curierat, abonamente radio-TV) sunt
înregistrate pe baza informaţiilor oficiale
 3. Eşantionul de mărfuri şi servicii
 Cuprinde sortimente pondere semnificativă în
 Este structurat pe 3 nivele de agregare:
 grupe,
 posturi şi
 sortimente, astfel:
A. grupa mărfurilor alimentare: 54 posturi cu 419
sortimente
B. grupa mărfurilor nealimentare : 112 posturi cu
1026 sortimente
C. grupa serviciilor : 50 posturi cu 475 sortimente
• Sortimentele se individualizează prin varietăţi de
mărfuri şi servicii.
• Aproximativ 300.000 cotatii de pret lunar
 Metoda de calcul a IPC
• IPC se calculează ca indice de tip Laspeyres cu
bază fixă.
• Începând din ianuarie 2021, calculul indicilor lunari cu
bază fixă se va face cu preţurile medii şi ponderile
din anul 2019
 ( p0q0 )
I p
( p0q0 )
IPC =
( p q )
0 0
, unde
 ( p0q0 )
 Cp

unde :
p
I = indice de preţ al nivelului de agregare specific (pentru postul sau grupa de mărfuri )
Cp = coeficient de ponderare specific (postului sau grupei de mărfuri şi servicii)
METODOLOGIA DE CALCUL IPBC ESTE ARMONIZATA EUROSTAT
 Sistemul de ponderare
Ponderile utilizate sunt obţinute din Ancheta
Bugetelor de Familie (ABF) şi rezultă din
structura cheltuielilor medii lunare efectuate
de o gospodărie pentru cumpărarea bunurilor
Periodic se analizează si actualizeaza
structura cheltuielilor efectuate de populaţie
 Incepând din ianuarie 2021 în calculul IPBC
se utilizează ponderile rezultate din structura
cheltuielilor medii din anul 2019
Frecventa revizuirii ponderilor 1- 2 ani
 STRUCTURA CONSUMULUI PE REGIUNI
REGIUNEA Consum Consum Servicii
alimentar nealimentar (%)
(%) (%)

Nord-est 47.6 29.9 22.5

Sud-est 45.2 31.0 23.8

Sud-Muntenia 45.2 31.9 22.9

Sud-Vest Oltenia 50.1 28.6 21.3

Vest 45.7 29.0 25.3

Nord-vest 46.0 30.3 23.7

Centru 43.7 29.4 26.9

Bucureşti-Ilfov 38.3 31.5 30.2

 Pentru asigurarea continuităţii seriilor de indici
construiţi cu baze diferite s-a utilizat un
„coeficient de racordare” care permite legarea
seriei de indici lunari din anul 2021 cu bază
2019 =100 la seria de indici cu bază 2018 =100
 Coeficientul de racordare s-a determinat ca
raport între indice de tip Laspeyres calculat
pentru luna decembrie 2020 în vechea bază
(2018=100) şi un altul de acelaşi tip şi pentru
aceeaşi lună în noua bază (2019=100)
 Compararea a doi indici calculaţi în baze
diferite se face raportând indicele de comparat
în noua bază multiplicat cu coeficientul de
racordare la indicele cu care se compară,
calculat în vechea bază
Rata lunara a inflatiei : masoara cresterea preturilor
intr-o luna comparativ cu luna precedenta
Rata medie lunara a inflatiei: este media lunara a
modificarilor de pret pe un interval multilunar,calculata ca
medie geometrica a indicilor lunari
Rata medie anuala a inflatiei :masoara cresterea
preturilor intr/un an fata de anul precedent;se calculeaza ca
raport procentual intre indicii preturilor dintr-un an si cel al
anlui precedent,minus 100
Rata anuala a inflatiei: modificarea preturilor intr/o luna
a anului curent ,fata de luna similara din anul anterior
Rata inflatiei la sfarsitul anului; modificarea preturilor
”decembrie / decembrie “anterior
Dintre utilizările IPBC-ului
• Calculul salariului real (Sr = [Sn/IPBC]· 100), a
pensiei reale (Pr = [Pn /IPC · 100), a veniturilor
reale ,folosind la indexarea câştigurilor salariale ,la
determinarea consumului real etc.
• Indicele puterii de cumpărare al monedei
naţionale (IPCMN) este inversul valorii IPBC,
semnalând pierderea puterii de cumpărare a
monedei într-o anumită perioadă de timp:

• IPCMN =
1
IPBC
 INDICELE ARMONIZAT AL PREŢURILOR

Indicele armonizat al preţurilor bunurilor de consum

măsoară modificările survenite în nivelul preţurilor şi tarifelor
pe teritoriul României, coeficienţii de ponderare fiind derivaţi
din structura cheltuielilor realizate în acest scop de
consumatorii români şi străini
Se bazeaza pe conceptul INTERN al SCN
Componentele principale ale indicelui armonizat al preţurilor
de consum sunt:
- preţurile bunurilor de consum (aprox. 60%)
- preţurile serviciilor (aprox. 40%)
INDICELE ARMONIZAT AL PRETURILOR -IAPBC
 Ritmul de creştere a preţurilor de consum reprezintă unul
dintre criteriile de convergenţă ce evaluează măsura în
care un stat UE este pregătit să adere la zona euro
 EUROSTAT dar şi institutele naţionale de statistică din
ţările UE calculează IAPC
 Intre calculul (IPBC) si calculul indicelui armonizat (IAPC)
nu exista diferente metodologice; iar cosul folosit in cazul
indicelui armonizat (fara cateva diferente
nesemnificative) este alcatuit din aceleasi marfuri
alimentare, marfuri nealimentare si servicii.
 O mentiune : in cadrul indicelui armonizat, marfurile si
serviciile sunt structurate in 12 grupe, spre deosebire de
cele trei mari grupe ale IPBC.
 Din ambii indici (IPBC, respectiv IAPC ) scazandu-se 100
se obtine rata inflatiei
 TEMA
De conspectat si completat notitele cu :
“Indicele preturilor produselor industriale “
Sursa : Manual SCN ,pag.168-170
Statistică Macroeconomică

Avuția Națională

Marti, 16 Noiembrie 2021

Avuţia naţională – potenţial al
dezvoltării economico-sociale

În funcţie de componentele care se iau în calcul rezulta

următoarele modalităţi de măsurare a avuţiei naţionale:
 avuţia naţională cuprinde bunurile materiale
existente la un moment dat (avuţia acumulată –
bunurile sub formă de capital fix, stocurile de
materiale, bunurile de folosinţă îndelungată aflate
la populaţie )
 avuţia naţională cuprinde bunurile materiale
existente la un moment dat (avuţia acumulată)
plus resursele naturale (pământ, păduri, stocul
de minereuri şi combustibil etc.) evaluate
economic;
 avuţia naţională cuprinde: avuţia acumulată,
resursele naturale şi avuţia spirituală (stocul de
cunoştinţe în producţie, de cunoştinţe ştiinţifice
acumulate de-a lungul timpului etc.).
 Caracteristici fundamentale

 Acumularea de mijloace de producţie şi bunuri

de consum.A.N. Este rezultatul acumulării in
timp a venitului naţional
 Disponibilitatea - se exprimă în valoarea
bunurilor materiale, calculul ţinând seama de
uzură( deci exprimarea la valoarea ramasa ,sau
ramasa actualizata )
Principii de determinare a avutiei nationale :
 principiul teritorial
 principiul naţional
Aceste principii se regasesc si in determinarea
altor agregate macroeconomice si rezulta
indicatori de tip intern ,respectiv national
Exemplificare
estimare AN
înainte
de 1989
 Indicatorii statistici ai avuţiei
naţionale acumulate
1.Indicatorii capitalului fix(active
imobilizate )
 Valoarea rămasă (VR) – exprimă partea
din valoarea iniţială care nu a fost încă
transferată asupra producţiei prin
intermediul amortizării.
 Valoarea de înlocuire (VI) se stabileşte
cu ocazia reevaluării capitalului fix,
acţiune efectuată periodic, pentru a pune
de acord valoarea la care figurează în
evidenţă( valoare istorica din cauza
evolutiei preturilor) şi preţurile în vigoare
în momentul reevaluării
 Indicatori ai AN (1)
1. Bunuri materiale din sfera producţiei
 1.1. Bunuri de capital fix (fonduri fixe)
 1.2. Stocuri
2. Bunuri durabile de consum ale menajelor
3. Bunuri materiale aflate pe teritoriul ţării (3 = 1 + 2).
4. Distincţia între bunurile materiale ale ţării şi ale altor
ţări
4.1 Bunuri materiale ale ţării pe teritoriul altor ţări
4.2 Bunuri materiale ale altor ţări pe teritoriul
naţional
5.Bunuri materiale ale ţării (5 = 3 + 4, 1 – 4.2)
 Indicatori ai AN (2)

6.Active şi pasive financiare

 6.1. Active care măresc avuţia naţională (rezerve de
devize; creanţe asupra străinilor)
 6.2. Pasive care diminuează avuţia naţională (rezerve
de monedă naţională deţinută de alte ţări; obligatorii
faţă de ţările străine)
7.Avuţia naţională acumulată a ţării (7 = 5
+ 6.1 – 6.2)
 Metodologie de calcul a bunurilor de
capital fix
 Valoarea medie anuală de inventar a bunurilor de capital
fix (F) se calculează ca medie aritmetică a valorilor
lunare (VICt):
12

 VIC
F t 1
(1 )
Sau 12
 = VIC1+VMI-VME
(2)
în care:
 VIC1 – valoarea de inventar a capitalului fix existent la
începutul anului;
 VMI – valoarea medie anuală a intrărilor;
 VME – valoarea medie anuală a ieşirilor.
Valoarea medie anuală rămasă (FR)

 se calculează cu relaţia:
VR 1  VR 2 (3)
FR  F
VIC1  VIC 2
în care:
 VR1 şi VR2 – valoarea rămasă a bunurilor
de capital fix la începutul, respectiv
sfârşitul anului;
 VIC1 şi VIC2 – valoarea de inventar a
bunurilor de capital fix existente la
începutul, respectiv sfârşitul anului.
Indicatorul uzurii (Iuz)
 Indicatorul uzurii (Iuz) exprimă
proporţia dintre uzura bunurilor de
capital fix şi valoarea de inventar a
acestora:

UZ
I uz   100
VIC (4)
 în care:
UZ – uzura capitalului fix
(exprimată prin nivelul amortizării
acestuia-sau alocatiilor pentru
consumul de capital fix)
 Indicatorul stării de utilitate (ISUT)

 Indicatorul stării de utilitate (ISUT)

reflectă proporţia bunurilor de capital
fix la valoarea rămasă în valoarea de
inventar a acestora la un moment dat:
 (5)
VR
Sau ISUT   100
VIC
 ISUT = 100 – IUZ (6)
 2. Indicatorii stocurilor de materiale

Cuprinderea mijloacelor circulante în avuţia naţională

necesită evaluarea acestora în formă bănească. La
evaluare trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
 I. asigurarea concordanţei, din punct de vedere al
evaluării dintre venitul naţional creat şi cel utilizat,
deoarece în sursele de date contabile, stocurile sunt
exprimate în diferite preţuri, în funcţie de stadiul
parcurs în cadrul procesului de producţie. Nivelul
stocurilor trebuie evaluat în preţurile în care se
evaluează producţia;
 II. asigurarea comparabilităţii preţurilor cu ajutorul
indicilor de preţuri.
Clasificări ale stocurilor de materiale

 după ramura ( CAEN ) economiei naţionale în

care există
 după faza (stadiul) în care se află, stocurile de
materiale se clasifică în:
- stocuri pentru producţie (materii prime,
materiale, combustibil, ambalaje, obiecte de
inventar de mică valoare şi scurtă durată,
piese de schimb etc.)
- mijloace materiale în producţie (producţie
neterminată, semifabricate)
- mijloace materiale în sfera circulaţiei (produse
finite,sume in decontare )
 3.Indicatorii altor elemente ale avuţiei
naţionale acumulate
 Bunurile de folosinţă îndelungată şi cu durată
medie de folosinţă cuprind acele bunuri care sunt
destinate să satisfacă pe o durată mai mare de un an
diferite cerinţe materiale şi spirituale ale populaţiei
 Indicatorii care exprimă bunurile acumulate de
populaţie au un rol deosebit şi în caracterizarea
nivelului de trai al populatiei
 Mijloacele financiar-valutare reprezintă soldul
dintre creanţele (drepturile) şi angajamentele
(obligaţiile) externe ale unei ţări faţă de alte ţări la un
moment dat (la sfârşitul anului pentru care se face
calculul)
 4. Indicatorii resurselor naturale

4.1. Indicatorii fondului funciar

Anuarul Statistic al României prezintă suprafaţa
totală a fondului funciar structurată pe următoarele
categorii:
I. Suprafaţa agricolă, total, din care: arabil; păşuni;
fâneţe; vii şi pepiniere viticole; livezi şi pepiniere
pomicole Păduri şi alte terenuri cu destinaţie
forestieră;
II. Ape şi bălţi
III. Alte suprafeţe
Fondurile funciare (extras ASR)
Evaluarea fondurilor funciare (1)
A.1. Analiza tehnică a terenului
În activitatea de evaluare a bunurilor imobiliare din raport, a
fost utilă a se face delimitarea între construcţie şi teren ca
sistem. Deşi ele fizic alcătuiesc sistemul construcţie - teren în
practica evaluării este necesară evaluarea lor separată, având
în vedere anumite considerente ( amplasament, ocuparea
terenului, destinaţia lui, raţiuni de ordin fiscal, raţiuni de ordin
juridic şi determinarea celei mai bune utilizări).
La evaluarea unui teren sau amplasament se au în vedere
următoarele elemente:
 caracteristicile fizice (dimensiune, suprafaţă, formă,
localizare, acces la utilităţi, parcelare, condiţii climatice).
 valoarea economică dată de cea mai bună utilizare.
 piaţa locală de terenuri.
 perspectivele de dezvoltare locală şi regională.
 impactul asupra mediului a viitoarelor construcţii.
 metode adecvate de evaluare economică a terenului.
Evaluarea fondurilor funciare (2)
A.2 Metoda de evaluare economică a
terenului
Evaluarea imobiliară a terenului are la
dispoziţie următoarele metode specifice
de evaluare a terenurilor.
 metoda comparaţiei directe.
 metoda celei mai bune utilizări
 metoda proporţiei (alocării).
 metoda extracţiei.
 metoda capitalizării rente de bază.
 metoda reziduală.
Evaluarea fondurilor funciare (3)
A.2.1 Metoda comparaţiei directe
Această metodă, consideră elementele de
comparaţie ( caracteristici fizice şi dimensionale,
preţul, localizarea, perspectivele de dotare
urbană, condiţiile de finanţare, condiţiile de
vânzare, îmbunătătirile aduse, timpul rezonabil de
expunere la vânzare) în metodologia evaluării,
constând în parcurgerea următorilor pasi:
 analiza pieţii de terenuri şi indentificarea
tranzacţiilor cu proprietăţi similare.
 stabilirea criteriilor de comparaţie.
 comparaţia propriu zisă şi centralizarea datelor.
 utilizarea corecţiilor de piaţă.
 analiza rezultatelor.
Evaluarea fondurilor funciare (4)
A.2.2 Metoda bonităţii terenului
Evaluarea terenului se face în conformitate cu criteriile stabilite
de Ordinul nr. 2665 şi nr. 1C/311 din 28 februarie 1992
elaborat de M.F şi M.L.P.A.U.T. al cărui preţ se înmulţeşte cu
coeficientul de actualizare în funcţie de creşterea veniturilor
salariale date de INS.
Vt = Vb (1 + N)
În care:
Vt – valoarea terenului
Vb – valoarea de bază a terenului determinată ca limită minimă
la nivel de 495 lei /mp
1 +N – coeficientul de corecţie a valorii de bază a terenului în
care N este suma notelor acordate pe bază de criterii (
categoria localităţii, amplasare a terenului, funcţiile
economice şi sociale ale localităţii, poziţia terenului faţă de
accesul la reţele de transport, echiparea tehnico – edilitară a
zonei în care se află terenul, caracteristicile geotehnice,
restricţii de folosire, probleme de mediu.
4.2. Indicatorii resurselor minerale
 Resursele minerale constituite un element principal al
resurselor naturale ale ţării, al avuţiei naţionale.
Volumul şi calitatea resurselor minerale reprezintă un
factor de bază al creşterii economice
 Astfel, în treapta I se cuprind substanţele minerale
utile existente în zăcăminte, acestea formând
patrimoniul naţional mineral.
 Treapta a II-a cuprinde substanţele minerale utile
recuperabile din zăcăminte, acestea formând avuţia
naţională minerală primară.
 În treapta a III-a sunt cuprinse substanţele
minerale valorificabile ca materii prime brute
(avuţie naţională minerală acumulată)
 Evaluarea resurselor minerale în unităţi fizice se face
pe grupe de resurse şi categorii de rezerve ,iar
baneste in baza preturilor bursiere
5. Indicatorii resurselor spirituale

 Resursele spirituale reprezintă o

componentă a avuţiei naţionale care are
influenţă asupra nivelului dezvoltării unei
economii. Aceasta deoarece ele se
exprimă, în principal, prin gradul de
instruire, capacitatea de cercetare
ştiinţifică, prin valorile ştiinţifice, cultural-
artistice etc. de care dispune un popor
 Uzual se determina “ stocul de
invatamant “ca numarul anilor de scoala
al populatiei existente la un moment dat (
se poate calcula la recensamantul
populatiei )
 6. Indicatorii mediului înconjurător

 Atât asigurarea resurselor naturale necesare

economiei naţionale, cât şi ridicarea nivelului calităţii
vieţii necesită, în condiţiile actuale, amplificarea
eforturilor pentru protecţia mediului.Se au în vedere
două grupe de factori:
 factori naturali – aerul, apa, solul, subsolul,
pădurile şi orice altă vegetaţie terestră şi acvatică,
fauna terestră şi acvatică, rezervaţiile naturale.
 factorii creaţi de om – aşezările umane şi alţi
factori creaţi de om.
Sistemul de indicatori statistici privind
mediul cuprind

 Ind. generali – ce caracterizează starea

generală a teritoriului
 Volumul şi utilizarea resurselor naturale
ale mediului înconjurător
 Factorii de determinare a mediului
înconjurător
 Calitatea factorilor de mediu
 Indicatori privind măsurile de protecţie a
mediului înconjurător
7. Investiţiile străine directe ca parte
acumulată a avuţiei naţionale

Investitiile straine directe (ISD)

 Investiţiile străine directe au rol
important în dezvoltarea economică a
României. Date statistice privind ISD
se pot obţine prin cercetare statistică,
aceasta fiind destul de complexă.
 Indicatorii ISD se determina sub
forma de fluxuri si solduri
DEZVOLTAREA UMANA
IDU
-Indicele Dezvoltarii Umane -
Disciplina Statistica Macroeconomica

Bibliografie : Curs pag. 355 – 370

Marți, 23 Noiembrie 2021

 Începând din 1990, Programul Naţiunilor
Unite pentru Dezvoltare (PNUD) publică
anual Rapoarte ale Dezvoltării Umane,
“Human Development Report”
 Conceptul de dezvoltare umană este mult mai
adânc şi mai bogat decât ceea ce poate fi
surprins printr-un indice compozit
 Totuşi este utilă agregarea aspectelor diferite
ale realităţii complexe
 Deşi prin construcţie relativ simplu, indicele
dezvoltării umane (IDU) oferă explicaţii
asupra cauzelor diferenţierilor în clasamentul
mondial al ţărilor şi chiar poate fi folosit ca
ţintă politică
 IDU relevă, de asemenea, structura şi direcţia
progresului / regresului capitalului uman în
cursul creşterii economice a unei ţări
 aproximativ 170 de ţări sunt incluse in
programul comparatival PNUD
 IDU reflectă priorităţile naţionale, pune în
evidenţă disparităţile, măsoară progresul şi
stimulează dialogul politicilor de ajutorare
 Multe ţări determina IDU si dezagregat :
- pe regiuni,
- pe sexe,
- pe grupuri etnice,
- pe clase de venit
- si după alte criterii le oferă o posibilitate
de a studia profilul uman al societăţii lor
 IDU reflectă realizările obţinute în trei
dimensiuni fundamentale :
 o viaţă lungă şi sănătoasă

 o educaţie adecvată

 un standard de viaţă decent

 Valoarea IDU pentru fiecare ţară (regiune,

etc.) indică până unde trebuie mers pentru
a atinge anumite ţeluri predefinite: durata
medie de viaţă de 85 de ani, accesul la
educaţie pentru toţi şi un standard de viaţă
de nivel ( decent ) mondial
 IDU- cuprinde trei elemente de bază:
 longevitatea –măsurată prin speranţa de
viaţă la naştere, care este influenţată în mod
direct de nivelul de dezvoltare a ţării
 mediul de educaţie –este calculat ca o medie
geometrică între numărul mediu de ani de
școală și numărul așteptat de ani de școală;
 standardul de viaţă – ca măsură se foloseşte
Venitul Național Brut (VNB) pe locuitor calculat
la paritatea puterii de cumpărare ( VNBppc /loc)
 Cei trei indicatori ai IDU au ponderi egale (de
ce ???), si caracterizează nivelul de dezvoltare
al unei naţiuni
 IDU măsoară distanţa relativă care desparte
fiecare ţară a lumii de obiectivele considerate
prioritare pentru de dez.sociala
 Nivelul IDU variază pe o scală cuprinsă între
0 şi 1, nivelul dezvoltării umane fiind cu atât
mai ridicat cu cât este mai apropiat de 1
 Există critici la adresa omiterii unei serii de
dimensiuni, la construirea IDU, cum ar fi:
libertatea politică, valorile culturale, mediul
înconjurător ,etc
 Raportul Dezvoltării Umane din 1991 a încercat să
măsoare libertatea politică, dar apoi a lăsat această
sarcină în seama instituţiilor academice, datorită
controversei privind găsirea unei metodei precise de
măsurare
 Valorile culturale sunt mult mai dificil de comensurat
cantitativ şi orice încercare riscă să diminueze
semnificaţia conceptului însuşi
 S-au stabilit valori fixe minime şi maxime
pentru indicatorii componenţi ai IDU:
 speranţa de viaţă la naştere: valoarea min.
20 de ani - max. 85 de ani
 numărul mediu de ani de școală : valoarea
min. 0 - max. 15 ani
 numărul așteptat de ani de școală: min. 0
şi max. 18 ani
 VNB /loc. la ppc(Paritatea Puterii de Cumpărare în
USD): min.: 100 -max. 75.000 USD
 Pentru a agregarea valorilor celor trei
indicatori care intră în componenţa IDU se
recurge la metoda normalizării (în cazul
VNB se folosesc valori logaritmate),
folosind în acest sens următoarea
transformare :
 I : X → [0 ; 1]
 I ( x) = (X i – X min )/ (X max - X min )
unde:

xmin, xmax = valorile extreme ale indicatorului, stabilite de PNUD

xi = valoarea înregistrată a indicatorului
 IDU este media geometrică simplă a indicilor
speranţei de viaţă, nivelului educaţiei şi a VNB
real pe locuitor ajustat (în USD la PPC), mai
precis, este suma indicilor împărţită la trei:
 IDU = (Indicele speranţei de viaţă *
Indicele nivelului educaţiei*Indicele
venitului ajustat-VNB/ppc)^1/3
 Indicele nivelului de educaţie este construit
ca o combinaţie aritmetică dintre indicele
normalizat a numărului mediu de ani de școală
şi indicele normalizat a numărului așteptat de
ani de școală
 Evaluarea IDU a atras critici, controverse şi sugestii
de îmbunătăţire ,precum :
A) Alegerea dimensiunilor
 IDU nu include o serie de dimensiuni, care sunt
incluse în ICV( indicele calitatii vietii ), cum ar fi
libertatea politică, valorile culturale, mediul
B) Alegerea variabilelor
 Pentru a putea comensurarea cele trei dimensiuni ale
IDU ar trebui să fie incluse în model mai multe
variabile
 Spre exemplu, s-a propus să fie incluse, alături de
speranţa de viaţă la naştere, şi mortalitatea
infantilă şi securitatea alimentară pentru se
putea caracteriza mai bine sănătatea unei naţiuni
 C) Calitatea datelor
 Datele care stau la baza rapoartelor şi a

studiilor asupra dezvoltării umane trebuie să

asigure ierarhizări şi comparaţii corecte şi să
conducă la concluzii pertinente
 Având în vedere diversitatea surselor de
date, apar uneori critici referitoare la
standardizarea indicatorilor, dar mai ales în
legătură cu întârzieri din partea ţărilor în
furnizarea datelor către organizaţiile şi
organismele internaţionale
D) Tratarea venitului
 IDU nu tratează venitul ca un mijloc, dar îl reinterpretează în
termenii finalităţilor pe care le deserveşte

 E) Alte probleme tehnice

 Una dintre probleme se refera la alegerea ponderilor
variabilelor din cadrul indicelui compozit
 S-a dovedit că IDU este un indicator stabil: chiar atunci când
au fost încercate diferite ponderi, valoarea ( respectiv
ierarhia ) IDU pe ţări nu s-a schimbat

 Chiar dacă nu este perfect, IDU este considerat util,

deoarece are un grad mai mare de cuprindere decât PIB,
măsurând efectele in societate nu potentialul
 Metodologia de calcul a IDU este relativ nouă şi este
încă în proces de configurare
 Utilitatea acestor calcule are semnificaţie pentru a
ilustra în ce măsură acţionează factorii sociali în ţări
cu diferite nivele ale dezvoltării şi care este factorul
determinant al rangului ocupat de fiecare ţară
 IDU indică media realizărilor, mascând astfel
diferenţele dintre femei şi bărbaţi ;dintre medii de
rezidenta,etc
 Este nevoie de măsuri suplimentare care să
surprindă inegalităţile din societate
 STUDIU DE CAZ : ROMANIA (1)
 Date conform HDI2020 (date din 2019)

 Speranța de viață la naștere: 76.1 ani

 Numărul mediu de ani de școală: 11.1
 Numărul așteptat de ani de școală: 14.3
 VNB per capita (ppc) 29,497 USD.
 Calcule
 1) Ilife=(76.1-20)/(85-20)=0.863
 2.1.) Inmas=(11.1-0)/(15-0)=0.74
 2.2.) Inaas=(14.3-0)/(18-0)=0.794
 2) Iedu=(0.776+0.794)/2=0.767
 3) Iecon=[ln(29,497)-ln(100)]/[ln(75,000)-ln(100)]=0.859
 HDI=(0.863*0.767*0.859)^1/3=0.828
 STUDIU DE CAZ : ROMANIA (2)

 Conform Human Development Report 2020, cu un IDU =

0,828 România se clasa pe locul 49 (în a prima grupă valorică
a ierarhiei) din 189
 Media mondială era de 0,737, valoarea maximă a IDU a fost
de 0,957 (Norvegia )
 IDU pentru ţările Europei și Asia Centrală a fost de 0,791.
 În acelaşi an, Ungaria înregistra un IDU de 0,854, situându-
se pe locul 40 în lume, Grecia cu un IDU de 0,888 se situa pe
locul 32, Bulgaria se clasează pe locul 52 (IDU 0,816)
Utilizarea indicatorilor
macroeconomici în
analize comparative

Marți 7 Decembrie 2021

 Directiile de comparatie sunt :
 A. In spatiu – deci intre :
 regiuni / euroregiuni
 tari sau
 grupe de tari
 B. In timp

Probleme metodologice :
a. exprimarea bănească
b. sfera de cuprindere
c. metodologii de calcul
d.destinaţiei de utilizare a indicatorilor
 A . Comparatiile in spatiu

Compararea internaţională a
gradului de dezvoltare economică a ţărilor se
poate efectua pe baza indicatorilor în expresie
fizică prin compararea
 producţiei / loc :la produse de bază
 consumului / loc
Două liste -una cu ţările care se compară
- a doua produsele comparate
  Metodologie
1.se alege o ţară de referinţă, iar nivelurile din
celelalte ţări se compară cu nivelul ţării luate
drept etalon
2.Statistic se utilizează mărimile relative de
coordonare
. (K):
Xi
Ki   100
XE
unde:
 Xi, – nivelul indicatorului din ţara i;
 Xe – nivelul indicatorului în ţara selectată drept
etalon (de referinţă)
 Obs. Ca valoare de referinta se poate lua si media
unui grup de tari ( de ex. media pentru U.E.)
 Două probleme esenţiale in compararea
 nivelului,
 structurii şi

 ritmului de dezvoltare

al economiei in baza indicatorilor SCN:

a) comparabilitatea indicatorilor din
p.v. al conţinutului si sferei de
cuprindere
b) comparabilitatea indicatorilor din p.v.
al unităţilor monetare
 Evaluarea indicatorilor macroeconomici într-o
valută unică se poate efectua prin următoarele
procedee:
I. Pe baza cursurilor de schimb oficiale
Cursul de schimb reprezintă :
 preţul ce trebuie plătit pe piaţa devizelor în valută
străină pentru a obţine o unitate de valută naţională
sau
 cantitatea de monedă străină ce se primeşte în
schimbul unei unităţi de monedă naţională
 cursul de schimb nu poate fi considerat element
decisiv în asigurarea comparabilităţii deoarece:
- nu reflectă structura reală a PIB
- prezinta fluctuaţii curente sub influenţa
factorilor interni şi internaţionali
- există cursuri valutare multiple
II. Prin evaluarea parităţii puterii de
cumpărare (PPC) a valutelor ţărilor
comparate
PPC – exprimă numărul de unităţi de
valută necesare pentru cumpărarea într-o
ţară a aceluiaşi volum de bunuri care se
poate obţine cu o unitate monetară a ţării
bază de comparare sau cu o unitate
monetară comună unui grup de ţări
PPC pot fi calculate pentru total P.I.B.
dar şi pentru niveluri diferite de agregare
(de exemplu :CP,CPL, FBCF, Δ S )
Evaluarea prin PPC presupune folosirea unor
indici ai preţurilor calculaţi pe baza preţurilor
bunurilor din ţara care face calculele de
comparaţie şi ai preţurilor aceloraşi bunuri din
ţara de referinta
 Fundamentarea acestor indici de preţuri se
face pe baza principiilor generale ale
calculării indicilor de preţuri
 Indicele agregat al preţurilor se calculează
utilizând preţurile bunurilor din perioada
curentă şi de bază (p1 şi po), iar ca
ponderi pentru ambele perioade fie
cantităţile din perioada curentă (q1), fie
cele din perioada de bază (q0)
 Ex: două ţări, A şi B, unde A este
ţara bază de comparare, articolul de
comparat X ,atunci raportul
cheltuielilor în valută naţională ale se
poate scrie

EB qB pB
 
EA qA pA
unde
 E – cheltuieli;Q – cantităţi;P – preţuri;
 I q
B/A
– indicele de volum al articolului X în ţara B faţă de
A pB
PPCB/A 
 p A = raportul preţurilor pentru articolul X în ţările A şi B,
respectiv paritatea puterii de cumpărare.
 Etapele lucrării de comparaţie :
 a) PIB-ul fiecărei ţări este descompus într-un
număr de grupe primare de cheltuieli
 b) În fiecăre grupa primara sunt preţuri pentru
articole selectate care trebuie să respecte două
proprietăţi esenţiale:
- comparabilitatea (care înseamnă că
factorii ce influenţează formarea preţului efectiv
sunt identici în ţările care se compară) şi
- reprezentativitatea (articolele selectate sunt
caracteristice pentru modelul cheltuielilor şi au o pondere
semnificativă în grupa primară a ţărilor participante )
- c) Valorile naţionale ale grupelor primare sunt
transformate în valori „comparabile
internaţional” prin intermediul PPC
 Rezultatele obţinute sunt valori reale, spre deosebire
de valorile nominale (în moneda naţională)
 La nivel agregat, indicii de preţ se determină prin una dintre cele două
variante de ponderare uzuală, prin adaptare
 Adaptarea presupune ca preţurile produselor celor două ţări
să fie ponderate fie cu cantităţile unei ţări (de exemplu, ţara A),
fie cu cantităţile celeilalte ţări (sau ţara de referinţă, ţara B) :

IP A/B

 p A  qA
IP A/B

 p A  qB
p p
P
 qA
L
B
 qB B
 In final pentru atenuarea diferentelor generate de ponderile
diferite se determina media geometrica

IPF  IPA/B
 IP A/B

p A  qA

 p A  qB
p p
P L
B  qA B  qB
 II.Paritatea Standard a Puterii de
cumpărare -PSP
Etape de calcul :
a) Parităţile sunt iniţial calculate, cu referire la o ţară de bază
b) Parităţile se standardizează prin recalculare faţă de media
geometrică simplă a parităţilor pentru statele UE (UE 27)
c) Se determină  PIB (unde PIBPPC este PIB real calculat pe
UE 27
PPC

baza parităţilor standard de la punctul (b) şi  PIB

UE 27
Euro

d) Factorul de conversie este raportul [  PIB :  PIB ]utilizat

UE 27
PPC
UE 27
Euro

în scalarea valorilor PIB transformate cu ajutorul parităţilor

standard în valori comparabile
Împărţind valorile obţinute la punctul (d) la PIB exprimat în
valuta naţională se obţin parităţile standard ale puterii de
cumpărare (PSP).
 Proceduri de comparare la
paritatea puterii de comparare (PPC)
1.Programul de Comparare Europeană -PCE
Primele acţiuni sistematice de comparare în
Europa s-au efectuat începând cu anul 1980, de
catre Comisia Economica pentru Europa
 România a participat la lucrările Programului
European de Comparare în anii de referinţă:
1990, 1993, 1996 şi 2000.
 Comparatiile pot fi bilaterale ( printr/o tara
“punte”- ex. Austria ) sau multilaterale
2.Programul de Comparare
Internaţională - PCI
 PCI este o lucrare organizată la nivel
internaţional, initiata de către Comisia de
Statistică a O.N.U. , ce permite realizarea
de comparări economice internaţionale
prin eliminarea diferenţelor între ţări în
ceea ce priveşte nivelul preţurilor
 Şase runde au marcat existenţa
proiectului demarat în 1968
 proiectul a căpătat caracteristici de
program organizat o dată la cinci ani
 Etapele lucrarii de comparare :
a) PIB al fiecărei ţări este descompus într-un
număr de grupe primare
 Grupa primară se defineşte ca fiind
grupa de produse omogene din care va fi
selectat un număr de articole pentru a fi
urmărite prin anchete de preţ
 În cadrul fiecărei grupe primare sunt
culese preţuri pentru articolele selectate
care respectă proprietăţile de
comparabilitate şi reprezentativitate
 Valorile nominale sunt transformate în valori reale
prin intermediul PPC.
 Principalele informaţii statistice care se obţin din
calculele de comparaţii sunt:
 Rapoartele de preturi (PPC) folosite pentru
determinarea rapoartelor de volum; nu este
vorba doar de o singură paritate generală a
puterii de cumpărare, ci de un set de PPC-uri
pentru deflatarea diferitelor grupe/categorii de
bunuri şi servicii
 Exemplu: Valoarea nominală a PIB-ului României
în anul 1996 era de 108390929 milione lei şi PPC =
53,53 lei/ 1 şiling austriac, în consecinţă valoarea reală
a PIB a fost de 2024863,24 milioane şilingi austrieci.
 Procedee de comparare a indicatorilor
 Practica statistică a SCN a confirmat mai multe procedee de comparare, mai
cunoscute fiind: compararea binară, compararea multilaterală, stea, metoda
Geary – Khanis, metoda Country-Product – Dummy şi altele,

Compararea binară nu implică alte date decât ale celor

două ţări participante la program . Etape :
a) calculul Parităţii Puterii de Cumpărare la nivel de grupă primară
- folosind indici de tip Laspeyers:

1
 n i 
n
  A B
L
A PPC B RPM
 i 1 
unde: n – număr de articole reprezentative pentru ţara de bază „A”

A RPM L
B  raportul preţurilor medii ale articolului „i” = PM i
A / PM i
B
- folosind indici de tip Paasche:

1
 n
i 
n
A PPC B
P
  B RPM A 
 i 1 
unde: n – număr de articole reprezentative pentru ţara „B” ale grupei primare
Indici de tip Fisher

B 
F L P
A PPC A PPCB A* PPCB

b) calculul Parităţii Puterii de Cumpărare la nivel agregat

- de tip Laspeyres:

 
n
1
A PPC 
L
B n
  A PPCBi  WAi
 (W )
i 1
A
i 1

unde, n = numărul de grupe primare ale agregatului economic în cauză

i
A PPC B = PPC pentru grupa primară “i” a ţării de bază “A”
WA = cheltuieli PIB aferente grupei primare “i” a ţării de bază “A”

- de tip Paasche:……………………………….

- de tip Fischer:

B  
F L P
A PPC A PPCB A PPCB
PPC- Paritatea puterii de cumpărare în condiţiile
UE
 Introducerea monedei unice presupune determinarea
agregatelor economice în EURO.
 Programele de comparare vor continua
deoarece:
1. Nu toate ţările europene membre UE sunt şi membre
ale Uniunii Monetare
2. Comparaţiile sunt necesare şi între ţările UE şi cele din
afara grupului
3. Utilizarea EURO nu înseamnă automat şi eliminarea
diferenţelor de preţ între state
4. În compararea unei ţări UE şi o ţară din afara grupului
se poate aplica standardizarea P.C.
MASURAREA STATISTICA A
ECONOMIEI NEOBSERVATE
Disciplina Statistica Macroeconomica

Marti, 11 Ianuarie 2022

 Economia neobservată ( EN)
a) Delimitări conceptuale
 ( EN) include totalul activităţilor economice
care sunt „ecranate” observaţiilor statistice
 EN -nu se confundă cu: economia ilegală,
ascunsă, subterană, clandestină, duală,
paralela, tenebră, cenuşie, gri etc.
 Analiza economică ( uzuala ) a producţiei este
în principal limitată la „producţia economică”,
care este realizată sub controlul şi
responsabilitatea unităţilor instituţionale şi are
de regula caracter marfar
b)Activităţi ilegale semnificative sunt in principal:
1. producţia şi comerţul de droguri
2. prostituţia, producţia de pornografie
3. jocurile de noroc ( fără licenţă )
4. producţia şi comerţul privind copierea
filmelor, casetelor, cărţilor şi software fără
a plăti dreptul de autor
5. contrabanda, hoţia, mita şi şantajul
6. producţia activităţilor care sunt de obicei
legale, dar devin ilegale când realizarea lor
s-a efectuat de producători neautorizaţi
 O parte din aceste tipuri de producţie
conform SCN se află la „frontiera” producţiei
 c) Economia ascunsă/neobservata
 Economia ascunsă cuprinde activităţile realizate
legal, dar care sunt ascunse cu bună ştiinţă faţă de
autorităţile publice din motive precum:
- evitarea plăţii impozitelor pe venit sau profit,
- a TVA, a altor impozite, taxe, - a contribuţii la
asigurările sociale etc.
 Economia ascunsă conţine:
1. activităţile ce sunt ascunse intenţionat cu scopul de a
reduce costurile de producţie, prin neplata de taxe şi
impozite
2. activităţile necuprinse în conturi datorită deficienţei
sistemului statistic în colectarea datelor (deci
„ascunse” din punct de vedere statistic)
Schema economiei dupa vizibilitate si legalitate
Din punct Ascuns
de vedere Ilegal Informal
economic Din motive
şi social economice

Neînregistrat Din motive

statistice

În afara legii

Neînregistrat Subraportat

Cu intenţie

Din punct de
vedere statistic
Nu este cerut Cu intenţie

Neînregistrat Subraportat

Cu intenţie

Nonrăspuns Neînregistrat Neactualizat în

statistic evidenţa
statistică
Economia este împărţită ( din punct de vedere
organizatoric/birocratic )în 2 sectoare: formal
şi informal
 I. Sectorul formal cuprinde unităţile
recunoscute ca entităţi legale şi reglementate
prin Legea nr. 31/1990, Legea nr. 36/1991,
alte acte normative ale Guvernului
Fac parte din sectorul formal: unităţile deţinute
de Guvern cu autonomie în decizii:
întreprinderi, bănci, societăţi de asigurare, sindicate,
partide politice, organizaţii religioase şi alte unităţi care
formează instituţiile fără scop lucrativ
 II) Sectorul informal
 Sectorul informal cuprinde, conform definiţiei
Organizaţiei Internaţionale a Muncii, unităţile de
producţie cu un nivel scăzut de organizare, capital
mic sau fără delimitare între capital şi muncă şi cu
relaţii de muncă bazate, mai degrabă, pe relaţii de
rudenie decât pe contracte formale
 Aceste unităţi fac parte în principal din sectorul ( sau
in vecinatatea ) gospodăriilor populaţiei
 Proprietarii acestor unităţi sunt responsabili în
totalitate de toate obligaţiile financiare şi nefinanciare
impuse de procesul producţiei
 Sectorul informal include :
 1.Asociaţiile familiale şi lucrătorii pe cont
propriu
Ei depun declaraţiile de venit anual la M.F.P.
Aceste declaraţii acoperă veniturile brute,
veniturile impozabile şi impozitele pe venit, pe
tipuri de activităţi
Aceste unităţi sunt înregistrate la Registrul
Fiscal , Registrul Statistic,Reg.Comertului
• Tot în acest sector se include şi producţia
gospodăriilor pentru consum propriu
2.Unităţile neînregistrate
Se consideră unităţi neînregistrate ce desfăşoară o activitate
legală, pot să existe doar în sectorul informal :
- croitorii, mecanicii auto, zugravii, profesorii care
predau lecţii particulare, persoanele care îşi închiriază
casa în vacanţa etc.

3.Subraportarea si Nonrăspunsul
 Subraportarea
• În ambele sectoare (formal şi informal) pot exista unităţi
înregistrate care-şi subevaluează activitatea pentru a evita
impozitele, CAS/ul, etc
• Aceasta reprezintă o parte a economiei neobservate, iar
pentru evaluarea ei s-a elaborat o metodologie specifică
 Nonrăspunsul şi lipsa informaţiilor actualizate
 Exemplu de subraportare
Structura IMM-urilor după natura rezultatului ( % )
Tip IMM Profit Pierdere Nul Total
0-9 salariaţi 39,80 47,96 40,80 40,57 19,60 11,47 100,00
10-49 salariaţi 71,80 79,98 28,00 19,98 0,18 0,04 100,00
50-249 salariaţi 77,20 81,50 22,78 18,45 0,12 0,05 100,00
Total 42,5 50,98 39,6 38,6 17,4 10,4 100,00
Anii 2001 2007 2001 2007 2001 2007 X

90
80 81,5
80 71,8 72,2
70
60 50,9
48
50 42,5 2001
39,8
40 2007
30
20
10
0
1-9 salariaţi 10-49 salariaţi 50-249 salariaţi Total IMM-uri
Metode de estimare a economiei neobservate
1) tehnici de modelare macroeconomice şi
2) metode statistice
 În prima categorie se includ :
 metoda monetaristă şi
 metoda indicatorului global
1. Ideea fundamentală în cadrul metodei monetariste o
reprezintă relaţia dintre dezvoltarea monetară şi
estimările oficiale ale PIB folosind o tehnică de regresie
cu câteva ipoteze restrictive
2. De ex. ,un procedeu este cel al indicatorului global care
utilizează consumul electric şi are la bază ipoteza unei
relaţii stabile între consumul de electricitate şi producţie
Critica majoră adusa acestei metode este slaba relaţie între
consumul de electricitate şi producţie în ţari în care
electricitatea nu este o sursă majoră a producţiei
 Anumite proceduri permit estimări pentru producţia totală fără
să identifice separat diferitele tipuri ale activităţilor economice
neobservate
 Date suplimentare ad-hoc sunt deseori solicitate pentru a
permite o utilizare eficientă a surselor existente (de exemplu,
estimarea valorii adăugate poate rezulta din estimările
producţiei obţinute din metoda fluxurilor de producţie
combinate cu rata valoare adăugată/producţie calculată în
urma unui studiu ad-hoc)
2.Metode statistice de estimare
A. Metoda bazată pe forţa de muncă
• Institutul Naţional de Statistică al Italiei a fost pionierul metodei
de utilizare a anchetei forţei de muncă pentru estimarea
economiei neobservate
• Esenţa acestei metode o reprezintă determinarea intrărilor
totale de muncă într-o anumită activitate.
 Procedurile şi cerinţele pentru
implementarea acestei metode sunt:
1.Stabilirea ofertei totale de muncă
Aceasta este determinată pe activitati folosind
datele din AMIGO si surse administrative
2. Stabilirea cererii de forţă de muncă
În urma prelucrării informaţiilor care provin de la
agenţii economici privind utilizarea forţei de
muncă - ASA- ancheta structurala anuala
3. Determinarea forţei de muncă care nu
este acoperită prin surse oficiale
 Diferenţele care rezultă (în sensul că valorile
din AMIGO sunt mai mari decât cele din ASA)
reprezintă numărul celor care lucrează „la
negru” în economia neobservată
 Munca la negru este evaluată cu aceleaşi
componente ale situaţiei legale (salarii brute
medii, contribuţii la asigurări sociale etc.)
 Consumul intermediar este determinat folosind
aceeaşi pondere în producţie ca aceea obţinută de
întreprinderile mici in aceleasi ramuri
 Numărul de persoane ce lucrează la negru
Activităţi O f e r t a C e r e r e a M u n c a l a n e g r u

T o t a l 5 . 1 3 8 . 8 7 2 4 . 4 8 1 . 0 8 8 6 5 7 . 7 8 4

 Industrie 2.705.908 2.359.987 345.921

din care:
- extractivă 1 8 9 . 9 6 6 1 8 5 . 4 7 0 4 . 4 9 6

- p r e l u c r ă t o a r e 2 . 2 7 9 . 3 0 5 1 . 9 7 5 . 6 3 5 3 0 3 . 6 7 0

- e n e r g i e e l e c t r i c ă , t e r m i c ă , 2 3 6 . 6 3 7 1 9 8 . 8 8 2 3 7 . 7 5 5

a p ă

 Construcţii 431.051 413.899 17.151

 Comerţ 906.836 815.765 91.071
 Hoteluri, restaurante 145.592 107.162 38.430
 Transporturi 416.178 373.138 43.040
 Comunicaţii 108.637 96.459 12.179
 Alte servicii: 424.669 314.678 109.991
- transporturi + servicii 168.707 162.753 5.954
- învăţământ 3 0 . 0 9 6 1 3 . 5 4 7 1 6 . 5 0 4

- s ă n ă t a t e 3 5 . 5 5 0 1 8 . 9 4 6 1 6 . 6 0 4

- a l t e a c t i v i t ă ţ i c o l e c t i v e 1 9 0 . 3 1 7 1 1 9 . 4 3 2 7 0 . 8 8 5
 B. Utlizarea sistemului I-O
• În tabelele „resurse – utilizări” din cadrul sistemului
„intrări – ieşiri” există două tipuri de echilibre:
- pentru fiecare ramură, producţia este egală cu
consumul intermediar şi valoarea adăugată
- pentru fiecare produs, totalul resurselor este egal
cu totalul utilizărilor
• Discrepanţele care pot apărea în cadrul acestor
echilibre se impută diferitelor elemente componente
care, fie lipsesc, fie estimarea lor nu are la bază
surse fiabile
 C.Alte elemente care se pot include
în economia neobservată
Evaziunea fiscală se realizează pentru TVA :
1. Ca diferenţă între TVA teoretică şi ce s-a
încasat efectiv la bugetul de stat
2. Nivelul teoretic se calculează pentru :
- consumul intermediar
- consumul final al gospodăriilor
- consumul final al adm. publice şi private
- formarea brută a capitalului
 D.Economia neobservata in sectorul
informal
• Se evaluează activităţile executate de asociaţiile
familiale şi lucrători pe cont propriu
• Pe baza AMIGO se estimează numărul
persoanelor care muncesc în asociaţii familiale şi
al micilor meseriaşi
• Evaluarea se face pornind de la salariile medii
obţinute de personalul din unităţile mici, cu
aceeaşi activitate
 Pentru unităţile neînregistrate din
sectorul informal
• croitori, mecanici auto, frizeri, zugravi, instalatori,
profesori care predau lecţii particulare, persoane
care închiriază locuinţa în timpul vacanţelor etc.
 În sectorul hotelier se aplică o cotă de 1/3 faţă de
totalul turiştilor ,drept persoane neînregistrate, cu circa
15 nopţi de vacanţă pe an
• Consumul intermediar se estimează pe baza ponderii
(consum intermediar/producţie) determinat în sectorul
formal
 În construcţii, se consideră că 75% din totalul
lucrătorilor pe cont propriu înregistraţi realizează o
activitate neînregistrată. Se multiplică cu numărul
salariilor medii brute din construcţii, iar rezultatul este
considerat VAB
În educaţie se apreciază că jumătate din elevi
înregistraţi în ultimul an gimnazial şi liceal primesc
meditaţii :
• Valoarea activităţii se estimează astfel: numărul
elevilor din această categorie × onorariul mediu al
unei lecţii × frecvenţa meditaţilor pe săptămână × nr.
săptămânilor din an
 Ponderea economiei neobservate in Romania vs
media UE (% in PIB)
41

36

31

Romania
26

Medie UE
21
Economia neobservata (Institutul
National de Statistica)
16

11

6
2008
2009
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007

2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017

Sursa: INS, Medina and Schneider (2018)

Ponderea economiei neobservate in tarile ECE (% in PIB)
40

35

30
Medie UE
Bulgaria
25 Czech Republic
Hungary
20 Poland
Romania

15

10

Sursa: Medina and Schneider, 2018

Ponderea economiei neobservate in tarile UE (% in PIB,
2015)
35
32.2
29.4
30
26.5
25 23.0 23.0 22.9
22.0
20.8 20.5 20.2
20 18.7 18.5
17.8 17.8
16.9 16.7 16.6
14.7
15 13.3
11.7 11.7 11.2
10.5 10.4
9.6 9.0
10 8.3 7.8 7.8

0
Romania

Latvia
Cyprus

Italy

Bulgaria
Greece

Lithuania

Sweden
Hungary

Portugal

Poland

Denmark

Luxembourg

Austria
France

Slovak Republic

Czech Republic
Malta

Spain

Estonia
Slovenia

Belgium

Finland
Croatia

Ireland

United Kingdom

Netherlands

Germany
Medie UE

Sursa: Medina and Schneider, 2018