Relatia dintre modificarea salariului real si puterea de cumparare a banilor

Salariul reprezinta compensatia platita de angajator dupa incheierea prestatiilor de munca la sfarsitul
fiecarei luni. Salariile pot fi de doua tipuri : salariul real si salariul nominal.
Salariul real reprezinta tipul de salariu care va lua in considerare rata inflatiei. Acest tip de salariu
determina puterea de cumparare pe care o are salariatul in conditiile actuale de piata, respectiv valoarea
reala a bunurilor si serviciilor pe care angajatul le poate cumpara.
Puterea de cumparare a banilor reprezinta cantitatea de bunuri si servicii ce poate fi cumparata cu
cantitatea de bani existenta in economie, raportat la un nivel dat al preturilor.
Salariile reale sunt in stransa legatura cu inflatia. Inflatia se poate lua in calcul atunci cand majoritatea
preturilor cresc.
Relatia dintre salariile reale si inflatie este direct proportionala. La cresterea salariilor reale cu 2%, iar
inflatia creste cu 2% se obtine o pastrare a puterii de cumparare. La cresterea salariilor reale cu un procent
mai mic decat inflatia, puterea de cumparare scade.
Salariul nominal sau monetar este tipul de salariu ce nu contine rata inflatiei sau alte conditii de piata.
Salariile nominale se formeaza prin politica de compensare a muncii de catre organizatie si reglementarile
guvernamentale asupra grilelor de salarizare.
Factori care influenteaza puterea de cumparare a salariului nominal : cresterea preturilor, cresterea
taxarii pe venit, inflatia. Mecanismul inflatiei interne are la baza dezechilibrul dintre volumul masei
monetare si volumul de bunuri si servicii existente pe piata. Oferta si cererea trebuie sa fie adaptate, ceea
ce va conduce la reducerea inflatiei. O cale de crestere neinflationista a salariilor este majorarea lor cu
acelasi procent cu inflatia declarata de BNR. O alta cale de crestere neinflationista a salariilor este ca
valoarea lor sa reflecte productivitatea companiei, dar si la nivel national pentru un efect real.
Modificarea salariului real la presiunea sindicatelor va accelera dezechilibrele privind inflatia si puterea
de cumparare. Cresterea discretionara va genera, pe de-o parte, cresterea consumului, nu neaparat asupra
bunurilor de stricta necesitate si care nu are corespondent in productie. Pe de alta parte, pune presiune pe
cerere si oferta, crescand inflatia. Consecintele vor fi suportate de mediul privat ce nu va avea o
mobilitate redusa in a adapta costurile de productie cu profitul, adica obtinerea de venituri ce sunt
sustenabile pe termen lung.