S. L.

S O B O L E V

ECUATIILE ~

FIZICII
MATEMATICE
TRADUCERE DIN LIMBA RUSĂ

l~ IJI'fUR.A TEHNICĂ
l

.l
 r"ffl:

PREFAŢĂ LA EDIŢIA 1NT1IA

Această carte a fost întocmită ca rezultat al prelucrării lecţiilor

·ţinute de autor la Universitatea de Stat M. V. Lomonosov din
Moscova. De aceea autorul a păstrat titlurile acestor lecţii. Prin
aceasta se explică şi alegerea materialului a_~, cărui volum a fost
limitat de numărul orelor de curs.
Autorul exprimă profunda sa reClJltOŞtinţă academicianului
V. I. Smirnov, care a parcurs cartea în manuscris, pentru o serie
de observaţii foarte importante precum şi profesorului V. V. Ste-
panm;, pentru indicaţ·ii, utile.
~. Sobolev

C.Jl. COBOJIEB
YI)ABHEHMH MATEMArHqECF;,OiiÎ
<I> ll3l1Kit1
fOCY~APCTBEHHOE H3~ATEllbCTBO
TEXHHKO-TEOPETHqEC.KOÎÎ JIHTEPATYPI,I
MoeKDa 1960 JieunurpaJl
 PREFATĂ
.. LA EDITIA
.. A II-a

Această a doua ediţie a cursului de "Ecuaţiile fizicii mate·

matice" a fost supusă unei revizuiri considerabile în comparaţie
cu prima ediţie.
Revizuirea a avut în special drept scop înlăturarea diferitelor
formulări nereuşite, îndreptarea anumitor inexactităţi sau inega-
lităţi de stil, iar în anumite locuri a fost schimbată esenţa· chestiu-
nilor expuse.
Modificările cele mai de. seamă faţă de prima ediţie constau
în simplificarea considerabilă a expunerii teoriei integralelor
Lebesgue multiple, într-o nouă expunere a teoriei ecuaţiilor inte-
grale cu nuclee cu singularitate slabă şi într-o fundamentare mai
exactă a metodei lui Fourier.
1 Materialul lecţiei consacrate teoriei integralelor Lebesgue nu
se referă în esenţă la teoria ecuaţiilor fizicii matematice. 1nafară
de aceasta~ există în momentul de faţă o serie de expuneri asupra
teoriei integralelor Lebesgue la care ne-am fi putut referi. Autorul'>
în să, a considerat necesar să păstreze această lecţie sub o formă
mult simpl~ficată şi în noua ediţie, atît pentru referinţe cît şi pentru
motivul că ea conţine un nou mod de a expune teoria integralelor
Lebesgue, ca.re ar putea fi mai accesibil unor categorii de cititori.
La citirea cărţii se poate lăsa de o parte această lecţie, dacă
considerăm drept bune acele rezultate la care ne . vom referi în cele
ce urmează. '
Lecţia consacrată metodei lui Ritz a fost exclusă în a doua
ediţie. Materialul ei este întrucîtva străin de celelalte capitole şi"
înafară de aceasta, sub forma sa anterioară, această lecţie nu dădea
în nici un fel o idee completă asupra metodelor variaţionale din
fizica matematică.
La pregătirea celei de-a doua ediţii autorul a căutat să ia în
consideraţie observaţiile valoroase care i-au fost făcute de diferite
persoane cărora el le exprimă recunoştinţa sa. Foarte multe indi-
caţii preţioase asupra lipsurilor, pe care le av.ea cartea, au fost
date de academicianul V. 1. Smirnot\ căruia autorul îi este deosebit
de recunoscător.
S. Sobolcv
 LECŢIA I

DEDUCEREA ECUAŢIILOU FUNDAMENTALE

Obiectul teoriei ecuatiilor fizicii matematice îl formează

studiul ecuaţiilor difercnţiaÎe, integrale şi funcţionale, care descriu
diferite fenomene ale naturii. ·Aşa cum se întîmplă de obicei?
este destul de greu să· determinăm cadrul exact al acestei dis-
cipline. Înafară d,e aceasta, marea diversitate a chestiunilor care
.se referă la ecuaţiile fizicii ·matematice, nu permite, cît de cît,
ca acestea să fie cuprinse în întregime în.tr-un curs universitar.
Continutul cărtii de fată alcătuieşte numai o parte din teoria
·vastă a ecuatiiÎor fizicii matematice. Aici au intrat numai acele
-elemente, ca;e ni s-au părut mai importante pentru o luare de
ceontact iniţială cu această teorie.
Cursul nostru este închinat în special studierii ecua-ţiilor
.eu derivate parţiale de ordinul al doilea cu o singură funcţie
necunoscută şi în particular studiului ecuaţiei undelo1·, ecuaţiei
lui Laplace şi ecuaţiei căldurii, denumite de obicei ecuaţiile clasice
ale fizicii matematice. Concomitent, vom dezvolta şi teoria
necesară a chestiunilor anexe.

§ 1. Formula lui Ostrogradsky

Înainte de a trece la deducerea acelor ecuatii ale fizicii
matematice de care ne vom ocupa în cele ce urmează, să amintim
e formulă a calculului integral, care se referă la transformarea
integralelor de suprafaţă in integrale de volum. .
Fie P(x, y, z), Q(x, y, z) şi R(.x, y, z) trei funcţii de varia-
bilele x, y, z, definite într-un anumit domeniu D şi care au în
acel domeniu derivate parţiale continue de ordinul întîi în raport
~u x, y şi z 1). Să considerăm în D o suprafaţă închisă S, alcătuită
1) Astfel de funcţii se numesc funcţii de clasa C1 in domeniul D. în general,
-o funcţie este de clasa· C2 într-un domeniu D, dacă este continuă in acel domeniu
mpreună cu derivatele sale parţiale pinii la ordinul r inclusiv (N. Red. E.T.).
 r
Deducerea ecuaţiilor fundamentale Formula lui Ostrogradsky

dintr-un număr finit de porţiuni avînd plane tangente, care Formula prezentată de noi este valabilă în condiţii mult
variază continuu. mai generale în ceea ce priveşte suprafaţa S. În particular formula_
O asemenea suprafaţă se numeşte netedă pe porţiuni. Vom (I, 2) are loc, oricare ar fi suprafaţa netedă pe porţiuni S, care
presupune, înafară de aceasta, că dreptele paralele cu axele de mărgineşte un anumit domeniu D.
coordonate sau întîlnesc suprafaţa într-un număr finit de puncte În cele ce urmează, dacă nu se vor face rezerve, vom înţelege
sau au în comun cu aceasta un segment întreg. prin cuvîntul "suprafaţă" o suprafaţă netedă pe porţiuni.
Să considerăm integrala : Din formula (1, 2), decurge o consecinţă importantă.
. L e m a l. Fie F o funcţie definită într'-un anumit domeniu.
~ S[P cos (nx) + Q cos (ny) + R cos (nz)] dS, (1,1) al spaţiului euclidian cu trei dimensiuni. Pentru ca să aibă loc
s
egalitatea:
îp care am notat cos (nx), cos (ny) şi cos (nz) cosinii unghiurilor
pe care le formează normala .interioară la suprafaţa S cu axele de ~ ~ Tn dS -- ~ S~ F dv- = O, (I, 4)
s Q
coordonate, iar cu dS, elementul pozitiv de suprafaţă. Folosind
oricare ar fi suprafaţa închisă S, trasată în interiorul domeniului-
not~ţiile vectoriale putem: considera P, Q, R ca fiind componentele· . ~
~

unui vector, pe care îl notăm cu o singură literă T 1 )~ Atunci în care este definită funcţia vectorială T şi care mărgineşte domeniul
n, este necesar şi suficient să aibă loc egalitatea 1) :
P cos (nx) +Q cos (ny) + R cos (nz) = Tn, ~

~ div T +F =.O.
unde T n este proiecţia vectorului T pe direcţia norn1alei inte-
Aplicînd formula (1, 2); egalitatea (I, 4) poate fi adusă la:
rioare. forma:
Teorema clasică a calculului integral ne permite să trecem
de la integrala de suprafaţă (1,1) la o integrală de volum extinsă ~ Q~ ~ (div T + F) dv =O.
asupra domeniului D mărginit de suprafaţa S, care satisface
restricţiile enumerate mai sus. V om avea : După ac~asta, suficienţa ipotezei . din lemă devine evi-
dentă. Să stabilim necesitatea ei. Într-adevăr, dacă într-un punct
S ~ [P cos (nx) + Q cos (ny) + R cos (nz)] dS = oarecare A, precum şi în vecinătatea lui (în baza continuităţii)
s ~

=- ~ ~ ~ ( f)P + aQ +a~) dx dy dz
functia div T +F ar fi diferită de zero, de exe1nplu pozitivă~
D ax i)y f)z
integrala : ·
--+-
sau cu notaţiile vectoriale : ~ ~ ~ ( div T' + F) dv
(1)
~

~ ~ ~ div T dv, (I, 2} extinsă la domeniul mic w din fi egală cu zer~

jurul lui A n-ar
D iar membrul stîng (1, 4·) ar fi şi el diferit de zero. Prin urmare,
unde dv reprezintă elementul de volum, iar: presupunerea. noasiră contrazice ipoteza. Necesitatea egalităţii :.
.~

div T= aP + aQ + !2!!
ax ()y az
(1, 3) div T + F =O
este demonstrată.
(semnul div se citeşte "divergenţă"). La fel, poate fi demonstrată o lemă analogă pentru domeniile
bidimensionale din plan.
1) Conform cu stasul în vigoare vectorii sînt notaţi cu o săgeată deasupr& ~

literei. (N. Red. E. 1'.). 1) F este de clasa C0, iar 1.' de clasa C1 cel puţin (N. Recl. E.T.).

\
10 Deducerea ecuaţiilor fundamentaLe Ecuaţia coardei vibrante · 11

§ 2. Ecuaţia eoardei vibrant<' 'unde T(x)~ste modl~ul (lung~mea) vectorului (x), iar compo- T
l1enta tensntnii dupa axa ll 111 punctul x1 va fi :
Să considerăm o coardă întinsă între două puncte. Numim
.coardă un corp solid a cărui lungime întrece în mod considerabil -/T(4)f sin C!.(x 1)
celelalte dimensiuni. Presupunem tensiunea, care acţionează
Se ştie că :
.asupra acestui corp, considerabilă. De aceea, rezistenta sa la
flexiune poate fi neglijată în dll
1·aport cu tensiunea.
u
Să pr_esupunem că direc-
ţia acestei coarde coincide în
starea ei de repaus· cu direcţia
Slll CI. =o --
v;c-:mr · (j;:c

axei O x. Sub influenţa unor n1ărimea !!!.!._

forţe transversale, ea capătă
·con.siderînd ax mică 'Î
H
5
negliJ"înd
ei, obţinem !lătratul
o altă formă care, în general~ ·COndiţia de echilibru pentru po1·ţiunea de coardă considerată
nu este rectilinie. :sub forma:
' D aca. . , 1ntr-u:n.
" punct oare- X,
cal·e x tăiem coarda în două,

:~ ~
influenţa pe care o exercită
T fju 1 (I, 5)
'Fig. 1.
partea din dreapta asupra
ax ro=re2
T '""""' + p(x) dx =O.
ret
..,. părţii din stînga se exprimă Este evident că :
pân intermediul unei forţe T( x) o1·ientate după tangenta la linia
. coardei (fig. 1).
Să presupunem pent1·u simplificarea raţionamentului că
1nişcarea coa1·dei a1·e loc într-un singur plan şi să notăm prin u
T :: 1.-.,
. elongaţia coardei de la ·poziţia de echilibru. Fie u = u (x, t) •Condiţia (I, 5) devine deci :
ecuaţia liniei deformate a coardei din planul xOu. Să notăm
prin p( x), densitatea liniară a coardei, adică limita 1·aportului
masei unei porţiuni elementare a coardei la lungimea sa. (I, 6)
V om considera la început o coardă care se află în
.echilibru.
Presupunem că coa1·da se găseşte sub acţiunea unei sarcini Este evident că functia de sub semnul nteural (I 6) tr h · i_
f' "d · l" ( , - o , e Ule
p( x), care acţionează transversal. Cu alte cuvinte, dacă ne ~a Ie 1 entic nu a altfel am putea găsi intervale [x ""' ] p t.
-· v

.. . · l (I 6) ... '1' "" 2 en IU

fixăm asupra porţiunii sale x1 -<: x -<: x 2 , forţa aplicată acestei care ~ntegra a , sa nu se anuleze) iar ecuatia (I, 6) se transcrie
~~ ~ Bub fm·ma : '
porţiuni este îndreptată după axa u, iar mărimea ei este J p(x)dx.
zl
a ( . . 'au)
Să notăm cu u.(x) unghiul pe care îl formează direcţia tangentei
ax 1 --ax.._. T p X) = 0. -
-- 1 ( •
(I, 7)
la coardă cu axa Ox; componenta după axa u a tensiunii ca1·e
.acţionează în punctul x 2 va fi : -----~E~aţia (Î~·7f~;.z~~r~c-;-;ţ~~~--;hllib;;~;~;;~:;}';,i;th ;c·~iunea
sarCinn tl·ansversale p(x). >

Dac~ vom trece acum de la cazul static la cel dinamic cu

.alte cuvmte, dacă vom considera vibraţiile coa:rdei, at~nci
 Ecuaţia vibraţiilor membranei 13
Deducerea ecuaţiilor fundamentale ----------~-------~------~------------~------~-----
12

folosind principiul lui d' Alembert, trebuie să. includem în ecu~ţi~ § 3. Ecuatia vibratiilor membranei
de echilibru şi forţele· de inerţie ale coardei, care au expresia .. ' '
:Ils Să considerăm o peliculă, adică un corp solid foarte subţire

~ ( - p (x) ~:) dx. şi întins uniform după toate direcţiile~ Presupunem că aceasta
este aşezată în stare de t·epaus
tel în planul xOy. Vom admite
că această peliculă este atît de
Condiţia de echilibru ia forma : li
subţire încît nu opune nici o
:rezistentă la încovoiere. Nu-
C[.JL (T 2!:,) :._
) ax ax
p(x) ~(Jt22 u + p (x)] dx = O, mim o a~tfel de peliculă mem-
brană.
:11. Să presupunem că în stare
iar ecuaţia coardei vibrante -va fi : deformată ecuaţia ei este : T
u = u (t, x, y).
_E_
ax
(T axf)u) - p(x) (j2~ -1-- p(x) = O.
(Jt2
(I, 8)
V om considera că oricare
ar fi porţiunea de supra- X
Corn onenta după axa Ox a tuturor forţelor,_ care acţion~ază faţă S a acestei membrane pe ----------+---
asupra c~ardei trebuie să fie nulă, de~arec~ sarc~na a fost. presu:_ care am izola-o, asupra acestei
porţiuni acţionează din partea
pusă transversală. Aceasta ne permite sa scnem egahtatea ~
restului membranei după di-
recţia normalei la contur ten-
T cos oc 1 X""X:l - T cos oc 1 X= X] = o. ~

siunea uniform distribuită T,

Mai presupunem şi că tensiunea nu depi~de de ti.mp. Atunci cu' care se găseşte în planul tan- Fig. 2
aproximaţia unor cantităţi mici de ordin supenor, vom avea. gent la membrană (v. fig. 2).
Să scriem ecuatia de echilibru a pm·tiunii de membrană S,
măriginită de curb~ s şi care se află sub acţiunea unor forţe
transversale. Componenta tensiunii după axa u, se va exprima
sau:
T _:_ const. cu ajutorul integralei :
-+
Dacă înafară de aceasta şi densitatea este constantă, iax saxcina ~ T cos (lu)ds, (I, 10)
p( x) este nulă, ecuaţia (I, 8), ia forma : s
-+ -+
(1, 9~ unde T este lungimea vectorului tensiune T, ia1· cu l am notat
un vector oarecare, care are direcţia tensiunii, Să calculăm
-+-
unde: cos (lu).
->-
T
= -- = Direcţia
lui l este, confo1·m ipotezei, direcţia perpendicularei

-
a2 const.
p comune conturului s şi vectorului orientat după normala inte·
~
Ecuaţia (1, 9) a fost studiată încă în sec. XVIII de Daniel :rioară v la suprafaţa u = u(t, x, y). La dndul său, orice vector s,
Bernoulli, d' Alembert şi Euler.
14 Deducerea ecuaJ-iilor fundatnentaie Ecuajia vibraţiilor membranei
orientat după tangenta la conturul s, este perpendicular pe unde am 1no.tat cu p(x, y) mă.rimea sarci'nu'· care acţionează.
~ ~ t
normala v §Î pe vectorul unitate n orientat după normala inte- ra~sv~rsa . ŞI rapo1·tată la unitatea de suprafată, iar cu C•J,
rioară la proiecţia conturului s pe planul xOy, deoarece vectorul proiecţia lui S pe planul xOy, obţinem: '

~ ~ p(x, Y) dx dy- ~(!:cos (nx) ~·cos (ny)) T ds ~ o,

~ '

tangent s şi tangenta la proiecţia lui s în planul xOy se găsesc +

în planul tangent· al cilindrulni proiectant.
~ s
~

Drept vector s, putem lua produsul vect01·ial : sau în baza lemei l :

-~ -+

ax (Tflu)
ax + _E_ (' TQ_r:_)
n X v. ..E_
fJy f)y_ + p (x,y) =o. (I. Il)
-+
Să considerăm vectorul 11 determinat· de formula :
Ecuaţia vibraţiilor memhi·anei . se scrie sub forma :
-+ ....... -+ .......

În baza formulelor geometriei analitice, avem :

11 = (n X v) X .v
~ ~. (P ( x, y) - p :~) dx dy -
(1)

- ~ T(!:cos (nx)- :~ cos(ny)) ds =o,

-~ -~ ....... -+-+-+
l1 = - n 'J 2 +v (n v)
-+
Luînd în conside1·aţie că vectorul n are componentele unde p = p(x y) est d · .
• -+ a ' . " e ens1tatea memhranei, 1·aportată Ia
cos(n.x), cos{ny)" O şi că vectOI·ul v are eon1ponentele : - __!!_, tatea de suprafaţa, sau conform lemei l : uni-
. . ax
au
a;;-, 1, şi neglijînd mărimi de ordinul al doilea ca1·e conţin _§__ (" T f2~) -i- --~- ( T au) -,- p L .. ( ) (J2u

r (r
ax ax . 0.1/ 8y x, y - p ( x, y) (Jt2 = o. (I. 12)
pe ( :~ ~~ şi :: ~~' obţ.inem pentru componentele hi.i Din (I, 12), dacă T
şi p sînt constanţi, obţinem ecuaţia ::
-+
l1 ~ expresiile : T (()2n + §J~rr) ( ) {)2u
f)x2 d!P" P x, Y = P-
0
!2 (I, 13)
- cos (nx), - cos (ny), -
ou
---- cos (nx) i)u cos (ny),
ax c1u S
uma--
(Jx2
fJ2u ()2u
-i- (J--·-
y2
sau, în SfJaţiul
, .t
Clt t .
l'Cl (
1'IIDensiuni :
-+
Lungimea vectorului 11 este egală cu unitatea cu aproxirnaţia
unor cîtimi de ordin superior. De aceea, fă1·ă a micşora precizia, azu '
---r- ()2u . (]2n
~

putem considera pe 11 egal cu vectorul unitate l, îndreptat după

:..._.. (Jx2 ay2 -.,-. aia'
linia de acţiune a tensiunii. · se numeşte adesea operatorul lui L l (1 l .
Introducînd această expresie în ecuaţia de echilibn1 a mem- tează cu simbolul Âu C ap a:e ap aCianul) şi se no-
tub forma : . u acestea, ecuaţia (I, 13) poate fi scrisă
\Hanei~ care în cazul de faţă are forma:

-+j
SSp(x, y) d;'t dy + S '1' cos (lu) ds =
Ul
O, (I,' 14)
16 Deducerea ecuaţiilor fundamentale
------------------------------------------ Ecuatia de. continuitate pentru mişcarea unui fluid 17

în care: {Pentru simplificarea scrisului, am lăsat de o parte argumentele

a2 = -- T
= const. .~, j' şi z la cp şi p). Transformări simple ne dau:
p tp (t)

ÂQ
-= [ ~ f (l + 11~ - P (l) dz] dx dy +
ât
§ 4. Ecuatia de continuitate pentru mişcarea unui fluid şi o
' ecuaţia lui I . aplace

Înainte de a trece la deducerea ecuaţiei, denumită ecuaţia

·continuităţii, vom demonstra o formulă iJ!lportantă din analiza
+ ~~ [ ~~·r·, p(t + ~~> d. ]d• dy _
matematică. Să considerăm o suprafată închisă oarecare S(t) tp (t) ~ o ql (t)

netedă pe porţiuni, depinzînd de para'metrul t şi c~re mărgi­ '1.P (t+~t> >o

neşte un volum variabil Q(t). Fie p (x, y, z, t) o funcţie oareca1·e
de coordonate şi de timpul t. Să considerăm integrala : ~~ [ ~~·~' p(t) dz]dxdy +
~(t)~O O
Q(t) = S ~ S p dx dy dz rp{t+~t)<O
Q(t)
qHH~tJ

~i să ne propunem calcularea derivatei în raport cu timpul a + ~~ [ ~ p (t + ~t) dz] dx dy.

acestei expresii. .
Să considerăm la început cazul particular cînd volumul q>U)<O O

Q(t) este detern1inat de inegalităţile :

rp(t+~t) >O
Să t1·ecem acum la limită pentru Llt ~O. Limitele ultimilor
O <: z < cp (x, y, t), doi termeni sînt nuli. Într-adevăr, pentru fiecare din ele, funcţia
de sub semnul integral este mărginită deoarece :
unde z = cp (x, y, t) este ec·uaţia unei suprafeţe netede; de1·ivata q>~ ql~

i)cp este marg1n1ta : 1 -âcp 1 ~

---
ât
V • • V / M. .
âl
· __!_ ( p (t)
t:,.t )
dz = ~QL (-._!__
Âl f?(l)
rJ p (t) dz).
Să presupunerrt încă, fără a micşoJ:a generalitatea, că. supra- o o
fata z = cp (x, y, t) nu are porţiuni paralele cu planul z = O Vom avea: J ~ 1< -~ cp(t)- cp(l_+ ll.t) 1 ~ JYI
pe'ntru nici una din valorile lui t. . 1 ât ~ ' 1 &t
· În acest caz, avem : ia1· cel d.e-al doilea factor este mărginit în baza teoremei mediei ;
tp pe de altă parte domeniul lo1· de integrare tinde către zero.
Q(t) =-: ~ ~ [ Sp ( x, y, z, t) dz] dx dy. Trecînd la limită în primele două integrale şi aplicînd din nou
rp (ro, y,t) >o o teorema mediei, obţinem :
q> (t+~t)
lui· i)Q •
:Să alcătuim 1:apm·tul diferenţe1or necesar ca1.cul an.1
v ••

at- ~
Iim _!_ p (t + =
.6t~o. fl.t J(
ql (t)
Ât) dz

rp(t+dt)

= Iim cp (t + flt) - cp (i) [ - - -1- - - - (

~t~o flt cp (t + ll.t) - cp(t) ) p
(t -t- Ât) dz] = Bcp
(Jt P·
cp(t)

::!. Ecuatiile fizicii ma,tematl.ce.

 Ecuaţia de continuitate pentru mişcarea unui fluid 11
13 Deducerea ecuajiilor fundamentale ----
De aici: De aceea:
ocp
:? H!!o ~~ = ~ H~ ~~ dz] dx dy + ~ ~ Vz = -.
;]t
= p : ; dx dy =
rp~O O ::;""<:+> Dacă suprafaţa S este alcătuită din particule materiale,
care se mişcă_ cu viteza v, viteza în direcţia normalei va fi:
= ~ ~ ~ ~~ dx dy dz + ~ ~ p ~~ cos (nz) dS· vn = V 11 cos (nx) +v 11
cos (ny) -1- v, cos (nz),
. Q s şi putem s<'rie formula noastră sub forma :
Expresia Bri poartă numele de viteză- aparentă a mişcării
at :
1
~ ~ ~ p dx dy dz = ~ ~ ~ ~~ dx dy dz + ~ ~ p "• dS. (1,15)
suprafeţei S(t) dup~ dir~c·ţi~ axei z • . E~ admi~e. o interpretare a~ a~ sm ·
geometrică foarte simpla. Sa ne închipuim fam1lia de suprafeţe ., În cazul general, cînd suprafaţa S(t) a1·e o formă oarecare,.
S(t) sub forma explicitată în raport cu t: -obţinem aceeaşi formulă, întrucît suprafaţa S(t) poate fi tot-
t = S (x"y, z). deauna descompusă într-uri număr finit de porţiuni, astfel
incit pentru fiecare porţiune, dreptele paralele la una dintre
Atunci: axele de coordonate să întîlnească partea variabilă a frontierei
f)z 1 acestei·· porţiuni numai într-un singur punct.
8t =fii. Este util să dăm o ilustrare fizică intuitivă a formulei
az (1, 15). Să separăm la un moment dat t pe suprafaţa S o por-
tiune elementară oarecare dS şi să ducem traiectoriile tuturor
Însă ..E!_ este componenta după axa z a vectorului g1·ad t~ orien- · punctelor care aparţin lui dS în intervalul de timp (t, t ~t). +
Bz Această porţiune umple un volum, care coincide aproximativ
tat după normala la suprafaţa S şi avînd următoarele compo- -+ -+
nente: cu un cilindru oblic ale cărui generatoare au forma vdt, unde v
este vectorul vitezei mişcării suprafeţei. Volumul acestui cilindru
at cos (nx), _i?.!_ cos (ny), §!:_ cos (nz). este egal cu produsul dintre suprafaţa bazei prin înălţime, cu
an an an alte cuvinte vn dt dS. Întreaga creştere a integralei ~ ~ ~ p d Q
De aici: produsă de deplasarea suprafeţei S, este aproximativ egală cu
BC? = fJ.z === -·--
\ ===
. ------- --·----
1 -- • integrala:
--- ~

f)t at _§.!__ ol cos (nz) ~ ~ pv'lh dt dS.

az an s
Împărţind ac~astă exp1·esie cu dt şi calculînd separat creşterea
· 1 se
. xpres1a-
E numeş·t e vz,'t eza aparenta" a mişcării suprafeţei
, lui Q, condiţionată de variaţia lui p, obţinem formula (I, 15).
fU F01·mula (1, 15) ne permite să obţinem ecuaţia care exprimă
faptul că cantitatea de fluid în mişcare, este constantă. Să pre-
d upa. . d'uec t.. an l e1.. o vom
,Ia norma ... no·ta
. cu . V n• Pentru
•
vi'teza.., mis.cării supunem că mişcarea fluiduhti are loc înt1·-o anumită porţiune
aparente a suprafeţei S dupa duecţia axei· z (aceasta mărime a spaţi-ului, componentele vitezei vm (x, y, .z, t), v11 (x, y, z, t) şi
-0 notăm cu vz) avem : v.(x, y'~ z; t) fiind funcţii date de coordonate şi timp. Să ne ima-
Vn ginăm o suprafaţă materială S(t) alcătuită din aceleaşi particule
V = - - - . -.• .
z· · cos (nz) · ' · în mişcare· şi care mărgineşte un·· anumit volum· variabil O(t).
 Deduce rea ecuaţiilor · fundamentale Ecuajîa căldurii 21
20

Cantitatea de fluid~ care se găseşte în interiorul volumului Laplace. În cele ce urmează, atunci cînd vom scrie sistemul com-
plet de ecuaţii ale mişcării unui fluid, vom verifica dacă orice
Q(t), este :
funcţie V, care satisface ecuaţia (1,17) descrie într-adevăr o
Q = S~ ~ ? (x, y, z, t) dx dy dz, anumi~ă mişcare posibilă a fluidului. Astfel, pentru rezolvarea
Q(t)
aceste1 probleme este suficient să putem găsi solutiile necesare
unde p (x, y, z, t) este den.sit~tea fluidului. ale ecuaţiei (I. 17). '
Dacă fluidul nici nu intră, nici nu iese, atunci cim.titatea
de fluid într-un asemenea volum trebuie să rămînă constantă.
Derivîud în 1·aport cu t, obţinem : § 5. Ecuaţia căldurii

dQ = ( ( ( (Jp_ dQ + ( ( p'v ilS = O. După cun1 se ştie din cursurile de fizică, căldura este rezul·
dt ) J) ât ) ) '~ tatul mişcării haotice a particulelor materiale. Gradul de încăl~
O(t) S(t)
zire al unui corp se determină cu ajutorul temperaturii lui.
Această ecuaţie trebuie să aibă loc pentru orice suprafaţă S lntre energia mişcării termice şi te·mperatută există relaţia
şi oricare ar fi timpul t. Utilizînd lema It obţinem : simplă:

~ + div (;) = O, (I, 16) Q= SS~ cpT dv,

i)t D

sau sub formă dezvoltată : unde D este volumul ocupat de corp, Q este energia mişcaru
termice sau, ceea ce este unul şi acelaşi lucru, cantitatea de
ft + ~- (pv) + ~(pv) + -~- (pv,) =O. căldură în calorii, p este densitatea materiei, T este temperatura
f)t ax " (Jy u (Jt absolută şi c este căldura specifică.
Transmisia căldurii de la un corp la altul sau de la o portiune
Aceasta este aşa numita ecuaţie de contin uitate. Să arătăin
a mediului la alta are loc pe căi diferite. Neluînd în consid~rare
încă o aplicaţie a acestei ecuaţii pentru cazul mişcării. staţionare radiaţia, procesele chimice ş.a.m.d., vom cerceta aici numai
a unui fluid omogen şi incompresibil. Problema mişcării poten- transportul direct al căldurii prin transmisia energiei cinetice
ţiale a unui fluid incompresibil, este, de faptt problema căutării din particulă în particulă, datorită ciocnirilor.
unei funcţii necunoscute V~ astfel încît : Să ne închipuim pusă în evidenţă o porţiune a unei sup1·afete
__.,. av av ~tede S, care se găseşte în interiorul mediului de studiat şi fie
v = gt·ad V sau V~ ===
.. ---- • v ..
ax' " = ----
(Jy'
n versorul ~ormalei la S. Energia termică a mişcării particulelm·~
Presupunem aici că d.ensitatea fluidului este constantă şî c~re se afla d~ ~m~ele .P~rţi ale acestei porţiuni, poate va:ria, cu
componentele vitezei nu depind de timp. Introducînd expresiile t1mp_ul, datonta Ciocn1nlor lor între ele, sau datorită trecerii
particulelor prin suprafaţă.
vitezei în ecuaţia de continuitafe~ obţinem :
Part~c~la al cărei centru de greutate se găsea de o parte a
p( (J2V _ ·+ _§2Y__ + _E'I.V-) = O, supra!eţe~ ŞI care avea acolo o a~umită energje, poate.ceda:facea:stă
e~ergie, fie tr~cîn...d de ...ce~lalt,ă~pârte· a suprafeţei, fie prin cioc~
()x'!. au~ 8z2
nue cu o particula al carei centru de greutate se găsea de cealaltă
sau: parte ~ ...s~praf~ţei. Să n?tăm ~u fl. 8Q cantitatea de energie
~V= O, (1, 17)
tran~nnsa In unitate~ de timp pr1n suprafaţa S, particulelor care
unde Ll înseamnă opet·atorul lui Laplace introdus anterior se g:sesc de ~ceeaş1 parte a ~uprafeţei cu versorul normalei
as + (J2 + 82 . Ecuaţia (1, 17) se numeşte ecuaţia lui·
de ~atre particulele care se gasesc de cealaltă parte a supra ..
,feţei S.
fjz2 ây2 az2
 Deducerea ecuaţiilor fundamentale Ecuatia căldurii 23
22

Să 1nesupunem că mărimea ~~~ Q poate fi 1·eprezentată ari.a feţei S cu a, iar ariile celorlalte feţe respectiv cu are, crv, cr2 •
sub forma Pentru o-m, o-u şi 0'2 , obţinem :
~ 8Q = ~ Sx. (S, t) ds, O'ro = O' cos (nx), a11 = o- cos (ny), O'IIS = O' cos (nz).,
s
unde unde cos (nx), cos (ny), cos (nz) sînt cosinusurile directoa1·e ale
_.. normalei exterioare la faţa S.
x(S, t) =f(x.y, z; n; t). Să aplicăm fo1· mula (I, 18) tetraedrului n. V om obţine
Aceste formule sînt echivalente cu ipoteza că cantitatea de
energie termică, ce trece ~~~ : 1 ( cp T) dv - ~ ~ ~ q dv =
printr~o suprafaţă elemen· Q Q
tară, depinde numai de
poziţia centrului suprafe- =~~.f(x,y, z;i; t)da.+ ~~f(x,y,z;];t)da,+
ţei şi de normala la ea.
Vom presupune de aseme- Bre Sy

nea că f, p, c şi T sînt __..,

functii continuu dedvabile +~ ~f(x,y,z; k; t)dcr,+ ~ ~f(x, y, z; - n; t) dr:r,
de .a~gumentele lor. o Sz S
Studiind propagarea
-+-+-+
~ăldurii într-un corp. oare-
unde i, j~ k, sî~~ ve1·ş,'orii paraleli cu axele de com·donate x, y, z.
~ are, vom presupune pen- 8
Dacă volumul lu1 .O este w, atunci teorema mediei ne dă :
tru generalitate că în in-
teriorul acestui corp sînt a ~

repartizate în mod con·

.(!) 8t (cpT) !mea=O"mVro lmea+O'vVu lmea+crzvz lmea+O'f (x, y, z ; - n; t)lmeti'
tinuu surse de căldură c:u
unde· am pus în scopul de a scurt a notaţia
intensitatea q(x, y, z, t).
Scriind bilanţul căldurii Fig. 3 -+ -+ ....._..

pentru volumul D, obţinem

vm=f(x,y,z; i; t), vv=f(x,y,z;j;t), ve=f(x,y,z;k;t)
Pri~ ~emnul ,!med am ~ot~t o valoare medie a funcţiei 1).
~~ = ~ ) ~ ~ ~) ~ _e__~~J)_ dt•
" A

cp Tdv = = Sa 1mparţ1m ambn membn pnn cr şi să t1·ecem la limită pentru

-+
D D cr -+ O,- considerînd direcţia n constantă. Limita membrului
.stîng va fi, evident, egală cu zero. Luînd în consideraţie că
= - ~ ~f(x, y, z; ; ; t) dS + ~ ~ ~ q dv, (l, 18)
-+ -+
S · . D f(x, y, z; · - n; t) = - .f (x, y, z; n; t),
-+ obţinem
unde versorul n este o1·ientat după no1·mala exterioară. __..,
Volumul D este cu totul arbitrar. Să aplicăm această
formulă luînd ca volum D tetraedrul n, care are unul din vîrfurile
.f (Xo, Yo' Zo ; n ; t) =
sale în punctul x0 , y 0 , z0 , trei din feţele sale fiind paralele cu pla- [vre cos (nx) + v'V cos (ny) + vQ! co~ (nz)] j ro,, 11., z1 , = vn! x~~> Ye·· ze•
nele de coordonate (fig. 3). .
Să notăm fetele acestui tetraed.ru perpendicular~ respectiv 1
) În sensul valorii funcţiei calculată· într-unul din punctele din n conform
l)C axele x, y, z~ ~u s(!j, s~, s<Z, iat' 'faţa înclinată cu s. Să notăm .cu teorema mediei (N. Red. E.T.).
24 Deducerea ecuaţiilor fundamentale Unde acustice 25·

-+-+ -+
Vedem astfel că funcţia f(x, y, z; n; t) reprezintă proiecţia Introducînd expresia obţinută p6ntru v în ultima formulă.
-+ ...... pentru bilanţul căldurii, obţinem:
unui vecto1· oarecare v după direcţia lui n. Avem

~~~ :
1
(pc T) dv = ~ ~ v .dS + ~ ~ ~ q dv ~ ~ ~ :t (pcT)dV = ~ ~ k :~ dS + ~ ~ ~ q dv.
D S It J) 8 D

01·icare ar fi volumul D.
-+ Aplicînd lema din primul paragraf, obţinem:
Vectorul v se va numi flux de căldură. El este a1ialog vecto-
rului viteză din scurgerea fluidelor. - -8 (pcT) = _§_lk f)T) -~ (k ~1') + ~ (k 8 1')
+ iJy -1-- q. (l. 19),
Fluxul de căldură printr-un mediu este legat de disti·ihuţia 8t f)x ax OY az 8z
temperaturii. În condiţiile naturale, căldu1·a trece totdeauna
de la părţile cu o temperatură mai ridicată către acele părţi P1·esupunînd că p, c şi k sînt constante, obţinem
a căror temperatură este mai coborîtă. Să punem în evidenţă
in mediul nostru o suprafaţă mică dS şi să cercetăm cum variază 81'
-f)t = a 2 ÂT .J_ q1'
temperatura în punctele vecine acelei suprafeţe. 1

Creşterea temperaturii este caracterizată prin mărimea

unde
-81' = -+
n grad T.
8n a
2
= -pck = const., q1
q
= -.
pc
Să admitem că mediul nostru este izotrop, cu alte cuvinte
proprietăţile sale sînt aceleaşi în toate direcţiile. Este natural
Ecu~ţiile (I, 19) sau (I, 20) poartă denumirea de ecuaţia
să presupunem că, dacă temperatura creşte în direcţia normalei~
transmisieicăldurii sau ecuaţia căldurii.
fluxul căldurii prin suprafaţa S este negativ. Cu alte cuvinte."
mări mile
-·~ § 6. Unde aeustice
n grad T = gradn T şi Vn dS

-
trebuie să aibă semne contrarii. Acest lucru trebuie să fie adevărat. Ca ultim exemplu, să considerăm ecuaţia de propaga1·e a
sunetului.
oricare ar fi direcţia lui n. Prin urmare, proiecţiile vectorilor
-+
grad T şi v, pe o direcţie oarecare, trebuie să fie opuse ca semn"
ceea ce este P.osibil numai cu condiţia ca aceşti vectori să fie:
direct opuşi. Înseamnă
-
Să presupunem că un lichid sau un gaz compresibil oarecare

se miş~ă cu viteza v, ale cărei proiecţii pe axele de coordonate

le notam cu
V 11 (t, x, y, z), v11 (t, x, y, z), v. (t, x, y, z).
v = - k grad T,
unde k este o mărime scalară pozitivă, care poate depinde de Traiectoria fiecărui punct material al acestui fluid va fi_
determinată de ecuaţiile :
proprietăţile mediului, de temperatură şi de derivatele ei, şi de
alţi factori. ln primă aproximaţie putem considera k, funcţie
numai de punctul mediului. Această ipoteză este confirmată de
experienţă.
::26 Deducerea ecuafUlor fundamentale Unde acustice 27

Este uşor să calculăm acceleraţia. V om avea Cele trei ecuatii scrise mai sus, contin . cinci functii
-~ = 8vx + ~.!!3 dx + Bvx dg_ + ~V.u ~ = ~necunoscute: v 01 , v 11, 'v11, p şi p. Pentru ca sist~mul să fie det~r­

l
dl 2 (Jt 8re dt 8y dt az dt
_minat, este necesar să adăugăm încă două ecuaţii. Una din
aceste ecuaţii, care leagă aceste mărimi, a fost dedusă : ea este
·ecuaţia de continuitate.
În cazul general, va fi necesar să căutăm încă o ecuaţie.
(I~ 21) J>1·esupunînd însă lichidul incompresibil şi omogen, vom putea
2
d y = i)v11 +v f)v 11 •..L av-u+ V~ {jv11 pune
dt2 i)t m a;e ' v'/J av N fi:'
p = const
2
_cl z = avz +V avz + VU -
avz +- Vz avz
-; :şi obţinem deodată numărul suficient de ecuaţii.
dt 2 f}t ro ()x ()y az
Putem verifica acum că soluţia problemei mişcă1·ii potenţiale
Să scriem ecuaţia mişcă1·ii fluidului, ca1·e se găseşte sub .a lichidnlui incomp1·esibil, obţinută mai sus :
-+
acţiunea fo1·ţei F (avînd proiecţiile X, Y, Z) aplicată în fiecare -+
v =grad V,
]lunct. Dacă presiunea în fiecare punct va fi p(t, x, y, z), atunci
asupra unei anumite suprafeţe S, care mărgineşte volumul O, Il V_:_ O,
·va acţiona o forţă a cărei proiec"ţie pe axa x, este
:satisface într-adevăr sistemul complet de ecuaţii de mişcare a
.~ ~ p(l, x, y, z)Cos (nx) dS. :fluidului, dacă determinăm funcţia in mod corespunzăto1· şi
.dacă în afară de aceasta :
8
Adăugînd acesteia proiecţiile pe aceeaşi axă a fo1·ţelor spa- Y=au Z=au.
·.ţiale şi a forţelor de ine1·ţie, obţinem i)y' fjz'

~ ~ p cos (nx) dS + ~ ~ ~ X dv -
.adică, dacă fol"tele extedoare derivă dintr-un potential. Este
;suficient să ne ~onvigem că ecuaţiile (1, 22) ne pm·mit să con-
s o :struim funcţia p, dacă considerăm
+v av~ + v §_'!J:) dv
~~ ~ ~ Q
p (
i)v.,;
f)t :c ax
v
11
?..!!.:_i;
au z az
= O
'
av
Vro= iJx' Vy= (Jy'
av av
Vz=-a;·

,unde dv este elementul de volum. Să introducem în ecuaţiile (1, 22), în locul lui vru, vtl, v;,
În baza lemei 1, ecuaţia mişcării va fi -valorile lor menţionate anterior. Obţinem, atunci,, din aceste
·ecuaţii exp1·esiile explicite pentru : .
p (ii1!.:.12
()1
+ val ~~Ţ
();x·
+ v v ~~
f)y
+ vpj_- !!_!!_~·)
{)::
+ _QP_
()x
- X = O. (I, 22)
()p' ~p
Analog, se scriu celelalte două ecuaţ,ii pentru componentele ()a: ' i)y ()z
Te axele y şi z
Din teoria ecuatiilor cu derivate partiale de m·dinul întîi
p (§vu
(Jl
+ v.:t _Bvu
()x
+ ·vv ~!:!!'
iJy
+ vz ()u~,) + -~-
[Jz ()y
Y= O, :se ştie că sistemul va, fi compatibil in cazul' cînd derivatele mixt;
-de ordinul al doilea
oVz + Vz -Bvz) z = o.
ot + 'Vx -o[c- + V __u --·-
f)'Jp
· + -- -
f'vz OVz ()p
p -·-- ---,
( iJy â'Z az axay
28 Deducerea ecuaţiilor fundamentale Unde acustice 29

determinate din diferitele ecuaţii, sînt egale între ele. Propunem Derivînd aceste ecuaţii, respectiv în raport cu :t:, y şi z,
cititorului să facă această verificare. :şi adunîndu-le, obţinem :
În cazul general al lichidului compresibil, se ştie din fizică~,
presiunea şi densitatea fiecărui lichid sau gaz sînt legate între· _iL [div (p0] + fJ2p + 82p2 -+ 82p2 = ~::~ -1- oY +- az . {I, 24)
ele prin aşa numita ecuaţie de stare, în care mai intră tempe- ot (Jx 2 0!/ O'Z ax OY az
ratura absolută T. Pentru un gaz ideal, această ecuaţie are forma ::
Membrul stîng al ecuaţiei (I, 24) poate fi scris, în baza
-ecuaţiei de continuitate, sub forma :
o = _!!_,
' RT
.Q2p + ~2p -t- a2p- a2e = Ş2 + iJ2p. + a2.P.- f'((p) iJ2p- f" (p) l'ap )~
unde R este aşa numita constantă a gazelor .. Această ecuaţie intro- .f)x2 8y2 az2 ot2 f)x2 8y2 oz2 ot2 {)t
duce încă o functie necunoscută T. În anumite cazuri, mai
trebuie să adăugă{n ecuatiilor introduse o ecuatie numită ecuaţia. În sfîrşit, considerînd f'(p) constant pentru un interval
aportului de căldură. , ' ~mic de variatie al lui p, f'(p) = f'(p 0 ) şi notînd memb1·ul drept
Totuşi, într-o serie de cazuri putem presupune că p1·esiunea. . ax
.al l ui (1 , 24) , a d1ca - -1- --
Vi)Y az
- + cu inw, vom avea :
şi densitatea sînt legate între ele printr-o 1·elaţie funcţională au az
ax
directă a2p + fJ2p + a2P _ _!__ a2p = <r>~
p = f(p), (1, 23). iJx2 8y2 oz2 a2 ot2 (I, 25)
unde f este o funcţie dată. unde a este o constantă definită prin formula:
Această împrejurare are loc, de exemplu, la cercetarea pro-
ceselor care decurg atît de repede încît căldu1·a nu reuşeşte să se _!__ =Vf'(po)·
transmită de la o particulă la alta. Asemenea procese se numesc: a
adiabatice. Folosind notaţia simbolică, avem :
Pentru a obţine din ecuaţiile generale (1, 16), (1, 22) (1, 23)
ecuatiile propagării sunetului, pe care le căutăm, vom face cîteva 1 8 2p
Âp -- - - = <!>.
pres~puneri silnplificatoare. V om considera că mişcarea gazului a2 at2

reprezintă mici oscilaţii în jurul poziţiei de echilibru. În această .Putem obţine ecuaţia de propagare a sunetului şi pe altă
stare de echilibru, presiunea p 0 şi densitatea p0 sînt constante. ~ale, luînd, de exemplu, ca funcţie necunoscută nu presiunea p
V om p1·esupune că atît variaţiile p - p 0 şi p - p0 , cît şi vitezele d densitatea p. Se arată că în acest caz obţinem pentru p o
sînt mici şi, în particular, vom considera că te1·menii de tipul .ecuaţie cu derivateparţiale de aceeaşi formă ca şi ecuaţia (1, 25).
Ecuaţiile deduse de noi sînt destul de caracteristice. Am
(v• ~~). ş.a.m.d. din ecuaţiile (I, 22), pot fi neglijaţi. Obţinem: Ji putuL da încă multe alte exemple, totuşi deducerea ecua-
ţiilor fizicii matematice nu intră în cercetarea. noast1·ă, întrucît
+ i)'p = X, p âvv + âp = Y, + i)p = z. :Scopul nostru principal este cercetarea şi rezolvarea unor ase-
P i)v:!.l 0 iJvz
ât ax oi iJy ~ 8t iJz _menea ecuatii.
De ace~a, ne vom limita la exemplele arătate şi vom trece
Cu .
aprox1maţ1a
. unor expresu
.. d e ~torma -âp V 00,
oP
-
oP
v'll, - V 2"
la studiul diferitelor probleme pentru aceste ecuaţii.
at at at
pe care le presupunem mici, aceste ecuaţii pot fi scrise sub forma ::

.E_ (pt;) + oP = X, .1_ (pv)

âf X QX Ql 'IJ
+ âp
OY
= Y, _§___ (p·vz)
i)t
+ âp
QZ
= Z.
 Condiţii iniţiale şi condiţii la limită 3L
--------------------------~------------~----
în general de anumite funcţii arhitra1·e. De exemplu, soluţia.
generală a ecuaţiei

au= o
8y
cu două variabile independente x şi y va fi
u = f(x),
LEC'fiA a II-a
unde f(x) este o funcţie cu totul arbitrară.
PUNEREA PROBLEMELOR FIZICii 1\'IATEMATIC}~. Pentru a face soluţia bine determinată, este de obicei
EXEMPLUL LUI HADAMARD necesar să se dea anumite condiţii suplimenta1·e; de exemplu~
este necesa1· să se ceară ca funcţia necunoscută şi uneot·i unele din
§ 1. Condiţii iniţiale şi condiţii la limită derivatele sale sau anumite combinaţii ale funcţiei şi dei·ivatelor-
sale, să· ia valori date pe diferite varietăţi.
Se ştie din cursul de ecuaţii diferenţiale ordinare, că soluţia_ Este -posibilă, în general, şi problema de terminării formei
acestor ecuatii nu este determinată în mod unic. generale a soluţiilor pentru ecuaţia cu derivate parţiale, analog
Solutia ~cuatiei
1 ,
C.l.l>' problema: corespunzătoare pentru ecuaţia de forma (II, 1).
Il.eşj;,',.asem:enea soluţii generale există; cunoaşterea lor, cu rare
F (X' .Y ' y' ' .... , y(n)) -- O (II, 1) excepţii, nu ne dă nimic pentru rezolvarea problemelor parti-
culare importante, deoarece, în locul sistemului de ecuaţii finite·
depinde în general de n constante arbitrare : 'penţru. găsirea lui e1 , e2, ••• , cn, aşa cum se prezentau lu.crurile
pentru ecuaţiile orqinare, obţinem în t·ezolvarea acestor pro-
(II, 2) bleme particulare un sistem de relaţii funcţionale atît de com-
plicate p~ntru funcţiile arbitrare, încît găsirea lor este practic
Putem lua adesea pentru aceste constante valorile iniţiale imposibilă. .
ale funcţiei
necunoscute şi ale derivatelor sale . . ·E:'iecare p1·oblemă din fizica matematică se pune ca o problemă
1 _ , 1 __ {lJ (n-1) [ _ (n-1)
de rezolvare a unei anumite ecuaţii, de exemplu (1, 9) (1, 14)
Y 1 x=o - Yo' Y ,ro~, o -- Yo ' · · ·' Y x=o - Yo • (Il, 3) (1, l7), sau "(I, 19) cu condiţii suplimentare bine determinate care
. în majoritatea .cazurilor sînt dictate de însăşi problema fizică.
Se spune că soluţia de forma (II, 2) este generală atunci ~~ indicăm pe sc~ut ~are sînt p1·oblemele posibile pentnt.
cînd putem satisface condiţiile (II, 3) ot·icare ar fi y 0 , yb , ••• ~,
11
.ecuatule deduse de no1 mat sus.
1
y ~n-· )'> alegînd valorile corespunzătoare pentru constantele· In problema vibraţiilor coardei este natural să considerăm,
e1 , ••• e"; pentru aceasta este necesar să se rezolve un · anumit de exemplu, porţiunea de coardă O x -< -<
l fixată la ambele
sistem de ecuaţii. În particular dacă ecuaţia (Il, 1) este liniară extremităţi. Trebuie să căutăm prin urmare solutia ecuatiei
şi omogenă, integrala generală (II, 2) are forma foarte simplă (1, 9) care satisface condiţiile , ,

Y = C1.Y1 + C2.Y2 + · · · · +cnYn' U lx=O = O şi U lx=l = O. (Il, 4-)·

unde funcţiile y 1, y 2 ••• • , y 91 , formează un sistem de soluţii pal·ti-- ..Cînd ext~e..mităţile nu. s.î.nt fixate, ele fiind puse în mişcare
culare liniar independente. dupa o anumita lege, cond1ţule (II, 4) se înlocuiesc cu condiţiile-
La fel, nu avem soluţii unice nici pentru ecuaţiile cu dei·i-
vate parţiale. Soluţia unei· ecuaţii cu derivate parţiale depinde (li;· 5}.
 Condiţii iiniţicile şi condiţii la limită 33
Punerea problemelor fizicii matemahce
precum şi condiţiile pe suprafaţa corpului ·
Este posibil să dăm de asemenea ~i alte conditii la extremi-
tăţi. Nu vom analiza toate tipurile de probleme' de acest fel.
Pentru rezolvarea problemei nu este suficient să cunoaştem (J.T
s
+ ~-
8 Tl =f(S),
an s
(II, 11)
modul în care se comportă coarda la extremităţile sale. Mai este 1

necesar să cunoaştem, de exemplu, şi valoarea funcţiei u .-;;i a unde f(S) este o funcţie dată de un punct de pe suprafaţă.
În toate ecuatiile cercetate - ecuatia vibratiilor membranei,
vitezei f!.!!-_ la momentul iniţial, cu alte cuvinte ~cuatia coardei ~ibrante, ecuaţia căldurii -'nu este de loc
f)t
nece~ar să considerăm un corp mărginit. Putem considera alături
i)u i de acesta şi o dreaptă, un plan, sau un spaţiu, care se întind
uj1
= Cf>o x) ŞI
( .
-----~ = 'PI(x). (II,6) la infinit; atunci condiţiile (II, 4), (II, 5), (II, 8), (II, 9) şi
t=O at t =O-
(Il, 11), care de obicei se numesc condiţii pe fr?n_!ieră sa~ condiţii
Condiţiile (II, 5) şi (II, 6) determină amîndouă în întregime la limită, cad. Problema fără ase_n;tenea cond1ţ11 poarta numele
.-soluţia ecuaţiei (I, 9). Vom stabili în cele ce urmează că, în de problema lui Cauchy; condiţiile (Il, 6), (II, 7) şi (II, 10) se
ipoteza unor funcţii ft, f
2, cp 0 , q>1 , destul de netede, o asemenea
numesc .condiţiile iniţiale sau datele lui Cauchy.
soluţie poate exista totdeauna şi că, p1·in urmare, printre aceste . Putem considera un corp în care, datorită acţiunii prelun-
conditii nu sînt conditii de prisos. gitţ a dife:ritelor influenţe constante asupra frontierei sale,
Problema vibraţiilor membranei se pune în mod cu totul ~,-~-.s~~'llilit;:·p_ .anumită_ temperatură constantă în fiecare punct
analog. Pentru a determina mişcarea sa, este suficient să se d,ip, j~~~~o~ul · corpului, şi care temperatură variază, însă, de la
dea~ de exemplu ~n· .pli11;ct la: altul. ,
În corp se formează astfel o stare termjcă staţionară. Din
u lt=o = q>o (x, y),
~cuaţia · (1, 20), punînd aT = O, obţinem :
()u 1
f)t t-=0
= Cf>l (x, y) } (II, 7) 8t
q
'şi valoarea funcţiei u pe frontiera S,
-()2T
ax2
+ -()2T
ay2
+ -(J2T= - -.
()z2 pc
. (II, 12)

u ls = f(S, 1), (II, 8) Ecuaţia [(II, 12) poate fi rezolvată cu condiţiile (II, 11).
Un interes deosebit prezintă două cazuri foarte simple: cînd
unde f(S, t) depinde de punctul de ·pe suprafaţa S şi de timpul t.
« = O, sau -~ = O. Problema rezolvării ecuaţiei (Il, 12) cu con-
În locul valorilor u. pe frontieră se dă uneori combinatia .
liniară : ' diţia

Tis ='J(S)
C1.U 1
s
+ ~ au
8n s
1 f(S, t). (II~ 9)
'Se numeşte problema lui Dirichlet. Aceeaşi problemă poate
Condiţiile (II, 7) şi (II, 9) fac, aşa cum vom stabili în cele ce fi pusă şi rezolvată şi pentru ecuaţia cu două variabile indepen-
·urmează, ca problema să fie complet determinată. Există tot- dente; ecuaţia (Il, 12) se scrie atunci, astfel
deauna o soluţie care să les atisfacă şi de aceea, co~diţiile (II, 7)
şi (II, 9) nu conţin condiţii de prisos. fJ2T + a2T ~ - _!.!_ • .
Pentru rezolvarea problemei referitoare la t1·ansmisia eăl­ ()x2 8y2 pc
duriiîntr-un corp oarecare [v. (I, 19)], este suficient să cunoaştem
temperatura sa iniţială Cînd q ::::::: O, problema poate fi considerată în acelaşi timp şi :ca
o problemă de echilibru a membranei.
(Il, 10) ·
3. Ecuatiile fizicei matematice.
34 Punerea pro~lemelor fizicii matematice
Noţiunea· de problemă corect pusă 35

Într-adevăr, dacă punem în ecuaţia membranei au = ()

at
• ()2u § 2. Noţiunea de problemă eo1·ect pusă. Exemplul lui Hadamard
şi pnn urma1·e - = O, obţinem din nou o ecuaţie de forma.
at2
(II, 14). Punerea problemelor fizicii matematice introduce, aşa cum
Cealaltă problemă referitoare la determinarea soluţiilor· am văzut, anumite funcţii, care intră în condiţiile initiale şi în
ecuaţiei (II, 12) cu condiţia condiţiile la limită, iar soluţia, în genere, depinde de aceste functii,
care se determină, de obicei, din experienţă, şi de aceea nu pot
ar= f(S) fi găsite cu totul exact.
(II, 15)
an De aceea, este totdeauna inevitabilă o anumită eroare în
condiţiile iniţiale sau în condiţiile la limită. Această eroare se
se numeşte problema lui Neumann; ea poate fi considerată şi resfrînge şi asupra soluţiei şi nu totdeauna eroarea din solutie
pentru două variabile independente. La aceeaşi problemă a lui este mică. · ·,
Neumann ne conduce şi problema mişcării potenţiale staţionare­ Vom considera exemple foarte simple de probleme în care
a unui fluid incompresibil (I, 17). Dorind să găsim viteza· fluid ului .? mică eroare în· datele problemei poate atrage după sine o eroare
din_ interiorul unui anumţt domeniu, este natural să cunoaştemc foarte mare în rezultate. Cercetînd ecuatiile flzicii matematice
pe frontiera acestui domeniu mărimea componentei normale: trebuîe să examiiiăm totdeauna în mod· d~osebit problema depen~
a vitezei vn, care c~racterizează fluxul fluid ului prin fiecare punct ~-~~ţ~i1 · tsoluţiilor de condiţiile iniţiale şi . de condiţiile la limită.
al suprafeţei. ·Dacă, de ·exemplu, s'uprafaţa S este un perete- ...... · Şă presupunem 'că o problemă de fizică matematică s-a
impermeabil, trebuie să punem condiţia ca fluxul prin acest red-q.s la găsirea unei anumite funcţii u(x,y, z, t) de patru variabile
perete să fie nul. Însă, vn = ~~, de unde se vede că p1·ohlema.
1~,t,~·u,~ do~eniu _oareca:a:~ de variaţie n,
a acestor variabile şi
s~atisfă'cînd in acest domeniu ecuatia
an . . .. fn;' · · · "
pusă de noi se reduce la problema lui Neumann. 2
Pentru ecuaţia (II, 12) precum ş~ pentru cele precedente,
' F '('.u,~,
au i)u
..· ' ax ay
-, -, au .-,,.
au ~, a u
i)z at ax
~ ., ~-
amu ) =O
i)tm 2
(II. 16)
nu este de loc obligatoriu să ne ocupăm· numai de soluţia sa
.

într-un domeniu finit. Foarte adesea, este important s-o rezolvăm :·, .::. ·În exemplele . analj~ate mai sus, un asemenea domeniu a
pentru un domeniu infinit. Acest lucru se întîmplă, de exemplu~ fost. domeniul n al variabilelor independente x, y, z, şi intervalul
atunci ·cînd dimensiunile domeniului considerat sînt foarte mari
în raport cu scara f~nomenului studiat. Este firesc; de exe;mplu,
arbitrar de timp O t < <
T.
··' Să pre~ upunem solutia căutată este supusă unor condiţii
ca în studiul fenomenului de transmisie a căldurii, pentru· o con· suplimen~are de forma . ,
ductă lungă îngropată în pămînt, să considerăm că pămîntul
nu este o sferă, ci un semispaţiu infinit şi să rezolvăm ecuaţia
(II, 12) într-un semispaţiu din care s~a extras un cilindru ş.a.m.d . .
'F;( u, au,ft~, au, ... ,-JJ'u ).1
- f)x 8y i)z i)t" Si
-<?:~(Si), (II, 17)
În studiul domeniilor infinite; nu ~ste deloc indiferent cum_ i =
1, 2, ... , l;
-se compor.tă • soluţia Î~ţ punctele :. îndepărtate ale domeniului
studiat ; în multe cazuri, problema devine determinată numai j = 1, 2, ... , p,
cu anumite ipoteze asupra acestei comportări. De exemplu, 'u~de s~ es~e o va~i~ta~e din spaţiul x, y, z, t, al cărui număr de
dacă rezolvăm ecuaţia (II, 12) în spaţiul infinit, din care s-a extras
.dimens~un1 este ma1 m1c decît patru, iar <?;(SJ este o functie dată
o sferă (adică dacă o rezolvăm pentru exteriorul acestei sfere)' pe vanetatea S,. . ,
trebuie să impunem soluţiei restricţia suplimentară ca ea să se-
· A?es~e. condiţii .au fost puse de noi mai sus, de exemplu
,anuleze la infinit. Altfel solutia rămîne nedeterminată.
pe vanetaţi~e t · . O _ŞI pe o suprafaţă S a spaţiului (x, y, z) pentru
Un rol important îl joacă ,încă o consideraţie suplimentară_ toate valonle lu1 t.·
 . .!"•< ".~...:-,;:;;';. :/,' '
·. r · .i("'
.

36 Punerp problemelot ·fizicii matetna'tice Noţiunea de problemă corect pusă 37

Să admitem că condiţiile (II, 17) determină în Qt o soluţie ~.oluţie depinde de condiţiile suplimenta1·e în mod discontinuu
unică a problemei. Vom spune că în domeniul Qt soluţia depinde de ordinul (p, k) în nt. .
în mod continuu de conditiile la limită sau de cele initiale, dacă Să dăm încă un exemplu de felul în care poate fi definită
mici variatii ale functiilor' care se găsesc în aceste conditii atrag . noţiunea de contin1.1itate. V om considera funcţia u mică, dacă
după sine, variaţii mici în soluţie. Dimpotrivă, vom spune că
soluţia depinde de aceste date în mod discontinuu, dacă mici \ ~ \ u'2 dx dy dz < z,
variaţii ale funcţiunilor cp 1(Si), care figurează în aceste date, .J • .,
nu dau totdeauna variatii mici ale solutiei. N otiunea de depen- o,
dentă continuă este în ca'zul de fată mai c~mplicată decît notiunea
de ~ontinuitate obişnuită a fuu'cţiilor de mai multe variabile. unde e: este un număr pozitiv suficient ·de mic, iar funcţiile
Cuvintele ,,micile~ variatii ale solutiei'-' sau "micile variatii ale <?; le vom considera mici, dacă sînt mici şi integralele
conditiilor initiale" pot fi întelese in mod diferit. Să explicăm
cele ;puse prin exemple. ,
Să introducem în membrul drept al lui (II, 17), în locul
funcţiilor cp 7(Si), care presupunem că admit derivate continue
Cu o asemenea interp1·etare a continuităţii, dependenţa
pînă la un ordin k inclusiv, funcţiile noi
lui u de cp1 trebuie considerată continuă, dacă inegalitatea
cp; (S,) = cpiSi) + cp',(S,), (II, 18)
~~~ 2
u' dx dy dz < e (II, 20)
avînd de asemenea k derivate continue.
ot
Convenim să spunem că cp; (S,) diferă de cp«(Si) cu mai
puţin de "/) pînă la ordinul k, dacă valorile absolute ale tuturor 1ţ~ţe . ş~ti~f~cută .tot~eauna ele îndată ce
funcţiilor cp;(S 1) şi ale derivatelor lor parţiale pînă la ordinul
k, nu depăşesc pe "'l· Noi avem în vedere că derivarea are loc în ~ ~ cp;• (S1) dS1 < 1J (e). (Il, 21)
raport cu anumiţi parametri de pe varietatea S,. . s.'!>
Să presupunem acum că pentru asemenea functii arbitrare
* ,
cp 1 (S;,) problema considerată admite soluţia Dependenţa lui u de cp1 poate fi continuă într-unul din cele două
sensuri fără a fi continuă în sensul celălalt ; de aceea, vorbind
u* = u + u', (II, 19) despre continuitate~ trebuie să specificăm în fiecare caz, despre
unde u este soluţia problemei corespunzătoare funcţiilor cp1 (S,) care interpretare a ei este vorba.
din membrii drepţi ai lui (II, 17). În cazul cînd există un domeniu de Va1·iaţie !1, a variabilelor
Se poate întîmpla ca funcţia u * să difere de u cu mai puţin independente în care avem o soluţie .unică a problem,ei, ca1·e
decît € pînă la ordinul p în întregul domeniu nt,de îndată ce depinde în mod continuu de <p;, vom spune că problema este
<p* diferă de cp cu mai puţin decît "l)(z) pînă la un anumit ordin k pusă·corect, în cazul contrar vom spune că problema nu este pusă
hine determinat. corect în sensul definiţiei date pentru dependenţa continuă.
În acest caz, vom spune că soluţia depinde continuu de con- . obserV aţi e. De obicei domeniul este determinat nt
diţiile suplimentare pînă la ordinul (p, k) în nt. chiar de problema pe care o studiem şi de intervalul de valori ale
· .· Dimpotrivă, dacă putem găsi un e:0 , astfel încît, oricare ar parametrului t (timpul), pentru care se caută soluţia. Variatia
fi 1), să existe funcţii cpj (Si), care să difere de cp1(S,) cu mai puţin "qomeniului n, pentru pl·oblema dată poate avea loc nu~ai
* . datorită .variatiei intervalului de valori amintit.
decît "1) pînă ·la ordinul k şi pentru care totuşi u să difere de u În proble~ele staţionare, cu alte . cuvinte în problemele
cu mai multe decît e:0 pînă al ordinul p, vom spune că această în car~ atît· ecuaţia cît- şi condiţiile care ·determină soluţia nu
l!l
11
1

38 Punerea problemelor ·fizicil .matematice

Noţiunea de problemă corect pusă 3J

depind de timpul t, de exemplu în problemele lui Didchlet şi derivatele sale. Totuşi solutia (11,22) are, oricare ar fi y, dife-
Neumann, domeniul nt
nu depinde nici el de timp, şi este complet rit de zero forma unei co~inusoide, avînd amplitudinea oricît
determinat de însăşi punerea problemei.
de mare şi, ~e înţelege, nu tinde către nici o limită. Pentru x = O
După cum se ştie, pentru ecuaţiile diferenţiale ordinare, .aceasta creşte nemărginit împreună cu n.
problema integrării ecuaţiei
Este clar că nu poate fi vorba aici despre o depe~de.nţă
-continuă a soluţiei de condiţiile iniţiale, în nici un" domeniu hm1.t~t
_dm u =
dxm
J(x, u, -~':_'
dx
tf"'-lul-)
... ' dxm- de axa y = O şi problema nu este pusă 'corec~ ~n sens~l defini·
cu condiţiile iniţiale 'tiilor continuităţii enumerate mai sus, pentru niCI una din aceste
definiţii. . . . . "
dm-lu 1 Dacă considerăm problema dependenţei c~nt1nue I~tr·u~
u 1 = Uo, du 1 = r.tl ' •••• .,_ dxm..:.l = u m-2 domeniu infinit, ·această chestiune încetează de a fi aşa de su~1pl~
X=O dx ro=O X=O
~hiar pentru ecuaţiile diferenţiale ordinare. Depe~denţa contln.u_a
dat01ită t•estricţiilor impuse funcţiei f de teorema. de existenţă de conditiile initiale poartă în acest caz denumuea de ,, stabih·
şi unicitate, este totdeauna pusă corect.
Acelaşi lucru este adevărat şi pentru ecuaţiile cu. derivate tate dup'ă Liap~nov ''. ·• · . .. . .
·Problemele 'analoge din teona ecuaţnlor cu derivate parţiale
parţiale de ordinul întîi.
:pQt fi, numite Îil mod firesc teo.ri~ .st~bilităţii. Aceste chestiuni

E_': =
ot
!( t, x, y, z, au ' au '
ax oY au)·az
s,~ţtt.,d~~ca;mdată puţin studia.te Şl d1f1C1le pentru un curs elemen·
t'ar, astfel încît nu ne vom ocupa de ele. " . .
Rezolvarea unei probleme puse necm·ect nu are 1n maJOI'I~
P1·oblema lui Cauchy, adică problema rezolvării unei ecuaţii tate~ . cazurilor nici· o valoare practică.
cu condiţii iniţiale date uft=o =u0 (x, y, z) este pusă corect pentru • · '' C~rcetîrid soluţia tuturor problemelor, care sînt cu~~inse
această ecuaţie, întrucît u depinde de u 0 continuu, pînă la ordinul tn acest curs, ne vom opri de fiecare dată asup1·a. pun~rn l~r
(1,1). . corecte. În lectiile care urmează ne vom ocupa mai amanunJtt
Această împrejurare nu va avea loc totdeauna pentru ecuaţiile ~e: studiul deo~ebirilor dintre ecuaţiile pe care le-am considerat
cu derivate parţiale de ordin supel'ior ; de aceea, nu are sens pînă acum.
totdeauna să punem pentru ele aceeaşi problemă a lui Cauchy.
Să analizăm următorul exemplu aparţinînd lui Hadamard.
Să găsim soluţia ecuaţiei
a2a (Jiu
-
fJx2
.J__
1
--=o-
i)y't

in semiplanul y > O satisfăcînd condiţiile

u 1 = O, au_·l .= e - y-; cos nx.
Y=O OY '11=0 '
Nu este greu de văzut că această soluţie va avea forma
1 --·{ii" . '
u = - e cos nx sh ny. (II, 22)
n
Putem demonstra că soluţia problemei propuse este unică.
Este uşor de văzut că atunci cînd n tinde către infinit, funcţia
e- Vn cos nx, tinde uniform către zero, nu numai ea, ci şi toate
 Ecuaţiile linlare şi formele pătratice 41

Introducînd expresiile (III, 2) şi (III, 3) în ecuaţia (III, l)·

obţinem

LECTIA a III-a

CLASIFICAREA ECUAJIILOR LINIARE DE ORDINUl~ a2u

AL DOIIJEA- Dacă notăm cu Akl noii coeficienţi ai derivatelo1·
oYk aYr:
de ordinul al doilea din ecuaţia (III, 4), este evident
§ 1. Ecuaţiile linia1·e şi fo1·mele pătratice. I~orma canonică
a ecuaţiei A -
kZ -
i-. ~ A
~ ·~ i1
8Yk aYl
ax·~ ax· • (III, 5)
Toate ecuaţiile considerate de noi pînă acum, au fost ecuaţii i=l:i=l 1

liniare de ordinul al doilea cu coeficienţi reali, adică ecuaţii de Să ne iixăm asup1·a unui punct al spaţiului şi să presupunem
forma
· că în acest punct
OYk
(III, 1) - = C(ki. (III, 6)
8xi
Formulele de tran~forma1·e
unde Aii' Bi, C şi F 1·eprezintă funcţii date de x1 , x 2, ••• ,xn.
Pentru a studia mai amănuntit proprietătile acestor ecuatii,. n n
ne vom ocupa cu cercetarea uno; proprietăţi ~ acestor coeficier{ţi.
Să cons:derăm înainte de toate care este legea după care se
Akl = ~
i =1 j =1
l: Aii a.ki ll.z1 (III, 7)
transformă coeficienţii ecuaţiei (III, 1) printr-o transformare
arbitrară a variabilelor independente, sau, ceea ce este acelaşi coincid cu formulele de transformare ale coeficienţilor formei
lucru, printr-o transformare geometrică a spaţiului. pătratice
Să intl'oducem în locul lui x1 , x 2 , ••• ,xn, noile variabile n n

Y1 Y2' • • • ,y,.. ~~
i=l i=l
Ai;PiPi' (III, 8)

Vom presupune că funcţiiley1 (x1 , ••• ,xn), ... ,yn (x1, .. . ,xn)
au derivate de ordinul al doilea continue. pentru schimbarea de variabile
Atunci, n

Pt = ~ aki qk ' (III, 9)

(III, 2) k=l

ca1·e o transformă în forma

n n

~ ~ Ăklqkql. (III, 1.0)

k=l l =1

..
42 Clasificarea ecuaţiilor liniare de ordinul al doilea Ecuaţiile liniare şi formele pătratice 43

Pentru ca formulele (III, 9) să dea o transformare -de varia- unde ms şi qz sînt în ambele cazuri anumite coordonate în spatiu
bile biunivocă, este necesar, se înţelege, să cerem ca deterininan- ]egate întl'e ele p:dn relaţiile liniare ~ '
tul lakil să fie diferit de zero.
Dacă doâm ca schimbarea de variabile să ne ajute întrucîtva
la simplificarea ecuaţiei (III, 1), putem considera în locul acestei ms = ~ ~szq,.
l=l
probleme o alta: problema simplificării aspectului formei pătra­
tice (III, 8) cu ajutorul schimbării de variabile (III, 9) cu coefi- . Să p1·esupunem că numărul coeficienţilor pozitivi k 1 este
cienţi reali alei' . mm mare .decî~ nu~ă1·ul coeficienţilor pozitivi p8 • Să egală1n cu
O asemenea problemă se întîlneşte în cursudle de geometrie :zero pe ~oţ1 acei q2 ai căror coeficienţi nu sînt pozitivi (ci negativi
analitică la reducerea ecuaţiei suprafeţelor de ordinul al doilea. ~'3au nuh) în forma pătratică. Dacă considerăm
Aici, această problemă va fi mai simplă, deoarece nu sîntem
legaţi de ortogonalitatea transformărilor şi nu este necesar să
kl > > · •• >k, > O> kr+l >.~ kr+2 > ... > kn,
k2
cerem ca în spaţiul p 1 , p 2 , ••• , Pn direcţiile axelor q1, q2 , ••• qrt -vom presupune
să fie ortogonale.
qr+l = qr+2 = • • • = qn = O.
În cursul de algebră liniară se arată că putem alege tot-
deauna coeficienţii transformării astfel încît forma pătratică · Să egalăm acum cu zero toţi acei m, pentru care coeficientii
(III, 8) să devină ~-t pătr.atelor din membrul drept al relaţiei (III, 12) sînt poziti~i.
Obţinem, astfel, un sistem de ecuaţii pentru determinarea lui
n n n -q1, q2 , • • • ,q,.. Datorită faptului că numărul acestor ecuatii este
~~ Ai;PiP; = ~ k,qL (III, 11) mai m!c decît n~~ărul necunoscutelor, putem găsi .totdeauna
i=l i=l 1,=1 -o soluţie a acestui sistem: în care nu toţi q1 , q2 , ••• ,q,, sînt nuli.
Introducînd aceste valori q1 , q2 , ••• ,q,., · în ecuaţia (III, 12),
unde k,, sînt anumite numere pozitive sau negative. -vedem că membrul ei stîng va fi pozitiv, în timp ce membrul
Este valabilă următoarea ·drept va fi nepozitiv, prin urmare, egalitatea (III, 12) nu va
Teorema 1. (Legea inerţiei formelor păti·atice). Oricare ar .avea loc, şi presupunerea noastră nu este adevărată~
fi metoda cu ajutontl căreia am reduce forma pătratică (III, 8) Teorema este demonstrată.
la forma (III, 11) cu variabilele liniar independente q1, q2 , •• ,qn. Această teoremă ne permite să obţinem o clasificare a ecua-
numărul coeficienţilor pozitivi, precum şi numărul coeficienJilor. ţiiloT cu derivate parţiale de ordinul al doilea.
negativi, din totalitatea coeficienţilor k1 , k 2 , ••• , kn, rămîne tot~ În fiecare punct al spatiului variabilelor ( x1 x 2 x )
dea una acelaşi. putem face o astfel de schimb~re de vari.abile .indep~nd~·~t~ P·
De aici, urmează, între altele, că numărul coeficienţilor k,, încît în acest punct, forma ~
diferiţi de zero, este de asemenea acelaşi, oricare m· fi repl'ezen- n n
tăi·ile (III, 11).
Această teoremă se demonstrează de asemenea în cursurile
~ ~ At~PiP;
i =1 1 =1
de algebră liniară, noi, însă, vom reproduce .aici o demonstraţie
să se ti·ansfm·me într-o .sumă de pătrate cu anumiţi coeficienţi.
a ei.
Reducînd forma noastră cu ajutorul a două metode la o n
.s urnă de pătrate, obţinem egalitatea ~ ki 7t .
i=l
n n
Mai departe, substituţia simplă
~ k~q;= ~ (III, 12)
l=l s=l qi = V!k;f 'r
44 Clasifi.carea ecuaţiilor liniare de ordinul al doilea
Ecuaţiile liniare şi formele pătratice 45
transformă forma noastră în expresia
limităm la reducerea la forma canonică separat, în fiecare punct
.al spaţiului. În felul acesta, este posibil să obţinem în diferitele
(III,13) puncte, diferite valori pentru numerele r şi s. Este comod de a
'împărţi spaţiul în regiuni în care r şi s sînt constanţi şi să cer-
·cetăm ecuaţia separat în fiecare din aceste regiuni în parte.
unde r este numărul coeficienţilor pozitivi ki, iar m este numărul
total de coeficienti diferiti de zero. Să vedem acum ce se înţelege prin tipul unei ecuaţii cu
·derivate parţiale de ordinul al doilea. În domeniul în care r şi s
Să presupu~em ac~m că substituţia (III, 9) care__ ~d~c~ păstrează valori constante, vom spune că ecuaţia aparţine ti-
forma fundamentală (III, 8) la forma (III, 13) a fost gasita Şl
·pului (r,s) ; este evident că tipurile (r, s) şi (s, r) coincid în esenţă,
că aceasta se scrie cu ajuto1·ul formulelor
·deoare-ce schimbarea semnelor la toti coeficientii schimbă rolurile
n {Ui r şi s. Ecuaţia coardei vibrante este de 'tipul (1,1) pentru
Pi = ~ a:k qk · ·1! = 2. Ecuaţia vibraţiilor membranei este de tipul (2,1) pentru
k=1 .n = 3. Ecuaţia căldurii este de tipul (3,0) pentru n = 4, ecuaţia
lui Laplace este de tipul (3,0) pentru n = 3.
să introducem în spaţiul nostru o se himbaxe linia1·ă a v axiabi-
Vom numi tipul (n,O) tipul eliptic, tipul (r, s), în care r+s= n,
lelox independente x1 , x 2 , ••• , xn cu ajutorul formulelor
.s >,0, r > O, hiperbolic. Tipul (n-1,1) se va numi normal~hiper­
n .bpli;c~ :Tipurile (r, s) î~ ,.care r + s < n, se vor numi parabolice.
y le = ~ IX~i X"; • ,:,>:;x,.N~ini~ normal-parabolic, tipul (n-1,0). Tipurile parabolice,
i =1 ~~i;C.f,\re_ s -;- 0, se vor numi eliptic-parabolice, far tipurile în care
În formula (III, 6) IX~i şi, prin urmare, în punct~l
= . ~,>1 0 şi. ·s ? O, hiperbolic-parabolice.
. . E.cuaţia coardei vibrante (I, 9) şi ecuaţia vibraţiilor mem-
cxki
considerat al spaţiului; toţi A-ki vor fi nuli pentru i =/= k. ~ar Ai~ ~:ţ1~nei (I; 13) aparţin evident tipului normal-hiperbolic, ecuaţia
vor fi, fie ± 1, fie nuli. Ansamblul termenilor ecuaţ1e1, care ~'l<ID:r~ (~, ~9), tipului normal-paraholic iar ecuaţia lui Laplace,
, derivate de ordinul al doilea, capătă forma
contin ttpulru. ~hpt1c.
r m . · În .cursul nostru, ne vom limita numai la studiul tipurilor
~ (J2u - ~ fJ2u . normal-hiperbolice, normal-parabolice şi eliptice. Toate ecuatiile
.z..,
i =1
~
uYi
2 .I.J
i=T+1
aYi
2
-considerate de noi în lecţia 1, aveau forma canonică şi făc'eau
parte chiar din acele tipuri. V edem, astfel, că aceste ecuatii nu
Dacă ecuaţia (III, 1) are coeficienţi constanţi, schimbarea. pot fi transformate una în alta prin transformări reale de, cooi·-
liniară de variabile o tt·ansformă din nou într-o ecuaţie cu coefi- ·donate şi că fiec~re di? ele este într-un anumit fel tipică.
cienti constanti. În acest caz, vom putea aduce în întreg spaţiul O h ser va ţ 1 e. Sistemul de coordonate în care ecuatia ia
ecu~tia la o a~tfel de formă încît în noile coordonate, toţi coefi-· · forma canonică nu este unic. '
cientii derivatelor mixte de oxdinul al doilea să fie nuli, iax coefi--
. 1ui L aplace ~u
E· cuaţ1a = -iJ2u + -,
a2u
+ .. . + ax2 ~2u
tutuxor derivatelor ~-,. care nu se anul eaza," sa" f'1e ega1··r. rămîne
0211
cienţii
, _u_
. ax~ (Jx2
1
fjx2
2 n
cu ± 1. Această formă o vom numi forma canonică. Aşa. invariant~ pentru o~ice translaţie a originii sistemului de coor-
cum vom vedea în cele ce urmează, caracterul ecuaţiei de ordinul donate ŞI pentru once transformare ortogonală de coordonate.
al doilea este determinat în întregime de numărul r al coeficien--
forma
Într-adevăr, coeficienţii Akl' vor avea după o astfel de- rotaţie
ţilor pozitivi şi de numărul s al coeficienţilor ne.gativi care .apar-
după o asemenea transformare. Dacă vom anahza o ecuaţie cu. n
coeficienţi variahili, o asemenea reducere la forma canonică nu
este posibilă dintr-o dată în întreg spaţiul, şi vom fi siliţi să ne· Akz = ~ cxik IXa'
i=l
46 Clasificarea ecuaţiilor liniare de ordinul al doilea Forma canonică a ecuaţiilor cu două variabile independente 47

unde Am notat aci cu L 1u termenul principal al operatorului in

= noile variabile. Pentru ca ecuaţia să aibă după transformarea de
«ik
ax, == cos (yk, xi) .
8Y7c
coordonate forma canonică, este necesar în primul rînd să se-
şi întrucît în baza condiţiilor de o1·togonalitate -anuleze coeficientul dei·iva tei mixte
( 1 (k = l}, ( 1 (k = l},
t
n

«,k (J.il ={ atunci Ak1 = ~ -

n1 =A a~_ a11
ax ax
+ B (a~ r11
i)x ây
+ ~TJ ~)
i)x i)y
+ c (Jy
a~ aYJ_
ay
i= 1 - l
o (k =1= l)' o (k =!= l)' t şi în al doilea rînd, să aibă loc egalit.atea
ceea ce trebuia demonstrat. Transformările de variabile inde-
pendente, care lasă ecuaţia undelor inv~riantă, poartă numele, Al= ±ci,
de transformările lui Lorentz. Aceste transformări joacă un rol
important în teoria relativităţii. dacă ecuaţia -este de tipul eliptic sau hiperbolic şi A 1 = O sau
el== o dacă ecuaţia este de tipul parabolic.
: "· · 'Din cursul de geometrie analitică se ştie că expresia canonică
§ 2. Forma eanonieă a eeuaţiiloi' eu două variabile independente· a:formei
După cum ,am văzut, o ecuaţie cu coeficienţi variabili poat~­ Ap2 + 2Bpq + Cq 2,
fi redusă totdeauna la forma canonică într-un anumit punct al ai ~~ro:r _c?eficienţi se' transformă ca şi coeficienţii eperat.orului
spaţiului. Dacă numărul variabilelor independente este mai mare L~, t;ste determinată de semnul discriniinantului său:
'··' ii· ·.,_'- - ·' ' - ~'!l

decît doi, reducerea ecuaţiei la forma canonică, în întreg dome--

niul de definitie al ecuatiei, poate fi făcută numai în- cazuri excep~­ - AC, Â = B2
tionale. Însă , ecuatia c~ două variabile independente poate fi şi a_nume :.
;edusă totdeauna 1~ forma canonică în întregul doineniu de variaţie­ dacă Â < O, forma este eliptică şi Ee reduce la forma r2+r2
1 h
al variabilelor independente. Să analizăm mai amănunţit această dacă · > O, forma este hiperbolică şi se reduce la forma
chestiune. În cazul a două variabile, suma termenilor care' r2 ..:_; r2 •
1 2'
conţin derivatele de ordinul al doilea poate fi scrisă sub forma_
-'d'acă Â = O, forma este parabolică şi se reduce la forma r2
Lu =A 82u + 2B ~ + C a2u. . În ~ltimul caz~ am ~xclus povsibilita.tea de generării complet~ V

ax2 ax 8y ay2 a form~I (A B = C = 0) .. sa consideram la început cazul

V

V om numi această sumă termenul principal al operatorului de- p~rahoh? .. Da~ a  . O, atunci B 2 = AC şi deci cel puţin unul
01·dinul al doilea. d1n coefiCienţn A ŞI C nu este nul. Fie A =t= O. Să punem
După trecerea la noile variabile ~ = ~ (x, y), "1) =1) (x, y)".
operatorul Lu capătă forma _ _ k = _1!_ = !2___
A B
Lu - [A (8~)2 + 2B a~ a~ + c (a~)2 J_a2u +
- ax ax ây ây a~ 2
c(Dapă_ B = O, atunci şi C = O şi deci ecuaţia are chiar forma
, canonică).
a~
+ 2 [A 8x a11
ox
+ B ( 8 ~- aYJ
âx ay
+ âYJ
ax ay
E!) + C a~{)y fJYJ]
ay
~- +
â~ 01) Avem

+ [A (fJ11)2 + 2B
ax
a'rJ âYJ
ax 8y
+ C (~)2] a2u + a~- L~
oy 8YJ2 ac.
+ au L'fl =
â'fl _
= Llu + au
a~
L~ + au L"').
a11 -
-48 Clasifi.carea ecuaţiilor liniare de ordinul al doilea Forma canonică a ecuaţiilor cu două variabile independente

n1 = A §1 811 +
{Jx {Jx
B (g; ir'l + 811oY a;_) + C §_~. §!l =
{Jx {Jy [Jy rxy {Jy
Să analizăm mai întîi cazul cînd ecuatia
al doilea cu două variabile independente n~ este de tipul para•
liniară de ordinul

bo1ic, iar coeficientul A nu se anulează (cazul C =1= O, A = O, se

= A (2~
[Jx
+ k El)
{Jy
(o·'{Jxl_ + k §_:!!__
OY
;ştudiază în mod analog ; cazul A = C = O, se va conside1·a
separat). Astfel, fie A =1= O. Să punem

Pentru ca ambii coeficienţi B1 şi C1 să se anuleze în acelaşi ~ = x, 1J = 9 ( x, y).

·timp, este suficient să punem :
.Atunci ~~ =0; ~! = l, ia1· condiţia pentru ca B 1 să se anu-
o11 +k o·'l = O. (III, 14) le.ze ia foTma
ax {Jy -
.A iJ·fJ_ + B 011 = O. . (III, 15)
Ecuaţia (III, 14) este o ecuaţie de ordinul întîi pentru funcţia ax i)y
necunoscută 1J ( x, y). Oricare din soluţiile acestei ecuaţii poate
fi considerată ca o nouă variabilă independentă 1J· În noile varia· Luînd din nou pentru "Il una oricare din solutiile ecuatiei
.bile ~' 1J termenul principal al ecuaţiei capătă fo1·ma (III, 15), obţinem un sistem de coordonate· în care•. ecuaţia ~re
forma cerută.
Această formă nu va fi canonică deoarece, în genere, în
această expresie coeficienţii deTivatelor de ordinul al doilea,
nu sînt egali cu unitatea pozitivă sau negativă.
Coeficientul A 1 nu se poate anula nicăieri, deoarece nici A Dacă A -. C = O, ecuaţia are termenul· principal de forma :
.. a~ a;·
·n1c1-;- + k -;- nu devin
. nuli.
î ntr-adevăr, A =1= O, conform (12u
vX vY
a~ k a~ ., . ,. i)x()y
.ipotezei, iar expresia {Jx + [Jy ar putea sa se anu1eze numai In
acele puncte în care liniile ~ = const. şi 1J __:_ const. sînt paralele, şi este hiperbolică. Este uşor de văzut că în acest caz, ea se t·educe
iar asemenea puncte nu pot să existe 1). Împărţind ecuaţia, cu ajutorul substituţiei
[J2u
p1·in A 1 , aducem termenul. principal la forma
0 ~2 • Este util să ·~ = X + y, "f) = X - y
observăm că ecuaţia (III, 14) defineşte numai familia de linii la forma canonică
'l = const., lăsînd într-o oarecare măsură arbitrară alegei·ea
functiei ~( x, y) 2 ). .
'în cazul în ca1·e ecuaţia cu derivate parţiale de m·dinul
al doilea este de tipul eliptic sau hiperbo1ic, putem obţine uşor
anularea 'coeficientului B 1 • Reducerea completă la forma cano- De aici, se vede că reducerea ecuaţiei de tip hiperbolic la
nică a ecuaţiilor de tip eliptic, este o problemă complicată, asupra foTma:
căreia nu ne vom opTi. Ecuaţia de tip hiperbolic, aşa cum ':om
.aTăta imediat, poate _fi totdeauna uşor Tedusă la forma canonică.

1) Transformarea ~ = ; (x, y); "lj = "IJ (x, y) este presupusă regulată de clasa
C'~'(r ">-2) deci, în particular, nesingulară în orice punct al domeniului de existenţă.
-{N. Red. E.T.).
2) Cu condiţia menţionat:\ de regularitate a transformării de coordonate
•(N. Red. E.T.)
ar rezolva complet problema noastră. Înafară de aceasta, în
multe c-hestiuni, chiar această foTmă este cea mai. comodă şi
de aceea îi vom consacTa un paTagraf special.
4 Ecuatiile fizicei matematice.
 50 Clasifi.carea ecuaţiilot liniare de ordinul al doilea
Caracteristice 51
----------
Considerînd curbele integrale ale primei şi a celei de-a doua
§ 3. A doua formă canonică ·a eeuaţiilor hiperbolice cu· două ecuaţii (111,17) respectiv ca linii ţ = const. şi ·IJ = const.~
variabile independente obtinem soluţia problemei noastre.
,
Numim a doua formă canonică a . ecuatiilor cu derivate
parţiale de ordinul al doilea de tip hiperholic ş{ cu două variabile § 4. Caractei·istice
[J2u
independente, form.a ecuaţiei care nu conţine derivatele ax2·. Introducerea variabilelor ţ şi 1), alese în mod corespun-
f]2u zător, ne-a . permis să ne debarasăm în ecuaţiile de tipul hiper-
şi-· bolic cu două variabile independente de termenii care conţin
f)y2
Din formulele pa1·ag1·afului precedent, rezultă că, pentru • -
0 2u Şl• -;,$u
--.
reducerea ecuaţiei la această formă, trebuie să găsim funcţiile ()f,2 f)·rl
ţ(x, y) şi· 1J(X, y), care să satisfacă ecuaţiile : În cazul general a n val'iabile, am putea alege coordonatele
y 1, y 2, • •• ,yn' în aşa fel încît în ecuaţie să nu intre; de exemplu,
.(a~) a~. + c(a~ o,
2

+ 2B .a~
2
2
Al= A ) = termenul care conţine · pe ă-ui(1 u . A m vazut
"' ca"' coe f'ICientu
· l acestei·
.fJx ax fJy ali
derivate se exprimă cu ajutorul formulei
CI =A. ( aYJ.l2 2B + fJYJ aYJ. + c( fJYJ )2 ·= O~
ax ax iJy au
(111,18)
· Aceste ecuaţii coincid de fapt, de aceea trebuie să g~sjm
două soluţii independente ale aceleiaşi ecuaţii. Această ·ecuaţie
poate fi scrisă sub forma : Să considerăm suprafaţa :
x2, . .. ' x,J =
('.~~)· ~; + c =o'
Yl(xl, O,
A
ax + 2B ax (III, 16) p1·esupunînd c~ă este valabilă inegalitatea
-a-y a!i ~ (âl/1)2 o
unde am notat cu X una din funcţiile ~~ 'YJ, De-a lungul liniilor L.J
i;,.l ,..,""xi > '
X = const., avem :
care ne asigură că
nu avem puncte singulare pe suprafeţele
ax ~ 2 ,. •• , xJ =
au -a·; y,..(x1 , const. Această condiţit? poate fi totdeauna
satisfăcută, dacă suprafaţa y 1 = O, este suficient de netedă, şi
f)x ax' dacă .(amilia de suprafeţe y 1 = C,, pentru C variabil, umple
ai o anumită porţiune a spaţiului. Orice suprafaţă netedă, avînd
de aceea, ecuaţia (111,16) se transcrie sub forma: ecuaţia cp(x1, x 2, • ••• , x,..) = O, poate fi considerată ca supra-
Ay' 2 - 2By' +C= O. faţă y 1 =O.
Sub această formă ea reprezintă o ecuaţie de gradul al Să cercetăm condiţia ca A11 să devină nul pe suprafaţa
doilea în raport cu y'. Condiţia B 2 - AC > O asigură existenţa y1 = O. Din cursul de calcul diferenţia! sînt cunoscute formulele :
.a două rădăcini reale şi distincte
_(Jyl
~xi ·

(111,17)
 52 Clasificarea ecuaţiilor liniare de ordinul ai doilea
Caracteristice 53
unde cos (nxi) reprezintă cosinusul unghiului dintre normala la
Numim problema lui Cauchy pen_tru ecuaţia generală de ordinul
suprafaţa y 1 = O şi axa x 1• Ecuaţia .A;_1 = O, se transcrie astfel al doilea, problema determînării soluţiei acestei ecuaţii, care satis-
sub fo1·ma: face pe o anumită suprafaţă S condl:ţiile
n n
E 'E Aii cos (nxi) cos (nx;) =0. u 1
= q>o ;
Q::l!
8 = cpl.
ls
1

·i=l i=l n s
Această ecuaţie arată că anularea lui A11 pe suprafaţa y 1 = O Am văzut din exemplele de mai sus că sîntem c•onduşi, în parti-
este o proprietate individuală a acestei suprafeţe, care nu depinde cular, la această p1·ohlemă atunci cînd considerăm vibraţiile unei
de loc de alegerea variabilelor y 2, y 3, •• _., y n· coarde sau ale unei membrane, dacă se dau la momentul initial
Definiţie. Suprafaţa poziţia şi viteza particulelm· corpului care vibrează. ,
Este util să observăm că, în genere, nu este absolut necesar
Y1(x1, X2. · · ., xn) = Co au,
să ne dăm derivat a normală f)n ls" Intr-adevăr, însăşi definirea
A

se numeşte caracteristică a ecuaţiei (111,1), dacă la schimba.rea

funcţiei necunoscute pe S ne permite să det~rminăm toate del'i-
variabilelor x1, x 2, ... , xn în variabileley1 ,y2, ••• ,yn, uniJcy2, ••• ,y".
vatele sale din planul tangent, iar cunoaşterea derivatei normale
sînt funcţii a.rbitrare de x1 , x 2 , ••• , x~, coeficientJ"tl A 11 al lui
f)2u ne permite să găsim valoarea gradientului funcţiei pe suprafaţa 8.
-;2- se anulează pentru y 1 = c0 • Am putea atinge acelaşi scop, dacă ne-ar fi fost cunoscută în
uY1 -
fiecare punct al suprafeţei derivata lui u după o direcţie netan-
. Nu este greu să verificăm că ecuaţiile: de tip eliptic, nu au gentă oarecare .
caracteristici reale, deoarece A;_1 reprezintă o formă pătratică Din egalitatea: (111,19) rezultă că, în cazul cînd suprafaţa
pozitiv definită în raport cu OCI1 şi nu se poate anula. 1 au
x1 = O este o caractenstlca, o o V
It x = 0 Şlo - 1
nu s1nt f unct11
A o •

Dacă suprafaţa x1 = O este o caracteristică, pentru ecuaţia ,

1
axl Xt=O ,
independente de variabilele x 2, x 3 , • ••• , x~, iar probema lui Cauchy
nu se poate pune pentru această suprafaţă x1 = O, deoarece
" d u-ne u 1::11. = 0 ar b"1trar ŞI. i)x
d1n
1
l .
i)u a~ =o aJungem_ l a o contra a·1cţ1e
. cu
ecuaţia (III, 19).
cu alte cuvinte dacă A11 lx1 = 0 = O, această ecuaţie reprezir~:tă o
au ' Consideraţiile p1·ecedente ne arată că nu ne putem da
ecuaţie diferenţială
care leagă pe ulxt "~ () şi axl 1 Xt = o·· Într-adevăl·, arbitrar pe suprafeţele caracteristice o funcţie şi o componentă
a gradientului care să nu se găsească în planul tangent.
noi o putem transcrie pentru x1 = O sub forma

(III,l9)
 Formula lui d'Alembert. Coarda infinită 55

Din (IV,4) găsim

u = 1~2('YJ) + tj;l(~),
unde tj;1 {~) este o funcţie arbitrară. Revenind la vaxiahilele x, t,
..obţinem
u = ~ 1 {x - at) + ~ 2 (x + at). (IV,5)
• Soluţia obţinută depinde de două funcţii arhiti·are t!J1
LECŢIA a IV-a :şi !.J; 2 • Ea poartă numele de soluţia lui d' Alembert.
Pentru a rezolva diferitele probleme ale fizicii matematice,
ECUAŢIA COARDEI VIBRANTE ŞI_ REZOLVAREA EI f:U -va trebui să determinăm în fiecare caz concret pe IJ;1 şi !.J; 2 • Să
AJUTORUL METODEI LUI D'ALEMBERT .considerăm înainte de toate problema lui Cauchy pentru coarda
infinită, adică problema găsirii soluţiei, care satisface condiţiile
§ ~· Foi·mula lui d'Alembert. Coar!la infinită
Pentru a .reduce la cea de-a doua formă canonică ecuaţia
vihratiilor libere ale coardei, cu alte cuvinţe, pentru a reduce q_!!:_ul!t~o - : ~~'.} (IV,6(
.
exterioare
.
ecuatia vibratiilor coardei," cînd nu avem forţe transversale . {Jl t=O
Introducînd fonnula (IV,5) în (IV,6) vom avea
~ 1 (x) + t!J 2 (x) = cp0 (x),
(

- atJ;; (x) + a~J;~ (x)= cp1 (x),

.de unde
ro

(IV,2) -aiJ;1 (x) + atj; (~) = ~ cp '.(x) dx + aC,

2 1
'o '
unde C este o constantă arbitrară, sau
(IV,3)
<h(x) = +[ 'Po (x) - -:
ro

~ <p,(x) dx -C),
o
ro

</J.(x)=+ [ 'Po (x)+ -H o

cp,_ (x) dx +C]. ·
Deci
x-at

de unde
u = +['Po (x- at) - : ~
o
cp,(y) dy -C + 'Po (x + at) +
au = ~'2("1)), (IV,4) x+at
â1J
unde tj;' 2("1)). este o funcţie arbitrară. + -; ) ~ 'Pl {y) dy + c ] •
. o
56 Ecuaţva coardei vibrante şi rezolvarea ei Formula lui d'Alemberl. Coarda infinitii 57

şi, în sfîrşit, obţinem formula repausul.. Schematic, forma coardei excitate este 1·epi.·ezentată
în fig. 4.

+[
x+nt
Cazul 2. Funcţia cp0 (x) este identic nulă, iar cp1 (x)
u = 'Po (x- at) + 'Po (~ + ~t) +-;; ~ '!'l(Y) dy]. (IV, 7) este diferită de zero
numai în intervalul fi11it
x-at
- k-< x <k. În acest Ă t·a
caz, se spune uneori că
Este evident că soluţia obţinută satisface ecuaţia (IV,l)
precum şi condiţiile iniţiale. Modul în care a fost dedusă for- coarda nu are o pertur- --_...LkLA-+-~k- - x
mula (IV,l7) demonstrează unicitatea soluţiei p1·oblemei puse .. batie initială, ci numai
Mai departe, este fără îndoială şi faptuJ că problema a fost cm·ect un' impuls iniţial.
pusă. Pentru fiecare e > O putem găsi un '1) astfel încît, înlocuind Să considerăm func-
pe cp0 (x) şi cp1 (x) cu cpC~l (x) şi cp<!' (x), să avem tia <l> (x), primitiva lui
-1<- at 1<-at
;-Pl (x), egală cu zero pen-
lcp0 (x) - cp(tl (x) i< '1), lC?1 (x) - cp<~l (x) 1 < "!), tru valorile lui x din in-
tervalul - oo < x -<-
k. Fig. 4
diferenta dintre noua solutie şi cea initială va fi în. valoare
absolută mai mică decît e, ~ricare ar fi i~tervalul de timp finitt
Pentru X >-
k ea va fi
egală cu o constantă, a cărei valoa1:e este, în general, difm·ită
Astfel, soluţia problemei depinde continuu de condiţiile iniţiale de zero. Această constantă este evident
pînă la ordinul (O, O). Este util să urmărim ,mai amănunţit aspectul
calitativ al vibratiilor coardei infinite. V om analiza cîteva cazuri k

m~i simple. , · , ~ 'P1 (x) dx.

Cazul 1. Funcţia cp1 (x) este identic nulă iar funcţia cp0 (x)·
este diferită de zero numai în intervalul finit - k x-< k. < -k
Soluţia (IV, 7) se exp1·imă atunci cu. ajutor"ul formulei Formula (IV,7) ne dă

u = : ['Po (x -at) + <p (x+at)];

u = _! __ [<l> (x
'2a
+ at) - <l> (x - at)].
0

1 -
În acest caz, de-a lungul coa1·dei, se propagă din nou două
unde, una dii·ectă şi una in-
termenul 2- cp0 (x - at) reprezintă o pet·turbaţie constantă ca_
versă. Aceste unde se vor
f/J(X}
formă,care se deplasează cu viteza a, în direcţia pozitivă a axei x .. deosebi una de alta numai
Aceasta este clar din faptul că plasînd m·iginea sistemului mobil prin semnele lor.
de coordonate ~ în . punctul at,. adică punînd ~ = x - at,. X În punctele în care au
vom vedea că perturbaţia este constantă. Analog, termenul trecut ambele unde, atît cea
l -
dil·ectă cît şi cea inversă,coarda
2 cp0 (x + at) este o perturbaţie de aceeaşi formă, p1·opagîndu-se
1
l/ t>!i

-~k- a~t
ia o poziţie de l'epaus, însă
în direcţia opusă. Aceste perturbaţii se numesc unde. P1·ima este nu revine, în genere, la pozi-
unda_- directă, iar cea de-a doua este unda inversă. La început,. .../r;..·-----lr--"'---k+-31oa-t
I
_a___ x tia initială, întrucît x+ at > k
undele se suprapun una peste cealată, apoi se despart şi în sfîrşit Şi <1> ( ~ +at) va fi constant,
se depărtează din ce în ce mai mult în sensuri diferite. Fig. 5 iar x - at < k şi <D (x- a-t)
După trecerea ambelor unde, în fiecare punct al. coardei este nul.
(iar'-\pentr:p punctele care- se găsesc înafa1·a domeniului pei·tlu- Coarda rămîne cu o aşa numită deplasare remanentă. Forma ~
baţiei iniţiale, după trecerea numai a uneia din ele) se restabileşte: deviaţiei coardei este reprezentată în acest caz în fig. 5.
 58 Ecuaţia coardei vibrante şi rezolvarea ei Coarda cu ambele extrernităji fixate 5!:)

Ne putem convinge uşor de faptul că perturbaţia iniţială acest· sistem este cu totul echivalent ecuaţiei (IV,9), a că1·ei
şi viteza iniţială a coardei pot fi astfel date, încît să obţinem o verificare asigură satisfacerea celei. de-a doua ecuaţii din {IV,8').
undă care să meargă numai într-o singură direcţie. Pentl"u Să formulăm rezultatul obţinut.
aceasta este necesar ca undele inverse, produse de perturbaţia Am demonstrat că fiecare soluţie a ecuaţiei (IV,l), cu con-
iniţială şi de impulsul iniţial, să difere una de alta numai prin ditiile (IV,8) se exprimă. cu ajutorul unei funcţii periodice arhi-
.semn. 1:r~rc ~ 1 ( x) cu perioada 2l, definită în intervalul - oo < x l <
.conform fo1·mulei
§ 2. Coa1·da eu a1nbele ext.I·emităţi fixate u = l.j;1 (x - at) - ~1 ( - x -- at). (IV,lO)

Fără a limita generalitatea, putem extinde pe ~ 1 {x) pe întreaga

Vom considera acum o coardă avînd extremitătile fixate
şi vom căuta soluţia cu condiţiile (IV, 6) şi condiţiile'
dreaptă - oo < x< + oo. Atunci formula {IV,lO) ne dă pentru
intervalul - oo < x < + oo acea soluţie a problemei vibraţii­
ulx ... o = O şi ztla:-t = O. lor coardei infinite, ca1·e coincide în intervalul O -< x l- -<
Este evident că, în acest caz, funcţiile cp0 ( x) şi cp1 ( x) vor fi eu cea căutată.
definite în intervalul O <:. x 1.< Punînd în (IV,lO) t = O, vedem
Întorcîndu~ne la formula (IV, 5), vedem că este necesar să
determinăm pe ~ 1 {x) în intervalul de la - oo pînă la 1, iar pe u\t .. o = ~h(x) - th(- x),
~ 2 { x) în intervalul de la O pînă la +
oo. Introducînd în ecuaţia
(Jul' , , •
(IV, 5) x = O şi x = 1, obţinem al ,.o=~ a [~ 1 (x) - tJ;1 (- x)].
~1 (- + ~ 2 ( at) =
at) O, ~
(IV, 8) Însă, ~ 1 (x) - ~ 1 ( -x) este, după cum se poate vedea uşor,
~ 1 (1- at) + ~ 2 (l + at) = O j o funcţie impară care, conform celor demonstrate, are perioada
sau 21. O asemenea funcţie poate fi uşor construită în întregime cu
(h (- + q; (x) =
x) 2 O, O< x < oo; 1
ajutorul valorilor sale pe segmentul O x -< l, unde avem-<
(IV, 8') . egalitatea
~ 1 ( - x) + ~ 2 (x + 21) = O, - 1-< x < oo. J
Orice pereche de funcţii th{x) şi ~ 2 {x), satisfăcînd pe (IV, 8'), ~1 (x) - 91 ( - x) = cp 0 (x), O-< x < 1.
ne dă soluţia problemei puse.
Analog, pornind de la egalitatea
Prima din condiţiile (IV, 8') ne permite să exprimăm funcţia
tj; 2 { x) pentru valorile pozitive ale argumentului prin valorile lui
~ 1 { x) pentru valol'ile negative ale argumentului. Introducînd
- a~~ (x) +a~~ (- x) = cp1 (x) pentru O <;: x -< l,
valoarea funcţiei q; 2 ( x) definită din p1·ima condiţie, în cea de-a ~onstruim uşor funcţia - a [ ~~ (x) -: ~~ ( ....,.- x)] peste tot ca o
doua, obţinem funcţie periodică impară. Acest luc1·u este echivalent cu p1·elun·
(IV,9) girea periodic aimpară funcţiilm· cp0 ( x) şi cp1 ( x) pe întreaga dreaptă.
După ce funcţiile cp0 (x) şi cp1 (x) au fost construite pe întreaga
Această formulă ne spune că funcţia ~ 1 (x) trebuie să fie dreaptă, funcţia ~ 1 ( x) poate fi găsită fără dificultăţi în acelaşi
periodică avînd perioada 2l în întregul domeniu în care ea ne mod ca şi în cazul coardei infinite.
interesează. De aici, rezultă că soluţia problemei noastre poate fi expri-
Considerînd sistemul (IV,8') ca un sistem de ecuaţii cu mată cu ajutorul aceleiaşi formule (IV, 7), dacă vom considera
, două funcţii necunoscute, vedem că prima ecuaţie poate fi con- în ea cp0 {x) şi" cp1 (x) ca funcţii periodice impare. Formula (IV, 7)
siderată ca o relaţie de definiţie pentr~ ~ 2 (x). Este evident că ne dă într-adevăr soluţia căutată, întrucît din faptul că, condiţiil~
li'
Rez6!varea problemei tn cazul ecuaţiei neomogene Gl
li
li
60 Ecuaţi'a coardel vibrante şi rezolvarea ei
1:

()bservăm că soluţia se caută în domeniul determinat de inegali-

iniţiale sînt impare, urmează că u.lx ... o =
O; punctul x = l nu se -tătile O x< <
l şi O t. <
1 deosebeşte cu nimic de punct.ul x O. = ' Să observăm înainte de toate că este uşor să construim
:t Este necesar să facem încă o observaţie importantă. Strict ~ anamită soluţie parti-
,.
1

vorbind, funcţia determinată de formula (IV,5) va satisface -culară a ecuaţiei (IV, 11)
ecuaţia în cazul cînd ~ 1 (x) ~ 2 (x)'"..sînt continue împreună cu -care nu satisface este ade-
derivatele lor pînă la ordinul al doilea. -vărat, condiţiile (IV, 12) 8
Se pune întrebarea dacă şi soluţia obţinută de noi are această .şi (IV, 13).
proprietate. Introducînd varia-
Este clar că acest lucru poate fi garantat, dac.ă % ( x) şi cp1 (x); . hilele ţ şi 'l), cu ajutorul
vor satisface această condiţie după pr_elungil-ea ei. Cititorii pot formulelor
verifica singuri, că, pentru aceasta, este necesar să avem
ţ = x - at,

({)0 ( l) = cp~ ( l) = cp0 (O)_= ~ '~ (O) = O, 'lJ = x + at. (IV,l4)

~ducem ecuatia (IV,11)
cp1 (l) = cp,~(t) = cp1 (O) = cp';(o) = o. la forma ,

Putem, totuşi, considera şi funcţii, c;:tre să nu satisfacă toate Q(ţ, 'lJ).

aceste condiţii. V a fi necesar să generalizăm atunci, în mod.
Fig. 6.
corespunzător, clasa soluţiilor ecuaţiei (IV,1) considerate. (IV, 15)
Această chestiune o vom analiza mai tîrziu.
Domeniul de variaţie al variabilelor ~ şi 'lJ va fi

§ 3. Rezolvarea problmnei în cazul ecuaţiei neomogene şi

'lJ- ţ >o, {IV, 16)
pentru condiţii la lhnită mai generale o< ţ 'lJ + < 21; (IV,~ 17)
-pe figură acesta apare ca o semifîşie (fig. 6). Să prelungim funcţia
Să considerăm acum o problemă mai generală. Să presupunem ~Q ( ţ, "1)) cu totul arbitrar dincolo de dr:e,ptde
că trebuie să găsim soluţia ecuaţiei
ţ + "IJ =o,
(IV,ll)
~ +
'tj = 2l,
·definind-o în întreg semiplanul (IV, 16)~ Dacă vom găsi soluţia,
cu condiţiile ·ecua-ţiei (IV,15) în întregul semiplan, aceasta va satisface evi-
,dent ecuaţia noastră în fîşia definită de inegalităţile (IV, 16)
.şi (IV, 17). Vom căuta soluţia particulară v1 a ecu.aţiei (IV, 15).
Pu~nd ·
(IV,l2)
(IV,18)
şi
.obţinem din (IV, 15)
i.t
§~!
lt=o =({)o (x),
=(h (x).
l (IV, 13)
(Jz 1
4
(IV,l9)
(Jf /,=fo J
 1

' 11
1, i

62 Ecuaţia coardei vibrante şi rezolvarea ei Rezolvarea problemei în cazul ecuaţiei neomogene · 63

soluţia particulară (IV, 19) ·are forma Prin urmare

z ( ţ, 'lJ) = ~- \
~

o'
Q ( rx, 'lJ) da.
- -H~ ACEa
Q (<X, ~) d<X d~ = w1 (1;), ~ +~ ~ADBF
Q (<X,~) d"' d~ = w2 ('l)·

Dacă funcţia v1 satisface ecuaţia (IV, 15), atunci şi funcţia

Mai departe, soluţia particula1·ă (IV,18) va fi
1'J
v = v1 - w 1 ( i;) - w2 ('l) =- +~~ Q(«, ~) d<X d(O (IV, 23)

v1 =~z(1;, ~)d~ (IV, 21) ADFGT~

va satisface aceeaşi ecuaţie.

~
Dacă facem o schimbare de variabile în integrala (IV, 23),
sau, comparînd (IV,20) şi (IV,2l), avem soluţia particulară revenind la x şi t, obţinem
a ecuaţiei (IV,15) sub forma
D (rx, @2_ = 11 - a = 2a

+m
1

" ~ t ; D ( x~ t) jl aj '

"t = Q («, ~) d«] d~ = -+~ [~ Q(c<, ~) d«] d~. (IV, 22) de unde
~ fi 1'J (3

Integrala (IV, 22) este extinsă la domeniul v = - : ~ ~ p ( x, t) dx dt, (IV, 24)

ADFGE
ţ <:a<:·~·<: 't),
unde _ADF'GE, are forma reprezentată în fig. 7.
care reprezintă triunghiul ABC (v. fig. 6), unde com·donatele V om căuta soluţia problemei puse sub fo1·ma unei· soluţii
punctului A, sînt ţ şi 'll· particulare a ecuaţiei neomogene şi
Cu alte cuvinte a unei soluţii a . ecnaţiei omogene,
care satisface conditiile la limită. Pen- A
v1 = -- ~- ~\ Q (a, ~) del d~. tru aceasta, introd~cem, în locul lui
t:.Ă:Ba u, o nouă functie necunoscută cu [
ajutorul formulei,
Să observăm acum că această integrală se exprimă cu suma o
altor trei integrale : w = u- v. (IV, 25)
Functia w va satisface atunci ecuatia
"t = 7 ~- ~~ Q (a, (3) d<X d~- : ~~ Q («, ~) doc d~- omog~nă a coardei vibrante şi condi-
AC EG t:.DBF ţiile de acelaşi tip ca şi (IV, 12) şi X

-+~~ ADFGE
Q («, ~) docd~
(IV, 13). ·
Analizînd problema, putem con-
si~era chiar de la început p ( x, t) = O,
iar condiţiile (IV, 12) şi (IV, 13) ca
o
Fig. 7
r

(notaţiile sînt evidente). transformate în conformitate cu formula (IV, 25).

Triunghiul CEG depinde numai de coordonata ţ a punctului Substituţia noastră nu are efect asupra unicitătii şi existentei
A, iar triunghiul D BF depinde numai de coordonata "1) a acestui soluţiei. Dacă problema, aşa cum a fost .pusă iniţiaÎ, este corectă,
punct. Punctul A se ia în interiorul semifîşiei. ea rămîne corectă şi după su~stituţie. Intr-adevăr, soluţia v
64 Ecuaţia coardei vibrante şi rezolvarea ei
Rezolvarea problemei în cazul ecuaţiei neomogene 65,
depinde în mod continuu de con~iţiile iniţia.le. ~oile condiţii
pent1·u 'W vor fi legate în mod continuu cu v ŞI, pnn urmare, cu Putem duce în planul (x, t) două şiruri de fîşii paralele la
funcţia p (x, t). De aceea, micile abateri ale lui p (x, t), / 1, f2, ne dreptele x - at - O şi x +
at = O şi în care să fie satisfăcute,
vor da mici abateri pentru soluţia- u. inegalităţile
Solutia
, ecuatiei
, - lk < x - at < - l (k~ - 1), [k]

(IV, 1)
ml < x + at < ( m + 1)l. {m}
Vom nota fiecare din fişii cu numărul corespunzător din paran-
:tezele mari, sau din acolade (fig. 8).
Prima condiţie (IV,26) ne permite să determinăm valoarea
lui lj;1 în fîşia [m], dacă este cunoscută valoarea lui ~ 2 în fişia
{m-I}, iar a doua ne pe1·mite să determinăm valoarea lui ~ 2
'în fîşia {k}, dacă este cunoscut ~ 1 în fîşia [k-1 ], cu ajutorul rezol-
vării unei ecuatii· diferentiale ordinare cu coeficienti constanti.
Pentru aceasta' este sufi~ient să . notăm, de exempÎu, în pri~a
.din ecuaţiile (IV,26)\at cu ~' dup'ă care aceasta ia forma

cx•h W +[><!/,_ W - = oc<jl2 (- ~) - [3<}~ (- ~) +J,. (- ! ). (IV, 27)

ia1· în cea de a doua din ecuaţiile (IV,26) să punem l - at = ~,
aducîn,d-o la forma
Fig. 8 y<jll( 1;:) + 8<jl~ ( ~)- =y<jl,(21- ~)- a.p~ (21- ~)+f2 (
1
~ ~} (IV, 28)
·poate- fi călltată,,din nou sub forma anterioară
Cunoscînd pe ~ 2 în {O} şi apoi rezolvînd ecuaţia (IV, 27) în raport
u = ~1 ( x - at) + ~ 2 ( x + at). (IV, 5) ~u ~ 1 , obţinem valoarea lui 1./;1 în [1 ], şi apoi continuînd rezolvarea
_pe (IV,28) în raport cu 1./; 2, determinăm pe 1./; 2 în {2} ş.a.m.d.
Condiţiile iniţiale (IV, 13) ne permit ca şi în prima problemă să Constanta arbitrară o determinăm din conditia de continuitate
determinăm funcţiile ~ 1 (x) şi ~ 2 (x) în intervalul a lui 1./;1 şi 1./; 2 • ,
Exact la fel, pornind de la valorile 1./;1 în [O] şi rezolvînd
O~x-<.l -ecuaţia (IV,28), obţinem valorile lui 1./; 2 în {1} şi apoi continuînd
:rezolvarea pe (IV,27) în raport cu 1./;1 , obţinem valoarea lui
Functia u este determinată într-un triunghi care- se găseşte în ~ 1 în [2] ş.a.m.d.
fîşie· Şi care se sprijină pe axa absciselor (t > O) fig .. 8. Este clar că putem satisface în acest mod toate condiţiile
Să vedem dacă putem satisface condiţiile (IV, 12) alegînd, :puse.
în mod judicios prelungirea lui ~ 1 (t) şi ~ 2 (t) în întregul domeniu De asemenea, nu încape nici o îndoială, atît în ceea ce
care ne interesează. :priveşte existenţa şi unicitatea soluţiei problemei, cît şi în ceea ce
Substituţia soluţiei (IV, 5) în condiţiile (IV, 12) ne dă priveşte punerea sa corectă.
Unica împrejurare pe care trebuie s-o verificăm constă în
a\h(-at)+~~~ (-at)+cx~ 2 (at)+~~~ (at) / 1 (t), \ faptul că nu este clar, dacă funcţiile 1./;1 şi 1./; 2 construite de noi
(IV, 26)
~~1(l-:-at) + ~tj;~ (l-at)+ylJ;2(l+at) +a~~ (l+at)- f2(t) J vor admite derivate de ordinul al doilea continue. Lăsăm în
seama cititorilor să deducă condiţiile necesare şi suficiente pentru
5 Ecuatiile fizicei matematice.
66 · Ecuaţia coardei ·vibrante şi rezolvarea ei

aceasta şine vom mărgini la observaţia că, lăi·gind clasa soluţiilor

ecuaţiei (IV,· 1), putem lăsa de o par~e co~diyia ca .derivatele
de ordinul al doilea ale funcţiilor : ~ 1 ŞI ~ 2 sa fw. contm~e. .
Ecuatia coardei vibrante şi ecuaţiile de tipul h1perbohe:
cu două v~riabile independente analoge ~u ea, se întîlnesc adesea
in dife1·ite chestiuni ale fizicii matematice.

LECŢIA a V-A

~ MEIODA LUI RIEM:ANN

§ l. Prima problemă la. limită pentru ecuaţiile hiperbolice

Pentl·u construirea ·solutiilor ecuatiei coardei vibrante,

ne-am folosit de proprieiate; fundamentală a ~aracteristicilm·
acestei ecuaţii, care ne permite să integrăm dintr-odată ecuaţia
(IV~3). ~
Această proprietate constă în aceea că ecuaţia (IV,3)
s-a transfm·mat pe curba caracteristică ţ = const. într-o ecuaţie
. 1"'
dIterenţia
·r a or d.InaTa"' ·In . au
" raport cu f uncţ1a . b.l1 a In
BYJ cu vana . d e-

pendentă ·/)· De aceea, ne-a fost posibil să găsim funcţia u cu aju-

torul unor cuadraturi. Această proprietate a caracteristicilor,
. adică existenţa de-a lungul lor a unor ecuaţii cu un număr mai
mic de ,variabile~ legînd valo1·ile funcţiei necunoscute şi deri-
vatele sale, este la baza unor metode importante de integrare
a ecuaţiiloi cu' derivate parţiale de tip hiperholic.
Să considerăm ecuaţia de forma

8u2
/)u au
·--
()x()y
+ ll (x,y)--
o;r
+ b (x,y). -+
OY
c (x,y) u = F(x,y). (V,l)

După cum am văzut, la o asemenea formă ne conduce orice

ecuaţie liniară hiperholică cu . două variabile independente.
Să considerăm următoarea problemă ajutătoare :
Să presupunem dată valoarea lui u pe două drepte concurente
paralele cu axele de coordonate (adică pe caracteristici)
U lx=x0 = 'P1 (y); Yo <.y <. b, }
(V,2)
U lY'=Yo = 'P2 (x) ; x0 ~x <.a,
· tn care cp1 (y0) = .cp 2 (x0).
68 . Metoda lui R.iemann Prima problemă "la liniită pentru 'eâtaţiile hiperbolice 69

Funcţiile cp1 (y) şi cp 2 ( x) sînt presupuse a.vînd derivate de Din (V,4) şi (V,2), rezultă
ordinul întîi continue. v (x, .Y) = cp~ (x) +
Vom demonstra. că ecua.ţia. (V,l) admite în dreptunghiul y

x0 ~ x ~a, + ~ [F (x, y)-a (x, y) v-b (x, y) w-c (x, y)u] dy,
'Ilo
Yo ~.r ~ b w (x y) = cp~(y) +
o soluţie unică, care satisface condiţiile (V,2) re . .
(V, 6)
Să punem -!- ~ [F (x, y) -a (x, y) •·-b (x, y) w-c (x, y) u] dx,
au
au = v, . ___,_._=
-- 'U) •. (V,3) '!/
ax ()y
u (x, y) =cp 2 (x) +\ w dy.
Ecuaţia (V,l) poate fi pusă sub forma de sistem:

s?!!. = --~!!! = F{x, y) - a (x, y) V - b (x, y) w ~ c(x, y) u. (V,4) Reciproc, orice soluţie a sistemului (V,6) satisfa~e evident sis-
i)y i)x . temul de ecuaţii (V,4) şi cea de·a doua ecuaţie (V, 3). În afară
de aceasta,
De aici, urme~ză imediat : y

<p2 (x)+ ~aw

1
i)u
11 - = ---- dx =
:

cx ax
v (x,y) = v (x,y0 ) + ~ [F(x,y) -a(x,y) v-
11
·uo
- b (x, y) w- c (x, y) u] dy, <p; (x) + ~ JF(x, y) - a (x, y) v - b (x, y) w- c (x, y) u] du = v.
ro
, Yo

w (x,y) =w(x0,y) + ~ [F(x,y) -a (x,y) v- (V,5) Prin urm~re, este satisfăcută şi prima ecuaţie (V,3). Mai departe~
'~o
din (V,6), u1·mează
- b (x, y) w -c (x, y) u] dx, U lu=vo = cp2 (x),

L. L.
?1 y y

u (x, y) = u(x, y + ~ w (x, y)dy

0) u =<p.(Xo) +~ w dy = <p.(x.) + ~ '"; (y) dy =
1/o 'Ilo Yo

== C?2 (xo) + C?1 (y) - C?1 (Yo) = IP1(y).

ia1· în baza lui (V,2), avem Astfel, fiecare soluţie a sistemului (V,6) este o soluţie a
problemei propuse. Din toate cele arătate mai, sus, rezultă că
v (x, Yo). = -âtz 1
= <p2' ( x ) ' sistemul (V,6) este echivalent cu ecuaţia (V,l) cu condiţiile
ax '1/='1/o
(V, 2). Soluţia sistemului (V, 6) o vom căuta cu ajutorul metodei
. w( x0 , y) = -- . aui' = C? 1 Y ·
1 ( )
aproximaţiilor succesive. Fie
OY X=X11
70 Metoda lui Rlemann Prima problema la limita pentru ecuaţiile hiperbolice 71

V om pune mai departe unde ]a (x, y) ! + 1 b (x, y) 1 + l~c (x, y) 1~ K, iar A este o con-
:stantă arbitrară.
vn =
11
cp~(x) + 1 Pentru n =
1, inegalităţile (V,9) sînt evidente, dacă alegem
.~onstanta A suficient de mare. Să arătăm că aceste inegalităţi
+ ~ [F(x,y)-a(x,y) v,._ -b (x,y) w"_,. -c(x,y) u,._,] dy, 1 ~rămîn valabile, cînd schimbăm pe n în n 1. Din (V,8), avem~ +
~=
.de exemplu,
wn cp~ (y) ·+ 1 11
+ y-
+ ~[F(x,y)-a(x,y)v,. -b(x,y)w.,_1 -c(x,y) u •..1] dx,
~ (V,7)
"'-+•-:- v.\ < ~ (\a\+ ib\ +Ici) K•- 1 A (x
(n- 1)!
Xo- Yo)n- 1 d
Y<
1
'!le

'Y
1 y

'" AK"' ( (x + y- dy =
+ ~ Wn-1 dy.
Xo- Yo)n-1
"• = <p 2 (x) 1 J (n- 1) 1

Yo J =
Vo

AKn l--:..(x_-1-._.:;_Y_-_xo~-_U;;..:o:.:....)n~·- - (x - Xo)n ] ~A J(n (x+ y- Xo- Yo)n •

, Să demonstrăm convergenţa şi1·urilor un, vn şi w~. Pentru
aceasta vom presupune că toate funcţiile cp1 (y), ({) 2 (x), cp'1 (y)t ni nt . nl
cp' 2 ( x), F ( x, y), a ( x, y) b ( x, y) şi c ( x, y) sînt mărginite în dreptun-
La fel se evaluează şi celelalte dife1·enţe (V,9).
·ghiul (V,2). Vom avea: ·
y
Din evaluările ( V,9) rezultă convergenţa absolută şi uni-
formă a seriilor
v,.+I- v. = - ~ [a(x,y)(v.- v,_ 1) + 1 00 00 ~

v, . u0 + n=1
~ (u"- Un--1), v0 + n=l
~ (vn- Vn--t), w0 + ~ (w 11 - Wn-1),
+ b (x, y) fw• - w,....1) + c (x, .Y) (u. - "•-1)) dy, 1
1
.ai căror termeni sint în valoare
n=1

absolută mai mici decît te1·menii

::seriei uniform convergente
U'n+I - wn = - ) [a (x, y) (vn- Vn--I) + ,. (V,8) QO

Wo A+ A ~Kn--l (x + y- x0 - y0)n-1
+ b (x, y) (w"- Wn..-1) + c (x~ _r) (un- ul'--1)] dx, 1 n=l
(n - 1) l
fi

"<+1 - "• = ~ (w.- w._,) dy. 1

:reprezentînd, precum: se ştie, funcţia

11o 1 A + AeK (x + Y -x 0 -v0J,

Să pl·esupunem că l un -· u. n-1 (, l vn - Vt~-1 \, 1wn - 'W~l---1 !sa- Prin urmare, un, ··vn şi w". tind uniform în d1·eptunghiul
tisfac inegalităţile {x0 ~ x ~ a, y 0 ~ .Y ~ b ~ către limite hine determinate. Trecînd
' - V 1 . / Kn·-1 A (x +y - Xo - Yo)n-1 l la limită în formulele (V, 7), vedem că func:ţiile limită u, v şi w
1t .satisfac sistemul (V, 6), aşa că problema noastră este rezolvată.
n 11
,-
1
~ · (n - 1) 1
Să observăm că putem considera la fel de hine şi cazul cînd
lwn - l (x + y - x0 - y0 )n-1
~ < x0 , y < Yo deoarece prin aceasta nu s-ar schimba nici unul
«-'n-1 ~ Kn- 1A --'----=----'0...-------'--"'--~
~ (V,9)

] Un - Un--11 -< J(n- 1 (x

A -----
(n- 1) l
+ y -- x 0 - y0 )n-1
'
' din raţionamentele noastre.
Nu este greu să stabilim unicitatea soluţiei problemei con-
:Siderate. Pentru aceasta este suficient să verificăm că în cazul
(n-1)1

'
J
72 Metoda lui Riemann Operatori diferenţiali ·adjuncţi 7:1::.

în eaTe F =O, cp1 (y) = cp 2 (x) =O, sistemul (V,6) nu are alte Este valabilă formula
soluţii mărginite, decît u =O, v =O, w =O. Să presupunem
·că ar exista o soluţie, care satisface condiţiile 1 u [ < A, 1 v l < A"
(V ,12)
1w l < A. Funcţiile u; v, w vor satisface in·egalităţile :

Ju] <: Kn-1 A (x +!!- Xo- Yo)n-l l Cu alte cuvinte expresia vLu - uMv reprezintă o sumă de deri-
(n- 1)!
1 vate parţiale în raport cu x i ale unor anumite expresii Pi ,.
Jvl < K'lk-1 A (x + y- Xo·- Yo)n-1 1
} (V,9') adică
(il. - 1)!
1

~
n aPi
]w] < Kn-1 A (x + y -· Xo_- Yo)n-1 • 1 vLu.- uMv =
.
-
axi'
. (n -: 1)1 J ~=1

Aceste inegalităţi se obţin pe aceeaşi cale pe care au fost obţinute în care

inegalităţile (V,9), adică prin metoda ,evaluărilor succesive.
= n
De aici, rezultă imediat unicitatea soluţiei problemei pro-
puse, deoarece unicul sistem de funcţii c~re satisface inegali-
P.
l ~
j=l
( all
vA .. -.
~ ax·
1
1
- u a(Aijv))
---
ax·1
+ B iuv.
.
(V, 13);

tăţile (V,9') oricare ar fi n, este u = v = w = O.

Formula (V,12) se verifică prin derivare directă . .Avem

§ 2. Operato1'i dife•·enţiali adjuncţi ~ aPi

,I..J axi
= [~~
ţ..J ~
vAii ~+~
~
ax;ax.,
vBi i}__11:_
8x·i
+ Cuv ] -
·i=l \=1 7=1 ~=1

Să considerăm operatm·ul diferenţia! linia1· de ordinul al

doilea - [' ~~ u -~2(AijD) - ~ u a(Biv) + Cuv ] +
~ ,I..J
·i=l :i=l
ax·1 ax·~ ~
i=1
axi -
(V,10)

unde Aii, Bi şi C sînt funcţii de dQuă ori derivabile în raport

cu variabilele x 1, x 2 , • •• , xn. Fără a reduce gradul de generali-·
tate, putem considera Aii= AH. Pentru·aceasta este suficient Ultima sumă se anulează şi obţinem
(J2u
să notăm cu Aii jumătatea coeficientului derivatei -~-­ n 8Pi
iJxi ax; • ~~ = vLu - uMv, (V,l4)
Vom numi op~ratorul· · !-J
1=1
axi

Mv =~ ~ .n

i=l j=l
n .
_Q2(Ait1_
axi axi
n
~~a (B,v!
. i=~ axi
+ Cv (V,11) ceea ce trebuia demonstrat.
Să considerăm acum un volum oarecare O n - dimensional,.
mărginit de o suprafaţă S 1) netedă pe porţiuni.
{)petator adjunct operatorului Lu. (În cazul cînd n = 2 sau 1, cuvîntul "volum" şi "supra-
Este uşor să stabilim printr-un calcul direct că noţiunea faţă" se înlocuiesc prin cuvintele "domeniu" şi "curbă"; respectiv
de adjuncţiune posedă proprietatea de reciprocitate; operatorul "segment" şi "extremităţile segmentului") .
.adjunct al operatorului· adjunct M va fi operatorul iniţial L.
Dacă operatorul L coincide cu operatorul său adjunct M'!P . 1) Presupunem îndeplinite toate condiţiile de continuitate ale funcţiilor şi
el se va numi opei'ator autoadjunct. ale derivatelor lor impuse la stabilirea formulei (If2).
74 Metoda lui Riemann Metoda lui Riemann 75

În baza unei formule analoge fm·mulei (1,2) vom avea Pentru operatorul Lu, care se găseşte în membrul stîng al
.acestei ecuaţii, operatoru] adjunct Mv şi funcţiile P1 şi P 2 vor
~ ~- . . . ~ (vLu- uMv) dx1 ••• dxn =:
Q .avea forma
Mv =~- fi (av) - a (bv!_ + cv,
(V,l5) ax ()y ax f)y

'În care cos (n.:r1 ), cos(nx 2 )~ ••• sînt cosinusurile directoare ale nor-
P1 = _!_
2
(v az~au - u!}_~-)
av
+ auv,
maici interioare la S.
Formula (V,i5) poartă numele de formula. lui Green P2 = _1_ (ti aL: - u _au ) + buv.
Să considerăm două exemple . - . 2 ax ax
E x e m p 1 u l · 1. Formula lui Green pentru operatorul Cu acestea, formula lui Green ne dă (folosind normala inte-
lui Laplace. Tioară) :
Fie Lu = Llu. Avem
~ ~(vLu -- uMv) dx dy = -~ { [+( v ~: - u ::) + auv]cos (nx)+
= = ~v
1\tfv Âv, Pre
.
v f)u -

p
"
ax
=V
u

au_
{)z
ax
,

U ()v
{)i •
o
+ H+ ;: - '!:) s
u + buv ] cos (ny)} ilS. (V,17)

§ 3. Metoda lui Riemann

F01·mula lui. Green ia forma
Riemann a propus o metodă importantă de gă.sire a diferi·.
~ ~ ~ (v lw - u ~v) dx dy dz = - ~ \ ( ( v :: - u :: ) cos nx +
-telor solutii pentru ecuatia (V,l), bazată pe folosuea formulei
]ui Green' (V,17).; Ne ~om ocupa de rezolvarea problemei lui
8 <Cauchy pentru ecuaţia (V,l). Să presupunem că ne sînt date
-valorile lui u şi au
+(v ~u. - u oYav)cos(~y)
fJy . + (v.{)u- u az
(}v)cosnz]ds=~ f)z
ay pe curba
y = tJ.(x),
= ( ( (·u
J)
.§.!!._ -
f)n
v an~~. )dS, J
(V, 16)
.cu condiţiile
[J.' (x) < O, (V,18)
s (V,l9)
u lv= !J.(rol = <Fo ( x),
"în ca1·e am notat, ca de obicei cu 00- derivata normală a functiei t'. = cp1 (x)
an , f)u 1

O!J y~!J.(X)
(V,20)
Ea este egală cu proiecţia vectorului grad v, de componente
ax'
{)v f1v ~v
{)y ' ij;
•
pe duecţia normale!
• • • •
Intenoare. Formula (V,l6) [derivata din formula (V,20) se consideră parţială şi nici-
.decum de-a lungul curbei y = [1. (x)].
"se numeşte de asemenea formula lui Green pentru operaton1l Derivînd formula (V,l9), avem
lui Laplace. ·
E x e m p 1 u 1 2. Drept al doilea exemplu să considerăm
eecuaţia (V,l).
au
ax
1
y= !.I.(X)
+~1
av
.
y= J.L(X)
[J.!(x) = cp~{x).,
76 Metoda lui Riemann Metoda lui .Riemann 77
--------------------------------~--------------------
de unde: Să transformăm ultimele două. integrale
au l = cp~ (x) - C!Jl (x) [.t' (x). (V, 21}
C[_!- + iiM+ C(
(v ay + auv J -- u +
ax I!I=!J.(X)
au -:- u i)v ) ] dy = uv âv
Să aducem formula (V, 17) Ia o formă ceva mai comodă~
J 2 ây 2 Q i)y
Q Q
Presupunînd că parcurgerea domeniului se face în sens invers, M
acelor unui ceasornic, astfel ca supi·a-
faţa înconjurată să rămînă la stînga".
+ auv ) dy = fi~-+ av \ dy,
-+-2 uv IIM+ (J u ( - 8Y (V, 24)
Q .}
vom avea Q

dx = cos (ny) dS,

~
~ [ -1
1
dy = - cos (nx) dS; ( iJv)
v -()u - u --- + buv ] dx = -1- uv IM
. + M~ lt ( - Av
--· + bv ) dx
considerînd dS totdeauna pozitiv. .. 2 ax ax 2 lp ax .
p p
Folosind aceste relaţii, vom ob-
ţine din formulele (V, 17) : (V, 25)

\\ (vLu- uMv) dx dy = Aceste formule ne permit să rezolvăm uşor problema noastră.

X
• al Fie v ( x, y ; x0 , y0 ) o funcţie care satisface condiţiile
o
Mv =O,
Fig. 9.
= r[--!_ ( U av --,- V !}.!!__)' - buv ]dx - 'Y X

s·' 2 iJx iJx . Sa(~:0 .Y)d·v Sb(~'!'o)dre

=
- [_!- ( u ayav .-
2
v iJu ) -
iJy
auv ] dy. (V, 22)
V \x=:to = e'llo 'Vlv=uo erco

Deducem din acestea

Să ducem prin punctul M (fig. 9), de coordonate {x0 , y 0 ),.
două drepte paralele cu axele de coordonate pînă Ia intersecţia.
lor cu curba y = [J. (x), în punctele P şi Q. 11

Aplicînd formula (V, 18) triunghiului MPQ, avem : S a(x 0,u)dl/

1

Q ~!:_ 1 = a ( x 0 , y) e'Yo = a ( x 0 , y) v i
ay ~
~~ ~ { [ ~· ( u ~)
\w=xo i;r, ...

(vLu- uMv) dx riy = :: - v - buv] dx- X

Q p s b(X,11o)d:r; ,

âv
a; 1
\.1/=1/o = b (x, Yo) e ~o
ru
= b (x,yo) V l 1/='1/o.
-:- [ ~ (· u. iJv - v f)u) - auv ] dy} + ( [__!___ (v iJu _ u av) +
- iJy ay J 2 ay iJy
Q Existenţaunei asemenea funcţii a fost stabilită de noi în paragraful
M precedent ca rezultat al rezolvării primei probleme la limită.
Funcţia v, ca1·e satisface aceste condiţii, se numeşte funcţia lui
+ autl ] dy + ~ [( .~ (v : : - u ::) + buv ] dx. (V,23} Riemann.
' p Deoarece pe dreapta PM avem y = y 0 , iar p.e dreapta QM.,
78 Metoda lui Riemaitn Metoda lui Riematin

avem x = x 0 , ultimii termeni din formulele (V, 24) şi (V, 25) Funcţia w va satisface ecuaţia
se anulează şi obţinem 02
M w
{jx()y
+ a (x, y) {jx
~w + b (x, y) {jw + c (x, y) w =
au .F1 (x, y),
au - u f!u ) + auv] dy = _!_ uv IM,
(J[_!_2 (v iJy în care
i}y 2 Q .
Q .
- F1 (x, y) = F (x, y) cp~ +
rH+ :: _
(x) - a (x, y) { cp'0 (x)
(V, 26)

u :: ) + 1
buv dx = ~ u{. j + [y-(l.(x)] cp~ (x)-tJ.' (x) cp 1 (x)}-b (x, y) cp1 (x)-c (x,y){cp0 (x) +-
+ [y - [1. (x) ]cp1 (x)), (V, 29),
şi ~ondiţiile omogene
Să revenim acum la formula (V, 23) .care, după introducerea.
în ea a lui (V ,26), ne dă W ', = âwj =O.
1/=!J.(X) {jy IY=j.I(::C)

rJJCvF (x, y) dx dy =u 1'.

M
- __!.__
2
(uv) 1
p
- --ţ-2 (uv) 1·
Q
+ 4>, (V, 27) Ecuaţia (V, 29) are aceeaşi formă ca şi (V, 1); ·se deosebeşte·
insă de aceasta prin termenul liber. Dacă vom demonstra exis··
Q ' tenţa soluţiei noii probleme pentru funcţia w, din aceasta va.
unde am notat cu 4> primul termen al membrului drept din formula rezulta existenţa soluţiei problemei iniţiale. În cazul cînd func-·
(V, 23), care se exprimă în întregime cu ajutorul lui v şi cu aju~ ţiile cp0 şi <p1 sînt nule, formula lui Riemann ne dă
torni unor funcţii cunoscute, deoarece în baza condiţiilor
(V, 19) (V, 20), (V, 21) şi (V, 2·2) u, au·, au sînt cunoscute pe u (x", y0 ) = ~ ~ vF (x, y) dx dy. (V, 30)
' ax au o
această curbă.
Cu acestea, (V, 27) ne dă formula lui Riemann Este suficient să demonstrăm că funcţia u(x0y 0 ), deter-·
minată cu ajutorul formulei (V, 30), satisface ecuaţia (V, 1)
u (x0 ,y0) =-!_ (uv) 1 + ~1:_ (uv) 1 - <1> + ( ( vF (x, y) dx dy. ·(V_, 28), §i s·e anulează impreună cu derivatele sale de ordinul întîi, pentru
2 1P
2 iQ JJ Q
· y0 .-w(x0). Să verificăm la început ultima afirmaţie. Pentru y 0 =
· =(L (x0 ) domeniul Q dispare şi prin urmare u lvo=f!.(Xol =0.
Precum vedem, formula (V, 28) ne permite să scriem suh
Mai departe, în virtutea regulii de derivare a integra-
formă explicită soluţia problemei care ne interesează, deoarece
( x 0 , y 0 ) este un punct arbitrar. telor în cazul unui domeniu variabil,. indicată mai sus, avem.
JJ1
Din însăşi metoda . de obţinere a formulei lui Riemann
rezultă că problema pusă- poate avea numai o soluţie unică~ âu = \ vF(x0 , y) dy + \ ( av F(x, y) dx dy,
deoarece am obţinut pentru funcţia necunoscută u, o expresie a~ ~ ~Ja~

11 (V, 31) .
Q Q
explicită şi definită în mod univoc, fără a face nici un fel de pre-
supuneri asupra ei, înafară de existenţa sa. Pentru a termina M
cercetarea ne rămîne să arătăm că soluţia considerată a pro-· au = \ vF (x, y 0 ) dx + ( ( ou F (x, y) dx dy.
blemei lui Cauchy, există intr-adevăr.
Să observăm că este suficient să stabilim existenta solutiei
oYo ·' .
p
JoJcYo
pentru ecuaţia (V, 1) î~ condiţiile în care u §i derivat~le sale· de ln ambele formule, integralele din membrul drept se anu-
ordinul întîi se anulează pe curba y = [1. (x). Intr-adevăr, am lează pentru y 0 = [1. (Xo)· Rămîne să ne convingem de faptul că.
fi putut introduce în locul funcţiei u, o nouă funcţie necunoscută n(x0 , y 0) satisface ecuaţia "(V, l). Vom verifica aceasta ceva
w = u - cp0 (x) - [y - tJ. {x)] cp1 (x). mai tîrziu.
 Metoda lui Riemann. Funcţia lui Riemann pehtrti ecuaţia adjunciă 81

§ 4, Funcţ.ia lui Riemann pentru ecuaţia adjunctă Este comod să ne debarasăm în această formulă de deri·
vatele funcţiei v. În aces.t scop, să integrăm prin părţi ambele
În § 1 am găsit soluţia primei probleme la limită c~ aju- integrale din membrul drept al formulei (V, 32). Lăsînd pe u iM
torul metodei aproximaţiilor · succesive. Metoda lui .Riemann ne :în membrul stîng al ecuaţiei şi trecînd în membrul drept ceilalţi
permite să găsim soluţia acesteia sub o fo1·mă mai comodă. Să termeni obţinem :
presupunem, ca şi în primul parag1·af al acestei lecţii, că ni se
cere să găsim soluţia u a ecuaţiei (V, 1) cu condiţiile (V, 2). Să
ducem în planul ( x, y) dreptele x = x0. şi y = y 0 , pe care să le
l.L
. 1
1 .

i.11t
= -
1
2
uv 1

P
+ -21 uv IQ1
1 - -
j

2
uv !Qls
1 -
1
--
2
uv s + iP
1

notăm respectiv cu S P şi SQ, punctul S avînd coordonatele

Q p
(x0 , y 0 ). Să ducem din punctul M, care are coordonatele (x1 , y 1 ),
dreptele M P şi MQ, paralele cu axele -de coordonate. Să aplicăm
formula (V, 22) dreptunghi ului M PSQ, luînd pentru u o soluţi
+ ~ v (cp~+ bcp.) dx + ~ v (cp~ + acp1) dy + ~ ~ vF (x, y) dx dy.
s s . o
deocamdată necunoscută, iar pentru v, funcţia lui Riemane
v(x, y; x1 , y 1). Vom avea Astfel,

~~ (vLu- u Mv) dx dy = ~~ vFdx dy =

Q p

o o
. ulM= uvl,, + ~ v (cp'• + bcp 2) dx + ~ t' (<p~ + a<p1 ) dy +
M M s s
= ([__!._ (v au _ uaxov) + buv] dx + (J [_!_(v ~~- u §.!!__) +
J
p
2 ax · 2 oY Q
oY + \\ vF (x, y) d~ dy. (V, 33}
Q p ·a·
+ auv] dy - (. [_.!__ (v _auax - u.§.!!._)
ax + buv] dx - (J[_!_ (v au
ay -
Din formula (V, 33) rezultă o consecinţă importantă. Să presu-
) 2 2 pu~em că funcţia u este funcţia lui Hiemann pentru ecuaţia
s s adjunctă

- + t~UV ]
U {Ju )
oy
dy. Mv =O,
adică rep1·ezintă o funcţie, care satisface ecuaţia omogenă Lu
Transformînd, ca şi înainte, integralele pe segmentele P M şi condiţiile
-şi QM şi observînd că pe segmentele SQ şi S P expresiile, care re 11
stau sub semnul integral, sînt alcătuite din funcţii cunoscute, ~ b (:v .Y0 ) dx ~(a x 0 ,v) dy
obţinem
= e% uJ = e'llo

~ ~ vF (x, y) dx dy =
' X=Xo

ln această ipoteză, toţi termenii membrului drept din (V, 33)

Q
.se anulează şi obţinem, folosind eg~litatea uj 8 = 1,
uJM =Vis sau u(xl, Y1; Xo, Yo) = v ( Xo, Yo; X1.Y1)·
Această relatie se numeşte teorema de simetrie a functiei
p lui Riemann. În, cuvinte, aceasta se formulează astfel : d~că

- ~ H- (
s
vcp'1 - :: <p1 ) + av'Pt 1
dy. (V, 32)
În funcţia lui Riemann considerăm drept coordonate curente .va-
riabilele x 0 , y 0 , x 1, y 1 fiind coordonatele vîrfului, ob-ţinem funcţia
lui Riemann pentru ecuaţia adjunctă.
6 Ecuatiile fizicii matematice.
82 Metoda lui Riemann Citet1a consecinţe ca.litative ale formulei lui R.icmann 83

Consecinţă. Funcţia lui Riemann v (x,y; x 0 , y 0 ) definită: Vom studia compo1·tarea soluţiei problemei lui Cauchy pentru
utai szts, satisface ecuaţia ecuaţia (V, 1) în. funcţie de variaţia condiţiilor iniţiale. Este uşor
de văzut că valoarea acestei soluţii într-un anume punct (xfl, yfl)
y 0) - + b (x 0 , Yo - + c (x
(12v ( i)v ) i)v , · nu depinde de loc de datele lui Cauchy din exteriorul ti·iunghiului
-~+a x 0 , 0, y 0)v = O. (V. 34)
oXoOYo OXo oYo curbiliniu M PQ, format de cele două caracteristice duse prin
acest punct şi de curba care poartă datele iniţiale. Dacă vom schim-
Folosi~du-ne de acest fapt, putem verifica uşor că funcţia ba datele din extexiorul triunghiului, soluţia va varia numai în
u(x 0 , Yr), determinată cu ajutorul formulei (V, 30), satisface· exteriorul triunghiului. Astfel, fiecare caracte1·istică va separa
într-adevăr ecuaţia (V, 1) şi, prin urmare, este soluţia problemei
domeniul în ca1·e soluţia a ră:tnas neschimbată de domeniul în
lui Cauchy. Derivînd p1·ima din formulele (V, 31) în rapm·t cu. care solutia s-a schimbat. Ajungem ·la următoarea concluzie :
y 0 , obţinem unei soluţii a problemei lui Cauchy definită la interiorul triunghiu-
lui .M PQ, îi putem asocia soluţii în genere diferite, care sînt pre-
lungirea acestei soluţii în domenii situate de cealaltă parte a carac-
teftsticilor. . , ' ·
. ~ Ast~el, caracte~·isticîle sînt Hllii prin care putem împărţi
M domeniuLde existenţă al soluţiei, atunci cînd vrerr1 să înlocuim
( av înanumite porţiuni ale acestui domeniu o soluţie prin alta, ast-
+ JBxo F {x, y 0) dx + fel: încît pri:fi aceasta, să obţinem di~ nou· o soluţie a ecuaţiei în
p înt:reg (J.omeniul. !.ceastă p1:.oprietate importantă a caracteristi-
De aici cilor este strîns legată de faptul că la· condiţii iniţiale arbitrare,
date pe caracteristice,· •p1·oblem.a lui Cauchy nu este în general
i)2u
--
8xoiJYo
a. Xo,Yo ) -au
....L ,.(
1
8xo
+ b ( Xo,Yo ) -8Yo
au
+ c ( Xo,Yo ) = re~olvahilă~ Pentru odcâre altă curbă,· cunoscînd soluţia de o
parte. a. curbei, am fi· putut găsi val()~ie.a soluţiei şi a derivatelor
M M sale pe această curbă şi am fi putut rezolva problema lui Cauchy
= F (x0y 0)+ ~ (:: + av )F (x0, y) dy + ~ (::. + bv )F(x, y 0) dx + pentru domenii situate de cealaltă parte a curbei. Astfel, putem
prelu:rJ.gi, în ;mod univoc, soluţia. ecuaţiei dincolo de oxicare linie
Q p necaracteristică.

··!:

Din ultima formulă, obţinem direct

Lu = F,
ceea ce trebuia demonst1·at.

§ 5. Cîteva consecinţe calitative ale formulei lui Ricmunn

Din formula lui Riemann decurg cîteva consecinţe, care

prezintă un interes general. Să ne oprim asupra lor ceva mai
amănunţit.

LEC1'IA a VI-a
INTEGRALE MULTIPLE
in cursul de analiză matematică se studiază în special funcţiile conti11ue._
de una s~u de mai multe variabile independente. Totuşi. ~sem,en~a,JuRcţii ,Şe dove-
desc a ,fi insuficiente in chestiunile fizicii matematice, in care funcţiile discontinue
şi nemărginite capătă o importanţă esenţială. Noţiunea cea mai importantă, a cărei
utilizare este necesară pentru funcţiile discontinue din problemele ·-fizicii: ma~e:
matice, este noţiunea de integrală. De aceea, ne vom op~i în special asupra teonm
integrării,funcţiUor discontinue şi a funcţiilor nemărginite. Vom construi pentru
aceste funcţii teoria integralei Lebesgue, urmărind în esenţă ideile şcolii mate-
matice ruse şi vom demonstra pentru ace,astă integrală toate teoremele _funda-
mentale, care se expun de obicei tn cursurile de calcul integral pentru integralele
funcţiilor continue.
Nu trebuie să ne gindim că scopul expunerii noastre ar fi num~i dorinţa de
a atinge cea mai mare generalizare in teoria integrării funcţiilor discontinue.
Generalizarea noţiunii de integrală dă teoriei integrării desăvîrşirea interioară şi
permite să obţinem, datorită acesteia, o serie întreagă de teoreme importante,
care nu a11 loc pentru integralele obişnuite ale funcţiilor continue.
ln cele ce urmează ne vom folosi de următoarele trei rezultate importante.
1) Criteriul referitor la trecerea la limită sub semnul integral.
2) Teorema asupra posibilităţii schimbării ordinei de integrale în integralele
multiple (teorema Lebesgue-Fubini).
3) Criteriul de convergenţă in medie a şirurilor de funcţii.
Vom coi1sidera integrarea funcţiilor discontinue şi a funcţiilor nemărginite,
folosindu-ne în cea mai mare măsură de ideea care poate fi denumită ideea eliminării
.singularilăfilor.
Dacă funcţia f de mai multe variabile xH x 2 , ••• ,x,~, definită într-un anumtt
domeniu O, este discontinuă in acest domeniu, însă devine continuă în ~omeniulO',
l'ămas după eiiminarea din O a unui anumit domeniu parţial oricît de mic cr,
calea naturală pentru găsirea integralei acestei funcţii constă in aceea că se consi ·
deră mai întîi integrala extinsă asupra lui O'"şi apoi se trece la limită făcînd pe O'
să tindă către O. Această metodă este utilizată totdeauna în teoria elementară a
integralelor improprii. . .
Vom expune teoria integralelor Lebesgue, folosind aceeaşi cale, general_I·
zînd-o numai întrucîtva. De mare importanţă pentru noi va fi noţiunea de funcţ1e.
continuă pe o mulţime închisă. Proprietăţile mulţimilor închise, adică a mulţi­
milor care conţin toate punctele lor limită, le vom studia ceva mai tîrziu. Vom
observa acum că o funcţie, continuă pe o mulţime inchisă de puncte, posedă o serie
de proprietăţi importante care ne permit, in particular, să-i construim integrala.
Alături de mulţimile incluse, vom studia şi mulţimile deschise, adică acele
mulţimi care nu conţin niciunul din punctele frontierei lor. Vom defini la inceput
Mulţimi de puncte tnchise şi deschise 85
noţiunea de integrală pentru funcţiile continue pe o mulţime deschisă. Folosin-
du-ne de această noţiune, vom dezvolta mai departe teoria integrării funcţiilor
continue pe mulţimi închise şi vom cerceta comportarea integralei, atunci cind
domeniul de integrare variază.
tu cazul general, integrala Lebesgue a unei funcţii discontinue se constru-
ieşte cu ajutorul următoarei metode: din domeniul O, în care este definită funcţia f,
se exclude o mulţime cr a1:;tfel încît să rămînă o mulţime închisă O' pe care funcţia
să fie continuă. Mai departe, se calculează integrala lui f pe mulţimea închisă 0'.
Trecind la limită cînd O' tinde c:1tre O, obţinem integralafuncţiei f, Pe mulţimea O.
tu teoria integrării astfel construită, căutăm să păstrăm în mod natural
o serie de proprietăţi fundamentale ale integralei obişnuite ca de exemplu, posibili-
tatea integrării termen cu termen a unei sume de mai multe funcţii. Aceasta
ne obligă să limităm întrucîtva chiar de la primii paşi clasa funcţiilor supuse
cercetării. Pe această cale ajungem la noţiunile de funcţie măsurabilă şi funcţie
sumabilă ; mai departe vom studia tocmai funcţiile sumabHe ; pentru ele rămîn
valabile proprietăţile cele mai importante ale integmlei obişnuite.
tu această lecţie/vom atinge de asemenea chestiunile amintite mai sus din
teoria funcţiilor sumabile.
§ l~ Mulţimi de puncte inchise şi deschise
Înainte de a trece la expunerea teoriei integralei Lebesgue, trebuie să ne
oprim asupra unor proprietăţi ale mulţimilor de puncte din spaţiul cun dimensiuni.
Să considerăm un spaţiu cu n dimensiuni, avînd coordonatele Xt, x 2 , •••• , Xn•
Vom numi multime deschisă in acest spatiu o multime de puncte M, in care fiecare
punct este un punct interior al acestei multimi, adică poate fi inconjurat cu o sferă
avind centrul in acest punct şi apartinind in intregime multimii M.
O mulţime deschisă poate fi conexă, adică poate consta dintr-o bucată,
tnsă poate fi şi nţconexă, fiind formată din bucăţi separate în număr ,finit sau
infinit. Obişnuim să numim domeniu orice mulţime deschisă şi conexă.
E x e m p l u 1 1. Mulţimea tuturor punctelor interioare ale. unui para-
lelipiped dreptunghic definit cu ajutorul inegalităţilor
O< a-·i <ai (i = 1, 2, ... , n),
este o mulţime deschisă (semnul < nu poate fi înlocuit cu semnul -<· Parale~
lipipedul împreună cu frontiera sa nu este o mulţime deschisă).
.
E x e m p l u l 2. Mulţimea tuturor punctelor interioare unei anumite sfere>
n
definite cu ajutorul inegalităţii ~ x; < R 2, este o mulţime deschis:l.
4=1
Dacă excludem din ace,!:lstă.,.m.ulţimec:·origifteâ sistemului de coord(n1ate, con-
siderînd numai puncte.~e' pentru care
.
'16
o<~ X~ < R 2,
11=1
-obţinem din nou o mulţime deschisă.
Vom numi suma mai multor mulţimi, sau reuniunea lor, mulfimea tuturor
punctelor care apartin cel putin uneia din ele. Suma E a mulţimilor E 1 şi E , o vom
nota-.E1. + E 2 şi o- vom scrie E =. E 1 + EB. ·· 2
S6 1ntegrale multiple Mulţimi de puncte închise şi deschise 87

Suma unui număr finit sau infinit de· rnulţimi deschise este şi ea o multime xi
dacă un anumit ·număr 0 > se repetă in şirul nostru de o infinitate de ori, acesta
deschisă. poate fi considerat ca punct limită).
într-adevăr,
fiecare punct al un,ei astfel de sume este un punct interior cel
puţin pentru t~na din mulţimile deschise şi prin urmare va fi punct interior şi Să alegem din şirul p('i.) un subşir Pii> , astfel încît pentru acesta şirul x~il
l
pentru sumă. :sll. aibă o limiU't. H.epetind acest raţionament alegem din Pf> un subşir p~kJ pentru
În afara mulţimilor deschise-; un rol mare îl joacă mulţimile închise, adică
muTţimile care conţin toate punctele lor limită.
.care vor avea limite primele două coordonate, apoi construim şirul p~lJ ş.a.m.d.
Să dăm exemple ·de mulţimi' închise. D upa~ 11 .opera ţ" '.
n aJungem la şirul P n(S) , pentru care toate coordonatele converg şi
E x e m p 1 u 1 3. Mulţimea tuturor punctelor sferei -care, prm urmare, are un punct limită, ceea ce trebuia demonstrat.
T c o r e m a 1. Dacă un şir Fk de mulţimi inchise şi mărginite este mono-
1t

~vx2 ....- R2 ton descrescător, adică

~· i~
i=l -
este o mulţime închisă (semnul<: nu poate fi înlocuit prin senmul <).
E x e m p l u 1 4. Mulţimea tuturor punctelor paralelipipcdului O <: Xt ~
< ai (i = 1, 2, ... ,n) este o mulţime in.chisă.
E x e m p 1 u 1 5. Mulţimea alcătuită dintr-un singur punct Xi = a~ (i =1,
2, ... , n) este o mulţime închisă. într-adevăr, această mulţime nu are puncte
limită.
Suma unui număr finit de mult{mi inchise este o multime incllisă. (Pentru
un număr infinit de mulţimi, această afirmaţie nu mai are loc). Demonstraţia
nu prezintă o mare dificultate şi o lăsăm în seama cititorului.
Vom conveni să numim mulţime vidă, mulţimea ideală care nu conţine nici
un punct. Această convenţie ne permite să simplificăm fQrmularea unora dintre
teoremele care urmează. Mulţimea vidă o vom considera în acelaşi timp şi deschisă
si închisă. · tnterlOr pen_trU fie~are .din muJţ:imile OH 02,.,., 07c ŞÎ În fiecare din ele, el este
· Fie E 1 , E 2 , ••• , E~c,. . . nişte multimi in număr finit sau infinlt. Vom numi
intersecţia lor, multimea E a tuturor punctelor care apartin tulllror acestor multimi.
Citeodată această intersecţie va fi mulţimea vidă. Vom nota intersecţia Ea mulţi­
milor E 1 , E 2 , ••• , Ek .. , astfel
sau E =II Ek.
1~
InlersectiaF a unui număr finit sall infinit de nwltimi inchise Bb J:t'2 , ••• , Fk, . ..
este o mulţime fncllisă (în particular ea poate fi vidă). Într-adevăr, un punct
limită al mulţimii F este un punct limită pentru fiecare din mulţimile F 1 , F 2 , ••• ,Fk;
prin urmare, el aparţine tuturor. acestora ,şi trebuie să fie conţinut în. intersecţia
lor F.
Dacă toate punctele unei anumite mulţimi ~1, aP:arţinmulţimii E 2 , vom spQnc
că E 1 este conţinută în E 2 , sau este cuprinsă în E 2 • Această proprietate se exprimă
în mod simbolic, astfel:
E2 2 E 1 sau E 1 s;: E2
Q_b s e r v a ţ i e. OI'ice mulţime infinilă şi· mărginită in· spatiul cu n dimen-
siuni are totdeauna cel puţin qn punct limită.
Valabilitatea acestei obs'ervaţii se stabileşte intocmai ca şi tn cazul unei
singure variabile independente. într-adevăr, fie cxii> x~i.) ' .•• ' x~> ) coordonatele
punctului p(i) (i = 1, 2, .•• ), aparţitţirid mulţimii E. Să considerăm mulţimea
nu1i1erelor { xi">} repre~~ntînd yrimele coordonate ale punctelor P.(i). Aceustă
mulţime, fiind infinită şi mărginită,· are cel puţin un punct limită (in particular,·
FI 2 F2 2 ... 2 Fii, 2 ...
.şi ntci una din nuzlfimile Fk nu este vidă, atunci nici intersectia lor F nu este vidă
Într-adevăr, să considerăm şirul de puncte p p p d·
p c p M It' t• 2• • • ·' • • ·, k• • •• un e
k - k• .u :1~ea punctelor acestui şir fiind mărginită, trebuie să aibă cel putin
un punct lu;mt~. Acest pun~t, fiind un punct limită pentru fiecare Fk, aparţine
t~t~rovr Fk ŞI pru1 urm.are este conţinut în intersecţia lor şi de aceea nu mai poate
f1 v1da, ceea ce trebma demonstrat.
Este util să observăm că intersectia unui număr finit de nml(imi deschist
n = ol n2· .. nk
~·epre.zintă o mulţime deschisă. Într-adevăr, oricare punct din O este un punct
<Ce?trul une1 sfere mtenoare. Cea mai mică din aceste sfere va fi sfera interioară
}Ul 0.
. Fie. B_t şi E2 două mulţimi. Să îndepărtăm din E 1 toate punctele care aparţin
Jntersecţ1e1 E 1 E 2 • IY~ulţimea r:1masă o vom numi diferenţă şi 0 vom nota
E = E1 - E2. Cu . aJutorul operaţiei de formare a diferenţei vom construi cîteva
.exemple de mulţm1i închise şi deschise.
Fie O o mulţime deschisă iar F o mulţime închisă. Atunci
,este o mulţime deschisă.
. Într-ade'.:ă!, d~că ~ui ~1 0 i-ar aparţine un punct, care nu poate fi încon-
Jurat cu o sfera m~erwara lm 0 0 , atunci în orice vecinătate a sa ar exista puncte
care nu fac r:arte dm O, deci care aparţin lui F. Acest punct, fiind un punct limită
pe.ntru mulţimea F, ar treb.ui ~ă apa:ţin~ lui F şi prin urmare nu ar putea aparţine
lm Oo =.o - F. ContradiCţia obţmuta demonstrează afirmaţia noastră.
Maz departe, F 0 = F - O este o multime inchisă.
· Punct~l P, car~ este pu~ct limită pentru mulţimea F 0 , fiind 'un punct limită
-de punc~e dm. F, ar fi yutut f1 exclus din aceasta din urmă numai :in cazul in care
· ar aparţme hu .o. Însa, punctele lui O nu pot fi puncte limită pentru F, întrucît
~le fac part~ dm O împ:eună cu anumite vecinătăţi, care în baza ace~tui fapt,
nu pot conţme P.u?cte dm F 0 • Aceasta înseamnă că nu putem scoate din F, prin
.scăderea l~1 ~· rnc1 un punct limită Pal mulţimii F 0 şi deci p 0 ~onţine toate punc-
tele sale hmttă. Astfel, F 0 este o mulţime închisă.
Inchiderea E a unei mulţimi octrecare E, adică mulfimea obţinută prin adău­
<Jarea la E a tuturor punctelor sale limită, este o multime închisă.
88 1ntegrale multiple . Mulţimi de puncte închise şi deschise

Intr-adevăr să presupunem că punctul P 0 este un punct limită pentru şirui inegalitatea f > a. Prin urmare, mulţimea E(f > a) constă numai din puncte
de puncte P 1 , P 2 , ••• Pk•· ... din E. Vom demonstra că punctul P 0 este un punct. interioare şi este deschisă.
limită nu numai pentru E, ci şi pentru E şi, prin urmare, este conţinut in E. De Să considerăm acum funcţia f continuă pe inchiderea O a mulţimii deschise O ::
aici, va rezulta că mulţimea E conţ.ine toate punctele sale limită şi este o' mul\ime
o= 0+ c,
închisă. În interiorul oricărei sfere csk de rază ;k descrisă in jurul lui Pk, se găseşte
unde c este frontiera mulţimii n.
cel puţin
un punct Qk care aparţine lui E. Exemplu 1 8. Mulţimea E(f >
a) şi E(f <a) sînt mulţimi închise,.
Şirul Qk converge, evident, din nou către P 0 şi prin urmare P 0 este un punct oricare ar fi a. Să facem demonstraţia pentru E(f a). >
limită al mulţimii E, ceea ce trebuie demonstrat. Intr-adevăr, dacă are loc inegalitatea f(Pk) >a
pentru ·un şir oarecare de·
Frontiera C a mulţimii deschise O, adţcă mulţimea punctelor limită a ace.stei puncte Pl> P 2 , ••• , Pk•· .. tinzînd către P 0 , atunci şi Iim f(Pk) însă, în baza >a
multimi deschise, care nu sint puncte interioare, este o mulţime inchisă. k-'7 00 •

Intr-adevăr, conform definiţiei mulţimii _C, avem continuităţii Iim ! ·(Pk) =f

(P0 ) şi prin urmare punctul P 0 aparţine mulţimii
k~<XJ .
E(f >a). Aceasta dovedeşte că mulţimea E(f >a) este închisă.
c =IT- n, . În cursul. _de analiză matematică se consideră funcţii definite de regulă
unde!O este inchiderea mulţimii O. Conform celor demonstrate mai sus, mulţimea. într-un domeniu deschis sau închis. Va fi necesar să studiem în cele ce urmează
C este închisă. . şi funcţii definite pe mulţimi de o natură· mai generală.
Cu ajutorul operaţiilor considerate asupra mulţimilor de mulţimi închise O funcţie, definită pe o anumită mulţime E, se numeşte continuă in punctul po
şi deschise, avind structuri simple, pot fi obţinute mulţimi închise cu structuri. făcînd parte din E), pe mulţimea E, dacă oricare ar fi număruls pozitiv şi
destul de complicate aşa cum arată următoarele două exemple : arbitrar dat, .putem găsi o vecinătate suficient de mică a punctului P 0 • astfeltnctt,.
Exemplu 1 6. Mulţimea F"_a tuturor punctelor segmentului. închis [0;1],. pentru orice punct P din mulţimea E aparţinînd acestei vecinătăţi, are loc ine-
a căror coordonată poate fi scrisă în sistemul zecimal fără.- utilizarea cifrei 5 este galitatea
o mulţime închisă; Admitem· aici scrierea numărului 'cu ajutorul unui şir i~finit. 1/(P0 ) - f(P) 1 < e:
de cifre 9, de exemplu: 0,5 = 0,4999, .... De aceea, dacă fracţia zecimală, care
exprimă coordonata unui anumit punct este finită şi conţine numai un singur 5· Din această definiţie rezultă, în particular, că orice funcţie este continuă
în ultima zecimală, acest punct face parte din mulţimea F. tn punctele . izolate ale lui E. O funcţie continuă în toate punctele unei anumite·
Proprietatea acestei mulţimi de a fi închisă o putem stabili mai uşor dacă, mulţimi se numeşte continuă pe această mulţime.
observăm că ea poate fi scrisă ca diferenţa Să presupunem că

[0,11- n..
unde [0,1] este segmentul 'inchis, iar n. este o mulţime deschisă alcătuită din toate: este suma unui număr finit sau infinit de mulţimi deschise. Dacă funcţia/. defi-·
punctele care aparţin intervalelor deschise ni date prin inegalităţile de forma nită pe n. este continuă pe fiecare mulţime nk> atunci ea este continuă şi pe n.
lntr.:adevăr, orice punct din n împreună cu o vecinătate oarecare a sa este
0,5 <X< 0,6; 0,15 <X< 0,16 _cuprins într-una din mulţimile Qk şi este pe această mulţime un punct de conti-·
nuitate pentru f.
Ne vom opri mai amănunţit asupra funcţiilor definite şi continue pe mulţimi
închise. Să (demonstrăm înainte de toate două teoreme importante.
Intr-adevăr, fiecare punct, a cărui coordonată nu poate fi scrisă fără aju- Te o· re m a 2. (Weierstrass). O funcţie f continuă pe mulţimea mărginită
torul lui 5 aparţine unuia din intervalele Oi. Toate intervalele ~ sînt mulţimi şi inchisă F, este mărginită pe această mulţime şi işi atinge acolo atît valoarea sa

desc~ise, de aceea mulţimea n. este de asemenea ~.escţţisă _şi deci F este o mulţime maximă ctt şi valoarea sa minimă.
tnch1să. · ·--· Să demonstrăm mai întîi că funcţia f este mărginită pe mulţimea F. Admi-
. o multime. de pUIJCle E,.pent.ru-eare'Ori'Care ar fimultimea deschisă interioară nl ţind contrariul, obţinem un şir de puncte aparţinînd lui F, în care valorile cresc
· nemărginit. Acest şir va avea cel puţin Un;punctljmită aparţinînd mulţimii F, ţi­
există ~ .,sU~lllulţ'im_e des~hiiă 0 2 , care nu contine nici un punct E, se numeşte­
nicăieri ·densă. MulţiiJ:lea F. considerată mai sus, după cum se vede, este un nînd seama că aceasta· este mărginită şi închisă. Să notăm acest punCt limită cu
exemplu de mulţime: închisă, nicăieri densă. P 0 • în orice vecinătate a lui P0 , treţmie să fie conţinute puncte in care funcţia f ia
Să CO,l.l:-şideră:rri pe o anumită mulţime deschisă o funcţie continuă f. valori oricît de mari în valoare absolută, însă aceasta contrazice contînuitatea lui
· __ , · E ~$1llt~ ltwi'""-7; Mulţimile E (f > a) şi E(f < a), unde. a este un număr· 1 în-punctul P 0 deoarece, conform definiţiei continuităţii, pentru punhe.I~ P sufi-
. arbitrar; ··sînt mulţimi deschise. Să demonstrăm aceasta, de exemplu, pentru cient de apropiate de P 0 şi aj)arţinînd lui F, trebuie să fie satisfăcută inegalitatea
E(f >a). . ·. · · .
Intr-adevăr, dacă_ într-un punct oarecare P, valoarea funcţiei continue r 1 /(P0 ) - f(P) 1 < e
este mai ma, re decit a, atunci intr-o sferă suJicient de mică din jurul lui P are, loc: oricare ar fi e > O.
"90 1ntegrale multiple
lntegralele funcţiilor continue pe mulţimi deschise 91
Astfel, este demonstrat faptul că funcţia f este mărginită pe F. Mulţnnea
valorilor, pe care 1e ia funcţia pe F, fiind mărginită, are o margine superioară M ~ă presupunem da_t~ funcţia f(x 1 , x~, ... ,xn), continuă şi nenegativă pe o
:anumită mulţime desch1sa .. (Se înţelege ca aceasta nu trebuie să fie numaidecit
şi o margine ipferioară m. Vom demonstra acum că funcţia atinge valorile M ~i m
mărginită şi uniform continuă, ca de exemplu funcţia
în anumite puncte ale mulţimii F. Conform definiţiei marginii superioare, trebuie
să existe, pentru un e >O arbitrar, un punct Pe dinF astfel încît M- /(Pe ) < e.
1 . 1
1
Punind e: = - , obţinem un: şir de puncte Pn astfel încît f(Pn) __.. M pentru
; = v--2~ 2+-·---+-zxn
xl .,- x2 •••
Il
:în domeniul O < r < 1 obţinut prin excluderea originii sistemului de coordonate
n -~ oo. Datorită
faptului că F este o mulţime închisă şi mărginită, acest şir P.,. din sfera deschisă O ~ r < 1 ) •
.are pe F cel puţin un punct limită P 0 • În baza continuităţii lui f, are loc în Să descompunem intregul spaţiu în celule cubice Fk1 , k 2, ... ,kn avînd latura h.
punctul P 0 egalitatea f(P0 ) = lkl, ceea ce trebuia demonstrat. Exact la fel se .
demonstrează că f atinge valoarea sa minimă într--un anumit punct din F.
.Celula Fkt, k 2 • •• , kn este determinată de inegalităţile
Teorema 3. (Weierstrass). O funcţie f, continuă pe o mulţime· mărginită lq Iz~ xl ~ (ki + 1) h (i = 1,2 .... , n),
·'ii tnchisă F, este uniform continuă pe aceasta; cu alte c11vinle, oricare ar fi numărul
. pozitiv e, putem găsi un număr 8 = 8( e) astfel incU, pentru orice pereche de pu11cte unde ki sînt numere întregi. O asemenea subdiviziune o numim retea .
P, Q, din.; mulţimea F a căror distanţă este mai mică decît 8, are loc inegalitatea . Să alcătuim ~cum dintr-un număr finit de cuburi ale reţelei o an:umită
V

mulţime <l>h care sa se gasească în întregime în interiorul lui O. O asemenea mul-

1 f(P) - f(Q) 1 < e.i ţime o numim mulţime-retea interioară sau pe scurt, retea interioară. Vom micşora
Dacă numim, c~ de obicei, oscilaţia funcţiei' pe o anumită mulţime închisă
pe Il. subîmpărţind fiecare cub al reţelei într-un număr intreg de cuburi mai mici
diferenţa dintre valoarea sa cea mai mare şi valoarea sa cea mai mică de pe această -.ş~ vom construi din nou o mulţime-reţea interioară. Un sistem de reţele inte-'
mulţime, atunci teorema lui Weierstrass poate fi enunţată şi astfel: pentru orice rware est? numit exhaustiv, dacă sînt satisfăcute următoarele două condiţii :
e > O, există 1.1.11 număr 8( e:) astfel in cît oscilaţia functiei f să nu depăşească pe s a) Şu·ul <I>h este monoton crescător, cu alte cuvinte
pe intersectia lui F cu o sferă oarecare de rază 8( e:). <Pln ~ <Ph2 <;: • ·• · C:: <P,.k .S · · • ;
Vom face demonstraţia. acestei teo.reme prin reducere la absurd. Să presu-
punem că funcţia f nu este uniform continuă pe F. Există atunci un număr pozitiv s 0 b) Începînd de la un anumit k, fiecare punct al domeniului a~ este strict
astfel încît, oricare ar fi 8 >
O, putem găsi două puncte P 8 şi Q5 cu proprietatea .conţinut în interiorul tuturor multimilor <I>h •
v }) v k '

'ca distanţa dintre ele să fie mai mică decît 8, iar diferenţa valorilor lui fîn aceste S a o servam că pentru orice multime deschisă există cel puţin un sistem
~xhaustiv de reţele interioare.
puncte să fie, în valoarea absolută, mai mare de.cU e:0 • Punind 8 = .!.. şi alegind lntr~adevăr, construind o reţea interioară, putem include în ea toate cuburile
. n t·~ţelei din spaţiu, care se găsesc împreună cu frontierele lor în interiorul lui n.
din şirul
Pn un subşir Pnk' care converge către un anumit punct P 0 aparţintnd ,Sistemul .de mulţimi-reţea interioare, obţinut pe această cale, va fi exhaustiv.
l~i F (către
acest punct va converge evident şi subşirul corespunzător de puncte Qn). Într-adevăr, orice punct P 0 din mulţimea 0 poate fi inconjurat cu o sferă mică cr
aJungem la concluzia că în orice vecinătate a punctului P 0 , oscilaţia lui f nu aparţinînd lui O. Prin urmare, pentru o reţea suficient de fină, cînd cea mai mare
este mai mică decît e: 0 , iar aceasta contraziec ipoteza continuităţii lui f pe F. Teo- diagonală a cubului cu muchea h devine mai mică decît raza sferei cr, unul dintre
rema este demonstrată. ,cuburi ~a fi cuprins împreună cu punctul P 0 in <Ph, ceea ce trebuia demonstrat .
Să atragem atenţia asupra unei aplicaţii a teoremelor demonstrate. Fie F Sa punem
o mulţime închisă, iar P 0 un anumit punct fix. Distanţa r(P, P 0 ) de la punctul
variabil P al mulţimii închise F pînă la punctul P 0 reprezintă o funcţie continuă J!.- = ~ ... ~ f(x 17 x 2 , ••• , Xn) dJ.:1 dx 2 . . , dxn,
de punctul P pentru punctul dat P 0 • •Conform primei teoreme a lui Weierstrass,
această funcţie îşi atinge minimul. Să punem fl.>hk

8(P0 ) = miu r (P, P 0 ). ;unde <l>hk formează un sistem exhaustiv de mulţimi-reţele. Datorită faptului că
p
funcJiaJ este nenegativă, mărimea J k este ne descrescătoare odată cu creşterea lui k.
Numărul o(P0 ) se numeşte distanţa punctului P 0 la mulţimea inchisă F. Dacă P 0 Daca ŞI~ul J_k rămîne mărginit cind k __... oo, este evident că acest şir tinde către
.nu aparţine lui F, această distanţă este diferită de zero. ·.O a_numită limită! Această limită o vom numi integrala functiei f(x1, x 2 , ••• , Xn)
.-extmsă la domenzul n:
§ 2. Integralele funcţiilor continue pe mulţimi deschise ~ · .. ~ f (xH x 2, ... , Xn) da;, dx2 ••. dx-n, =
o

vom
Aşa cum s-a arătat mai sus, în .construcţia .noţiunii generale de
lăţgi pas cu pas clasa mulţimilor pentru care aceasta va fi
integrală
definită. Să tnce- = Iim.
lc7oo)
r. ·. J( f(Xl, Xz, ... , Xn) dXt d~ ... dXn.
J>e m cu integrarea pe mulţimi deschise.
41kk
 92 1ntegrale multiple lntegralele funcţiilor continue pe multimi deschise 93
----------------------------~----~------------------
Vom demonstra că această limită nu depinde de modul in care a fost ales "Orice funcţie nenegativă, integrabilă pe o mulţime deschisă n este integra-
sistemul exhaustiv şi nici de alegerea axelor de coordonate în spaţiu. bilă pe orice submulţime a sa deschisă nl. Într-adevăr integralele extinse la sistemul
Integra] a exhaustiv rle mulţimi-reţele pentru .01 vor fi majorate de integralele extinse la
mulţimile-reţele corespunzătoare construite pentru n, 'de aceea acestea formează
~ ... ~ f(~, x 2 , ••• , Xn) dx1 dx2 ••. dx.n
am şir mărginit şi prin urmare convergent. • '
obserV aţi a 2. Dacă n~ <::: n[ şi functia 1 este nenegalioă, atunci
Q

o vom scrie mai st~urt sub forma ~ 1 dv ~) fdv

~fdv
sau ~ f d~ dx 2 • ••
o o
O b s e r v a ţi a 1. O funcţie f nenegativă, mărginită şi continuă pe o-
mulţime mărginită şi deschisă n, este integrabilă pe această mulţime. într-adevăr".
i ntegralele extinse la sisteme exhaustive de mulţimi-reţele sînt mărginite in ansam-
blul lor şi prin urmare tind către o anumită limită.
L e m a 1. Să considerăm un sistem de multimi deschise monoton crescător
02 01
dxn.
1ntr-adevăr, putem 1ua mulţimile exhaustive pentru n .. astfel încît acestea să fie
.cuprinse în mulţimile exhaustive pentru nl. ~
. ~ ~ s e r v .a ţi a 3. Dacă /1 şi / 2 sînt două functii oarecare nenegative, con-
~nue Şl znle,qrab!le pe n, suma lorft + '2
este de asemenea integrabilă· p..e n. şi
~ (ft + /2) dv = ~ {1 du + ~ /2 do.
o o Q

nl s .02 .:: ~ . . s nk ~ ... Demonstrarea acestei afirmaţii. nu prezintă nici o dificultate. Ea se poate
şi fie il= ilt+ !l2 + ... ·+
!lk + ... , Atun_ci, orice mutime lnchisă şi mărită F,. -obţine prin trecere la limită din următoarea egalitate evidentă
cuprinsă in. intregime in interiorul lui n, va fi conţinută in toate multimile nk•·
incepind de la un aimmit rang k. · .
In adevăr, să presupunem că afirmaţia lemei n-ar fi exactă. Am ·putea- găsi ~ (ft + / 2) dv = ~ /1 dv + ~ / dv.2
atunci oricare ar fi k, un punctPk, aparţinînd lui F, fără să aparţină lui !lk. Mulţimea IJ)h IJ)h 41_.
punctelor Pk are cel puţin un punct limită P 0 , aparţinînd evident lui F. Este uşot­
de văzut că P 0 nu aparţine niciunui !lh deoarece, în orice vecinătate a sa, există. O h se. r va ţi a 4. Dacă f este o functie nenegativă, continuă şi integrabilil
puncte Pk cu indici k oricît de mari. Aceasta însă nu este posibil deoarece mul- Au !l, atuncz şi af posedă aceste proprietăti pentru a >O
ţimea F aparţine sumei n şi prin urmare trebuie să aparţină unuia din termenii,
sumei O. Contradicţia obţinută demonstrează Ierna.
Să arătăm acum că integrala pe o .mulţime deschisă un depinde nici de·
direcţia axelor de coordonate din spaţiu şi nici de felul în care au fost alcătuite·
~ aj du = a~ 1dv.
sistemele exhaustive de mulţimi-reţele interioare. o Q
Să considerăm mulţimile deschise !lk alcătuite din toate punctele interioare,
mulţimilor ct>hk· Suma acestor mulţimi deschise este mulţimea deschisă n, ceea ce Demonstraţia acestei afirmaţii nu prezintă de asemenea nici o dificultate.
î n~emimu că orice mulţime închisă F, care se găseşte în interiorul lui· n, va fi con-- Ţ e o re m a 4. .Fie 0 1 şi 0 2 două multimi deschise care se pot intersectă
ţinută în toate mulţimile-reţele <l>hk' începînd de la un anumit k. Fie <l>hk şi tjJ,.k--
.lina cu alta Şi fie t o functie continuă, nenegativă pe m uit imea nl + n2 şi integrabilă
pe această multime. Atunci este v.alabilă relatia ·
două sisteme exhaustive de mulţimi-reţele, care nu sînt date obligatoriu într-un
acelaşi sistem de coordonate. În baza lemei 1, pentru o alegere convenabilă a
indicilor k 2 = ka (k1 ) şi k 3 = 'lt;~ţk2 ), vom avea, oricare ar fi k 1 ~ f dv + ~ f du = ~ f clv + ) f du. (VI,l)
01 02 0 1 +02 01 02
<Dhki <:_ 1J!'hk:l :: <Dhka
Prin urfnare, Să ('.OllSti'Uim în nl şi .02 mulţimile-reţea exhaustive <1>~1 ) şi <t>l2'. Este evident
~ f dv ~ ~ 1 dv ~ I 1 dv,
(VI,2)
IJ)hk 'Phk IJ)hk
1 2 a
de unde se vede că limitele pe sistemele <!>71. şi '1'h sint egale. Independenţa integralei
de alegerea sistemului exhaustiv de mulţimi-reţea şi de direcţia axelor de coordo- Este uşor de văzut că mulţimile <D~1 l + <1>~2 > formează un sistem exhaustiv
nate este demonstrată. jpentru mulţimea nl + n2, deoarece fiecare punct al acestei mulţimi ajunge mai
 Integrale multiple Jntegralele funcţiilor continue pe mulţimi deschise 95--
2
devreme sau mai tîrziu într-una din mulţimile (])~> sau <P~ l, iar <P~ l <P~ l for-- 1 2
Compe.rînd această inegalitate cu ( *), avem
mează un sistem exhaustiv pentru 0 1 0 2 intrucit fiecare punct al acestei mulţimi
ajunge la un moment dat tn ambele mulţimi-reţele <Pk1l şi <J>~21 • De aceea, trecind
la limită in (VI.2) obţinem (VI.1). Teorema este demonstrată.
Consecinţă. Integrala unei functii nenegative extinsă la o sumă formală'
dintr-un număr finit de mulţimi deschise nu depăşeşte suma integralelor extinse la ceea ce trebuia demonstrat.
toate aceste multimi :
C ou se ci n ţ ă. Să considerăm un şir de multimi dcscllise 0 1 , 0 2 ••• , Ok, . ..
(nu neapărat monoton crescător) şi o funcţie arbitrară nenegativă şi continuă. Dacă
~ f dv < ~ f dv + ~ f dv + . . . + ~ f dv. sumele
o 01 Q2 ·ok
De aici rezultă că, dacă toate integralele extinse la mulţimile deschise Ok-
cxistă, atunci există şi integrala extinsă la O.
T e·o re ma 5. Să considerăm şirul monoton crescător de mulţimi descl!ise- sini mărginile in ansamblul lor. atunci există integrala e:rtinsă la sunut 0 0 a multi--
milor nk şi este valabilă ineqalitatea.
01 s. 02 s . . . s. 0~.: ~ ...
Să notăm cu 0 0 suma lor ( f dv = Iim ( ldv<
J lc7 CA J
01+ 02+ ···.+ Ok+ .... Oo Ql + 02 + · · · + Ql.;

-< k~~ ~ f dv + ~ f dv + ~
Fie f o funcţie arbitrară nenegativă, continuă şi integrabilă pe 0 0 • A tun ci".
[ .. . + f dv.]. ·
( f dv = Iim ( f dv. Ql Q2 o,c
) k-?oo J O b ser v a ţi a 5. Fie O o mulţime deschisă, <Pk o mulţinie-reţca, con-
Oo r.lk
ţinută în aceasta, iar f o funcţie uenegativă, continuă şi integrabilă pe O. Atunci,
Demon st ra ţ i e. Este evident că avem
~ f dv + ~ 1 dv = ~ 1du.
~ f dv > ~ f dv, Q-<llh ctJh Q
o~ ok
de aceea Pentru demonstraţie este sufieient să luăm pentru O - ID1c un sistem
exhaustiv oarecare 'Y1c şi să ne convingem că mulţimile 'Y,. + <P;;; formează un sistem
( f dv > Iim ( f dP. (*) exhaustiv pentru n.
J Tc7oo J O importanţJt deosebită are următoarea teoremă.
Ce Qlc Teorema 6. Să considerăm şirul monoton descrescător de multimi des-
citise n. =?. 02 =2 ••• 2 nk ~ ... şi să .presupunem că intersectia lor este de ase-
Să construim sistemul exhaustiv de mulţimi-reţele <l>h pentru mulţimea deschisă menea o multime deschisă (in particular aceasta poate fi şi mulţimea vidă): 0 0 =
0 0 • ln baza lemei 1. fiecare din aceste mulţimi-reţele va fi cuprinsă in intregime: = 0 1 0 2 ••• 01.~ .... Fie f o /llncţie continzză, nenegativă şi integrabilă pe 0 1 • Atunci,
într-nu anumit On.
Vom avea, prin urmare,
( f dv =Iim ( f dv.
J k7oo )
~ fdv<: ~fdv<!~~ ~fdv o. Qk
(dacă 0 0 este mul(imea. vidă, această limită este nulă).
4>h 0n °k
D e m o n s t r a ţ i e. Să punem în corespondenţă fiecărei mulţimi O*
şi trecind la limită pentru h ~ O, obţinem o mulţime-retea interioară <r>j,k> astfel încît să aibă loc inegalitatea

( f dv < Iim ( f dv.

J k7oo )
~ 1dv - ~ 1dv < 2~c •
Oo Ok Qk ll>(k)
h
 Integrale multiple
----------~------~------ 1ntegralele funcţiilor continue pe mulţimi mărginite şi închise 97
Să alcătuim mulţimea deschisă O~ = !1k - (f)~k + ll • Nu este greu de văzut
crt mulţimea deschisă 0 1 coincide cu suma
§ 3. Integralele funcţiilor cont!nue pe mulţimii mărgini te· şi inchise
00 + O~ + . . . + n;c + Vom trece acum la definirea noţiunii de integrală a unei funcţii continue
extinsă la o mulţime închisă mărginită. Este natural să facem aceasta în modul
în baza consecinţei de la teorema '!, avem
următor. Să considerăm funcţia f definită pe o anumită mulţime închisă şi mărginită
F şi continuă pe aceasta. Vom include pe F într-o anumită mulţime deschisă. Să
~ 1 dv < ~ f dv + ~ f dv + !Presupunem că am r.euşit să prelungim în mod continuu funcţia 1 pe mulţimea
deschisă O, f fiind integrabilă pe această mulţ.ime. Să formăm mulţimea deschisă
Ot Oo o' D - F. Atunci, conform definiţiei, pu,IJ.em
1

însă, conform alegerii lui <I>~k+ll şi a observaţiei 5, avem

-
!
l!'
f dv =
'
~ f dv- ~ 1 du.
Q 0-.F

~~ dv = ~
e:
f dv- fdv + k+l
2
În această definiţie rămtn totuşi încă multe lucruri nedemonstrate. Nu este
0k
dar, înainte de toate, că putem prelungi totdeauna în mod continuu funcţia f
o'k şi că, in acel caz, obţinem o funcţie integrabilă; în al doilea rînd nu se ştie dinainte
dacă o asemenea definiţie a integralei conduce la un rezultat unic determinat.
:şi deci Pentru a arăta că definiţia noastră este corectă, vom ·demonstra tntti citeva
propoziţii ajutătoare.

~ f dv <
gl
!
o,
f dv +( ~
o.
f dz, - !
02
f dv + ~) + ( ~ 1dv - ~
' o. o.
1dv + ~) + Fie f o funcţie arbitrară nenegativă, continuă şi integrabilă pe mulţimea
deschisă .01 • Să presupunem, mai· departe, că Q este conţinut in .Q1 şi că F este
() mulţime închisă, cuprinsă în Q. Vom avea

-t (flt - = ~. 0(4 -
+ ( f dv-!ale ·. ok~l
~ f dv + :+
2 1 ) + ···
0
De aici, in baza teoremei 4, avem
F) F) = Q -·- F.

~ f dv + ~ f dv = Jf du + ~ f dv
~f dv + Iim {
k.:,oo
~ f dv - ~ f dv + ~ ~i deci
Q 01-J!' Ot 0-F

Oo o1 ok
.{le unde ~ 1du -- ~ f dv = ~ f dv - Jf dv .
O 0··-F' f.!1 Ot-.F
Iim ( f dv
k-?oo J
< J( l dv + -~.2 · Să presupunem că f este o fmicţie nenegativă, continuă şi integrabilă pc
Qk Do mulţimile deschise 0 1 şi .02 şi că F s;_ 0 1 0 2 • Să punem O = .0 q • Conform
'~elor demonstrate, avem 1 1

Teorema rezultă acum din faptul evident

Iim ( f dv ":> ( f dv.

Jf dv- Jf dv = J f dv -- Jf dv = Jf dv -- Jf dv.

lc7oo J J Q 0-.F Ql Ql-.F Q2 02-.F'

Qk Oo Am obţinut următorul rezultat important :
Diferenţa
ln acest paragraf au fost considerate numai funcţiile ne~egative. Vom a:~ta
jn § 4 că integrarea funcţiilor de semn variabil se reduce~ la 1~1tegrare~ f~ncţnlor
nenegative. Acest lucru va fi demonstrat pentru o in~egrala ma1 gene~~la ŞI an~me IJ,~,v -~- ~ fdv.,
pentru integrala Lebesgue al cărui caz particular sînt mtegralele funcţnlor contmue Q:,J·~·· 0-F'
pe mulţimi deschise (§ 2) şi închise (§ 3).
nu depinde de alegerea pwJfirnii deschise O.
7 Ecuatiile fizicii mate4ţice
 1ntegrale multiple 1ntegralele funcţiilor continue pe multimi mărginite şi închise 99

L e m a 2. Să resu unem că iunctia continuă f se an'!leaz~ in pun~le~r~ tntr~adevăr din lema 2, rezultă egalitatea echivalentă
unei anumite
· mulJim
· · p §l· ma~rginite
i pfne.1!lSe . F • care se .găseste
, in znterwrul mul{zm!~
deschise O ; atunci, ~ (ft - fe) dv = ~ (fl - / 2 ) do.

J
Q
f du=
0-F
~ f dv.
O C-F

Afirmaţia demonstrată înseamnă că integrala definită mai sus a funcţiei f, con-·

tinuă pe mulţimea închisă F şi calculată pe această mulţime F, nu depinde de
Să presupunem la început că mulţimea O_ este mărginit~. VI)
metoda de prelungire a lui fin exteriorul lui F. Ne rămîne să stabilim incă posibili-
tatea acestei prelungiri.
în baza celor spuse mai sus, (v. observaţia 2 § 2. Lecţw
L e m a 3. Să considerăm multimea deschisă n avind fr,ontiera C. Fie F o
multime inchisă şi care se găseşte in mulţimea n + C. Să mai presupunem definită
-~ 1 dv " ~ f du._ pe F o funcţie arbitrară f continuă şi nenengativă. Putem, atunci, construi pe O + C
o functie cp continuă şi nenegativă şi care să coincidă cu f tn punctele lui F. Valorile
0-l!' o maximă şi minimă ale lui cp sint egale respectiv cu Z'alorile maximă şi minimă ale
lui f.
V om cons1'dera mulţ1'mea deschisă Q e a acelor puncte in care fi< e:, unde e: este un.
· ă · 'tă · ~ Aşa cum s-a arătat la § 1 teorema 3 Lecţia IV, fiecare punct Pal dome-
număr pozitiv mic. Folosindu· ne de faptul că mulţ.ime: ~ ·t~st~:rn r:~:1a ŞI ca,. niului O, care nu aparţine lui'.F, se găseşte la o distanţă po.zitivă finită 8 (P) de la
_prin urmare, toate mulţ-imile ne sint de asemenea m rgm1 , ·mulţimea F. Să construim sfera de rază R avind centrul în punctul dat P şi să
considerăm valoarea maximă pe care o poate lua funcţia f în aceas.tă sferă.
~
S:'i presupunem
1 dv =O.
0€ max f = 1\llp (R).
T~B
ln baza consecinţei din teorema 4, avem Dacă în interiorul sferei nu avem puncte din F, vom considera Mp (R) = O
.Mp (R) este o funcţie monoton crescătoare şi prin urmare integrabilă in sensul
obişnuit al cuvîntului 1).
~ 1dz.1 < ~ f dv + ~ f dv Putem considem ca funcţie cp, de exemplu,
Q 0-F OE
28 (P)
. n
şi deci :{j)(P):o.-=-
8(P)
~ 11fp (R) dR.

) f dv > ~ 1 du. ln punctele mulţimii F vom pune cp(P) = f(P).

6(P)

0-F O
Să demonstrăm că funcţia cp( P), astfel definită, este continuă. Intr-adevăr,
~ ·t· ·u ( * .. ) obţinem lema noastră. in punctul P 10 care se găseşte la distanţa 8 > O de punctul P al mulţimii F,
~ ' mu lţ'1mea un ca fiind.· suma unor mulţimi U~c valoarea acestei functii este cuprinsă între
• .1 •
0
C.omparlnu
î aceas consideram
1 g neral a c.
t n cazu
mono on cresca ~teoare., · · · ·· mărginite. Trecînd la limită pentru k ~oo. in.
'deschise si
min f( P) şi max /( P)
egalitatea 1' ~SI) 1' '3o

in sfera cu raza 38 şi centrul în punctul P 0 şi prin urmare /(P ) tinde către f(P 1
pentru 8 -+ O, in baza continuităţii lui f. 1 . 0
Pentru două puncte. P 1 şi P 2 , la dţstanţa.h unul de altul şi carenu fac parte
din .F, avem

Dacă doua func,u 11 Şl 2

obţinem 11
a firmaJia cati:~ tre.~mfi~~~~~~ ;!r~~!:•e
)'
ptmctele unei mulţimi închise F~ Mp1 (R) ~ Mp8 (R + h) şi 8 (P1 ) ~ 8 (P2)+ h,
are loc egalitatea
Mp 2 (R) < Mp~ (R +Il) şi 8 (P2 ) ~ 8 (P1 ) + 11.

~f ~ ~
------·-·-------·~--

1 dv- fiflv = {S;du,- )' / 2 dv. 1

) Vezi de exemplu, V. 1. Smirnov, Curs de matematici superioare,' voi. J,
o 1J -11' O G,..__Jl'.>.. .ag. 282, ediaţia 11, L. - M.1948.
-
100 Integrale multiple lntegralele funcfiilor continue pe mulţimi mărginite şi închise 101

~~ (:1~ o(P2) } ; atunct,. 11~a~tră a integralei co~!H~ide î~ întregime cu definiţia obişnuită a integralei lui

. r,
. Vom considera h < min { ; -···-
..• R1emann pentru funcţnle contume .
•l
Este valabilă următoarea teoremă.
.T~e o r ~ m ~a 7. ?Jie F 1 şi F 2 două multimi mărginile şi l'nchise şi 1 0 funcţie
2·r·' negalwa continua pe fzecare din ele. Atunci,

8 (Pl) fi (P2l
!F1
1dv + Jf
Ji'9
dv =
.l~'t
)
+ .F'2
f du +. ~
1<\ F 2
f du.

. Aceas.tă teoremă se reduce uşor la teorema 4, dacă includem p 1 p 2 in do- +

menml 0 ŞI notăm 0 - F 1 = 0 1 , 0 - F 2 = 0 2 • Luind tn considerare
+ 0 2 = (! - F 1 F 2,
01
nln2 = n . . .,. (F1+ F 2).
obţinem

~ 1 dv = fi du ·- ) f dv ; ) l dv ~ ~ f dv -· ~ f dv ; l
li't O 01 Fa O 02 1

i i ~ i (VI, 3)
) : du = 1dv - f dv ; J1 du = 1 du - 1dv. l
.h+Ji2 O 0102 Ji\F2 O 0 1 +011 J
_Din formulele (V l, 1) şi (VI, 3), rezultă teorema noastră.
r .e ~re~ m.a. 8. ?Jie P1 ~ F2 2 ... ~ Fk ~ .•. un şir monoton descrescător
de. multzmz margmzte şz inchise. Să notăm cu F 0 intersectia lor· F = F F F
Fzedeasemene a f o 1unc1·ze arb'i 1 2'"' k···•
z rară nenegativă şi continuă •pe oF • Atunci, 1

[ 1dv = lim_ ( 1 dv.

2 8 {P1 )
J le~ ("/J J
Fo Fk

+ 3·(~~) ~ A~eastă teorem::'i se reduce la .teorema 5 din parag1·aful precedent dacă

26 (P1l -:lh prelungim peJ pe mulţimea deschisă O conţinînd pe F 1 şi dacă punem
.,..,.. Fk. ·~Atunci, punînd tncă · k
Q_ Q.::::
unde M = max f >- Mp (.R).
Pentru un h suficient de lÎlic,. această mărime este oricit de mică vrem noi, Do =-: 01 + n~ + . ~ .· . -:1- !)r~ ·+-
ceea ce înseamnă că oricare ar fi e > O fiind dat, avem, pentru h suficient de mic, vom avea
cp(P1 ) - cp(P 2 ) <. e. Punctele P 1 şi P 2 se bucură însă de aceleaşi.prop~ie.J~H' de
aceea est~ valabilă' de aRemeneainegalitatea cp(P2 ) - 4>CP1 ) <: e. qeal.~i~,"Jy~ţ,ultă O ..J Oo :::::: J•'o,
continuitatea lui. cp(P) şi lema este Q.emonstrată. ·. .. .. , , ........ ' · ·
Observăm că şi cazul; în care funcţia f ia valori de semne diferite:, pqat~ ..fi ~ 1dv = ~ 1dv - ~ f dl1 (k ~ 1,2, ... ).
redus uşor la cel precedent, dacă se ia în locul funcţiei/, funcţia f + c, un.de c
F!c O Qk
este un număr. constant pozitiv suficient de, mare. . ·. . .· ..
Noţiunea de lirtegrală pe· o mulţime 1nchisă este astfel pe deplin stabilită.
Am demonstrat 1n ~<;el,aşi timp că orice funcţie nenegattvă.f, co:nţinuă pe o mulţime . . Folosindu-ne de teorema 5 din § 2, şi trec1ud la linl.ittt demonstrăm prop 0 _
.Zlţta, noastră, · · · · · '
închisă şi mărginită• .F; este integrabilă pe această 'mulţime. Intr-adevăr, dacă ne
vom folosi, în baza teoremei lui Weierstrass, qe faptul că funcţia 1 este mărginită, Te ore m a 9. Dacă intersecţia şirului monoton descrescător de muzt 1•1ni
deschise
atunci aplicarea directă a lemei 3 stabileşte in.tegrabilitafea lui f; .Pentru asemenea
mulţimi închise, ca de exemplu paralelipipeQ.~le sau mulţimile-reţele, defimţia
102 Funcţii sumabile 10:3
Integrale multiple

· este o multime Inchisa F : Ji.'espectiv măsura Lebesgue a mulţimii deschise O sau a mulţimii inchise F. Vom
nota măsura mulţimii F, deschise sau închise cu
mO sau mF.
atunci,
Toate teoremele despre integrale demonstrat.e mai sus, fiind aplicabile cazului
( 1du = Iim ( f dv. 1 = 1, ne dau dintr-o dată teoreme analoge referitoare la măsura mulţimilor deschise
J1! k-'1 00 J
ok
-sau închise. Măsura este generalizarea naturală a volumului. Vom reveni asupra
proprietăţilor măsurii.

lntr~adevăr, fie Pentru aplicaţii este importantă următoarea teoremă.

Teorema 11. (A mediei). Fie E o multime lnchisă smz deschisă, pe care
;functia f este continuă. In. cazul cind ·E este o multime deschisă, vom presupune că
atUl'lCi, E are o măsură finită şi-că f ~ste integrabilă pe E. Să presupunem că peste tot tn E
sint tndeplinite inegalită/ile ·
~ 1dv = ~ 1dv - ~ f ~v. M1 <:f<M2 ,
.unde 1\11 şi 1\112 sint constante. Atunci,
1! Ot o~
Trecînd la limită. tn {!.mbele părţi ale egalităţii şi observind c;.\ 11-!1 m E < Jf dv < .M 2 m E.
E
lim ( f dv =O Demonstraţia acestei teoreme este evidentă : ea se obţine din faptul că
1c _" oo J
Qk J (f - Mt) dv > O, ~ (Nl 2 - /) dv > O.
în baza teoremei 6, deoarece intersecţia n~ este vidă, obţinem ~ 1 dv = E E

= .Iim ( filv. ceea ce trebuia demonstrat. Să observăm că orice mulţime inchi- § 4. Fune:ii sumabHe
k _" 00 Jo,c . Să trecem la studiul teoriei generale a integralei Lebesguc.
Fie 1 o funcţie oarecare nenegativă şi definită pe o mulţime O mărginită
1:1ă F poate fi reprezentată totdeauna ca o intersecţie de mulţimi deschise Ok~ cu-
:şi deschisă. Să considerăm toate mulţimile închise F pe care este continuăfuncţ.ia f
prinse una în alta, Intr-adevăr, putem lua drept Ok mulţimea punctelor a căror :şi să determinăm marginea SUP.erioară a integralclor lui f extinse la mulţimile F
distanţă pînă la mulţimea închisă F, este mai mică decit ek, unde ek-+ O pentru
k-+ oo. Este evident că intersecţia unor astfel de mulţimi Ok v~. conţine numai
puncte a căror distanţă pînă la F este nulă şi prin urmare va coincide cu mul-
timea închisă F.
s~p Jf dv.
F
· Teorema 10. Să considerăm şirul. monoton crescător de multimi tnchise
F 1 ~ F 2 ~ • • • ~ F Al ~ ••• şi să presupunem că suma -lor E este .o r:rulţim~. inchis~ 'Vom numi această margine superioară, dacă există şi este finită, integrala interioară
sau deschisă. Fie f o functie nene,qativă, continuă pe toate. mulţzmzle F~c şz pe 1!., t pe mulţimea n şi o vom nota cu
~ functiei
integrabilll pe E, dacă E este o multime deschisă. Atunci,

r1 dv = Iim f 1.dv.
(int) J f dv.
J Tc-700 J g
E • Frc
Noţiunea de integrală interioară capătă o însemnătate deosebită· în acele
Teorema se reduce la cea precedentă in cazul unei mulţimi deschise E = n ~ >Cazuri tn care mulţimile închise F, pe care funcţia f este continuă, au o măsudi
dacă trecem la considerarea mulţimilor deschise nA: = n - .F k• şi la teorema 6 .suficient de mare.'
dacă mulţimea E = F este închisă. .. Functia f, definită pe o multime O oarecare, mărginită şi dese/zisă, se numeşte
Să considerăm acum cazul partir.ular f = 1. .măsurabilă, dacă există multimi lm;hise F şi avind năsurci oricit de apropiată de
Vom numi integralele măsura lui O şi pe care f este continuă

~ dv şi ~do mQ- mF8 <a,

Q 1!
Slnde a este un număr pozitiv arbitrar.
104 1ntegrale multiple
Funcjii sumabile 105-
Dacă funcţia f nenegativă şi măsurabilă are pe mulţimea deschisă Q o inte-
Dată e:J'istă limita finită
grală interioară, ea ·se numeşte sumabilă sau integrabilă în sensul lui Lebesgue~
iar integrala sa interioară se numeşte integrala Lebesgue sau pur şi simplu integrală.
Iim ( f dv,
ln acest caz, ne vom folosi de notaţia obişnuită a integralei. e-?oJ
Aşa cuni vom arăta mai departe, integrala Lebesgue posedă o serie întreagă FE
de proprietăţi foarte importante, care simplifică extraordinar de mult folosirea ei.
Următorul exemplu simplu arată că pentru funcţiile care nu sint măsurabile" atunci funcţia f este wmabilâ, iar această limită. este eqală czz ) f do.
integrala interioară, chiar atunci cînd există, nu posedă proprietăţile cele mai
importante ale integralei obişnuite. Q

Să considerăm o funcţie f pozitivă însă nu măsurabilă pe mulţimea deschisă Dadl cel puţin una din aceste afirmaţii ar fi falsă, ar avea loc inegalitaiea
Q, avînd pe această mulţime o integrală interioară. (Putem arăta că asemenea
funcţii există).
Datorită faptului că funcţia f nu este măsurabilă, mulţimile închise pe Iim ( fdv < sup ( fdv,
care f este continuă, au o măsură considerabil mai mică decît mD, adică e-?oJ F J
Fe: F
sup mF =a< ni O.
deoarece conform definiţ.iei, sau s ; ~ f dv = c.o, sau s~p ~ f dv = ~ f do. Am fi
F

Este evident că mulţimile încbise, pe care f şi f + 1 sînt continue, vor fi aceleaşi. F F Q

Pentru oricare din ele, avem putut, prin urmare, gasi o mulţime închisă F 0 , astfel încît, oricare ::~r fi e; > O,
să aibă loc inegalitatea
)<t + l)dv- ~ fdv·= mP.
F F ) f du- ~ f dv ~ ''l > O,
(v. observaţia 3 de la § 2, Lecţia VI) Fo Fe
De aici,
1n care f este continuă pe F 0 , iar 'lJ nu depinde de:::. Să punem F: = F 0 Fe. fntărin(t
) (f + J) dv = ~~du + mF < s;p ,~ f dv + a inegalitatea precedentă, obţinem
1
F F ~
şi ) f dv - ) f dv :;>.. 'lJ > O.

(int) ~ (f + J) rlv <(înt) !t dv + a. Fo p'

e
Q Q
Funcţia f este mărginită pe F 0 • Să presupunem cii f < M. Avem
Ultima inegalitate arată că pentru integrala interioară a funcţiilor, care nu
sint măsurabile, nu este îndeplinită, in genere, proprietatea de aditivitate 11 dv --· f f dv = { 1(f- Af)dv - ~ (t- ltlf)dv} +M (mF0 - mF'e )·

(int) ~{f + 1) du =t=(int)) f dv + (int) ~1 dv, ~ ~

E
~ ~
e
.

Q o o Expresia din acolade este însă evident nepozitivă şi. prin urmare
·deoarece (int) ) 1 dv = m O> a.
, 'lJ
Q mF"---mF ~-·
" E ~ 1\f
O b s e r v a ţ i e. Lema 3 din § 3 ne permite să dăm o altă formulare con Însă, in baza teoremei 7,
diţiei de măsurabilitate : funcţia t
este măsurabilă pe mulţimea deschisă n
atunci şi numai atunci, cînd există funcţii continue fk, care coincid cu f pe mulţimile mF0 - m F: = m (F0 + F-e)- m Fe < e:,
închise F~c şi avind măsura oricit de apropiaţă de măsura lui Q. -şi obţinem
Le ma 4. Fie f o functie măsurabili1 nemgativă pe mulţimea mărginită
.şi deschisă O şi fie Fe un sistem oarecare de multimi fnchise, pe care f este continuă~
astfel incit
< e:.

Prin urmare, ipoteza noastră nu este adevărată. Lema este demonstrată.

 106 1ntegrale multiple
Functii sumabile 107
C o n s e c i n ţ ă. Să considerăm pe o multime mărginită şi deschisă un şir
.monoton crescător de multimi _tnchise .k-+- oo şi este îndeplinită inegalitatea (VI.4). Pentru aceasta este suficient s:'i
;alegem, de exemplu, din no un şir de mulţimi n: ' astfel tnctt
Fls;Fzs; ... s;Fks; •.. ,

in caremFk > m f! - ale, unde ()k --+- O penll'll k--+- O. Fie

.şi măsurabilă, continuă pe mulţimile F "" Dacă integralele
f o functie nenegativă mn: < - - 1
-'
2 s+l
00 , 1
:şi să punem Ok = ~ Os . Conform consecinţei teoremei 6, obţinem m (lk < 1.::-
s~k 2"
1
,deoarece putem considera ok = - k• Fie F k un şir monoton crescător de
2
.-sint mărginile de acelaşi număr A, functia f este -sumabilă pe n iar integrala e( se mulţimi exhaustive închise pentru f pe 0, in eare rn (0 - F k ) < 8~: . Atunci
.exprimă ~
cu ajutorul formulei
_mulţimile închise F; = F k - Ok se bucură de proprietatea că

( f dv = lim ( f clv. mF; > m f! - 2 ()k •

J k~ 00 J
.Aceasta, rezultă din .faptul
Q Fk

Această consecinţă rezultă nemijlocit din lemă dacă vom lua în consideraţie O-F; s; (O - Fk) + Ok
.faptul că şirul mărginit şi nedescrescător de mărimi :şi deci
m (f!- F;) < m (0- Fk) + m Ok < 28k
In baza consecinţei din Ierna 4, mulţimile F k sint mulţimi exhaustive pentru
d pe n şi
:are o limită.
Te o re m a 12. -Fie f o functie sumabîlă şi nenegalivă pe mulţimea mărginită
.şi deschisă O. Atunci, oricare ar fi e; > O, există un ()( e) astfel tnctt are loc inegali-
lim
Tc-7oo)
r, dv = ft
J
du.

tatea }'~ Q

Avem aici pentru un k suficient de mare

~- fdu < e,
ca ~ f dv > ~ f du - ;o ·
-de indată ce na s; n şi m no < 8 Fk Q

Să admitem ipoteza contrară. Putem g:'tsi atunci un astfel de număr e: 0 > O -Pe de altă parte, putem găsi in interiorul mulţimii f!k o mulţime inchisă p;*
:şi mulţimi deschise no
cu măsură oricit de mică pe care f să fie continuă şi pentru care

f du> ~!!>
pentl'u earc
~}';* o
•
"
'Conform construcţiei, F; nu are puncte comune cu Fk . Atunci funcţia f este
(VI,4)
.continuă pe mulţimea închisă F; + F~*, în care caz deducem

J( f dv + .3eo
Cu ajutorul mulţimilor deschi~e 0 0 putem construi un şir monoton des-
·crescător de mulţimi deschise nk ' pentru care mf!k < i:)k ' i:)lc --+- o, cind F*
J
+ p**
f du >
Cl
k k
 Funcţii sumabile 109
108 Integrale multiple

Funcţia /1 + /2 va fi evident continuă pe F!3 >. şi în afară de aceasta

Aceasta însă, nu este posibil deoarece ~ f dv = s~p ~ f dP. Contradicţia obţinutăl
O F
~ (ft + f )dv = ~ 1
2 1 dLI +- (VI,5)
demonstrează teorema noastră. Proprietatea demonstrată de noi este foarte· Ff3) Ft3)
importantă şi se numeşte proprietatea de continuitate absolută a integralei Lebes- e e
gue. Ea caracterizează în tntregime dependenţa integralei Lebesgue de mulţimea,
la care este extinsă integrala. In cele ce urmează noi ne vom folosi foarte des de· Membrul drept are limita Sftdv + \o f 2dv. Prin urmare, membrul stîng are
aceastăproprietate. Q
Să ne ocupăm acum de studierea mai amănunţită a dependenţei integralei <() limită.
Lebesgue de funcţia de sub semnul integral. Aplicînd Ierna 4, ne convingem de faptul că / 1 + f 2 este integrabilă şi de vala-
Le m a 5. Dacă funcţia f 2 este mărginită şi nenegativă şi functia / 1 sumabilă, şf ~ilitatea formulei (*).
Am considerat pînă acum numai integralele funcţiilor nenegative, continue
12-< ft, pe mulţimi deschise şi închise, precum şi integralele funcţiilor măsurabile pe mul-
-timi deschise. Să trecem acum la integrarea funcţiilor de semn variabil. Fie f
alund şi functia f2 este de asemenea sumabilă şi, in afară de aceasta, are loc inegali-- -o funcţie măsurabilă, care poate lua attt valori pozitive ctt şi valori negative
tatea Să punem

~ f2 dv-< ~ ( 1 du, j+ = ___!_ [ t f 1 + f),

2
o o
într-adevăr, să considerăm un şir monoton crescător de mulţimiînchise­ ,_ = 21 [ 1
-
f_! - f].
F~1> a căror măsură tinde către mO. şi pe care este continuă funcţia /13 precum~
şi un şir analog F~l pentru funcţia f2• Măsura mulţimilor F~Si = F~ > F~ , aşa1
1 21

Funcţiile f+ şi 1- se numes~, respectiv, partea pozitivă şi partea negativă

cum rezultă din teorema 7, va tinde către mn. Vom avea :a funcţiei f. Funcţia f+ coincide cu funcţia fin toate punctele în care f este pozi-
tivă şi este nulă în punctele in care f este negativă. Dimpotrivă t- este nulă în
~ /2 dv ~~ {1 du< ~/ 1 du, punctele în care f este
Este evident că
pozitivă şi egală cu -1 in punctele in care f este negativă.
.
F(3! F(3) Q
r. e f = f+ -- t-·
Şiru
Dacă funcţia 1 este continuă pe o mulţime tnchisă, atunci ambele functii
j+ şi 1- vor fi de asemenea continue pe această mulţime. Intr-adevăr, dacă punct~l
P aparţine lui F şi f este pozitiv in acest punct, atunci 1 va fi pozitiv în toate punc-
tele mulţimiiF, suficient de apropiate de P. Astfel, funcţia f+ va coincide în veci-
nătatea punctului P, cu f şi prin urmare va fi continuă. La fel se demonstrează
nedescrescător este mărginit şi prin urmare are o limită. ln baza lemei 4, funcţiao, -şi contiQ.uitatea lui 1- in punctele în care f este negativă. În punctele tn care f = O,
f 2 este sumabil ă. Trecind la li mită ne convingem de valabilitatea inegalităţii scrise
1
.ambele funcţii f+ şi 1- vor fi de asemenea continue ; deoarece valorile lui f+, de
mai sus pentru integralele lui /1 şi /2· -exemplu, atunci cînd punctul Pk tinde către P pe mulţimea închisă, sau vor coincide
Teorema 13. Dacă f 1 şi f 2 sînt nenegative şi sumabile pe O atunci şi' :cu valorile lui fîn acest punct Pk> sau vor fi nule, însă, în orice caz, vor tinde către
suma lor / 1 + f2 este sumabilă, iar .o valoare limită, egală cu zero. De aici, rezultă.
O b s e r va ţi e. Dacă funcţia f este măsilrabilă pe mulţimea deschisa .Q,
n.
~ (ft + f )dv = ~ / + -~ /2 dv.
<liunci ambele functii f+, ţ-, sint de asemenea măsurabile pe
2 1 dv (*)> Integrala funcţiei f pe mulţimea deschisă .Q se defineşte cu ajutorul formulei
o Q

Construind şirurile de mulţimi F~ > şi F~ la fel ca şi in Ierna precc~­

1
Q
21 !
o
f dv = ~f+ dv - ~ ţ- du.
Q Q
dentă şi punind F~3 l = .F~1 l F~> vom avea
Funcţia f se numeşte sumabilă, dacă sint sumâbile f+ şi ţ-. Din această definitie.
mF~Sl ~m 0 - 2e. .rezultă · '·'
110 1ntegrale multiple lntegralele nedefinite ale funcţiilor de o singură variabUă 111.

'f e o r e m a 14. Da~ă functia f este sumabilă pe o multime deschisă n O b ser va ţi c. Fie co constantă arbitrară, fo funcţie sumnbilă pe mul-
atunci oricare ar fi sistemul de multimi ~nchise Fo pe care f este continuă şi asfer ţimea deschisă Q. Atunci,
incit

mP~ > m!1 -- a, 3 ~ O, ~· cf dv = c ) f dv.

are loc eqalitatea Q Q

Valabilitatea acestei observaţii este aproape evidentă. Pentru a ne convinge de·

Pentru demonstraţie este suficient să ob_servăm că
aceasta trebuie să ne folosim de proprietatea analogă a integralelor funcţiilor de
semn constant.
Din observaţia precedentă rezultă ·următoarea proprietate importantă,
mai generală, a integralei Lebesgue. Fie f1 , f 2 , ••. , fk nişte funcţii sumabile, iar·
al> a 2 , • •• , ak nişte constante arbitrare. Atunci

~ f dv = ~ 1 +dv- ~ f-dv,
Fa Fa Fa
!
Q
(a1/ 1 + a2 f 2 + ... + akfk) du = a1 ~ / 1 tiv + a 2
o
! Q
f 2 clv + ... + ak ~ fk dl'.
Q

şi să trecem la limită. Această formulă se demonstrează prin inducţie completă. Să semnalăm încă
Să demonstrăm acum tndt o lemă. o proprietate a integralei Lebesgue.
Le ma 6. ~Fie f o functie măsurabilă pe multimea deschisă 11, scrisă in doutt T e o r e m a 15. Să considerăm. functia sumabilă f şi o .functie măsurabilă
moduri diferite sub forma unei diferente de fzmcfii sumabile nenegative şi mărginită cp, pentru cal'e
lcp(<M.
A re loc atunci egalitatea Atu11ci produsul f cp va fi sum.abil şi

~ f1 dZJ.- ~ / 2 do = ~ fa dv - ~ i dv. 4 l ~ f cp dv 1< J\11 ~ 1 f 1 dv.

Q Q Q Q Q Q

lntr-adevărt egalitatea care trebuie demonstrată este echivalentă eu relaţiai Intr-adevăr, 1 fcp 1 ~ 1\il 1 f i. Funcţ.ia M 1 f! este sumabilă, deci şi 1/r.p 1 este
sumahilă, iar
·~ /1 du + ~ ! dv = ~f dv + ) fa dv,
1~ f r.p dv [ ~) ~ J\11 ~It
4 2
1 /cp 1 dv 1 dv.
o Q o o
Q Q Q
care rezultă numaidecit din teorema 13; dacă luăm in considerare di

. /1 + f4 = f2 + fa·
§ 5. Integralele nedefinite ale funcţiilor de o singură variabilă~
Lema este demonsţrată. Din această lemă rezultă, între altele, că oricare ar n
metoda cu .aj.ut!)rul căreia am reprezenta pe f sub forma unei diferenţe de două. Exemple
funcţii sumabile nenegative; egalitatea următoare :
. Dacă funcţia f(x) este sumabilă pe intervalul O < x < 1, ea va fi evident
~ /1 ~dv - ) f 2 dv = ~ f+dv - ~ f-dv. sumabilă şi pe orice interval O < x < y in care y ~ 1. Integrala
o Q Q Q 'ti

Pentru o funcţie măsurabilă, sumabilitatea şi existenţa integralei modulului F (y) = ~ f (x) dx

funcţiei sînt echivalente. Intr-adevăr, dacă există integrala lui 1 f 1 = f+ 1-, + o
atunci conform lemei 5, vor fi sumabile fiecare .din· funcţiile f+ şi f-. Reciproc,.
dacă sînt sumabile f+ şi j-atunci~ conform teoremei 13 este sumabilă şi funcţia t f!· .se numeşte integrală nedefinită.
112 1ntegrale multiple Integralele nedefinite ale funcţiilor de o singură variabilă 113

Conform definiţiei măsurii, un punct izolat are măsura nulă. De ace(~a inte- funcţie va fi sumabilă tn cazul cx > O. Pentru a demonstra aceasta) observăm
grala pc intervalul deschis O < x < y este egală cu integrala pe oricare din urmă­
toarele intervale semideschise şi închise k-1

0 <X< y, 0 < .t: < lj, 0 < < !J.

:1: = ~o/m,
m=O
Aceasta justifică notaţia

y
tnHlc
~f(x)dx
o
:şi permite să afirmăm valabilitatea egalităţii

b o o

~ f (x) dx + ~ f (x) dx = ~ f (x) d:t Să facem în ~m schimbarea de variabile 1:,;, = Ji.. (i = 1, ... , n). Avem
a b a 2m
:cliCi
oricare ar fi funcţia sumabilă f(x).
Să demonstrăm teorema următoare:
Teorema 16. Deri,Jata integra/ei nedefinite este egală cu funcţia de sub
.:semnul integral fn toale punctele de continuitate ale acestei functii.
Intr-adevăr~

1/th
F (y + ll) - F (y) 1 ( în care
h = -h-) f(x)dx.

?!

Să notăm cu mh şi Mh respectiv marginea inferioară şi marginea supe-

Tioară a funcţiei f(x) în intervalul y <. x <
y + b pentru lz > O în intervalul de unde
y +h < <
x y pentru h < O.
Atunci

(IJ -+- it) - F (!/)

mlt < F-------------------- -- < Jl1ll
11
ceea ce trebuia demonstrat.
:~i prin urmare
E xe mp 1u l 9. Funcţia f = ;_<1., under = V{x1 -y1 ) 2 + 1 +-~~-:--+exn-Yn) 2
1'
. F (y
hm -------------
+ h) -- F (y) =
.
f (y), este măsurabilă tn domeniul cu 2n dimensiuni 0<xi<1; 0<yi<1 (i=1, 2, ... , n).
h-70 h Aceasta va fi sumabilă pentru cx > 1.
Intr-adevăr, dacă excludem din acest cub mulţimea r <
e. f va U continuă
>Ce ea ce trebuia demonstrat. in porţiunea rămasă. Volumul domeniului exclus, precum uşor se poate vedea.
O funcţie măsurabilă nu trebuie să fie numaidecît sumabilă. este o cantitate mică de ordinul lui en. Sumabilitatea lui f pentru cx > 1 se stabi-
Să considerăm cîteva exemple. leşte ca şi in exemplul precedent.

Exemplul 8. Funcţia f = R:_-; în eare R =V ::rî + x~ ... + x~ este

E x e m p l u l 10. Funcţia f din eubul ZJ0 , - 1 < Xi < 1 (i = 1, ... , n),
-care ia valoarea unitate în punctele ale căror coordonate sint toate raţionale şi
valoarea zero pentru toate celelalte, este sumabilă.
măsurabilă în sfera R < 1. Într-adevăr, dacă excludem din această sferr1 Toate punctele raţionale pot fi numerotate cu ajutorul şirului numerelor
interiorul unei sfere mici R <
e, f va fi continl.1ă în porţiunea rămasă. Această naturale.

8 Ecun,tiile fizicii matema ti ce

114 Jrdegralele nedefinite ale funcţiilor de o singură variabilă 115
Integrale multiple

într-adevăr, să presupunem că coordonatele unui punct oarecare raţiona~ Jntegralele funcţiilor de semn variabil se. definesc tn ~o~ ~bişnuit.
pozitiv se exprimă cu ajutorul fracţiilor Pentru asemenea integrale stnt valabile toate propnetaţlle generale, pe care
le vom enumera
Pn
Qn
1. ~ (/1 ·+ /2) dv = ~ /1 dv + ~ /2 dv;
·o o o
Să considerăm şirul de 2n numere întregi p 1 , p 2 , .•• , Pn, q1 , q2 , • •• ,qn. Fiecărui punct
raţional ti corespunde multe astfel de combinaţii de numere întregi, întrucît unul
şi acelaşi număr raţional poate fi reprezentat sub forma unor fracţii reductibile-
diferite. Totuşi~ fiecărei combinaţii de 2n numere intregi îi corespunde numai un
2. !
o
af dv = a ~ 1 dv ;
o
singur punct raţional bine determinat. Toate combinaţiile de acest fel pot fi nume--
rotate pe rind cu ajutorul şirului numerelor impar~. Pentru aceasta, să extragem
la început combinatiile întregi, pentru care suma elementelor este egală cu zero,
(ele vor fi, evident, in număr finit) apoi cele pentru care suma elementelor este
3. 1 ~
o
cp/ dv 1 < max 1 cp 1 !
o
1 f 1dv.

egală cu 1 , cu 2 etc. În acest mod vor fi numerotate toate punctele raţionale pozi-
tive, fiecăruia corespunzîndu-i o mulţime infinită de asemenea numere. Pentru tn care din existenţa membrilor din dreapta ai ac~st~r .relaţii ~ezultă şi exis~enţa
a face numerotarea biunivocă, trebuie să eliminăm în numerotarea succesivă membrilor din stînga. Demonstra-ţia acestor propnetaţ1 se obţme tn mod ev1de.nt

~::~l:r:c::illal::m;::·f ~ -:+-; ~ V.i ~

punctele deja numerotate. În ceea ce priveşte punctele raţionale negative, ele vo1~
fi numerotate. In ceea ce priveşte punctele raţionale negative, ele vor fi numerotatf_;,
cu ajutorul şirului numerelor pare.
Fiecare din punctele raţionale
cu
R
R
~= 1
1n domeniul R > 1.
pt> P2,. .. ' Pk, ...
J~'uncţia 1 este evi.dent măsurabilă pe n. Ea va fi sumabilă pe O pentru rx. > O·
tntr-ao.evăr,
poate fi inclus in interiorul unui anumit elipsoid nk cu centrul în originea siste-

~ ~
mului de coordonate şi avtnd focarul in punctul dat astfel încît mnk < 1
k+t •
dXj_ ••• dxn ='~ ~"
••• R'YI:;}: ac_ .• ,l.J m'
2 • R )1•· m=O
ng> = 01 + ... + Qk + ... va fi ~o mulţime
+
Suma deschis:I avincl
măsura < 2 şi de aceea va fi oricît <le mică vrem. Mulţimea Ft = v0 - ng unde

are măsura oricit de apropiată de măsura lui 1•0 • Pe aceasta, f este continuu şi egaii:
cu zero. Ft formează un sistem exhaustiv; avem deci

~ ... ~ t dv =o~ Să pnnem

-l<roi<l

Adesea trebuie să considerăm funcţii definite într-un domeniu .n nemăr-·

ginit.
at.mwi
Să considerăm sistemul de sfere R < N şi să presupunem că QN reprezintă·
porţiunea mulţimii deschise n care se găseşte tn interiorul acestei sfere. Vom.
spune că funcţia nenegativă 1 este măsurabilă pe n,
dacă este măsurabilă în orice
D.N şi că este smnabilă în n
dacă integralele

~ f dv sau
QN
sint mărginite. Atunci, conform definiţiei, avem

( 1 dv = Iim ( f du.
j N7 oo J ceea ce tJt•tbuia demonstrat.
Q QN
116 integrale muliiple Mulţimi măsurabile. Teorema lui Egorov 117

Din exemplele 8 şi 11 rezulUt între altele eă ilitegralel<' mO, pe care ţE (P) să fie continuă. Fiecare din aceste mulţimi Fk se descompune
tn donă submulţimi făl'ă puncte comune
F7c = F}c1 l -i- Fj/l ,
unde F1 = F1cE, Fjc ) = F7c -- E. Pe Fjc1l fune\ia ţ,E ( P) este egal:1 cu 1, iar
11 2

pe Fjc ) ea este nulă.

2
tind d'rtre zero pentru o-o>- O.
Fiecare din aceste mulţimi va fi închisă, aşa cum uşor se poate vedta.
Intr-adevăr, un punct limită :;tl şirului de puncte Pn din F}:l este un punct al mul·
§ 6. Mulţimi măsut•abile. Teorerna lui Egorov ţimii F'k şi, prin unnm·e, aparţine uneia din mulţimile Fţc1 l sau Fj,2 >. Totpşi, el
nu poate să aparţină lui Ffc2 >, întrucît în acest punct funcţia ~E( P) ar fi discontinuă
Avînd in vedere studierea ulterioară a proprietăţilor funcţiilor măsurabile .. pe Fk ceea ce contrazice alegerii lui Fk. tn acelaşi mod se demonstrează proprietatea
vom introduce acum noţiunea ·de mulţime măsurabilă. Fie O o mulţiJne deschisă
lui F~2 l de a fi o mulţime înehisă.
şi mărginită~ iar E o mulţime arbitrară de puntte cuprinsă în ea. Să construim
funcţia caracteristică ţE (P) pentru mulţimea E, adică funcţia egală cu unitatea Avem, conform ipotezei,
în punctele lui E şi nulă în exterioru~ lui E. .
Dacă functia ţE (P) este măsurabilă (şi, prin urmare, sumabilă in baza pro- mFk = mF~}> + mFJ;1 > mn- 8~c,
pietăţii lui ţE (.P) şi O de a fi mărginiţi) atunci mulţimea E se :r.ice măsurabilă. · unde i>k...,... O. De aici,
tar integrala

~ ţE (P) dr: sau

FL2l) -
Q
m (n - mF~cl) < Ok•
se numeşte măsura şi
se notează cu mE.
lui E
Nu este greu de verificat că in cazurile în care E este o mulţime deschisă
sau închisă, noua definiţie a măsurii coincide cu cea dată anterior, deoarece mE
1
Mulţimile F~ l şi ( !2 - 2
F1
>) sînt chiar acele mulţ.imi despre a căror existenţă
se construieşte în aceste cazuri la fel ca şi mai înainte. s·a afirmat 1n teorema noastră.
Dacă mulţimea E este măsurabilă, atunci şi mulţimea O - E este măsu­ Reciproc, să presupunem că există mulţimile F~c şi Qk avînd proprietatet~

şi funcţia l - ţ.z;; (P) =

rabilă. Intr-adevăr, dacă funcţia ţE (P) este mftsurabilă, atunci va fi măsurabil:'t
~Q-R (P). Avem '
indicată în teoremă. Putem înlocui totdeauna mulţimile .01c cu mulţimile .o~*
astfel încît mulţimile O - nt să fie închise. Pentru aceasta asociem mulţimii
mulţ.imea n*l, aleătuiti\ din acele punete ale mulţ.imii n a dîror distanţ:'i la
m (!l -- E) =) [1 -· ~~~· (P)'j du = m O -- mE'.
Qk
-k
Q
frontiera C a mulţimii !1 este nwi mieă decit _2_. Este evjdent că mf!~ _"._o
Pentru două mu]ţ.imi măsurabilc, oarecare e~tc valabili!, :IVNH formula k. "·
pentru k -* 00 şi de acrea dac:1 punem n;* = nlc + .0~ atunci, diferenţa
ţ,~
.i:l!
(P) + ~E 2
(P) = ~liJI+E,~ (P) + i;,El.E"...
(P). (V l.ti)
k
~: .. E = ~:.,. E",. Este evident că ~~· E' (P) este măsurabilă şi prin
Mai departe. "'~"'1 m!l~* - mF~c va fi ea şi mai înainte oricît de mică vrem noi, pentru un k suficient
'z "'n1 ·~s ~•1 2 • •
de m::.re .. Mulţimea Q - 0.~* va fi închisă ca fiind diferenţa dintre mulţimea în-
• w

urmare este măsurabilă si , '"' • Vedem că suma ŞI mtersecţm a doua mul-

!:E1 +~11
...
ţimi măsurabile sînt totdeauna măsurabilc. chisă o+c şi mulţimea deschisă' nk + Q~.
Teorema 17. Pentru ca mulţimea E, care se găseşle în interio1·ul unei
multimi deschiseO., să fie măsurabilă, este. necesar şi suficient să existe un şir de mul- k
Este uşor să ne convingem că funcţia ~E(P) este continuă pe F~c şi pe
timi inchise Fk• confinute in E şi un şir de multimi deschise Ok, conţinînd pe B,
-astfel incf.t 0 - o;*. Prin urmare, ea este continuă pe mulţimea Fk + (0 -- n;*), deoare<·e
o funcţie' continuă pe două mulţimi închise, care nu au puncte comune, este conti-
m (Qk - Fk) -+ O pentru k -+ oo. nuă pe suma acestor mulţimi. Să evaluăm măsura acestei mulţimi, notind-o ('U
W1.1. Este evident
Demonstraţie. Să presupunem cii funcţia ~l!J _(P) este măs~ra~ilă.
Putem găsi~ atunci, o mulţime închisă Fk, avind măsura oncît de apropiata dî::
 Multimi măsurabile. Teorema lui Egorov 119
118 1ntegrale multtple

Mai departe,
Astfel, <!>6 + F~ l 2
va fi un sistem exhaustiv pentru funcţia. ~E (P) f (P).
·De aici,
mO = m [<l>k + 0~* ..:._ F'k] < l1l <l>k + m (0:* - F~c).
Prin urmare,
;E (P) f (P) dv = .
m<Pk > mn- ak, unde a,,-- o pentru k-- 00.

Astfel 1; ( P) este continuă pe mulţimile închise <Pk avind măsura oricit ·~e
apropiată de ~ăsura lui O şi, prin urmare, este măsurabilă, ceea ce trebma = lim ( !;E (P)/(P) dv = Jim ( f(P) dv = \ f dv,
demonstrat. 8-?0 J 6-70 J J
Nu este greu de demonstrat că dacă mulţimea E este măsurabilă, atunci ct>a ct>a 'lo

mE = sup mF = intmO, .eeea ce trebuia demonstrat.

F. .Q în baza formulei Vf.6 avem
unde F este o mulţime închisă conţinută tn E, iar Q este o mulţime desc~isă, care
conţine pe E. . . ~ 1dv + ~ 1dv = ~ f dv +~ f do.
Fie f o funcţie sumabilă pe O. iar E o mulţ.nne măsurabilă. Vom defini E1 E2 E 1 +Es E 1Es
integrala lui f pe mulţimea E cu ajutorul formulei
·;tu particular, pentru f = 1, obţinem egalitatea
~ f dll = ~ ~E (P) f (.P} dl', mE1 + mE2 = m (E1 + E 2) + m (E1E 2 ).
E Q
Dacă. pentru o mulţime oarecare E, există mulţi~i deschise Qk care o conţin
Este uşor de văzut că'această definiţie nu dep~ndc de alegerea~ mulţi.mii :as~fel înct~ mf mOk = O, atunr:i, conform celor spuse mai sus, mE = O. Reciproc,
deschise, care conţine mulţimea E. Dacă includem mulţimea E~intr-o alta mulţ1me ·OriCe mulţime de măsură nulă poate fi inClusă într·o mulţime deschisă de măsură
oarecare deschisă, mărimea integralei rămine cea precedenta. .()fictt de mică vrem noi. - -
Această definiţie este echivalentă cu precedenta. tn cazurile cînd E ~ F . Teorema 18. Dacă functia f este diferită de 'Zero numai pe multimta E
este o mulţime tnchisă pe care funcţia este continuă şi-cînd E = O este o mulţ~me ·de măsură nulă, integrala acestei functii pe mulţimea deschisă O va fi nulă. Yntr-
· este contmua.
deschisă pe care funcţia ~ f'1e p<ll • F(82l mş
· ~ I ntr-ad evar, · t e mulţ'mi
1 în - ..adevăr, fie Fk un sistem exhaustiv de mulţimi închise pentru f şi Ok un sistem de
8
chise fără puncte comune, pe care !;E (P) este continuă şi ia valori respectiv :mulţimi deschise care conţin pe E. şi cu măsura tinzînd către zero. Măsura mulţi­
egale cu zero sau cu unitatea, şi pentru care avem .milor închise <Pk = Fk :...._ Ok va tinde către măsura lui O, întrucît O- <Pk =
= ( i l - Fk) + Ok; de aici, m (0- <Pk) <
m (0- Fk) + m Ok-+ O. Astfel, sis-
mF~1 > + mF~> > mO _:_ 8. o-+ O. •temul de mulţimi închise <I>k va fi exhaustiv. Concluzia teoremei rezultă din
;faptul că pentru acest sistem toate integralele
Existenţa unor
asemenea mulţimi a fost stabilită la demonstrarea teoremei 17.
Dacă E =
F este o mulţime închisă, iar f este continuă pe F, atunci putem lua drept
mulţime F~1 > chiar mulţimea F. Atunci, tn baza teoremei

~;E(P)f(P)dv=~~~ ~· /;E(P)f(P)dv=~!;E(P)f(P)dv=~fdv. ·1\int nule.

Dadi două funcţii smnabilc /1 şi fa se deosebesc unu de alta numai pe o
Q F~l) + F~2) IJ' F anulţime de puncte de măsură nulă, atunci,

Dacă E = Oo este o mulţime deschisă iar <1> 6 un sistem de mulţimi exhauo;ti v

pentru f pe 0 0 , atunci mulţimea F~1 > poate fi tnlocuită cu <1>8 , deoarece

şi deci jj ftdv - ~fa dv 1= 1~ (ft - / 2) dv 1< ~ l/1 - .12 ldv.

Q o Q Q
 120 1ntegrale multiple·
lVlulţimi măsurabile. Teorema lui Egorov 121
Vom spune că o anumită propoziţie are loc aproape peste tot, dacă aceash~
are loc pentru toate punctele, în afară poate de punctele unei anumite mulţimi E Rămîne să demonstrăm că Iim mF (co) - mE Avem
· k~CJ> ·le - •
de măsură nulă. Precum s-a arătat mai sus, dacă două funcţii coincid aproape·
peste tot, atunci integralele lor sînt egale, iar integrala modulului diferenţei lor- mR - mFt')' < m(B - F<k>*) + m (E - p<lc+ll*) + ... ·+ m(B _ p<k-r·m.;*) + ...
este nulă. Asemenea funcţii le vom numi echivalente·.
Să considerăm încă o chestiune importantă pentru cele ce urmează. Fie E
o mulţime măsurabilă şi mărginită oarecare, şi, fie F<lJ un şir monoton crescător­
de mulţimi închise aparţinînd mulţimii E
de nude rezultă afirmaţia noastră. Lem:.'l este demonstrată.
'Fil' s; p~ll ~ p~l) 5; . . . S Fi,,ll S ... O consecinţă a acestei importante leme este
Sistemul p< >, alcătuit din multimile
2 Teorema 19. Şirul de funcţii ft, /2 , •••• , fTc· •.. continue pe multimea-
l nchisă F, convergent peste tot pe F, com1erge un;form pe sislemlll de mulţimi
închise Fs astfel incit
Fi2l s; p~2> 5; p~2l s; . . . S Fk2) f2 . . . '
Iim mF8 = mF.
8-?0
il vom numi interior tn raport cu p(ll dacă pentru orice pgl putem găsi o multime
p<l> astfel înctt p< 2> c p<1l. Pentru demonstrarea acestei teoreme vom considera mulţimile inchisc
nk k - nk Fk(e), care se bucură de proprietatea dt pe ele
să
Convenim scriem
p(2) ~ p(l) '\au F<ll ~ p(2l.
1 /ml - Îrn2 J < ; ;,
ol'icare ar fi m1 > k şi m2 > k.
(Relaţia F< 1 > ~ F< 2> nu exclude pe F<lJ ~ F<2l). Din F<IJ ~ [<'(2) şi p(2) ~ F<3J,. Oricare ar fi E, fiecare punct din F aparţine cel puţin unui F~c( z). Pl'in
rezultă F< 1 l >F<a\ Aplicînd teorema tO(VI), urmare.
Le ma 7. Fie dat un şir monoton crescător de sistem(de multimi incbise: F = F 1 (e.) + ... + Fk(e.) + ...
·pe multimea E:
în afară de aceasta, .F\(e.) s; F 2(s) .~ ... s::; F~:(s) ~
aplicînd teorema 10 (VI), vom avea
·.astfel incit ic~m(J) (m E - mFfl) = O.
lim mFk(z) = mF.
k-? 'X)

Exisld, aluncf, un sistem F (CJ)) interior in raport eri ioaft; sistemele. pU:i)şi w;liei!.
.: ~izcit k!m.CJ>(mE - inFkw)) ~ O.
Să demonstrăm această lemă.
S:1 considerăm ~irul de sisteme pU:J) al6\.tuit din F 1 ( ;s ), F~ ( ;s ) ...
Este evident
In fiecare sistem F 18 l, alegem o mulţime F~~'i> = pfi:f)* astfel indt
F'll ):> p121 > ...
mF(S) ~ mE _._l_ ·
n ~ .· • 2-" Aplicînd lema 7, ne convingem de existenţa sistemului p<<>))inh~rior în raport
u toti p(S)~ Şirul ft, /2 , ••• va fi uniform convcrgent pe orice mulţime Fj~)>.
Fie,
Într~adevăr, Fjcw) se găseşte în interiorul unui anumit F~<:f) pentru orice
(S) şi deci obţinem
s

Este evident ' 1 1

1 fm1 - fm 2 <
1
28 pentru m1 > n8 , m 2 > n5 •
Fie.>) S p~c.>) ~·: • ; S FJc'v) ~ .. '
Teorema este demonstrată.
Mulţimiţe Ft> sint mulţ.imi închise. . _ Din acestă teoremă rezulttt nemijlocit un fapt fundamental din teoria
funcţiilor măsurabile.
Nu este .greu,de yăzdt că' sistepml p<w> este interior în raport cu oricare clir}) Teorema lui Ego ro v. Un şir de functii măsurabile fi, /2 , ••• , fk•· .. ,
sistemele p<S). Aceast~' ~e~~ltă din faptul .,fă Fkw) s; ~.<S>* pentru orice S > k ·- convergent aproape peste tot pe o multime deschisă şi mărginită O, admite ca limită
' funcţie măswabilă.
"122 1ntegrale multiple
Mulţimi măsurabile. Teorema lui Egorov 123
lntr-adevăr, să punem tn evidenţă mulţimile inchise F7c pe care hc este con-
tinuă, astfel tncît, să avem Folosind teorema 19 putem demonstra următoarea lemă importantă.
L e m a 8. Dacă şitul nedescrescător de functii sumabile / 1 , fa, . .. , fk. . . se
huczzră fn domeniul n de proprietatea

Pe mulţimea ~ f1cdv <A,

Q
l•'o = FtF2 .. . Fk ...
~toate funcţiile fH / 2 ,. • • sînt continue.
.adică dacă inlegralele termenilor săi rămfn mărginite, atunci şirul fh / 2 , . • . , fk, . ..
.are aproape peste tot ca limită a sa o functie sumabilă
Să evaluăm măsura lui F 0 •
Avem
1im fk = fo
k~($J
mF0 = lim mF1F~ . .-.Fk,
k~CYJ
_eşi în afară de aceasta
mF1 _, mF1 F 2 = m(F1 + F2 ) - mF2 < mO -- mFa <:a •
lim ( fk dv = ( f 0 dv.
7c~oo J
o
J
o
Lema va fi demonstrată dacă vom stabili existenţa unor mulţlmi pe F;
·de unde care toate funcţiile fk să fie continue, şi' şirul fte uniform convergent, iar
.m(O - F:) < o, unde 8 este un număr pozitiv arbitrar.
Intr-adevăr. funcţia limită fo va fi aici continuă pe toate mulţimile F;
şi, prin urmare, :şi va fi îndeplinită inegalitatea
8
mF 0 :):.m.Q--.
2 ~ jO dL' <.A ..
Din convergenţa lui f1 , ţ2 , ••• , fk, . .. aproape peste tot, rezultă existenţa mul- Fa*
ţ.imilor tnchlse p 8 astfel incit m Fa > mO- ~., pe care aceasta este conver-
1n baza lemei 4, fo va fi o funcţie măsurabilă şi sumabilă. Mulţimile închise
Ji;rormează un sistem exhaustiv pentru / 0 şi de aceea
gentă. Atunci F:--= F 0 F 0 se bucură de proprietatea

mF~>-mO- o.
In baza teoremei 19, şirul f1 , f 2 , • •• , fk, .. . este uniform cmwergent pe mul-
, .*
.ţimea F 6 ~F 8 , astfel incit
În sfîrşit, oricare ar fi e > O, vom avea, pentru un k suficient de mare
mF~- mP~ <o,

-ceea ce tnseamn:1 că mP~ > mO - 2o şi, prin urmare,

~ fk clv -< ~ { dv ~ ~ fk dv + e:,
0

F*8 F&* Fa*

fo = lim fk
k~($J
:şi, prin urmare,
·este continuă pe mulţimea F~, avind măsura oricît de apropiată de mO şi este

..măsurabilă, ceea ce trebuia demonstrat. J

Q
fk dz, < ~ / dv < ~ hr dv + e•
. Q
0
c
124 Integrale multiple Convergenta în medie a funcţiilor sumabile 125
Deci
Fe mulţimea F 13* şirul tjJk converge uniform către o limită diferită de -
1t . ceea ce

f /o du = Jim ( h~ diJ, ;înseamnă că fk converge uniform către o limiHi finită.

:2
J
o
k~OJ J
o Lema este demonstrată.
Dacă h este o funcţie de semn variabil, atunci este suficient
:'Şirul
să eonsidertun
t b · d monstrat Să demonstrăm existenta multimilor care se bucur;\~
ceea ce ~et aUtla
de propne ea m.e d'cată
1 • Să considerăm
.. la inceput' cazul cînd fk >O.
Vom ·lua în considerare funcţnle

~k = arctg fk· ..ar demonstraţia se reduce la cea precedentă.

Este evident că ~k va fi un şir mărginit nedescrescător. De aceea ~le converge peste:
·•
tot pe n. -
Să notăm § 7. Convergenţa în medie a funeţiilor suntabile
Iim ~k =~o·
k7oo Ca exemple de aplicare a teoremelor demonstrate mal sus, vom prezenta
-cîteva propoziţii în legătură cu proprietăţile măsurii.
consideraţiile făcute denlonstraţia că.
T e o r e m a 20. Să prestzpunem dat pe mulţimea deschisă Q un şir de multimi
Din În teoremei lui Egorov, vedem
mulţimi închise Fa
..măsurabile Eu E 2 , • •• Ek, . .. rare nu au puncte comune două ctte două. Atunci suma
cxisUt
,acestor mulţimi
mQ- mFs< o,
pe care convergenţa este uniformă iar tjJ0 este continuă.
E0 = E1 + E 2 + ... + E k + ...
-este măsurabilă şi

Fie p; mulţimea închisă a punctelor din F 5 pentru care -ro

·'· = 2·
1t Pe F o·r
mE0 =~mEi.
functia
, '''k
~
tinde uniform catre
"
2 Şl· <1ee1· f 1o:
-'It = t!L"..r t11.,,
T•c tinde uniform către oo . Prin i=l

urmare,
Intr-adev.:\r,
..Ei. Să punem
s~l. presupunem că ;i(P) este funcţ.ia earacteritidl a mulţim

m.F~ =O, s
altfel. am avea
tlJs = ~ ;i (P).
i=I

Fiecare din funcţiile tJ;s este sumabilă, conform teoremei 13, ca fiind suma unui
~număr finit de funcţii sumabile. Şirul t!Js este un şir nedeserescă,tO:t care converge
către funcţia caracteristică a mulţimii E 0 , deci către ~(P). In afară de aceasta
·t!Js ' 1 întrucît mulţimile nu au puncte comune şi, prin urmare, nu pot exista
ceea c.e este, evident~ imposibil. ·.două funcţii ţi(P) diferite de zero într-un punct oarecare. În virtutea lemei pe care
.am demonstrat-o, funcţia ; 8 (P) =Iim ~s este sumabi.lă şi
lnduzînd pe F~ fn domeniul Os , astfel incît s." oo

VOIU [iUllC
m05 < 3,
J~(P) do~ §~d \t, ~~(PJ)
Q o
dv ~.ţ) ~dP)do,
Q j

De aici, rezultă teorema noastră.

Este evident Con seci n ţ a 1. Dacă B 1 , E 2 , ••• , Ek, ... este un
.m.ăsurabile iar şir arbiti·ar de multimi
126 Integrale multiple
Convergenta în medie a functiilor sumabile 127'
atunci E 0 este mi1surabilă şi funcţia 1 satisface conditia

~ 111 dv =O,
(f)

mE0 ~ ~mE1,.
k=l
a
într-adevăr, mulţimea E 0 poate fi scrisă sub forma şi, prin urmare, va fi nulă aproape peste tot.
E1 + (E2 - E 1) + [E8 - {E1 + E 2)] + ... +[E~:- (E1 + E 2 + ... + Ek-1H+ .. - 1 Să demonstrăm
. . V
a ceast a t eoremă prin reducere la absurd. Dacă integrala
V

Toţi termenii sumei stnt evident măsurabili; ei nu au puncte comune doi cite
S 11 dv ar fi chfenta
0
de zero, atunci cel puţin una din integralele

doi~ iar
m [Ek - (E1 + E 2 + . . . + Ek_ 1)] < m Ek,
J
a
1+ dv, ~ 1- dv,
o
de unde rezultă afirmaţia noastră.
C o n s e ci n ţ a 2. Suma unui şir de multimi de măsură nulă a căror sumii este ( 11 1 dv ar fi diferită de zero D'f
6 . .
t acestor mtegrale
l eren,a . ·
este·
nulă, deoarece ea este egală cu integrala 1 · f p ·
trebuie să fie diferite de zero. Atunci există u~ 1~ lt~m urm~r~, a]Ubele integrale
este de asemenea o multime de măsură nulă. şi prin urmare 1 - f+ · . t u .lme înch1sa F pe care f+ >o'
' - , 1a1 pen ru aceasta mulţime
V

Consecinţa2 rezultă nemijlocit din consecinţa 1.

Am demonstr:itt mai sus că dacă funcţia f se anulează aproape peste tot,,
atunci; integrala sa este nulă. Vom demonstra acum o teoremă reciprocă acestei'
afirmaţii· într-un anumit sens.
F'
~ 1+ dv = !
F'
f dv = It > O.

T e o r e m a 21. Dacă integrala unei functii sumabile nenegative f este nulă!

pe o mulţime deschisă şi mărginită, funcţia f este nulă peste tot in afară, poate, de & Această integrală poate fi scrisă !'\Ub forma
multime de puncte E, de măsură nulă.
Pentru demonstraţie vom considera un sistem monoton crescător de mulţimi
. . 1 ~ f (J>),~F' (P):dv.
închise Fk, pe care funcţia f este continuă, iar m (0-Fk) < -;;F'' Mulţimea de
Q
puncte din E 0 aparţinînd mulţimii deschise O, care nu sînt cuprinse tn nici una-.
din mulţimile Fk are măsura nulă, deoarece ea poate fi inclusă în familia de mul~· In ~a~·e ~:pl(P) este funcţia caracteristică a multimii F' Conf 1 · · ·
vaţiel de la § 4 există o funcţie continuă -vk(P) 'ale că.'. 1 o~m~ emei 3. Şl obser-
ţimi deschise O- Fk a căror mttsură tinde către zero pentru k ~ oo. zero şi unu 1 " - · el va on SJnt cupnnse între·
1
Mulţimea <I>k de puncte ale multimii Fk, în care f ~ -2'c, este evident
' r
{)l!>
O< Xk (P) < 1, O< 'Xk ( P) - i;F' (P) < 1,
mulţime închisă. Conform ipotezei teoremei ş~.care va diferi de ţF' (P) numai pe o multime n,c de măsură oricit de mică Acea 't .
fund spuse, avem · · s ea-
~ f dv =O,
$k1
<x-
!
Q
f(P) !;F' (P) dv =--= ~ f (P) x_JG(P) dv + ~ f (P) [ ţF, (P)- 'Xk (P)] du.
Q Q
de unde rezultă nici>k = O. Să punem E = E0 +~ <Pk. Mulţimile <I>k formează. Conform ipotezei din teoremă însă p · · t ·
în baza continuitatii lui Xk (P) F~los~~~a m ~gr~laddm membrul drept este nulă.
v . •
k=l
un şir monoton crescător. Orice punct, in care f >0, trebuie să fie cuprins, sau in ' · · · u-ne nea e teorema 15. obiţinem
E , sau tntr-una din mulţimile <I>k, adică va aparţine mulţimii E. Conform celor
0
demonstrate mai sus, mE = O, ceea ce trebuia demonstrat.
Teorema 22. Dacă funcţia f este sumabilă pe mul/imea deschisă O şfE
dacă pentru orice functie tjJ continuă fn n are loc egalitate
i
1 f (P) [I;F, (P) - Xk (P)] dv 1 «>:! 1/ (P) 1
ole
dv.

~ N dv =o~ ::a:~:a~~~t:~~::J~ăa~~o:::u:ailrieg~·alei.lui 1f(P) 1, ultima integrală devine arbi·

h > O s a obţ' t b le ŞI, prm urmare, nu poate fi egală cu constanta
g " este d'em~nstra;~u o a surditate. care contrazice afirmaţia noastră. Teorema
IH
l:!i

128 Integrale multiple Convergenta în medie a funcţiilor sumabile 129

Le ma 9. Orice functie ~(P) continuă pe mulţimea deschisă O, diferită de r2

:ero numai pe o multime descltisă 01J1, care se găseşte in interiorul lui O tmpreună runde Q este un polinom de argumentele sale. Însă er" - tinde către zero mai
2
h
cu frontiera sa, poate fi aproximată cu o precizie oricît de bună cu ajutorul unor 1
functii ~h( P), avînd derivate continue de orice ordin, funcţii diferite de zero numai ll!'epede decit tinde ( 2 către infinit şi deci
r - 1t2)B
pe mulţimea descltisă ah, alcătuită din punctele a căror distanţă pînă la oljl este mai
mică decit lt. Aici, 1t este un număr pozitiv, suficient de mic şi care depinde de
~!5radul de exactitate al aproximaţiei şi de configuraţiile lui O şi 011> .
Să construim funcţia r.!Jh(P) cu ajutorul formulei
Pentru diferenţa ~h (P) - ~ (P), avem
,,
rL h r2 -h2
~h (P) = ----=-----zz____::_ __ c [\jJ (P') - ~ (P)J dP'
~ /2-- h2dP ~h( P) - ~( P) = r ~ h
,a
r=:;,h y2 - h 2

1mdc e dP'
r =:;, h

Fmwţia ~h( P) este derivabilă de o infinitate de ori. într-adevăr, să notăm Pentru un h suficient de mic
.,a 1~ ( P') -- \jJ ( P) l < e:,
r2- h2 .
e . dP' =X (IL) cde unde, conform tearemei mediei
1 ~h (P) - ~ (P) 1 < e.
şi sii definim funcţia (•>(P,P') cu ajutorul relaţiilor Lema este demonstrată.
~ Aceas!ă lemă ne pern~ite s~ utilizăm criteriul integral de anulare a funcţiei
O; r > h
m5r-o forma întrucîtva ma1 slaba. (v. § 4 (VI)]. Fie 1 o funcţie sumabilă pe O.
(P, P') = r''
_-.-___::___,, Sa presupunem
(o)
{
1 e"- -- h·
___ ; r < il.
x(/t)
~ 1 (P) \jJ (P) dP = O (VI.7)
Funeţia ~~~(P) poate fi scris~'- sub forma Q

~h (P) =-= ~ ~ (P') (•) (P, P') dP'. p~nt:u toate func~iile ~ '(P), care au derivate continue de orice ordin şi care sînt
g
dtfente de zero, fiecare, numai într-un anumit subdomeniu OIJI, interior dome-
niului O.
Sub această formă, îi putem aplica teorema derivării sub semnul integral Aceasta este suficient pentru a afirma
îu raport cu un parametru.
într-adevăr, functia w(P, P') are derivate continue de orice ordin in raport
cu coordonatele punctuÎui P. Derivatele de orice: ordin ale lui w(P, P') există, evi- ) 1/ (P) 1 dP = O.
dent, pentru r < h şi pentru r > h. Valorile lor limită vor fi toate nule pentru Q
r > h şir~ Il. Va fi necesar să stabilim că şi valorile limită ale tuturor derivatelor
lui w vor fi nule şi pentru r <
h şir -7 h. Aceasta rezultă din faptul că orice . Î~tr-adev~r, .d~că condiţ_ia (VI. 7) este îndeplinită pentru toate funcţiile
derivată de ordinul s al lui (•> va avea forma d_envabtl~ de o mfmttate de or~, ea este îndeplinită şi pentru toate funcţiile con-
tlllue. Sa presupunem contranul. Ar exista atunci o funcţie ~o (P) astfel incit

. ~ / (P) ~o (P) dF > e:.

Q

9 Ecuatiile fizicei matematice.

130 1ntegrale multiple
_____________c__o_n_ue_r_g_e_n~Ja__t_'n__m~ed~t~·e_:a_f~u:n:'c~f:U:lo:r_·~su~m~a~b~il~e~_________:13~1
ln baza lemei, există funcţii \jJh (P) oricit de apropiate de \jJ0 şi derivabile de o infi-
nitate de ori. Avem . care le vom. nota
. o · Măr'
cu zUl ~
. 1m1·1 ~ Z0Hl s1nt margmite inferior şi un cresc odată cu
v • • ·

creşterea lUI J, întrucît z<1l _.. z<'-1> .,. · urmare,

~ f (P)\jJ 0 (P) dP =~ f (P) \jJh + -~ f (P) [\jJ0 (P) \jJ~ (P)] dP.
.s ~ .s ·;", pnn
(P) dP -
o o o z~l = Iim zU>
s <Iim
, zU-l!
s o 1> •
."""'. z<:i-
!'1700 S7oo
Conform ipotezei, prima integrală din membrul drept este nulă. Pe de altă
parte, De aici, rezultă existenţa limitei ~im zg>.
17
1~ 1(P) [\jJ0 (P) - \jJh (P)] dP ~ 1/ (P)
00

1 < rriax 1 \jJ0 (P) - \jJh (P) 1 1 dP < e, Să demonstrăm acum valabilitatea formulei (VI 8) Oricare ar fi s > o,
Q Q
mulţimea infinită de numere z~i> va satisface condiţia . .
unde e: este un număr pozitiv arbitrar. Am ajuns la o contradicţiet care demon-- (j) ;--
strează afirmaţia noastră. zs >hm xk- e
Pentru demonstraţia importantei teoreme 23 este necesară următo<>.rea şit prin urmare,
Lemă de spre limita superioară şi limita superi- (j) -
z0 :>Iim xk.
{) ară a unui şir. Fie Xu x 2 , •••• , X,t • • • un şir oarecare mărginit dt)'-
numere reale. Numim limită · superioară a şirului { xk} un număr Y, astfel
Pe de altă parte, pentr1'1 un j suficient de mare <'·1
inctt, oricare ar fi e>O, printre numerele { x~c} să se găsească numai un număr finit Utatca ' toţi 2s' vm· satisface inega-
de termeni, pentru care să fie satisfăcută inegalitatea
z3<i> ·--.../ l-;---
1m xk + e.
xk > y + e:, Deci,
şi o mulţime infinită de termeni, pentru care
(i)
Zo <Iim
·-
xk + e,
xk > y - e:. de unde şi rezultă valabilitatea formulei (VI 8) 1 .
strată, pentru limita inferioară formula (VI 9) ·
n mod analog, poate fi demon-
Se numeşte limita inferioară a şirului un număr y, astfel incit iuegalitateaJ (VI.8) prin înlocuirea lui xk ~u _ xk. • 'care, de altfel se reduce la formula

< Y- e: .s~ presupunem dat un şir de funcţii l l l .

Xlc
desch1sa O. Dacă pentru orice e > 0 . t},' 2• • • · ' k• • • • sumab1lc pe mulţimea
să fie satisfăcută numai pentru un număr finit de xk, iar inegalitatea încît, pentru m, n > N ( e), să aibă lo~~~e:a~~a~~măr natural N = N ( z) astfel

xk < y + e:
) l frn - In 1 dv < :::,
să aibă loc pentru o mulţime infinită de numere xk. Dacă 1imita superioară ş~
limita inferioară coincid, atunci, evident, şirul este c.onvergent şi are numai un o
a;ingur punct limită. Notăm de obicei atunci şirul {fk} se numeşte convergent in .o;ine (convergent Cauchy) E~ t I b
Teo 23 p · s e va a ilă
= . re ma . entru orice şir convergent In .
Y lim xk, y = li1~1 xk. o functw sumabilă f 0 , numită limita generalizali1 . .sme /1! /2, · · . , fk, există
propr ielafea : a şzrulm {fk) şz care se bucură de
Sint lJalabile următoarele formule:
(VI.8)
lim xk =Iim
i-?oo\
J Iim max (xi, .... , XJ+-s) \,
S-7-cO J J( IIA~ - l 0 1 dv ---?> O pen t rn k ~ 00 •

(VI.9} CI
~im xk =.Iim { Iim min (x;, ... , XJ+s) } ,
V om preceda demonstraţia acestei teoreme
.,7cO 87cO.
ft, două funcţii sumabile. de o mică observaţ.ie. Fie 't1 ~
Iu membrii din dreapta din (VI.8) şi (VI.9), ambele limite au sens. Intr-:adevăr Atunci, fnncţia .
hentru o creştere a lui s, mărimile
/ 3 = max (/1 , f!)
z~> = max (x;, x~i +I, ... , Xj t s) este d.e asemenea sumab 1'lă. tntr-adcvăr,
nu descresc~ rămtnfnd mărginite şi, prin urmare, tind către anumite limite, pe
max (fu /2) = f1 + (/2 - /i)+.
 Convergenţa în medie a funcţUlor sumabile 133
132 1ntegrale multiple
în baza acelcia~i leme 8 şh ul x~l eonverge aproape peste tot către 0 funcţie limită
tnsă din sumabilitatea lui f 2 şi f1 rezultă sumabilitatea diferenţei lor / 2 - ft şi
sumabilitatea părţii pozitive a acestei diferenţe. Este evident că funcţia f0 , deoarece '

max (fH f2, · · · ·, fm), ~im \ X~J dv - .lim ( 1 xgl - / i dv o.

ln care ft, /2,. • • f". ...
sint funcţii sumabile, este de asemenea sumabilă.
:1..:;oo J
c
J( /
Q
0 dv =
J ~ oo)
Q
0
=

Să demonstrăm acum teorema 23. Vom considera subşirul {fN,~} extras din
şirul th.} astfel incit Conform lemei despre limite superioari'l şi inferioari't a unui şir, avem

~ l fNk - fNkli dv < ~ pentl·u k1 > k.

fo = lim ~k·

Q S{t arM{Im acnm cii / 0 satisface condiţia teoremei noastre. Avem

Să notăm IN k cu ljJk. Vom arăta că şirulljJk converge aproape peste tot către o
~ 1 Y..:i -- foi dll <~ 1 tJl:i- x:{l i d11-+ ~ X~l -
1 / 01 dv.
funcţie sumabilă fo· tn acest scop, vom studia iim ljJk şi Iim ljJk. Fie Q o Q

x~il = max (tVi• ~i+l' · · ·• ~:i+s). Am~ii t~:·n:eni

din mebrul drept al ultimei inegalităţ.i sint orictt de mici vrem pentru
un J sulwJent de mare. De aici
Să fixăm, deocamdată pe j şi stt eonsiderăm şirul

x~l, x:. ·. ·. x~', · •· ~ t ljJ:i --/o 1do < e pentru j > J (s).
Q
Acesta este un şir nedescrescător de, funcţii sumabile. Pe de altă parte,
Repetind cuvint cu cuvint aceleaşi raţioname.nt pentru funcţia
~~ < X~l < ~i +- 1~Hl -- 1J; 1+ l\jJi+2- ~i+tl + · · · + [\jJi+s- ~its-1 ~~
1~ =Iim ~k•
şi deci,
j+S :i+s-1

O< ~ ~'
Q
dv - ~ <J.i dv <
o
H'E
Q k=:i+1
1h - h-t 1} dv <
~ _!_<
L.l
lr.=i
2rc
1
2i--1 • ~ l o/; - 1~ 1dn <
Q
E:

şi, deei
Prin urmare, în baza lemei 8, şirul{ x!i'} are aproape peste tot ca limită
o funcţie sumabilă x~l, pentru care x~' > ~:1 şi · ~ i /o -
Q
l~ 1 dv < J tJ;, -
Q
i /o 1 do + ~ 1 o/i- f~ 1 dv <
Q
2e.

Prin urmare,

Să considerăm acum şirul x~1 >, x~2 >, •.. , xg•>, . . .. Acesta va fi necrescător, ~ 1 fo - 1~ 1 dv = O

deoarece X~l < X~-1 ),

de unde X~l < X~-ll. Iutegralele. lui ljJi sînt mărgini te
Q

uniform inferior, întrucît iar funcţ,iilc / 0, 1~ coincid aproape peste tot. De aici, rezultă că şirul r,llk admite 0

i limită aproape peste tot.

! !
00

! <j., dv :;" <j.0 dv - 'E ~ 1 <J.. - <J.k-l 1 dv :;" <l>o do - ~ ·~ = ~ o/0 dv - L

tn sfîrşit pentru micc funcţie a şirului iniţial fk, vom avea

Q c k=l Q Q k=1 Q J lfk - / 0 1 dv <. .\ 1 bc - \jJ; 1 dv + Jo/; - fo

1 l dlJ,

Prin urmare; sint mărgini te inferior şi integralele lui xg). o Q o

134 1ntegrale multiple
Convergenta ln medie a functiilor sumabile 135
Prin urmare, oricare ar fi e > O, putem găsi un număr natural N ( e:) astfel încît,
pentru k > N( e), să aibă loc inegalitatea de indată ce m01 < 8te. Să considerăm ca a (e:) pe cel mai mic dintre numerele
~ 1 , a2 , ••• ,aN. Atunci. pentru k~N inegalitatea din teoremă va fi satisfăcută in
!
Q
1 fk - f 0 ! do < e,
baza alegerii lui a (e), iar pentru k > N satisfacerea ei se demonstrează cu ajutorul
.următoarei evaluări

eeea ce trebuia demonstrat.

Vom spune că seria
00
1 ~ fk dv
ca
1 <!~
1 hc - IN i dv + ~ llN 1 dv < ~ +. ~
~
= e:,

~ uk (P) (VL to) ceea ce trebuia demonstrat.

k=l Teorema 25 •. Pentru ca şirul {fk} să fie convergent tn sine tn_,sensullui
este convergentă în sensul lui Lebesgue dacă exisţă o funcţie sumabilă u, care se Lebesgue pe o .mulţime deschisă (Q) şi prin urmare să aibă o limită tn sensul lui.
bucură de proprietatea că Lebesgue, este sufiţ;ient să fie tndeplinite două conditii :
N 1. Şirul {fk} să convergă aproape peste tot către o anumită functie limită fo·
2. Şi~ul {fk} să admită integrale absolut şi egal continue.
J~oo~lu _:~uk ldv =O.
·
D e m o n s t r a ţ i e. .In baza lemei preliminare teoremei lui Egorov, există
Q k=l mulţimi in ehi seF6 avind măsura oricit de apropiată de măsura lui n şi pe care con-
Convergenta tn sensul lui Lebesgue atrage după sine, evident, posibilitatea vergenţa este uniformă. Să alegem -a > o- atit de mic tnctt să avem
trecerii la limită sub semnul integral. Seria (VI.10) se va numi convergentă in sine
in sensul lui LebN;gue, dcă
( 1 he !dV < !_ ,
m+p J ·. 3
~1 ~ . uit 1 do< e pentru m > N (e).
Ql

Q k ... m ode indată ce mf!1 < a. Mai departe, vom găsi un rang N, astfel încît pe mulţimea
Teorema 23 poate fi reformulată pentru sel'ii sub următoarea formă : o serie F 8 să aibă. loc inegalitatea
conv:ergentă in sine in sensul lui Lebesgue, converge tu sensul lui Lebesgue către
o anumită funcţie limită.
1 fk - lm 1 < 3mn',
€

O serie convergentă în sine poate fi înmulţită termen cu termen cu orice

funcţie măsurabilă mărginită, convergenţa sa p:1strîndu-se, evident, după această
operaţ.ie. de indată ce k, m > N. Atunci, pentru k > N şi m > N~ vom avea
T e o re m a 2,1. Integralele Lebesgue ale termenilor şirului convergent tn
sine ft, /2 , ••• , f", . .• sînt absolut egale şi continue. Cu alte cuvinte, pentru orice
a
e: > O, putem găsi un număr (e) astfel incit, de indată ce măsura mulţimii deschise ~ 1 hc - fm 1 dv = ~ 1 fk ..._ fm 1 dv + ~ 1 fk - fm 1 dv <
na a.
este mai mică decit să fie valabilă inegalitatea pentru toate functiile fk C C-Fa F8

1 ~ fk dv 1 < e. -< ~ 1 /,, 1 dv + ~ 1 fm 1 dv + -~ lfk- t~n 1 dv < i + 1+ -i = e:.

ca C=Fa Q-F8 Fa .
Să demonstrăm această teoremă. Să presupunem dat uu număr pozitiv e Aceasta în:>eamnă]că şirul{lk} converge 1n sine, ceea ce ţrebuia demonstraţ.
Să ne alegem N astfel incit, pentru k > N şi m. > N, să aibă loc inegalitatea C o n s e ci n ţ ă. Dacă şirul de functii sumabile fu f 2 , • •• , fie, . .. tinde aproape
peste tot pe mulfimea deschisă n către functia limită fo şi dacă functiile fk nu depăşesc
~ 1 fk -
Q8
1
frn do < -i · .tn valoare absoluut o anumită functie sumabilă ~. atunci există integrala

Pentru orice fk din şirul {., f 2 ,. : • , fN putem găsi, în virtutea continuiHi.ţti

absolute a integra~ei Lebesgue, un a~:. astfel incit

. ~ 1 fk ! dv < f ,· 1 i are loc egalitatea

( f0 dv =lim ( f16 do. (VII.11)

06 Jo le-? 00 JQ
1

1.36 1ntegrale multiple Teorema lui Lebesgue·Fubini 137

Într-adevăr, din inegalitatea. 1fk 1 < tjJ rezultă proprietatea integralelor în l>aza lemei 8, acest şir admite o lhnită t!J' (y1 ,. • • . :Ym.) aproape peste tot
şirului {fk} de a fi absolut şi egal continue, şi deci, convergenta sa în sensul lui astfel încît,
Lebesgue. Este evident că ·limita sa în sensul lui Lebesgue trebuie să coincidă Iim \jJ(Il>hl (yl, . ... , Ym) = tlJ' (Yt• · · ·' Yrn)
aproape peste tot cu f0 • Posibilitatea trecerii la limită sub semnul integral, aşa h-? o
cum am mai observat, este o consecinţă a convergeiiţei în sensul lui Lebesgue. iar
Iim
k-?0
§ 8. Teorema lui I.Aebesgue-Fubini

Să presupunem dafă in eubul 0 0 (O Xi 1, O < Yf < 1), i <

1, 2, ... n;< = Însă, <I>n (Ytt . .. , Ym) formează un sistem exhaustiv de poliedre pentru~
= 1, 2, ... , m, functia sumabilă f(:x;., x2 , . . . , Xn, y 1 , . . . , Yw~) de m+n variabile· Q (y11 ••• , Ym) intrucit orice punct 0 (y1 , ••• , Ym) cade într-unul dintre elt>,.
independente. Să considerăm o multime măsurabilli E din !20 şi fie E (y1 .•.., YmJ• 4>h (Yt• ... J Ym) prin urmare
intersectia acestei mulţimi cu varie latea
~~ (Yt• · · · ·' Ym) = tlJ(Q) (yl, · · ·' Ym) ·
y1 = const., y 2 = const. .... , lJrn = const.,
Trecînd la limită în (VI.14), obţinem afirmaţia noastră.
adică mulţimea de puncte care au aceleaşi coordonate Din cele demonstrate. rezultă o observaţie importantă.
:t:.t, x2, ... , Xn O b s e r v a ţi e. Să considerăm sistemul de domenii 0 1 :::> 0 2 :::> ..•
:::> nk :::> •.• ' astfel tncît,
ca şi punctele xl> x 2 , ••• , Xr;, y1 .•• , Ym din E pentru y1 , •.• , y11~ fixati. Fie Ew
proiectia lui E pe varietatea Yt> ..• , Ym· adică mulţimea tuturor punctelor ale căror Iim m D~c =O.
k-? 00
coordonate Yt> . .• , Ym sint aceleaşi eli coordonatele Yi ale punctelor mulţimii E
Să definim funcţia Atunci, aproape pentru orice punct Yn .... , Yrn vom avea mf4(yl, .. ·., Ym) -~O>
· { Otn afara lui E 11• pentru k-+ oo.
într-adevăr, conform celor demonstrate,
tj;(E}(yp ... , Ym) = . ~ (dx1 •.. dxn pe Ey. (VI.12)
E(y1 , . . . , Yml mOk= ~ mOk (Yt, ... , Ym) dYt· .. d!Jm·
Atunci, O(Yj< 1
a) Integralele din membrul drept al lui (VI.12) există aproape pentru toate:
valorile y1 ••• , Ym (adică pentru loate valorile tnafară poate de punctele ale unei: Şirul de funcţii mOk (y1 , •.• , Yrn) = tlJk (y1 , . . • , Ym) este monoton; şi mărginit ;;
anumite mulţimi de măsură nulă). prin urmare, el admite o limită în toate punctele
b) Funcţia q;r EJ(y1 , ••• Ym) este o funcţie sumabilă de variabilele Yv . .. , Ym·
Iim tlJk = tlJo (yl, · · · ' !Jm)·
c) ~ fdx.t ... dx".dy 1 ••• dym= ~ \jJ(E) (Yt• .. · , Ym) dy1 • · · dyrr~· (VI.13)
În baza lemei 8 putem trece la
lc-?oo
limită sub semnul integral
E o<v;<t
Fără a limita generalitatea putem considera f pozitiv. Să demonstrăm:·
. ~ tlJT.: dy1 ••• dym = ~ ~o dy1 •.• d!Jm = Iim mO~t
k-?oo
= O.
această teoremă la început pentru cazul cînd. E este domeniul O iar funcţia f 0('1/j(l O(yj.(l
este continuă pe n.
Să construim sistemul de mulţimi·reţele q;>h, care acoperă
domeniul 0, Este evidentă formula = O aproape peste tot. Afirmaţia noastră este demonstrată_
Prin urmare, tj; 0
Să considerăm acum cazul cînd E este o mulţime închisă F pe care f este
continuă. Acest caz se reduce la cel precedent dacă prelungim pe f in întregul cub.
~ fdX1_ · · · d;t:ndYt · · · · dym = ~ ~!<l'h) (Yt . · ·, Ym) dy1 · · .dYrn· (VI.l4)- 0 0 şi considerăm domeniul O = 0 0 - F. Este evident că
4111. o<v;<I
... dxn dy1 • •• dy 111 = ~f dx1 • ••• dxn dy1 • •• dym -
Şirul ~(ll>hl (y1 , ••• Ym) este un şir crescător de funcţii măsurabile, astfel incît
Oo

q;<ll>h) (Yu • • ·, Ym) dyi · · · · dym < ) f dxl · .• dxtt dYt· .. dYm· - ~ f dx1 • •• dxn dy1 . .. d!Jm· (Vl.15}
Q Q
"138 1ntegrale multiple Teorema lui Lebesgue-Fubini 139

Pe de altă parte, Trecerea la limită in formula (VI.17) demonstrează teorema lui Lebesgue- .
~Fubini.
C o m p 1 e t a r e. Dacă funcţia
şi deci;
f (Xu • • . ,
! q;rP')d!h •.. d!Jrn =
Xn, YH .• · , Ym)

-este mi'tsurabilă, f :>O şi dacă în afară de aceasta funcţia ~Jl<E> există şi este suma-
.bilă. cu alte cuvinte dacă afirmaţia (a) din teorema lui Lebesgue-Fubini este înde-
o<v;<l
plinită şi membrul drept al formulei (VI.13) are sens. funcţia f va fi sumabilă şi~
q;\Oo) dy1 . ••• dym - ~ Y(Q) dyt ... · dy,m. (Vl.16) prin urmare, teorema lui Lebesgue-Fubini va fi valabilă in ansamblul ei. Atunci.
.are sens şi membrul stîng al formulei (VI.13), care este egal cu cel drept.
O<vj<I Acest lucru este aproape evident. Intr-adevăr, dacă s-ar fi întîmplat ca
funcţia f să nu fie sumabilă, atunci, integralele
Introducînd în membrul drept al lui (VI.15) reprezentarea integralelor
(m + n) - multiple cu ajutorul funcţiilor q; 100>şi ljJ(Q) şi folosindu-ne de formula
(VI.16), obţinem teorema noastră pentru acest caz.
~ f da;_ ..• dxn d!fx ... dy,«t•
Să considerăm, însfîrşit, cazul cînd E este o mulţime deschisă n, iar 1 o F
funcţie sumabilă arbitrară. Cazul general al mulţimii măsurabile E poate fi redus
uşor la acest caz. -considerate pe mulţimile închise pe care aceasta este continuă, ar fi putut fi făcute
Să construim un sistem exhaustiv de mulţimi închise, Fk pentru funcţia f. -oricît de mari. Să presupunem că integrala, care se găseşte tn membrul drept din
Conform celor demonstrate, {VI.13), este egală cu A. Să alegem mulţimea închisă F astfel, tnctt să .avem

~ 1dx1 ••. dxn dy 1 ••• dym = ~ \jJ(Fk> dy1 ••• d!Jm· (VI.17) ~ f dl1, ... dx,. dy1 ••• dym > A + 1.
F
Fk O<v1<t
Să construim funcţia
Şirul ~<l!'k> este un şir crescător de funcţii măsurabilc, astfel, incit ft = ( f ( P),
~ P)

~<Fkl dy1 ••• dym ~ ~ f dx 1 • •• dxn dy1 • •• d!Jm• 'in care ~ este funcţia caracteristică a mulţimii F. Atunci, t/JiE> există şi este
Q
:sumabilă, iar
În baza lemei 8 aceasta admite o Iim ită finită !fi'
in cît
aproape peste tot, astfel,
~ ~iEl dy1 d!J1 •.• dym > A + 1.
Iim o/<Fk
1
= ~Jl', lim ~
o<v;<t
1Jl(li'7cl dyt . .. dym =
o<v1
!<t q;' dţ]t . .. dYm· Pe de altă
o<'~"~,>si

parte, este evident că

:S~l arătăm că ~iE) ~ ~(.El'

".:fi deci,
~Jl' = q;<O)
În acest scop, vom stabili că Fk (y., y 2 , • •• ,ym) formează un sistem exhaustiv
pentru n (Yu Ya· • •• ' Ym) aproape pentru toţi YH • .• ' Ym·
Intr-adevăr, măsura lui n - Fk este oricit de mică vrem noi pentru un k
.suficient de mare. Prin urmare, in baza observaţiei de la § 8 lecţia VI, avem .Contradicţia obţinută dovedeşte că presupunerea noastră nu este adevărată .
pentru orice punct Din teorema lui Lebesgue-Fubini rezultă tncă o consecinţă evidentă, care
merită să fie relevată : fn integralele iterate ale functiilor sumabile, putem schimba
Iim m [Q (Yt• Y2• · • ·, Ym) - Fk (Yt• Y2•; · ·, Ym)l = O. .ordinea de integrare.
k~r.t:J

·rnseanină că Fk (YH y2, ••• , Ym) formeză, intr-adevăr, un sistem exhaustiv pentru
fl (y~, Y2• • •. , Ym) aproape pentru orice punct y1 , ••• , Yrr"' şi deci ti;' := t~;<C).
 1ntegrale uniform convergente 141

-că integrala (VII.l) este uniform convergentă pentru A . Ao

·dacă, pentru orice~:: > O, putem găsi un număr h (~::) şi o pm.·ţnine
<J ( ~::) a domeniului D, astfel încît " . . " ,.
1. Functia F ( x 1 , x 2, ••• , xn, /..) sa fie continua In raport
<eu x1 , x 2 , • : • ,xn, :A pe mulţimea închisă D - a ( e) penti'U
1A - :A 0 1 -<. h ( ~::).
2. Integrala
LECTIA VII
~ ... ~ [F (xt, x 2, •• • ,x., A) 1 dxt dx2 ••• dx.
INTEGRAI~E CARE DEPIND DE UN PARAMETRU c:'r (6)

:să fie mai mică decît ~:: pentru toate valorile lui A din intervalul
§ 1. Integrale uniform convergente pentru o valoare dată :A 0 - h ( c:) --<: A -<. :A 0 h ( e). .. .. +
" . . " . .
3. Domeniul D - a (e:) sa he marginit (aceasta condiţie nu
a parametrului
-este necesară dacă domeniul D este mărginit).
Să considerăm definită în domeniul închis D al variabilelor Le ma 1. Integrala uniform convergentă pentru A = :A 0 este
x 1, •••,xn funcţia F ( x1, ••• ,xn :A) depinzînd de parametrul A. <(} funcţie de :A, continuă în acest punct.
ale cărui valori se găsesc în intei·valul Într-adevăr,
a< A <b. 1~ . . . ~ F (x1, .•• ,x., A1) dx1 ••• dx. -
Să considerăm ·integi·ala
D

tjJ {A) =~ ~ F (xt , ... ,x. A) dxt ... dx•. (VII.l):-' - ~ ... ~F (xt ... ,x., A0 ) dxt ... dx+,;;;
D
D
Vom presupune că această integrală există în s~nsul lui
Lehesgue. Cu alte cuvinte vom presupune că funcţia F (x1 , ••• xn, f..),
-< 1) .. · ~ [F (xt, ... ,x., A1) - F (x1, .•• , "'•• A")] dxt ... dx.j +
de punctul (x1 , x 2, ••• ,xn) din spaţiul cu n dimensiuni, devine D-a
continuă dacă excludem din domeniul închis D o anumită mul--
ţime deschisă de puncte a, de măsură oricît de mică. În apli·
~F (xt•· .. , x., A1) dxt ... dx•l +
caţii, vom considera de cele mai multe ori cazul cînd F ( x 1 , ••• ,xn, :A)
este discontinuă în punctele unei anumite varietăţi cu un număr·
mai mic de dimensiuni (în puncte izolate, pe un număr finit:
~ F (x1, ••• ,x., A0) dxt ... dx.j..;;:
de suprafeţe, linii ş.a.m.d.). Atunci,

~ ... ~F(xt , ..• ,x. A) dxt ... dx. = ..,;: ~ •. · ~IF(xt, ... ,x. A1) - F (x1, ... ,x., J"l dx1 ••• dx. +
1>- a
D

=Iim~ ... ~F(x1, +~ ~ [F ( Xv • • • x., A1 1 dxt ... dx. +

D-a

oricare ar fi modul în care se micşorează mulţimea deschisă a,, +~ ~ [F (x1 , ••• ,x•._J") 1 dxt ... dx•.
cu condiţia numai ca măsura sa să tindă către zero. Vom spune (j
 142 lnte{!,rale care rlepind de un parametru Integrale uniform convergente 143.

Alegînd a (e) şi h (e), astfel, încît al doilea şi al treilea termen 2. Integrala

din sumă să fie fiecare în parte mai mici decît ~'luînd apoi
3 ~ • • • ~ 1F ( x., ... , "'•• P) 1do:,. . .. dx,
! ~~ -
A0 1 atît de mic, încît, pentru orice punct x1 , ••• ,xn, apar--
ţinînd domeniului D - cr, să aibă loc inegalitatea
(j

este mai miCa decît z pentru toate punctele P din h. (z).

3. Domeniul D- cr
jF (x1 , ••• ,x", A1) - F (x1, ••• ,xn, Ao) 1 < __e:_, este mărginit.
3 (D-a)
Pentru acest caz are
unde D - cr este măsura (volumul) donţeniului D-- rr, obţinem. de asemenea loc
Le ma 2. Integrala
1~ , · · ~ F (o:,., ••• ,x., A uniform convergentă pentru
1) dx1 ••• dx0 -
P · P0 este o funcţie de P,
1J continuă în punctul P0 •
Demonstratia este o re-
- ~ ... ~ F(x,_, ... ,x., Ao) dx1 ••• dx.l < o.
petare a raţi~namentelor
lemei precedente.
D E x e m p 1 u. Să consi-
derăm funcţia F {x1 , x 2, •••
Lema noastră ·este demonstrată.
. .. , xn, P) definită pe do-
Integrala (VII,l), convergentă pentru toate valorile lui
meniul mă1·ginit D satis- Fig. 10
/.. dintr-un anumit interval, astfel încît să existe un cr ( z) comun
făcînd condiţia
pentru toţi Â, va fi uniform convergentă în acest interval (în
~ensul obişnuit). O integrală uniform convergentă într-un anumit )F(x1 , ••• ,xn, P)l< - - ,
A
Interval este o funcţie continuă în acel interval. m-a.
În anumite cazuri, este comod să generalizăm în mod co-
respunzătol· noţiunea de convergenţă uniformă a integralei pentru unde cx. > O şi A, o.. constantă arbitrară. Am notat cu r distanta
valorile date ale parametrului în cazul cînd drept parametru de la punctul P {~' ; 2 , • • • ;n) pînă la punctul de coordon;te
serveşte un punct oarecare P avînd coordonatele (~~ ~' ... ; ) (xt, ... ,xn)• Presupunem că F este o funcţie continuă de x 1 , x 2 , • ••
în spaţiul cu n dimensiuni. fi ... , xn în întreg domeniul D, exceptînd punctul P ( ;:, ~' ... ,_;,;~).
Să considerăm integrala Este uşor să stabilim convergenţa uniformă a integr~lei

~F (x1 , ••• , x., P) dx1 ••• dx,. (VII.2)

~ ... ~F (x,., .•. ,x., P) dx1 ••• dx.
D
D
în orice punct P0 care se găseşte în interiorul lui D. Este suficient
V om spune că această integrală este uniform convergentă să luăm pentru cr o sferă de rază convenabilă p şi cu centrul în
în punctul P 0 , dacă pentru fiecare z > O putem găsi o vecinătate punctul P0 , astfel încît
h~(e) a punctului P 0 şi o porţiune cr {z) a domeniului D astfel, încît
· l. Funcţia F să fie continuă, cînd P se găseşte în vecină­ ( • • • ( _A_ dx1 • • • dx.,. < e,
tatea h {e) ·a punctului P 0 , iar (x1 , ••• ,x ) se găseşte pe mul- J ) rn-(1.
ţimea închisă D - cr (e). n
f'~2p
144 Integrale care depind de un parametru Derivata integratelor improprii 145

iar pentru h ( c:) sfera de rază T e o r e m a 1. Dacă

a) Funcţia F( x1 , •.• , xn, A.) este primitivă în raport cu A a
Pt < F· .r.
.Junc. · · f( x1 , x 2 ,
t ~e~ ••• , x n' ").)
1\ "n domen;ul
~ " D al variabilelor
Intr-adevăr, avem aici ..x1, x 2 , ••• , xn, pentru a A < <
b, adică, dacă
A
1~ ~F (x,_, ... ,x. P) dx, ... dx.[< ~ ... ~ iFI dx1 ••• dx.< F(x1 , ••• , x., A} - F(x1 , ... , x, a) = ~ f(x,_, ... ,x.; A}dA
cr cr

< ( ... ( ~ dx1 ••• dxn < e 1). pentru orice punct x 1, x 2 , ••• ,xn din D înafară, poate, de o anu-
J ~ rn-(J. mită mulţime de măsură nulă. (În majoritatea cazurilor, această
f'~2p
mulţime va consta din puncte izolate, din linii sau suprafeţe).
Este evident ca, In D - cr şi pe frontie1·a sa, funcţia F va h) Funcţia f este o funcţie sumabilă de cele (n+l) varia-bile
fi o funcţie continuă de argumentele sale pen~ru toate punctele .x1 , Xn, •• • xn, A), adică integrala (n 1) multiplă +
P din vecinătatea h (c:). Â

~~ ... ~~ (x1 , x 2, ••• •"•• A) dx1 ••• dx, dA,

§ 2. Derivata integralelor imJJroprii în raport cu un parametru (~ D

Să p1·esupunem dată integrala

(există pentru a < A < b.
c) Funcţia.
o/ (A) = ~ ... ~ F (x 1 ,x2 , ••• ,x. ,A) dx,_ dx 2
]) <p (A) = \

extinsă la domeniul D care nu depinde de parametrul A. În ana-

])

liză se întîlneşte adesea formula este continuă pentru A = A.0 •

Atunci, este valabilă formula
!A~ ~ F (x1,x2 , ••• ,x," A) dx,_ dx 2 ••• dx~ =
o~ (J..)
D
i/A
1
1 1c = :t- 0
= i!_ ( ... ( F(x1 ,
o/.. j J . D
,xn.' A.) dx 1 ••• dxn 1
"-'--:~o=
,.
~ ... ~:~· dx,_ dx 2
=
])
... dx, = <p (A),
= ~ ... V(x 1, ••• ,x., A") dx 1 ••• dx•.
D
valabilă în cazul cînd integrala din memb1·ul drept este o inte- Demonstratia acestei teoreme nu prezintă nici o dificul-
grală proprie. Va fi util să ne deha1·asăm de această condiţie. tate. Conform definiţiei,
Este valabilă

1 ) Este evident că sfera de rază r <

2~ cu centrul în punctul P, va conţine
sfera a cu centrul în P 0 (fig. 10), dacă punctul P se găseşte faţă de P 0 la o distanţă
-care nu depăşe!]te pe p1 < p.

10. T~enatiile fizicii matematice.

14(-) 1ntegrale care depind de un parametru Derivaia integratelor improprii 147

Integrala, care se găseşte în membrul drept, este egală, în iar în vc~c:inătatea acestei curbe satisface inegalitatea
baza teoremei lui Fubini despre schimbarea ordinei de integrare~
în integrala (n +
1) dimensională, cu lf(xl, x2, ... ,xn, A) 1 < Ap--n+e,
unde
~ ... ~fdx,_ dx 2 ••• dx. dA,
D

<A< A0 h, Ao +
iar această din urmă integrală se scrie sub forma atunci condiţia (b) este satisfăcută.
/-o+h - Să punem îu evidenţă în domeniul (n + 1) - dimensional
~ ··. ~ ~f dx,_ ... dx. dA.
D i.0

Folosindu-ne de proprietatea integralelor nedefinite Lebes-

{~:,;;A:,;;b
gue, în punctul de continuitate al funcţiei de sub semnul inte- linia (VII. 3) (~u ajutorul domeniului o-0 în punctele eăruia p < p0
gral (v. lecţia VI, § 5, teorema 16), avem: unde p0 este o constantă. Integrala

iN 1 = cp ('Ao)· ~ ... ~ lf (x,_, x 2, ••• ,x., A) !dx, ... dx. dA (VII. 4)

o/.. Â=Ao
D
ceea ce trebuia demonstrat. a~A~b

V a trebui să folosim adesea această teoremă pentru diferite· va fi convergentă, dacă există limita integralei
integrale. Vom da cîteva criterii foarte simple cu ajutm·ul cărora
putem stabili dacă este îndeplinită condiţia fundamentală (b)
a acestei teoreme. ~ . . . ~ IJ (x,_, x 2 , ••• ,x., A) 1 dx1 ••• dx. dA pentru p0 -+0.
Condiţiile (a) şi (c) se verifică de obicei fără nicio dificultate~
C 1· it e r i li l 1. Condiţia (h) din teorema 1 (VII) este înde- {a~r~b }--(jo
plinită dacă integrala
Această limită. există da<~ă pentru p0 --+ O integrala
~ ... ~f (x,_, x 2 , x 0 , A) dx1 dx 2 dx.
,xn~
••• , •••
\ ... ( jy(x 1 , x 2 , ••• /-.) 1 dx1 ••• dxn d"J...
D .>
ao
J
este uniform conve1·gentă în intervalul închis
tinde uniform către zero în 1·aport cu A.
a< A <b. Avem
Nu vom demonst1·a acest criteriu. Cititorii o pot face uşor
şi singuri.
Criteriul 2. Dacă funcţia f(x 1 , x 2 ,. •• , xn, A) este continuă
~ ~ lf (xu x 2, ••• ,x., A) 1dx,_ dx2 , ••• dx. dA :,;;
peste tot în raport cu toate argumentele sale, cu excepţia unei
curbe netede continue în raport cu A : b

x 1 = a1 (A), x? = a 2 (A), ... , xn=a11(A). (VII. 3) :,;; ~dA~ •.. ~ Ap-«+•dx1 ••• dx•.
a< A.:(: b, n O<P~Pe
148
- - - - - - - -1·ntegrale care depind de w:_!!!!..rametr~----------.--
:însă

~ ..• ~ p-•>+• dx1 ••• dx, ~.o c, P<~;

O<P~Po

ceea ce face evidentă convergenţa integralei studiate.

Criteriul 3. Dacă domeniul D nu este mărginit, înafara sin-
gularită-ţii din criteriul 2, examinată în baza consid~:r.aţiil?r ~n.e­
eedente mai trebuie cercetată şi comportarea funcţiei la 1nfnut · LECTIA VIII
Co;tvergenţa integralei (VII. 4) este asigurată~ dacă :ECIJAŢ.IA PROPAGĂRII (:ĂLDURII
1F (X:J., x 2 ~ ••• ,xn, Â) l -< Ar-b-c, § 1. Soln~ia fundamentală
11nde
z > O şi r = -v-~T+--;~ +-~~~-- + x~. După ce am studiat cîteva p1·ohleme pentru ecuaţiile cu
două variabile independente, vom trece la ecuaţiile cu mai multe
Cititond va demonstra uşor valabilitatea acestui criteriu. variabile independente.
Să considerăm înainte de toate ecuaţia

~~ + iJy2
Ş~ + i)z2
1
t)x2
!}~ = __!__ !J
a2 i)t
11
+ f(x, y, z, t), (VIII.D.)
•

care determină temperatura în punctele unui corp omogen şi

izotrop.
Schimbarea variabilei t după formula
t1 = a 2t
ne permite să ne d.eha1·asăm de coeficientul a 2 • De aceea vom
considera în cele ce u1·mează a 2 egal cu unitatea. Notînd, ca
şi mai înainte, suma de1·ivatelor de ordinul al doilea cu ~u, vom
scrie ecuaţia propagării căldurii sub forma

~u iJu
= -- -t- f (:t:, y, z, t). (VIII. JL1 ")
at
Vom rezolva această ecuatie.
V om considera aici p~rohlema propagih-ii căldu1·ii într-un
mediu nelimitat.
Vom rezolva p1·ohlema lui Cauchy pentru ecuaţia (VIII.l')
adică problema integrării ecu.aţiei (VIII. l '), cu condiţia iniţială
u lt=o = ff' (x, y, z). (VIII. 2)
Această condiţie, aşa cum am a1·ătat în lecţia II, ne spune
că la momentul iniţial, distribuţia temperaturilOJ: in corp este
cunoscută.
 Soluţia fundamentală
150 Ecuajia 'propagării ~-~!!!'!_.ri_i---·--·-·- --------······-------------.. 151

Aici va avea un 1·ol esential o anumită soluţie particul.ară Cea de- a doua se obţine din prima, dacă observăm că functia
a ecuaţiei omogene a propagării căldurii. (~epdin~e numai de diferenţele (x0 - x), (y0 - y), (z0 - z), (t0 -~t).
ŞI eCI
Să considerăm funcţia

v = ~---1___ e 4(lo -- t) '

3 3

81t
i
(t 0 -t)
2 Le ma 2. Pentru t0 > t are loc egalitatea

unde +oo
,. = v'-{X~-=-·x) 2 .+ (Yo- Y) 2 -=t-·(zo-.=_ zf~ · r
) v dx dy dz = 1.
Vom demonstra cîteva leme relative la această funcţie. -00

L e m a 1. Funcţia v satisface ecuaţiile

Într-adevăr, introducînd coordonatele sferice r, 6 şi cp, folosind
L\'L' + -~-
f)t
= o. (VIII.4) simetria lui v şi integrînd prin părţi, obţinem
+oo +oo +oo oo n: 2.~r

~· ~ ~ vdxdydz= ~ r 2 dr ~~ v sin 6 d6 d<p =

-- 00 - 00 - ~ o o o
Într-adevăr, derivarea în raport cu XQ, ne dă 00
r2 r'J 1
dr =
2v 1 0
+ ----~~~ :t!:_ e
4(fo-t) 1
-
1 J( r d (e
-0 = - -------- e
4(t -t)
7t 2 (lo - t) 2 o
ax~ . ~ ~ 3 7

16n: 2 (t 0 -- t)
2 32n:~ (t0 - t)
2
00 1-2 + 00 ,.~

iar expresiile analoge, derivatele în 1·aport cu Yo şi z0 , de unde

1 __.!.._
___!___ ) e- -4-(t0----t)
dr = ~ ~ e - ;~---t-> d _!_·- =
1
7t 2 (1 o - t) 2 o n:2- oo 4(lo-l)2
4(fo-t)

3
.... 3
L\ov = ------. - + -_-------.
s
r2
.--) e 7
+oo
~ e -zi! dz.
!)
2 (t - t) 2 1
( 16n:2 (t t)2 32n: c=-
0 - 0 y;.
-00
şi mai departe
În baza formulei hine cunoscute, avem
2 4(fo-8)
· -8v = (
~ !
- 3
~-
+ --------
~
r
!
) e -''o::>'
t)~ 2
~
2 2
16n: 2 (t 0 - 32n: (t0 - t)
e _,. tk =V,., (VIII.5)
ceea ce demonstrează satisfacerea primei din ecuaţiile (VIII.4). +00
152 Ecuaţia propagării căldurii Solufia fundamentală

de unde şi 1·ezultă le ma noastră.) 1 domeniu se va lă1·gi nelimitat. Dacă punctul (x0 , y 0 , z0 ) se găseşte ·
L e m a 3. Să considerăm integrala : în interiorul domeniului atunci domeniul n, se va lărgi în nl
toate direcţiile, cuprinzînd la limită întreg spaţiul. În baza lemei
f (t0 -t, x.,, y0 , z.) = ~ ~ ~ v dx dy dz. p1·ecedente, ajungem la concluzia că, în acest caz, limita iute~
gralei lui f(t 0 - t, x 0 ,y0 , z0 ) va fi egală cu l.
Q
Dimpotrivă, dacă punctul ( x 0 , y 0 , z0 ) se găseşte în exteriorul
extinsă la un domeniu finit oarecare n. domeniului n, atunci, pentru to - t -+ o, domeniul nl se va
Pentru t0 - t -+ O . această integrală tinde către 1, dacă; lărgi, îndepărtîndu-se de originea coordonatelor, astfel, încît
punctul ( x 0 , y 0 , z0 ) se găseşte în interiorul d~meniului ~2 şi că!re distanţa cea mai scurtă pînă la originea coordonatelor din
zero, dacă punctul ( x 0 , y 0 , z0) se găseşte în exterwrul acestu~ domen~u. sistemul x 1 , y 1 , z1 va creşte nelimitat. În baza convergenţei inte-
Să facem o schimbare de variabile independente, punînd. gralei lui v extinsă la spaţiul infinit, convergenţă care a fost
stabilită în Ierna precedentă, limita integ1·alei f(t 0 -t, x 0 , y 0 , z0 )
x - x0 = Vt0 - tx1 ; y- y 0 = Vi~-=ty1 ; z - z0 = Vr;·=·-tzr va fi nulă în acest caz. Lema este demonstrată.
Avem aici Le ma 4 . .Fie F (x, y, z) o funcţie arbitrară, continuă şi măr­
ginităîntr-u,n domeniu oarecare Q (în particular n poate coincide
cu întreg spaţiul). Atunci, avem
----------
1
,~ ~ ~ e
~i~ -f~g_~ \ ~ e- ~ F (x, y, z) dx dy dz=F (x
f(to -t, x.,,y0 ,z0 )=
' 87t 2 Ql 0, y 0 , z0), (VIII.6)
8rt 2 ~ 2 Q
unde domeniul de integrare 111 pentru variabilele x 1 , y 1 , z1 se
obţine din domeniul n al variabilelor x, y, z printr-o omotetie dacă punctul (x0 , y 0 , z0 ) aparţine domeniului Q. In formula (VIII. 6)
trecerea la limită este uniformă în raport cu (x0 , y 0 , z0 ) în orice
avînd coeficientul de omotetie __ _!__ - din vîrful ( x 0 , y 0 , z0 ) ur- domeniu finit Ql, eate se găseşte în. interiorul lui n împreună
v·-i~=t
cu frontiera sa. Aici se presupune că ~ tinde către zero rămînînd
mată de o translaţie a ong1nn sistemului de refe1·inţă în tot timpul pozitiv.
punctul (x0 , y 0 , z0 ). Atunci cînd t0 - t tinde către zero, acest Pentru demonstraţie să a1cătuin1 diferenţa

'_, r
1) Demonstrarea formulei (VII 1.5) poate Ji făcută, de exemplu. astfel :. ,,.2

+oo +oo +oo .: - ~ ~ ~ ~e '! F ( x, y, z) dx dy dz -- -··

c~ dz \.
.;
c -.
··/~
dx
.
~ e
-y2
dy =
\
J
-OC!
e ... (x"+Y2)
d.r ily= Sr: 2 ~ 2 o
- - :1,) -- OC!

21t 00
OC! 00
- r21
~ ~ ~
-1'2 - r2
= re dr dO= n e d (r 2 ) = - ne j - 1t.
!

o o ~o r2

Prin urmare = ----1.--~ ~ ~ ~ e- 41 [F (x, y, z) -F (x.,, y 0 , z0)] dx dy dz. (VIII.7)

87t 2 ~ ;,! Q

Cel de-al doilea termen al acestei diferenţe tinde în virtutea

 154 Ecuaţia propagării· căldurii Solutia fundamentală 155

lemei 3 către F( x0 , y 0 , z0 ) şi aceasta în mod uniform. Pentru şi, prin urmare,

.a demonstra Ierna 4 este suficient să arătăm că această diferentă
tinde uniform către zero pentru i; -+ O în orice domeniu 1 ~ 1

Ql(xo, Yo' zo)· 3 3 4~ [ F (x, y, z) - F (Xo. y 0, z0 )] dx dy dz 1 _,.;

Să punem în evidenţă punctul (x0 , y 0 , z0 ) cu ajutorul unei 2!:2
87t' ~
sfere de rază mică 3. Să presupunem că 3 este suficient de mic,
.astfel, încît pentru r <a 2M

j F (x, y, z) - F (x0 ,y0 , z0) 1 < ; , < s 3 ~ ~ ~ ; - 4~ dx dy dz.

2 2
81t ţ '1'~8

.această inegalitate fiind satisfăcută în mod uniform pentru Înlocuind variabilele din ultima integrală, punem x = y(x1,
. • 2 r2 •
toate punctele (x0 , y 0 , z0) ale domeniului .Q1 • y = v'&-1, z = y'~z1 ; atunc1 r1 =~ ŞI avem
Să evaluăm diferenţa (VIII. 7) descompunînd integrala
din membrul drept în două integrale extinse respectiv la sfera
r-<: 8 şi la exteriorul ei. Obţinem
) ~ ~v[F(x,y, z) -F(Xo,y0,z")] dxdytk=
Q
Pentru un ~ suficient de mic, această integrală este mai
= ~ ~ ~ v [F(x, y, z)-F (x0, y z0)] dx dy tk. +
0, mică decît
e
2 , în baza convergenţei integrale
r ~o

+ ~ ~ ~ v [F(x,y, z)- F(Xo, y 0 , z")] dx dy dz. (VIIl.8)

'/'~&

De aiCI, rezultă lema noastl·ă.

Să evaluăm prima din integralele care intră în (VII1.8) : O b ser va tie. În locul integralei (VIII. 6), putem consi·
dera integrala ~ai generală
1 ~~~ v [F(x, y, z) - F( x 0 , y 0 , z")] dx dy dz 1 _,.;
r2

r~o 1 <Il (Xo, y 0 , "o l;.) = - ; ~ ~ ) ~ e- 'i F (x, y, z, 1;.) dx dydz, {VIII.9)
+oo+oo+oo , 87t' 2 ; 2 a
_,.; ~ ~ ~ ; v dx dy dz = f. in care funcţia F ( x, y, z, ~) de sub semnul integral, depinzînd
de parametrul ~' este continuă şi mărginită pentru valorile pozi-
tive ale lui ~
Mai departe, în baza faptului că F este mărginită, există o cons• iF(x, y, z, ~) 1< M.
tantă M, astfel încît Să presupunem
Iim F (x, y, z, ~) = F (x, y, z), (VIII.lO)
!FI-<:M, HO
156 Ecuaţia prop{lgării căldurii Rezolvarea problemei lut Cauchy 157

F (x, y, z, ~) tinzînd uniform către F (x, y, z) în orice domenin ~Ultima expresie tinde din nou către zero (v. evaluarea din le ma
Ql care se găseşte împreună cu frontiera sa în interiorul lui (L ·(VIII. 4).] Prin urmare,
Atunci,

Iim q;, (xo, Yo' Zo, ~.) = F (xo, Yo' zo)·

~-?0
Iim <D (xo, Yo'
~-?o
Zo, ~) =Iim
s-?o
r· - --i---,:;-JIlJ J(e--fi F(x, y, z) dx dy dzJ;
9-
. 8rr - ; • O
Într-adevăr, să considerăm diferen_ţa
însă, ultima limită este egală cu F (x0 , y 0 , z0 ) în baza lemei 4.
rz ·Observaţia noastră este demonstrată.
<1> (xo, .Yo, Zo, .!;) - ________:~--- ( r (e - ; -F (x, y, z) dx dy dz =
3 ·~ 2
8rr 2- 3 ) ' o.;
' § 2. Rezolvarea problemei lui Caucby

r2 Să t1·ecem la rezolvarea ecuaţiei (VIII.l'). Să presupunem

-~ -~ ~ ~ ~ e
1
Q ~ F (x, y, z)] dx dy dz.
dată pentru t >
O o anumită funcţie u care are derivate continue
'' [F (x, y, z, pînă la ordinul al doilea, inclusiv, în raport cu coordonatele
8rr ~ !; ~ o .spaţiale şi o derivată de ordinul întîi în raport cu timpul. Să
presupunem că atît u, cît şi primele sale derivate sînt mărginite
Descompunînd această integrală în două părţi : într-o inte- în întreg spaţiul.
grală pe sfera (x-x0) 2 (y- y 0)2 +
(z- z0)2-<: 1, pe care O· + Să aplicăm formula lui Green (V. 16) funcţiilor u, v pentru
notăm cu cr şi într-o integrală extinsă la exteriorul acestei sfere~.
obţinem, pentru un ~ suficient .de mic,
valorile lui t din semiintervalul O <
t < t0 , considerînd drept
domeniu de integrare domeniul Q limitat de sfera S. Obţinem

; 3 ~ ~ ~ e - ;:'; [F (x, y, z, ~) ~ F (x, y, z)] dx dy dz <,

~ ~ ~ (ullt'
Q
- v~u) dQ = ~ ~ ( v t~
s
- u ~;) dS. (VIII.ll)

8rt 2 ; 2 • "a
Mai departe, formula
r2

~ z - -----
1
~~· r ~ e - i~ dx d11 dz < z
----::::: 3
-· 3
- 'J J '
8rr 2 ~2 "a
unde z este un număr pozitiv şi arhitr~u-, dat dinainte. .aşa cum se poate verifica uşor, este valabilă pentru orice funcţie
Mai depa1·te, u şi v care se bucură de prop1·ietatea că integrala

4s
[F (xy, z, ~)- F (x,y, z)] dx dy dz < ~ ~ ~ uvdf>.
Q

,~ste o functie continuă de t în intervalul O < t -<: t0 şi dacă în

.afară de a~easta, integrala
dx dy dz.
~~ ~ ( lt ~~ + ~;) d Q
1i
Q
158 Ecuaţia propagării căldurii Rezolvarea problemei lui Cauchy 159·

este o funcţie continuă de t în intervalul O < t < t0 • V om presupune de asemenea că, pentru t --+ t 0 , funcţia
Comparînd această formulă cu (VIII .11 ), obţinem u(x, y, z, t) tinde uniform către valorile sale iniţiale în o1·ice
domeniu mărginit.
Să trecem la liinită în formula (VIII.13) făcînd ca raza
sferei Q să tindă către infinit. Integralele extinse la suprafaţa S
se vor anula, deoarece, prin ipoteză, soluţia u este astfel încît~
rz
A au sint marginite ; toto data" e s tin de catre zero·
atit u Cit ŞI ân
1\ • 1\ " • • l: • o;

mai repede decît orice putere a lui r, pentl'u r _.,. oo.

O~ţinem, evident
Introducînd în identitatea (VIII.12), valabilă pentru orice +
l
oo . to
u şi v, în locul lui u soluţia căutată a ecuaţiei (VIII.1') şi ţinînd
seama de faptul că v este o soluţie particulară a ecuaţiei căldurii, ~ uv dx dy dz

rr r
determinată cu ajutorul f«nmulei (VIII.3), vom avea în baza lui - (() -00 o
(VIII.2) şi (VIII.4)
~ ~ = - ~{ vf ( x, y, z, t) dx dy dz } dl.
~ { ~ ~ ( v :~ - u :~) dS} dt + r~ ~ ~ uvd Q 1= O -oo -ClO -co
o s o o În baza observaţiei de la lema 4, avem
to
+oo +oo
== - J{~ ~ ~ vf(x, y, z, t) dQ) }dt. (VIII.13), Iim
t~t0
f
J
(
J
+oo

(
J
ltv dx dy dz = u (x0 , y 0 , z0 , t0 ),
o o - 00 -00 ··- 00

Să observăm că

rr
integralele de forma de aceea

~ (f
+oo +oo +oo
vF(x,y, z,t)d!l }dt, u(x0 , y 0 , z0 , t0) = (' ( ( cp (x, y, z) v 1 dx dy dz-
O --oo -ro --00
J J J
-oo -oo --oo
j t=O

sînt absolut convergente dacă F(x, y, z, t) este o funcţie con-

tinuă şi mărginită. Într-adevăr, -î{+~ro '~
O --oo -oo
00

+~
-oo
00

vf (x, y, z, t) dx dy dz} dt. (VIII.l4)

to
) {! ~ ~ 1 vF(x, y, z, t 1 dQ} dt < Formula (VIII.l4) ne dă expresia soluţiei problemei noastre ..
La demonstraţia acestei fo1·mule am presupus că soluţia pro-
o Q.
blemei există. De aceea este necesar să verificăm dacă funcţia
to
u, determinată cu ajutorul formulei VIII.14, satisface într-adevăr
< J{ ~ ~ ~ max! F (x, y, z, t) l vdD.} dt < max 1F(x, y, z, t) 1 t0 • ecuaţia (VIII.2) şi condiţi~ iniţială.
o o Este util să obsm·văm că ecuaţia (VIII.l') rezolvată de noi
pentru t > O, cu condiţia iniţială dată pentru t = O, poate să
Vom presupune deocamdată, că f(x, y, z,) şi cp(x, y, z)· uu aibă deloc soluţii pentru t < O. În orice caz, soluţia (VIII.l4),
sînt funcţii continue şi mă1·ginite. în genere încetează, atunci, să aibă sens.
160 Ecuaţia propagării căldurii
Rezolvarea problemei lui Cauchy 161
Trecînd la demonstratie, vom stabili mai întîi că funcţ.ia u,
determinată cu ajutorul fo~·mulei (VIII.l4), are derivate continue Din Ierna 4 rezultă că membrul drept este o funcţie care
pînă la un anumit m·din bine determinat. Într-adevăr, înlocuind
tinde uniforrn în orice domeniu mărginit către cp(x0 , y 0 , t 0 ) pentrtt
t 0 - - O. Înafară de aceasta, nu este greu să ne convingem că
variabilele de integrare IHin transformaTea ·
această integrală poate fi derivată de un număr arbitrar de ori
~ = x - x 0 , 'lJ =y-y0 , ~ = z - z0 , T = t0 --- t, în 1·aport cu variqhilele x 0 , y 0 , z0 , t0 , numai dacă t0 > O. Obţinem
putem transcrie formula (VIII.l4) astfel : A
~
(
u! Xo, Yo' Zo, to -
) 8ut (xo, Yo• Zo• fo)
iJio
= 1~
+·oo x) +x

u( x 0 , y 0 , z0 , t0 ) = ~ ~ ~- t'( ~' ·r1, -~' t0 ) cp ( x 0 -+- ţ, .'Yo -+- +oo

- oo -oo --CE
J
r ( .1ov - (Jv
iJto ,
1cp (x, y, z) dx dy dz.
-oo -oo -ce
t0 ~- rN -+ oo + oo
În baza lemei l (VIII), .vedem că u ( x0 , y 0 , z0 , t0 ) satisface ecuaţia
-+- "1), z0 -t-~) d~ dYj d~- ~ dT ~ ~ ~ v(~, "1), ~' T)j(xo + (VIII.l') penti·u f(x, y, z, t) = O, ceea ce trebuia demonstrat.
-oo ~oo -oo
Unicitatea soluţiilor netede, adică a .soluţiilor care posedă
numărul necesar de derivate continue, rezultă direct din consi·
deraţiile care ne-au condus la fm·mula (VII1.14). Astfel, formula
unde
(VIII.l4) ne dă soluţia problemei pentru f = O.
~2 ::!- 1}2 + ţ:_ • Ne rămîne să arătăm că al doilea termen din formula
e
4-r
(VIII.l4 ), adică funcţia
~' ~' t)

;r ·r
----~---
V ( Yj,
3 8

Această fo1·mulă aşa cum se demonstrează în cursurile de analiză,

8;-:: 2 t 2
"• (Xo, Yo· ••• to) = ~ ~ { Y'' vf (x, y, z, t) dx dy dz} dt
O -oo -oo
poate fi derivată în rapo1·t cu parametrii, cel puţin de .atîtea ori,
--oo

cîte derivate mărginite au funcţiile f şi cp, deoarece 1ntegralele satisface ecua·ţia (VIII.l) şi condiţia u 2 it,=o = O.
de1·ivatelor functiilo1· de sub semnul integral sînt uniform conver- De aici va rezulta că functia va satisface ecuatia (VIII.l)
gente. Vom pre;upune că funcţiile f şi cp posedă numărul necesar şi condi·ţla iniţială (VIII.2). ' •
de derivate continue şi mărginite. Să introducem o funcţie auxiliară w _definind-o pentru
Pentru f(x, y, z, t) = O, formula (VIII.l4) ne dă: t 0 > t cu ajutorul formulei
1 -l-'00 + + oc 00
+ oo + oo" + oo
3
81t' 2 to - -
~ ~ ~
e 4to cp ( x, y, z) dx dy dz,
,,
00 - - 00 - - 00
w(x0 , YQ' z0 , t0 , t) = -:- ~
-oo
~ ~ vf(x, y, z, t) dx dy dz.
-oo

unde am notat cu zt1 soluţia ecuaţiei

. f)w
Âu -
1
quf)t 1 =O, .1ow---:-0
ofo

.care satisface condiţia şi condiţia

u1 (t_=o = cp (x,y, z).

11 Et:aaţiib fizic:i .u:~.te.n:t~ice.

162 Ecuaţia propagării căldurii Rezolvarea problemei lui Cauchy 163

Funcţia u:::,(x0 , y 0 , z0, t 0) poate fi exprimată cu ajutorul lui Această proprietate a soluţiei de a fi netedă, deosebeşte
w prin relaţia în mod esenţial ecuaţia propagării căldurii, de exemplu, de
ecuaţia coardei vih1·ante, şi deci, de ecuaţia undelor.
iti
Îutr~adevăr chia1• soluţia lui d' Alembert
u2( Xo, Yo' zo, to) = ~ w ( Xo, Yo' zo, to, t) dt.
o • u = q> (x- at)
1

Chiar din modul în care a fost construit u 2 este evident a ecuaţiei coardei vibrante poate să nu fie del'i'vabilă mai mult
decît de. ~ouă ori, în 1·aport cu x şi t. Aceeaşi funcţie este şi soluţie
u2(xo, Yo' Zo, O) = O. a ecuaţie! undelor cu două variabile şi cu trei variabile indepen~
., • i)2u i)2u
Să alcătuim ex1uesia dente,. deoarece, evident, -
i)y2
= -8z2 = O. Prin urmare, solutiile
•

~u2-
au acestor ecuaţii
nu sînt nici ele mai ne-tede decît conditiile initiale.
_o.
8to
Am analizat soluţia ecuaţiei (VIII.l') în spatiul cu, trei
dimensiuni. Exact la fel am fi putut considera ecuaÎia
Derivînd pe u 2 sub se.mnul integral în raport cu x0 ,. y 0 , z0 , ob··
ţinem - + (J2u
i)2u
(Jx2
- . . ,. . ()u.
i)y2 -- ()l
--- + f(x ' y ' t) (VIII.20)
to
sau.
~u 2 = ~ ~w(x0 , y 0 , z0 , t0 , t) dt.
()
2
u = -i)u + f(x, t). (VIII.21)
o
8x2 8t
Mai departe,
Fără a ne opri asupra raţionamentelor care coincid, ~n
a~est caz, în întregime cu 1·aţionamentele pentru cazul cu trei
d1me~siuni, vom da rezultatul definitiv. Pent1·u ecuaţia (VIII.20),
soluţia fundamentală va avea forma
de unde
~o «-2 ·-- ţ~ = f(x, y, z, t), tJ == ·--------- ---
1
e (VIII.22)
ulo 4rr (t 0 - !)

ceea ce trebuia deinonst1·at. unde r2 = (x - x0 ) 2 -+- (y - y0 ), 2 iar .soluţia ecuaţiei (VIII.20)

Corectitudinea problemei lui Cauchy rezultă imediat prin cu condiţia
analiza formulei (VIII.l4).
Este evident că micile variaţii ale lui q> sau f influenţează U ~ i=O = <p (X, y)
putin solutia. a1·e fo1·ma
• V om ~eveni mai tîrziu .pentru de monst1·aţia faptului că
+oo +oo jJ
soluţia problemei este unică.
Să semnalăm deocamdată o împ1·ejurare importantă . u (Xo<Yo~ tJ ::ce"
4
: ~ ~ e 4
tn q> (x, y) dx dy -
. Dacă termenul liber al ecuaţiei (VIII.l) este nul (aceasta 0
· · - :f) -00

înseamnă că nu avem surse de căldură), soluţia problemei lui

Cauchy, considerată de noi, esţe o funcţie continuu derivabilă
de un număr arbitrar de ori în raport cu x 0 , y 0 , z0 , care nu depinde
(ţ~ faptul că funcţia q> admite derivate sau nu.
};; ~ { +~~
-()(;
Y~
-·1]1)
10
1 • -.,.,:,) f(x, y, t) dx dy} dt, (VJII.23)
 Ecurtjia propagării căldurii
----------------------~--------------.

Exa~t la fel şi pentru.ecu.aţia (VIII.21) _soluHa fundarrH{ntală

va avea fo1·m~1; · · · · · · .
r:i

· , · ' 1 ' . · : .. 4(t0 - t)

v = ---·----··--------,==--· e
. ~Vre ţt 0 - l
' . -;

iar soluţia ecuaţiei (YlŢl.2l ), cu ţondiţia. tţ It= 0 cp(x) va avea,

forma LECTIA IX

EClJA}"IA l.lJl tAPl~ACE. Şl ECUAŢIA I.JUI POISSON

!:

§ 1. Teorema maximului
t0 +. oo (ro...:.. ftu)2 , i.
Am vă.zut că o serie întreagă de probleme ale fizicii mate-
v~;· ~ vtl~i {·~ e-
o
•4(to'-t) f( x,' t) dx} dt. (VIIL24) matice se 1·educ la rezolvarea dive1·selor ecuaţii de tip eliptic.
Ne vom ocupa acum de cele mai simple ecuaţii. din această cate-
gol'ie : ecuaţia lui Laplace
Lăsăm în seama cititorului verificarea valabilităţii tutm·or
acesto1· formule. ~uţx; y, z) -~ O (IX.l)
şi ecuaţia lui Poisson
~u(x, y, z) = - 4 7tp (x, y, z). (IX.2)
· Orice functie, avînd derivate de ordinul al doilea continue
şi satisfăcînd î~tr-un anumit domeniu ecuaţia lui Laplace, se
numeşte funcţie armonică în acest domeniu. .
Înainte de a trece la rezolvarea problemelor legate de aceste
ecuaţii, vom studia cîteva proprietăţi generale de care se bucură
solutiile acestor ecuatii.
'Este valabilă ur~ătoarea lemă.
. Le ma l. Dacă funcţia p(x~ y, z) este poziti-vă în punctul
(xr, y-, zJ din interiorul domeniului în care este definită ecuaţia
(IX.2), atunci soluţia acestei ecuaţii nu-şi poate atinge minimul
în acest punct.
Într-adevăr, dacă funcţia u(x, .Y' z), satisfăcînd ecuaţia
(IX.2), şi-ar atinge minimul în x 0 , y~., z.,, atunci u(x, y, z) şi-ar
atinge minimul în acest punct în raport cu fiecare din variabile
in parte.
În acest caz însă, toate derivatele de ordinul întîi ale lui u
ar trebui să fie egale cu zero în· acest punct, iar derivatele de
-ordinul al doilea in raport cu fiecare din variabile, ar trebui să
fie nenegative. Prin urmare, suma .derivatelor de ordinul al doilea
ar t:;:;ebui să fie de· asemenea ne:hegativă, ceea ce cont1·azice ipoteza
.. p(xG, y 0, z0 ) > O.
166 Ecuaţia iui Laplace şi ecuaţia lui Poisson Soluţia fundamentală. Formula lui Green 167
----------------~---------------------------------------

Lema este demonstrată. inte1·iorul domeniului. Într-adevăr, diferenţa lor este o funcţie
C o n seci n ţ ă. Dacă p (x, y, z) este negativ în punctul .armoniCa nulă pe frontieră şi, prin urmare, identic nulă în
(x0 , y 0 , z0), atunci u(x, y, z) nu-şi poate atinge maximul în acest .întreg domeniul.
punct. Consecinţa 2. Dacă şirul de funcţii un, armonice în
· Aceasta se demonstrează prin schimbarea semnelor lui .domeniul Q şi con~inue peste tot, inclusiv frontiera, este uniform
p şi u. convergent pe frontiera S a acestui domeniu, el ·va fi uniform con-
Teorema 1. Orice funcţie armonică, definită într-un vergent în întregul domeniu închis.
anumit domeniu n şi continuă peste tot, inclusiv frontiera s, Acest luc1·u 1·ezultă din faptul că diferenţa
nu poate lua nicăeri în interiorul lui n valori mai mari decît 1 un --- un 1, în
2
care n 1 > N şi n 2 > N,
1
valoarea sa maximă de pe frontieră, sau mai mici decît valoarea fiind oricît de mică pe frontieră (pentru N suficient de mare),
sa minimă de pe frontieră. va fi a1·hitrar de mică şi în interior. Crite1·iul lui Cauchy ne dă
Într-adevăr să presupunem că convergenţa uniformă a lui un pe întregul domeniu închis, ceea ce
u( Xo, Yo' zo) > u s -t- e, era de demonstrat.
unde .u 8 este valoarea lui u într-un punct arbitrar al frontierei
domeniului. § 2. Solutia fundamentală. l.,m·n1ula lui Green
Atunci funcţia
v = u +YJr2, Pentru a studia mai profund p1·oprietăţile funcţiilor armo-
unde r 2 = (x - x0 ) 2 +(y - y0 ) 2 +
(z - z0} 2 iar 't) este o constantă ·nice, vom mai demonstra cîteva leme ajutătoare.
pozitivă arbitrară, va lua pentru 't) suficient de mic, în punctul Le ma 2. Funcţia
(x0 , .r..0, z0} valori mai mari decît max v8 • . 1
-=
1
Într-adevăr, v(x0 , y0 , z0 ) = u (x0 , y0 , z0) ia1·, conform ipotezei, r V(x- x0 ) 2 + (y - y0 ) 2 + (z- z0 ) 2
+
u(x0 , y 0 , z0 ) > u 8 e = v8 + e - 'Y)r2 • Alegînd 'YJ atît de n:rie, sa.tisface ecuaţia lui Laplace
încît să avem. în întregul domeniu n
L\!.=o (IX.. 3)
e;- "1Jf2 > E: r
2
obţine1n peste tot înafara punctului x = x0 , y = y 0, z = z0 , unde-~ devine
r
v( Xo, Jo, zo) > v_s + -~ . ··infinit.
Pl'in urmare, v îşi va atinge maximul undeva în interiorul Într-adevăr,
domeniului. Însă
~V= 6"1). r
--=
Îu baza lemei 1, ajungem la o cont1·adicţie. A doua parte
a teoremei se demonstrează prin schimbarea lui u. în - u.
Ne vom convinge mai tîrziu că orice funcţie ·armonică, care ia a'J .!_
in interiorul domeniului o valoare egală cu maximul sau mini- __r_ = __ _!:_ -+- 3 (y -Yo)~,
mul valorii de pe frontieră, este constantă. · ()y2 r3 r5
C o n s e c i n ţ a 1. O fu4Cţie armonică egală cu zero pe ()2 .!._
nulă
frontiera unui anumit .domeniu finit este identic
domeniul.
în întreg _ _r~ = _ .!_ + :j (z - z0) 2 ,
()z 2 r3 1.5
De. aici, rez uită că două funcţii m:monice, care iau aceleaşi
valori în punctele frontie~·ei dpmeniului, coincid peste tot în (le unde rezultă (IX. 3).
16H Ecuaţia. lui Laplace şl ecuaţ{a lui Poisson Soluţia fundamentală. Formula lui Green 169-,

Le ma 3. Dacă funcţia u este continuă şi are derivate de şi, prin urmare~

ordinul întîi şi al doilea continue peste tot în domeniul Q, primele
derivate fiind continue peste tot, inclusiv frontiera, iar derivatele
de ordinul al doilea fiind continue în interiorul domeniului, atunci
are loc formula

(IX.4) cr cr
unde ·IJ tind.e către zero pentru z ~ O, adică

Aici !L
(Jn
înseamnă, ca de obicei, deriva~a după normala inte- i 'll 1 < 3(c:), unde 3(z) -+O pentru e-+ O;

rioară, la suprafaţa S. Frontiera S a domeniului Q satisface ·~ ~ u (xo, _y~, Zo) dS =4 it e2 u.( Xo, Yo' Zo); i ~ ~-1) dS < a (e) 4ne 2.
1
condiţiile din § 1, lecţia I, adică este netedă pe porţiuni şi inter- cr a
ceptată d~ o dreaptă oarecare paralelă cu una din axele de coor-
• f'aptul u1• ca'-' u--.!:\IL- este Inarg1n1ta, avem. 1~ -u!:lu
1
1
<.. k
donate, fie Întl"-un număr finit de puncte, fie într~un număr finit D atonta V V o • ._,
1 ', ~1~
de segmente întregi. (Jn i iJn j

V om presupune la început că u are derivate de o1·dinul al prin nnuarc,

doilea continue peste tot, inclusiv frontiera a domeniului n. s C ( - :.
1
?~ dS 1 -< ~!._- ( ( k dS < 4 re ke
Pentru demonstraţie, vom exclude din donteniul Q o sferă (1} . ) J r:
\

(Jn 1 z ) )
avînd raza z şi centrul în punctul ( x 0 , y 0 , z0 ) şi vom aplica dome- , cr
1

niului rămas formula lui Green. Atunci, şi

('j.

- u~ _!_) d Q =
r.
~~JJ (\ u~ion
S
- au)
.1__
r ()n
dS +Iim~Jrj (u. ~~
. e70
a ·
/Jn
_ eăutată
" d u."ceas·ta"'
I 11 t 1'0(l UClll
(IX.4).
c, ,, cx.p•·csi'e
- ~ 1"r1 (IX.5) obţ1'·nem

Pentru a ne elibera de ipoteza că derivatele de ordinul al

, ~ fornntla

doilea ale lui u sînt continue peste tot, inclusiv frontiera, vom
înlocui domeniul n
pJ:in. domeniul .Ql care se găseşte împreună
\ cu frontiera sa în interi01·ul domeniului Q. Aplicînd la început
- _!_au ) dS, (IX.5) formula (IX.4) domeniului 0 1 şi trecînd apoi la limită pentru
r an Q 1 -+ Q, ob-ţinem rezultatul dorit. Fm·mula (1~.4) a fost. de~on~
strată în ipoteza că punctul (x0 , y 0 , z0). aparţi.ne domeniului Q.
Dacă punctul (x0 ? y 0 , z0 ) se găseşte însă în exteriorul lui Q, for-
unde cr este suprafaţa sferei cu. m.ula (IX.4) se scrie astfel
Nu este greu să vedem că. pe suprafaţa cr

a --1r a-·r1 1 1
.1__ {)u .) dS. (IX .6)
--=--=--=---" r (Jn ,
an (}r r2 €:l
 170 Ecuaţia lui Loplace şi tcuajia lui Poisson Potenţialele de volum, simplu strat şi dublu strat 171
~-----·~·--·--~-,

Ne convingem uşor de aceasta repetînd întreaga demonstraţie .tonian, iar funcţia p - densitatea acestui potenţial. Analog, vom
şi observînd că, în acest caz, nu este necesar să int1·oducem inte-
numi integrala ~ ~ : dS potenţial de simplu stra.t cu
2
densi~
grala extinsă la domeniul cr. Denumirea de formule ale lui Green
se referă adesea la fonnulele (IX.4) şi (IX.6). s
Întreaga demonstraţie făcută de noi se aplică fără dificultăţi

~~
şi cazului cînd în domeniu avem un număr finit de puncte de
discontinuitate ale derivatelor satisfăcînd anumite conditii. a--1
Este uşor de observat analogia dintre formula lui Gl'~en iar integrala . f1 r dS poten-tial dedublu strat cu densitatea fr
{)n
(IX.4) şi formula asemănătoare (VIII.l4), demonstrată de noi
pentru ecuaţia p1·opagării căldurii. Holul soluţiei fundamentale Potentiah;I newtonian are o semnificaţie fizică foarte simplă.
Să n~ închipuim o anumită ma.să repa1·tizată î~ ...volumu!
a ecuaţiei căldu1·ii, considerată acolo, îl joacă aici funcţia ..!.. fl cu densitatea p. Să calculăm atracţia pe care o exerc1ta aceasta
r ;masă asupra unui punct material. Conform legii lu~ Newton, mas~
pe care o numim soluţia fundamentală a ecuaţiei lui Laplace. .m care se găseşte în punctul (x, y, z), at1·age unitatea de. ·masa
pl~sată în punctul ( x 0 , y 0 , z0 ) cu forţa F, înd1·eptată însp1·e punc-
_§ 3. Potenţialul de volum, potenţialul de simplu strat şi pot(m- tul (x, y, z) şi egală cu~. Cn alte cuvinte,
tialul de dublu strat r
m m
F = grad0 U, unde U = ---
r
= V ) + (Y - Yo )2 + -(z - zo)2
(x ~ X 0 2
Dacă am cunoaşte, din anumite conside1·aţii, 'valo1·ile u,
Funcţia U, al cărui gradient este egal cu forţa de atracţie,
Llu şi âu, care intră în formula lui G1·een (IX.4)
/Jn :se numeşte potenţialul .gravitaţiei. De aceea ~poate fi denumit
_potenţialul newtonian al punctului .. material (x, Y: :) ~e. . _masă. m.
Âu = - 4itp, uJs = h_, ~~ js ~= f2, Împărţind întregul volum ~ I"n el.emente .mtci ŞI 1nlocu1nd
atunci, această formulă ne-ar da o reprezentare explicită pentru acţiunea masei p il O concentrata In f1eca~e d1n aceste. volume
funcţia necunoscută u · J>rin acţiunea unei mase egale concentrată Intr-un a~umit ...Punct
mediu, ob-ţinem. expresia pentru forţa F, care acţ10neaza asu·
:~na unită tii de masă concentrată în punctul ( x 0 , y 0, z0), sub fot·ma

u = rrr
jjj i.dx dy dz
r
+-1
4;c
rrJJ _a: j~
8n
dS- 2_
47t
rrjj !._ f, dS. (IX.7)
r
:r '

1
F = ~ grad 0
~ r;
-
l
pilO,
Q s s ·unde grad0 - - este valoarea lui grad-o ..!:.. într·uu anumit punct
r; r
. 'Totuşi, noi nu ne putem da în mod arbitl·ar f 1, şi J2 şi de aceea 1nediu al volumului L'l.Q •
formula (IX. 7) nu dă posibilitatea să construim soluţia ecuaţiei Trecînd la lin1ită, obţinem
. (IX.2) ţinînd seamă de valorile la limită arbitrare de pe frontieră
ale funcţiei şi derivatei sale normale, exact la fel cum am mai
l (l
F = ) ~ ) p grad""; dO, F. = ) ~)
1 ( ( r n y - Yo
c r'.
df:.l •
·
făcut aceasta şi la rezolvarea problemei coardei vibrante. V om
-da denumiri speciale integralelor care se găsesc în membrul
<drept al acestei formule. F ill =~~~o' ::-=-~!'drl
a '
F.z = ~~~ p z---~~!!d.Q.
r3
r .... •
Q Q
Integrala ~~~ : dx, dy dz se va numi potenţial new· Să p1·esupunem că p(x, y, z) este. o funcţie co~tinuă. :Măr~·
c mile F .ll' F r' F a:' sînt reprezentate cu ajutorul unor Integrale unt-
172 Ecuaţia lui Laplace şi eciwfta lui Poisson Potenţialele de volum, simplu strat şi dublu strat . 173

fo1·m convergente şi în baza teoremei din § 2 (VII) sînt l'es- -va fi constant. Fie aceste por-ţiuni S1 , S 2 , ••• ,Sk. Să ducem razele
vectoare în fiecal'e punct al porţiunii Sz. Aceste raze, intei·sec-
pectiv derivatele În raport CU Xo, .Yo' Zo, a funcţiei U = ~ ~ ~-; d il tîndu-se cu sfera c, de.tel·mină pe aceasta domeniul el (fig. 11).
Q Aria acestui domeniu· se va numi unghi solid sub care se vede
şi, prin urmare, suprafaţa interioară a porţiunii Sz din originea co01·donatelor
F = gracl1> U. şi o vom nota cu (usz •
Vom considera acest
Astfel U este . potenţialul de ati·acţie al masei, repartizată cu unghi solid pozitiv, dacă
densitatea p în volumul n. 1·azele vectoa1·e orientate St
Aceeaşi interpretare o admite şi potenţialul de simplu strat._ ,din origine spre punc-
Acesta este potenţialul de atracţie âl maselor repa1·tizate pe tul sl se taie cu normala
suprafaţa S produs în punctele din exte1·iorul suprafeţeL Dacă interioară, fo1·mînd un
p este densitatea acesto1· mase, atunci, înlocuind acţiunea fie-- unghi obtuz, adică dacă
căl'ei porţiuni ~S de suprafaţă în punctul ( x0 , y 0 , z0 ) prin obse1·vatorul, care se gă­
1 Fig. ti
g1·ad0 _!__ / 2 6.8, unde grad0 --reprezintă valoarea lui grad0 ~în- seşte în o1·iginea . coor-
~ ~ 1 donatelor~ vede într-adevăr suprafaţa interioară, şi vom con·
ti·-un anumit punct mediu, însumînd pentru toate elementele sidera că acest unghi este negativ, dacă observatorul vede
~S şi trecînd la limită, obtinem pentru forta de atractie în punctul suprafaţa exterioaTă, unghiul dintre raza vec~oa1·e dusă din
("iJ, y0 , z0), expresia F =' grad0 U, U = f) ':
s
dS, ce~a ce era de origine şi normala interioa1·ă la Sz fiind ascuţit.
V om considera pentru porţiunile de suprafaţă conice, care
au vhful în punctul O, unghiul solid egal cu zero.
demonstrat.
Unghiul solid al potţiunii Sz se va scrie, în co01·donate sfel'ice
Am considerat p şi f 2 ca densităţi ale maselor care se at1·ag· cu polul în punctul O, astfel
conforn1 legii lui Newton, la fel, însă, am fi putut deduce şi ex-
presia potenţialului electric creat de sarcini care se atrag după w8 l = - ·\ \ sign [cos (r, n)] sin 0 dO dep, (IX.8).
legea lui Coulomb, sau expresia potenţialului magnetic. •-' e.J

Să trecem la lămurirea inte1·pretării geomet1·ice a potenţia-,· sl

lului de dublu strat. Problema noastră va consta în a transcrie unde sign [cos (r, n)] înseamnă sen1nul cosinuţ;ului unghiului
această integrală într-o ant1mită · altă formă. dintre raza vectoare r şi noimala interioară n.
Să considerăm, în general, o suprafaţă oarecare deschisă S .. Definim unghiul solid w, sub care se vede din ol'igine faţa
Să luă1n un punct oarecare O şi să construim în jurul acestui . interioară a· întregii sup1·afeţe S, ca suma unghiurilor solide
punct sfera C, avînd raza egală cu l. cm·espunzătoare tuturor porţiunilm· Sz.
Vom presupune că suprafaţa S este hilateră numind una. Acest unghi se va exprima cu ajutorul integralei :
din feţele sale, faţă interioară? iar cealaltă, faţă exte1·ioară; prin
aceasta dete1·minăm, în acelaşi timp, sensul normalei interioare "'s ~ - ~~ sign [cos (r, n) 1sine d6 d<p.
în toate punctele suprafeţei. s
Să presupunem că această suprafa-ţă este împărţită într-un Putem f01·mula acum Ierna noast1·ă.
număr finit de porţiuni, astfel încît fiecare porţiune sau să nu Lema 4. Are loc formula
întîlnească raza vectoare, dusă din punctul O, mai mult decît

~s= ~~ an
!:\ l
într~un singur punct, sau să fie o po1·ţiune dintr-o suprafaţă o-
conică, avînd vîrful în punctul O. -~dS. (l.X.9)
Pentru fiecare din aceste porţiuni, semnul cosinusului un-
ghiului dintre normala interioară şi raza vectoare dusă din O s
 1711 Ecuaţia lui Laplace şi ccua(a lui Poisson Potenţialele de volum} simplu strat şi dublu strat

. Pentru demonstraţie, observăm că w 8 depinde numai de a2..

contu1·ul care mărgineşte suprafaţa S şi nu variază nici de cum. 1
atunci cînd au loc deformaţii oarecare ale suprafeţei S, cu con- - • dS = - sign [cos (r, n)] sin Ode dep.
(Jn
diţia de a lăsa conturul l neschimbat, iar suprafaţa S, în pro-
cesul ei de deformare, să nu treacă prin originea coordonatelor . . Am fi putut stabili valabilitatea lui (IX.9) şi p1·intr-un calcul
Integrala (IX.9), de asemenea, nu depinde de suprafaţa dh·ect.
S pentru deformaţiile indicate. Într-adevăr, diferenţa integralelor În baza faptului că integ1·alele (IX.8) şi (IX;9) coincid pe
orice suprafaţă, ajungem uşor la concluzia
r r~dS- r r_~dS,
) ) Bn ) ) an - sign [cos (r, n)] sin GdO dep
a..!..
= ---·_:_ dS.
s. 82 on
unde sl şi s2 au conturul comun, este o integrală extinsă la (}o Vom nota, cîteodată, expresia
supl·afaţă închisă S. ·
Întrucît, c~nform ipotezei, punctul O se găseşte în exteriorul a.!..
domeniului mătginit de suprafaţa S, în baza formulei lui Green~. _r dS (IX. 10}
avem an
cu dw şi vom numi dw elementul de unghi solid.
Cu ajutorul formulei (IX.IO) putem da potenţialului de
dublu strat forma

(IX.ll)
deoarece il (:) = O.
Pentnt a ne convinge acum de valabilitatea lui (IX.9), este
Această reprezentare ne spune că dacă densitatea f 1 a po-
suficient să arătăm că w 8 coincide cu integrala (IX.9), oricare tentialului de dublu strat este egală cu unitatea, acest potenţial
ar fi tipul suprafeţei S mărginite de conturul l.
exp~rimă unghiul solid suh care este văzută suprafaţa S din pun(~­
Să luăm, de exemplu, o suprafaţă alcătuită din porţiunea
tul (x 0 , y 0 , zo)·
de sfcră C şi porţiunea de suprafaţă conică L, alcătuită din razele
vectoare care trec prin origine şi prin conturul l. Pentru aceste
două porţiuni, valabilitatea lui (IX.9) este evidentă, deoare~e
a_!_
pe L are loc, atît egalitatea-~ = O, cît şi egalitatea cu zero
an
a unghiului solid, iar pe C

a.!. a2..
r = - _r =-
__ sign [cos (r, n)],
an ar
şi de aceea
 Teorema mediei aritmetice 177

-este uniform conve1·gentă pentru valori ale acestor diferenţe

.suficient de mici în valoare absolută.
Într-adevăr,
1
-; = -V (x ~ x + (~=1~========~
0
- y + (z - zo)
)2 0)
2 2

LECTIA X

CITEVA CONSECINl'E GENERALE ALE FORMULEI LUI

GREEN

§ 1. Teore1na mediei alitmetict.~

Fo1·mula lui Green (IX.4), în cazul cînd u este o funcţie
-armonică, ia forma următoare :
Aplicînd acestei expresii dezvoltar~a în serie după form~la bino:

~Xo, J'o, zo) = J J (u a_±--

mului lui Newton, ne putem convinge uşor de faptul ca ac~asta
u ._1_ [ ( _1_ âu .) dS. (X.l) serie va fi uniform convergentă pentru valorile ( x0 - x 0) 2 +
41t
s
8n r f)n . + (y0 - y~)2 +
(z - z~)2 suficient de mici în raport cu minimul
. .expresiei
Această formulă, aşa cum am văzut, este valabilă totdeauna,
dacă funcţia are derivate de ordinul întîi, continue peste tot,
:atunci cînd punctul (x, y, z) pal'curge suprafaţa S.
inclusiv frontiera, şi derivate de ordinul ·al doilea continue în
interiorul domeniului. Integrînd această sel'ie, termen cu te1·men, ne convingem
Memb1·ul d1:ept al formulei (X.l) reprezintă suma unor po- · că. funcţiile
tenţiale de simplu şi dublu strat. . a-1
Proprietătile lor vor fi studiate amănuntit în cele ce urmează. v = ~ (( f)u .!._ dS şi w = __!__ ( ( u ___!__ dS
Să arătăm ·ac·u'm că fiecare din ele este o fun'cţie armonică peste 47t JsJ f)n r 47t JJ (Jn
tot în exteriorul suprafetei S. s
Într-adevăr, dacă p~1nctul ( x 0 , Yo~ z0 ) nu se găseşte pe această admit o asemenea dezvoltare şi, pl'in urmare, sînt funcţii ana-
suprafaţă, potenţialele de simplu şi dublu strat pot fi del'ivate litice de x~, y 0, z~ peste tot, înafara suprafeţei S.
sub semnul integral de un număr arhit1·ar de ori în l'apol't cu Să presupunem că it este o funcţie armonică în sferă, şi con-
variabilele ( :r 0 , y 0 , z0 ). Întrucît 2_ este o funcţie a1·monică de tinuă împreună cu derivatele sale de ordinul întîi pete tot, inclu-
r siv frontiera.
aceste val'iahile, deoarece, aşa cum am văzut, 6.0 2_ = O, atunf'i, Să aplicăm formula lui Green (X.l) sferei de rază h descrisă
1' în ju1·ul punctului (x0 , y 0 , z0 ), a cărei suprafaţă o vom nota de
atît potenţialul de simplu sll·at, cît şi potenţialul de dublu strat, asemenea cu litera S. Obţinem
vor fi funcţii a1~monice în exteriol'ul lui S. Mai mult decît atît,
funcţia _!_ poate fi dezvoltată. în vecinătatea unui punct oare-
( ( (.2_
JJ h2
U - rl .iJu ') dS.
Il f)n
r
.ca1·e x~, y~~ z~, într-o serie, după puterile x0 -x~, .Yo-·y~, z0 -z0care 8

12 Ecuatiile fizicii matematice.

 178 Cîteva consecinţe generale ale formulei lui Green Teorema mediei aritmetice 179

Însă, pentru orice suprafaţă închisă sl. cazul în care, peste tot pe suprafaţa cr, funcţia u ar fi egală
cu valoarea sa maximă. Aceasta ar însemna că funcţia u este
( ( Bzz dS =(\\ du dx dy dz = O, constantă pe sfera cr. Dacă însă funcţia u este consta~tă pe orice
J J an
s1
J •'
01
v sferă care înconjură un anume punct, în care aceasta Ia valoarea
sa maximă, funcţia, aşa cum se poate vedea, trebuie să fie con-
unde !11 este volumul mărginit de suprafaţa sl, iar func~ia u. stantă pete tot în domeniul n. Într-adevăr, să unim punctul
este armonică în interiorul lui !11 şi are derivate continue peste P. cu un punct oarecare interior P cu ajuto-rul unei curbe netede
tot, inclusiv frontiera. o:recari l, care se găseşte in întregime în interiorul lui O. Mi?-i-
Prin urmare, mul distantei unui punct arbitra1· al liniei l la frontiera domeniu-
'it -2rt lui, (mini~ ca1·e există în baza teoremei lui Weierstl·ass), va fi
pozitiv. Prin urmare, există un număr pozitiv 'fJ, astfel încît
J JudS = ~ r d&(J u (R, f~, cp) sin &
1
u (x y z) = - -( ( dep, (X.2) sfe1·a de rază '1) descrisă în jurul oricărui punct al curbei l se va
0' . 0' o 47th2 47t ~
8 o o găsi în întregime în interiorul lui n. Putem găsi pe curba l Ul?
număr finit de puncte P 0 , P 1 , P 2 , ••• Pn = .P, _care. se bucur~
unde & şi cp sînt coordonatele sferice. de p1·oprietatea că fiecare din ele se găseşte în Inte.norul sfe~ei
De aici, rezultă
de rază '1), descrisă în jurul punctului precede~~· Folos~n? pro.Pne:
T e o r e m a 1. V alo are a unei funcţii armonice în centrul unei tatea demonstrată că u este constant pe once sfera 1nte~10ara
sfere oarecare este egală cu media aritmetică a valorilor sale pe su- care înconjură orice punct în care u ia valoarea maxim~ şi trecînd
prafaţa acestei sfere.
succesiv de la un vîrf al liniei frînte la celălalt, obţinem
Proprietatea funcţiilor a1·monice demonstrată de noi carac-
terizează pe deplin această clasă de funcţii. Este valabilă ur- u (P) = u (P0)
mătoarea
Teorema 2. Dacă funcţia u (x, y, z), continuă în domeniul Le ma 2. Dacă funcţia u (x, y, z), satisfăcînd condiţia lemei
!1, se bucură de proprietatea că vala area sa în centrul oricărei sfere precedente, se anulează pe frontiera unlfi anum~t domeniu, n, ea
care se găseşte în interiorul lui Q, este egală cu media aritmetică este identic nulă în interiorul acestu~ domentu.
Într-adevăr dacă functia u ar lua în domeniul n valori
a valorilor sale de pe suprafaţa sferei, această funcţie are derivate
continue de ordinul al doilea şi difel'ite de zexo,' atunci ea ~r lua în interiorul domeniului valori
mai mari sau mai mici, decît pe frontieră nefiind constantă,
~u =O, ceea ce 'este imposi~il în h~za lemei 1. . '"' " . .. .
Le ma 3. Daca funcţ~a u (x, y, z), sahsfactnd condtţnle dt!t
cu alte cuvinte u (x~ y, z) este o funcţie armonică. le ma 1, coincide pe o anumită suprafaţă închisă S, cu o funcţw
Demonstrarea acestei teoreme o vom face n1ai tîrziu. V o1n armonică u . ea coincide cu această funcţie armonică peste tot în
indica deocamdată cîteva proprietăţi ale funcţiilor, car-e satisfac: interiorul d;:Ueniului mărginit de s şi deci este ea însăşi armonică.
conditiei din teorema 2. Într-adevăr, diferenţa u-- u0 va satisface la rîndul său con-
Le m a 1. O funcţie continuă u (x, y, z) care se bucură de pro- ditiile din Ierna 1, deoarece acestea vor ·fi satiSfăcute separat
prietatea că valoarea sa în centrul oricărei sfere cuprinsă în domeniul de, u şi u 0 • Pe de altă pa1·te, această diferenţă se"' anulează .Pe S.
ei de definiţie, este egaliî cu media aritmeti~ă a valorilor sale pe În baza lemei precedente, u -- u 0 = O peste tot 111 dome~nul O.
suprafaţa sferei, nu poate avew în interiorul domeniului nici mini- Vom· arăta în cele ce urmează că oi·icare ar fi funcţia con-
mum, nici maximum, dacă nu se reduce la o constantă. tinuă[ (S), care este definită pe suprafaţa sferei, exist~ o funcţie
Într-adevăr, dacă funcţia u ar lua valoarea sa maximă armonică u continuă în sfera închisă şi egală cu f (S) In punctele
într-un punct oarecare P 0 din interiorul domeniului n, media de pe frontieră. De aici, va rezulta direct .teorema. 2 ... Într-ad_evăr,
aritmetică a valorilor sale pe suprafaţa unei sfere mici cr, care oricare ar fi sfera inte1·ioară Ci din domen1ul f2 9 eXISta O funcţie Uo,
înconjură punctul P0 ar putea să fie egală cu u ( P 0 ) numai în armonică în interion1l sferei cr şi care ia pe aceasta aceleaşi valori
180 Cîteva consecinţe generale ale formulei lui Green Comportarea unei functii armonice în vecinătatea unui punct singular 181

ca şi u. În baza lemei 3, u coincide cu u0 • Aceasta înseamnă că unde u * este o funcţie, anrionică în întregul domeniu Q inclusiv
u este o funcţie a1·monică în orice sferă interioară şi ca atare este punctul (0, O, 0). . -!

armonică în orice punct interior lui Q~ ceea ce trebuia demonstrat. Acest fapt rezultă direct din fm·mula lui Green (X.l). Încon·
Din formula (X.2) rezultă următoarea te01·emă. jurînd punctul (0, O, O) cu o sferă mică cr, avînd centl·ul în ori-
Teorema 3. Dacă şirul {vn} de funcţii armonice în domeniul gine, obţinem
Q converge uniform în acest domeniu către o funcţie limită v~ această
limită este la rîndul său o funcţie armonică. ·
Înt1·-adevăr, d.acă .fiecare din funcţiile vn satisface egalitatea

tin (xo, Yo' Zo) = ---

1
( r 'Vr~ dS,
47t!z2J ) În vecinătatea punctului x = O, y = O, z = O funcţia 2..
s 1'

unde S este sfera de rază r = V-(x-xJ 2 +(y__:_-y~)2-+(z-z0 ) 2 =h, poate fi reprezentată cu ajutorul formulei Mac-Laurin sub forma
atunci aceeaşi egalitate va fi satisfăcută şi de funcţia limită.
Prin urmare, v este o funcţie armonică în .Q, ceea ce trebuia de n-1
demonstrat. De aici, rezultă, între altele, că, dacă functia armonică - 1 +~
l =- ~ 1 i ,. zle ·
-·----xy
v (x, y, z, A)· depinde în mod continuu de parametr~l A într-un r Ro m=l i+Hk=m i 1 j 1 k 1 axi OYj ozk o
interval finit a A< < b, atunci şi integrala ·lui v în raport cu
unde valorile derivatelo1· se consideră în punctul x = y ~ z = O,
parametrul A şi extinsă la acest interval reprezintă de asemenea
o funcţie armonică. r
Ro = X~ + y~ + Z~ sfera C'J fiind considerată atÎt de mică,
î.ncît punctul ( x0, y 0 , z0) să se găsească în exteriorul ei, iar
\ Rn 1 < CRn, unde C este o constantă. Folosindu-ne de faptul
§ 2. Comportm·ea unei. funcţii armoni{~(' în vecinătatea unui punct că
singular
am2.. 1 am_!_
Să
p1·esupunem că funcţia u are un punct singular în dome- ( _ 1)1n ___R_::o_
iul Q, fiind însă armonică în vecinătatea acestui punct. Să
cercetăm comportarea ei în vecinătatea uni astfel de punct sin-
obţinem
aTa,; ai 1" 8x6 oy~ oz~

gular. Penţru simplificare, vom presupune că acest punct este

chiar originea coordonatelor. Să exprimăm funcţia u în coordo-
nate sferice; atunci u = u (R, -3·, <p). (XA)
Le ma 4. Dacă funcţia u (x, y, z) satisface inegalităţile :

1u 1 < ;t ' \:; < R~;1

1 ' a~
În mod analog, se reprezintă şi _!.:___ printr-o combinaţie
în care A este o constantă iar R = V
x 2 + y 2 + z2 şi~ este o funcţie ()n
armonică . în n, cu excepţia originii sistemului de coordonate,
liniară, a derivatelor lui ~ în raport cu x0 , y 0 , z0 pîriă la
atunci, funcţia u (x, y, z)· admite în Q reprezentarea o
ordinul n- 1 cu coeficienţi care nu depind de x 0 ,y0 , z0 avînd restul
n-1 am_!_ . R~, pentru care este valabilă inegalitatea 1R~ 1 < C1Rn-- 1 • Aceasta
u (xo,yo, zo) = 'I:
m=O i+i1-n=rn
~ aiik ~-.~
ax~ OY~ az~
+ u* (xo,J"o, zo),
.
(X.3) rezultă din faptul că derivatele lui.
1
r
în raport cu x, y, z
1~2 Ctteva consecinte generale. ale formulei lui G reen Comportarea unei fun~tii armonice în vecinătatea unui punct singular 183

se deosebesc numai prin semn de derivatele în raport cu x0 , y-0 , converge pentru m -~o, limita ei este şi ea o combinaţie liniară
z 0 , iar pentru aceste derivate reprezentarea căutată este evidentă. a aceloraşi funcţii <f>i•
Însă, Într-adevăr, funcţia cp<ml nu poate lua, evident, valori înde-
pendente arbitrare în întregul spaţiu, deoarece, atribuindu-i o
_E_ = cos (nx) .2..... + cos (ny-) _2_ + cos (nz) _§_ ,
an ax au az anumita• " val oare 1ntr-un
" • punct p(S)
anumit ht' t'
0 , o ,Inem o ecua,Ie
unde cos (nx), cos (ny-), cos (nz) nu depind de x0 , y-0, z0 şi sînt • · " b ' · f "'
1Inlara, pe care tre u1e s-o satls aca numm·e e Y1 • l (m)

mărgini te. Numărul unor asemenea ecuatii liniare nu este mai mare
decît k; de aceea, putem găsi N pu~cte P~ >, ••• , P~Nl (N -.<: k),
De aici, obţinem 1

.astfel, încît valoa1·ea funcţiei q>(m.) să fie determinată în între·

gime în orice punct P cu ajutm·ul valorilor luate în aceste puncte
N
cp<rn> (P) = ~ r.p(-m> (P~8 >) y; 8 (P), (X.5)

+ ~ a<~> - am ;,
8=1
unde y; 8 ( P) este o combinaţie liniară de <f>t cu coeficienţi constanţi.
+ _1 ( (R' u. - R"" au. ')
=1 ~Jk ax~ au~ C)z~ 41t' Jcr
(
J '11 an
dS, Reciproc, orice funcţie care satiface ecuaţia (X.5), poate
fi reprezentată sub forma unei combinaţii liniare de <fli·
unde aif~
sînt anumiţi coeficienţi numenc1. De aici, rezultă lema noastră. Dacă trecem la limită in
Să trecem la limită, cînd cr s~ strînge i'n jurul punctului egalitatea~ (X.5) vedem că cp( 0 l trebuie să satifacă ecuaţia
x = y = z = O. Limita integralei extinsă la cr va fi nulă în N

baza condiţiilor lemei, iar primul termen al membrului drept cp<ol(P) = ~ cp<o>(p~>) y;s (P),
s=1
este o funcţie armonică de x 0 , y 0 , z0 , ca1·e nu depinde de cr (suma
ceea ce înseamnă că cp<o> este o combinaţie liniară de <fl,i( P),_ ceea
potenţialelor de simplu strat şi de dublu strat).
De aici, 1·ezultă că suma -ce era de demonstrat.
Te ore ma 4. Reprezentarea (X.3) are loc dacă este satis~
(cr) n-1 a?1L -1 făcută inegalitatea
~+
Ro
:E :E
rn=I i+i+k=rn
aif~ ----~--- ~o --~
ax~ i)y~ az~ lui<:
.A
Rn •

trebuiesă tindă către o anumită limită <I> (x0 , y 0 , z0) = <l> (P0). Să introducem în locul lui u (R, &, cp) o funcţie ajutătoare
Să arătăm că această limită trebuie să se exprime sub forma R

n-1 am...!.._ v(R, &, <p) = R"~' ~ u (R1 , 3-, <p) R~ dR1 ; (X.6)
5!9_+
R
~
.l.J
~.an---~.
.l.J 7
!! i !! i !!~k
o
0 m=l i+1+k=m. uXo uYo u ·o 4
integrala din membrul drept este convergentă. Ea poate fi 1'ep1·e·
Pentru aceasta, este suficient să demonstrăm următoarea .zentată sub forma
le mă 1
Le ma 5. Fie cp1 , cp 2 , ••• ,cpk nişte funcţii de x 1, x 2 ••• ,x•.
v (R, -&, cp) = 1
-~( u (R ţ, -&, cp)Rnsn d(Rţ) =
(k este un număr finit). Dacă combinaţia liniară a acestor funcţii
cu coeficienţi, care nu depind de x~' x 2, ••• ,xn, ci numai de indi·
Rn+l J
o
1 1
cele m
cp<1n) =
le
~ y~m) cpi (xl, ... ' x""), = ~ u (R;, &, <p);" d; = ~u (;x, ţy, ;z) ;• dl;..
i=l o o
184 Cîteva consecinţe generale ale formulei lui Green Comportare(! unei funcjii annonfce la infinit 185

Aw
ax + 'y -·- + zaz
După cum ne putem uşor c011vinge prin derivare directă, ... • [Jw flw
şi observînd ca expresia x - - este o funcţie ar-
expresia de sub semnul integral din ultima integrală este o func- OY
ţie armonică de variabilele (x, y, z); de aici, rezultă, conform teo-· monică dacă w este o funcţie armonică (acest lucru se verifică
remei 3 din § 1, că şi v este o funcţie a1·monică. uşor prin derivare directă), ne convingem de valabilitatea acestei
Este evident teoreme.
R Consecinţă. Dacă funcţia u (x, y, z) mărginită în vecinătatea
av(R,.&rp)=n+1(u(R,-S-,
J <p
}RndR + u(R~.S·.rp) (X.7) originii este armonică peste tot, poate cu excepţia originii, poate fi
aR Rn+2 1 1 1 R transformată într-o funcţie armonică alegînd în mod corespunzător
o pe u (0, O, 0).
Din f01·mulele (X.6) şi (X. 7), 1·ezultă Functia u coincide în vecinătatea originii cu functia armo-
I-t
nică w. Prin urmare, ea poate să nu fie armonică numai datorită
faptului că u (0, O, O) nu este egal cu w (0, O, 0). De aici, I"e·-
1V 1 < 1 \
-+1
Rn
A
AdRl = -Rn,
.. ' zultă afirmaţia noastră. Este evident că orice punct poate juca
oJ
o rolul originii coordonatelor.

§ 3. Comportm·ea unei funcţii armonice la infinit. Puncte conjugate

Funcţia 2_ poate fi pusă sub o formă foarte comodă pentru

Prin urmare, funcţiei v îi sînt aplicabile toate condiţiile r
lemei 4, şi v poate fi reprezentată sub forma cele ce urmează. Să ne ocupăm de această transformare

n-1
amJ_ 1
v =Ra- +~ a ~1..k
0 R~ +W (Ro, &, cp), r Vx + y ·+ z
2 2 2
- 2 (xx 0 + YYo + zz0 ) +
0 m=1 axt aub oz~
1 1
unde w este o funcţie armonică în vecinătatea originii coor-
donatelor.
Functia u poate fi obţinută din v cu ajutorul unor calcule-
simple ' unde
U (R, &, <p} = _2:_ _§_ [Rn·l-1 V (R, -3-, <p)] =
Rn oR De aici,
1 1 1
f}v ()v fm
= (n + 1) v (R, &, <p) +X--!-
ax y - + Z-.
au az r

am_!_
R· Să notăm
Luînd în consideraţie că rfiik = - · - i - - i-T este o funcţif1· z
ax i)y f}z -=
X
ţ, ...!!.__= 'YJ,
R2
-=
R2
,.,,
R2
omogenă avînd gradul de o1nogenitate (m+l), prin urmare
'1

+ y ay;iik + z iNiik = (m + 1) ,,, ~= E:o, Yo _ 'YJ - o~·

zo---
X atJ;ijTc - 'Y?:ik' R2
-2-- o' R2
i)x oY oz o RJ o
18o CUeva consecinţe generale ale formulei lui Green Comportarea unei funcfii armonice la infinU 187

Punctul ( ţ, YJ, ~) îl vom nu~i conjugat cu punctul (x, y, z) în unde

raport cu sfera unitate. Nu este greu de văzut că
(J. = _.!__ U 1 iar V = l au !
p2 = ~2 + Y)2 + ~2 = -R._21 ' 4n- lS - 'Î7t' ()n S •

Prin urmare,
~ ~ ~-
X=-p;, y= p2' Z= p2.

Astfel, proprietatea de conjugare este reciprocă: dacă punctul (X.9)

( ~' "IJ, C) este conjugat cu punctul (x, y, z) atunci şiinvers, punctul
(x, y, z) este conjugat cu punctul ( ~' "1), c).
Punctul conjugat unui punct dat _se găseşte pe raza care R 1
insă, ~ = -,- este o funcţie armonică de variabilele ~o, "fJo, C:O ,
trece prin origine şi prin punctul dat la o distanţă de odgine, r Rp
inversă distantei date. ~i deci integrala (X.9) este de asemenea o funcţie armonică de
Notind, , aceste v ariahile, ceea ce trebuia demonstrat.
C o n s e c in ţ a ·1. Dacă o funcţie armonică satisface în exte-
P = V(~- ~-=--(~- "1Jo) 2
+ (C- Co) 2,
riorul unei sfere oarecare inegalitatea.
V~2 + + ~2 = P, YJ2
l u 1 <ARn-I, (X.lO)
V~~ + "IJ~ + ~~ = Po, .această funcţie se poate pune sub forma :
-oh-ţincrrt

(X.8)
(X.ll)
Din această formulă rezultă o teoremă importantă pentru
aplicaţii.
Teorema 5. Dacă funcţia u (R, &, ({)) este armonică într-un i +j + k = m,
anumit domeniu Q al variabilelor R, &, ({), atunci şi funcţia
unde u"" este o funcţie armonică, nulă la infinit.
-~ u (>, 3·, ({)) = v (P, &, cp) Într-adevăr, dacă pentru u are loc inegalitatea (X.l0)7
atunci pentru funcţia v(P, &, cp) = ~> u ( .~, .&, cp) este vala-
-este de asemenea armonică în domeniul corespunzător Q al varia-
bilă evaluarea
bilelor P, &, m,
T
obţinut din domeniul Q prin
.
substitutia
•
P = _!R.
__
A

Cu alte cuvinte, -~ u ( ~ , S·, cp )este o funcţie armonică de varia-

l ·vj < --.
pn

bilele ~' "1), C. Însă, conform te01·emei 4 (X), demonstrată anterior

Într-adevăr, conform formulei lui Gteen (X.l), orice funcţie
a1·monică u (x, y, z) se poate reprezenta printr-o sumă de po· n-1 am_!_
tenţiale de simplu şi de dublu strat. V (P, &, cp) = ~ + l: a'lk ar.i a~i~r;,k + v* (P, .&, cp). (X.12)
1 m=l
a-
u ( ~' &0, cp0) = ~ ~ (.1. ·-a; dS + ~ ~ '~ ~1_ dS, Funcţia este omogenă, avind gradul de omo-
s 8
188 Citeva consecinţe genef'ale ale formulei lui Green

genitate - (m -j- l) în 1·apo1·t cu variabilele 1;., r;, ~· Prin urmare-

am_!___
p'm+l ____
P__
f) ~i ar/ f)c/"
este o funcţie armonică omogenă de gradul ze1·o în raport cu
ţ, 1J, ~ şi depinde numai de rapoartele acestor mărimi. Însă~
~' t;, ~ sînt proporţionali cu x, y, z. prin urma1·e, LECTIA XI

ECUATIA LUI POISSON ÎNTR-UN MEDIU NELIMITAT.

l~OTENŢIALUL NEWTONIAN

de aici, Să trecem la cercetarea ecuaţiei lui Poisson într-un mediu

nelimitat.
am-~ am~ Le ma 1. Orice funcţie, armonică în întreg spaţiul şi nulă
-!:_~~.-
---%-. = R2rn+2 - - .-~-· • (X. 13)· Ja infinit, este identic nulă.
a~ ()r/ ()c;,' ax~ ()y1 azk Intr-adevăr, aplicînd teorema 1 (din lecţia IX) unei sfere
o1·icît de mari, vedem că în orice punct al spaţiului valoarea
lnt1·oducînd (X.l3) în (X.l2) şi folosindu-ne de faptul că u.= _!_ v, functiei ·armonice considerate este oricît de mică vrem.
R
obţinem (X.11). Afirmaţia noastră este· demonstrată. De ~ici, rezultă afirmaţia noastră.
Din formula (X.1l) rezultă o· consecinţă impo1·tantă. C o n se c i h ţ a 1. Soluţia ecuaţiei lui Poissson
C o n s e ci n ţ a 2. Funcţia u ( x, y, z) armonică şi mărginită în
exteriorul unei sfere, tinde la distanţa infinită către o limită bine ~v = - 4rcp (x, y, z), (XI.l)
determinată.
,definită în întreg spaţiul şi nulă la infinit, este unică.
Într-adevăr, dacă v1 şi v 2 sînt două asemenea soluţii, atunci
-difel'enţa lor

·.este o functie a1·monică nulă, la infinit. Conform celo1· precedente,

ea este identic nulă.
Consecinţa 2. (Teorema lui Liouville). Orice funcţie armo-
.nică, mărginită în întreg spaţiul, este constantă.
Într-adevăr, conform consecintei 2 a teoremei 5 din lectia
precedentă această funcţie are la' infinit o anumită limită' c.
Diferenta u - c fiind o functie armonică, nulă la infinit,
va fi n~lă peste tot, adică u '= c peste tot, ceea ce trebuia
-demonstrat.
Să trecem acum la rezolvarea ecuaţiei lui Poisson (XI.l)
J:n spaţiul nelimitat.
190 Ecuaţia lui Poisson intr-un mediu nelimitat Ecuaţia lui Poisson lntr-un mediu nelimitat 191

Să considerăm funcţia p ( x, y, z) integrabilă şi satisfăcînd Să demonstrăm că funcţia

inegalităţile +oo +oo +ao

1 p(x,y, z) l < ·--,

1
dacă R ~ 1, } u ( Xo , Yo , Zo) = ~ ~ ~ -;-- dx dy, dz, (XI.4)
R2+a.
-00 -00 -<:I'J
şi (XI. 2)
lp(x,y,z)!<A, dacăR<l, in care integrala triplă este extinsă la întreg spaţiul, satisface~.
într-adevăr, ecuaţia (XI.l) şi condiţiile impuse.
unde Funcţia (XI.4) se numeşte potenţial newtonian, iar p (x, y, z)
este densitatea, aşa cum am definit-o în § 3, (IX).
R = V x2 + y 2 + z2 -şi ot. > O. Să ne ocupăm, înainte de toate, de cercetarea condiţiilor
la infinit. Evaluînd pe u (x0 , y 0 , z0) (XI.4), vom avea
Fără a 1·educe generalitatea, putem considera a. < 1, deoa1·ece,.
în caz contrar, schimbarea lui a. în a. 1 < et slăbeşte numai ine- +ao +oo +oo
galitatea (XI.2).
Cînd sînt îndeplinite condiţiile (XI.2), soluţia ecuaţiei (XI.l)
1 u ( Xo' Yo' zo)
·
1 <A
'
r r ~ -.-
.J '
•' ._
-
1

r R2+1X
dx dy dz.
se construieşte uşor cu ajutorul formulei lui Green (IX.4). Fie -ao -<:I'J --·<:I'J

u (x0 ,y0 , z0 ) o soluţie arbitrară a lui (XI.l). Considerînd volumul

Trecînd la evaluarea ultimei integrale, ohse1·văm că mărimea
arbitrar n, mărginit de suprafaţa s, avem în baza. acestei formule
ei depinde numai de Ro = V
x~ + y~ + z~ şi dacă punem
4~ ~ ~ ~
1
u (x", Yo• Zo) = - ( -47tp) -r dxdydz+ x0 = R0 , y 0 = O, z0 = O, aceasta nu se schimbă. Într-adevăr?
este evident că această integrală nu se schim.bă la o rotaţie a
Q
axelor de coordonate şi putem alege aceste axe de coordonate,
astfel, încît axa OX să treacă prin punctul (x0 , y 0 , z0). Făcînd
acum schimbarea de variabile
X= Ro ţ,
o aducem la fo1·ma
= Î Î Ct dx dy dz + _d ( a-;? udS - -1 ( ( _:!:_ {ju dS, (XI.3)
) ) )
g
1' 4rr· Js ) an 4rr )
s
r J an
unde r este, ca de obicei, distanţa dintre punctul (x, y, z) şi punc-
tul ( Xr, y 0 , z0 ). -
Să luăm ca volum Q sfera cu raza R, avînd centrul în ori- unde P = V(2 -+ 11 2 -+-~~ P 1 = V(t,- 1) 2 + ·fJ 2 ~ 2 • Ultima +
ginea sistemului de coordonate şi să facem ca să tindă la infinit.~ integrală este convergentă, deoa1·ece : 1) pentru P ~ oo expresia
Atunci, primul teriţJ.en al membrului drept (XI.3) va tinde către de sub semnul integral descreşte ca - -
1
; 2) în vecinătatea
o limită hine determinată, deoarece, în baza condiţiilor (XI.2) p3+oc
integrala de volum este convergentă .. Suma celorlalţi doi termeni lui P = O, singularitatea de ordinul lui -
1
- este integrabilă;.
reprezintă o funcţie armonică. V om demonstra în cele ce urmează p2+ct.
că limita primului termen ne dă soluţia problemei propuse. În 3) în vecinătatea lui P1 == O, s_ingularitatea de ordinul
1
este
baza unicităţii soluţiei demonstrate, va rezulta, de aici că, suma pl
formată din termenul al doilea şi al treilea tinde către zero. integrabilă.
192 Ecuatia lui Poisson într-un mediu nelimitat
Ecuaţia lui Poisson într-un media nelimitat 193
Notînd
ca p1 şi p2 să aibă la rîn dullm· del'ivate de 01·dinul întîi continue.
Atunci,
+t +c +c -~~~·!) d~ = k, + 00 -+ 00 ·+ 00 -!- 00 -!·· ct:J + \.1)

) J J pl p2trJ.
u (x,,y,,z,) = ) 0
~ ~ -;'-dx dy dz +~ ~ ~ _(jl_ dx dy dz.
-oo -00 -oo 1'
-oo -oo -oo

Datorită.faptului că p2 =0 în vecinătatea punctului (x0 , y 0 , z 0 ),

putem exclude această vecinătate din integrala a doua şi putem
deriva de două ori, în raport cu parametrul, obţinînd integ1·ale
uniform convergente. Să ne ocupăm de prima integrală. Vom
· avea, de exemplu
ceea ce demonstrează faptul că funcţia se anulează la infinit.
Să demonstrăm că u are derivate continue, care se obţin prin
.derivare sub semnul integral. De exemplu,
:_-=_- X~
dx dy dz .
r3
-oo -oo -oo -oo -oo -oo

a --1 Introducînd noi va1·iabilc x = x 0 + ~' y = Yo + ?], z = z0 +

P _ r dx
âxo
dydz. + ~' obţinem :
.of oc -l- 00 -!-CI)

__§_ ( ( ( i!:_ dx dy dz =
Derivarea sub semnul integral se poate efectua, evident,
deoarece integrala obţinută este uniform convergentă. Într-adevăr
f)x 0 )
--oo -oo
J J -~oo
r .

a-1
l' X- X
· - - = - -0 şi

şi este evident că această ultimă integrală poate fi de1·ivată îu

Convergenţa integralei indicate l'ezultă din cel de-al doilea cn- raport cu parametrii x 0 , y 0 , z0 • Aceasta, rezultă din faptul că
teriu al lectiei VII. integralele derivatelor vor fi uniform convergente.
Astfel ~ste demonstrată existenta derivatelor de ordinul Ne l'ămîne să demonstrăm că potenţialul newtonian sa:tis.;.
întîi, continue, pentru potenţialul newtonian. Pentru a demon~tra face e.cuatia lui Poissson.
existenţa şi continuitatea derivatelor de ordinul al doilea este Să cdnsiderăm funcţia ~ (x0 , y 0 , z0 ) egală cu zero peste tot,
necesar să impunem cîteva noi restricţii funcţiei p (x, y, z). Vom înafara unei anu1nite sfere C cu centrul în p11nctul (x~wy0 , z0)
presupune că această funcţie are derivate de ordinul întîi con- şi avînd derivate continue. pînă la un anumit ordin. AtunCi, con-
tinue. Această restrictie. nu este esentială, însă înlocuirea ei cu form f01:mulei lui Green (IX.4), ohset·vînd că în extel'Î01·ul sfe1·ei C
o altă restrictie mai ~labă ar necesit~ eforturi mai mari.
Funcţia p poate fi totdeauna descompusă în doi terme~i functiile
'
d;
T
şi', ~~
fJn
sînt nule, obţinem
-
p1 , p2, astfel încît, în vecinătatea punctului dat (x0 , y 0 , z0), funcţia
p2 să fie identic nulă, iar funcţia p1 să fie identic nulă într-o. +oo +oo +oo
oarecare vecinătate a punctului de la infinit, adică peste tot în ~ ( X 0 , y 0 , z0) • - ---~· (. (. ( --~\j; -~~}!_:._~?- dx dy dz.
exteriorul unui anumit domeniu D. În felul acesta putem face ·ht )
·--if.,
J J
--(fJ ·--:.1)
r .

1 ~1 fl}<:natiile fizicii matematice.

11)4 Ecuaţia lui Poisson într-un mediu nelimitat
--------
lnmulţind ambii membri cu p (x0 , y 0 , Z0 ) şi integrînd în I·apol·t.
cu x 0 , y 0 , z0 , vom avea :
+-x> +oo +oo

~ ~ ~ <!J (Xo, Yo• Zo) p (Xo, Yo• •o) dxo dyo, dz. =
-oo --oo -0')

~~-~~J!.:...:l_E_0:!!0o• zo) dx dy dz dx0 dyo dzo = LECTIA XII

1'
-oo -oo
REZOI~VAR.EA PROBLEMEI LUI lHRI{~JILl~T
6pa3 11 ENTRU SFERĂ
+ro +oo +oo +oo +oo + oo .
Problema lui- Dirichlet pentru ecuaţia lui Laplace, expusă
_ :" ~ ~ ~ f.<!J (x,y,z) ( ~ ~ ~ ~dx0, dy0,dz.)dx dy dz = în lecţia II, este problema determinării unei funcţii armonice
-oo
în interiorul unui domeniu, dacă sînt cunoscute valorile sale pe
-oo - oo -oo -cJ:J
frontieră. Putem pune problema lui Dirichlet nu numai pentru
-rJ)

+oo +oo +<JJ ecuaţia lui Laplace, ci şi pentru alte ecuaţii de tip eliptic,
= __!__ (' ( \,. u (x, y, z) ~y; (x, y, z) dx dy dz. (XI.5) înţelegînd, atunci, prin problema lui Dirichlet problema deter-
•' minării unei solutii a ecuatiei considerate în domeniul dat, care
ia val ori date p~ f:rontie~a domeniului. În această lecţie ne
.}.._,
47t --oo
' -oo' -oo
Ultima integrală poate fi transformată, deoarece, pentru un vom ocupa de 1·ezolvarea p1·ohlemei lui Di:richlet pentru sferă şi
pusă pentru ecuaţia lui Poissson ~u = p.
domeniu suficient de mare D"J
Să considerăm un punct (xo,Yo· Zo) în interiorul domeniului n
\ \ \ u f.<!J dx dy dz = ~ ~ ~ <!J Âu dx dy dz. mărginit de suprafaţa S. Aşa cum am văzut, funcţia 1
T'
., j). ]) unde
Comparînd aceasta cu (XI.5), ajungem la concluzia că , = V"Tx-:::.--x~;P-+1r-=-··y.o) 2-t-l-;=~;) 2
+·:t:J +oo +XJ ·este soluţia ecuaţiei lui Laplace.
\ \ \ tj; (x, y, z) [~u + 4rcp] dxdy dz =O. Aplicînd fo1·mula hii Greeu (IX.4) lui __!_ şi unei soluţii
r
•' •'

-oo --oo -oo

ftj

arhitl·a:re u a ecuaţiei lui Poissou du = p, obţinem

Din faptul că y; (x, y, z) este arbitrar, rezultă u (xo, Yo' zo) =
~u = - 4rcp,
ceea ce trebuia demonstrat. • (XII.l)·
dx dy dz.

Dacă am construi o fun.cţie armonică g (x, y, z; x 0 , y 0 , z0 )

astfel încît g j = -1-j . atunci, aplicî_nd formula lui Green lui
s r s
 _ _ _ _ _R_e_.z_ol_va_r_e_a !!!_r::!:_~:__m_ei_lui Dirh_'_h_le_t_·_p_e,_zt_ru_s.:_fe_r_:_ă _ _ _ _.::.:..:197
196 Rezolvarea problemei lui Dirichlet pentru sferâ
Conform cu (X.8) vom avea pe sfera R = 1 :
u şi g-, am avea
1 1
_ _ _: 1 1

4~ ~~~(gAu~uAg) dxdydz= 4!;~~~gpdxdydz

Q Q
o Rori IR=l- r

Functia ___:~-- este evident~ o funcţie armonică în interio1·ul

= -~ ( ( (au u __ g au) dS. (XII.2) ; 1 Roti '
4~ JJ an an sferei R < l. Prin Ul'mai·e~ g = ~
8 . Rorl
De aici~ ·
Adunînd (XII.l) şi (XII.2) ş! ţipînd_seair.lă de valo1·ile, lui g pe
1
S, obţinem:
4nr

u(x0 ,y0 z0 ) = ~~~~(L ~ !;) pdxdydz + unde

il ...

+\\a~~ (Lf~~· ~ ·!;; ') (XIL3)

• •

"
Iti ' J
udS.
·,, ~ Vc~, ':iT+F~- *tY=;(z : iiJ' =
Notînd
l . g . . ,:..
~ -- - - :::= G (x,
4rrr 4rr · ·
.
y, z; x 0 ,
·
.
)'0 ,z0 ), (XIL4) kfR2Rf.:.: 21;~+ YY.:+ z;.)-+ 1~
ce-

de-unde·
avem·
G(_x,.y, z; x 0 , y 0 , z0) ~- 1 · · ]
(XII.5) 4
;-[-:- · : '
v-~-~f5=;(ix0 -~-;,~,:~- ;Zo) +~~;= .'
, Iiar cum veden.1, f1.~Iielia f! e,sţ~ o funcţie simetricăJn raport
c~ argumen~ele (x, y, z)şl (xo,Jo, Zo)· Pdn tu-mare, ea este armonică
Funcţia G se numeşte funcţia lui Green: formula (XII. 5)
ŞI ca. funcţie de x 0 , y 0 , z0 dacă r =/= 0.: :
ne dă, sub formă explicită, soluţia problemei lui Dirichlet pentru Să verificăm. acum ·că· formula. (:X1:l.5) ne dă înt1·-adevăr
n, în cazul ecuatiei lui Poisson, .dacă este cunoscută functia soluţia problemei lui Dirichlet pentru sfei·ă. Demonstratia noastră
lui Green. , · ' · : · · ·· '
v~ consta. d~n. două .părţi. ':~~1; d~IP:o11stra separat că pximul
1

Funcţia lui Green ia pe frontiera lui Q V'aloa1·ea zero şi este

te1·me.n. al ,membrului dxep.t ·ap1 fqri:tîula (XI1.5) ne dă soluţia
suma funcţiei}.__ şi a unei funcţii g care esţe armonică peste ecuaţ1e1 .hu Laplace, caxe ia pe ftontiera S valorile date, iar cel
r de·al dmlea ter~en re~re~intă s·~luţia ecuRţiei lui Poisson, egală
tot în acel domeniu. Este evident că aceasta este determinată în
cu zero, pe frontiera sfere1 Q. Sa începem cu demonstxarea celei
mod unic. • , 1 . , • •
de- a doua afirmatii.
Să trecem acum la re~olvare8. problemei lui Dirichlet pentru
Să demonstră~ că funcţia
sferă. În acest caz, putem construi funcţia lui Greeu sub formă
explicită. Dacă punctul (x, y, z) se găseşte pe sfexa de 1·ază uni·
tate~ atunci x · ţ; y = '1), z =X· Să pun~in ,
1
~\~ Gp dxdydz (XII.6)
'1 . lf.(x. ~· ~o) 2 -+--cr.,.·=:-~~;)2-+:-rz·-=~o) 2~ .Q
198 Rezolvarea problemei lui Dirichlet pentru sferă Rezolvarea problemei lui Dirichlet pentru sferă 199

se anulează pe frontie1·ă şi satisface ecuaţia lui Poisson. Pentru Trecînd la a doua pa1·te a demonstraţiei, este util să trans-
aceasta, este necesar să evaluăm mărimea funcţiei lui Green G formăm formula (XII.5). Să notăm cu y unghiul format de vec-
(x~ y, z; x 0 , _y0 , z0). Să arătăm că are loc inegalitatea torii de poziţie ai punctelor (x0 ,y0 , z0) şi (x,y, z). Atunci distanţa r,
fiind latura unghiului opusă unghiului y, se va exprima sub
O<G< .L (XII.7) forma.
r
-----------
Vom stabili înainte de toate că G > O. Vom îneonjura punctul
interiol' ( x 0 , y 0 , z0), cu o sferă mică cr şi vom considera funcţia G
r = VR2 + 2RR cos y;
R~- 0

în domeniul Q' cuprins între sfera G şi sfera S. În acest domeniu

in mod analog se va exprima şi r 1 , sub forma
G este o funcţie al'monică. Dacă sfera G este suficient· de mică,
atunci pe aceasta, G va fi pozitiv, deoal'ece primul termen este
oricît de mare v1·em noi, iar cel de-al doilea este mărginit. Pe
sfe1·a S functia G este nulă, conform definitiei. Prin urmare, G
este ne~egativă peste tot pe frontiera lui n 1, iar pe porţiuni ale
frontierei lui Q' este pozitivă. Confo1·m principiului minimului, ia1· funcţia lui Green va avea fm·ma
ea este pozitivă peste ·tot în Q'.
·Pentru demonstrarea celei de- a doua inegalităţi (XII. 7),
este suficient să ne convingem de faptul că funcţia g este pozi-
tivă. Aceasta rezultă din faptul că pe f1·ontiera lui Q funcţia
G=-!_[ V + .
4-rt R2
1
R5- 2RR0 cos y - 2
1
V R R~- 2 RR~ e~:~:.-~1
]
'
ia valori pozitive şi este armonică în Q.
Din inegalităţile (XII. 7) ·rezultă că integrala converge uni- .(}G i _ ()G 1·

foi·m în -raport cu punctul (x0 , y 0 , z0), conform criteriului 2 din

lecţia VII ; prin urmare, aceasta repxezintă o funcţie continuă.
~ 11 'R=l-- i)R L~=l
Valoarea sa este nulă dacă (x0 , y 0 , z0 ) este un punct de pe fron- 1 [ R ··- R 0 cos y RR~ -· R 0 cos y -~
tieră, prin u1·ma1'e integrala (XII.6) tinde către zero, dacă (x0 ,y0 ,z.) = ~1; (R 2 _ + R~ 8
- 2RR0 cos y) / 2
- 9
(R 2 R 0·- 2RR0 eos 'Y
3
+ l) / 2
R= 1
tinde către un punct al frontierei.
·Să presupunem că punctul ( x 0 , y 0 , z0) se. găseşte în interiorul 1 - R5
sfet·ei : să scriem integrala (XII.6) sub forma

lt (xoyo, zo) = ---- _:1__ c( (' p dx dy dz + -~- r(' (gp dx dy dz.

Pentl·u cazul ecuatiei lui Laplace Llu = O Şi formula (XII.5)
..J Q
' ,,' 4r. _,o.
' ' J
47t l'
:ne dă soluţia proble~ei lui Dil'ichlet sub fol'ma
Primul te1·men este potenţialul newtonian şi, prin urmare, apli-
cînd operatorul lui Laplace căpătăm pe p. Cel de-al doilea termen
(XII.8)
este o funcţie armonică~ deoarece

6o[·4~ ~~\gpdxdydz]- ~~~~p6agdxdydz .~O. -u.nde f

Q Q
(Am notat aici laplacianul cu ~-, pentru a suhlin~a faptul că
deriv~tele se iau în raport cu argumentele x 0 , y 0 , z0). Prin urmare~
formula (XI1.6) ne dă soluţia ecuaţiei lui Poisson.
(S) sînt val01·ile lui u (x0, y 0 , z0 ) date pe sfe1·a cu 1·aza 1.
Această formulă poartă numele de formula lui Poisson.
Am obţinut sub formă explicită soluţia problemei lui Diri-
<:hlet pentru sfera de rază 1. Formula (XII.8) ne dă posibilitatea
să obţinem uşor soluţia şi pentru o sfel'ă de rază a1·hitrară P.
 Rezolvarea problemei lui Dirichlet pentru sferă 201
200 Rezolvarea problemei lui Dirichlet pentru sferi'i

Să introducem funcţia armonică

unde z este un număr pozitiv dat. Să notăm cu a porţiunea din
suprafaţa S cuprinsă în inte1·iorul sferei de rază 'l), avînd centrul
in S. Diferenţa scrisă mai sus poate fi reprezentată sub forma
V ( R", &o, 'Pol =u(~, &o, 'l'o ) =
v (xo, Yo' Zo) - f(So) =
1 ~\ R5 +
-~_( ( ------=--l_~o
2 2
1 = --- .P -
---·---·---~---·-----··-2-s . ·-- [f(S) - f(S 0)] dS
+ R0) /
rr
2
4rc .., P(P 2 -- 2P R 0 cos y
= )_ f(S) sin & d H· dep.
~· ~
- - .-
4 S-a
n ) ) [1 - 2 cos y + ( 2

s -J- -1 \ \.. ----.,.---------:--=----

p2 R 0 ------
232 [f(S) - f(S 0)] dS =-o / 1 + L,!..
4rr •' ·' P(P 2 -- 2 PR 0 cos y + R 0 ) /
Înlocuind P sin il· d& dep prin dS, obţinem în definitiv
Fiind continuă, funcţiaf(S) este mărginită pe S, adică lf(S)i<M~.
V (xo, Yo' Zo) = - 1- r ________
( !!_:_~_B~ -.--;-~--- f (S) dS. (XII.9) unde M este un număr oarecare. Ultimul tennen, pe ca1·e l-am
4rcP J) (P 2PR cos y + B~) /2 P
2 --
0
3
notat eu 12 , se evaluează, evident, astfel
s
· Ţrebuie să demonstrăm că funcţia v ( x 0 , y 0 , z0) ia pe frontim·ă 1 ~ ,. P H5 2
112 i = --.·-- \ - -··-·----~---. ----_---~--.-3- -
[f(S) - f(So)] dS-<
valonle f(S). Formula (XII.9) aşa cum 1·ezultă chiar din modul 4rc •l
2 P(P - 2P R 0 cos y + R~) / 2

în care a fost obţinută, este valabilă în cazul particular cîn(l

f(S) =1 şi cînd soluţia problemei lui Dirichlet există evident
(ea este identic egală cu 1). Astfel, are loc egâlitatea .
(J

_!_ ( ( - p2 - R~ dS = 1.
'ht JJ P (P 2 - 2PR0 cos y + R~)8 f2
s
Fie S0 un punct oarecare al suprafeţei S. Să alcătuim dife-
I·enţa
Primul termmi 11 admite următoarea evaluare

,III
. ,i-< 21Vl. 1 . \ \ ·--------
-·-
2
P -· n5
-----------------?8-- dS =

=
1
4rr
~ r'P-(·z;;-::_ p2- B'20
2PR cos y , ·-R2)3/: [f(S)- f(So)] dS.
4rr ,_, •' P(P
8-a
2
- 2PR0 cos y R Iz+ 0)
~ O T O ~
8 = JI (' (' ___ ... _(1~~---___!f-0 ) (P + R 0 ) _ dS.
V om arăta că această diferenţă tinde cătl·e zero, cînd punc- 2rr ' ' P[(l'-- H0)2 + 2P R 0 (1 -cos y)r/2
tul (x0 , y 0 , z0) tinde către S. Această demonstraţie coincide aproape f!l

S-a
•'

Cţl aceea pe care am făcut-o atunci cînd am considerat ecuatia

Astfel, \ 11 poate fi oricît de mic, dacă punctul ( x 0 , y 0 , z0 ) este luat
căldurii. •
1

suficient de aproape de S 0 • Într-adevăr, în acest caz 1-cos y

. ?ă înconj~u~m "punctul S 0 cu o sferă de rază 'Y), alegînd 'li va fi peste tot în exteriorul lui a mai mare decît un anumit număr
~uf~c1en~ de miC 1n~1t penti·u t<;)ate punctele suprafeţei, care cad
pozitiv. Înseamnă că numito1·ul funcţiei de sub semnul integ1·al
1n 1ntenorul acestei sfere, să aibă loc în baza continuitătii lui f
inegalitatea ' " este mărginit infe1·ior, iar numărătorul poate fi făcut orir.ît de
mic vrem. Prin urmare, 1 Il r < ~ şi 1 V (xo, Yo? Zo) -- J(So)l < ::;,
lf(S) - f(So) i < ~,
202 Rezolvarea problemei lui Dirichlet pentru sferă Rezolvarea problemei lui Dirichlet pentru' sferă 203

;ceea ce ti·eb.uia demonstrat. Armonicitatea funcţiei v( x0 , y 0 , z0 ) Mărginindu-ne, din nou, înainte de toate; la cazul cînd uls= O,
rezu~tă din faptul că, pentru R 0 < P, funcţia G şi pi'in u1·mare -vedemcă soluţia ecuaţiei b.u = p cu condiţii omogene; are forma
- , este o f unctie
,· Bc
~~ · armonwa· d e v ana
· b'l
1 e1e x , v , z •
an , .. •'
V

~ ~~~VpdxdJ'dz.
0 0 0
u = (XILIO)
Să ne propunem acum încă o problemă, aşa~numita problemă
Q
exterioară a lui Dirichlet pentru sferă : trebuie determinată o
funcţie care satisface în exteriorul sferei ecuaţia ~u = p, luînd Efectuînd din nou o schimbare de variabile, vom avea
pe sfera S valori date şi care tind către zero, cînd ( x, y, z) tinde
spre infinit. Soluţia acestei probleme este, evident, unică.
Să presupunem că r reprezintă, ~a mai înainte, distan-ţa
de la punctul (x, y, z) la punctul ·(x0 , y 0, z0 ) care se găseşte în
exteriorul sferei şi fie r 1 distanţa pînă la punctul conjugat, f)G : f)G R~- 1
Atunci funcţia armonică g din exteriorul sferei, care ia pe
1

a7t \s = 8-n IR=-l == (R~-.-:_ 2R cos y + 1//

2- •

sferă -~ 1 observaţiile
0
valorile , va avea, prin analogie, cu pre-
r s Vom verifica că formula (XII.lO) ne dă soluţia p1·oblemei
cedente, fo1·ma
_propuse, dacă p devine identic nul în exteriorul unui domeniu
1
mă1·ginl.t. Cititm·ului îi rămîne analiza cazului general cînd, de
·-exemplu '
11 pi
1
< -~--
R2+rx •
Să trecem la demonst1·aţie. Ca şi mai înainte, fm·mula care
Dacă presupunem la început că funcţia u ~'e compm·tă la
1 exprimă valoarea lui u~(x0 , y 0 , z0 ) se descompune în doi te1·meni,
infinit ca ;;: , unde rt. > O, că derivatele sale de primul ordin dintre care primul este soluţia ecuaţiei lui Poisson cu condiţia
ca soluţia să se anuleze pe frontiera domeniului, iar cel de-al
descresc ca __2___
' R_rx+l
şi că cele de ordinul al doilea descresc doilea este soluţia ecuaţiei lui Laplace, care ia pe frontieră valori
date. V om verifica vaţabilitatea acestei afirmaţii numai pentru
1
ca--- , nu este greu să obţinem o fm·mulă analogă cel_ei primul termen, deoarece pentru cel de-al doilea, verifica1·ea
RCt+2
nu se deosebeşte prin nimic de cazul precedent.
J>recedente Această afirmaţie, însă, este evidentă. Înti·-adevăr, pentru
un R0 suficient de mare, aven1 evaluările :
--- \ \ \ Gp dx dy dz (" (" f)D udS,
.,. •'• ·') f)n
Q 8 (XII. li)
unde
Pl'ima din aceste inegalităţi ne dă evalua1·ea pentn1 u

·
. u! <: \'' \ \ max ·1 o 1
111
--
dS• = 4 1t -max p -i -
- - -i - JJI- •
1
~ '1 'Ji.:> 1'
.......,- · "o '-o
În fo1·mula scnsa, derivata funcţiei de sub semnul integral o
'este considerată după normala exterioară în raport cu sfera.
Aceasta este normala interioară în raport cu domeniul în care Satisfacerea eeuatiei ~u = p se demonstrează ca şi mai
considerăm problema. :înainte; la· fel se de1~onstrează şi faptul că u se anulează pe
204 Rezolvarea problemei· lui Dirichlet pentru. sferă

frontieră. Din aceleaşi evaluări (XII.ll) rezultă imediat încă o·

consecinţă :
Dacă o funcţie armonică în exteriorul sferei de rază egală cu
1 este nulă, la infinit, atunci putem găsi o constantă M, astfel încît,

1 u 1 < 1~1R ; Iau

ax0
1 < ~'
R
au
fJy
< R11: ' Şu8z ,' < R-;~.
0
11 1 1
J
(XII.l2}
0 0

De aici, se ved~ că, pentl'u, R0 -~ co, funcţia u tinde către

LECTIA Xlli
zero.
Într-adevă1·, conform tem·emei unicităţii., o astfel de funcţie l,UOHL:El\illnJ~ LUI DIRICHLET ŞI NEUMANN PENTRU
trebuie că coincidă cu. funcţia SEMISPAŢIU

ut = (' (' ac_ u 1 as' Am luat cunostintă de două probleme fundan1entale din
) ) fJn 1s
s te01·ia ecuaţiei lui LapÎace şi anutne : problema lui Dirichlet şi
problema lui· Neumann. . . .
care, .aşa cum am văzut mai sus, este a1·monică, nulă la infinit Să amintim că problema lui Dirichlet pentru ecuaţia lu.1
şi ia pe S aceleaşi valori ca şi u. Înseamnă, de~i,
Laplace constă în determinarea în domeniul O, avînd frontie1·a
S a funcţiei v care satisface ecuaţia
1 u l ~" r_ '( 1 iJG
' J .i)n '
Il u
1
l dS < max 1 u ls i'd
R0
4n ;
~U= 0 (XIII.l)
. ''s
. .
şi condiţiile la limită
1
1
all- .( -<: ~ ~. axo
,fJ~-ro 1 . ---a (ac)
--~- j 1u
an
/ 1 d 8 -<:. max
. j1t ls- 2Ji1
R0
4n ş.a.m.d.
n ls = ft (S). (XIII.2)
1 1
. 8
Problema lui Neumann constă în căutarea unei soluţii pentru
Afirmaţia noastră este demonstrată. ·Este uşor să înlocuim·
ecuaţia (Xlll.l), satisfăcînd condiţia
în tem· ema demonstrată ·de noi sfera cu 1·aza 1 p!·intr-o sferă
de 1·ază arbitra1·ă cu ajutorul unei schimbări de vaxiahile. Obţinem
a'tunoi · ~u 1 = f2 (S). (XIII.3)
T e o r e m a 1. Pentru, orice fnncţie armonică în vecinăt·1tea an ls
punctului de la infinit şi care tinde către zero pentru R co există --)>-
f
Funcţiile 1(S) şi J.,(S) nu vor fi p1·esupuse continue .. " .
un· nnmăr M astfel încît să aibă loc inegalităţile (XII.l2). Să luăm pentru .Q domeniul > O : ~uprafaţa S va ~I In ace~t
z
caz planul XO Y. V om demonstra că tn ac(3st domentu, soluţta
probleme~ lu~ Dirichlet, mârgin_ită pest~ tot,~ e~te uni~ă şi că soluţi~
problemet ltn_ Nenmann poate .fz. determtnata, tn afara de o constanta
arbitrară. . .
Pentru ca şi soluţia problemei lui ~euma1~l~ să fie unică,
este suficient, de exemplu, să impunem ŞI condiţia ca u (x, y, z)
să tindă către zero, cînd punctul ( x, y, z) tinde către infinit, adică
+ +
l u (x, y, z)] < e: dacă x2 y 2 z2 ? R (e:). . ..
Să presupunem, de exemplu, ca problema hu DuiChlet a~
avea două soluţii u 1 şi u 2 • Atunci, diferen·ţa v = u 1 - u 2 va fi
206 Problemele lui Dirichlet şi Neumann pentru semispaţiu Problemele lui Dirichlet şi Neumann pentru semispaţiu 207

o funcţie armonică~ care se anulează pentru z = O. Să definim_ Afară de aceasta, funcţia v este mărginită în întregul semi-
pe v ca o funcţie impară de z pentru valm·ile negative ale lui z_ spaţiu superior datorită faptului că u 1 şi u 2 sînt mă1·ginite.
Să definim funcţia v pentru valorile negative ale lui z, cu
'V (x, .r~ z) = - v (x, y, - z). ajutorul formulei
V om arăta că această funcţie va fi acum armonică în întreg-
spaţiul, inclusiv planul z = O.
Să construim sfera a de rază arbitrară cu centrul în planul
'

z = O şi să determinăm funcţia v1 , armonică în interi01·ul dome-

niului mărginit de _această sferă şi care ia pe a val01·ile
v (x,y, z)

-
= v (x,y,- z).
V om demonstra că functia v astfel definită va fi armonieă
peste tot, inclusiv planul z ' O.
Să considerăm derivata

(XIII.4); ~~- = w (x, y, z).

{.7.Z

Este uşor de văzut că v 1 se va anula pentru z =-= O. Într--

adevăr, funcţia Aceasta va fi o functie armonică atît în sernispaţiul superior eît
şi în cel inferior, sa'tisfăcînd condiţiile
w1 (x,y, z) [v1 (x, y, z] + v1 (x, y, - z)J w (x,y, z) = - w (x,y, --z), w (x,y, O)= O,
şi prin urmare, cum am arătat mai sus, ea este armonică î:n întreg
va fi o functie armonie a şi se va an ula pe sfera cr ; prin urmare~­ spaţiul.
UJ1, (x, y, O) , O Î:nsă, Pe de altă parte, funcţia
z+l
·w1 (x, y, O) '= v1 (x, y, 0).
w(x, y, z) = ~ ()v (x, y, z)
--------
fJz
dZ_- V
( X, y, _z -~.
, 1) -V
.
, ( X, J~. --"')
Planul z =:O, împarte sfera noastră în două emisfere. Functia
v1 coincide cu "-' pe frontiera fiecăreia {lin ele ; pe suprafaţa' cr
aceasta rezultă din (XIII.4), iar pe porţiunea planului z = O va fi de asemenea armonică în întreg spaţiul. Acest lucru se
ambele funcţii sînt nule. Prin urmare, v = v1 şi deci functia v· poate verifica uşor prin derivare directă.-
admite peste tot în interiorul sfe1·ei cr toate derivatele nec~sare De aici, rezultă că funcţia v (x, y, z) este de asemenea armo-
şi e.ste armonică acolo. Întrucît poziţia centrului sferei cr este nică în întreg spaţiul. Într-~devăr, ea ar putea să nu fie a1·moniril
arlnt1·ară, v va fi o functie armonică în întreg spatiul numai pe planul z = O. ln:;ă ·
. Deoa1·ece conform ip'otezei, v este mărginită în' în~reg spa-
ţiul, ~tunci, conform teoremei lui Liouville (lecţia XI), aceasta v (x, y, z} = v (x, y, z + 1) - (•) (x, y, z). (XIII.S)
este Identic egală cu o constantă. Această constantă poate fj Membrul drept din (XIII.5) este armonie pe acest plan,
numai zero, întrucît v = O l?entru z = O. prin urmare este armonie şi membrul stîng. _
Să demonstrăm unicitatea s()luţiei pentru a doua din pro- Datorită faptului că funcţia v este mărginită în întreg spa-
blemele considerate.
Fie u 1 şi u 2 două soluţii ale problemei lui N eu~ann pentru .
tiul avem conform teoremei lui Liouville,
' '
. .
semispatiu. -Atunci, functia v = u 1 - u 2 satisface conditiile
, v = const.
1) ~v = O pentru z > O, Prin urmare, soluţia problemei lui Neurnann este uuieă.
pînă la un termen constant, cee~ ~e trebuia demonst1:at. . .
Să trecem la 1·ezolva1·ea exphc1tă a problemelor hn Dinch-
2_) -Av_ .1 =:==o. let şi Neumann. ·
.' ()z 2:=0
.208 Problemele lui Dirichlet şi Neumann pentru semispaţiu Problemele lul Dirichlet şi Neumann pentru setnispajiu 209

l)e aceea,
Să presupunem că funcţia a1·monică, conside1·ată de noi,
:satisface condiţiile

l u l ~ __t:_ . au 1 ~ _ (J._ -~ 1 azz 1 ~ (J" ll&u 1 ~ ll·

~. RIY. '
11

ax 1 ~ R 1 -f-IY.' i'ay
t •
1 ~ R 1 -! IY.' i
:
(J--; i[ ~ RH-ci •

unde R = V-·_;2 +yi + z2 ,

t1. , O, iar !.L este o constantă.
Dupăce vom fi obţinut soluţia explicită a problemelor,
necesitatea acestei ipoteze va cădea. ·
(XIII.6)
Să aplicăm funcţiei u formula lui Green (IX.4), alegînd
pentnl volumul n, emisfera cu centrur în oxiginea sistemului de
Să considerăm odată cu (x 0 , y 0 , z0) şi punctul (x0 , y 0, -- z0)
-co01~donate
R <A, z :;>0.
şi fie r1 = V<x . . . (y- y 0 ) 2 + -+ z0 ) 2 • În semiplanul su-
x 0) 2 + (z
llel·ior, _!-_ este o funcţie a1:n1onică la fel ca şi u. De aceea~
întrucît Ll.u = O, vom avea /'1

r~~·(1
' \ -;·-- tlu- u ---;-. dx
o.J • oi 1
)
1 ;
dy dz =O,
Q

şi, pl'in u1· mat·e,

·unde

JJ \ ~~~ ~au)
r = Vrx--=-~~o) 2 +-G-==Yof2 + (z-=- Zo) 2•
\ \ { u - dS = o.
Suprafaţa S constă din pm·ţiunea S 1 a planului z = O şi (}n r1 i)n 1

din suprafaţa S 2 a emisferei R = A. Făcînd pe A să tindă căt:re

infinit, vedem că T1·ecînd la limită, cînd. A tinde căt1:e infinit şi folosindu-ne de
aceleaşi evaluări ca şi în demonstraţia formulei (XIII.6), obţinem
a----
1 ')
u __!._ - 1
- -- ~!!- dS == O.
i}n /' cn'
Într-adevăr,
1
iJ ----- ~ r· .• Să observăm că acum în planul z = O au loc egalităţile r1 = r
~ u --- / ------ 1- - - ~ \ l zt i dS
1 • •

r dS !, ~ ~. 4rr!J.A2
----------
'1
1

1..
\
.

fjn j (A -· Ro)2 • •'

1 ,

~ (A - Ro)2 AIY.'
a--~ - a___!__
8z . s2 ş:i _!j_ = - r (vectorii de poziţie r1 şi r sînt simetriei în
an dll
•·aport cu planul z = 0), de ·unde

unde (XIII.7)
R o = 1~f x2o + y2o + z2o•
--~---------------------

Z=O
210 Problemele lui Dirichlet şi Neumann pentru semispafiu
Problemele lui Ditichlet şi Neumann pentru semispattu 211

Adunînd (XIII. 7) şi (XII1.6), obţinem Convergenţa integralei din membrul dl'ept, cu condiţiile (XIII.10),
este evidentă. Avem, mai depa1·te :
a-~ ·~,.
u (x0 , y 0 , z0) = ~
2TC \oJ
r-
\ u _r-
iJn
dS = .!--:- \f (s) a2__
1_r- dS.
811
(XIII.8}'>
. -
+oo+oo

( ( ;}f1 (x,_y,) dx dy 1 ,< M

+oo+oo

\ \ ·?a--dx dy =
,.
z=O
2it • •'
z=O 1 ) J
-oo-oo
. 1
-oo-oo
•' •'

Scăzînd (XIII. 7) din (XIII.6) vom avea + .oo ,J.. ry) 1

u (xo, Yo' Zo) =-:- -~- r (~!.._ ~!!. dS = -- _!__ ( r __!__ !2 (S) dS. (XIII.9) = NI J\ .\, a~vnr dx cly.
27t '
;'~·o
r J an 21t -' ' r
- ;=;;
---00 - 00

lnsă ultima integrală este egală cu unghiul solid sub ca1·e se

Să verificăm acum <'ă formulele (XIII.8) şi (XIII.9) ne dau vede planul z = O, din punctul ( x0 , y 0 , z0 ) şi~ prin tu mare, este
întradevăr, respectiv, soluţia problemei lui Dirichlet şi soluţia egală cu 2 TC M.
problemei lui Neumann. Astfel, obţinen1 evaluarea
Vom presupune că f 1 (S) = f 1 (x, y) şi f~(S) = f 2(x,y) sînt +oo +oo 1
funcţii continue, satisfăcînd inegalităţile
1 \ ' a--;~
an fl (x, y) dx dy < 27tM.
1/1 (x, y) 1< M, l/2 (x, y) ! < -1(J +a- ,
NI 11

(XIII.lO) 1 oJ
---00 --
oJ
(JO

Prin urmare, integrala (XIII.8) 1'ep1·ezintă o funcţie de variabilele

unde p = V +
x 2 y2, a. > O, iar M este o constantă. Fără a res- x 0, y 0, Za armonică şi mărginită.
trînge generalitatea, putem considera că a. < 1. Trecînd la evaluarea funcţiei u(x 0 , y 0 , zJ, definită cu ajutorul
Să ne convingem, mai întîi, că integralele din membrii drepţi formulei (XIII.9), vom demonstra mai întîi, următoarea lemă
ai acestor egalităţi, satisfac într-adevăr ecuaţia lui Laplace; Le mă. Dacă O ~ .& 1, atunCi este valabile}, inegalitatea. <
aceasta rezultă din faptul că ele pot fi derivate sub semnul inte-
gral în xaport cu x 0 , y 0, z0, peste tot, pentru z0 > O. Astfel x 2 - 2~}x + l > -12-- (x - 1) 2 •
de exemplu;
Într-adevăr,
1
8 < 2.x < O pentru x < O.
~. ~ \ a~ ~ V·(S) a;,- [ 1\,(-;-)] dS =O;
2,&x pentnt x ::;> O, 2,&x
f,(S)dS= Prin urmare,
Z=O Z=O 2 Ox -<: x -l- 1 x 1

· exact la fel vom demonstra că membrul drept din (XIII.9) sa·· şi

tisface ecuaţia. Să evaluăm comportarea membrului drept din x2 -- 2 6x +1> X

2
- X +l - lX 1·

(XIII.8) şi (XIII.9) pentru R 0 = x~ y~ V + +

z~ __". co.
Însă 1 x 1 < ~ -+ ~:.=_ ( aceasta rezultă din inegalitatea 1 ab [ -<
Să. începem cu evaluarea integralei (XIII.8). Vom arăta
că această integrală este mărginită. Într-adevăr, avem IJ2)
+oo+oo l +oo+oo
~
~
-·- + --
a2
')
~ .... )
•)
şi deci,

~ ~ ;~
-~-00
f.(x,y) dx dy = - ~ ~ ~.ft (x,y) dx dy.
-~-00
x2 -
.
2 ex + 1 > _·-r:!:.!·. - x + __1._ =
2
1
2
(x - 1) 2 •
212 Problemele lui Dirichlet şi Neumann pentru semispatiu Problemele lui Dirtchlet şi Neumann pentru semispaţiu 21:1

Pentt·u a putea evalua integrala (XIII.9) .în punctul x 0 = p0 , Prin urmare, funeţia u (x0 , y 0 , z0 ) se anulează la infinit, ceea ce
)' 0 Z 0 (evaluarea, în acest punct, este suficientă datorită inde-
= O, trebuia demonstrat. ·
pendenţei integralei de alegerea axelor x~ y)., vom pune . ~e~tru a ne convinge că ain obţinut soluţiile problemelor
hu D1nchlet şi Neumann., :ne rămîne să verificăm că sînt înde-
plinite şi condiţiile pentru z = O. Pentru aceasta, este suficient
să stabilim că
Cu aceasta, avem

r~ T:
-CY.>·-CY.>
1. (x.y) dx dy
1
~
~ 2~ ~ ~
-oo-oo
-;: J. (x, .Y) dx dy = f.(x0 , y 0)

de.oal:e?e astf~l se e~pxi;m~ ~i valoaJ:.ea li~tă a soluţiei p1·ohlemei

(i = 1,2),

+oo ·l· oo lu1 Dn1chlet Şl valo1'1le hm1ta ale denvate1 normale pentru solutia
~ ~ ~ y;·=-;;;-!-;,-+--;i~c-;~ y~; ~Y~1:;~ ~~
problemei lui Neumann. ,
dx dy Să inconjurănt pun'ctul (x0 , y 0) cu un cerculeţ c, astfel incit
-·00-CY.> în interiorul lui c să avem
+()) +oo

= Zf ~ ~ V~· - 2l;: + ~· V ;~~ +~;)t+~ df; dYj.

-00-())
1-i
lh (x, y) - fi.(xo, Yo)
'
1 < ~;
6n

porţiunea planului x, y 1·ămasă după îndepărta1·ea lui c, o vom

· Datorită lemei, avem nota cu c'. Î ntrncît funcţiile .ft (x, y) sînt mărgini te, să p1·esupu ..
nem că
.ft (x, y) Il< L.
Vom lua z0 atit de mic, încît unghiul solid (,) 13, sub care se
ved.e cct·cul c din punctul ( xM y C' z0), să fie mai mare decît
de unde
+ro +ry, ?
..... 1t ~·-
e
·--·-

1 ~ ~ ~:- f 2 (x,y) dxdy 1 ~ 3L

şi p1·in nrma1·e, unghiul, sub care se vede c', să fie mai mic
-{- 00 -f- (YJ
deeît -~- (suma acesto1· unghiuri este 27t). Atunci,
aL
~ .n~~ ~ ~ V<~-=-\~H V<t;~-:;~~~;;,; d<; d'ij. ~w+oo +m+oo

·~ ~ -~f.(x,y)dxdj= .~ ~ ~a;~J.(x,y)dxdy=
-m-ao

Ultima integrală converge u.nifo1·m în vecinătatea celor

trei singularităţi: 1) 1; = 1, '1) = O; 2} ~ ~ O, ·IJ = O şi 3) ~ = ~,
7J = oo. Notînd-o cu N, avem -oo-ro
+ac+ CY.> +oo+oo
V-2
~ ~ ~
MN
1 { 2 ( x, y,) dx dy ~----
~ R(J.
.. o
= \ \ J: (x, .Y) tlw =
•' ~)
···- CY.> · - 00
214 Problemele lui Dirichlet şi Neumann pentru semispajiu

= ~ ~f. (x0, y 0) dcu +~ ) [f, (x,y) -fi (xO, y0)] dcu +~ .~f. (x,y) dw;
c 1! c

1 ~~ [f, (x, y) - [, (x0, y 0)] dcu 1 <~

c
~ 6: dw .s;; 1-
1ECUAŢIA UNDELOR
LECTIA XIV

ŞI POTENŢIALELOR ÎNTÎRZIAT}~

1 ~ ~ f. ( x, y) dcu 1-< L ~ .~ dw < : § l. Caraeteris~icile emmţiei undelor

~ c
Să. considerăm ecuaţia undelor cu patru variabile
de unde
+oo +x
fJ2u
âx2
+· i)2u
i)y2
+ azi!-
i)z2
_]: __ ~=~~
n2 ()t2
=--= F (x, y, z, t) (XIV.l)
1 ~ ~ ~f. (x, y) dx dy- 2"; (, (x" Yo))-< z,
:şi să ne ocupăm înainte de toate de caracteristicile sale.
-(7>-00 Ecuaţia suprafeţelor ca1·acteristicilor va avea forma :
ceea ce trebuia demonstrat.
(XIV.2)

:"Sau
(XIV.2')

Să conside~·ăm în spaţiul cu patru dimensiuni al val'iabilelol'

(x, y, z, t) sup:rafaţa deteqn~nată de ecuaţia ·
(x- x0 ) 2 + (y- y + (z -
0)
2 z0 ) 2 - a 2 (t - t 0) 2 = O. (XIV.3)
Suprafaţa (XIV.3) se numeşte conoid caracteT:i~tic. Este uşor .de·
-verificat pe cale directă ·:că acesta 'satisface· ecuaţia· (XIV.2') •
.Punctul (x 0 , y 0 , z0 , t0) .este lţn punct: sin,gular pentru această su-
prafaţă. În acest punct supraf~ţa nu are plan tangent, de~arecţ
i acolo raportul cos (nx) : cos (ny) ; cos (nz); cos (rtt), <fevine ne·
.determinat. Prin analogie. ~u suprafeţele din spaţiul cu Jr,ei di·
_mensiui;ti numim acest :run.<;1t, p"::D,Ct. -conic. •... , . , . -,
În cazul ecuatiei vih:ratiilor memhranei, ecuatia unei as~-
_menea supl'afeţe, ~ar~cte~is·tice a~e forma ·· · _, · • · . ·
 M.etoda lui 1\irchhoff pentru rezolvarea problemei lui Cauchy 217'"
216 Ecuajia undelor şi potenţialelor întîrziate

Aceasta este ecuaţia unui con din spaţiul cu trei dimensiuni şi

x, y, t, care are vîrful în punctul (x0 , y 0 , t0).
Să scriem ecuaţia (XIV.3) sub forma
V om nota, încă,
r
(XIV.4)
a u ( x 1, y 1 , z1 , t1 +t 0 - -;;-) = u1 (x,, y1 , z1 , t 1 )
unde
şi analog pentru celelalte funcţii.
r = V(x= x0 )2 ~- (y --- y 0)2+(z _ -:z-;,)2, Atunci,
Obţinem ecuaţia pînzei superioare sau infe1·ioare a conoi-
dului după cum alegem semnul din (XIV.4). Vom. folosi pînza.
f)u _
-- - fju 1
-
+ âut :r x1 -
----- - - - '
0

inferioat·ă, adică porţiunea definită de ecuaţia. : ax fj;-,:;1 (Jtl ra

r
t = t0 -
a

i)2u = fj2ul

§ 2. J\iletoda lui Kirchhoff peniJ'U rezolva1·ea probleutei lui Caueby ct 2 ati- '
Ideea metodei lui Kirchhoff de rezolvare a problemei lui
0~_1_! = O~U; + 2 --~ 2 U1
i)x 2 axi f)xlatl
;_:1:1 .--
ra
-~!J. + 0 2 l~>l (Xl -=2 2Xo~ -J-
ar; ra
(2. _ ~~!_ ~=--~~~!ll.:
ra
3 r a
. )c?!!/)
f)t,
'>'

Cauchy pentru ecuaţia undelor este aceeaşi ca şi in rezolvarea

primei probleme la limită pentru ecuaţiile de tip hiperbolic~ iar ecuaţia noastră trece în ecuaţia
{V.§ 1) cu ajutorul met?dei aproximaţiilor succesive prezentată
utai sus. Se construieşte conoidul caracteristic avînd vîrful în
0 2u! + i)2u~ -1- 82ud + --~- J}__ (oLZ1) + ~ q_~ +
punctul dat (xo, Yo' zo)· Aşa cum Sma explicat în lecţia III, valo-
axi ()y 1 oz1 a or ,at 1 ra f)t1

rile funcţiei u şi ale derivatelor sale sînt legate pe acest conoid

de o anumită ecuaţie cu derivate parţiale, care depinde numai
de trei variabile şi care rezultă din (XIV.2), în virtutea ecuaţiei
undelor. După o cercetare amănunţită, se a:rată că această
unde a;m notat cu _§_ mqHesia
:Prop:ti~tat.e ne pexmite să exprimăm simplu valoarea funcţiei ar
necunoscute în vîrful conoidului prin datele cunoscute, la fel
'c~m am expxiinat în lectia V valoarea functiei {!__~!._. într~ un punct
xl - :t~o
·---.- -
aT t !h -- Yo
- - · - -- T
a 1 z. - Zo A
- - - - -- ·
'' ' . ., , iJ·I) r. a~ r a~ r a~
··arbitrar de pe caracteristica ţ = const., cu ajutorul valorii
:sale într·un aţt pu:g;ct oarecare al aceleeaşi ca1·acteristici folosind, OlJeratorul j_ înseamnă dm·ivata luată după direcţia
. ar
·'anu_mite cuadraturi. 1·azei r, dusă din punctul (x0 , y 0 , z0) în punctul (x1 , y 1 , z1). Într- ·
Să trecem la studiera metodei. Pentru a obţine Telaţia. cău··
tată _pe conoidul c~racteristic, vom p~oceda la fel ca in lecţia 'adevăr _:!.___-:__.~ = cos (xr), !!L_-::Y~ =cos (yr), ~-=-5!. ="' cos (zr).
r J• r
III. ·§ 4. Vom iransforma ecuaţia (XlV.l) introducînd noile
variabile independente 1) Este evident că in suilstituţhl noustrţt ; 1 = r şi de aceea vom scrie' de ui.ei.
Xt = x, Yl = y, zl ._ z. mainte peste tot r.
 Ecuatia undelor şi potenfialelor întlrziute Metoda lui Kirchhoff pentru rezolvarea problemei lui Cauchy 219

Deoa1·ece, (x1-ar Xo) + (Y1-ar YQ..) 2-+ (~~ ar--· ~~)

2 2
___!:.__=O,
a2
Soluţiile date de această funcţie poartă denumirea de unde sferice.
Primul termen reprezintă o undă de formă constantă care con-
verge către punctul r = O. Pe măsură ce această undă se apropie
ecuaţia noastră se scrie sub forma
de centrul ei, amplitudinea sa creşf e.
Al doilea termen reprezintă o ·undă de formă constantă care
se propagă de la punctul r = O către infinit. Această undă se
deosebeşte, de asemenea, de undele considerate la coardă prin
sau 1
aceea ca.., amp1'Itu d'1nea sa d escreşte Intocmai
" . ca ---, Cin
" d r-+ ·co.

~ ul + --:;2 -;-fJ [ . nul] =

l - -· 1·- Fl ( xl,yl, zl, tl). (XIV.5) Dacă <1>1 şi <1> 2 sînt diferite de zero numai pe un interval
r

r ar ur olt r -
finit de variaţie a argumentului lor, atunci în fiecare punct al
Formula (XIV.5) ne permite să construim dintr-odată o spaţiului, pînă la apariţia undelor sferice şi după trecerea lor,
soluţie particulară de mare importanţă a ecuaţiei undelor. Fie funcţia u devine nulă, cu alte cuvinte se restabileşte · repausul.
Aşa cum vom vedea 1nai tîrziu, rolul acestor soluţii pentru
F 1 -- O a une1· f unc t'11· u 1 = -
1
<I> (tl) "
- 1n. care ffi
w 1 este o functie ar- ecuaţia undelor este asem.ănător cu rolul pe care îl are funcţia
. r '
hitrară de două ori derivabilă, ne dă o soluţie a ecuaţiei (XIV.5) ..!:_ pentru ecuaţia lui Laplace.
în baza faptului că fJu 1 = _!_ <P' (t1) şi că ambii termeni ai 1'
Să integrăm ambii membri ai ecuaţiei (XIV.5) într-un anumit·
At1 r
memb:rului stîng (XIV.5) se anulează. Punînd în locul lui t domeniu n
al spaţiului xl, Yl' zl, COirţinînd în interiorul său punc-
tul (xo, Yo' Zo)· Notăm cu s frontiera domeniului n. Pentru
expresia sa în V'al'iabilele x,y, z şi t, ohţirie1n: u = ~ <!> (t-to+ ~-) . comoditate, vom separa din acest domeniu punctul (x 0 ,,y0 , z0)
În cazul d~ faţă, parametrul t0 nu este
dera soluţia sub forma
esenţial ;i putem co~tsi­ cu ajutorul unei sfere mici cs de rază e:, iar apoi vorn trece la
limită pentru z ~ O, V olum.ul mărginit de sfera a va fi notat
cu litera 't'.
Obţinem
ll=

Este uşor de verificat că

~~~ ~ ~ ~ [ ~· Llu1 + ;,~; ·!; (+. ~;~)] dx d)· dz 1 1 1
=
Q---r

u = ·-; Q) 3 ( -- t ->) = \ \ \ ~- F 1 (x1 , y 1 , z1 , t 1) dx 1 dy1 dz1 • (XIV.7)

.,. ·' &}
Q

va fi de asemene~ o soluţie a ecuaţiei undelor, deoarece ecuatia Înainte însă de a trece în membrul stîng la limită, noi îl
undelor nu se sch1mbă atunci cînd înlocuim pe t cu_ t. Punî~d vom transforma întrucîtva.
"<Pa_ ( - t + <-) = {t - : ) obţinem, 'adunînd ambele soluţii Conform formulei lui Green (IX.4), avem

p art!Cula1·e,
<1>2
1,~ ~ ~ ~ + Llu1 dx 1 dy 1 dz 1 ~ ~ ~ ·~ t'.u. dx 1 dy1 dz 1 =

u=:..2._[<l>
/' . 1 (t+ r)+.n ( ·-;;_- 'Y/2 t - r)] .
-~--: (XIV.6)
Q--r

••
Q
1
iJ ----
+ ('~.\ (u1 ~}!}_)
1

= _;_ 47tu1 ( x 0 , y 0, .z0 , t - t 0) _ r - , __!_. · dS ; (XIV .8)

. · .}',orml1la. (~IV.6) ne amiuţeşte, după aspectul ei exterio1·, fJn r an
de formula hn D Alembert pentru soluţia ecuaţ:lei coardei vibrante. s
220 Ecuatia undelor şi potenţialelor întîrziate Metoda lui !(irchhoff pentru rezolvarea problemei lui Ca.uchy 221

deoarece t 1 este egal cu t - t 0 pentru x1 = x0 ,y1 = y 0 , z1 = z0 _ Fo1·mulele (XIV.7), (XIV.8) şi (XIV.9) ne dau
Mai departe, introducînd coordonatele sferice

dx1 , dy1 , dz1 = r 2 sin & d.S· drp dr, -47tu1 ( Xo, )'(l' z0, t -- t 0) + r_ r_l' u1 (} ~- - 2
!__ i)•t, - - - fir_ ~"!') dS =--;::

·') an !' on ra [Jn f)tl

vo1n avea s

= ~ ~ ~ .:.-- F 1 ( x1, y1 , z1, t1) dx1 , dy1, dz1,.

o
Să . punem acum t1 = O; atunci, t = t0 - _!~. Dacă, în
2 ~
. --·
~ •
~ â [_r --·
\ ··--
., 8r atl
.
au~] sm H· d 9· d rp dr -= .afară de aceasta, x1 = x0, y 1 = .Yo~ z1 = z0 , atunci t
a
= t0 • De
0···'1: - .aceea,
u 1 ( x 0 , y 0 , z0 , O) = u ( x 0 , _y0 , z0 , t 0 ), .
') ...· .~·. iJ
= _:_ \ \ r -~ [-~sign cos (r, n)]sin D do dep= -~-
~ ~ a
r ..5 d<,:)._.
a ., ., ()11 a i)t1 ~:'11 (x1 , y1 ~z1 , O) = F x, y, z, t0 -
( -1'; )
S+a S+a

. :şi formula noastră se scrie astfel

unde am notat cu w unghiul solid [v. (IX.8)]. Co'ntinuînd trans-
fol·ntă:rile, obţinem

- __!= r (' c}:.. 1? ( x, y' z, to - .!_) dx dy dz. (XIV.lO)

4,. •.
'' •'•l
' r a ,
Limita lui ( ( _!_ _E!_ qu1 dS nulă,
,l

este evident Q

JJ r ()n f)t 1
FoJ:mula \XIV.lO) se numeşte formula lui Kirchhoff. Aşa
<eum vom vedea imediat, ea ne permite să găsim soluţia prohle·
este Jnărgiuit. Înti·~adevăr, i)r este mărginit, iar integi·ala este mei lui Cauchy pentru ecuaţia undelor.
an Prin forma sa exterioară, această fonnulă ne aminteşte
mai mieă decît foarte mult cu formula lui Green, stabilită anterior. Dacă pi·esu-

·-;·- r, r,ds =
jt]
punem u 1 , i)u 1 , ~ 111 date pe suprafaţa S, membrul drept al lui
47t e: M, (Jn 811
t-' •• ..(XIV.IO) va reprezenta o funcţie cunoscută. În membi·ul
a
'ţi,rept al acestei formule se găseşte o integrală care, de obicei,
se numeste potential înthziat. Să lămul'im aeeastă denumire
în care M este o constantă; prin unnm·e .dată ultimei integrale
Iim Jt:Y = - ~- f ( _!_ E..~~ Q~!. dS, (XIV.9) ;},:; ~ ~ ~ -; :>) d" dy dz. (XIV.ll)
e-? oo a ) Jr ân i)l1 F ( x,y, z, t0 -
s Q
222 Ecuaţia undelor şi potenţialelor întîr:ziate _ _ _,:~1ctoda lui J(irchhotf pf;ntru rezolvarea problemei lut f::auchy 223

P1·in forma sa integrala de mai sus se deosebeşte de poten- Formula (XIV.l3) ne dă expresia explicită a valorii funcţiei
ţialul newtonian numai prin aceea că funcţia F intră nu cu argu- necunoscute în orice punct (x0 , y 0 , z0 ), oricare ar fi timpul t0 > O.
mentul t0 , ci cu argumentul întîrziat t0 - _!__ •
Prin aceasta, se demonstrează şi unicitatea solu-ţiei pro-
. a blemei lui Cauchy pentru ~cuaţia undelor, dacă această soluţie
Să
trecem la rezolvarea p1·oblemei lui Cauchy, adică la există. Vom arăta în continuare că functia obtinută de noi satis-
rezolvarea ecuaţiei (XIV.l), cu condiţiile face ecuaţia Şi condiţiile iniţiale ; VOID Vei:ifica, 'de asemenea, dacă
problem.a lui Cauchy a fost corect pusă. .
u !t=o = !po (x, y, z), } Formulei (XIV.l3) îi putem da pentru cazul F = O încă o
au
i)t
l
t~o
=-= Cflt (x, y, z).
(XIV.l2) expresie, care se numeşte formula lui Poisson şi pe care o întîl-
nim adesea în literatură.
Să notăm cu TP {tj;} media aritn1etică a valorilor funcţiei
V om considera drept suprafaţă t0 - _!__ = O ; atunci vom p pe sfera de rază ~' descrisă în jun1l punctului (x0 , y 0 , z0),
(l

avea pe ea t = O pentru t 1 = O. 27t 7t

Domeniul, mărginit de S este o sferă de rază at0 în jurul pun-
ctului x 0 , y 0 , z0 şi, prin tumare, îi putem aplica formula (XIV. 10). Tp {tj;} = ~- ( Ctj; (p, 1h qJ) sin & dB· dep
Pentru t = O, condiţiile (XIV.12) determină toate derivatele· 4~ J~
o ()
de ordinul întîi ale lui u şi, prin urmare, ale lui u 1 •
Vom avea în care p, B·, ·cp sînt coordonatele sferice avînd ong1nea în punc-
()u But l tul (x0 , y 0 , z0 ) şi legate de coordonatele carteziene 1·ectangulare
-- Il
=- 1 <f>l ( x, y' z) ; prin intermediul formulelor
(Jl t=O i)tl t=O
aul aul au (Ju
____; = - cos (nx) + - cos (ny) + _____! cos (nz)
1 x = x0 -t- fl. sin ,j} cos cp ;
an axl i)yl azl
y == y 0 + p sin & sin cp ;
= (au - -~-- ~~ -~!_) cos (nx) + ("~i~ _!_ ~!!_ ~r) cos (ny) +-
ax a (Jl ax au a at OY
- z =--== z0 + (J cos .S· ;

+(au-
az
_ ~!!_ âr)
(Jz
__!_ cos (nz) = ~l_ __ -_1. __ ~.!.~ -~~
o < {} < -n:.
a i)t i)n. a i)l OII
şi, prin urmare,
Folosind această notaţie, puten1 transcrie formula (XiV.l3}
q!!! 1 = drJ?o - --~ <f>l ( x, .Y' z) !}!_ ' sub următoarea form.ii
(Jn !t=O i)n a i)n
şi, în sfhşit.,
u( x0 , .v0 , z0 , t 0) = t0 T at0 { cp 1 } + ~~ [ t0 Tat0 {<fio} ]
Să verificăm acest lucnl. Într-adevăr., pe suprafaţa p = at0 avem_

!!i. == -- <22_ = - 1'

- _!_ ~ [ ~ _"}_ F ( x, _y, z, t0 - _!:__) dx dy dz. (XIV.l3);
an f)p

4~ '
•'.. r a .1'
dS = a 2 t·~sin &dn·d(p
"224 Ecuaţia undelor şi 'POfenţfa!elor întîrziate
Metoda lui Kirchoff pentru rezolvarea problemei lui Cauchy 225

În fiecare moment dat to, vom putea construi o suprafaţă sl,

- 4; \ \ ,;
P "·~
•'
a.to
___
1 _f
np
a
an
<f>tdS ~= ,_~!._
. t
4x • •.
\ '
p ""· ot 0
<f>l(p,&, <p) Slll·Ddi}dcp.
.•
-care separă punctele la care pertu1·baţia nu a ajuns încă de cele
la care perturhaţia a ajuns. Această sup1·afaţă poartă numele
de frontul de undă anterior.
o altă suprafaţă s2 sepaxă punctele în cai·e excitaţia există,
încă de acelea în ca1·e os-
cilatiile au încetat. Această
sup;afaţă poartă numele
de frontul de undă posterior.
Prezenta frontului de
-de unde obţine1n după cîteva calcule simple undă postei:ior explică fap-
tul că sunetul p1·odus de o
1 sursă oarecare nu se stinge
treptat într-un anumit
( ( (<?o! 1
P- - - O([)o) dS=_-!_ ( ( <p0 sin.&d&drp + punct al spaţiului, ci se
4rr JJ
P=nt0 /
@n p an 4n J·'
p=at0
• stinge brusc, imediat după
trecerea undei. Dacă acea-
stă împrejurare nu ar avea
loc, sunetele s-ar contopi Fig. 12
unele cu altele, ca şi sune-
,ceea ce trebuia demonstrat. tele unui pian a cărui pe dală este apăsată în mod prelungit.
Să semnalăm cîteva consecinte importante care rezultă . În fig. 12 sînt reprezentate frontul de undă anterior şi pos·
din formula (XIV.13). ' t~r~or, care apar în urma unei perturbaţii, într-un domeniu măr­
Să ne închipuim ·că nu avem forţe pcrturbatoare exterioare, ginit (..V.
adică F =· O şi că perturbaţia iniţială este concentrată la mo- Să trecem la demonstra1·ea faptului că problen1a lui Cauchy
mentul t = O într-un anumit domeniu mărginit (t). Vom cerceta este corect pusă.
·comportarea. soluţiei într-un punct oarecare (x0 , y 0, z0), care se Dacă în locul funcţiilor <p0 ~i <p1 introducem în formula
găseşte în exteriorul domeniului (v. Să presu.punem că distanţa (XIV.l3) alte două funcţii q>~ şi astfel încît cr;,
de}a domeniul (v la punctul (x0, y 0 , z 0) este ·o. Pentru t 0 <. --~- , sfera <f>o -
,* _
·P 0 <... :::, --
1 !l
ucpo
- -
ucpo
!l -*j < .e, 1
acpo
-·- - - -
8cp0
*j < âcpo
e, 1 - -
âcp 0
- *j < e
a
1 â:r â:r 1 OY f)y 8z 8z '
S a cărei ecuaţie este r = at0 , se va găsi în întregime în exterio1·ul
lui (•) şi de aceea rezultatul substituţiei acestei valori t0 în membrul 1 <f>1 - q>; 1 < e,
{hept al lui (XIV.l3) ne· dă zero. Pentru t 0 = ~ funcţia u începe soluţia u * a problemei lui Cauchy, după cum rezultă din formula
a (XIV.l3), va diferi putin pentru noile date initiale de solutia
să se modifice, ceea ce se întîmplă atît timp cît .S intersectează pentru cele vechi, deo~rece • · ~
domeniul (t.). Apoi, pentru t0 = !!..., în care D este distanţa maximă u*- u_! =
a
a punctelor din domeniul w la punctul (x0 , y 0 , z0 ), u devine din a~ *
nou zero, rămînînd nul şi în continua1·e. Cu cît punctul (x0, y0 , .z0) -
_ -
1 1 ~ ~ [< <f>o-
* <?o) - 1 (âcpo
r -- âcp0) - -
- - --· âr (<p*1 -
1 ~ <pl >] ds_ <
1
este mai depărtat de domeniul w, cu atît rnai tîrziu va ajunge 4x - (Jn r an an ar ân
r=at9 ·
.acolo perturhaţia şi cu atît mai tîrziu ea va tl'ece prin acest punct.
-<. Me$
15. "Flcua~iile flzidl ruatamat.ice,
226 Ecuaţia undelor şi potenţialdor întîrziate Metoda lui _Kirchhoff pentru rezolvarea problemei lui Cauchy 227

unde M este o constantă arbitrară, depinzînd numai de t 0 • Să considerăm funcţia arbitrară

tJi ( x 0 , y,, z , t ), care se anu-
Prin urmare, soluţia u depinde de .funcţia <p0 în mod con- leazăpeste tot, în afara unei anumite sfere c din spaţiul cu pdtru
tinuu pînă la ordinul (1, O) şi de funcţia 9 1 în mod continuu pînă dimensiuni, cu centrul în punctul (x,, y , z., t ), şi avînd peste
la ordinul (0, O) în sensul lecţiei II. tot derivate continue pînă la un ordin convenabil.
Să arătăm acum că solutia obtinută de noi satisface într- Această functie
, satisface unei ecuatii ,
adevăr ecuatia. ' ' 1 CJ21)J
Vom ob~erva, înainte de toate, că este suficient să efectuăm ~~- ---
a2 i)t2
= Q) (XIV.lS}
demonstraţia pentru cazul cînd <p 0 şi <p1 sînt identic nule, deoarece~
putem stabili, atunci existenţa soluţiei pentru orice funcţii <'PO> în care <D se calculează prin derivare directă.
şi cp1 continuu de două ori derivabile~ Într-adevăr, dacă vom Conform ipotezei noastre,
arăta că solutia există pentru conditii initiale nule, stabilim prin
aceasta exist~nţa soluţiei şi pentru' ecua{ia
q; l
t=T
= o, ~~- 1
at lt=7.' -
--
o
1 i) 2w pentru un . T. ~uficient de ma1·e. Atunci, funcţia ~' ca soluţie
~w- ---
~ BP
= F- ~v
~
- :2-u·
+-1 i)BP a problemei h11 Cauchy pentru ecuaţia (XIV.15), se poate repre-
zenta pentru t < T prin fm·mula
cu condiţiile
~ (xo, Yo' Zo, to) =
= fJw 1 =O~
w 1

în care v este o functie arbitrară.

t=O i)t t=O
L~ ~ ~ ~ <!> ( x, y, z, t 0 + ~) dx dy dz. (XIV.l6)
Dacă v satisface ~ondiţiile
1'~a(T-t0 )

(Nu am demonstrat această formulă~ ea putînd fi obţinută

v 1 = <f>o, Bv 1 = <f>l, imediat, astfel: înlocuim de la început în ecuaţie pe t cu T - t*
t=O i)t t=O şi transformăm datele, scriem apoi soluţia ecuaţiei, revenind
din nou de la variabila t* la variabile t).
şi asemenea funcţii există evident, de exemplu v = cp 0 tcp 1 ~' + În formula (XIV.l6), am fi putut lăsa de o parte limitele
atunci existenta functiei u = w +
v, care satisface conditiile lui
de integrare, deoarece, pentru r >
a ( T - t 0 ), funcţia <1> ( x, y ~
Cauchy şi ecu~ţia undelor (XIV.1), este asigurată. Dacă 'soluţia
acestei ultime probleme există, ea se exprimă în mod obligatoriu z, t 0 + !...)
a
, devine evident nulă, pentru că t 0 + a > T.
!....-

'CU ajutorul formulei (XIV.13).

Punînd în formula (XIV.13) cp 0 = <p1 = O, obţinem Să presupunem că F (x 0 , y 0 , z 0 , t 0) = O pentru t 0 O. <
Să înmulţim funcţia ~ ( x 0 , y 0 , z 0 , t 0) cu F ( x 0 , y 0 , z 0 ~ t 0 ) şi să.
u = (xo, Yo' Zo, to) = integrăm în întreg spaţiul. ,V om avea
+oo +oo +oo +oo

=- !,; ~ ~ ~ : F ( x, y, z, t 0 -- ~) dx dy dz. (XIV.l4)

~ ~ ~ ~ <)i (x0 , y 0 , z0 , t 0) F (x0 , y 0, z0, 10 ) dXo dy0 dz0 dt 0 =
r~at 0
-oo -oo --oo -oo
+ oo +oo +oo +oo
Să arătăm că funcţia u (xo, Yc' Zr, t) determinată de formula
(XIV .14) satisface într-adevăr ecuaţia. Verificarea directă a
acestei proprietăţi ar necesita calcule greoaie, aşa că preferăm
=--},;- ~ ~ ~ ~ F (x0 ,y0, z0, t 0) X
-oo --oo -oo -oo
să alegem e altă cale. ~. +«~ +oo +oo
Vom demonstra o identitate integrală importantă şi echi-
valentă, într-un 11numit sens, cu ecuaţia undelor pentru funcţia u'!> xJ ~ ~ ~; Ql(x,y,z,t 0
determinată de for:mula (XIV.10). -oo -oo --ro
228 Ecuaţia undelor:. şi potenţialelor întîrztate A1etoda lui Kirchhoff pentru rezolvarea problemei lui Cauchy 229

Ultima integrală poate fi scrisă sub forma unde

+oo +oo + oo
1
u (x, y,. z, 1) = - - - ( C_ - ( !;_ F (x 0 ,y0 , z0 , t - _:_) dx 0dy0 dz0'1
--oo -oo -oo --oo -oo -oo -oo
4r. J -·00' J
---00 -00
r a

X F (x 0 , y 0 , z 0 , t 0) dx dy:dz dx 0 dy0 dz0 dt0 •
lntr-adevăr, funcţia de sub semnul integral este diferită de zero
in domeniul mărginit al variabilelor sale independente. Dacă -'~-
. a
Identitatea (XIV.l7) este acea identitate integrală fundamentală
pe care o satisface funcţia u. V om arăta că dacă u are derivate
de ordinul al doilea continue, aceasta satisface ecuatia (XIV.l).
Într-adevăr, operatm~ul ,

sau t 0 sînt suficient de mari, atunci t 0 + .!.._a va fi de asemenea

mare, întrucît t 0 > O. Să facem o schimbare de val'iahile, punînd
. . r este, cum se poate vedea uşor, autoadjunct [v. § 2 (V)].
t0 + -a = t. De aceea, integ1·ala
Atunci,. este valabilă formula

+oo +oo +oo + oo ~ ~ ~ ~ [u{ d <jJ - ~ ~~~) - <jJ (du - J

;. :::) dx dy dz dt =
~ ~ ~ ~ </! (x., Yo• "•' tol F (xo, Yo• •o• tol dx. dyo dzo dto ~ g

-oo -oo -oo -oo

+oo +oo +ce +oo = ( ( ( ( ( 8Poo + i3Pv ·+ oPz + 8Pt) dx dy dz dt
'J J J J oY
= - L~ ~ ~ ~ <!> (x, y, z, tl x "- • Q
i)x 8z ât

se transfol'mă înt1·-o integrală extinsă la suprafaţa S, care măr­

+oo +oo +oo gineşte volumul Q [v. (V. 15)].
X { ~ ~ ~~ F ( x 0 , y 0 , z0, t - ~) dx 0 dy 0 dz0 } dx dy dz dt. Dacă luăm volumul Q suficient de mare încît pe sup1·afaţa S
funcţia ~ şi toate derivatele sale de ordinul întîi să fie nule,
-oo -oo -oo membrul drept al ultimei egalităţi se anulează şi obţinem
Într-adevăr, integrala interioară are sens, deoarece funcţia de
sub semnul integral este diferită de zero pentru x, y, z, t fixaţi
numai într-un domeniu mărginit. - De aiCi,
+oo +oo +oo +oo
~~ ~ ~ ~ ~ <Ji( du- ~. a;;)dx dydzdt,
~ ~ ~ ~ o/(x, y, z, tl F (x, y, z, tl dx dy dz dt ~ o
-OO -oo -OO _oo de aici, în baza lui (XIV.l7), rezultă

+oo +oo +oo +oo

tf! (x,y, z, t) [ ~u - 1 iJ2u
~ ] dx dy dz dt = O.
~ ~ ~ ~ ~ 8; 1~') u (x,y,
-- - F
( :l<)i - z, t) dx dy dz dt, (XIV.l7) a2 81'~
_oo _oo -OO ---OO
230 Ecuaţia undelor şi potenţialelor întîrziate Metoda lui Kirchhoff pentru rezolvarea problemei lui Cauchy :231

Ultima integrală se anulează, m·icare ar fi !.{;, de unde dacă ne vom folosi de notiunea de solutii generalizate ale ecuaţiei
undelor. ' '
Să mai facem încă o observaţie importantă.
După cum am văzut, soluţia ecuaţiei coardei vibrante a
fost la fel de netedă ca şi conditiile initiale, adică a admis tot
Prin aceasta, este demonstrat faptul că funcţia n satisface atîtea dedvate continue cîte au ,admis Şi functiile continute în
ecuatia . <>onditiile initiale. , •
" ~ sa d emonstram
•N e ramine V . au = O pentru t = O.
ca u = o, --- V V
Solutia ~cuatiei conductibilitătii căldurii s-a dovedit a fi
olo 0
mai nete,dă decît conditiile initiaÎe.
Anula1·ea lui u este o consecinţă directă a formulei (XIV.l4). Solutia ecuatiei undelor se , deosebeşte în această privintă
Pentru a a1·ăta că âu = O pentru t - O~·~ facem o schimbare de proble'mele co~siderate. Ea este, în general, mai puţin netedă
ofo decît condiţiile iniţiale. Acest lucru se vede chiar şi numai din
de variabile în integrala care se găseşte în membntl drept al faptul că valoarea funcţiei u se exprimă în formula lui Kirchhoff
lui (XIV.l4), punînd printr-o integrală a derivatei normale.
Expresia derivatei de ordinul k, satisfăcînd aceeaşi ecuaţie,
x = x0 + at0 ~, y = y0 + at YJ,0 z = z0 + at0 ~, ;
este legată., astfel, de valorile iniţiale ale derivatelor de ordinul
atunci, k + 1 ale datelor initiale.
Am studiat în, această lecţie numai problema lui Cauchy
în cazul cînd datele iniţiale se referă la suprafaţa t = O. Totuşi
în care aceeaşi metodă ne permite să construim soluţia problemei lui
Cauchy şi în cazul general, cînd condiţiile iniţiale sînt date pe o
" = V~+ ~2--:î=~2. .hipersuprafaţă t = ~ (x, y, z), p1·ecum şi soluţia ecuaţiei, analogă
În noile variabile, avem primei probleme la limită a ecuaţiilor hiperholice din plan.
Recomandăm cititorului analiza amănuntită a acestor
u ( Xo, )'o, zo, to) = probleme. '

:Membrul drept poate fi derivat sub semnul integral. După aceasta~

punînd t0 =~ O, avem

~!!_ 1 = o.
âlo to~"o

P1·esupunînd că derivatele de ordinul întîi ale lui F sîut mărgi­

nite, rezultă valabilitatea op~ra-ţiei de derivare sub semnul in-
tegral, v. § 2 lecţia VII.
Nu ne-am oprit intenţionat, aici, asupra chestiunii referi-
toare la numărul de derivate continue necesare în conditiile ini~
-ţiale, pentru ca formulele noastre să. dea p1·ohlemei soluţia înzes-
trată cu.un număr dat de derivate continue. Aşa cum vom vedea
1nai departe, această cheştiune nu este chiar atît de importantă~
 Proprietăţile potenţialului de dublu strat 233

în care A şi o sint constante; O < 8 ~ 1, iar r este distanţa

dintre punctele P 1 şi P 2 • .
d) Unghiul solid W 0 , sub care este văzută o porţiune oare-
care a a suprafeţei S dintr-un punct arbitrar P0 , este mărginit
1 wa l < K.
(Dacă dreptele care p01·nesc din P 0 întîlnesc suprafaţa S de mai
LECTIA XV multe ori, atunci, luînd pentru a mulţimea po1·ţiunilor lui S,
văzute dinspre partea pozitivă, putem obţine w 0 > 4rc şi, în
PROPRIETĂŢILE POTENŢIALELOR D'E SIMPLU STRAT ŞI general, un număr oricît de mare. De aceea, o asemenea limi-
DE DUBLU STRAT- tare este esentială.
V om con'sidera la început cazul cînd S este o suprafaţă
§ 1. Observaţii generale finită, netedă, în sensul lui Liapunov, şi închisă. Fie Q dome-
niul cuprins în interiorul lui S.
Pentru a analiza problemele lui Dirichlet şi Neumann şi . Să ne ocupăm de analiza mai amănunţită a caracte1·ului
pent~u alte domenii decît sfera şi semispaţiul vom fi nevoiţi să integralelor care intră în expresia p otenţialului de simplu strat
studiem separat comportarea integralelor şi a potenţialului de dublu strat.
"' 1 Să cercetăm compo1·tarea acesto1· integrale în vecinătatea
0
11 = (l ; ft (S) dS şi 12= ( (
12 (S) d§_' (XV.l) unui punct arbit1·ar P al suprafeţei. Pentl'u comoditate vo1n
J) on
!s
JsJ ~·
r alege sistemul de coordonate, astfel, încît punctul de ce1·cetat
P de pe suprafaţă să cadă în origine, planul tangent în acest
pe care le-am întîlnit de nenumărate ori. Aşa cum am amintit punct să coincidă cu planul XOY, iar axa OZ să coincidă cu
mai sus, integrala 12 se numeşte potenţial de simplu strat, iar direcţia nonnalei interioare. Să presupunem că ecuaţia locală
funcţia / 2 (S) este densitatea sa. Integrala 11 se numeşte Poten ... a suprafeţei S este
ţial de dublu strat, iar f 1 (S) este densitatea sa. Vom p1·esupune
z = qx,y·);
funcţiile f 2 (S) şi f 1 (S) continue. atunci,
a~ (o, o) _ a~ (o, o) _
Vom numi suprafaţa S netedă în sensul lui I~iapunov sau ~ (0, O) -------.
0
mai simplu, suprafaţă l,iapunov, dacă vor fi îndeplinite urmă­ ox âY
toarele conditii :
a) Supra'fata S adtnite peste tot plan tangent.
b) În jurul fiecărui punct P 0 al suprafeţei se poate descrie § 2. Proprietăţile potenţialului de dublu strat
o sferă de rază h, care nu depinde de P 0 , în interiorul căreia
cade numai o porţiune ~ a suprafeţei S şi care întîlneşte dreptele Să considerăm înainte de toate potenţialul de dublu st1·a-t
paralele cu normala n 0 în punctul P 0 , cel mult o singură dată~
c) Dacă P 1, şi P 2 sînt două puncte ale
n 2 sînt vectorii unitate, orientaţi după normala exterioară la
~ -
sup1·afeţei
~

iar n 1 şi
w = ~
8
v a:
1 (S)
a!.
dS. (XV.2)

suprafaţa Sin aceste puncte, vect01·ul n 1 -· n 2 satisface inegalita- a!..

~atea Expresia ~~ reprezintă, evident, o funcţie de două puncte-
-+ ~

l nl - n2[ ~ A ro' variabile : punctul (x0, y 0 , z0), care ocupă o poziţie oarecare în
 234 Proprietăţile potenţialelor de simplu strat şi de dublu strat Proprietăţile potenţialului de dublu strat 235

-spaţiu, şi punctul (x, y, z), situat pe suprafaţa

S. Derivata se ia Să evaluăm mărimea
după direcţia normalei exterioare la suprafaţa S în punctul
(x, y, z). __ cos <P = _::.cos (nx) + J!.r3 cos (ny) + !__cos (nz).
Să demonstrăm cîteva p1·opoziţii simple în legătură cu r2 r3 r3
acest potenţial. _Avem
L e m a 1. Să notăm cu cp unghiul pe care îl formează direcţia -?-? +-7 ~-7

.normalei într-un punct arbitrar al suprafeţei S cu vectorul de po- cos (nx) = ni, cos (ny) = nj, cos (nz) = nk
ziţie dus din acest punct în punctul (x0 , y 0 , z0 ). Atunci poten-
ţialul de dublu strat poate fi scris sub forma
-7-?-7
în care i, j, k sînt vectol"ii unitate; onentaţ1
° 'd upa axe ledc coox-
V

-?

\!
-7
donate. Mai departe, n 0 === k, şi de aceea
w = \ 1 (S) c::_p_ dS. (XV.3)
•.1 •..! -7-7 -? -7 -7
8 cos (nx) = ni- (n - n 0)i,
Să demonstrăm formula (XV.3). Este evident că cosinusurile -?-? -? -? -7

unghiurilor formate de vectorul dus din punctul (x, y, z) la punc- cos (ny) = nj = (n- n 0) j,
tul (x0, y 0 , z0) cu axele de coordonate vor fi respectiv egale cu -?-? -? -? -? -? -7 -7 ~ -7
cos (nz) = nk = (n - n 0 )k +nk = 0 1 +- (n - no)k,
Xo -
---
x
~ ---y
Yo -
~
Zo -
---
z
de unde, folosind condiţiile ca suprafaţa să fie netedă in sensul
r r r
]ui Liapunov, rezultă :
Pl'in urmare,
1 cos (nx) < 1 Ar8,
{:os cp = ~
X X
cos (nx) + y__Q_=:_:__ cos (ny) + ---
Il Z0 - Z
cos ( nz ) = - -fJr · cos (ny) l < Arr>, (XV.4)
r r r an 1

1 cos (nz) 1 > 1- Ari:l.

Lema este demonstrată.
Să evaluăm încă mărimea lui z.
Le ma 2. Potenţialul de dublu strat îşi păstrează .sensul dacă
Conform teoremei CI'eşterilor finite, . ave.m
in locul punctului (x0 , y 0 , z0 ) introducem un punct care se găseşte
pe suprafaţa S.
Penti·u demonstratia acestei afirmatii, vom introduce în z (x, y) = x Bz 1
(Jx l,;.rt
+y E_z_ 1
f)y ~·1'1
'
formula (XV.3) x 0 = Yo = z 0 = O. •
Să punem în evidenţă pe suptafaţa S porţiunea S1, conţi­ :în care ( ~' ·fJ) este un punct anumit, care se găseşte pe segmentuJ
nînd originea~ astfel încît z să fie pe sl o funcţie uniformă de ,care uneşte originea sistemului de coordonate cu pun~tul ( ~' Y}·
X şi y. Porţiunea s2 rămasă nu influenţează asupra convet·genţei
După cum se ştie, însă, din cursul de geometl'Ie dxferenţ1ala,
integralei.
Atunci, integrala va avea forma
az
-=----,--=----'
cos (nx} f;z cos (ny)
ax cos (nz) f)y cos (nz)
w
81
= J( )[ Jl" (S) cos cp
r2
dS = .(le unde
Bt
.2:_ 1 ~ - A/) - ; 1..?:._ '!-< Aro () •
=- [
•' 's.
~ f 1 (S) (.::·cos
~
(nx) +-..:'t.
~
cos (ny) + ~ cos (nz)) tlS.
~
1
ax
1
-....::::

I,uind în considetare că j x 1< p, IY J ~ p,

1 - A.r~ f)y
1
1 - Ar

unde P = Vx + y 2 ,
2
236 Proprietăţile potenţialelor de simplu strat şi de dublu strat Proprietăţile potenţialului de dublu strat 237

obţinem pentru punctele din interiorul sferei Ar 6 < _!_ inegali- interior. Dacă notă.m cu w e limita din exterior a valorilor lui w
3 ..şi
cu wi limita din interior a ·valorilor lui w, au loc formulele
tăţile
wc = - 2rtj1 (S) + W11, l
âz ~~
1 ~ Arb ,., az.l ~ ~
~ A ra ; 1z 1 ~
/ 3A pr a ~
/ p. (XV.5) wi = 2rth. (S) +w 0- 1
(XV.7)
1
ax 2 ay 2
Pentru demonstra1·ea formulelor (XV.7), să considerăm pe w.
Pent1·u punctele care se găsesc in interiorul sferei indicate Vom avea
Ar < __!_ ., este valabilă inegalitatea
8
. a-1 a-1
3 ·.w (P) = \ {[f1 (S)- f 1 {P0)] ~r dS + ( ( h. (P0) _r dS =
p ,< T-< 2p. J) ()n JJ (jn
s s (XV.8)
Prima inegalitate este evidentă, iar a doua rezultă din faptul :.-c ... w1 ( P) + w2 ( P),
că r = V p2 +
z2 -<: V2 p2 <
2 p. Aceasta ne permite să simpli-· ·jn care am notat cu P 0 un punct arbitrar fixat al suprafeţei S.
ficăm inegalităţile (XV.5). Avem Primul termen din formula (XV. 8) pe care l-am notat cu w1 ( P)
,este o funcţie continuă_ in punctul P 0 • Aceasta rezultă din
1z J < 3A2 6 p +6 -< 1
6Ap +
1 8
• ~onvergenţa uniformă a integralei in acest punct [v. § 1 (VII)],
care se poate stabili u~or. Într-adevăr, să înconjurăm punctul P0
Astfel, obţinem din· (XV.4) -cu un domeniu atît de mic, încît să avem
1 1-< 2 6 Ap6 -<: 2Apa,
cos (nx) lfl.(S) - f1 ( Po) 1 < e:,
] cos (ny) 1-<. 2Ap 8
, unde S este un punct aparţinînd domeniului cr ( e:).
Atunci, oricare ar fi punctul P, care se găseşte într-o veci-
1 cos ( nz) ] > 1- 2A p0 • (XV.6) nătate oa1·ecare h ( e:) a punctului P0 , vom avea
1
Introducînd aceste evaluări în expresia lui cos cp , obţinem. 1
' . a-
l~~ -0 ~ dS
r2
[fl (S) -/1 (Po)] <s;:
c;

De aici, rezultă integrahilitatea lui fl (S) co~ • Prin Ul'mare, inte-

< s ~ J1:,; 1 dS = s) ~ dw - J
s ) dw,
r2 cr ~ ~

g1·ala noastră are, într-adevăr, sens.
Aşa cum vom stabili acum, w este o funcţie discontinuă.
care suferă un salt la trecerea sa prin suprafaţa S. Să notăm
cu w 0 mărimea potenţialului de dublu strat obţinut prin înlocui-
rea lui x 0 , y 0 , z0 din formula (XV.3) cu un punct de pe suprafaţa
S ; w 0 este o funcţie de punctul de pe suprafaţă.
T e o re m a 1. Funcţia w tinde către limite diferite, atunci, cînd
(x0 , y 0 , z0 ) tinde către suprafaţa S dinspre exterior sau dinspre
in care r este distanţa_ dintre punctul P, aparţinînd vecinătăţii
h ( e:) a punctului P 0 şi punctul S al suprafeţei a : am notat cu
cr1 porţiunea a care este văzută din punctul P sub un unghi solid
pozitiv, iar cu cr2 acea porţiune din a care este văzută din P sub
un unghi solid negativ. Pentru o suprafaţă S suficient de netedă
~i, în orice caz, pentru o suprafaţă Liapunov, ambele integrale
238 Proprietăţile potenţialelor de simplu strat şi de dublu strat Proprietăţile potenţialului de simplu strat

vor fi mărginite, în baza condiţiei d 1). Aceasta este suficientă sub care este văzută suprafaţa S1 , şi să trecem la limită, făcînd
pentru continuitatea lui w1 • Al doilea termen din formula (XV.8} ca raza 'Yj a sferei cr să tindă către zero. Conform celor anterioare~.
se calculează uşor · aceasta revine la găsirea limitei unghiului sub care este văzută
din P 0 porţiunea cr1 a sferei cr. Nu este greu de arătat că această.
a-1 limită este egală cu 2TC. Să intersectăm sfera cr cu planul tangent

w2(P) = JJ!l
s
(Po) a~ dS =fi(Po) ~~ dw
s
fdPo) Ws (P)~. la S în punctul P 0 • În baza celor demon.strate mai înainte, dis-
tanţa de la punctele curbei l la planul tangent nu depăşeşte
6A 1J 1 +&. Astfel, curba l se găseşte în întregime în interim·ul zonei
unde w "( P) este mărimea unghiului solid sub care este văzută de pe sfera cr, determinată de inegalitatea 1 z ~ 6A1JI+&. 1.

suprafaţa S din punctul P. _ Să construim pe cr un sistem de coordonate geografice, luînd

Să presupunem că w 2 e, w 2i , w 0 • înseamnă respectiv limitele normala la S în punctul P 0 drept axă polară.
lui w2 dinspre exterior şi dinspre interior precum şi valoarea În acest sistem de coordonate, zona, în interiorul căreia este
lui w atunci cînd înlocuim punctul P prin punctul P 0 al supra- . cuprinsă cu certitudine curba !, este mărginită de paralelele <Xr1,,
feţei S. Pentru a cunoaşte aceste mărimi, ne rămîne să studiem· latitudine sudică, şi an, latitudin~"C nordică, unde
comportarea lui w 8 ( P) cînd traversăm suprafaţa S în punctul P. 6A l+ll .
Să presupunem că punctul P 0 traversează suprafaţa S miş­ an = arc sin "'J
'f)
= arc sin 6A yJl
'1
•
cîndu-se din interior spre exterior. Atît timp cît P 0 se găseşte:
în interiorul domeniului mărginit de suprafaţa S, avem w8 ( P0 ) = Unghiul an tinde evident către zero. Pt·in urmare, cr1 tinde·
= 4TC. De îndată ce P 0 a străbătut suprafaţa S şi se găseşte în către aria emisferei, ceea ce înseamnă că unghiul solid sub care·
exteriorul ei, avem w 8 (P0) = O. Prin urmare, funcţia w 8 (P0 ) se vede cr1 din P 0 tinde către 2TC. Astfel, w 8 (P0 ) = 2TC, dacă Pa.
suferă un salt cînd străbate suprafaţa S. Rămîne să .determinăm se găseşte pe suprafaţa S.
valoarea lui w8 (P0 ) cînd P 0 este un punct d.e pe suprafaţa S. De aici,
În acest scop, să înconjurăm punctul P0 cu o sferă mică cr de·
rază 1J şi să considerăm curba l de-a lungul căreia sfera a se {w 8 )e = - 2TC + {w8 ) 0 , ( w8 )i = 2TC + ((vs)w
intersectează cu suprafaţa S. Curba l separă suprafaţa sferei în Atunci, vom avea penti·u
două părţi una cr1 inte1·ioară în raport cu S şi alta cr 2 exterioară
în rapm·t cu S. Aceeaşi curbă împarte suprafaţa S în două părţi, w?e = - 2TCj~ (.P0 ) + (w 2) 0 ; w~i = 27tJI (P0 ) -1-- (wJ 0 •
O parte Sl, exterioară În raport CU G Şi alta S2 interioară, Îll raport
cu (j. Partea exterioară sl împreună cu Ct formează o suprafaţă Din continuitatea lui w 1 şi din formula (XV.8), rezultă ime~·
închisă în exteriorul căreia se găseşte punctul P 0 • Prin urmare, diat formulele (XV.7). Deoarece P 0 este un punct arbitrar al
unghiul solid, sub care este văzută suprafaţa S1 din punctul P 0 ,. suprafeţei S, teorema noastră este demonstrată.
este egal cu unghiul sub care este văzută din P0 porţiunea de
sferă cr1 •
§ 3. Proprietăţile potenţialului de simplu sh·at
Pentru a calcula unghiul solid, sub ca1·e este văzută din
punctul P0 suprafaţa S, este suficient să determinăm unghiul
V om cerceta potenţialul de simplu stl'at la fel ca şi în para-
----~-·---
graful precedent.
1 ) În cursurile mai dezvoltate de teoria potenţialului, de exemplu, Giinter
Să alegem din nou sistemul de coordonate, aşa cum a fost
,,La theorie du potentiel", se pun în evidenţă acele condiţii pe care trebuie să le
indicat la începutul acestei lecţii. Fie
1
a-
s.ttisfacft suprafaţ.a pentru ea~~ 1
s
a: dS
s~1 fie mărginită. V(P) = ) ~ ~. !2 (S) dS.
s
(XV.9)
 Proprietăţile potenţialelor de simplu strat Şi de ·dublu strat 241
:240 Proprietăţile potenţialelor de simplu strat şi de dublu strat

. Să observăm, înainte de toate, că integrala (XV.9) este Bv(Po) • Av(Po)

Să notăm cu~- ŞI ~-
•
respectiV val on'le l'1m1ta
' a l e d enva-
· ·. v

un:iform convergentă, dacă funcţia f 2 este mărginită şi continuă, iJni iJne

şi prin u1·ma1·e, es1:e o funcţie continuă peste tot inclusiv supra-
1:ei normale atunci cînd punctul P se apropie de punctul P 0
S. Într-adevăr, dacă excludem din suprafata ;al suprafeţei S din interio1· şi din exterior.
fata
, , S acea parte cr ' Te o 1· ema 2. Dacă funcţia f 2 este continuc't, au loc următoarele
care este în intedo1·ul sferei mici de 1·ază 'l), descrisă în jurul
punctului arbitrar P 0 , în celelalte puncte ale lui S funcţia de sub formule:
·semnul integral va fi mărginită şi continuă. Integrala pe cr va fi
oricît de mică vrem pentru un ·'l suficient de mic, independent
de P 0 • Prin urmare, integrala (XV.9) este continuă, ca funcţie de (XV.l1)
punctul P 0 , peste tot şi în particular Îtţ orice punct al suprafeţei S.
Sa" .eJ.Ormam
" d er1vata
· ~
8 Zo
(Jv Şl• să trecem 1
. a stu d'1erea acestiea.
. .
1
i)v
Vom avea Pentru demonstratie~ vom compara pe·- cu potenţialul de
, iJzo
dublu strat avînd densitatea - f 2 (S).
Să scriem
_2.!:.. - 'W = ( ( f2(S) _cos ~ _-:- cos t.j;o dS. (XV.l2)
... z- z0
Se vede ca - r - este cosinusul unghiului făcut cu direcţia
oz
0 J8 J r
2

axei z de vectorul dus din punctul (x, y, z) în punctul (x0 , y 0 , z0 ) V om demonstra că această diferenţă este continuă în punc-
-cu semn schimbat. 1:ul (0, O, 0).
00 Intr-adevăr
- De aceea, notînd acest unghi cu tj; 0 , putem pune pe -
!o;zo
sub forma ::._~-~--=--r~~--~~-- = - :: -- Xo cos (nx) - Y ~ Yo cos (ny) -
~ ~ ~
~= - ( ( f2 (S) cosi'.2t.j;o dS. (XV.IO)
oz
0 JsJ Z - Z0 [
-- --.- cos (nz
rl
) 1].

Să demonstrăm două propoziţii : Pentru simplicitate vom presupune că punctul x 0 , y 0 , z0,

Le ma 3. Integrala (XV.9) îşi păstrează sensul atunci cînd se mişcă de-a lungul normalei la suprafaţă, cu alte cuvinte
introducem în ea în locul lui (x 0 , y 0 , z0) un punct al suprafeţei şi xB = Yo =O. .-
reprezintă o funcţie continuă de punctul P 0 • Atunci,
Într-adevăr, punînd x0 = y 0 = z0 = O în formula (XV.IO)
şi folosindu-ne de faptul că cos ~ - co~ t.j; 0 _ ;~ eos (nx2- y5-_os <!::!!.2.- z -zo [cos (nz) .:_ 1].
r2 1'3 r3 r3

jz[ < Mpl-f·5, unde p = -ţ}-x2.{-_y_2

Folosind evaluă1·ile (XV.6), ayem
(v. (XV.5)], demonstrăm uşor această afirmaţie. 0
V om nota o asemenea integrală cu
1x cos (nx) l<A 1 p1 + 6 ; IY cos (ny) 1 < A 1 p1 +6, j1- cos (nz)\< A 1 p ,

unde A 1 este o constantă.

!l a-1 Observînd, de asemenea, că
~= ( (_r fa(S) dS.
ono JsJ on 0
 '242 Proprietăţile. potenţiale lor de simplu, strat şi de dublu strat Proprietăţile potenţialului de simplu strat 243

ohţinen1 Să alegem din nou originea sistemului de co01·donate în

punctul de cercetat P1 a suprafeţei şi, ca plan XO Y, planul tan·
1
_c~s· ;!.
cp - cos __!_0._
r2
1
~ 2A
~
. 1P
ra
l-H
+ _!f._
A. 6
r2 ~
3A
~ -~t
p2-&
gent la suprafaţă.
Să considerăm derivata
Aceasta, înseamnă că integrala (XV .12) converge unifonn în 1
raport cu parametrul z0 şi reprezintă o funcţie continuă în· punc-
tul x 0 = y 0 = z0 = O. ~= ( ( a; f 2 ( S) dS
De aici, rezultă axo JsJ iJxo
. .

(3.!!_ - w) -:- .( 8zo ·w)·"~·.~-o

(Ju - =: ( 8'! - w) z ,~o într-un anumit punct P 0 de coordonate O, O, z0 , care se găseşte
pe normală. Să demonstrăm că această derivată este continuă
8zo zo=+O . 8z0 0
in toate punctele normalei deci şi în z0 , O.
Folosind teorema 1 din acea·stă lecţie, obţinem de aici imediat
Într-adevăr, avem
formulele (XV.ll).
Să observăm încă o proprietate , importantă. Evaluarea ~~ x .f 2 (S) dS .
.., • •• cos cp - cos lj;0 . d · · · · ·· --
(Jv = --
mar1mn - - - , - - - con uce 1a o funcţie continuă în raport cu iJxo rs
r2 s
pun~tu.l· suprafeţei S. De ac~ea,. detivata ~u va tinde uniform, Să construim în jurul axei z un cilindru de rază h astfel,
8z0 încît in punctele din vecinătatea lui P 0 ale porţiunii S a supra~
către valoarea sa limită pe întreaga suprafaţă S. fetei S situată în interiorul acestui cilindru, normala la S să for-
Te ore in a 3~ Pentru ·orice · fun·cţie mărginită f 2 (S)~. .. . '··
. f}u • ..., meze cu axa z un unghi care să nu depăşească~. Să arătăm
jiuncţta - este conttnua.
. an Q

Demonst1·aţia acestei teoreme 1·ezultă imediat din faptul că. că în acest caz 1z 1 < ,rXJ.-Ţ~y<i = P· Într-adevăr, z _:__ ~ 1~ dp,
integrala
()

J z l < p max 1 dz 1 .. Însă, în ·baza condiţiei

dp
1
este unifo1·m convergentă. Într-adevăr, . sub semnul integrat 1 cos ( nz) l= -- - --- . - ----
se găseşte produsul unui factor mărghi.it
c~re, în baza lui (XV.6), nu depăşeşt·e pe 6A p- 2 + 0• Confo1·m eri-·
cu funcţiunea cos lj;l!',
1'3 v l~)2 + (§!__ )2 +'~
\ax au
teriului 3 de convergenţă uniformă din lecţia VII, integrala este avem
uniform convergentă şi prin u1·mare 1·eprezintă o funcţie continuă~
Teorema 4. Dacă densitatea potenţialului de simplu
strat satisface condiţia ~~· <V(~:/ + f!:l·~ 1:
(XV.l3) de und.e rezultă inegalitatea noastră.

unde ~~ <O iar r 3 este distanţa dintre punctele P 1 şi P 2, atunci Fie r * = V x2 ~+ y 2 + z~ • Să construim integrala
potenţialul va avea derivate de ordinul întîi continue peste tot,
inclusi1j suprafaţa, .p~ orice direcţie pararelă cu planul tangent-: ~ ~f2 ( P 1) ;~a cos (nz) dS.
de ambele părţi ale suprafeţei colt.siderate. :o...·-k
244 Proprietăţile potenţialelor de simplu strat Şi de dublu strat Derlvata nornwlă regulată 245

Această integrală este evident nulă~ deoarece ea poate fi tran~- Folosindu-ne de ·aceasta, avem
crisă sub fot·ma · ·- ! _!_- __!__ l < Kapl +& { _}__ + _!__ + __!:__} < K4 ~0 . 3
r3 r* 3 r 3r* r 3r r 1r* 3 p
~ ~ V(~~f-~'~ 2 =;,;; dx dy,
1

!. (P1) 1
Revenind la integrala (XV,l4), vedem că ea poate fi transcrisă
a:2-J-y2~_1t2 sub fo:rma
unde sub semnul integral se găseşte o _funcţie impară de x.
EJS t e cl ar ca. ., continuitatea
. . . 1UI. --va
(jp f'1 stabilită dacă vom
iJxo Funcţia de suh semnul integ1·al din această integrală nu
demonstra continuitatea integt·alei
depăşeşte

_ ~ ~ x ( f2 r~S)) dS sau~~ x ( ~.~-~- [~_(P)r~~~-(1~) dS. (XV.l4) 1/2~- (__!_~~_j:::_ K2__::1.:__1~-4 } = _!!_s_ .
1 p3--l> p2 . lî •
S* S*
Pl'in urmare, iiltegl'ala este -uniform convet·gentă.
Nu este greu să ne convingem de convergenta uniformă în punctul ·Am stabilit că, atunci cînd punctul P 0 tinde pe normală
P 1 a acestei ultime integrale. ' către punctul de pe suprafaţă, toate derivatele de ordinul întîi
Într-adevăr, avem ale potenţialului de simplu strat tind către o limită finită hine
L2 (S2 - ~~1 ) cos (nz) = li_(~_-12 <!.)1) + t~__(P_t_)__f~~--=-~~s_<_:~~)]+ determinată.
Din demonstl·aţia noastră rezultă, întt·e altele, că această
rs ,.•a rs r3
(XV.15) trece1·e la· limită se face în mod uniform în raport cu punctul de
pe sup1·afaţă. Prin turnare, derivatele de ordinul întîi ale poten~
ţialului de simplu stl·at vor fi, în ipotezele noastre, continue
peste tot, inclusiv frontiera, ceea ce demonstrează teorema.
Să evaluăm separat fiecat·e din termenii membrului dt·ept
al formulei (XV.l5). Avem r yx2 + y2 + (z -
= zyi > p ; r* > p ; § 4. Derivata norntală t•egulată
r3 =v-x2-=J..=y2___+ 'z2 < y2'?'
În cele. ce tu mează va uehui să aplicăm fm·mula lui Green
1
1 1 1 la funcţii a1·monice, care nu se prezintă sub forma potenţ-ialelo
l-2
l
(S)
- 2 "~-
,.a
(1 )
ii < -----'- ~ -----
Kr?,,t
l'a ~ ?3--&i •
l(t
de· simplu sau dublu strat. Pentru a avea posibilitatea ele a face
aceasta~ trebuie să impunem restl·icţii supli1nentare supra-
Din (XV.4), rezultă feţei S.
Să facem înaii1te de toate o obset·va-ţie importantă. Formula
!~--Q~t_!j!__
.. . :. -~os ~~~z) l l 1' (.P ) 1' A pb /
\
!1·

,a 1 _"".
~ rJ2 1
/(2
- -;:; ~ -~"il-b • lui Green (V.l6) a fost obţinută de noi în ipoteza că derivatele
de ordinul întîi ale funcţiilor u şi v sînt continue peste tot, inclusiv
Mai departe, frontiera şi în presupunerea că .6.u şi ~v sînt ·integrabile în in te- ·
J _!,_ = ~- 1 = 1 r _c_ r*! +
1_}3 1
+ rr*
-~-} . 1·iornl domeniului.
1 r
3 r* 3 1 '\r r* _r r* 2 2 3
Să presupu1iem că suprafaţa S are prop1·ietatea că în repre-
-7 . -7 ZP-ntai·ea sa parametrică, funcţiile
Diferenta vect01·ilor r şi r* t•eprezintă un segment de lungime z.
X = X (J.,' (1.),
De ~ce~a, ·în baza lui (XV.5),- avem.
y = y (/\, tJ.), (XV.l6}
---------7
ir - r~ : ~ 1 z! ~ Kpl+5, z = z (1-, t-t),
246 Proprietăţile potenţialelor de simplu strat şi de dublu strat Derivi::tfa normală a potenţialului de dublu strat 247

admit derivate continue în rapo1·t cu pa1·ametrii pînă la ordinul
al doilea inclusiv.
Să construim în fieca1·e punct al acestei suprafeţe normala n
şi să aplicăm pe această normală un segment de lungime con-
stantă ~. Locul geometric al extremităţilor acestor ·segmente
este definit de ecuaţiile
Demonstratia acestei teoreme este evidentă. Este suficient
să aplicăm forU:ula lui Green suprafeţei S1 , " paralelă" cu supra-
faţa s
şi să tl·ecem apoi la limită, cînd sl tinde către s.
Din le ma 2 a acestei lecţii rezultă că, dacă densitatea f 2 ( S)
este continuă, potenţialul de simplu strat admite o derivată
nm:mală regulată.

1 = x x +
~cos nx,
y1 = y +
~cos ny, § 5. Derivata normală a potenţialului de dublu strat
z1 = z +
~ cos nz.
Această mulţime de puncte formează o anumită suprafaţă S1 Pentl·u potentialul de dublu strat obtinem conditia de exis-
care poate fi denumită suprafaţă paralelă cu suprafaţa S. tenţă a derivatei ~o~·male regulate sub for~a următoa;ei teoreme.
Ne putem uşor convinge de faptul că suprafaţa S1 are plan Teorema 1u i J... ia p u li o v. Pentru ca soluţia ecuaţiei lui
tangent care variază continuu. Pentru aceasta să considerăm Laplace
ecuaţia suprafeţei S sub forma parametică (XV.16). Colllponen- .6.u = O,
tele vectorului normalei nro(A, fJ.), n 11().. , fJ.), nz(A, !L) sînt continuu
.cu condiţia
derivabile odată în raport cu A şi !L· Introducînd aceste expresii
în ecuaţiile p·entru x1, y 1 , z1, obţinem reprezentarea parametrică u\s-= f (s),
a suprafeţei sl, care va admite, evident, derivate de ordinul in domeniul Q mărginit de suprafaţa .S1 (soluţia problemei lui Diri-
întîi continue în raport cu A şi f.t,, ceea ce înseamnă că sup1·afaţa S chlet) să .admită o derivată normală regulată, este necesar şi suficient
va avea plan tangent care variază continuu. ca potenţialul de dublu strat W, format cu ajutorul funcţiei f(S) :
Să presupunem că funcţiile u şi v sînt astfel încît funcţiile
Llu şi .6.v sînt continue în interiorul domeniului Q. Să presupu-
nem că u şi v admit o derivată normală continuă pe orice supra- w =
1
~ C (fa!_
f3ţă sl " paralelă '' cu s şi care se găseşte în interiorul ei. 4rr )s) __r dS
Să presupunem de asemenea că derivatele normale ?~ / . f)n '
. • ()n s 1
.să admită o derivată normală regulată atît dinspre exterior cît şi
· ()n
av / . ,
Şl -
~
d er·1n1te
· pe supraf aţa_· ._s1 , tin
.
· d unt·f·o1·m· catre
"' f unchi
· ·1e
, dinspre interior .şi ca aceste două deriva.te normale să coinCidă.
limită continue <p1 (S) şi
cp 2 (S). Vom numi aceste funcţii deriva- Vom demonstra această teoremă. Să considerăm functia
:.w (P0 ). '
tele not·male ale lui u şi v pe suprafaţa S şi le vom nota cu ()u )
()n s u -' W, dacă P 0 este în interiorul lui Q ;
şi
·
.E!!.j..
()n s · ·
Vom spune, în acest· caz, că funcţiile u şi v au derivate nor-
. :
w (Po)=
ll
male regulate. \ - W, dacă P 0 este în exteriorul lui n.
Teorema 5. l)acă u şi v sînt două funcţii armonice în dome-
.Funcţia w (P0 ) va fi armonică atît în. interi01·ul domeniului Q
niul Q care admit derivate normale regul.ate, este valabilă pentru
ele formula lui Green -cît şi în exteriorul său. Se poate demonstra că ea este· continuă
în întreg spaţiul. Într-adevăt·, saltul funcţiei w { P 0) la trecerea
ll(u :: ~ ::Jds =o.
s
v
prin suprafaţa S, aşa cum se vede uşor, este
u (P0 ) ls- f(S) =O.
2,18 Proprietăţile potenţialelor de simplu strat şi de dublu strat Comportarea potenţialelor la infinit

Dacă funcţia u (P0 ) admite o derivată nm·mală regulată Soluţia acestei probleme, însă, aşa cum vom vedea în lecţia XIX,
~~ , atunci funcţia w ( P 0 ) va coincide cu potenţialul de simpln: poate fi reprezentată sub fonna unui potenţial de simplu strat
V*, avînd densitatea v (S) continuă. Un asemenea potenţial va
strat coincide peste tot cu funcţia w ( P 0 ), deoarece diferen·ţa lor V*( P 0 ) --
1 ~~· 1-- !!.!:!..ds,
- __ ~. - w ( P 0 ) este continuă în întreg spaţiul şi identic nulă în exte-
4rc r (Jn riorul lui n. .
s
avînd acelaşi salt pentru derivata normală ca şi u. Într-adevăr~
"
A ceasta Inseamna .
ca c1envata norma 1av regu 1ata iJtv
V
- d..Inspre
V V

. ono
în intel'io'rul domeniului n, avem, în baza formulei lui GI·een ;. interior va exista. În interiorul domeniului n, avem, însă,
1
ou_ fJW +ow
u( P 0) = 4~ ~ ~ /8 ~ dS -
S
{;; H~ :::
R
dS
a-;;--
Din existenţa derivatelor normale regulate ale. lui w şi ff'.
Bn - iJn-- •

şi, prin urmare, w (P0 ) -V (P0 ) = O peste tot în interiorul lui .Q_ rezultă existenţa derivatei normale 1·egulate a lui u, ceea ee tre-
Datorită faptului că această diferenţă este continuă, ea va fi buia demonstrat.
şi în exte1·iorul lui Q. De aici, însă 1·ezultă c~ ea va fi identic
nulă, ceea ce înseamnă că ave1n
§ 6. Compm·tarea potenţialelor Ja infinit
dacă P 0 este în
interiorul lui Q ;. Ultima proprietate importantă a potenţialelor de simpfu
şi dublu strat, pe care o vom examina acum, este comportarea
lor la infinit.
Vom. demonstra că dacă suprafaţ-a S este mărginită, poten-
dacă P 0 este în exte-·
ţialul de simplu strat descreşte, cînd R 0 tinde spre infinit, cd
riorul lui Q.
putin ca _2_ , iar potentialul ·de dublu strat, cel puţin ca __2__
' R0 ' R~ '
·Astfel, potenţialul de dublu strat w-
poate fi scris ca dife- ~-i-- -- -~-------;2

renţa a două funcţii care au derivată nor:mală regulată de ambele unde R 0 = V o + Y o -t- o.
părţi ale· suprafeţei S şi, prin turnare, admite el însuşi de ambele Într-adevăr, este evident că penti'U un R 0 suficient de mare~.
părţi ale suprafeţei o derivată no1·mală regulată. Saltul acestei obţinem
derivate este evident nul. Prin .urmare, valorile limită ale deri-· '\ 1 ---.. --.. ·----·--------·----..--·----.. ---- ·---·------·- ------·-· --- -- ·---
vatei normale din interior şi exte1·io1· coincid. r = V(x - Xo)2 + (y ---- Yo)2 -+ (z - z.-:)2:-=--=
Am demonstrat necesitatea conditiei din teorentă. V om ară­
ta acum suficienta acestei conditii. Să ~hservăm înainte de toate
---------·-..----------·-·--------------..-------·-------------:··--·---·-- -
că dacă. va exist~ derivata no1·~ală 1·egulată exterioară continuă
= V(x~ + y~ -+- z~) -·- 2 (xx0 + yy0 + zz0) + (x2 + y2 +z2) ==

a funcţiei W, funcţia w poate fi considerată în exteriorul lui Q

.ca fiind soluţia problemei lui Neumann cu valori continue date·
:pentru derivata nm·mală exte1·ioară .
:250 Proprietăţile potenţialelor de s(mplu strat şi de dublu s!!.:!.!..__ _ _

_Aceasta înseamnă că

jv l = 1 ~~~f 2 ( S) dS11 <, ;, ·~) j /2 (S) !dS,

s

LECTIA XVI
-ceea ce trebuia demonstrat. llEDUCEREA PROBLEMELOR LUI DIRICHLET ŞI NEUl\IANN
LA ECUAŢIILE INTEGRALE

§ 1. Punerea pi·oblenlelor şi unit)itatea solu~iilor lo1·

Fie S o suprafaţă închisă şi suficient de netedă. Să notăm
·cu 0 1 volumul mărginit de această suprafaţă iar cu. Q 2 dome-
niul infinit, exterim· în raport cu S, mărginit de asem~nea de
.sup1·afaţa S.
Vom analiza patru probleme :
1. P r o h 1 e m a i n t e r i o a r ă a 1 u i D iri c h 1 e t care
-constă în a găsi funcţia u, armonică în nl
cu condiţia
u]s = f1 (S).
2. Problema exte"rioară a lui Dirichlet care
-constă în a găsi funcţia u, armonică în !1 2 , cu con~iţiile
a) u] 8
j 1 (S),
=
h} Iim u =O
R-oo

3. P ·ro h le In a in te r ioa r ă a 1 u i Ne uman, care

·COnstă În a găsi funcţia u, a1·monică În !)1, CU COndiţia

-()u""l
an s =.f2 (S).
.

4. P ro h 1 e m. a e x te r ioa r ă a 1 u i Ne u ·ma nu care

-constă în a găsi funcţia u, armonică în 12 2 , cu condiţiile

a) i}_!!:_ 1 = j 2 (S),
{)n [s
h) Iim u, = O
R-oo
252 Reducerea problemelor lui Dirichlet şi Neumann Punerea problemelor şi unicitatea soluţiilor lor 253

Înainte de a trasa căile de re:;,olvare ale acestor pl'ohleme -demonstrate, o asemenea functie este o constantă. Teorema este
să ne oc:-upăm de analiza lor. . . . . ..demonstrată pentru cazul pr~blemei interioare.
T e o re m a 1. Soluţia probleme~ lut Duuhlet~ atît a celei inte-. Problema interioară a lui Neumann nu admite totdeauna
rioare cît şi a celei exterioare este unică . . V .• • • • • • • ·O soluţie. Condiţia necesară şi suficientă pentru ca ea să admită
Demonstratia este evidentă. Ea rezulta dm pnncipiul maxi- .,o soluţie este ca
mului. Diferenţ~ a două soluţii va fi~ în (~azul prohlen;tei inter~oare,.
0 functie a1·monică, nulă pe S ; în cazul problemei extrenoare,. ~ ~f2 ~S) dS = O.
diferenta a două solutii va fi nulă pe S §i la infinit. Prin urmare~ 8
diferenţa soluţiilor n'u poate lua în interiorul. dome~iului ntci
Necesitatea acestei con.ditii rezultă. în mod evident din formula
valori pozitive, nici valori negative, d~oar~ce ŞI-ar attnge. acolo
1ui Green. Suficienta o ~om stabili mai tîrziu.
maximul său pozitiv sau minimul său negatiV, ceea .~e este Imp~-­
Pentru analiza~ea problemei extm·ioare, să luă1n o sfe1·ă ~
sibil. Înseamnă că, în ambele cazuri, diferenţa solu!nlm· este nula_
· ,.(le rază A, unde A este un număr sufieient de mare şi fie t!;3
Te o 1· ema 2. Soluţia problemei extenoar.e a l.u~. .N eum?'nn,
·volumul cupl'ins între ~ şi S. Conform -celot· precedente,
avînd derivate de ordinul întîi continue, peste tot, Lnclusw .frontLera,.
este unică, soluţia problemei interioare fiind determinată în afară ( (v (Jv dS + ( ( v ou dS =
de o constantă arbitrară. ):E) an J J an
Să an~Îizăm la început problema intet·ioară. Fie integrala. 8

- ~~~
Os
[ V ~V + (~: + (;: + (~: r r r 1dx fţy dz.
Dacă v este o funcţie armoni9ă, nulă la infinit,· şi pentru care
_ ( ( ( l_J_· (' v Bv ) + _Q_ (. v· ~u) + ~( v. 0 ~ 11 dx dy· dz = au
- 1 = o, atunci. memb ru1 sting " a 1 u ltimei
. . ega1'Itaţi
. , . este oriCit
. "
JJ J 2 x . 8 :r. 8u d 11 a"' a~ J
Ql ân s
.de mic V'I'em noi. ÎntJ.··adevăr, în baza teo1·emei 1 din lectia XII,
_ f ( ( [ v ~v + (::-) + (~) + ('~) -~ dx dy dz.
2 2 2
.avem pe ~ '
' JJ 2:(; au az -
! ·vi~ '~~t~
• Qt' .

, on ..
M i.\1
'~ .A A2
Dacă v estt: o funcţie armonică, iar Au se anulează pe frontieră" :şi
8n
atunci .,' ( Cv ~ dS
JJ on l-< 11 2
_l ( f dS = 47t
2
J\.f. - •

r
~~~H:~ + f~~r + ( 1:rJ dx dy dz =o, Înseamnă
:E
1
.1 3 ] )
E
A

şi deci
Ql

fjv = .§.!!__ = 8v = O.
~~~
QR
[(:: r+ (-~: r+ (~~ r .
1 dx dy dz
.
< z,

ax 0!/ az -oricare ar fi e > O, ceea ce este posibil numai cu condiţiile

De aiCI, rezultă că v, este o constantă. 8v = 8v = !.!:!.. = O

Fie acum u 1, u 2 două soluţii ale problemei. i~teri~ar~ a lui ax ou
Neumann. Diferenţa lor v este o funcţie armoniCa a ca1·ei deri- Rezultă că v este o constantă. Această constantă, însă, poate fi
vată normală este nulă pe frontiera domeniului. Confm·m ceb ~~ numai zero, deoa1·ece altfel aceasta nu s-ar anula la infinit.
254 Reducerea problemelor lui Dirichlet şi Neumann Ecuafiţle_ integrale ale problemelor formulate 255
i
· Diferenta dintre două soluţii a problemei exterioare a lu .Ecuaţiile integrale ·de acest tip se numesc ecuaţii integrale
Neumann e~te de aceea nulă, ·iar soluţia problemei lui Neumann de hp Fredholm de speţa a doua. Vom trece curînd la studierea
este unică. acestor ecuatii.
Exact Ia' fel, poate fi redusă la o ecuaţie Fredholm de speţa
a doua şi problema lui. Dirichlet pentru domeniul exterior măr­
§ 2. ~euaţiile integ1·ale ale p•·oble1nelor formulate ginit de suprafaţa S, adică pentru domeniul infinit care admite
ca frontieră pe S.
Proprietăţile potenţialelor obţinute de ~oi ~n. lecţia yrece- Într-adevăr, căutînd din nou soluţia sub forma unui poten-
dentă ne permite să rezolvăm problemele lu1 Du1ehlet ŞI Neu-- ţial de dublu strat, obţinem din condiţia w 6 = f 1 (S), (analog cu
mann pentru orice domenii mărginit~ '""de suprafeţe suficient problema precedentă) pentru densitatea necunoscută t1. (S)
de . netede reduc~ndu-le la ecuaţii integrale.
Îllt1·-adevăr, să presupunem că am dori să găsim, de exemplu~ 'We = - 27tf1. {S) + w0 ~
soluţia problemei interioare a lui Di~ichlet. Vom presupune Aca
de unde
functia necunoscută u este un potenţutl de dublu strat w avind.
o de~sitate t1. (S), deocamdată necunoscută, t1. (S) = _ /1.(~ + .2_ ( ( t:JS1) co~cp dS;
u = 'UJ = ~ ~ IL (St~2cos cp dSl.
21t' 27t JJ r2
8

s· 'h (S) , o b ţinem

not)And - /1- (S) cu w .
1
2ir
După cum se şiie, potenţialul de dublt;t .s~rat este o funcţi.e ~r:
monică. Trebuie să supunem pe w condiţiei ca valoarea sa hm1ta
dinspre interior ·să fie egală cu ft (S) [J. (S) = <P.l(S) + ~ ~K (S, SI) t1. (Sl) dS. (XVI.3)
s
wl = /1 (S).
Din egalităţile (XV .7), avem Această ecuatie este de acelaşi tip şi de aceeaşi speţă ca şi
cea. precedentă. ,
( (IL (S1) cos cp dS Tot la ecuaţii integrale se reduce şi problema lui Neumann
'Wi = 27tfl. (S) + Wq = 27tf1. (S) + J J --;;-·- 1'
pentru interiorul şi pentru exteriorul unei suprafeţe.
s
Vom căuta soluţia problemei interioare a lui Neumann suh
în care r este distanta dintre două puncte şi sl ale s suprafeţei fo1·ma ·potenţialului de simplu strat
noastre. Obţinem, ~stfel, pentru f1. (S) ecuaţia
t1. (S) = &_~~- .2_ ( (IL (:~_~:_).cos cp dSl.
lt = v ~ ~~ v~St)dSl,
(XVI.l)
2Tt 21t' } J r 2 8
s 1
analog celor precedente :
Dacă vom nota pentru prescurta1·e- / 1 (S) cu
21t'
~ (~os cp cu K (S~ S1) (această din urmă expresie este evident
ov
21t' r2 o ni
funcţie de cele două puncte s şi sl de pe suprafaţă), ajungem la de unde
ecuaţia

~ (S) =F1 (S) - ~ ~ K (S, S1)tL (S1) dS1 • (XVI.2) V (S) = _ f2 (S). + _;~ ( (V (S 1) coscp0 dSl
(XVIA}
s·
2rr 21t' JJ
:'!
r2
:256 Reducerea problemelor lui Dirtch!et şi Neumann

Unghiul y0 se obţine din unghiul cp prin schimbarea poziţiei

punctului s cu cea a lui sl. De aceea~ punînd - L~ (S) = F2(S);
2it
obţinem pentru v(S) ecuaţia

·v (S) = F'2 (S) + ~ ~ K (S1 ~ S) v (S 1) dS 1 • (XVI.5) LECTIA XVII

s ECUAŢIA LUI l~APLACE ŞI ECUAŢIA LUI POISSON ÎN PLAN

1

. În sfhşit, dacă vom· căuta soluţ.ia problemei exterioare a lui

§ 1. Soluţia fundamentală
Neumann sub forma potenţialului de _simplu strat 'V, vom avea
Am studiat destul de amănunţit ecuaţiile lui Laplace şi
{2~_. = 2 1t v ( S) + ( (V (Sl) eos ..j;o dS = f, (S) Poisson în spaţiu. În practică, se întîmplă adesea ca funcţia u
()n'J . ) J r2 1 , ~
8 să nu depindă de una din variabile,_ de exemplu de z, atunci avem

:Sau · f!ll (J:!.u

..... = ..... - =0.
V (S) = 12 (S)- _!_ ( (v._i·~iL~?S ~0--~~1
oz f)z 2
2rt 2it JJ r2 • În acest caz, ecuatiile se Teduc la ecuatii cu două variabile
s
independente. Putem 1;une în planul XOY' pentru ecuaţia
Punînd a u · p(x~y) 2
.L\u= --+-"
(J2u
() ,t2iJ!r
•
exact aceleaşi p1·obleme, pe care le-am pus în cazul spaţiului
obţine1n pent1·u v (S) ecuaţia fi (x, y), putînd fi uneori şi identic nul. .
Să analizăm cîteva p1·oprietăţi ale unor asemenea probleme
'J (S) = <P2 (.S).- ~ ~ K (S1 , S) v (S1) dSr (XVl.6) bidimensionale, care se deosebesc de cazul cu trei dimensiuni.
s · Exact la fel, ··ca şi în · spaţiu, . este uşoT de demonstrat ·că
o funcţie armonică într-un anumit domeniu D al planului XOY
Dacă vom reuşi să găsim funcţiile [J. şi v, satisfăcînd ecuaţiile · îşi atinge valorile sale maxime şi minime pe .conturul acestui
(XVI.2),. (XVI.3), (XVI.5) sau (XVI.6), atunci problemele cores- domeniu. De aici rezultă, în baza consideraţiilor prece'dente,
Jillnzătoktre ale fizicii matematice vo1· fi rezolvate, unicitatea soluţiei pToblemei lui Dirichlet pentru orice domeniu
mărginit. V oin vedea însă mai departe ·.că, spt~ ·deosebire de
cazul precedent, problema Dirichlet pentru domeniul infinit
nu are sens în formulaTea precedentă. Chestiunea determinării
unei funcţii armonice, nule la infinit, nu este posibilă în cazul
de fată, iar chestiunea unicitătii unei asemenea solutii · este
lipsită' de conţinut. ' '
Analog lemelor demonstrate de noi în lecţia IX, avem aici
două alte leme.
Le ma 1. Funcţia ln _!_ ='-ln r, unde r=V(x-x~)2-~v(y-y;}*
. r .
este o funcţie armonică de variabilele . ~ şi y.

17 Ecuatilla fi-.icfi m lt~.n·1tice

258 Ecuaţia lui Laplace şi ecuaţia lui Poisson în plan Probleme fundamentale 259

_ Într-adevăr, La fel, ca şi înainte, se poate demonstra că, dacă funcţia u

iP In r . 1 2 (x- x 0 ) 2 admite originea coordonatelor ca punct singular, este armonică
-----=--+-
i)x2 r2 r4
' în vecinătatea originii şi, în plus, satisface inegalitatea
~ .A
1u l ~-Rn ~

:\, t
în care R = Vx~f- + .Y2 , ea poate fi reprezentată sub forma
de unde 'It am ln ..!__
1
~In--=
..
0.-
u = ~ ~.
~ .l..l
ai, _ _R
' i)xi a/-
+ u* ' (XVII.3~
,. m=O i-J-j=m
1

, , . , ' L e m a 2. Oricare. ar fi funcţia u continuă împreună cu în care u este o funcţie armonică în întreg domeniul, inclusiv
originea.
derivatele sale de ordinul al doilea,' are loc formula
Sînt valabile teoremele
Teorema 1. Dacă u (R, &) este o funcţie armonică, atunci
i 'li (R, .&) = u { ~ ) , &) este armonică. (R şi -& sînt aici coordo-
natele polare din plan).

+-~- \(u
1 Teorema 2. Dacă u (R, .&) este armonică pentru ·valori
iJ In---
_ _r_· ~In i)u) mari ale lui R şi satisface inegalitatea
J 27t
s
i)n
1
r
-- ds,
i)n
(XVII.l)
u 1 .:(. ARn.,.1

unde D · este un domeniu oarecare, care conţine în interiorul său

ea poate fi reprezentată sub forma
punctul ( x 0, y 0) ·iar s este conturul acestzţÎ domeniu. Am notat aici cu.
_§___ derivata după direcţia. normalei interioare la conturul s.
i)n .
Dacă punctul (x 0 , y 0 ) se găseşte în exteriorul domeniului D~
ormula (XVII.l) se înlocuieşte prin unde u,- estl~ mărginit.

- _!___ ( ( In ~ ~u dx dy + § 2. Probleme fundamentalt~

. 21t ) J /' .
D
Problema d.eterminării în întreg planul a soluţiei ecuaţiei lui

l_CJ(u ain ~ - In
Poisson
+ 1
. a!': ) ds = o. (XVII.2) ~u = p (x,y)
27t i)n r f)n care se anulează la infinit, în cazul ecuatiilor cu două variabile~
nu ~ste. în general, rezolvabilă aşa că ·n~ ne vom ocupa de ea:
+oo +oo
Demonstl·area acestor formule nu prezintă dificultăţi, întrucît
coincide, cuvîri.t cu cuvînt, cu demonstrarea formulei -analoge .Observăm că integrala.~ ~· pIn..;- dx dy, extinsă la întregul plan
din spaţiu făcută anterior. ·-Nu vom face această demonstraţie.
-oo -- &3
260 Ecuaţia lui Laplace şi ecuatia lui Poisson în plan Probleme fundamentale 261

(dac~ p eE;te diferit de zero numai întl'-:lţ.n domeniu finit, dome- Dacă punctul (x1, y 1) este conjugat în raport cu punctul
niul va fi de fapt finit), este totuşi o soluţie particulară a ecuaţiei ( x 0 , y 0), cu alte cuvinte dacă
lui Poisson, însă, în general vorbind, crescînd nemărginit la
mari distanţe. Această integrală se numeşte potenţialul logaritmic ·x
=
.al distribuţiei de mase. X1 = 2 o 2 ' Y1 ____!!g__ '
2 +' Yo2
:ro+ Yo Xo
Problema lui Dirichlet pentru semiplan are sens. Fie funcţia
f 1 ( x), care satisface inegalitatea avem P.e ce1·cul d,e rază egală cu 1, c.a şi înainte, r = ·R 0 r1 , unde
l.h (x) j < ~'
XIX
unde oc > O. T = V(x-=XJ2+(Y=-y o) 2'
Soluţia ecuaţiei
rl= V'(x- x1)2 + (y- Y1)2,
.6.u = O,
cu condiţia iar R 0 este vectorul de poziţie a punctului (x 0 , y 0 ).
. u ly=o = /1 (x), Fie (x 0 , y 0) un punct interior al cercului 1. Aplicî~d R-<
formula lui Green soluţiei ecuaţiei .6.u = p, vom avea
care se anulează la infinit, are forma
u (x 0 , y 0 ) = - _2_ l l In _!_ p dx d_y +
+ooain-
1
· 2n JJ r
u (x
o'
y )
o
= _!_
27t
r __r fl (x) dx =
) i)n
R~I

~
aIn _!__ )
+oo +oo + 2n~ (u - r
an
-In_!_ i)u ds. (XVII.4)
= ..!__ ( cos cp f 1 (x) dx = _:!:___ ( f 1 (x) dw (x, x 0 , )" ),
r i)n
n J r 7t J 0 R=l
-00
· Să aplicăm acum formula lui Green punînd în locul lui r
în care <p este unghiul format de vectorul, dus din punctul valoarea R 0 r 1 • Datorită faptului că (x1 , y 1) se găseşte în exte-
(x, O) spre· punctul (x 0 , y 0), cu direcţia normalei în punctul riorul cercului, funcţia In _!_ este armonică peste tot în interior ·
(x, O) la frontiera domeniului. Ro~ .
Cititorul va face. uşor demonstraţia singur. şi obţinem
Problema lui Neumann pentru se mi plan nu numai că nu
are solutii nule la infinit, dar nici nu admite măcar solutii măr-
ginite. Nu ne vom ocupa de ea. ,
Dacă vom scrie formal potenţialul de simplu strat

~
+oo
. ()ln -1- )
_.!._ ( In _!_ f 2 ( x) dx,
-
7r J 7t + _2n
1._._
··~
(
R 0 r 1 - ln
u __
()n
1
~---
R0 ~
_ n__ ds = O.
_a()u (XVII.S)
-oo R=l
această integrală va cre~e nemărginit, cînd punctul ( x 0 , y 0) se Scăzînd formula (~VII.S) din (XVII.4) şi notînd
îndepărtează la infinit~
. Problema lui Dirichlet pentru cerc se rezolvă cu ajutorul G (x, y, x~, y 0) = .2_ In __! __ -_!_In _.!._ '
unei metode analoge celei precedente. 2n: R 0 r1 2n r
262 Ecuajia lui Laplace şi ecuaţia lui Poisson in plan Probleme fundamentale 263:

obţinem formula Avem

rr r ac
u (xo, Yo) = ~-' pG (x, Y~ Xo, Yo) dx d:y --- 2~ J u a;; ds
l . .. .
(XVII.6)
R~l R"'l

Funcţia lui Green G este o funcţie simetrică de punctele

(x, y) şi (x 0 , y 0) ; ea este armonică în raport cu x 0 şi y 0 şi devine In __2__ = -
R0 r 1 ·
__!_In
2
[Ri! R~-2RR 0 cos (6-6 0) + 1].
identic nulă în raport cu x, y, dacă (x 0 , y 0) se găseşte pe contur.
Dacă problema determinării soluţiei ecuaţiei lui Poisson,
care satisface condiţia Funcţia lui Green se sc~ie, atunci, sub fGrma
u l, = /1 (s), - (XVII.7) 1 2 . 2
C = ---{In [R +Ro- 2RR 0 cos (6 - 60) ] -
admite o soluţie, atunci această soluţie trebuie să aibă formula 4n
(XVII.6).
În cazul pa1·ticular cînd
uJ s =O.,
soluţia problemei este dată de formula
l [ ___: R + R 0 cos (6 - 60 )
iJG 1
u (x 0 , y 0) = ·\ \ p G dx dy. (XVII.8) . .dn B=l 2n R2 + R~ -' 2RR0 cos (6 - 00 ) -

R~l - RR~ + R0 cos (O - 80 ) ] 1 1--R~

-·-:,
·---- -
:Este uşor de verificat că funcţia u, expâmată cu ajut.orul for- R 2 R~- 2RR0 cos (8-80 ) +l R=l 2,_ R 0 -· 2R0 cos (8 - 80 ) +1
mulei (XVII.8), este o soluţie a problemei.
Într-adevăr, Solutia problemei lui Dirichlet pentr~ cerc este dată de
formula ,
(l p G dx dy = - 2_ Cl pIn---'~ dx dy + L (' rp ln·._---~-- dx dy.
J~ 2,_ J~ r 2,_ ~ J · 'R r 0 1
R~l .R~l R~l .

Primul termen, fiind potenţialul logaritmic al maselor distribuite -7t

satisface ecuaţia
Această formulă se numeşte formula lui Poisson.
Llv = p,
Se verifică la fel, ca şi pentru cazul din spaţiu, că această
iar cel de-al doilea este o functie armonică. formulă ne dă într-adevăr soluţia problemei propuse.
Prin urmare, formula (XVÎI.8) ne dă soluţia ecuaţiei lui .- În mod analog, se rezolvă problema lui Dirichlet şi pentru
Poisson. Se vede direct că această solutie satisface conditia exteriorul cercului.
U 1 ~ O. ' , . Aceasta se formulează că problema determinării unei funcţii u.,
8
Să transf01·măm (XVII.6) introducînd- în ea expresia explicită .armonică în exteriorul cercului R · 1, satisfăcînd condiţia
a funcţiei G. Trecînd în coordonate polare şi înlocuind pe· x, y, ;u ls = / 1 (s) şi mărginită la infinit. Această din urmă condiţie
prin R şi e, iar Ro' eo, obţinem pentru
pe Xo, Yo· prin deosebeşte în mod esenţial problema lui Dirichlet pentru plan
eoor d onate1e punctu1u1 x 1 , .r1 expresn e - , e0 • de problema lui Dirichlet din spaţiu. Noi nu ne vom opri asupra
· ··1 1
Ro rezolvării acestei probleme.
2tH Ecuaţia lui Laplace şi ecuaţia· lui Poisson în plan Potenţtalul logaritmic 265>

Formula, care ne dă soluţia acestei proh leme, va avea fot·ma V a l oarea -av 1'
poate fi. pusă suh 1.0rma
.c
f)n o
\ [L. co; t!Jo ds'
•'

Din formula lui Poisson pen.tru funcţiile armonice din inte..: unde ~o .este unghiul format de vectorul, dus din punctul (x, y}
riorul şi exteriorul cercului rezultă, aproape fără nici o modifi- spre punctul ( x 0 , y 0), cu direcţia normalei în acest din urmă
care în ·metoda de · demonstraţie, aceleaşi consecinţe ca şi la . -
pune t . F unc t,Ia - este o . f uncţ1e
cos t!Jo . .marg1n1ta
... . . ... d a ca... curh a este:
p1·ohlema din spaţiu. 1'

suficient de netedă, În general, potenţialul logaritmic de simplu_

strat nu este mărginit la infinit~ Integrala de formă
§ 3. Potentialul log aritmie

Putem introduce noţiunea de potenţial şi pentru funcţiile

de două variabile ..
Integrala
în cat·e .Cfl este unghiul între vectm·ul, dus 'din. punctul ( x, y) spre
punctul (x 0 , y 0) şi direcţia normalei în punctul (x, y), se numeşte·
.potenţialul logaritmic de dublu strat. Acest· potenţial este o funcţie
armonică atît în interiorul· cît şi în exteriorul domeniului D,
se numeşte potenţial logaritmic de simpllf strat. Acesta este O> mărginit de conturul s. Pe conturul s această functie este discon-
tinuă. ,
funcţie armonică atît
în interiorul cît şi în exterim·u] domeniului D
mărginit de conturul s~ Această funcţie .este continuă la tl"a- Dacă (x 0 , y 0) se găseşte pe contu1·ul pe care îl presupunem
versarea conturului s iar derivata sa normală sufet·ă un salt. . . t d e ne t e d, atunci. cos
su f ICien ---cp este o f uncţie. marg1n1ta,
... . . ... iar
Integrala r
. integrala w are sens. Notînd valoarea sa cu w 0 , vom avea

~
1
f)In- W8 = - it[.L + w0 ,
_ _r_ (L (s) ds,
âno
Potentialul logaritmic de dublu strat este nul la infinit~
în care derivatele sînt luate în raport cu variabilele x 0 şi y 0 , se Analog cu cazul din spaţiu, putem pune problemele lui
dovedeşte a avea sens în cazul cînd punctul ( x 0 , y 0) se· găseşte Dirichlet şi Neumann şi pentru plan. Aici, însă, problemele
exterioare vor avea anumite particularităţi.
})e frontieră. Notînd valoarea sa cu Bv .1 , obţinem
ân o La problema exterioară a lui Dirichlet, în locul conditiei
ca u să se anuleze la infinit, trebuie să impunem condiţia, ca
:_f)v
an
___.,. 1
e
= it[L +-
Av
ân
1
o
· această funcţie să fie mărginită în vecinătatea punctului de
Ia infinit. ·
Cu acestea, problema lui Dirichlet are o soluţie unică hine
-f)v 1·=
an î
-it[L +-
f)v 1 .
f)n o
·determinată. Pentru problema lui Neumann trebuie să căutăm,
ca mai înainte, o soluţie nulă la infinit, însă spre deosebire de
:.266 Ecuaţia lui Laplace şi ecuaţta lui Po;'sson în plan Potentialul logarltmic 267
---- -----
<cazul precedent, această problemă nu .va avea în general, o :Prin urmare funcţiile
-~wluţie.
Condiţia necesară şi suficientă pentru ca să existe o asemenea
u* (ţ, "IJ) = u [x (ţ, "IJ), y (ţ, "tJ)], }
(XVII.9)
..soluţie, va fi v* (ţ, YJ) = v [x (ţ, ·IJ), y (ţ, "IJ)],
~ / 2 ( s) ds == O, ·vor fi din nou funcţii armonice de variabilele ţ, "tJ·
Aşa cum se demonstrează în cursurile de teoria functiilor
l -de variabilă complexă, fm·mulele (XVII.9) realizează o t;ans-
în care f 2 (s) este valoarea derivatei normale pe .contur. formare conformă a planului x, y, pe planul ţ, "fJ, orice trans-
În acest sens, problemele plane, atît cea interioară cît şi cea ·formare confor1nă putînd fi obţinută pe această cale. Din con-
exterioară, seamănă mai mult una cu a1ta .decît cele din spaţiu. .sideratiile noastre rezultă că o functie armonică de variabilele·
Pentru cititor va fi foarte util să demonstreze singur aceste x şi y' într-un anumit domeniu rămî~e !:lrmonică, dacă supunem.
afirmatii. .acest domeniu unei transformări conforme.
A~alog cu cele făcute anterior, putem reduce problemele Pentru orice domeniu simplu conex: Q din planul x, y
lui Dirichlet şi Neumann· la ecuaţii integrale. P1·opunem citito- ·-obţinem următoarea metodă de rezolvare a problemei .lui Diri-
Tului să facă şi acest lucru. . ..chlet. Găsim transformarea conformă
. Pentru problema plană de integrare a ecuaţiei lui Laplace, X = X ( ţ, "IJ), y = y ( ;, 1)),
ex1Sită încă o metodă deosebit de eficace, bazată pe utilizarea
·teoriei. funcţiilor de variabilă complexă. Vom indica numai esenţa -care transformă domeniul Q într-un cerc. Se demonstrează îu
acestei metode fără a ne opri mai amănunţit asupra ei. teoria funcţiilor de variabilă complexă că o asemenea reprezen;..
Să. considerăm o funcţie analitică oarecare w (z) = u iv + 1:are există. Funcţia u * ( ţ, "IJ) trebuie să fie armonică în cerc şi
de vanabila complexă z = x + iy. Considerînd variabilele x :-să ia pe frontieră valori date. O asemenea· funcţie poate fi
.şi y independente şi aplicînd lui w operatorul lui Laplace, obţinem -construită cu ajutorul formulei lui Poisson. Revenind la va-
:.:riabilele x şi y, obţinem soluţia problemei noastre.
02
L\w = ~w
2

()x2
+ iJu2
w. = w" (z) +i 2 w" (z) = O.

·ne aici rezultă că funcţia ·w (z) este o funcţie armonică de varia-

bilele x, y. Prin urmare, partea sa reală şi cea imaginară, u (x, y)
-~i v (x, y)~ vor fi fiecare funcţii armonice în domeniul de anali-
ticitate pentru w (z).
Să introducem o nouă variabilă complexă independentă
-~ = ţ + iYj, punînd

z = ~ ( ~)~
:-1n care ~ este o funcţie· analitică oa1·eca1·e. Atunci,
X = X ( ţ, "IJ), y = y ( ţ, ·IJ).
În acest caz, funcţia analitică w(z) · se transformă în funcţia
:analitică
de variabila ~
w* (~) = w (~, (~)).
 Metoda aproximaţiilor succesive 269

V om considera funcţiile K şi f
reale. Vom introduce alte
-restricţii ca, de exemplu, mărginirea, continuitatea şi altele
.asemănătoare, pe măsură ce ele vor fi necesare.
V om întîlni mai deP. arte ecuaţii care pot ave_a, nu o singură
soluţie, ci mai multe. În cele ce urmează nu vom considera
-drept funcţii diferite pe acelea care sînt echivalente, adică iau
valori diferite numai pe o mulţime de măsură nulă.
La fel ca şi pentru toate ecuaţiile liniare, are loc pentru
LECŢIA XVIII .ecuaţiile integrale de tip Fredholm.
Teorema 1. Soluţia generală a ecuaţiei (XVIII.l) are forma
TEORIA ECUAŢIILOR INTEGRALE cp (P) = cp 0 (P) cp* (P), + _
în care cp0 ( P) este o soluţie particulară oarecare a ecuaţiei
§ 1. Observaţii generale ·(XVIII.l) iar cp * ( P) reprezintă soluţia generală a eeuaiiei
Am văzut în lecţiile precedente că rezolvarea uno1· probleme cp ( P) = \ K ( P, P 1 ) cp {P 1 ) dP1 • (XVIII.2)
ale fizicii matematice ne conduce .la rezolvarea ecuaţiei oJ
D

'P (P) = ~K (P, P 1) 'P (P1) dP1 + f(P), (XVIII.l} Vom numi ecuatia (XVIII.2) ecuaţia omogenă corespunzătoare
.ecuaţiei (XVIII.l).
D
De aici, este clar că dacă ecuaţia omogenă co1·espunzătoare
în care D este un· anumit domeniu de variaţie al punctului P nu are alte soluţii în afara soluţiei banale cp * { P) = O, ecuaţia
şi al punctului P 1 • Funcţia K ( P, P 1) de două puncte variabile din noastră nu poate avea mai mult decît o singură soluţie.
acest domeniu se numeşte nucleu, iar cp ( P) este funcţia necu--
noscută.
§ 2. Metoda aproximaţiilor succesive
Domeniul D este conside1·at într-un spaţiu cu n dimensiuni.
Fie (x1 , x 2 , • •• , xn) coordonatele punctului P în acest spaţiu,. Să studiem înainte de toate cîteva cazuri particulare foarte
iar (x~, x~, . .. , x:) coordonatele punctului P 1 , atunci, nucleul :Simple care ne permit să trecem la o tratare mai generală a
K(P,P1 ) este o funcţie de 2n variabile (x1 , x 2 , ••• , xn, ·chestiunii.
În locul ecuaţiei (XVIII.l), vom considera ecuaţia de formă
x~, x~, . .. , x~), iar funcţiile cp ( P) şi f (P) sînt funcţii de n
mai generală
variabile cp (x1 , x 2 , ••• , x~) şi f (x1 , x 2 , ••• , xn), aceste varia-
bile variind, astfel? încît punctele P (x1 , x 2 , ••• , xn) şi <p ( P) = A~ K (P, P 1) 'P (P1) dP1 + f ( P); (XVIII.3)
P1 (x~, x~, ... , x:) să nu iasă din domeniul D. ])

În particular, dacă domeniul D este cu o singură dimensiune :aşa-numita ecuaţie

cu parametru. Să presupunem că domeniul
şi conex, poziţia punctului P este determinată numai de o sin- D de variaţie al punctului P este mărginit ; vom nota volumul ·
gură coordonată x, iar ecuaţia integrală ia forma acestui domeniu de asemenea cu litera D.Vom presupune în afară
/J de aceasta că nucleul K (P, P 1) reprezintă o funcţie sumabilă
de perechea de puncte (P, P 1) reprezentabilă în spaţiul cu 2n
<p (x) = ~K (x, x') <p (x') .dx' + f(x). ·di~ensiuni, fiind valabilă inegalitatea

V om trece acum la studiul sistematic al ecuatiilo1· de forma

. ~ 1K ( P, P 1) 1 dP1 < M,
(XVIII : 1), numite, de obicei, ecuaţii integrdle Fredholm de D

speţa a 2-a. în care constanta M nu depinde de poziţia punctului P.

270 Teoria ecuafiilor integrale Metoda aproximaţiilor succesive 271

În aplicaţiile de care ne vom ocupa, funcţia J( ( P, P 1)
va avea numai un număr finit de varietăti de discontinuitate
cu un număr de dimensiuni .mai mic dec'ît 2n (puncte, linii,
suprafeţe etc.). Dacă vom exclude aceste varietăţi împreună
cu un volum înconjurător arbitrar mic, funcţia K ( P, P1 ) va fi
continuă în porţiunea rămasă a domeniului.
Să admitem că f (P) este o funcţie mărginită şi măsurabilă.
Relaţii~~ (XVIII.5) ne permit să calculăm, pas cu pas,.
toate _fu~cţ1~le <f>Tc ( P). Într-adevăr, toate integralele din membrii
drepţ1 a1 lu1 (XVIII.5) au sens, deoarece expresiile sub semnul
integr~l reprezintă produsul unor funcţii mărginite cu funcţii
sumablle. Evaluînd succesiv membrii drepţi ai acestor ecuaţii
vom avea

sup [/(P) 1 = L < oo

l <f>o (P) 1-< L; Î <?1 (P) i-< ~ i K (P, P 1 ) 1 LdP1 -< LM
D
Această condiţie va fi satisfăcută -dacă, de exemplu, este· f · şi, în general,
mărginită în D şi continuă peste tot, în afară, poate, de un i <f>1c ( P) i -< LM"' ,
număr finit de varietăti cu un număr mai redus de dimensiuni ..
V om considera funcţia ~ ( P) de asemenea mărginită şi măsurahilă'" Proprietatea funcţiilor <f>k ( P) de a fi măsurabile rezultă.
Pentru valori mici ale lui J...., apare în mod natural ideea de din teorema lui Lebesgue-Fubini.
a căuta soluţia ecuaţiei (XVIII.3) sub forma seriei de puteri Pentru prescurtare, convenim a nota funcţia
())

~ (P) = <f>o (P) +~ J..k <f>k (P). (XVIII.4)

k=l ])
cu simbolul Af.
Introducind această expresie în (XVIII.3), obţinem Aşa cum ne-am convins, este valabilă inegalitatea

q> 0 (P) + }5 J....krh (P) = 1Af) <: M sup lfl·

k=l ,
Vom numi 41
operatorul aplicat funcţiei f. Să luăm în consi-
dei·are putenle operatorului A
A~ K + ~ t..• cp•(P1) ] dP1 + f(P),
=
J)
(P, P1 ) [ cp 0 (P1 )
11 A (Af) = A2f, A (A2 f) =Aaf, ... , A (Am-lf) = Amf.
Este valabilă următoarea formulă evidentă
de unde, comparînd coeficienţii puterilor corespunzătoare din Av+?f = Av (Aqf).
dreapta şi din stînga, obţinem
Formulele (XVIII.5) ia, cu aceste notaţii, fo1·ma
<f>o (P) = f(P)
<f>1c (P) = Ale f. (XVIII.6)
cp,_ (P) = ~K (P, P1 ) cp 0 (P1 ) dP1 Aşa cum am văzut, are loc aici evaluarea
J)
1Ak fi-< Mk sup 1/1, (XVIII.7y
(XVIII.5)
Să semnalăm încă o prop1·ietate importantă a· operatorului A~
~ e o r .ema 2. Dacă un şir oarecare de funcţii mărginite
'P• (P) ~ K (P,P1) 'P•- 1(P1 ) dP1), şi masurabtle f~e converg· uniform către funcţia limită f 0 , adică
])
fo = limfk,
k..Yoo
 Metoda aproximaţiitor succesive 273
272 T earia ecuaţiilor integrale

Să vel'ificăm acum că funcţia <p ( P) obţinută de noi este o soluţie

.atunci
Afo =Iim Afk, a ecuaţiei {XVIII.3). Introducînd expresia lui <p din (XVIII.8)
k-oo in membrul stîng al ecuaţiei (XVIII.3), obţinem
şirzil Afk fiind de :asemenea uniform convergent.
Într-adevăr, . (E - "AA) [f +t J.k A k f].
k=l
1 Afk - Afoi = 1 A (fk - fo) 1 -< M sup 1 f1c - fo i • Dacă vom demonstra că această expresie este identic .egală
C o n s e ci n ţ ă. Dacă seria ~u f,afirmaţia noastră va fi demonstrată. Seria care se găseşte
în parantezele mari este unifm·m convergentă. În baza teoremei 2,
t uk (P) = u (1!) avem

+t
k=l
este uniform convergentă, atunci (E - "AA) [f t. k A k f] =
k=l
Au (P) = t Aulc (P)."
=f+ ~
00
J.kAkf-
.
"AAf-~
00
)..k+lAk+lf=f.
k=l (XVIII.9)
Cu noile noastre notaţii, ecuaţia (XVIII.3) ia forma k=l k=l

cp-"AAcp=f, · Am demonstrat astfel că funcţia q> (P) exprimată cu aju-

sau punînd încă E <p =

<p, unde E este operato~·ul identitate
sau operatorul unitate, ecuaţia se scrie sub forma
torul formulei (XVIII.8) este o soluţie a ecuaţiei integrale
(XVIII.3). Este uşor să demonstrăm unicitatea soluţiei mărgi·
nite cu condiţia \Al M < 1. Pentru aceasta, presupunînd ecuaţia
integrală (XVIII.3) satisfăcută, vom aplica ambilor membrii ai
(E - A A) q> =J. acestei ecuaţii operatorul
lnti·oducînd în (XV111.4) expresia lui q>k din (XVIIl.6)
obţinem, deocamdată încă formal, egalitatea
rp (P) =f + AAf+ )..2 A2 f + ... + )..k Ak f + (XVIII.8)
inţelegîndu-1 în sensul următor :
Termenii seriei din membrul drept (XVIII.8), aşa cum rezultă
din evaluările (XVIII. 7) vor fi pentru \A MI < 1 mai mici în
valoare absolută decît termenii seri~i numerice convergente cu
(E +~ 00
)..k Ak)f=f +
00
~ f-k Ak f.
k=l k=l .
termeni pozitivi Obţinem
~
00
1A lk Mk sup lfl
. .
= sup j' ! 1 00 00

f:!o .
f

'
-------
1-I'A\M
•
(E + ~ J.k Ak) [(E- "AA) rp] = (E+ ~ )..k Ak)f.
k=l k=l
Prin urmare, pentru un Îl. fixat şi satisfăcînd condiţia IA! <
< __!__,seria din (XVIII.8) este uniform conVergentă iar formula Desfăcînd parantezele din membrul stîng, obţinem.
M .
(XVIII.8) reprezintă, într-adevăr, o anumită funcţie măsut·abilă
<p (P). .
(E t )..k A k)
+ k=l [ (E - J.A) cp] =
Atunci~
1 <p 1 <t 1 A jk Mk sup lf = 1 sup 1 1 1 - cp +~ 00
)..kAkcp _ "AAcp _
00
~ J.k+lATc+tcp = rp. (XVIII.lO)
k=O 1-i'AIM k=l k=l

1:13. Ecuaţiile fizicii m::ttematice

 Teoria ecuaţiilor integrale Ecuatii cu nucleu degenerat 275

De aici, Presupunînd, mi ni ai ~nainte, că .funcţia f- este măsurabilă

ş.l mărginită de constant.a L, să evaluăm mărimea A7cf. Avem
·cp = (E +~
k=1
J.Jc Ak)f.
x re

Prin urmare, soluţia trebuie să fie exprimată cu ajutontl 1 Af! = l\ K (x~ .r) f(y) dy f-< \ LM dy = L i'vlx
1,
formulei (XVII1.8) şi este unică. Dacă introducem notaţia ' o}

o
1 oJ

o
'

B = E- AA, ;A: <"e

operatorul
00
2
jA /I=!~K(x,_y)(Af)dy/<)ML ~gdy. L~~%·
E+ ~ AkAk o n
1c=1
,I; , ;J!

îl vom nota în mod natural cu simbolul B-1 • Egalităţile (XVIII.9)

şi (XVIII.lO) iau acum forma
-iA 3 fi=--= f \-·
:1 K (x,_y)·(A 2 f)dy 1
<:_ \'
ML M2 y2 dy
------ . . = Maxa
L ------
.- 1 •' l .2 1.. 2 . 8 "
BB--1 f = f, (XVIII. Il} o o

B-1 Bf=f. (XVIII.12)

:"!cf'l ~~
J'-Ji.
·/_L A.t!cxk
------ .,
Aceste formule justifică simbolismul nostru.
1
1

' k l
Prin urmare;· 'toţi termenii sel'iei (XVIII.'8).
§ 3. Ecua:ia lui Voltera -f-+ AAf+ A2A2f-l- : .. + AlcAkf_-i--:--
În unele cazuri particulare, seria (XVIII.8) poate fi convei·- nu depăşesc în mărime absolută termenii corespunzători ai seriei
gentă în întreg planul variabilei complexe A. Să considerăm '
un exemplu. Să presupunem că domeniul D, cu o singură dimen- L- +' L ----
Â1i!fx ·
·+ L
- lhVJ 2x2
----:-----~ ,+
·-.
.... + )..7cJ\;Jkxk
. k1
·
L -~~----:" + ...
siune, este reprezen1 at de semidreapta x > O, ll 2 1 '

00 ~onvergentă pe în·treg planul A. De aici, rezult·ă că seria (XVII1.8).

cp (x) = A~ J( (x, y) q> (y) dy + f(~t:), este uniform convergentă în oirice cerc. finit; şi 1·eprezintă o functie
analitică întreagă de A. ,
o
şi că nucleul J( (x, y) se bucură de p1·oprietatea·
§ 4. Ecuaţii cu nucleu degenerat
K (x, y) _O pentru Y. > x,
fiind şi mărginit . Să analizăm încă o clasă pa-rticulară de ecuaţii integrale
!J( (x, y) -<. M. 1 a cărei teorie poate fi uşor construită. Rezultatele obtiliute aici
r_ămîn valabile şi într-un caz mai general. _ .'
Atunci, ecuaţia ia forma
, : ,Şă studiem ecuaţiaintegrală (XVIII.3) în Ipoteza ·c'ă nucleul
ei are forma specială' . . '
cp (x) = A\ J( (x, y) cp (y) dy + f(x). N "
•'
o
.K (.P, P 1 ) = ~ cpz(.P) ~h (P1 ). (XVIII.l3)
\. Z:Fl .

Ecuaţiile de acest. tip se numesc ecuaţii Volterra. Nucleele de for·mă (XVIII.l3) se nu~esc degenerate.
 )

276 Teoria ecuafiilor integrale

Ecuatii cu nucleu degenerat 277
În conformitate cu cele de mai sus, vom couy,e~i sii şpunem
că sistemul de funcţii cp1 ( P), q> 2 ( P), ... , q> N ( P) este . liniar unde
independent dacă nu există n constante oc1 , oc2, ••• , rxN, nli toate
nule, pentru care combinaţia liniară
m,., = ~ '~'• (P 1 ) '} 1 (P1) dP1 , l
(P) + oc2 ct>2 (P) +· · · · + ocN ct>N (P) D . J (XVIIL16)
C1.1 ct>1

să fie egală cu zero. Sistemele de funcţii q>1 ( P), q> 2 ( P), ... , q> N ( P),
precum şi ~ 1 ( P), ~ 2 ( P), ... , ~ N ( P) poate fi considerate liniar
J. = V(
/)
P.) '},{P,) dPl' J
_independente în domeniul D, deoarece în caz cont1·ar am putea
exprima una sau mai multe funcţii cu ~jutorul unei combinaţii Sistemul (XVIII.l5) este echivalent cu ecuatia integrală
liniare a celorlalte şi am ajunge la un nucleu de aceeaşi formă, (XVIII.l4). Să notăm matricea sistemului (XVIII.Î5) cu M (J.)
însă cu un număr mai mic de termeni. 1 - m 11 "'A, - mu_J. - mlNA
ln cele ce urmează,, atîta timp cît nu se va menţiona con-
tt·ariul vom considera funcţiile - m21Â, 1-- m2~}, - m2NA
M(A)= (XVIII.l7)
~1' • • '' ~N'
q>l, • • • t q>N,
- mN1A, - mN2f.. 1- mNNA
mărginite şi avînd numai discontinuităţi izolate pe un număr
finit de· suprafeţe netede. Posibilitatea de rezolvare a sistemului nostru depinde de
Ecuaţia (XVIII.3) cu nucleu degenerat are forma determinantul il (A) = M (A) 1 al acestei matrice.
J

Este evident că aici se pot prezenta două caz1ui

cp (P) = A f cp,(P)\ ~l (P
l=l •.
1) q> (P1) dP1 + f(P), (XVIII.l4) I. il (A) =t= O,
II. 8 (A) = O.
])
În cazul I avem următoa1·ea teoremă
şi, prin urma1·e, diferenţa q> ( P) - f (P) trebuie să fie o com- T e o r e m a 3. Sistemul (XVIII.l5) admite o solutie unua
binaţie liniară de funcţiile q>z ( P), l = 1, 2, ... , N cu coeficienţi pen.tru acest~ valori ale lui A pentru care il (A) =!= O, ori~are ar fi
N fz, 'tar ecuaţ~~ (XVIII.l4~ este rezolvabilă, oricare ar .fi funcţia f.
constanţi. Punînd q> ( P) - f (P) :_ A~-- ot 1"<p;.; (P) şi introducînd În partiCular, ecuaţia
k=l
această expresie în ecuaţia (XVIII.14), obţinem <p (P) = J. \ K (P, P 1 ) cp (P1 ) dP1 , (XVIII.l8)

t, oc•"fk (P) · A t, <p 1(P) ~~

])
1 oc 1,<p• (P1 ) <jJ, (P1 ) dP1 +
•'
!)

pe care am· denumit-o ecuaţia omogenă corespunzătoare ecuatiei

(XVIII.3) are în acest caz o soluţie unică, solutie ban~lă.
+ t, <p 1(P) ~ ~~ (P1)f(P1) dP1 • Teorema 3 nu necesită nici o demonstl·atie. '
. În cazul al II-lea, pentru valorile p~ntru care il (A) =O,
D Sistemul (XVI.II.l5) nu este rezolvabil pentru orice fz, şi prin
lnti·ucît funcţiile q>z ( P) sînt liniar independente, coefi- urmare, ecuaţia (XVIII.3) nu este rezolvahilă pentru orice f.
cienţii aceloraşi. funcţii trebuie· să fie aceiaşi în ambii membri În acest caz, sistemul omogen
ai ecuaţiei aşa că obţinem sistemul de ecuaţii N
r:t.1 - A~ mkzrx.k = O (l = 1, 2, ... ; N) ·(XVIII.l9)
N k=l
otl - A ~ ot~cmkl = f" (l = 1; 2, ... , .ZV), (XVIII.l5)
k=l
are N - q soluţii liniar independente, q fiind rangul matricii
M (1-).
 Teoria- ecuafţil(!r.;integrale Ecu,afii cu nucleu. degenerat 279

Să presupunem că aceste soluţii sînt -co1·espundea ecuaţiei (XVIII.l8), se poate stabili o cores-
JlOndenţă între sistemul (XVIII.20) şi ecuaţia
(S)
oc 1 , oc 2
(8)
, ••• , fXN
(8)
( s ·-. 1, 2, ... , .N - q).

Ecuaţia (XV111.18) va avea, evident, şi ea, exact N - q ~ (P1) ='A\ J( (P, P1) ~ (P) dP, (XVIII.22)
•'
soluţii liniar independen.te~ . . . . . ])

Se ştie că, în cazul cînd determ~nantu~ ~Ist.e:a:nului es.te pe care o vom numi ecuaţie omogenă asociată ecuaţiei (XVIII.l8).
egal cu zero, sistemul neomogen poate sa ..,nu. aiba. ~ICI ? soluţie. .Punînd în locul lui K ( P, P 1 ) expresia s·a şi repetînd cuvînt cu
Vom aminti o anumită condiţie necesara Şl sufiCienta pentru -cuvînt raţionamentele anterioare, ne convingem că solutia
ea sistemul (XVIII.l5) să admită o soţuţi~: . . " . .. .ecuaţiei (XVIII.22) trebuie să aibă forma ,
în baza condiţiei L1 ('A) = O, memhrn din stin~a .al lu1
(XVIII.l5) sînt dependenţi şi, :t:>ri~ u~·~are, putem alcatui co~­ N

hinatii liniare ale acestor memhn stingi, IdentiC nule. Într-adevar, tj;(s) pl = ~ ~is) t/J, {Pl), (XVIII.23)
înm~lţi~d ecuaţiile (XVIII.l5) respectiv cu ~l şi adunîndu-le, l=l

obţinem jn care ~is) sînt nişte numere care satisfac sistemul (XVIII.20)
N N N N N_ N De aici, obţinem
~ OCz~z --- A~ ~ mklrxk~l = ~ ocTG~T.: -- 'A.~ ~ mklock~l c:::c T e o r e m a 4. Ecuaţia omogenă (XVIII.l8) şi ecuatia aso-
I=l l=l k•=l k=l lc-ll-1 -ciată ei (XVII1.22) au acelaşi număr de soluţii liniar indep~ndente.
N N N Acest număr este r = N- q, unde q este rangul matricei M ('A)
= ~ ock [~k- ), ~ mkl~l] = -~ fl~z· .iar N este numărul termenilor din nucleul nostru degenerat.
k=l l~·l 1--~1 Să subliniem că ecuaţiile omogene (XVIII.l8) şi (XVIlf.22)
.au soluţii nehanale numai pentru acele valori ale lui ).., pentru
Putem alege ~l' astfel încît -care determinantul 1natricei M (:A) se anulează. Aceste valori
.se numesc valorile proprii sau valorile caracteristice ale ecuatiei
~Te _ ).. ~
N mJcl~l = O (lt. == l~ 2~ ... , N). (XVIII.20) noastre, iar numărul de soluţii liniar independente r = N ~ q,
7-~ l ·Corespunzătoare numărului caracteristic dat, se numeşte
rangul său.
Aceasta 1·ezultă din faptul că dete1·minantu} "sistemu~ui Să înlocuim în ecua-ţia (XVIII.21) pe f 1 cu expresiile lor.
(XVIII.20) este L1 ('A) = 0:. Aşa .c~m ~e demonstreaza 1n. cursunl~ ·vom avea
de algebră, numărul soluţnlor hn1ar Independente.., ale Sistemul~~
(XVIII.20) este din nou N -q. Să presupunem ca aceste soluţn
sînt ~(s>, ~(s>, ••• , ~W ;s = 1, 2, ... , (N- q). (XVIII.24)
P~ntn~ ca sistemul XVIII.l5 să admită soluţii, este necesar
sau
8 ă fie îndeplinite egalităţile
~f(P). o/ 1' 1 (P) dP=O. (XVII1.25)
'Efz ~is) =O
N
(s = 1, 2, ... , N- q). (XVIIi.21) D
l=l
Este evident că (XVIII.21) şi (XVIII.25) sînt echivalente.
ln cursurile de algebră se demonstreaz~ că aceste co~diJii sînt Vom spune că două funcţii sînt ortogonale dacă integrala
de asemenea şi suficiente. Prin analogie cu faptul ca ststemul produsului lor, extinsă la domeniul D, este nulă. Să demonstrăm
următoarea teoremă.
sXVIII.l5) corespundea ecuaţiei (XVIII.3), iar sistemul (XVIII.l9
 280 Teoria ecuaţiilor integrale __________
Nuclee de __specialav
__________ formă
_,__..:.__ ..:.__ zo1 .
_.::_'"

Teorema 5. Condiţia necesară şi suficientă pentru. ca.

ecuaţia (XVIII.l4) să admită o soluţie, în cazul al doilea, adică § 5. Nuclee de forn1ă specială. Teoremele lui Fredholn1
pentru ~ (A) = O, este ca termenul său liber să fie ortogonal cu. pentru cazul general
toate soluţiile ecuaţiei omogene asociate.
Atunci, soluţia generală a ecuaţiei (XVIII.l4) are evident: După ce am examinat solutia ecuatiilor integrale în cercul ·
forma 1 , ,
1 Ai < M,
precum şi soluţia ecuaţiilor cu n1:1cleu degenerat, vo_m
N-q
trece la analiza unui caz mai general. Să presupunem că nucleul
cp (P) = q~< 0 l (P) +~ C8 cp<sJ (P), (XVIII.26)l ecuaţiei (XVIII.3) are forma
8= 1 -
N

în care cp 1 P) este o soluţie pa1·ticulară arbitrară, iar (p<sl P ;:

( K ( P, Pt) = ~ Xz ( P) ~l ( P 1) + K 1 ( P, P 1) (XVIII.27)
s = 1, 2, ... , (N -q) sînt soluţii particulare ale ecuaţiei omo- l=l
gene (XVIII.l8). Teoremele 3, 4 şi 5 poartă denumirea de primat. unde
a doua, şi a treia teoremă a lui Fredh.olm.
O b s e r v a t i e. · Prima teoremă a lui Fredholm rezultă. ~ 1 K 1 ( P, P1 ) [ dP1 < M, (XVIII.28)
de fapt din cea de~ a doua şi din cea de-a treia teoremă. Într-adevăr~ .D
dacă numărul solutiilor liniar independente ale ecuatiei asociate·
şi ale ecuaţiei om~gene corespunzătoare este egal ,cu zero {la
aceste ecuaţii soluţiile sînt totdeauna în acelaşi număr), atunci ~ IK.(P, P,) \dP< M. (XVIII.29)
condiţiile de ortogonalitate cad şi ecuaţia neomogenă va avea. D
o solutie unică.
A~. considerat pînă acum ecuaţii cu nucleu degenerat,. Ecuaţia (XVIII.3) ia forma
presupunînd că funcţiile <pz ( P) şi tPz ( P) nu conţin parametrul A..
Să presupunem acum că funcţiile <pz ( P) şi ~z { P) depind <p (P) - A\ 1(1 (P, P1 ) cp (P1 ) dP1 =
şi de parametrul complex A, fiind analitice într-un anumit
/)
domeniu Q de variatie al acestei variabile.
Atunci, determi~antul ~(A) va fi de asemenea o funcţie·
de A, analitică în acest dom.eniu. Să presupunem că L\. (A) nu se·
anulează identic. A tun ci, în interiorul lui Q, cel de-al doilea
A t
l=l
Xl (P) \
'D
~~ (P 1) cp (P1 ) dP1 + f(P). (XVIII.30)

caz, adică L\. (A) = O, poate avea loc numai în puncte izolate~
deoarece L\. (A) fiind funcţie analitică, poate avea numai zerouri Vom considera ecuaţia (XVIII.27) pentru valorile A, care
izolate. 1
Rezultatul obţinut poate f.i fonnulat sub forma unei satisfac condiţia ]A] < 111- • Să introducem din nou notaţiile
teoreme. simbolice
C e a d e-a 4-a t e o re m ă a 1 u i F r e d h o 1 m. Dacă.
într-o ecuaţie cu nucleu degenerat, funcţiile din care este alcă-­
tuit acest. nucleu sînt funcţii analitice de parametrul A într-un
q> (P) - A~ K 1 (P, P1 ) q> (P1 ) dP1 = (E- i.A) 'P = (31 q>,
~numit domeniu Q al ·planului A, şi, dacă, cel puţin pentru D

lina din valorile lui A, ecuatia admite o solutie unică oricare ar

· 'fimembrul său drept, atunci' cel de-al doilea c~z, adică L\. (A) = O..
poate avea loc numai pentru puncte izolate ale domeniului~
X (P) + t
k=1
Ak Ak X=-= Bl-1 Z·
2~2--------------~T~co_n_·a__
ec_u~at_ii_lo_r_i_nf_eg~'-·a_le____________ N uel ee de formă specială

Ne vom folosi de asemenea de notaţiile corespunzătoare

Să introducem o nouă funcţie necunoscută. punînd B 1 cp ( P) =
:pentru ecuaţia asociată
=x. (P), unde({) (P)=B!1 X. (P). Introducînd această expresie ~n
-ecuaţia (XVIII.30) şi folosindu-ne de egalitatea (XVIIl,32.),
obţinem
D

Este uşor de verificat că, dacă punem X (P)= A 1; x, (P) ~ ~~ (P1) BJ1 X (P1) dP1 + f(P) =

= ~ (Pl) + t
]J

B;-1 ~ (Pl) Ak A*k ~ (Pl)

- k=l (XVIII.34)
:atunci, analog cu (XVIII.ll) şi (XVIII.l2), obţinem V

B~ B;-1 ~ (P1) = ~ (P1), B~- 1 n; ~ (P1) - ~ (P1)· Astfel, ecuaţia (XVIII.30) s-a t1·ansformat într-o ecuaţie
-cu nucleu degenerat pentru noua funcţie necunoscută X. ( P) cu
Să verificăm încă două formule de care ne vom folosi în acelaşi termen liber. Invers, dacă X ( P) este soluţia ecuaţiei
-cele ce ·urmează (XVIII.34), atunci, cp (P)=B]_- 1 X. (P) va fi soluţia ecuţiei
(XVIII.30). Pentru a ne convinge de acest lucru, este suficient
' [B1 ({) (P)] tf; (P) dP = ~ cp (P), [B~ ~ (P)] d.P1 (XVIII.31) să punem în (XVIII.34), în locul lui X. ( P), expresia sa X. ( P) _.:..
el ~
=B1 cp (P).
D D
Vom' arăta că, din teoremele lui Fredholm valabile conform
-celor demonstrate pentru noua ecuaţie integrală în raport cu
~ [ BJ' X ( P) ] ~ ( P) dP = ~X (P) [B~~ '!; (P)] dP. (XVIII.32) X ( P), rezultă valabilitatea aceloraşi teoreme pentru ecuaţia
1
n n iniţială, dacă 1 A1 < 1Vl. •
Într-adevăr,
Să considerăm ecuaţia omogenă asociată ecuaţiei (XVIII.34).
\ <j> (P) [Aq> (P)] dP =~ <)! (P) [ ~ K (P, P1) <p (P1) dP1 ] dP = \JJ (P1) - A~ n;- ţz (P1)
1
\ X.z (P) tf; (P)dP = O. (XVIII.35)
D ]) D •'
])

= ) <p ( P,) r ~K ( P, P,) <j> ( P) dP] d P, = ~ '1' ( P;) [A • <j> ( P,)] d P,. Să notăm membrul stîng al acestei ecuaţii cu (v ( P 1 ).
]) /) j) Funcţia cu ( P 1 ) se anulează atunci, şi numai atunci, cînd
De aici, obţinem direct
(XVIII.36)
'<j> (P) ( [E ~- AA]<p} dP= ~ '1' (P) ([E- A A•] o/} dP. Aceasta înseamnă că ecuaţia (XVII1.35) are exact aceleaşi
D D soluţii ca şi ecuaţia (XVIII.36). Însă,

La fel se demonstrează şi
formula (XVIII.32).
Ecuaţia XVIII.30 se scrie acum sub forma · B~ ru,(P1) = n: <)! (P 1) - A(~ ~x,(P) <)i(P) dP) n; B;- 1 1;1 (P1)=

~ ~~ (P
D

B 1 rp = A 1; x, (P) 1) rp (P1 ) dP1 + f(P). (XVIII.33)

= B; q; (P1) - A~ ţz (.P1) 'X.l (P) tf; (P) dP),
E o/
D
 Nuclee de formă specială 285
281 Teoria ecuafiilor integrale
Această teoremă, aşa cum am observat mai sus, este o
şi, prin urmare, ecuaţia (XVIII.36) este ecuaţia omogenă aso- -eonsecintă a celei de-a doua şi a celei de-a treia teoreme a Jui
ciată ecuaţiei (XVIII.30). Astfel, ecuaţia omogenă asociată Fredhol~.
ecuaţiei (XVIII.34) şi ecuaţia 01nogenă asociată ecuaţiei În cazul nost1·u, cea de-a 4-a teoremă a lui F1·edholm are o
(XVIII.30) sînt echivalente. formulare deosebit de simplă.
Folosindu-ne de tem·ia dezvoltată, putem stabili toate teo- A 4-a t e o r e m ă a 1 u i F r e d h o l m. Valorile proprii A
l'emele lui Fredholm pentru ecuatia initială. 1
A d o u a t e o r e m ă a · l ~ i F 'r e d h o 1 m. Numărul" .nu au puncte limită în interiorul cercului ! A 1 < M.
de soluţii liniar independente ale ecuaţiei omogene corespunzătoare· Demonstraţia rezultă din faptul că A=O nu va fi o valoa1·e
ecuaţiei (XVIII.30) şi ale asociatei sale (XVII1.36) este acelaşi .. ·proprie pentru (XVIII.30), deoarece, pentru această valoare
Este suficient să stabilim că numărul de soluţii liniar inde-- :a lui A, nu avem alte soluţii înafară de X ( P) -:---- f (P).
pendente este acelaşi pent1·u ecuaţiile omogene corespunzătoare­ În baza celei de-a 4-a teoreme a lui Fredholm pentru nuclee
ecuaţiilor (XVIII.34) şi (XVIII.36) care sînt echivalente cu degenerate, valorile· proprii ale. ecuaţiei (XVIII.34) şi, prin
cele considerate. Însă, numărul acestor soluţii ale ecuaţiilor :urmare, şi ale ecuaţiei (XVIII.30) nu pot avea puncte limită în
omogene corespunzătoare lui (XVIII.34) şi (XVIII.35} este- 1
acelaşi în baza celei de-a doua teoreme a lui Fredholm, demon- interiorul cercului 1
'
Al < -;~-,
11"1
în care functiile
,
din care este
strată pentru ectiaţia cu nucleu degenerat. Teorema este demon- .alcătuit nucleul sînt 1·egulate. Teorema este demonstrată.
strată. Am demonstrat cele patru teoreme ale lui Fredholm pentru
A 3-a te ore 1n ă a lui F re d h o 1 m. Condiţia nece-· ·ecuaţiile integrale al căror nucleu se poate pune sub forma
sară şi suficientă peri.tru ca ecuaţia (XVIII.30) să fie rezolvabilă,. · (XVIII.27). În aplicaţii, se întîlneşte adesea un tip de nuclee
constă în aceea că termenul său liber să fie ortogonal cu toate solu- .care pot fi aproximate cu ajut01·ul unor sume de forma
ţiile ecuaţiei omogene asociate (XVIII.36)
N

~ f (P) 'fi ( P) d P = O (i = 1, 2, ... , q). (XVIII.37), 2: xd P) ~z( P1)

l=l .
])
-cu orice grad de p1·ecizie, în sensul că numărul .~.\f, care este egal
Ohse1·văm că soluţiile y;i (
P) ale ecuaţiei (XVIII.36) sînt ·CU marginea superioară a integ1·alelor
soluţiile ecuaţiei (XVIII.35) şi că termenul liber din (XVIII.3-0}
şi (XVIII.34) este acelaşi.
De areea, condiţiile (XVIII.37) exprimă, aşa cum rezultă.
~[K(P, P1) 1 dP1 , \! K ( P, P
oJ
1) dP,
din cea de-a 3-a teoremă a lui Fredholm stabilită pentru ecuaţii ]J D

cu nucleu decrenerat,
1:) conditiile
, necesare şi suficiente ca (XVIII.34):
să fie rezolvabil.
Datorită faptului că ecuaţiile (XVIII.34) şi (XVII!.30). s~n.~
rezolvabile în acelaşi timp, condiţiile (XVIII.3 7) vor fi cond1ţn._
necesare şi suficiente pentru ca (XVIII.30) să fie rezolvabilă~
Teorema este demonstrată.
-prim a teoremă a lui F re d hol m. Dacă ecuaţia
(XVIII.30) este rezolvabilă pen.tru oricare ar fi funcţia f ( P)
din membrul drept, soluţia sa este unică şi, deci, ecuaţia omogenă
corespunzătoare admite numai soluţia banală. Reciproc, dacă
ecuaţia omogenă admite numai soluţia banală, atunci, ecuaţia este
rezolvabilă, oricare ar fi funcţia f (P).
·poate fi arbitrar de mic.
Pentru nuclee de acest tip, sînt valabile toate teoremele
lui Fredholm într-un cerc cu ·raz.a -oricît de mare, iar singurul
:punct limită pentru valol'ile proprii A poate fi ex>.
Să demonstrăm că acest tip se obţine, de exemplu, dacă
.sînt îndeplinite următoarele condiţii, care se întîl.nesc foarte des
în aplicaţii.
1. Domeniul D este o varietate n - dimensională cuprinsă
într-un cub cu k dimensiuni Q 1 : O~ x1 -<: 1,0 x2 1, ... < <
... ,O< xk<l (sau poate fi reprezentat biunivoc şi bicontinuu
pe o asemenea varietate).
 ..
286 Teoria ecuaţiilor integrale Generalizarea rezultatelor 28T

2. Nucleul J( ( P, P 1) este o funcţie continuă pe o varietate' V om demonstra u1·mătoarea proprietate fundamentală a

cu 2n dimensiuni şi poate fi prelungit continuu în eubul cu 2k- operatm·ului A • : dacă funcţia ~ (P) este sumabilă, atunci şi
dimensiuni Q 2 • funcţia X ( P1) este sumabilă şi avem
O< xi <
1 (i = 1, 2, ... ' k),
O ·<-Yi <
1 (i = 1, 2, ... , k), ~!X (P1) 1 dP1 < M ~ lo/ (P) \ dP. (XVIII.38)-
unde am notat cu xi coordonatele punctului p în eubul nl, iar cu D D
Yi coordonatele punctului Q în acelaşi cub.
Este evident că ambele condiţii vor fi îndeplinite dacă~. Pentru demonstratie,
, vom considera functia
' de 2n variabile-
de exemplu, domeniul D este o suprafaţă Jn spaţiul cu trei dimen-- K 1 (P, P 1) ~ (P).
siuni, iar funcţia K ( P, P 1 ) este continuă atunci, cînd P şi P 1
variază pe această suprafaţă. Această funcţie este măsurabilă ca fiind produsul a două funcţii
Să trecem la demonstra1·ea afirmatiei noastre. măsurabile. În afară de aceasta, ea este sumabilă ca functie de·
Conform cunoscutei teoreme a lui Weierstrass asupra apro-- 2n variabile. Într-adevăr, este valabilă inegalitatea evidentă
ximării funcţiilo1· continue prin polinoame, funcţia K ( P, P 1)
continuă în eubul închis cu 2k dimensiuni, poate fi totdeauna. ~ 1o/ ( P) 1~ \ 1Kd P,P1) 1dP1 ) dP < M ~ .jJ ( P) i dP.
aproximată cu ajutorul polinoamelor de 2k variabile. cu orice
D V V
precizie dată dinainte. Însă,. un polinom de xi, i = 1, 2, ... , k
şi yi, i = 1, 2, ... , k, poate fi reprezentat totdeauna sub forma Integrala itm·ată din membrul stîng există, evident. ln
unei sume de p1·oduse de funcţii, care depind numai de x1 ... , baza completării la teorema lui Fubini (lecţia VI, § 7), integrala
.•• , xk prin funcţii care depind numai de y 1 . . . , y k ceea ce tre- dublă
buia demon:;trat.
Chiar din modul în ca1·e a fost construită solutia ecuatiei lui ~ ~ 1 <]! ( P) K ( P, P1) [ dP dP1
Fredholm este evident că, ·în cazul nostru, această soluti~ va fi D lJ
o funcţie analitică de p;:n·ametrul ), în înt1·eg planul, cu ~xcepţia
punctelor singulare, care sînt val01·ile proprii /... şi care sînt există şi, prin urmare, există de asemenea şi integ1·ala dublă.
izolate.
§ 6. Gene1·alizarea I'ezultatelor ~ ~ .jJ (P) Kt(P, P1) dP dP1,
Pentru a obţine l'ezultatele expuse în § 5 al acestei lecţii }) ])

nu este necesar să cerem ca nucleul ki ( P, P 1) să satisfacă ambelor aiCI, fiind posibilă schimbarea ordinei de integrare. Aceasta:
coÎ1diţii (XVIII.28) şi (XVIII.29). Este suficient să admitem că_ înseamnă că au sens ambii membri ai inegalităţii
este îndeplinită numai una din ele, de exemplu, prima. Vom
presupune că este îndeplinită condiţia (XVIII.28) şi nu vo1n face
nici un fel de ipoteze relative la integrala ~Il~ Kt(P, P,) o/ (P)
D D
dP 1dP, l q
< ~ IK, (P, P,) o/ (P) idP}dP,,
D D
~ 1 K 1 ( P, P1) 1 d P. şi inegalitatea este valabilă. Însă,
1J
Să punem
~ ~ { 1 Kt(P, P,) o/ (P) 1dPl dP1 =~ 1o/(P) 1{ ~iK1 (P, P1 ) idP1 }dP,
X(P1) =A* .jJ ~Kt<P, P1) .jJ (P) dP. D D . D D
[) --. -
(}are împreună cu (XVIII.28) ne dă direct pe (XVIII.38).
 288 Teoria ecuaţiilor integrale
Generalizarea rezultatelor 28~

e ma 6. Dacă şirul '-J;k converge către

Te o
.funcţia * 1·

0, cu alte cuvinte dacă integrala

în medie
Din evaluările obţinute, rezultă direct inegalitatea

~ q;o -
D
1 '-J;k i dP~ ~~% A'A••x.ldP .<!(
])
q~~)U••x
])
1 )dP=

tinde către zero, atunci şirul A* q; le converge în medie către A* q; 0

m+v m+p
.lntr-adevăr,
•~• i A 1' ~ 1A •• X 1dP .<!( (.~, 1A1• M• ) ~1 X 1dP.
~(A* <jl 0 - A* h 1dP =~'A* (•Jio- <J!~c) idP < M~ 1<J!o-::- <J!,I dP, D D
Î>
,<le unde rezultă afirmaţia noastră.
D lJ
În cercul 1 A1 < ~ avem

În particular, dacă seria v = "I: u~.;converge în m~die, atunci,

00

k;z"l

'1: Auk,
00 ...

A*v = Pentru un m suficient de mare, membrul drept al inegalităţii

k=l
va fi mai mic decit orice număr dat dinainte. Prin urmare, in
unde seria' din dreapta converge în medie. virtutea teoremei asupra convergenţei în medie, (lecţia VI,
Să considerăm ecuaţia integrală teorema 23), seria (XVIII. 40) converge în medie, iar suma ei
B* tlJ =(E- A A*) '-J; = x., (XVIII.39) notată cu simbolul B*- 1 x., reprezintă o funcţie sumabilă de punc-
tul variabil P 1 •
asociată ecuaţiei (XVIII.3). Analog cu modul in care a fost găsită
soluţia ecuaţiei XXVIII.3), putem obţine şi soluţia acestei Să demonstrăm, acum, identităţile
ecuaţii sub forma seriei B* B*-t X= z,
·~ = B*'-1 X.= X.+ A A* X-+ 1-.2 A •2 X+ .•• ·+ )..k A •k X+ ...
B*- 1 B* ~ = '~·
(XVIII.41)
(XVIII.42)
(XVIII.40)
Să demonstră.m că formul~ (XVIII.40) ne dă, într-adevăr, Avem
. soluţia ecuaţiei (XVIII.39) in cercul
B*-tBtYt =(~-/,A*~)+- "AA*(~- J..A*t!J) ·+
1
'Al< zi1. + )..2A* 2 (~ - "AA * '-J;) +- . . . + )..leA *le ( ~ - AA * '-J;) + ... = '-J;.
Să stabilim, înainte de toate, conve1·genţa seriei din memb1·ul Mai departe, folosim teorema 6 şi convergenţa în' medie a seriei
drept al lui (XVIII.40). Aplicind succesiv inegalitatea (XVIII.38),
obţinem X+ "AA*x + A2A*2x + .... -1- AleA*lex + ... ,
obţinem
\ 1 A • X ! dP .<!( M ~ i X dP . ~lA ' 2 X 1dP .<!( M• ~ 1X 1dP, . . ·,
h D D D (E- t.A*) (x + t.A*x + )..2A*2x + ... + A'c A*kx + ... ) = x.,
~ 1 A*' XI dP.<(M' ~ 1 X 1 dP, ... de unde B* B*- 1x =X· Ultima identitate exprimă faptul că
D D
funcţia B*- 1x este o soluţie a ecuaţiei (XVIII.39). Identitatea
(XVIII.42) arată că B* -lx este soluţia unică a acesteia, deoa·

19. Ecuatiile fizicii matematice.

290 Teoria ecuafiilor integrale
Ecuajii cu nuclee nemârginite de o formă specială 291
rece din ecuaţia (XVIII.39), aplicînd ambilor. membri opei·a- De aici, obţinem
torul B*-I, obţinem ~ = B*-- 1 x.
Toate celelalte raţionamente pentru ecuaţiile, ale căror ~ [K(P', P1) ~ K*(P, P 1) [dP1 = ~ [K(P, P1)-K*(P, P 1
)] dP1 _,;;;:
nuclee satisfac numai condiţia (XVIII.28), coincid exact cu
demonstraţiile din § 5. n n

<;A~ -}dP1 < --'

s;

2
§ 7. Ecuaţii cu nuclee ne1nărginite de o for1nă specială r~o

dacă_ a este suficient de mic pentru un număr e pozitiv şi arbitrar.

Să considerăm nucleul J( ( P, P 1 ) î~ care punctele P, P 1
aparţin domeniului mărginit D. Să notăm cu r distanţa dintre
punctele P şi P 1 • Să presupunem că nucleul I(( P, P 1) este continuu
peste tot, în raport cu ansamblul punctelor variabile P, P 1
entru r =t::. O, iar pentru r -- O, tinde către infinit, satisfăcînd
n întregul domeniu D inegalitatea
1 K( P, P 1) [ < ~ ,
Funcţia K*(P, P 1 }, (înfăşurătoarea inferioară fiind minimă)
dint1·e două funcţii continue, este continuă pent1·u r ::::ţ:. O. În
vecinătatea suprafeţei r = O, aceasta este constantă, fiind egală
cu B~ . şi, prin urmare, este de asemenea continuă.
. Astfel, această
funcţie se poate scrie, în baza § 5, sub forma
N

în care O < (/. < n.

1'
K*(P, P1) = ~ <f>i(P) ~i(P1)
4=1
+K 2 (P, P1),

<+,
unde
Să arătăm că, pentru nucleele de acest tip, sînt îndeplinite
toate condiţiile noastre şi că nucleul J( ( P, P 1) se poate reprezenta ~ !K2 (P, P1) [ dP1
în acest caz sub forma (XVIII.27) cu constantă M din inegali- J)
tatea (XVIII.28) oricît de mică.
Să considerăm funcţia
Prin urma1·e,
N

K*(P, P 1) = min [K(P, P 1), ~], K (P, P 1 ) = ~ rpi (P) ~d.l\) +K 2 (P, P 1 ) + [J( (P, P 1) -
i -~ 1

unde o
este un număr pozitiv dat. - K*(P, P 1)].
Vom evalua integrala Punînd
K 1 (P~ P1 ) = 1(2 (P, P1 ) + [K- (P, P 1 ) -K*(P, P 1 )J,
~[K(P, P1) ~ K*(P, P1) [dP1 . vom avea
D

Diferenţa J((P, P1 ) - K *(P, P1 ) poate fi diferită de ze1·o ~ [K,(P, P1 ) [dP1 <)[K2 (P, P1 ) [dP1 +
numai În domeniul T < a, deoarece În toate celelalte puncte ]) J)

K(P, P1 ) -< -t; , ceea ce înseamnă că K*(P, P1 ) = K(P, P1 ).

l,·JK(P, P1 ) - K* (P, P1 ) jdP1 < ·: :_ + ~ = c:.
Funcţia K(P, P 1 ) - J(*(P, P 1 ) este nenegativă peste tot şi .'
]) 2 2
satisface inegalitatea

O_,;;;: K(P, P 1) ~ K*(P, P,) <;A (';1· ~ ·lo) · Am arătat astfel că teoremele lui Fredholm sînt valabile
pe întreg planul parametrului complex "A pentru nucleele de tipul
_pentru r -< 8. considerat ca şi pentru nucleele continue ceea ce trebuia demon-
strat.
 Deduc:erea propn~etăţilor ecuafiilor integrale 293

Potenţialul de simplu strat este o funcţie continuă în întreg

spaţiul. Prin urma1·e, valoa1·ea sa limită dinspre interior este de
asemenea zero.
Să aplicăm acum teorema unicităţii pentru problema inte·
1·ioară a lui Dirichlet. Potentialul considerat este o functie armo-
nică în interiorul lui S. V alo~rea sa limită pe suprafaţă ~ste zero.
Prin urmare, ea este identic nulă.
LECTIA XIX
Cu acestea, valoarea limită a derivatelor sale no1·male dinspre
interior este de asemenea nulă.
APLICAREA TEORIEI LUI FREDHOLM LA REZOLVAREA Folosindu-ne de faptul că
PROBLEMELOR LUI DIRJCHLET ŞI NEUMANN (Jv 1 ()v f
-- - ---- 1 . = 4nv (S), (XIX.2)
(Jn e f)n ! z
§ 1. Dedueerea proprietă~ilor eeua ;iilor integrale
şi observînd că derivata normală v are drept limită pe zero,
Teoria ecuatiilor lui Fredholm, dezvoltată de noi, ne permite atît dinspre interior cît şi dinspre exterior, vedem că densitatea
să trecem la re~olvarea directă a problemelor lui Dirichlet şi este nulă, ceea ce trebuia demonstrat.
Neumann, care au fost reduse de noi anterior la problema deter·
minării solutiilor unor anumite ecuaţii integrale.
D aca va1oarea 1'Imita ----
V OlJ 1 . pe este nuIVa, atunci, î n b aza
0
V s 0

f)n z
Vom în~epe cu cîteva propoziţii ajutătoare. --. .teoremei de unicitate pentru problema lui Neumann, funcţia v
Vom considera peste tot, în cele ce urmează, suprafeţe S, este constantă în interiorul lui S.
I.J ema 2. Dacă în aceleaşi· ipoteze pentru v(S) avem ~~-1. =O
1
netede în sensul lui Liapunov. . ...
L e m a 1. Să presupunem că suprafaţa S sahsface cond~ţnle f)n, i
din § 4 al lecţiei XV~ că v (S) este o funcţie continuă şi că poten- şi vi = O, densitatea este identic nulă.
ţialul de simplu strat Demonstratia acestei leme coincide cu demonstraţia celei
precedente. ,
V = r 'lJ__~l ~!S (XIX.l) Potenţialul V este o funcţie continuă, deci ve = o. Din uni-
•'
'/3 r
citatea soluţiei problemei exterioare a lui Dirichlet l'ezultă că v
este identic nul şi în exteriorul lui S. Atunci, însă, formula
admite o derivată normală (>,xterioară Q!!_ j pe S, identic nulă. ' (XIX.2) ne dă
f)n , e
Atunci, densitatea v ( S) este identic nulă. V A •
V (S) = o,:
D e m o n s t r a t i e. Aşa cum am aratat 1n § 4, lecţia X V, ceea ce ti·ehuia demonstrat.
în conditiile lemei v ~re o derivată normală regulată. Modificînd Aceste leme ne permit să trecem dil'ect la studierea ecua~
întrucît~a demon~tratia făcută mai sus referitoare la unicitatea ţiilor integrale Fredholm pentru problemele lui Dirichlet şi
soluţi.ei problemei exterioare a lui Neumann, ne putem convinge Neumann, deduse în lectia XVI.
că teorema unicitătii rămîne valabilă. Am obtinut ecuatiil~
Potentialul cor{siderat este o functie armonică în exteriorul pentru, problema interi~ară a lui Dirichlet
suprafetei , s' care se anulează la infi~it, ca _!_,
, r !'(S0) + ·~ ~ K(S0, S)!'(S)dS = cp(S0); (XIX.3)
Derivata sa normală dinsp1·e exterior esţ~_nulă pe S. P~in urm~re,
s
potenţialul acesta este identic nul peste tot în exterwru.l lu1 S.
294 Aplicarea teoriei lui Fredholm Studiul ecuaţiilor: 295

pentru problema exterioară a lui Neumann continuu şi primul termen 1). Potenţiaiul de simplu strat

V (So) + ~ ~ K(S, s.) V (S)dS = <fi (So); (XIX.4) V= ~v~S) dS

s s
pentru problema exterioară a lui Dirichlet ~u ~ensitatea continuă V (S), are, aşa cum am văzut în § 4 lecţia
XV, o derivată normală regulată.
f'(S0 ) - ~ ~ K(S0 , S) I"(S) dS = <p(S0); (XIX.5) V a~orile limită pentru derivata normală a acestui potenţial
s ~e exprn~ă, aşa ~u~.. am v~~ut, (teorema 2 din lecţia XV) prin
.1ntermed1ul dens1taţn, cu ajutorul formulei
pentru problema interioară a lui Neuma:_nn
v(So) - ~ ~ K(S, s.) V (S) dS = <fiS. (XIX.6) 2rl: [ v (S0) +) ~ K (S, S 0) v (S) dS] ,j
s
s
Nucleul K (80 , S) are forma iar în baza ecuaţiei (XIX.8), acestea sînt nule. Conform lemei 1
din paragraful precedent v ( S) =
O şi astfel, ecuaţia omogenă
K(So, S) = _1__ ~~(n,~. (XIX.7) 4Corespunzătoare lui {XIX.4) nu admite soluţii nehanale.
27t r2 Atunci, prima teoremă a lui Fredholm ne spune că ecuatia
In baza lui (XV.6), a~m inegalitatea asociată omogenă care coincide cu (XIX.3) pentru cp=O, nu ~re
nici ea soluţii banale. Mai departe, din aceeaşi teoremă a lui
1 K (So, S) 1 -< A
r
2-6 Fredholm, rezultă existenta unei solutii unice hine determinate
pentru (XIX.3) şi (XIX.4), oricare a~ fi membrii din· dreapta.
Prin urmare nucleul K (80 , S) face parte din categoria nuclee·· Astfel, putem obţine soluţia acestor ecuaţii şi în acelaşi timp
lor nemărginite de tip special considerate în lecţia XVIII, deoa- :şi soluţia problemei interioare a lui Dirichlet şi a problemei exte·
rece în cazul nostru, folosind notaţiile lecţiei precedente ( v. rioare a lui Neumann.
§ 7, lecţia XVIII), avem Din cele demonstrate, 1·ezultă, între altele, demonstratia
n = 2; oc = 2 -- o < n. 4Celei de-a doua părţi a teoremei lui Liapunov din lecţia XV.
Trecînd la rezolvarea pt·ohlemei exterioare a lui Dhichlet
Astfel, sînt verificate pentru aceste ecuaţii, toate_ teoremele :şi a problemei intel'ioare a lui Neumann vom demonstra urmă·
lui Fredholm. t:oarea teoremă
Te ore m a 2. Fiecare din ecuaţiile
§ 2. Stutliul eeua tiilor
Te o 1' ema 1. Ecuaţiile (XIX.3) şi (XIX.4) au totdeauna f'(S0) - ~ ~ K (S0, S) f'(S) dS = O,
soluţii unice. s
Să demonstrăm acest lucru. Să p1·esupunem că ecuaţia
(XIX.9)
integrală v(S0) - ~ ~K (S, S0) v(S) dS = O,
V (So) +~ ~ K (S, s.)] v(S) dS = o (XIX.8) s
numai o singură funcţie proprie 2).
s
admite soluţia v (S). Datorită faptului că operatorul integral
1
A se vedea definiţia completei continuităţi în sens tare la § 1 Lectia 2·1.
)
Notă R.E.T. .
cu nucleul /((S, S 0 ) este complet continuu în sens tare, cel de-al ) Se numeşte funcţie proprie (fundamentală).o soluţie nebanală a ccuaţiei
2
doilea termen din (XIX.8) este continuu, prin urm.are, este ~nmogene corespunzătoare unei valori proprii. V. lecţia XXIV (Nota R. E.T.).
296 Aplicarea teoriei lui Fredholm Studiul ecuaţiilor 2H7

Să observăm înainte de toate că ecuaţiile (XIX.9) sînt Valoarea sa limită vi va fi de asemenea nulă datorită con-
asociate (adjuncte) şi, prin urmare, numărul soluţiilor lor liniar tinuităţii potenţialului de simplu strat. Conform temei 2, densi··
independente este acelaşi. tate a v1 ( S)- v2 ( S) trebuie să .fie nulă, ceea ce demonstrează
Pentru prima din ecuaţiile (XIX. 9) avem drept funcţie teorema noastră.
proprie, unitatea. Într-adevăr, potenţialul de dublu strat Am demon~t!at existenţa funcţiei proprii v0 (S) pentru cea
de-a doua ecuaţie (XIX.9). Putem considera că mărimea poten-·
. a-1 ţialului v0 = ~ ) ~I!~S) dS măr-
w = ~~
8
a>' (S)dS 8
din interiorul domeniului

g~nit. de ~uprafaţa S, ~ste egală cu unitatea. Funcţia v0 (S) ne dă

.Q,

ne dă pentru {l. = 1 mărimea unghiului solid, . sub care se vede distribuţ.Ia corespunzatoal'e a sal'cinilor electrice pe supra-
suprafaţa S şi prin urmare valoarea sa dinsp1·e exterior este faţa unui conductor care umple domeniul .Q mărginit de suprafata
nulă. Însă, membrul stîng al primei ecuaţii din (XIX.9) este chiar S. Problema determţnării potenţialului unui conductor electl'iz~t
poarţă denumi1·ea de problema lui Robin, iar potentialul v0 se·
valoarea limită a potenţialului de dublu ~trat dinspre exterior
şi de aceea {l. = 1 trebuie să anuleze acest memb1·u stîng. Prin
numeşte potenţialul lui Robin. '
urmare, numă1·ul funcţiilor proprii ale fiecăreia din ecuaţiile · Problema interioară a lui Neumann a constat din determi--
(XIX.,9) este cel puţin unu. narea unei funcţii armonice, astfel încît
Să arătăm că fiecare din ecuaţiile (XIX.9) nu poate avea
două soluţii liniar independente.. .
au
----- j .= h (S), (XIX.IO)
(Jn l
Repetînd exact raţionamentul făcut la demonstrarea teo-
remei 1, ne convingem că toate solutiile celei de-a doua ecuatii !e ore ma 3. Pentru existenţa soluţiei problemei interioare·
din ~XIX.9) satisfac condiţia (XV.Î3). ' a lut Neumann, este necesar şi suficient ca membrul drept din
Dacă ar exista două funcţii proprii v1 (S) şi v2 (S), atunci (XIX.IO), adică funcţia f 1 (S), să satisfacă condiţia
ambele potenţiale v1 (S) şi v2 (S),
(S)dS = O. (XIX.l1)
vt = \ \ -~!~l dS şi v2 = \ \ 2
_(v rS) dS
'
e)

8
\ / 1
~

~ ~ ~ ~
8 s
Necesitatea acestei conditii rezultă din aceea că dacă aplicăm
ar fi funcţii armonice în interiorul domeniului mărginit de S şi fo1·mul~ lui Green (V. 16) l~i u şi 1 (aceste dou'ă funcţii sînt
a1· avea în acest domeniu primele lor derivate continue peste tot, armoniCe) obţinem
~ 1, va1on'le l'1m1ta - 1 \ Şl• t}v.)
· '"' ~v _:::.1 a1· f'1 nu1e 1
· 1us1v
1nc · f rontlera.
· A st1e
f)n i fln i
pentru ambele funcţii; în baza teoremei de unicitate a soluţiei
problemei lui Neumann, aceste două funcţii ar fi nişte con-
stante. Înlocuind vi, i = 1, 2 cu c:x.i vi unde c:x.i, ( i = 1, 2) sînt Suficienţa rezultă din faptul că unitatea este solutia unică
factori constanţi, putem realiza ca ambele potenţiale v1 şi 'IJ2: a ecuaţiei integrale (XIX.5), asociată lui (XIX.6). De aceea,
să fie egale cu unitatea în interiorul domeniului. Să presupunem
dacă :ermenul libe.r ~ (S) al ecuaţiei (XIX.6) este o1·togonal
că am făcut acest lucru. Atunci, potenţialul
cu unitatea, atunci această ecuatie este rezolvahilă conform
v = v1 - v2 = \ \ ;.[ v1(S) - v2 (S)] dS., te~remei lui Fredholm. Însă, ~ (S) diferă de f 1 (S) numai
printr-un factor şi, prin urmare, conditia (XIX.11) este nece-
sară şi suficientă pentru rezolvarea ecua{iei (XIX.6) şi, împreună
•' o.!
·8

avînd densitatea v1 (S) - v2 (S), va fi nul în interior. cu ea, a problemei lui Neumann.
298 Aplicarr!r t orier: lui Fredholm Studiul ecu!!fiilor 29!1

Să · trecem acum la rezolvarea problemei exterioare a lui

Să impunem acum condiţia ca termenul liber al acestei
Dirichlet.
-ecuaţ~~ să fie ortogonal cu funcţia proprie v0(S) a celei de-a doua
Aşa cum am văzut, ecuaţia integrală (XIX.5) poate să nu ·ecuaţu (XIX.9). Obţinem
aibă soluţii, deoa1·ece ecuaţia omogenă corespunzătoare a1·e o
soluţie nebanală. Ne-am fi putut aştepta la acest lucru C'hiar
de la inceput. Funcţia armonică u căutată, care satisface \ \ cp(S0 ) v0 (S 11 ) dS J + -:=- \ \ ~J~ dS0 = O.
2rr •. •' ro
condiţia
o' •
8 8

ui(; = .f(S), (XIX.l2) Integrala din cel de-al doilea termen este egală cu unitatea,
,conform ipotezei, şi deducem
A
este unică. Ea se va comporta la irîfinit, în general, ca-
r
{ v. teorema 1, lecţia XII), ca, de exemplu, funcţia armonică ct. = - 27t \ \ rp (S0 ) v0 (S0)dS0 •
·- l --, care este ega1"'a cu unitatea
. pe s f era un1tate.
. •'
s
ei

r
Noi însă încercăm să reprezentăm funcţia sub forma unui Determinînd astfel constanta ct., obţinem din (XIX.l3) o ecuaţie
potenţial de dublu strat care descreşte ca ~ . Se înţelege că o Tezolvabilă. Rezolvînd-o, vom avea în acelaşi timp soluţia pro·
1' blemei exterioare a lui Dirichlet.
asemenea reprezentare nu este totdeauna posibilă. Să încercăm
acum, în legătură cu acestea, să căutăm soluţia problemei exte-
_rioai'e a lui Dirichlet sub forma

u
cx
= ---- + u 1,
ro
unde ct. este o constantă nedeterminată, r 0 este distanţa punc-
tului ( x, y, z) pînă la originea sistemului de coordonate pe care
o vom considera aleasă în interiorul lui S, iar u 1 este potenţialul
<le dublu strat

a·-·-1
u1 = \ \
a' al
fJ~ 11-(S) dS.
8

Valorile lui u 1 de pe suprafaţa S vor fi

1
1 cx
ul 1
ls
= f( S) - ·-/
~ s
Ecuaţia (XIX.5) se transformă, atunci, în ecuaţia

v.(S0) - l l
) )
K(S0 , S) fJ. (S) dS = rp (S0 ) +~ _2_ 1 .
27t r S
(XIX.l3)
0 0
8
 Operatori diferenfiali cu o singură oariabilă independentă 30j

Să considerăm operatm·ul adjunct al operato1·ului Ly

,{v. § 2 (V)].
Acest operator adjunct va avea forma
Mz =(p (x)z)" - (q (x)z)' + r (x) z. (XX.2)
Operatorii M şi L sînt legaţi între ei prin relaţia

d(pz~.
Lecţia XX
zLy - y Mz = _:!:__ (pz .!!!!_ - y + qyz )
FUNCŢIA LUI GţlEEN dx -".'il! dx dx •

§ 1~ Operatori diierenţiali cu o singură variabilă independentă. Formula lui Green, pe segmenul [0,1], pentru aceşti operatol'Î,
.are forma
În multe probleme ale fizicii matematice, pe care le-am
întîlnit, functia necunoscută era determinată nu numai de ecuatia {PoY~Zo - PoYo z~ + (qo - P~)Yo zo}- {P1Y~ z~ - P1 Y1 Z 1 -t-
diferentială, 'ci şi de conditiile la limită ale domeniului în c~re· 1
e1·a definită acea funcţie: Majoritatea· problemelor legate de-
rezolvarea e<'uaţiilor de tip eliptic a fost de acest gen. V om avea + (q1- P~)Y1Z1} + ~ (z Ly- yMz) dx =O~ (XX.3)
mai tîrziu ocazia să ne convingem de faptul că şi în problemele la o
limită, pentru ecuaţiile de alte tipuri, cunoaşterea metodelor
unde indicii O şi 1 arată că se consideră valorile functii respectiv
de rezolvare a ·unor asemenea probleme, cu condiţiile pe frontiera
pentru x = O ŞI• pentru x = 1, de exemplu • ' .
domeniului, aduce un folos real. Pentru a cerceta mai amănuntit
proprietăţile cel~ mai importante ale soluţiilor acestor proble~e Po = P (0), Yo = y (O) z'1 ~ z'(l). ·
de limită, ne propunem să dăm sub formă explicită reprezen·
tarea unora dintre ele. Dacă funcţiile y şi z sînt alese astfel, încît acoladele din for-
Să începem cu cazul cel mai simplu. V om căuta soluţia. ·Inu~a (XX.3) să se anuleze, această formulă se simplifică şi
.obţinem
ecuaţiei ordinare de ordinul al doilea . "'J

Ly -:·- p(x)y" + q (x)y' + r (x)y = f(x) (XX.l) \ (zLy- yMz) dx = 0 .. (XX.4)

,< <
al

în intervalul O x 1, satisfăcînd unor conditii la extremitătl o

X = 0 ŞÎ X = 1.' • ,
V om presupune că funeţia p( x) este continuă, împreună Se poate întîmpla ca formula (XX.4) să fie adevărată pentru
cu derivatele sale pînă la ordinul al doilea şi nu se anulează în <Jrice... pereche de fu~c.1ii y şi z aparţi.n~nd la două familii {y} şi {z}.
intervalul O < <x 1. A doua condiţie o vom înlătura ulterior· Doua astfel de fam1h1 le vom numi In acest caz adjuncte una
alteia.
in cîteva exemple. Presupunem funcţia q (x) continuă împreună
eli derivata sa de ordinul întîi, iar funcţia r (x) este continuă în Să considerăm cîteva exemple de familii de functii adjuncte
acelaşi interval.
pentru operatorul (XX.l). ~
Cu toate că această problemă se referă din punct de vedere Vom studia familia de functii y, care satisface la extremi-
formal la teoria ecuaţiilor diferenţiale ordinare, totuşi noi o- tăţile intervalului una din condiţiile liniar~
vom analiza aici mai amănuntit. Trebuie să facem cîteva obser· 1) Yo =O, (XX.5)
vaţii preliminare importante. •
Il) PoY'o + G<Yo = O,
 Funcţia luZ: Green
Operatori difercnţiali cu o singură variabilă independentâ

la extremitatea x = O, şi analog Conditiile Ia sau IIa impuse la ambele extremităti ale inter-
I) Y1 =O, (XX.6). valului, sî~t suficiente pentru ca familia {z} să fie' conjugată
familiei {y}, dacă pentru aceasta din urmă sînt îndeplinite con-
II) PlY't + ~Yt
= O, ditiile I sau II. Aceste conditii vor fi şi necesare dacă vom lua
la extremitatea x = 1 .
Să scriem prima acoladă din formula (:CX.3) sub fm·ma
dr~pt familie {y} mulţimea tuturor funcţiilor care satisfac con-
diţiile I sau II la ambele extremităţi ale intervalului şi care au
- Yo [ Po z~ + (P~- qo + ~X) zo] + Zo [PoYo + otYo], un număr suficient de dei·ivate continue. În cele ce ui·mează
vom defini familiile {y} şi {z} chiar în acest mod.
unde ot este o constantă arbitrară. În acelaşi mod, să s.criem şi Putem considera şi un tip mai general de condiţii pentru
cea de-a doua acoladă. Atunci formula (XX.3) se transcne astfel,, familia {y}. Aceste condiţii de tip general pot lega valorile lui
- y 0 [(pz)' + (~X - q) z]x=o + Z0 [py' + oty]x=O + y şi y' la ambele extremităţi. Nu ne vom ocupa de enumerarea
1
sau clasificarea acestor condiţii, ci vom indica numai metoda_
de a le obtine.
-1- ~(zL.y- yMz) dx -1- y 1 [(pz)' -1- (~- q)zL,···l- Forma' biliniară
o
(XX.7) Y~ 'YH Y~ ; Zo, Zo' zl, z~ ) - PoY~ Zo - PoYo z~ +
<I> (yo,

în care ~ este de asemenea o constantă. . . + (% - P~ )Yo Zo- P1Y~ Z1 + Pt ql z~- (ql- P~ )ylzl
Din această reprezentare rezu~tă cîtev~ .consecinţe si.mple ..
Dacă familia ~y} satisface pnma condiţie la extremitate~ a celor două grupuri de cîte patru variabile se anulează pentru
x = 0, atunci pentru ca în punctul x = O să se anuleze numai valori arbitrare ale unuia din grupuri, dacă, şi numai dacă, valo-
termenul care nu se găseşte sub semnul integral,. putem lua rile tuturor variabilelor din cel de-al doilea grup sînt nule. Dacă
drept familie {z ~ orice familie de funcţii care satisfac pentru între variabilele unui g1·up, de exemplu, y 0 , y~, y , y~ , există
1
x = O condiţia anumite relaţii liniare, atunci exprimînd unele din aceste varia-
Ja) Zo = O. bile pi"in ~elelalte, transformăm această formă în altă formă
liniară în raport cu y, care însă depinde de un număr mic de
Dacă familia {y} satisface a doua. c:ondiţie la .e::'t.remitatea variabile. Conditia ca această formă să se anuleze se obtine
x = O, este suficient să supunem famiha {z} condiţiei prin anularea c~eficienţilor variabilelor rămase. Astfel, s~ma
IJa) p 0 z~ + (p~ - q0 +
ot) z0 = O. numărului de condiţii impuse lui {y} şi lui {z} este de patru~
Să considerăm, de exemplu, ecuaţia
Pentn1 familia {y} eare satisface ambele condiţii, a?,I"că
pentru care Yo' = Yo- - 0 ' nu este nevoie
. să impunem
. functn
. , ' · or 1 Ly = y" + k y 2 = O.
{z} nici un fel de condiţii pentru x = 0: R~~Iproc, daca nu .~m­
punem restrictii familiei {y }, atunci trebuie sa lmpunem.funcţnlor Avem aici p = 1, q = O, r = k 2 ; fie
"t""] e ' z0 --
{z } con d 1,11 - z'0 -- O• Exact la fel ' se poate anahza
• extre-
mitatea x = 1, în care condiVile considerate de noi vor avea Yo = Y1
forma
Yo = Y1
1} Yt =O,
II) PtY~ + ~Yt = O, condiţiile pe care le impunem familiei {y}.
}a) zl = O,
Conform observaţiei noastre, forma <I> se poate sene astfel
Jia ) P1 z~ + (p~ - ql + ~) Z1 = O. <I> =
Yo (z~ - z~ ) + y~ (z 0 - z1 ) = O.
:304 Funcţia lui Greetz Operatorii adjuncţi şi familii adjuncte 305

Prin urmare, condiţiile adjuncte vor fi Este uşor de văzut că operatorul adjunctului Ly va fi
Zo = zl, Mz = (- l)tl _
dn (
Po z
)
+ ( _ 1)n--1 dn-1(
__._Pt_!} + • • •. + PnZ.
d:r.:n dzn-l

Observînd că
§ 2. Opet·atori a{ljune~i şi familii adlunete
Noţiunile de familii adjuncte şi de condiţii adjuncte nu se
-referă numai la ecuatiile ordinare de ordinul al doilea. Acestea
pot fi transpuse uşo~ şi pentru cazul- cînd operatorul L este
un operator diferenţia! liniar cu derivate pa1·ţiale de un ordin
·Oarecare. Am definit mai sus operatorul M, adjunct al opera-
torului diferenţia! dat L. Formula integrală, a că1·ei valabilitate este uşor să exprimăm sub formă finită integrala nedefinită
a fost dedusă acolo pentru doi operatori adjuncţi unul altuia,
-o putem considera acum ca definiţie a operatorilor adjuncţi. \ (zLy- yMz) dx.
D e fi n i ţ i e. Vom zice că operatorul Mv este adjunctul
•'
operatorului Lu şi că douăfamilii de funcţii {u} şi {v}, definite
în domeniul Q sînt adjuncte în ·raport cu L şi M în acest domeniu F.ă~ă. a ~ calcula pînă la sfîrşit, vedem că ea se exprimă ca o formă
dacă h1hn1ara in raport cu derivatele

~ vLu. dQ = ~ uMv dQ (XX.8) y, y'' . .. 'yn-I, z,z'' . .. ' zn-1,

Q Q
.odcare ar fi functiile u şi v din familiile corespunzătoare.
. Condiţiile cu' ajutorul că1·ora se definesc· două familii con·
jug a te în raport cu operatorii L şi M, poartă denumirea de
condiţii adjuncte.
ai căror coeficienţi sînt funcţii de variabila x.
În ~aza condiţiilor (XX.9), valoarea acestei forme bi1iniare
este nuia pentru x =. 0: Pen~ru ca valoarea sa să fie nulă şi
pentru x = 1, este sufiCient sa punem
1

~~"1 D efi ni ţie. Operatorul L se numeşte autoadjunct dacă

zl = zl = ... = zl(n-1) = O. (XX.10)
.operatorul său adjunct coincide cu el, adică dacă. (Aceast~ condiţie este şi necesară dacă nu· ştim nimic relativ
Mu=Lu. la valonle .lui y şi ale <lerivatelor sale pentru x = 1).
A tun CI, avem
În mod analog, pentru orice operator autoadjunct o familie 1
de funcţii care coincide cu familia sa adjunctă se numeşte familie
.autoadjunctă. ~ (zL_y- yMz) dx =O .
Vom considera încă cîteva exemple simple. o
Exemplul l.
Astfel condiţiile (XX.10) sînt adjuncte cu (XX.9).
Ly = PoY(n) + PtY(n- >+ · · · + Pn'J·
1
Exemplul 2. Să considerăm operatorul
Alegem familia de funcţii {y} pe segmentul O-.< x-< l
Lu=~u (XX.ll)
astfel încît să avem
.Yo = Yo = ··· = Yo(n-
1
) = o~ (XX.9) şi să pl·esupunem că studiem în domeniul n al celor două variabile
20 l':cm~t.iile fu:icii matematice.
 Funcţia lui Green · Lemo fundamentală r:, integr:delor ecuaţiilor adjuncte 307

x, y, mărginit de conturul s, familia de funcţii { u} care satisfac: şi familia {t' }, care satisface- condiţia
condiţia

f)u
[ f)n
+ rt.U +~ f)u]
f)s · 8
= O, '(XX.l2): [ ~~
an
+ ( rt. - ;~_@)V -· ~
8s
_8.!!_1
as 8
= 0.

în care f)u este derivata pe normala interioară într~un punct al Pentru aceste două familii, obţinem
f)n
· Iar
conturul u1, · - este d envata
f)u · pe t angent"a, corespunza'"'t o~re
f)s
~~ 11Llu dQ = ~ ~u LlvdO.
sensului pozitiv de parcurs de pe contur._ Formula lui Green ne dă. o o
E x e m p l u l 3. Dacă familia {u} este o familie de funcţii
~ ~ ( ullv - v Llu) d Q = ~ ( v -~: - u ::) ds = care nu satisface nici un fel de condiţii, atunci familia din dome-
Q • s niul O, adjunctă îh raport cu operatorul lui Laplace, va satisface
două condiţii · . · ·
= ( '(·v
Jl f)u + rt.U + ~ (1u)- U iJv- V (r~.u + ~ !}!!:_)}
as
ds.
an as f)n Vi ·-= 0·, 8v ~ =o.
8
ls an .~ .
Integrînd .prin părţi termenul
'Aceasta rezultă din faptul că. integrala
( ~v iJu ds
J
s
as \ \(u~v- !'~u) dQ
•J •J

şi observînd că termenii. din afara semnului integral se anulează" o

datorită periodicităţii pe . . contur a funcţiilor ~' v şi u, vom avea se anulează numai în condiţiile indicate pentru o alegere arbitrară
a functiei u; acestea constituie şi conditiile de autoadjunctie.
~ ~(ullv - vllu) dQ=~:v [ :: + A~ lămurit suficient prin aceste. exe~ple noţiunea de fa~ilii
adjuncte şi de operatori adjuncţi. Să trecem acum la o cercetare
Q
mai amănunţită a problemei.
+ rt.U + ~ -fiu] - [ f)n
av + U - rt.V - - ·a~v ]-}dS.
f)s iJs
§ 3. Len1a Inndmnentală a integraleloi' ecuaţiilor adjuncţe
Este natural să numim expresia
. . .·Ne propunem următoarea pr.ohlemă : să se găsească soluţia
[ -~- + ( r~. + a~) v _ ~ Pv] ecuaţiei (XX.l), care satisface condiţiile

adjunctă
an

lui (XX~l2) în raport cu operatorul ~.

os . as s
[oeoP.r'
(rt.lpy'
+ ~oY]x=o =
+ ~IY]x=l =
ao,
al,
l (XX.l3)
Familiile· adjuncte în raport cu operatorul ~ vor fi familia
{u }, care satisface condiţia sau condiţiile

-+
au
rt.U
âu]
+ ~- = 0,
[cxopy' + ~oY]x=o = O,
(XX.l3')
[ an os 8 ['r~.1PY' + ~1Ylx=1 = O.
il

308 Pune/fa lui Green _____L_e_rn_a_f:_u_n_damentală a integratelor ecuaţiilor adjuncte 309

Probletne de acest gen se întîlnesc; de exemplu, atunci cînd

trebuie să găsim în poziţia de echilibru forma unei coarde de
densitate şi tensiune variabile, la extremităţile căreia este dată
o anumită relaţie între deplasare şi componenta pe axa y a
tensiunii coardei. Tensiunea variabilă poate depinde de împre-
jurarea că coarda nu este orizontală. În acest caz greutatea
fiecărei porţiuni de coardă v~ influenţa asupra mărimii tensiunii
" A~t~e~, funcţia (XX.l6) este într-adevăr soluţia lui (XX.l7).
Sa venf1cam acum că este satisfăcută condiţia (XX.l8).
în punctele coardei situate deasupra ·.acestei porţiuni.
Le ma 1. Fie Ly =py" qy' ry şi Mz+ +
(pz)" - = [( ~pzl)' + (~o -- aoq)zl]x~"·o =
- (qz)' +rz doi operatori adjuncţi avînd coeficienţii p(x), q(x),
r( x) continui, pe segmenul O .x ·< <
1, p( x) avînd două derivate
continue, iar q(x) o derivată·continuă pe acelaşi segment.
Se ·presupune, în afară de aceasta, că p(X) ·nu· se anulează
nicăieri pe segmentul nostru. Atunci, dacă y 1{x) satisface ecuaţia.

Ly=O (XX.l4)
şi condiţia

[~py' + ~oY]x=O = O, (XX.l5)

=o.
atunci, funcţia
Lema este demonstrată.
În t~fod analodg>. dacă Y2 este o soluţie a ecuaţiei (XX.l4),
care sa 1s ace con 1ţ1a
(XX.l6)
(XX.l9)
atunci,
este soluţia ecuaţiei adjuncte
Mz =O, (XX.l7)
şi satisface condiţia
(XX.20)
[{ocopz)' + (~0 - ~q)z]~:"~o = 01 (XX.l8)
adjunctă condiţiei (XX.15) 1). va fi o soluţie a ecuaţiei (X.X.l7), satisfăcînd condiţia
Demonstraţia acestei leme poate fi făcută printr-o verificare
simplă. Avem
[(oclpz)' + (~1- = O.
cxlq)z]x=l (XX.21)
:~ ca(zil, cind .y1 şi Y~. sint liniar i~dependenţi, putem
da formu-
('/; e o~. X.l6) .ş1 (XX.~O) ~ altă formă. Folosind expresia cunos-
s--!- da ~ --~L d:r cuta a determ1nantulu1 lui Wronski (wronskian)
(pzl)' = y; e c q
-+- Y1 ___
p
e
o

1) Ecuaţia Mz = O, în care M e~te adjunctul lui L se numeşte adjunctă

{~cuaţiei Lu = o. (Nota H.E.T.). (XX.22)
310 Ft1nr.pâ lui Green Lema fundamentală a integratelor ecuaţiilor adjuncte 3H

"
vom avea, alegînd în mod convenabil, factorul constant arbitrat·, C o n s e ci n ţ ă . Dacă ecuaţia (XX.l4) admite o soluţie
.nebanală , care satisface condiţiile (XX.l5) şi (XX.l9), atunci
!h
,ecuaţia (XX.l7) admite o soluţie nebanală, care satisface condiţiile
-'(XX.l8) şi (XX.21) şi reciproc.
___ __}h_ __, ----- Pentru cercetările ulterioare va fi important să distingem
z2 = , (XX.23) două cazuri :
P [y1y2 -'- Y2Y1]
1. Ecuaţia (XX.l4) nu admite soluţii nehanale care satisfac
O h s e r v a t i e. Este evident că lema noastră admite
'Condiţiile (XX.l5) şi (XX.l9).
şi o reciprocă c~re poate fi formulată astfel. 2. Ecuaţia (XX.14) admite o asemenea soluţie.
_ Dacă z1 şi z2 sînt soluţiile ecuaţiei Mz = O satisfăcînd res- V om demonstra în cele ce -urmează că în primul caz ecuaţia
:pectiv condiţiile (XX.l8) şi (XX.21), atunci (XXI.l) admite totdeauna o soluţie unică şi hine determinată,
care satisface condiţiile (XX.l3). În cel de-al doilea caz, aceasta
nu va fi aşa.
Vom numi determinarea soluţiei (XX.l4), cu condiţiile
(XX.l5) şi (XX.l9), problemă omogenă.
Săpresupunem că y 1 este soluţia problemei omogene. Nu
-este greu de văzut că o asemenea soluţie este unică, cu aproxi-
maţia unui factor constant: Într-adevăr, dacă y 1 şi y 2 sînt două
soluţii liniar independente ale ecuaţiei (XX.l4), wronskianul
lor nu este nul ; prin urmare, rapoartele
Y2 = '.
p
y! • y2
in care C este o constantă arbitrară, sînt soluţiile ecuaţiei Ly = O -- Şl --
şî care satisfac respectiv condiţiile (XX.l5) şi (XX.l9). YI Y·>

Din fot·mulele (XX.23), t·ezultă -~-lin ~~- J = !!_(In }!2_ ) , nu sînt cu siguranţă egale înt<l"e ele şi de aceea nici y2 şi nici una
dx l :: 2 dx Y2 . din combinaţiile liniare
adică
C1Y1 C2Y2' +
~1 z2 !fi y2
în care c2 =1= o, nu satisfac conditiile la limită.
ZI -2 !h Y2 Conform conseCinţei din lema: 1 (XX),
sau
-- z2zi --- 1
!h!h
+
:1:2 !/1Y2 X
--- -------- --
~
~

---t"-'2 !hY2 PlhZ2 PY2Zl dx

Y1 c
de unde, avem, z1 = - e
p
zl . z2
Y1 = --,-------,---'---- ' Y2 = -------,------,-- · (XX.23') ,este soluţia unica a problemei adjuncte. Să demonstrăm acum
p (z 1z2 - z2z1 ) p (z 1z2 - z2z1)
teorema pentru cel de-al doilea caz pe care îl studiem.
Este util să semnalăm încă formulele Teorema 1. Pentru ca ecuaţia (XX.l) să aibă o soluţie
,care satisface condiţiile {XX.l3), este necesar ca
Y1Z2 = z1.Y2' 1

"M'"·"• + ~ f(x)z,. dx - "'-"·1·-• = o.

Y1Zz - Y2Z1 = Z1Y2 - Y1Z2 = p
(XX.24)
ca~e se verifică direct. {)
312 Funcţ!a lui Green Funcţia de influenfâ.

Să presupunem că y 1 (x) este o soluţie nebanală a problemei
omogene, adică satisface ecuaţia (XX.14) şi condiţiile (XX.15)
şi (XX.19), atunci, funcţia z1{x), definită de formula (XX.l6),
va satisface ecuaţia adj unctă şi condiţiile la limită adjuncte
(XX.18) şi (XX.21).
Aplicînd formula (XX. 7) funcţiei y( x), care este soluţia
lui (XX.l) cu condiţiile (XX.13) şi funcţiei z1(x), obţinel11 direct
formula (XX.24).
§ 4. Func,ia de
În cazul cînd funcţia Ze tinde (pentru ~ ~ O) uniform către·
functia limită ·
' Iim Ze = G (x, x 0 ),
e-+0
depinzînd, se înţelege, de parametrul x 0 , atunci vom putea trece·
la limită în formulele care exprimă pe y(x0). Convenim să numim
funcţia G( x, x0) funcţia lui Green pentru operatorul L.
Cu ajutorul funcţiei lui Green am putea reprezenta solutia
ecuaţiei (XX.l), satisfăcînd pe (XX.l3), sub forma ,
influen:ă 1

Să ne ocupăm în mod amănunţit de analizarea primului caz~

Fie x 0 un punct arbitrar al intervalului (O -<: x -<. 1) şi să
Y (Xo) = G (0, Xo) "o+) G (x, x0)f(x) dx - G (1, x0) a,. (XX.25)
o
presupunem că funcţia Z 6 satisface ecuaţia Dacă a 0 = a 1 =O, vom avea
O pentru 1 x - x 0 l > e, 1

Mze = { ~pentru
2e
1 x - x0 1 < e; y(x0 ) = ~ G (x, x.,)f(x) dx. (XX.26)·
atunci, o
11
Putem explica imediat, fără a calcula pe Ze , cum trebuie·
t· y M Ze dx = __2-_ xo C y dx. să fie funcţia lui Green şi chiar o putem construi. Integrînd
.) 2e ) pe Mzf., în intervalul {x0 - 3,x0 -}- 3), în care a > :::, obţinem
O :r0 +e
Xo +&
Trecînd în această formulă la limită, pentru e -->- O şi folosind
teorema mediei, vom avea \ Mze dx = 1.
1
...,
a:o-~

lim \ yMze dx = y (x0 ). Pe de altă parte,

x0 +o x0 +o
"'-o.
o
( Mze dx = (pze )'jl;"o+ll- ( [(qz. )' - rzr J d:x,
Dacă Ze şi y aparţin la două familii adjuncte, adică satisfac con-·
diţiile (XX.15), (XX.19), (XX.18) şi (XX.21), formula (XX.8)
J
x0 -~
.x0 --o J
x0 ~.-S

ne dă de unde
1 1 1 x0 +o
y (x0) = lim ( yMze dx =Iim ( Z8 Lydx = Iim ( zef(x) dx. 1 = (pze )' /xo+/5- ( [(qze )' - rze ] dx.
e- J
oo z- oJo e - ooJ x0-li J
x -li 0

Pentru acelaşi Z 6 şi aceeaşi funcţiune y, satisfăcînd condiţiile Presupunînd că Ze şi z:

sînt uniform mărginite, vedem că, pentru.
generale (XX.14), obţinem din formula (XX.7) un a ~uficient de mic putem neglija integrala din membrul drept
al ultimei formule şi la limită şi obţinem
J
1

y (Xo) = ~.: z, (O}a0 +~ z, f(x) dx - z, (1) a1 ]

(pze )' lx
0
+0 = 1.
o x0 -0
.:H4 Functia lui Green Funcţia lui Green şi construirea ei
--- 315
Funcţia p( x) este însă con~inuă ÎmJ?reună cu derivat a sa
Funcţia lui Green introdusă de noi poate fi construită efectiv,
.şi de aceea, conE;iderînd Ze continuu, obţinem fără dificultăti .
lx0 +0 , IXo+O Fie z1 o ~oluţie a ecuaţiei Mz = O, care satisface condiţia
(pze )' 1 = p{xo) z" ' (XX.18) iar z2 o soluţie a aceleiaşi ecuaţii, ~satisfăcînd condiţia
x 0 -0 x 0 -0
(XX.21). Aceste soluţii sînt independente, deoarece, în cazul
-de unde contl'ar, ar exista o soluţie nebanală a ecuaţiei Mz = O şi, prin
u1·mare şi a ecuaţiei Ly = O şi ne-am găsi în cel de-al doilea
' lxo+O- 1 caz. Fiecare din ele este determinată numai cu aproximaţia
Ze -- --- • unui factor constant arbitrar.
x 0 -o P (xo)
Este evident că
G(x, x0 ) = a (x0 )z1 (x), O< x < x0 ;
§ 5. Funcţia lui Green şi eonstruh·ea ei
G(x, x0 ) = b (x0)z2 (x), x0 <x< 1.
Conside1·atiile introductiv~ de care ne-am folosit nu ne
.dau, se înţeÎege, demonstraţia. valabilitătii raţion~me~teh:~r Din faptul că G (x, x0 ) este o funcţie continuă, iar prima
noastre. Totuşi, pornind de la ult1ma formula putem sa le JUStl- :sa derivată are o discontinuitate pentru x = x 0 , satisfăcînd lui
-(XX.27), obţinem
fică'm în mod riguros.
D e fi n i t i e. Numim functia lui Green pentru opera- a(x0)z1 (xJ- b(x0 ) z2 (x) 0 = O,
torul Ly şi pentru condiţiile la limită (XX.13), o funcţie G(x, Xo),
care satisface următoarele condiţii : a( x0 )z~ ( x0 ) - b( x0 )z~ ( x0 ) = -
1 Ca functie de variabilă x, ea satisface, oricare ar fi Xo, p (xo)
-condi;iile ad]' u~cte conditiilor impuse operatorului Ly, adică de unde
' . '
p(O)G~ (O,x0 ) + (p'(O) - q{O) + rt)G (0, x 0) = O,
a(x0 ) - z2(xo)
----~-~--- ------ -----

p(1)G~ (1, x0) + (p'(1) - q(1) + ~)G (0, x 0) = O.

2. În intervalalele b(x0 ) = - -----=--~~1;_~---------
P (x 0 ) [z 2 (x 0 ) z~ (x0 ) z~ (x 0 ) z1 (x0 )]
0 -< X < ~; 0 , Xo < X <1 -

wronskianul, ca1·e se găsf(şte la numitor, nu este nul, deoa1·ece

funcţia G( x, x 0 ) este continuă împre.ună ~u de..,rivatel~ .sale pînă z1 (x) şi z2(x) sînt liniar independente.
· la ordinul al doilea şi satisface ecuaţia aclJuncta ecuaţ1e1 Ly = O, Comparînd aceste expresii cu formulele (XX.23), vedem
adică
a(xo) = Y2(xo); b(xo) = Yl(xo)
1\1z ::::;:: rl~ (p (x) z) - d (q_(xL_-:}_ + r(x)z = O.
dx 2 dx în care y 1 (x0 ) şi y 2 (x0 ) sînt anumite soluţii ale ecuaţiei Ly = O,
satisfăcînd respectiv condiţiile (XX.15) şi (XX.l9).
3. În p.unctul x = x 0 funcţia .G(x, :o) ~a fu~cţie de x, este Obţinem, astfel, următoarea reprezentare pentru funcţia
continuă, iar derivata sa este d1scontinua, av1nd lui Green ·

(XX.27) G (x, xo). J Y2(:Xo)zl(x), O< x < Xo, (XX.2B)

1 Yl(xo)z2(x), x0 x < < 1.
 316 Fancfa lai Green Funcţia lui Green şi construirea ei 317
Formula (XX.28) nu ne dă numai funcţia lui Gr~en sub Să derivăm expresia, obţinută în 1·aport cu x 0 • A ·vem
formă explicită, ci ne permite să studiem de asemenea ŞI cîteva.
rc 0 1
din proprietăţile sale.
Propl'ietatea 1. Funcţia lui Green este continuă în }lătratul y(x0 ) = ~ G (x, x0)f(x) dx + ~ G (x, x0)f(x) dx,
0 < <1;
X 0 ·<: Xo ·< 1
:1'o 1
Din planul x O x 0 •
~y'(x0 ) ={' -~ f(x) dx + l !}(_? f(x)dx+G(x x0 )f(x0)-G(x0 , x0 )J(x0 ),
Proprietatea 2. Primele derivate ale funcţiei lui Green Jo fJxo ) fJ:ro
0
,

sînt continue 11este tot, în afara diagonalei principale x = x 0 ,

unde ele au o discontinuitate de prima speţă, derivata după.
·1
direcţia diagonalei fiind continuă, iar derivatele în raport cu x:·
şi cu x 0 satisfăcînd condiţiile
'
y (x0 ) =
x\·o fJG
--f(x) dx + \1 ----
P.G '
f{x) dx. (XX.30)
•' f}x0 ., iJx0
o
1
G~(xo +o, Xo)- c::(Xo- o, Xo) = Mei departe,
p (xo)
rea 1

/1 ~ f
2
y" (x0 ) = ( (x) dx +( ;1 ~ f(x) dx +
2

JOXo
O
JOXo
x0
Aceste relatii se verifică direct.
Din fo~·mula (XX.28) rezultă
Te ore m a 2. Funcţia lui Green G(x, x0), ca funcţie de~
argumentul x 0 , serveşte drept funcţie a lui Green pentru operatorul'
Mz, cu condiţiile (XX.l8) şi (XX. 21); deci, înlocuind problema
prin adjuncta sa, argumentele funcţiei lui Green îşi schimbă numai" (XX.31)
locurile.
Ne rămîne să vm·ificăm că formulele (XX.25) sau (XX.26)
Folosindu-ne de acestea, obţinem
ne dau într-adevă1· solutia problemei propuse. Este suficient
să ve1·ificăm aici formul~ (XX.26), întrucît problema determi- p_(x0 ) y" (x0) + q (x0) y' (x0) + r (x0) y {x0) = f(x 0 ) +
nării unei soluţii pentru (XX.l) cu condiţiile (XX.l3) poate H
l
totdeauna redusă la problema cu condiţiile omogene (XX.l3') ..
Dacă aceasta din urmă admite o soluţie, atunci şi problema
iniţială are o soluţie. Am arătat că dacă soluţi~ problemei există,.
+ ~L"G(x, x.)f(x) dx.
aceasta poate fi reprezentată sub forma (XX.26).
()

Astfel, este suficient să stabilim că funcţia Însă 'G( x, x0), ca funcţia de cel de-al doilea argument al său,
1
1Batisface ecuaţia L 0 G = O, de unde

y( x.) = ~ G ( x, x.) f (x) dx (XX.29}~ p(xo)y"(xo) + q(xo)y'(xo) + r (xo)y(xo) == f(xo),

() 4}eea ce trebuia demonstrat.
Am studiat acestă problemă în pdmul caz. Am stabilit că
.satisface ecuaţia (XX.l) şi condiţiile (XX.l3'). .atunci cînd există totdeauna o soluţie hine determinată, a ecuaţiei
318 Funcţfa lu.i Green Funcţia lui Green generalizată 319

(XX.l), care satisface, condiţiile (XX.l3) sau (XX.l3') şi care Definiţie. Să considerăm acum funcţia G1 (x~ x0 ) definită
se poate reprezenta sub forma (XX. 25) sau (XX.26), unde G(x, x0} cu ajutorul condiţiilor. .
este funcţia lui Green determinată de noi. 1. Ca funcţie de x, funcţia G1 (x, x0 ) satisface condiţiilor
P (O) 1
f)G (O, Xo)
f)x
+ [p' (O) - q (O) + C(] G1 (0, x0) = O, 1
§ 6. Funcţia lui Green generalizată pentru ecua :ia liniară de- (XX.33)
ordinul al doilea p (1) 8G,~: x,) + [p' (1) - q (1) + [3] Gl (1, Xu) = o.J
Să cercetăm mai amănuntit cel de-al doilea caz. o1·icare ar fi x 0 •
Le ma 2. Dacă y 0 (x) şi z0 (~) sînt soluţii ale ecuaţiilor Ly = 2. În intervalele
= O şi Mz = O, satisfăcînd respectiv condiţiilor omogene (XX.l5),.
(XX.l9) şi (XX. 18), (XX.21), atunci 0."' X < x0,
funcţia G1 (x, x0 ) este continuă împreună cu derivatele sale de·
x0 < X <}
1
ordinul al doilea satisfăcînd ecuaţia
~Yo (x) Zo (x) dx cp O. (XX.32) (XX.34)
o funcţia a(x0 ) o vom dete1·mina mai tîrziu.
Această observaţie rezultă din faptul că 3. În punctul x = x 0 funcţia G1 (x~ x0 ),' ca funcţie de x, este
continuă, iar derivatele sale sînt discontinue, avînd

1 1
X
s-!.?--aw §_!!L(x0 + O, x~~ _ iJG0_x0 - ~~l = 1 (XX.3S)-
~y ~ Y:
(Jx f)x p (x 0 )
0 (x)z0 (x)dx = c e' " dx. 1

() o 4. ~ G1 (x, x0 ) y 0 (x) dx =O. (XX.36)

()
Deoarece expresia de sub semnul integral îşi păstrează tot timpul
acelaşi semn, integrala nu se poate anula. Numim această funcţie funcţia lui Green generalizată. Con-
L e m a 3. Ecuaţia diţia (XX. 35) ne permite să determinăm factorul a(x0 ).
·Să trecem la construirea explicită a funcţii G1 •
Mi= z0 Să notăm cu y<l> şi y< 2 l soluţiile particulare ale ecuaţiei
nu poate avea o soluţie, care să satisfacă în acelaşi timp condiţiile (XX.37)
(XX.l8) şi (XX.21), iar ecuaţia Ly = y 0 nu poate avea o soluţie satisfăcînd condiţiile
care să satisfacă în acelaşi timp condiţiile (XX.l5) şi (XX.l9) ..
Într-adevăr, în caz contrar, aplicînd formula (XX.7) şi Y(l) lx=O = y<V' lx=O = 0,
introducînd acolo în locul lui y, soluţia y 0 , vom obţipe Y( 2 ) 1 = Y( 2 )' lx=l = O,
1 1
şi analog, zW şi z< 2> soluţiile particulare ale ecuaţiei
~Yo Mz dz =~ z0 y 0 dx = O, Mz = z0 , (XX.38)
o o ~atisfăcînd condiţiile ;
ceea ce contrazice lema 2. În mod identic se demonstrează şi
.cea de a doua jumătate a afirmaţiei.
::~20 Funcţia lui Green
Funcjia lui Green generalizată

Este evident că dife1~enţa y< 2> - y<ll = y 1 este o soluţie

La fel se demonstrează şi formula pentru y<2>. Alcătuind
·particulară a ecuaţiei (XX.l4), liniar _ind~pendentă de Yo· .. diferenţa
Într-adevăr, dacă y< 2 > - yW = ~ y 0 , atunci ambele funcţu 1
_.Yn> şi y<2l ar trebui să satisfacă la extremi~ăţile . i~te~·valului 2
·condiţiile (XX.l5) şi (XX.l9), ceea ce este Imposibil In baza Yt (xo) = y< > (xo) -·ya> (xo) = - Yo (xo)\ Yo (x) zl (x) dx+
lemei 3. •'
.O
Dîndu-ne _y 0 , putem determina funcţiile y< 2>, yW şi Yt· Să 1

punem + Yt(Xo) ~ Yo (x) "o (x) dx,

o
z0 = Yo
----r------;- -- , vedem că
P (Yo .Z/1 - .lJ1 Yo) 1

Se verifică direct că funcţiile y<ll şi y< 2l pot fi exprimate cu ~Yo (x) • 1 (x) dx = O,
;ajutorul lui y 0 şi y 1 sub forma ()

Xo :tu 1

yW(xo) = Yo (xo) ~ Yo (x) •t (x) dx - Yt (Xo) ~ Yo(x) •o (x) dx, ~ Yo (x) z 0 (x) dx= 1,
o o o
adică
Xo :co

~Yo (x) Zo (x)dx.

1 1
Y'2' (xJ = Yo (x.)\
•'
Yo (x) •1 (x) dx - Yt (Xo)
i ~ Yo (x) z<t> (x) dx = ~ y 0 (x) •'"'(x) dx = C.
o o
'într-adevăr, egalităţile yW (O) = y< 2 > (1) = O _sînt evidente. Mai Să arătăm că funcţia
.departe,
y<ll' (O) = [y0 (O)j2 z1 (O) - y 1 (O) y 0 (O) z0 (O) = O,
c1 = '} Yo (xo) zW (x) + y< 2 (x
> 0) z0 (x) - Cy0 (x0 ) z0 (x), x -< x ,
0
; Yo (x0) z< 2 > (x) + y<ll (x 0) z0 (x) - Cy0 (x0) z0 (x), x >x 0
y< 21 ' (1) = [y0 (1)] 2 z1 (1) - y 1 (1) Yo (1) z0 (1):= O.
satisface toate cele patru condiţii specificate mai sus.
1nafară de aceasta, 1. Condiţiile (XX.23) sînt evident satisfăcute deoarece ele
sînt satisfăcute de z0 (x), precum şi de z< 1> pentru x' =O, ca şi de
~ ~ z< > pentru x = 1.
2

y'"' = y~ (x0) ~ y 0 (x) z,. (x) dx - y; (Xo) ~Yo (x) z0 (x) dx, 2. Ecuaţia (XX.34) este :satisfăcută în baza lui (XX.38).
Este evident
o o
MGl = Yo(xo)zo(x).
mo :to
3. Continuitatea lui G1 · este evidentă. Pentru saltul deri-
y<ll" = y~ (x0) \ y 0 (x) z1 (x) dx - y~ (x0) ~Yo (x) z0 (x) dx + vatei lui G1 în punctul de discontinuitate, avem
~

o
.o G~x( Xo + O, Xo) - ~~x( x0 - O, x0) =
+ [y~ (x0) z1 (x0) - y~ (x0 ) z0 (xo)]Yo (x), = Yo (xo) [z<2l' (xo) - z<2l' (xo)] + [yW (xo) - y'2l (xo)Jz~ (xo) =.
, . , . .• . 1
.,de unde Ly(l) = y 0 (x), ceea ce trebuie demonstrat. = Yo(xo) zi(xo)-yl (xo) Zo (x0) = ·-~---.,..
. .· p{Xg).
C. 21. E .;aatlile fizicii matematice
322 Funcţia lui Green Exemple
..
---·-·-"~--·- --··~-------·. --------·---- ....

Însfîrşit, Pentru ecuaţiile de ordin superior, se poate întîmpla ca

1 problema omogenă corespunzătoare să admită cîteva soluţii
4. ~ Gl( x, Xn) Yo (x)dx = - Cyo ( Xn) + Yo ( Xo) ~ Yo ( x)z'"'( x)dx + liniar independente y 1 (x), y 2 (x), ... ,yn(x). Atunci, funcţia lui
Green generalizată. trebuie să satisfacă ecuaţia corespunzătoare
. o
Xo

+ Yo (Xo) ~ [zW(x) - .z'"'(x)]yo (x) dx + şi in locul unei singure condiţii (XX.36) vom avea cîteva condiţii
o asemănătoare. Nu vom face analiza amănuntită a acestor cazuri.
:r:o
Să trecem la examinarea cîtorva exe~ple.
+ [y'"'(Xn) - yW(Xn)]) Zo (~)Yo (x) dx +
1
§ 7..Exemple
+ y<Il(xo) ~Yo (x)z0 (x) dx = - Cy0 (xo) + E x e m p I u l l. Să căutăm soluţia ecuaţiei

+ Cyo (xo) + yfil(xo) - y<Il(xo) = O. . Ly = y" = f(x) (XX.41)

cu condiţiile
E "d t că functia generalizată a lui Green Gl(x, Xo),. Ylx=o = ao,
ste evl en , "ndul său drept functie· (XX.42)
ca functie de variabila Xo, serveşte 1a n 1 d"unct Mz cu condi-- Ylx=I =ar
r· 1 . Green pentru operatoru a J . .
genera Izata a UI 8) . (XX 21) Cu ajutorul ei solutia ecuaţiei
V .•
Singura soluţie a ecuaţiei y" = O cu condiţiile Ylx,=o = Y]x=l =
ţiile la limit~ <?C~·l ŞI
(XX.1), satisfacind con Iţu e
(XX 13 ,) poate' fi r~prezentată.
·
a· ..1·
' · = O, este nulă.
sub forma Conform tem·i.ei generale expuse mai sus, există funcţia
lui Green
1
Jx ( x 0
( )- r
yxo __ , Gl(x, Xt) f(x) dx + ClyO (xo), (XX.39); G=
lx 0
- 1), x L.. x0 ,
(x- 1), x >-
x0 •
(XX.43)
·'(}
Soluţia problemei ·va fi
,tumai dacă f(x) satisface condiţia
1
y (x0 ) = a 0 (1 - x0 ) + a1 x0 -i-
~ (XX.40): "'o
Jr f(x) (x- I)dx.
f(x)Zo (x) dx =O.
+ (x0 - r
1) ·' f(x)xdx +x0
o
40)1)nu este· o Xo
Din demonstratie I·ezultă între altele ca"' con.d"Iţia.
· {XX .(XX fie· V

num. ai necesară ci şi suficientă- pentru ca ecuaţia . sa E x e m p 1n l 2. Să căutăm soluţia ecuaţiei (XX.41)

condiţiile
rezolvabilă CU con a·Iţll
··1e (XX. •13') • . . cu
f' matii deoarece
. Nu vom face demonstraţia tuturor acestor au . , 1 . G
. .d " 1 a făcută pentru functia UI reen. Y'lx=o = ao, y']x=I = al. (XX.45)
aceasta coinci e ~~ todtu cud·~~l al doilea şi în co~diţiile consi-
Pentru ecţtatla e or I · · · . 1 tie· v • În aeest caz ecuaţia y" = O admite o soluţie, care satisface
derate, problema ,omogenă ar putea avea numai o singura so u •. condiţiile
nebanală. ' y'lx=O = y'lx=l = O, (XX.46)
324 Funcţia lui Green Exemple 325

şi anume ad~it...e., ca şi în .P.~oblema precedentă, soluţia nebanală y = 1,

satlsfacînd condiţnle (XX.48). V a trebui să construim prin
y=l. urmare funcţia lui Green generalizată.
Prin urmare, funcţia lui Green nu există în acest caz, fiind Această construcţie se 1·ealizează cel mai simplu folosind
astfel necesară construirea funcţiei generalizate a lui Green. periodi~itatea fu~cţiei căutate precum şi faptul că toate punctele
Avem cercului sînt echivalente ; de aceea, functia lui Green depinde
Yo = 1., Zo = 1 numai de diferenţa x - x 0 • '
Putem pune atunci de la început x 0 = n ..
Yl = x, zl, = x. Ecuaţia pentru funcţia lui Green are forma
Mai departe, = 0
z' 2 l =-~- (1 -- x) 2 • t.f.2GI.

2 dx:~ "

Atunci, iar soluţia sa va fi, evident, trinomul de gradul al doilea

Yw = _!__ x2, y<2> = ---~ (1 - x) 2, C = -~--
2 2 {) G1 (x, n) = c1 x 2 +cx +c 2 3, - n -< x ~ 7t.

Funcţia G1 va avea forma Din condiţia de continuitate rezultă

_!__ x2 + _!_') (1 - x.·0)2 - __2:_, x 0 > x, Gl(n - O, it) - G1 (n + O, n) = G1 (1t, n) - G1 ( - it, n) = 2rcc:,:,
') 6
Gl = ... - (XX.4'7) de unde
( -~ X~
2
+ ~2 (1 - x) 2
- -
1
6
- , X >- Xa• c 2 =O.
Mai departe, exprimînd condiţia referitoare la saltul derivatei,
Exemplul 3. Să considerăm aceeaşi ecuaţie (XX.41)
obţinem
în intervalul O L.. x L.. 2rc, unde x reprezintă lungimea unui arc
pe cercul unitate, măsurat de la un anumit punct iniţial. Punctele, C~(n + O, 11:) - G~ (1t - O, n) = - 4m: c1 = 1,
ale căror coordonate diferă printr-un multiplu de 21t, sînt
identice. dle unde
Este evident că functia căutată y trebuie să fie o funcţie 1
periodică cu perioadă 21t: · el=-
47t'
Obţinem pentru ea condiţiile:
Înafară de aceasta, functia lui Gree:n trebuie să fie ortogo-
Y\x=27t = Yl:ll=O' y'\x=::!x = y'lx"""O· (XX.48) nală. cu o constantă, de unde
Aceste condiţii exprimă proprietatea că funcţia·.· y este +a:
continuă pe cerc împreună cu prima sa derivată. Faptul, că pune:
tul x = O joacă în aceste condiţii un rol special, este legat numai -- ·-;}; \ x 2dx + 2nc; 3 = O,
de alegerea originii sistemului de referinţă. . . •'
-1:
N-am dezvoltat sub formă generală teoria unor asemenea
probleme, însă, avînd în ve~e~e comple~a asemăna~e cu cele sau
expuse pînă acuma, ne vom hm1ta la stud1erea acestui exemplu. 7t'
Nu este greu să ne convingem că ecuaţia omogen~ c., = -··-.
•> 12
y'' =o Avem, în definitiv
 "Funcţia lui Green Exemple 327

generală a ecuaţiei
omogene să fie complet determinată, este
suficient să cerem ca
1
Datm·ită periodicităţii, G1 (x, re) = G1(x, (2k + 1) rc), şi~ in IY1 < -m=1·
, X .

cazul general,
Cealaltă constantă se . determină cu . ajutorul condiţiei
(XX.51). Operatorul adjunct coincide în cazul dat cu cel iniţial
Lz=Mz.
Este . natural să înlocuim, în determinarea functiei lui
Green, condiţia pentru x = O, cu condiţia ca G să· fie mărginit~
Funcţia lui Green se scrie pentru problema noastră sub forma

(XX.49)
Funcţia lui G1·een, astfel construită, este simetrică în raport (XX.52)
cu x şi x0 şi se bucură de toate proprietăţile care au fost stabilite
mai sus pentru funcţia lui Green generalizată.
ln problemele practice ne lovim adesea de cazurile cînd în :Să admitem că f(x) ·satisface inegalitatea
ecuaţia (XX.l) p (O) = O sau p (1) = O, iar uneori în cazul cînd
ambele extremităţi ale intervalului sînt zerouri, pentru funcţia A
p ( x). În aceste condiţii, putem construi totuşi uneori· funcţia
lf(x)J<xk' O-<k<m.
lui Green introducînd anumite restricţii suplimentare. Ne vom Aplicînd formula (X.X.26) soluţiei căutate, vom avea
opri asupra analizei unui exemplu care ne va fi util în cele ce
f.~o 1
urmează.
Să considerăm ecuaţia y(xo) = ~~~- x()m \xtlt.f(x)dx+ -~?~ rJ(xm- x-m)f(x)dx.
Ly =xy" + y ' - - y = f(x),
m2
X
(XX.50)
2m oi
o
2m

Această soluţie poate fi evalu~tă fără dificultăţi

1

în care m este un număr întreg şi să căutăm soluţia acestei

Xu J 1
probleme, care satisface condiţia
.Y (x0)1-.< x()m ~ x'rn-k Adx + x~' \ x-m-k Adx + x~t ( Axm-k dx <:
Ylx=l =O. (XX.51) 2m •. 2moi 2mJ
O X0 O

Integralele ecuaţiei omogene , .-k+l -k+l .·rn )

Xo
Ly= O <.A ( 2m (m - k -·!·· 1)
+ 2m (m + k - 1)-+-----
Xo

2m (m -- k + 1
.
;l,o
~

:Sau
sînt, cum. se poate vedea uşor
Al
Yt = xm' Y2 = x·-m,.
Jy (xo)l < k=1
xo
·
Una din ele nu este mărginită pentru începutul intervalului. Prin urmare~ soluţia va satisface condiţiile impuse, intrucît
De aceea, pentru ca una din constantele care intr.ă în soluţia k-.<m.
 Funcţia lui Oreen

Dacă m = O, soluţiile ecuaţiei omogene ·vor fi

Yl = 1, y 2 = lg x.
Cu acestea putem căuta o soluţie mărginită pentru f( x)
mărginite. .
Pentru ecuaţiile de ordin superior este posibilă de asemenea
construirea functiei lui Green. "
Să ne limităm din nou la un exemplu.
LECŢIA XXI
Să considerăm soluţia ecuaţiei din exemplul 1 § 2 (XX)
cu condiţiile (XX. 9). · FUNCŢIA LUI GRE~N PENTRU LAPLACIAN
Funcţia lui Green G ( x, x0 ) se determină acum cu ajutorul
formulelor
§ 1. Funcţia lui Green pentru problema lui Diriehlet
G ( x, x 0 )O, x
= > x0,
MG =O, x < x 0, După ce am studiat cazurile cele mai importante de con-
structie a functiei lui Green pentru ecuatiile ordinare, vom trece
şi satisface condiţiile la st..':tdierea f~ncţiei lui Green pentru diferite probleme legate
de ecuaţ-ia lui Poisson.
(1i-2;1
• • • = GXX ... :~ ~C=~Jo=
o Să considerăm în spaţiul raportat la sistemul de coordo-
nate x, y, z un anumit domeniu n, mărginit de o suprafaţă s
G~~~~~~.e=x0 -o= - --~- · suficient de netedă.
Po(xo) ,
V om căuta o funcţie u, care să satisfacă în acest domeniu
Cu ajutorul acestei funcţii a lui Green, soluţia problemei ecuaţia
se obţine sub forma
Lltt = f(P) (XXI.l)
1
şi una din urm.ătoarele condiţii :
y (x0 ) = \ G (x, x0 )f (x) dx.
(XXI.2)
()

sau
Cititorii .pot verifica singuri aceasta, în mod direct. Funcţia
lui Green definită cu ajutorul acestor condiţii se deosebeşte"
(XXI.3)
ca şi mai înainte, numai prin permutarea argumentelor de
funcţiile lui Green pentru problema adjunctă. ·
. O asemenea problemă se întîlneşte, de exemplu, în determi-
narea potenţialului unui cîmp electric cu o disţribuţie de sarcini
dată.
La o problemă de acest tip se reduce şi problema deter·
minării formei de echilibru a unei membrane supusă la o forţă
transverală dată etc.
După cum se ştie, laplacianul este un operator autoadjunct_
De asemenea, autoadjunrte sînt şi c_ondiţiile omogene

u 1 =O sau i)u 1 = 0.,

s i)n !s
 Funcţia lui Green pentru laplacian Funcţia lui Green pentru problema lui Dirichlet

corespunzătoare condiţiilor (XXI.2) sau (XXI.3), aşa cum rezultă Conform condiţiilor (XX1.5) şi {XXI.6), funcţia g ( P, P0 )~
-clar din formula lui Green clasică :se construieşte rezolvînd problema lui Dirichlet corespunzătoare
acestor conditii.
~~~ (vLlu- uLlv)dQ = ~~( u~;- v~;,-) dS. (XXI.4) Să studi~m încă o proprietate importantă a funcţiei lui
o s Green. În prealabil vom demonstra încă o lemă.
Consideraţiile pe care le vom face po_t fi transp~s~. fă1·~
L e m a lui Li a p un o v. Să considerăm un domeniu Q,
mărginit de suprafaţa S continuu derivabilă de două ori. Să ducem
nici un fel de dificultăti şi asupra cazului unor cond1ţn ma1
generale; noi însă nu v~m atinge această chestiune. . . două suprafeţe sl şi s2 la distanţa h de ambele părţi ale lui s,
D efi ni ţi e. Numim funcţia lui Green pentru ecuaţta cu h < d, unde d este raza de curbură minimă a suprafeţei S.
Să presupunem că funcţia F (x, y, z) este continuă împreunii
(XXI.l) cu condiţia (XXI.2) sau funcţia lui Green p~nt~u prob!ema
.lui Dirichlet, funcţia G (P, P 0 ) de două puncte vanabtle P Şt Po, cu derivatele sale de ordinul întîi, în fîşia cuprinsă între sl şi s2,
şi că derivatele de ordinul al doilea sînt continue peste tot în această
care satisface următoarele condiţii :
.fîşie, cu excepţia suprafeţei S, expresia 11F fiind mărginită.
1. Funcţia G ( P, P 0) este o funcţie armonică de punctul P în
întreg domeniul Q,. exceptînd punctul P 0 • Atunci funcţia armonică în interiorul lui Q, care coincide
2. Funcţia G ( P, P 0), ca funcţie de punctul P, satisface con- cu F pe suprafaţa S, posedă o derivată normală regulată pe S.
diţia Pentru demonstrarea ~cestei leme, vom aplica formula lui
G(P, P 0)\ 8 = O. Green separat ambelor straturi cuprinse pe de o parte între S1
.şi s, şi pe de altă parte între s2 şi s. Penti'U punctul Po, care se
3. In domeniul Q .funcţia G (P, P 0 ) admite reprezentarea găseşte în stratul interior Q 1 , vom avea
G (P, P 0) = __!_ + g (P, P 0 ), 1

~ ~ ( F -:: - +::) 4~ ~ ~ ~ -~
4rcr .

·în care r este distanţa dintre P şi Pc, [iar g ( P, Pc) este o F( P0 ) = 4: dS - LlF dQ,
functie armonică regulată. S+S 1 Ot
-· 'Funcţia G( P, P 0) este cu totul analog~ fu~c}iei__ lui ~ree~,
construită anterior de noi pentru ecuaţia hn1ara ordinara. sau
În loc de a folosi definiţia dată putem introduce aceas~ă
funcţie prin analogie cu consideraţiile precedente, ca .o f~ncţ1~
de influenţă (v. § ,2 lecţia XX). Totuşi, noi nu ne vom opn mat
amănunţit asupra acestui punct. .
Să stabilim existenţa funcţiei lui Green pent1·u problema lu1
Dirichlet.
Conform proprietăţii 3,
1
G (P, P 0) - ~- =g (P, P 0)
4rcr
Integralele din membrul drept
este o funcţie armonică de punctul P în înti·eg domeniul Q :
f:..g = O. (XXI.5) a--1
Valo riie sale limită pe S vor fi .F ----~- dS
an
4~r
(XXI.6)
g(P,Po) 1 8 = - 1 s.
-admite derivate normale regulate. Aceasta rezultă din teorema 2,
332 Funcţia lui Green pentru laplacian Funcţia lui Green pentru problema lui Dirichlet 333

a lecţiei XV. Membrul stîng admite derivate continue de ordinul Conform lemei lui Liapunov g admite o derivată normală
întîi în vecinătatea lui S. :regulată, ceea ce trebuia demonstrat.
Prin urmare, integrala · Teorema 2. Soluţia ecuaţiei (XXI. 1) cu conditiile
(XXI. 2) (dacă aceasta există) se reprezintă sub forma:
a--1
4~ ~~
p ___
cn
r dS
u (P0)= ~ ~ F 0 (S) ~~ dS- ~ ~ ~ G (P, Po)f(P) dP. (XXL7).
8 H . Q

are de asemenea o derivată normală regulată."!!

Analog pentru punctul P 0 , care se găseşte în exteriorul Pentru demonstraţie, aplicăm
formula lui Green domeniului
suprafeţei S, avem Q', obţinut din Q prin eliminarea în jurul punctului P 0 a unei
·sfere mici avînd suprafaţa (J şi raza a.
Ca funcţii u şi V considerăm
() _!__ soluţia necunoscută u a ecuaţiei (XXI.l) şi funcţia lui Green G.
O = _!__ ( ( ( F ____ _!_- _.!__ AF) dS - _1:__ (' ( [ __!._ ~FdQ, În domeniul indicat, atît u cît şi G vor fi continue împreună cu
4rc JJ an r an tlrr JJ ) 1'
primele lor derivate. Obţinem
S+S,. 01

de unde ne convingem prin aceleaşi raţionamente că integrala ~ ~ ~ G ( P, P 0) llu dP = ~ ~ ( u ~~ - G ~~. ) dS,J ~

a-.!._ Q' (S'

F-r-dS
i)n în care S' este suprafaţa completă a lui f!'.
Vom nota cu n' directia normalei interioare la suprafata a~
în raport cu domeniul Q~. Să p1·esupunem că n este dir~cţia
admite o derivată normală regulată şi în exteriorul domeniului n.
normalei care porneşte din centrul sferei a. Luînd în consi-
În baza teoremei lui Liapunov (lecţia XV), vedem că funcţia
deraţie faptul că funcţia G se anulează pe S, obţinem
armonică în Q care ia pe S valori egale cu valorile funcţiei F ,.
admite o derivată normală regulată, ceea ce trebuia demonstrat.
Putem stabili acum încă o prop1·ietate importantă a funcţiei ~ ~ ~ G (P, P 0)f(P) dP =
lui Green. Q'
Teorema L Dacă suprafaţa S satisface condiţiile lemei

~~ ~~( an
lui Liapunov, atunci funcţia lui Green, ca funcţie de punctul P,
admite o derivată normală regulată, cînd pum:tul P 0 se găseşte în , oG l
. u a-r1 1 ()u
')

interiorul lui n. = F 0 (S)- dS- ----- -~- -------- dcr-

iJn 4~ r an
Demonstraţia acestei teoreme rezultă nemijlocit din lema lui. s
Liapunov. Într-adevăr, avem
-- cr(u _8g - g _au) dcr.
G=
1
------- g. ''
•' .._, an i)ll
4rc r
Am pus semnul minus în faţa ultimului termen pentru motivul
Funcţia .J:... are, evident, o derivată normală regulată. Funcţia g că la integrarea în raport cu cr, direcţia normalei n este opusă
4rcr
. f uncţ1a
. --··
l
dh·ectiei normalei interioare n' •
ia pe suprafaţa S aceleaşi valori ca ŞI , care este Limita ultimei integrale este nulă pentru a--+ o~ datorită
4rcr
de două ori continuu derivabilă în fîşia din vecinătatea lui. S. faptului că u şi g şi derivatele lor sînt mărginite.
334 Funcţia lui Green pentru laplacian Funcţia lui Green. pentru problema lui Neumann 335·

Mai departe, Să punem v = u - r.jJ. Dacă Votn găsi o funcţie armonică v~.
, a!.~ care satisface condiţiile
Iim _!_ .
&-?O \\
4rr ,, •'
(u _!_ -
(Jn
2 ~!!.-) da
r iJn
=: v ls = u ls - ~ is,
atunci, u = v + r.jJ va fi soluţia problemei. Existenţa, însă, a
-1- ~ ,\. 1"IID -l - ~ \,• o~ ·:-·--
=-c=
•
1Im U dv - fJu d (J. unei asemenea funcţii v rezultă din cercetarea problemei lui
8-?0 4rrB 2 ,, 0-:-0 4rro2 .V on Dirichlet, făcută anterior. Teorema 3 este demonstrată.
cr cr Prezintă interes încă o proprietate. Func'ţia lui G1·een
I.Jimita primului termen este limita valorii medii u de pe· satisface inegalitatea
sfera cr şi este egală cu u (PJ. Limita celui de-al doilea termen
este evident nulă. Folosindu-ne de acestea, obţinem dintr-odată G ( p p 0) ~ --..1 - .
' -..-::. 4rrr
formula căutată (XXI.7).
Teorema 3. G (P, PJ este o funcţie simetrică de argu- Aceasta rezultă din faptul că func-ţia g este negativă pe contur şi~
mentele sale. · p:rirt urmare, negativă peste tot.
Pentru demonstratie aplicăm formula lui Green functiilor După cum am construit func-ţia lui Green pentru problema
G.(P, P 1 ) şi G(P, P 2) î~ domeniul .Q", obţinut prin extragerea lui Dirichlet din spaţiu, am fi putut construi o funcţie - analogă.
d1n !1 a ambelor puncte P 1 şi P 2 cu ajutorul a două sfere mieL şi pentru plan. Ar fi fost necesar să punem în evidenţă în locul
Notînd cu S" frontiera domeniului Q", vom avea 1

(\l
) ..
G (P, Pl) AGS_~~-!._~!
on
-· G (P, P 2 ) oG(P, P 1 )) dS" = O.
(Jn
termenului - - termenul _.!__In..!. ·
4rrr
Solu-ţia
2rr r
s-ar fi exprimat, evident, cu ajutm·ul fm·mulei
S" (XXI. 7), în care prin Q se înţelege domeniul plan, iar prin S~
Integrala extinsă la suprafaţa S este nulă, deoa1·ece pe ea devin curba care îl mărgineşte.
nule ambele funcţii G( P, P 1 ) şi G ( P, P 2).
Limita integralei extinsă la sfera din jurul lui P1 va fi evident
egală cu G (P1 ,P2 ), iar limita integralei extinsă la sfera din ~ 2. l~unet,ia lui Green pentru probltl.ma lui
jurul lui P 2 este G (P2 , P 1 ), de unde Neumann
, G (P1 , P 2) = G (P2 , P 1), În rezolvarea problemei lui Neumann, atît pentru spaţiu
ceea ce trebuia demonstrat. cît şi pentru plan, ne-am lovi de dificultatea că funcţia lui Green
T e o r e m a 4. Funcţia u ( P ) determinată cu ajutorul for-· nu există în sensul în care am vrea s-o construim, deoarece pro-
mulei (XXI. 7) ne dă soluţia problemei propuse. blema omogenă corespunzătoare admite o soluţie nebanală, egală
Pentru demonstratie este suficient să stabilim existenta cu o constantă. Ar trebui să căutăm funcţia lui Green generali-
solutiei, deoarece în baza teoremei 2, solutia trebuie să fie zată, cu alte cuvinte ar trebui să cerem ca aceasta să satisfacă.
exp;imată cu ajutorul formulei (XXI. 7), da~ă aceasta există. nu ecuaţia lui Laplace, ci ecuaţia
Fie potenţialul newtonian al domeniului Q cu densitatea f (P} (XXI.8)
r.jJ (P0 ) = - ·---
l ~ \ \. ~-dv.
f (P) Să studiem această chestiune mai amănuntit. V om arăta că
4rr r
• ă' •' există o soluţie a ecuaţiei (XXI.8) care are, forma
Funcţia r.jJ satisface ecuaţia lui Poisson
Gl = --- + g,
l
Âr.jJ =f. 4nr
(XXI.9)
 336 Funcfia lui Green pentru laplacian Funcţia lui Green pentru problema lui Neumann 337

~Gil = o, Iar
un d e -- . g este o f uncţ1e. regul ata 1n d omen1u.
. p entl'u
V ' "
Cu ajutorul funcţiei lui Green G1 putem construi solutia
()n s_
'Ul'mătoarei probleme : să se găsească funcţia u care satisf~ce
aceasta este suficient să arătăm că pentru o constantă C aleasă -ecuaţia
convenabil, există o funcţie care satisface ecuaţia (XXI.8) şi
condiţia ~u =f(P)
-cu conditia au 1 = O. '
a~ • An 8
1
1

1
()gl 1 r
Condiţia necesară şi suficientă pentru ca această ·problemă
()n 8 4rr ()n 8 :să fie rezolvabilă constă în
V om căuta pe g sub forma g = <X. _R 2 g1 , în care R 2 = +
= x 2 +y2 +z2 , iar g1 este o functie armonică. Pentru funcţia \ .\ ._,\ f (P) dv =
._,
O.
g 1 obţinem condiţia la limită • Q

_ Dacă această condiţie este îndeplinită atunci

~~~8 = - "ao:'l.- ~ţ~s. 4; (XXI.lO) u (P0) = \\\

el •'..,
Q
G (P, P")f(P) d1;.

V om stabili că pentru o alegere convenabilă a constantei <X., are :Lăsăm verificarea acestei afirmaţii în seama cititorilor.
loc egalitatea Să considerăm un exemplu.
- a~ E x e m p l u. Să construim funcţia lui Green pentru pro·
aR_21 + --~1 ----r ] dS" = blema lui Neumann relativă la sfera R ..<: 1, în care R =
\•. ~ [<X.--/
()n ls 4r. ()n
O. (XXI.ll) = Vx2 + y2 + z2.
s Conform definiţiei,
De aici, va rezulta existenta unei functii armonice, care satisface G = ·-----
1
+ g,
condiţia (XXI.lO). Atunci, avem • 4nr

~g = 6cx = ·c.
- a~~
Prin urmare, de aici va rezulta existenţa funcţiei G1, care satisface ~G = const. ()g
1
1 = - --~- ~ .
'Condiţiile (XXI.8) şi (XXI.9). Această funcţie G1 o vom numi
an B=l 4rr ()n R=l
funcţia lui Green pentru JHoblema lui Neumann. Avem : Pentru comoditate vom presupune că polul functiei lui Green
se găseşte în punctul de coordonate O, O, z0 • ,Atunci, r =
~~"
8
= "~ \ ~ Li (R•) dS = 6oc ml2,
= V x2 y2 + +
(z :::_ zo)2,-
8:' dS a~!
s Q 1
___!.__1 = __ ~ CO~!_~_-J- !/__COS ny -j- (z - z0) C?_S_~-~ 1 .•
în care mO este volumul domeniuluii1. Mai departe, an R=l r3 IR=J

a! -. Însă, pe suprafaţa R = 1, avem cos nx = - x, cos ( ny) - y.,

cos nz = - z.
_!_ r c~ ds = __!_ r cd(J} = 1.
4rr ~ j ()n 4rr ~ J De aici,
s s
l
Condiţia (XXI.ll) este îndeplinită dacă punem r1. = -
tim!l (XXI.l2}.
C. 22. J<}cuaţULe fhice matematice
338 Funcfia lui Greert pentru laplacian Funcţia lui Green pentru problema lui Neumann 33fJ

Să introducem încă numărul z~ = _!_ şi Juncţia S. a" ca lcu1"'am î nea"' exp1·es1a

' 1u1' Pw Vom avea
1
--- 1 •

zo an IRo~l
rl = Vx2 + y2 + (z- z~)2.- O!!!_ 1 = ;t eos nx +- y ~~~-~~~z~-=-~ (z~ - z--~~ ~1?_~?s -~~=-! =
Este evident că 8 8n R,=J r 1 (z 0 -- z + r1 ) IR-1

Punînd în formula (X.8) R 0 = z0 • p = ..:r1 , R = 1, avem:

r !R=l = Zo 't IR=l

Folosindu-ne de acestea, obţinem
F'olosindu-ne de (XXI.l2), (XXI.l3) şi (XXI.l4), este uşor să
verificăm că funcţialui ,Green trebuie să aibă forma
(XXI.l3) 2
w
de unde
G= -
· 1
4nr
+ - 1z:- -1
4nr
- --
4n
- --
R
8n_
+ C,
0 1

· n care C este o constantă a1·bitrară de~erminată din condiţia

Pent1·u a termina calculele preliminare, să considerăm încă ~·~ ~ G dx dy d~ ~O.

funcţia R~l .
w = lg {z0 - z +r 1).
Calculul pe care :nu-l vom face aici în mod amănunţit, ne dă
Să arătăm că 'W este o funcţie armonică. Într· adevăr't
z2 .1
OW dW X y C = - -~ - -- lu z .
- = -,-·---' - = -,----- ' 81t, 4TI li

i)x rdz 0 - z +r1 ) 8y r1 (z0 - z + r 1 )

În legătură cu aceasta, obţinem în definitiv
2
_,
1
G=
:1
--- + -1 ---1 -- ·----
w
-
R
- -~
zo.
-·- 2 1
-lg z0 • ·
4rcl' r 0 4rrr 'lTI 8n Srr 4TI

Hevenind la notaţiile lecţiei XIX, obţinem de aici

3 1 -------------·

r 1 (z0 - z + r1 r~
OW Z- z
-=--, 0
1

G= i~{V:U.=~t~~~~+R~ + VR·R~- 2~R,cosy +i -

8z2 r~ R R l 2 2

De aici, rezultă că ~w = O.
- lg (1 -- RR cos y + Vi2R~ .=_-2RR cosy + 1)- _
0 °·/· 0 2
--
2
 Bcuajia căldurii
341
---------------------------------------------------------
.
T e o r e m a l. In orice moment al intervalului de timp O -<:
< t -<:
0 T din interiond domeniului .Q este valabilă inegalitatea
u (P0 tJ :.> inf. min!'f(Q,t), (p (P)J (XXII. 4)
PcO,Qcs.
O~t~t0

Cu alte cuvinte, ·valoarea cea mai mică a funcţiei estt>, atinsă sau
LECTIA XXU
pentru t = O, sau pe frontiera domeniului .Q.
D e 1n o n s t r a ţ i e. Să presupunem contrariul. Să admitem
PUNEI-tEA COREt:TĂ A PHOBLEl\t}:LOR .LA LIMITE că în punctul Pr, funcţia u ia la momentul t 0 o valoa1·ea mai mare
DIN }.,JlU~A MAIEMATH:Ă decît toate celelalte valori ale sale din domeniul .Q pentru t= O~
sau de pe suprafaţa S în intervalul de timp O.:::;;;: t.:::;;;: t._. Atunci,
§ 1. Ecuaţia că ~durii u (P0 , t 0) - inf. min. [f(Q, t) cp (P)] = -- z 0 <O.
Pco,Qcs,
În p1·obiemele pe care le-am considerat pînă acum, însăşi Să construim funcţia
O~t~ln

metoda de rezolvare ne dădea. în majoritatea cazurilor, răs . .

punsul la chestiunea dacă punerea uneia sau a alteia din pro~ ·v ( x, y, z~ t ) = u ( x, y, z, t ) - -z0 ----------
l0 - l
·
hleme a fost corectă. Totuşi, în anumite alte probleme, este 2 i0
mai comod să stabilim, înainte de toate, în mod direct dacă
Funcţia v se bucură, ca şi u, de propiietatea că nu-şi atinge
problema a fost corect pusă.
Să considerăm ecuatia propagării căldurii în spaţiul raportat
pentru O -<: t <t valoa1·ea sa minimă, nici pentru t = O, nici
pe frontiera domeniului .O. Aceasta rezultă chiar din faptul că
la sistemul de coordon~te ( x, y, z) într-un domeniu mărginit n,
valoarea sa în punctul ( P 0 , t ) este mai mică decît minimul valo-
limitat de suprafaţa S, sub acţiunea unor surse interioare de
rilor lui v ( x, y., z, t) pe frontieJ·ă sau pentru t = O, cel puţin
căldură avînd densitatea F (x, y, z). Fie u (x, y, z, t) temperatura
în punctul (x, y, z) la momentul t. :Funcţia u satisface ecuaţia cu ~, deoarece
2

~u = oz~~- F (x, _y, z). . (XXII.l) v (P0 , tJ = u (Pc, tJ, ·,

·vis
,
~
!
llls -- -2
Zo
'
V 1 --
1t~~o- u lt-~o -
r <o
-- •
i)l ~ - 2
Funcţia v trebuie să-şi atingă valoarea sa minimă undeva îu
Considerînd fluxul de căldură nenegativ peste tot, vom interior-ul domeniului cu patru dimensiuni { n, o t t } sau < <
avea pentru t = t 0 • Acum este uşm~ să ne convingem că presupunerea
F ( x, .Y, z) = F ( P) >- O. (XXII.2) făcută de noi ne conduce la o contradicţie. Dacă minimul lui v
s-ar găsi în interiorul lui .Q pentru t < t,, atunci s-ar anula în
Să presupunem în afară de aceasta că sînt date următoarele acest punct ·pdmelc , derivate ale· lui v în raport cu coordo-
condiţii la limite şi iniţiale natele spaţiale şi în raport cu timpul, iar derivate~e "~' ordinul
al doilea
u ls = f(Q, t),
u [t=o = cp (P),_. (XXII.3)
unde Q este un punct de pe suprafaţa S, iar. P un p~nct ~in 'ar fi nenegative. Prin urmare, exl?resia
domeniul .Q. Ecuaţiile f şi cp sînt continue, 1ar valonle lut f
pentru t = O, coincid cu valorile lui cp pe frontie1·a S. Să demon- .tlv = iJ2v -1- (J2v + ~v
st:răm următoarea teoremă. ._ . {jx2 (Jy2 i)z2
 Punerea corectă a proolemelor la limite din fizica matematică Ecuaţia căldurii 343

:a acd~ts~.e i s~l~ţ~i de md~mbrii drepţi ai condiţiilor Ia limite şi ai

ar fi de asemenea nenegativă. Pe de altă parte,
1
-con I,n or ..,Iniţia1e, a 1~ă faptul că punerea problemei Ia limite
âv = Âu., -este corecta. Jntl:·adevar, dacă am fi av-ut două soluţii oarecare
a.le proble~e1, diferenţa lor, satisfăcînd ecuaţia omogenă, s-a1·
~= /)u + _::~ ' f1 anulat atit pen~ru t = O, cît şi pentru suprafaţa S. Însă atunci,
(Jl (Jt 2t 0 în ba~a .teoremei demonstrate, atît maximul, cît şi minimul
acestei "dif~r~nţe :r fi nule. Prin urmare, această diferenţă ar fi
ÂV - Bv. = âu -- (lu c- ~. < 0. fost . .ea 1ns~~I n.ula: Înseamnă că problema noastră nu poate avea
(Jt (Jt 2t doua solutn diferite. ·
Astfel, obţinem că un număr nenegativ -este egal cu un număJ; . ., În m~d analog, se stabileşte că problema a fost corect
negativ. Contradicţia obţinută ne arată injusteţea presupunerii P.usa. ~?:că di~er~nya funcţiilor care ne dau conditiile initiale
ŞI co~d1ţnl~ l.a hm1ta nu .depăş.eşte în mărime absolută un an~mit
noastr~.
Ne rămîne să considerăm cazul cînd v îşi atinge n1inimul numar ~OZitlV e:, a.t~nc1 ŞI diferenţa soluţiilor corespunzătoa 1·e,
.ca ~ol~tle ~ .ecuaţie! omogene a propagării căldurii cu val01·i
pentru t = t 0 • Este evident că derivata 8
"· în punctul de minim, la hm1ta m1c1, nu va depăşi nici ea pe e:, în mărime absolută.
(Jt
nu poate fi pozitivă, deoarece . astfel, pentru valori mai mici . Teorema 2. Soluţia problemei {XXII. 1) depinde con-
ale lui t, funcţia v ar lua în acelaşi punct valori mai mici şi nu unuu. ~u numai de condiţia (XXII. 3), ci şi de termenul liber al
am mai avea un minim. Pe de altă parte, ca mai sus, în acest 'ecuaţ~ez, (XXII. 1). Mai exact: dacă pentru O-<: t <
t 0 , valorile
punct are loc inegalitatea funcţiilor f şi m r sînt mai mici dec:t
"' 5!. • · ji ·
• tar uncţ~a F · ..r.
sattsJace
2
âv>O. inegalitatea
Repetînd raţionamentele antexioare, ajungem la afit·nutţia absurdă
căexpresia nenegativă

ÂV -- --
'"a; ·atunci, pentru
.galita.tea
O-<: t < e:n soluţia ecuaţiei (XXII.1) satis.face
'J' z,ne-
(jl
u < e: 0
trebuie să fie mai mică decît zero. Înseamnă că acest caz este
de asemenea imposibil. Teorema este demonstrată. D e ~ o n s t r a ţ i e. Să presupunem că soluţia problemei
Schimbînd semnul funcţiilo1· u, f, cp . şi F, obţinem : noastre Ia în punctul ( P 0 , t0 ) o valoare care depăşeşte pe
Să formăm funcţia e:o •
Consecinţa 1. Dacă funcţia F din ecuaţia (XXII.l)
satisface inegalitatea V = U + -~Q... io - l •
F(x,y,z) -<:O, 2 t0

funcţia u îşi atinge valoarea sa maximă, sau pentru 't = Q, .sau Aceasta funcţie trebuie să aibă un maximum în interiorul lui il
pentru O < t < t 0 • Totuşi, formînd pentru ea din nou expresia
pe frontiera .s a domeniului n.
Con seci n ţ a 2. O funcţie u (x, y, z, t), care satisface '
pentru O ~ t -<: T ecuaţia căldurii în domeniul Q, îşi atinge,
âv- -·flv_,
(Jt
atît valoarea sa maximă, cît şi valoarea sa minimă pe:ţttru t . · O
sau pe frontiera s
a domeniului .n. . . . ne convingem că aceasta este pozitivă peste tot în domeniul !l
Din consideraţiile făcute, rezultă ul.ti'C~ţatea soluţiei pentru pentru O < t < t0 , ceea ce contrazice ipoteza existent,ei maxi-
ecuaţia căldurii cu condiţiile (XXII. 3) Şi';dependenţa continuă mului.
 Punerea corectă a problemelor la limite ditl fizica matematicii Noţiunea de soluţie generalizată 345-

C o n s e c i n ţ a 1. Schimbînd semnul inegalităţilor re.f(!- e~'5te în .v~loare absol'?-tă oricît de mică vrem noi dacă m şi n
ritoare la ~' J~ F, adică presupunînd satisfăcute condi_ţiile s1n.t suf1c1~nt de m~n. Ace~st~ înseamn~ că şirul un converge
uniform catre funcţia u, sahsfacînd conditiile noastre la limită ..
r.p>
___ , S:o
Nu ştim ·nimic însă . despre converg~nţa derivatelor lui u
2 şi, de aceea, nu putem afuma că functia , limită satisface ecuatia
,
obţinem pentru funcţia u inegalitatea
Âu- il!!..= F. (XXII.5)
u>-e0 • ()l

Astfel, avem in definitiv, V o"! .?u~i f':"ncţia_ u sol'!'ţ.i.a generalizată a ecuaţiei (XXII.5)
C o n s e c i n ţ a 2. Dacă cu cond1ţnle Iniţiale ŞI condiţnle la limită date.
O . asemenea soluţie generalizată este unică, deoarece nu
(FI<~ pot exista două asemenea şiruri un şi u;~ll , pentru care func-
lcpl<~' lfl<
2 2t0 ţiile fn şi f~ll CFn şi C{) 1~1 l, Fn şi F 1(11l să tindă 1·espectiv o către aceeaşi
are loc în intervalul O < t < t0 inegalitatea ~imită, iar şirurile înseşi, să tindă către limite diferite :într-adevăr.
In acest caz, şirul '
!u 1 < Eo
pentru orice P c Q.
ar fi divergent ceea ce este imposibil.
§ 2. No ,iunea tle soluţie generalizată În _l.o~ să p~nem pr~blema determinării soluţiei reale, practic
. est~ suficient sa rc:zolvai? problema determinării soluţiei gene-
În multe probleme ale fizicii matematice pe care le întîlnim? r~hzate. În.tr-adevar, no1 nu cunoaştem mărimile exacte f, cp
existenţa soluţiei se stabileşte numai prin adaptarea unor ŞI F. Valonle lor, pe care le considerăm nu sînt exacte însă
t•estrictii însemnate asupra conditiilor la limite. Vom introduce diferă puţin de cele exacte. De aceea, sol~tia O'eneralizată 'chia:~
d aca nu este cea rea1"'a, va diferi putin de b
din ' urmă.
o noţi~ne care ne permite să nu ne' mai ocup~m în cele ce urmează
>
V
aceasta
de aceste chestiuni. " A~ vorbit. pînă ~cum despre sol~ţia generalizată a ecuaţiei
Fie trei şiruri de funcţii continue caldurn. Acelaşi lucru Il putem spune şi despre ecuatia lui Poisson
considerată mai sus. , '
F n ' <p n şi fn ' La fel ca şi în cazul ecuatiei căldul'ii, putem determin a,
soluţia generalizată a ecuaţiei ,
care tind uniform, 1·espectiv către funcţiile continue F, r.p şi f
şi să presupunem că ecuaţia .6.u = p
Âu - _q_!l!l: =F cu condiţiile
n i)t ·Jt
u ls = r.p
cu condiţiile
sau
U lt=O . <'Pn' U. ls = fn
admite o soluţie u.~, (conform celor demonstrate această soluţie :~ /, ~.
~ste unică). ,
. . ln baza teoremei 2 (XXII), diferenţa ca limită a soluţiei ec~aţiei Âu = Pn cu· condiţiile

«-ls = <'?n
.346 Punerea corectă t! problemelor la limite din fizica matematică Noţiunea de soluţie generalizată 347

sau <(le aici

~: l,
·(Iacă Pn ~ p, C?n ~ q>, t.Pn -+ t.P, convergenţa fiind uniformă.
Şhul uk converge unifo1·m către funcţia u 0 pentru k -+ oo •
Să dăm un exemplu de existenţă a unei asemenea soluţii
Împreună cu aceasta şi şirul Lluk tinde uniform ·către membrul
,gene1·alizate.
E x e m p 1 u 1 1. Fie ·drept al ecuaţiei (XXII.6) pentru R <- 1
-. Într-adevăr, pentn1
' 2
(XXII.6)
R < r şi ak suficient de mic, atît Lluk, cît -şi funcţia

~unde - -y2- [ - - -5- -

-x2- -- - -1- - ]
R2 ln R (In R)2

Să arătăm că penti·u

u0 = ( x 2 -
R-<: _!_
2
functia

y 2) In iln R
,

1
pentru r <R < +
vor fi oricît de m1c1 v1·em noi, dacă r este suficient de mic, iar
convergenţa uniformă este evidentă.
Prin urmare, u 0 este soluţia generalizată a ecuaţiei (XXII.6).
'Totuşi în punctul (0, O, O) derivatele de ordinul al doilea ale
va fi solutia generalizată a ecuaţiei (XXII.6) cu condiţia la lui u0 nu au sens.
limită ,
Soluţia ecuaţiei (XXII.6) cu condiţiile la limită

Într-adevăr, să punem
uu există.
uk = (x2 - y 2 ) In \In Rk 1 ,
Dacă u ar fi fost o astfel de soluţie., atunci diferenţa u- u0
:unde Rk = Vw--+--a-~·, ak -+ o pentru le -.;.. X • Calculînd Lluk., ar fi trebuit să fie o funcţie armonică peste tot, în afară, poate,
obţinem de originea coordonatelor, continuă peste tot şi nulă pe frontiera
domeniului. Totuşi, am văzut mai înainte că orice funcţie con-
82 uk 2 1 ·1. R:> \
--_;--;-
ux
= n 1 n le +. --1-;z. 4x2
llc
l R··--
n k
tinuă şi armonică peste tot în afară, poate, de un singur punct,
este o funcţie armonică şi în acest punct.
În baza acestei teoreme,_ diferenţa u - u 11, este o funcţie
armonică, nulă pe suprafaţa sferei, adică egală cu zero.Aceasta
înseamnă că unica soluţie posibilă a problemei noastre este
funcţia u. Întrucît aceasta nu satisface ecuaţia (XXII.6) în oi·i-
ginea coordonatelor, problema noastră nu admite, în general,
o solutie. ··
C~nsiderînd acum ecuatia conductibilitătii căldurii cu ace~
laşi membru drept ca şi (XXII.6) : '
au
x2 -
Llu-- = - -
-
2
y [ 5
--- - -· -
2 . ]
-2 '
at 2 R ln R (In R)
1 1

348 Punerea corectă a problemelor la limite din fizica matemaiic'l

Ecuaţia undelor
şi 1·ezolvînd-o din nou cu condiţiile
11
1
În Caz COntrar, luînd În locul lui U O DOUă necunoscută V
·-conform formulei
u /R ,= 2:.. = Uo IR = 2-'
2 2
V= U - W,
nu putem găsi soluţia acestei ecuaţii.
În aceste împrejurări, funcţia u 0 va se1·vi din nou drept unde w satisface pe (XXII.8) şi (XXII.9), vom· obţine imediat
soluţie generalizată. -condiţiile omogene pentru v.
Se poate demonstra că orice funcţie continuă, care satisface- Să considerăm integrala
ecuaţia omogenă a propagării căldurii peste tot, în afară de un
r dll ) (fiu ):.! (au)' il
2
singur punct (x0 , y 0 , z0) oricare ar fi timpul t, va satisface această 1T/ ( f!tl ):.!
~1 + a~~- +
( ) (' \r• [(
ecuaţie peste tot, inclusiv acest punct. Folosindu-ne de aceasta t = ·' ·'. _a-;_ iJ= + ·al dx dy dz.
şi repetînd raţionamentele făcute la oercetarea ecuaţiei lui
Q

Poisson, ne convingem de valabilitatea afirmaţiei făcute. ca1cu1"In d df{J(l)

pe ------- şi folosind ecua-ţia (XXII. 7), obţinem
âl

§ 3. Ecuaţia undclm·
·11K_1 = 2 \r• \ \ ,. ~ o2!!___ + (]u o2u +- -dU ---
--- a2u + -f)u --
a2u]
Să ne ocupăm acum de studierea ecuaţiei undelol'
dt ~, ., "'
Q
_iJ:r o:t ot oy ay ot az ozot 0 t ot dx dy dz 2
=

ou iPnJ2 + (au ~ + Au i2.:.!!J +

(]21! 2
Llu- ---- = F (XXII.7)' = 2 (' (' (' [(_!)__!_!__ } u _ -1-
(Ji2
.' .' .' - (J:c f]x
. s
ot at ax fJy ay ol ()t (Jy2
şi să considei·ăm soluţia în domeniul n~ mărginit de suprafaţa s."
t: u condiţiile iniţiale :
au
+ (-{)z a2u
--- -r -
1 au iY~uJ
- - F -au] dx dy dz =
u Jt~,o = cp (P). azat at 8z 2
' ()t-
(XXII.8)
1: 'f)u 1 = y; (P)
at /to
şi cu condiţiile la limită

s~ ,~ = f(Q).
on is
(XXII.9) --r-, -~
(Jz
lat az
a -au -Pu ) - F-
fJu -~ dx dy ·dz =
1 iJt - -
Raţionamentul nostru se transpune fără ntci un fel de = 2 .\,. au· · · au
----, dS- 2 \ \ \' l :-r au
--dx dy dz.
modificări şi la cazul cînd în locul condiţiei (XXII.9) este dată
pe frontieră însăşi funcţia necunoscută. _ ..\ at
~
(Jn
··a~~ -
()t

V om presupune în ceea ce priveşte funcţia u, că în interiorul

domeniului n, aceasta admite derivate continue pînă la ordinul Datorită faptului că în baza ipote.zei noastre {)z~ 1 = O
al doilea inclusiv, derivatele sale de ordinul întîi, fiind continue ân ls '
:avem
in domeniul închis n.
Fără a limit~ generalitatea, pute1n considera întotdeauna că
- 2 \ \\ F ~; dx dy dz. (XXII.lO)
<:p = o, ~ = o, f = o. • Q.
 350 Punerea corectă a problemelor la liniile din fizica matemaitcă Ecuatia ttndelor 35t

Folosindu-ne de cunoscuta inegalitate Să observăm de asemenea că, punînd

= ~ ~ ~ u• dxdy .dz,
1
1 ab l -....:::
~ - a2
2
+ --12 b 2
, K., (t)
o
tt·ansCI·iem pe (XXII.lO) sub forma vom avea:

~~· < ~ \ ~ F2 dx dy dz + ~ \ ~ (~:

o o
r dx dy dz

sau întărind, încă, inegalitatea adică

dK (t) '
d~, < ~ \ ~ F 2 dx dy dz + K,.
0
- ·dt- / 1(1 (t) •
- - K o (t) ~ (XXII.l3)
o
Din această inegalitate, la fel ca şi mai sus, urn1ează c~ă
Dacă punem,
1

~~~ < e' K + \ et-~ K

.1
F2 dx dy dz =A (t), K 0 (t) 0 (O) 1 (t1) dt1 • (XXII.l4)·
o o
atuncî,
Pentru K 0 (O) = K1 (O) = O, odată cu K1 (t) va fi mic· şi
K 0 (t).
dKl_ -·-
dt
Kt < A (t), Din evaluările (XXII.l2) şi (XXII.l4) obtinute se pot
deduce o serie de consecinte. ,
(XXII.ll)î Teorema 3. Să pre~upunem că şirul de funcţii u satis--
face ecuaţiile n

Prin urmare,

{" şi condiţiile
e·--t K 1 (t) -<: K1 (O) + ~ e-t~ A (t1) dt1 ,
U 1 = 8un /1 = O, (XXII.l5)·
o n 1 i)t
(XXII.l2),\ 1t=o. lt=o
t

K 1 (t) <: e' K 1 (O) + ~ et-t. A (t,) ,U.. au/ =O,

on IS (XXII.i6),
o
şi că funcţiile F.n satisfac condiţia
De aici, rezultă imediat că pentru 1(1 (O) = O, oricare ar fii T
intervalul de variaţie finit dat pentru t, mărimea K 1 (t) poate fi
făcută oricît de mică de îndată ce funcţia A (t) este suficient de: Iim
·n-? oo
~ [ ~ ~ ~ F! dx dy dz J dt = O•.
mică.
o o
:352 Punerea corectă a problemelor la limite din fizica matematică Ecuaţia undelor 353

-~ ·
/ttunn~ pen t ru t oa t e valor;le
" t., din intervalul închis Să presupunem că ni se cere să compa1·ăm înti·e ele soluţiile
c.elor două ecuaţii

au loc egalităţile : (XXII.20)

cu condiţiile
Iim K 0 (t) = O,
')). -7 00

Iim K 1 (t) = O.
'il -7 00

D em ons t 1· a "ţ i e. Întărind inegalit.ăţile (XXII.l2) şi

{XXII.l4), oh"ţinem §!!_2 l -!:2'.
-
(Jn 1 s
în care cp1, cp 2 admit derivate continue pînă la ordinul al doilea,
(XXII.l7) iar tJ; 1, tJ; 2, ft, f 2 admit derivate continue de ordinul întîi. Să
presupunem că aceste funcţii sînt apropiate una de alta, în
sensul că au loc următoarele inegalităţi
T T

Ko (t) < eT \ K 1 (t1 ) dt1 <e 27

' • T ~A (t1 ) dt1 ; (XXII.l8)
~ o
,,,
''n - ,
Yl2:
,
< 0
"'
~ i c?.J, _ qy;2 1i < "'. 1JI+
o; -
+
J2 1
i
< "' 1 211
o, i _ ât2 1
< o"',.
din (XXII.l7) şi (XXII.l8) rezultă imediat teorema noast1·ă. :
f#i âxi 1 OXj i)xi!
1

Din teorema demonstrată nu l'ezult~ că prob.~ema a fost iF1 - F2 ) <o

corect pusă, decît dacă luăm drept măsura a abatern cel.?r dou~
iunctii abaterea Ill.~die. Dacă vom compara între ele doua soluţn (x1 = x, x 2 = y, xJ = z).
ale· ~cu.atiilor : Este uşor de văzut că reducînd aceste probleme la probleme
, fJ2u . 82u2 F DU condiţii omogene, obţinem din nou două ecuaţii de forma
~ul - _1
(Jt2
= FI ŞI ~~~2 -~
(Jiw
= 2' (XXII.l9)
(XXII.20) ca membl'i_ drepţi apropiaţi şi, prin urmare, soluţiile
lor vor fi apropiate în medie pentru orice valoare t din intervalul
cu conditiile omogene (XXII.l5) şi {XXII.l6). pent~u care dife· finit.
renta F , - F este suficient de mică, atunci, deş1 ~u pute; La fel ca şi pentru ecuaţia căldurii este uşor de demonstrat
afil:ma ~ă ac:ste soluţii diferă, peste tot, foarte puJin ulna le unicitatea solutiei ecuatiei (XXII. 7), cu conditiile initiale arbitrare
alta totuşi· diferenta
· u1 - lt2 va f'I Imp reună cu derivate
. e sa f'e A
(XXII.8). Înt;· adevăr: pentru aceasta este, suficie~t să demon-
de ~rdinul întîi, oricît de mică vrem ·noi în medie, oriCare ar 1 străm că ecuaţia omogenă cu condiţiile omogene admite numai
timpul t, adică o solutie banală, identic nulă. Aceasta din urmă rezultă din
faptul 'că, aşa cum am văzut, integrala pătratului acestei soluţii
\ ~ \ (u1 - u 2) 2 dx dy dz < e, este nulă.
•) • ...> Însfîrşit, ca şi în problemele precedente, chestiunea existenţei
o soluţiei prezintă dificultăţi importante care, aşa cum se poate
arăta, depăşesc în parte chiar dificultăţile corespunzătoare de
la ecuaţia lui Laplace şi de la ecuaţia căldurii. Putem evita
aceste dificultăţi introducînd noţiunea de soluţii generalizate.
<!. 23. Ecuatiile fizicii matematice
35·1 Punerea corectă a problemelor la limite din fizica matemattc.ă Soluţiile generalizate ale ecuajfei undelor 355

Vom afirma că şirul de funcţii

§ 4. Soluţiile generalizate ale eeuaţiei undelor u.n (x, y, z, t) (n = 1, 2, ... )
Să facem în prealabil cîteva observaţii. Să considerăm funcţia este ~nifon~ convel·gent îu medie către functia
u (x, y, z, t) de patru variabile independente - cele trei coor- dacă 1negahtatea .. Uo (x, _y, z, t)
.donate ale unui punct arbitrar dintr-un anumit domeniu şi n
t - de pătrat integrabil în raport cu x, y, z, oricare ar fi valoarea
lui t dintr-un anumit interval. Vom spune că funcţia u (x, y, z, t)
este continuă în medie în t·aport cu variabila t în punctul t0.,
dacă oricare ar fi numărul pozitiv e, mărimea este valabilă pentn1 ori(~e t din intel·valul dat, de îndată ce
~~~
1
{ [u (x, y, z, t0 +h) -u (x,y, z, 1)] 2 dx dydz f ' n>-.N(€).
Q
Este valahilă u:t·mătoarea teoremă
de 4 . L ~mz,
fiT e ţ''o r e m ( a · ·1a şz,ru
• l · '~r.
uz, unz,Jorm convergent în medie
poate fi făcută o1icît de mică vrem noi pentru un 1h 1 suficient unc n u x y z t) n -- 1 2 ·
de mic. O funcţie, continuă în medie în fiecare punct al inter- .r, t. n. ~ .. ' ' ' . - , '· • ·, conttnue Î'R medie este
0 Junc, z,e conhnua z,n medz.e. '
valului rt -<. t ~ ~' o vom numi continuă în medie pe acest intervaL V om demonstra această teoremă prin aceea i "' .

~r~:ţ~fc~~::':t~:~t;e:~~şn':~:~t~i!n. ~~ai::m:a~~~~~:die!i~
Să introducem o notaţie prescurtată. Vom numi norma funcţiei u
mărimea

[ ~ ~ ~ u. ( x, y' ··) dx dy dz
o
r a egem . ' atit de mare, încît să aibă loc inegalitatea . ~

(XXII.21)
şi o vom nota cu 11 u Il , orica1·e ar fi funcţia u de vadabilele x, y, z.,
definită în domeniul n şi de pătrat integrabil.
pentl'u m·ice t din intervalul dat de îndată ce n ---.. N C f
În baza inegalităţii lui Minkowski (v. mai departe § 6) avem enuntului fu t' ( ' ~ · on o1·m
u ·t
t 'p . ne ,Ia un x, y, z, t) este continuă în medie în orice
\\u + vj\ < 1\u\\ +\ivi!· P nt w · r:m urmare, pentru 1h l < 1J J

Dacă Il u \\ = O, atunci funcţia u, aşa cum s-a a1·ătat în § 7 al

lecţiei VI, se anulează aproape peste tot în Q. Pentru orice u.,~~ (t + h) - un (t) i < e (XXII.22)
3
constantă arbitra1·ă a are loc egalitatea evidentă.
r1~aul\li =[a 1\ul!.. D~n (XX~I.21) şi (XXII.22)~ folosindu-ne de. inegalitatea lul·
M1nkowski, obţinem
1
1 ( '

Aceste p1·oprietăţi ale normei vor fi necesare în cele ce

urmează. Folosindu-ne de noile notatii, definirea continuitătii !f Uo (t -+ h) -- Uo (t) i! -<ii Uo (t ·+ h) - un(t + h) + 11 Uo (t)-
/J

în medie poate fi nformulată astfel: ~firmăm că funcţia u (x, y,

z, t). este continuă în medie în punctul t , dacă, oricare ar fi -- "n (t) li + (1 Un (t + h)- un (t) IJ < _:3_ + _:~~_ + ·;=~.
e
numărul }lOzitiv e, putem găsi un număr pozitiv 1J (e), astfel
in cît Prin urmare, cu valoarea indicată a lui h
\\ u (t + h) -- u (t) 1\ < e,
de îndată ce l h 1 < 1J ( e) (pentru prescurtare am lăsat la o parte
11 U 0 (t + h) - u0 ( t) Il < ş; •
in funcţia u, a1~gumentele x, y, z). Teorema este demonstrată.
356 Punerea corectă a problemelor la limite 'din fizica matemaUcă
Soluţiile generalizate ale ecuajiei undelor 357
Vom spune că funcţia u,, de P_ătrat. integrab~l în domeniul
Existenţa soluţiei generalizate poate fi stabilită folosind
arbitrar n, este limita în med~e a ş~rulu~ un, daca
o teoremă din teoria funcţiilor de variabilă reală, care poartă
numele de teorema lui Riesz-Fischer şi care se enunţă astfel :
}~~ ~ ~ ~ (u.,- u) 2 dx dy dz .· O. Dacă şirul de funcţii u 1 , u 2 , ••• , un, . . . de pătrat integrabil
Q se bucură de proprietatea că pentru m şi n suficient de mari"'
Vom numi solutie generalizată a ecuaţiei (XXII.7) cu condiţiile
(XXII.l5) şi (:XXII.l6) o funcţie u care este limita în medie ~ ~ ~ (u,. - u,) 2 dx dy dz < e,
a şirului de funcţii un satisfăcînd ecuaţiile o
atunci există limita în medie a acestui şir, adică există o funcţie
~u - ~'!-l~ =F u, astfel încÎ'
n i)t'1. n

şi condiţiile (XXII.l5) şi (XXII.l6). în care şirul Fn converge !~~ ~ ~ ~ (u, ~ 2

u) dx dy dz = O.
în medie către F. Q
Din evaluările teoremei 3 se deduce un rezultat impo1·tant
dacă şirul Fn · (x, y, z, t) converge în medie uniform !n rap~rt Demonstra-ţia acestei teoreme o vom face la sfîrşitul lecţiei.
cu t, atunci şi şirul de soluţii u ( x, y, z, t) converge 111 med1e, Să arătăm în ce mod poate fi utilizată teorema lui Riesz-
uniform în raport cu ·t. • Fischer pentru demonstratia existentei solutiilor generalizate
La fel cum am făcut mai sus (v. de exemplu lecţ1a XVIII) ale ecuaţiei undelor .. Să pr~supunem ~ă un (x: y, z, t) sînt solu-
vom spune că două funcţii u' 1 şi u (2 l sînt echivalente dacă > ţiile ecuaţiei (XXII.7) care satisfac condiţiile (XXII.l5) şi
(XXII.l6). Să considerăm expresia
~ ~ ~ (u"' -· u"')' dx dy dz '= 0 1). 11 um (t)- Un (t) 11·
Q
Funcţia vm, n = um. (t) - U 11 (t) reprezintă o soluţie a ecuaţiei
Soluţia generalizată este unică, întrucît şirul un nu poate
avea două limite în medie, deoarece am avea pentru aceste
limite diferite u(l) şi u( 2 J inegalitatea
În baza convergenţei unifo1·me în medie a lui Fn către
\ \ \ ( u(l> - u(~J) 2 dx dy dz -.< funcţia F, vom avea 1 Fm (t) - Fn (t) 11 < 'l) pentru m şi n sufi-
Cient de ,mari şi oricare ar 'fi YJ > O. Aşa cum am văzut, de aici
.... • ! ..;

Q
rezultă că Il vm,n 11 < z, în care s este un număr pozitiv arbitrar.
<~ ~ ~ [(u"' - u.,) + (u" - u 121)]' dx dy dz _,;;: Conform teoremei lui Riesz-Fischer, şirul un (x, y, z, t) converge
Q în medie uniform către o anumită functie limită care, în baza
teoremei 4, va fi continuă în medie, cee;, ce t1·ebuia demonstrat.
_,;;: 2 ~ ~ ~ (u"' - u,.)• dx dy dz + 2 ~ ~ ~ (u 121 - u.)• dx dy dz.,;;: 4o Din exemplele pe care le-am analizat în paragrafele precedente
Q Q a reeşit că soluţiile generalizate ale ecuaţiei lui Laplace, Poisson
şi a ecuaţiei căldurii, au derivate de ordinul întîi continue. Ne
iar un> şi u( 2 ! a1· fi echivalente. vom convinge în curînd că această împrejurare nu este întîm-
plătoare.
1) Aşa cum am văzut mai sus (teorema 21, lccţ.iei V 1) acestea pot diferi În contradicţie cu aceste probleme, soluţiile generalizate
una de alta numai pe o mulţ.imc de măsuri nule. ale ecuaţiei undelor nu trebuie să fie continue împreună cu pri-
358 P-unerea corectă a problemelor la limite din fizica matematica Soluţiile generalizate ale ecuajiei undelor 359

mele lor derivate. Stabilirea conditiilor în care aceasta are loc Către această funcţie converge şirul de soluţii
ne-ar răpi mult timp aşa că nu n~ vom ocupa de aceasta.
Pentru a încheia acest paragraf vom · prezenta încă un _ !.)Jn (r + t)
u_n- "------·-·-------.. ---·-----'
-· !.)Jn (r -- t)

exemplu simplu. 1'

E X e m p 1 u 1 2. Să luăm drept domeniu sfera de rază n

egală cu 1. Fie ~ ( ~) o funcţie arbitrară, definită în intervalul dacă şirul de functii de trei ori derivabile şi continue tj;n con-
- ce < ~ < +
oo. Fie funcţia verge către ti;. '
Dacă într-un anumit punct ~ = t0 , functia tjJ ( E) nu are
Uo =-
~ (t + r) - lj; (t - t)
.1 (XXII.23) ·dedvată, u0 va fi discontinuă în punctul r=O şi ,t=t0 , O functie u
r -ca1·e satisface condiţiile ' '
unde r este distanţa de la un punct variabil p1na 1~ o,riginea -~~~ '= q_~l
coordonatelor. Pentru r =!=O funcţia u 0 are tot atîtea derivate n ls = Uo! s. U i t=O = U0 f l=O,
ol it o ()t it~o()
cîte are şi funcţia tjJ. Pentru r = O numărul derivatelor pe ca1·e
:şi ecuaţia
le posedă u 0 este cu o unitate mai mic decît numărul derivatelor
lui ..tjJ. Aceasta nu este greu de stabilit prin derivare pentru
derivatele în raport cu coordonatele spaţiale x, y, z, iar pentru. fPu
~n- ·---- =O,
derivatele în raport cu timpul această împrejurare este evidentă i)t2

direct.
Intr-adevăr,
în general nu există.
Înt1·-adevăr, dacă ar exista o asemenea solutie, atunci
~Teuo = _!_ [ tjJUn (t + r) -- tjJ{kJ (t - r)]. -c.onfor~ proprietăţii dependenţei continue a soluţiei d~ datele ini:
el'·~ r . ţ1ale, şuul un ar trebui să tindă către această solutie însă
.aceasta este imposibil deoarece şirul converge către fu~c;ia u .
Această functie a1·e o semnificatie hine detenuinată pentn• r = O Există încă un alt mod de a aborda solutiile 0o-eneriilizat!
numai în ca~ul cînd există. ' -care ne permit să le definim dhect fără a re~urge la trecere~
.Ja limită.
Dacă un este o soluţie a ecuaţiei
Iim !_ [~{kl (t + r) -- tf!(k) (t - r)] = 2q;(k+ll (t).
'f -7 () 1' '
Lu~ = Fn,
(Jku
Prin urmare, pentru ca să existe derivata continuă
(Jlk iar tJ; este o funcţie cu totul arhit1·ară, avînd derivate continue
pentru r = O, este necesar (şi suficient) să existe derivata con- _pînă la ordinul al doilea şi diferită de zero numai într-o anumită
tinuă tjJfk+ll. Prin derivare ne convingem uşor că u 0 este o
porţiune interioară (J a domeniului n, atunci
soluţie a er.uaţiei

i)2u 0 ~ ~ ~ (<Ji F,- u,M<jJ) d!.l = O.

Âu0 - -.- - - O,
f)t2 o

dacă tjJ admite derivate continue de· ordinul al treilea. Să Termenii .din a.fa1·a semnului integral dispar datorită faptului
presupunem acum că funcţia ~ din fm·mula (XXII.23) este oeă ~, cum ŞI derrvatele sale se anulează în exteriorul lui a.
derivabilă o singură dată sau nu are de loc derivată. Putem stabili ~n cele ce urmează este necesară încă o inegalitate impor-
atunci că u.0 t·ămîne totuşi soluţie gener'alizată. tanta care poartă numele de inegalitatea lui Buniakovsky.
360 Punaea corectă a problemelor la limite din fizica matematică Proprietatea soluţiilor generalizate ale ecuaţiilor omogene 361

Fie ({)1 şi ({) 2 două funcţii de n variabile x1, · x 2, ••• , xn definite pe doilea şi care este diferită de zero numai intr-o anumită portiune
mulţimea deschisă Q. Dacă integralele interioară a a domeniului Q. . '
Dacă ne amintim demonstraţia existenţei soluţiei, pentru
~ <p Î dv şi \ <p ~ dv a cărei obţinere am utilizat metoda lui Kirchhoff, ne con-
vingem că formula (XXII.24) a fost la noi o verigă importantă
o o în demonstratie. Am demonstrat astfel numai existenta solutiei
există, atunci există şi integrala generalizate. 'Din (XXII.24), presupunînd că u are' deriv~te
şi integrînd prin părţi, deducem următoarea formulă
~ 'h cp 2 dv, ~~~ <jl (Lu - F) dQ = O, (XXII.25)
o o
fiind valabilă inegalitatea de aici tragem concluzia, că u este o solutie a ecuatiei Lu = F.

o
~
'Pt cp, dv
(
o
r< (~
'PÎ dv) ( '{>: dv) .
o
~
Această ultimă etapă poate fi realizată 'numai da'că u este o
soluţie a problemei concepută în sensul clasic al cuvîntului.

§ 5. Proprietatea soluţiilor genm·alizate ale ecua:iilor

Această inegalitate o vom demonstra mai tîrziu. Folosind· omogene
inegalităţile lui Minkovski şi Buniakovsky, obţinem
Este valabilă următoarea teoremă.

1 ~ ~~(~F-uM~) dQ = ~ ~~ [~(F- F,)- (u- u.)M~]df!l<

1 1
Te o re m a 5. Pentru ecuaţia lui Laplace, ecuaţia 6u + 'Au = O ţ;i
ecuaţ.ia omogenă a căldurii, orice soluţie generalizată în sensul relaţiei integr::~le
o o (XXII.24) este în mod obligatoriu derivabilă pînă la orice ordin şi este o soluţie
în sensul obisnuit.

< vnr~·dQ
o
nT(;- F.);~;+
o .
Prin ac~asta, ecuaţiile de tip eliptie <>i de tip parabolic diferă mult de ecua-
ţiile de tip hiperbolic, pentru care aceast~t proprietate nu are loc.
Demonstraţia acestei teoreme o vom face mai întîi pentru ecuaţia căldurii.
Să ne ocupăm la început de construirea cîtorva funcţii ajutătoare. Vom
defini funcţia 'F ( ;) eu ajutorul formulelor

+ VJT~·(;::= u.)~dorn<~ w do< z. ;< _1_.

o o 1 4
1
Aceasta înseamnă că oricare ar fi solutia generalizată şi -~~~1;<1,
orica1·e ar fi ~' este valabilă egalitatea integr~lă

~ ~ ~ u M~ dQ = ~ ~ ~ ~F
o o
dQ. (XXII.24)
l,
e
; :> 1. .

Această egalitate poate înlocui în întregime ecuaţia dife- Funcţ.ia 'JI'( /;) se bucură de anumite proprietăţi evidente :
renţială; vom denumi soluţie generalizată a ecuaţiei a) Ea este continuă în intervalul O ~ ~ ~ oo. Într-adevăr, fraeţia

Lu=F -~+ ~
2 1
· - - - - - - are drept limit:-1 pe -+- :YJ pentru ţ --.;,.-+O şi pe--- oo pentru
orice functie care satisface relaţia integrală (XXII.24), ol'icare
( ţ- : ) (1 - ;)
ar fi functia ~ care are derivate continue pînă la ordinul al
4
362 Punerea corectă a problemelor l(l limite din fizica matematicâ Proprietatea soluţiilor generalizate ale ecuaţiilor omogene 363
~~ 1 - O. Prin urmare, Orice dcrivată 'F-m( 1;) va admite reprezentarea :
-'S +- -~ + _2-. 'Y ( ~) = ~ __ R~n. p, q ( ~) __
2 2 (XXIL27)

(s- ;) u- ;, v~l
.:...... ( - !; + 2-.
2 ) p( !; -.!.2 \)q
lim e oo, lim e = O q ">t (s - 2-.) <1 - ~; , (s - .!:.) (1 - ~~ · .
1 ;-;.1 .c 4 -:-1 ,e 4 +1
s-?-4
unde Rm, p, q ( ~) sînt funcţii raţionale.
:de unde rezultă continuitatea lui 'l'. Această formulă se demonstrează imediat prin inducţie eomplet:i. l>in
b) Funcţia 'F'(;) admite derivatele continue de-orice ordi~. Pentru ~ stabili Jormula (XXII.27) rezultă
aceasta, este suficient să ne convingem de faptul că valorile 1im1tă ale denvntelor
'-Y''nl ( ~- + o)~= ~=
1
-<.le orice ordin ale lui 'F'( ~) pentru 1; ~ -. sau 1; ~ 1 s1n 1 nule. Obţinem O, 't•(mJ (1 --- O) O, (XXI I.28)
4

- s + :-12 <<~eea ce trebuia demonstrat.

Să luăm în consideraţie acum funcţia

Wn (X - x0 , y - y 0 , Z - z0 , t0 -- l) cec

= { O,s
.. ....
,.a/2 (-to 1- t)af.. e- 4_r_2
,-------::7'",.- - ty [n2 (r2 -+- lo- l)],
<to-t)

amde r =V (x- x + (y- y + (z- z

0)
2
0)
2 2
0) , O~ r < : oo.
Să semnalăm cîteva proprietăţi ale funcţiei Wn.
a) Este evident că

Wn (:t;- x0 , y - y0 , z- z0 , t0 - l) =

(XXH.29)
b) S:\ formăm expresia

" âwn ··
uWn + -- = <l>n (:r -- Xo, y - Yo· :: -- zo, fo - l).
()l
- s + 2.2
Atunei, elin formula (XXII.29) rczultii
Expresia e (--;:-~ 2-.)
4
(1 -=~
tinde către infinit pentruţ -7 ·:1- mai repede decît

s--21 = n 5 <1>1 [n (x - xu), n (y - y 0 ), n (: - z0 ), n 2 (l 0 - l)]. (XXIL30)

c) Funcţ.ia <D-n este diferită de zero numai 'in domeniul Dn
t- ~) (1- sl
-orice funcţie raţională de ~. iar expresia e( 4 tinde şi ea către infinit
pentru ~ -7 1, mai repede decît orice funcţie raţională de ~. Prin urmare,

'Y' ( ~ + O) = O; 'F'(1 -_,.. O) = O. (XXII.26) <eare se strînge în jurul punctului :-c0 , y 0 , z0 , pentru n-;. oo. Într-adevăr, în domeniul
în care 'l" [n 2 (r 2 + t 0 - t)] devine egal cu unitatea, adică pentru r 2 + (1 0 - t) >
 Proprietatea solu.jiilor generalizate ale ecu.ajiilor omogene
364 Punerea corectă a problemelor la limite din. fizica matemattca
Să notăm
1 f)v
> ;;;.'avem Wn= - V, unde V este O soluţie particulară a ecuaţici ÂV + fJl =0·
t0 + oo

(v. lecţia VIII). Înseamnă că ~ ( ~ ~ ~ i <P 1 1 dx dy dz) di = M.

-oo --oo
8wn + 10 1
ÂWn + -- = 0; r·2 -- t
'
::> --
- n2 În baza formnlei (XXlJ.:iO),
f)t
10 + oo
1
Anularea lui <Pn pentru r 2 + l0 ·- l ~ -
4n 2
este evidentă. ( ~~~ 1 <I>n 1 d:t dy clz) dl =-= ~ ~~~ ( 1 <1> 1 1 dx dy clz) eli = M.
d) Este valabilă formula .-oo -oo -co -oo

1or~1
<Pn dx dy dz
-
l dl = 1. (XXIJ.:H
Vom avea

In (xo, Uo• Zo, lo) =' ~~~~ <Pn f d:'C dy clz dl

ta-- Q
n2

Într-adevi:ir, in baza formulei lui Green (XXIA), avem

~ ~ ~ ~ <Pnf (x 0, .lJo, z0 , l 0 ) d.J.: dy dz dl + ~ ~~~ <I>nYJ (Jx dy dz dl ~=
L, f)awtn) l
dx dy dz _ d l =
Q

=-oc f (:ro, Yo, Zo, lo) ~ ~ ~ ~ <'DnYJ

Q

dx dy dz dl,
])n
<(le unde
dx dy dz, : /n(:t:o, Yo, Zo, lo) -- f(xo, Yo• Zo, lo) l< e:M.
1
to- -- ceea ce trebuia demonstrat.
nZ
f) Funcţia fn, pe care am construit-o, va fi derivahilă de o infinitate de ori.
unde v este soluţia fundamentală a ecuaţiei căldurii determinată in lecţia VIIL · Această proprietate rezultă din faptul că <I>n este derivabilă de o infinitate ele ori.
Ultima integrală, aşa cum s-a arătat în Ierna 2 a lecţiei amintite, este egală eu. Dup~l aceste observaţii, putem demonstra teorema noastră.
unitatea, ceea ce demonstreaz::'i formula (XXII.31). Fie u o soluţie arbitrară a ecuaţiei căldurii. Să calculăm lln (a: 0 , y 0 , z0 ,t0 ).
e) Fie f(x, y, z, t) o funcţie continuă arbitrară în domeniul Q al celor patru Vom constata că, pentru orice n funcţiile u 11 (x0 , y0 , z0 , t 0 ) vor fi egale între
variabile x, y, z, t. ,ele şi nu vor depinde de n.
Ne vom alege un domeniu On al valorilor x 0 , y0 , .:0 , t0 , astfel încît pentru pune- În tr-aclevăr,
tele Xo, Yo· Zo, lo, din nn,
domeniul Dn, s:1 se găsease:'\ 'ln întregime în interiorul
lui n.
S:"t construim 'ln nn
funcţia

In (.xo, Yo• Zo, io) =

~~~~ zz (x, y, z, f) (<Dn. -- <Dn+p) dx 1Y dz dl =
_Q
Xo • .11 - Yo•::: -·· .: 0 , l -- f 0 ) 1 (x, y, ::, l) dx dy d:: dl.
=· ~ ~ ~ ~-
o
Ll (x, 'y, z, l) [ ~ (wn -- Wn-: 11 ) + !l (wn - Wn+ 1)) Jdx dlf dz dl.
Atunci, şirul
fn(;r 0 , y0 , z0 , 10 ) converge către funcţia f(x 0 ,y0 ,z0 , t 0 ), convergenţa:
fiind uniformă în orice domeniu interior în raport cu n. Însă lt>n :.... llln+p = tjJ este diferit de zero numai în domeniul
Să reprezentilm funcţia f sub forma
1 1
- ..- r 2 t t ..- ---
f(x, y, z, t) = f(x 0 , y 0 , z0 , 10 ) + ·f),. 4 (n + p)2 ~ :
'
o- ~ n2'

Este evident că în baza continuităţii lui f vom avea în domeniul 1J;, 1 pentru. 1
un n suficient de mare deoarece pentru r 2 + t0 - l ::::> --
n2
funcţia Wn coincide cu Wn+ r,·
1 YJ 1 < e:.
366 Punerea corectă a problemelor la limite din fizica matematică lnegalită{ile lui Buniakovsky şi Minkowski :·HiT

Funcţia ~ satisface toate condiţiile pentru eare este nplîcnhili'i formula

XX II.24). Este evident Cf'i
Atunci este valabilă următoarea inegalitate

~ cp (P) ~ (P)
2

J,f = Â
a
+ -·, L =
a
Ll- -·-··.
l p (P) dP 1 -.<
at
-.< ~
()t
2
de unde, observînd ('t1 ecuaţia noastră arc forma : L11 = .. O, adkă F = O, avetn
1 cp(P) 1 p(P) dP) / f(P) !2 p (P) dP. (XXII.33)
o Q

Un - lln+p = ~~~~ tj;F dx dy dz dl = O. Este clar că pentru demonstratie va fi suficient să ne limi--

o tăm la cazul în care ~( P) şi cp( P) ~înt funcţii reale nenegative,
deoarece
De aici, rezultă tă u = un, insă Un are o infinitate-de derivate. Prin urmare, rr
este de asemenea derivabil de un număr convenabil de ori. Teorema este demon-
strată.
1 ~ ~
cp (P) !.j; {P) p (P) dP 1--< 1 cp (P) 11 !.j; (P) 1 p (P) dP. (XXII.34)
Să presupunem acum că funeţia u satisface ecuaţia o Q

tl.u + ).u =O.

Oricare ar fi funcţiile nenegative cp şi tjJ, pentru ele. are loc ine-
galitatea
S:1 punem

v = e-"At ll.
cplj; < .!_2 cp2 + .!_ lj;2.
2
Prin urmare, integrala
Atunci,
~ cp ( P) tJ; ( P) p ( P) d P
Q
Prin urmare,
are sens.
Lll' =
ou
-···-- . Să considerăm de asemenea integrala
at
Funcţia z> va fi derivabili't de un num~tr convenabil de ori, in baz;a celor· ~ ( cp - )..~) 2 p dP = ~ cp 2 p dP - 2).. ~ cptjJp dP + )..2 ~ y;zp dP =
demonstrate anterior. Prin urmare, de aceeaşi proprietate se va bucur:;:t şi funcţia u,. o Q o o
ceea ce trebuia demonstrat.
Se poate demonstra că toate soluţiile ecuaţiei Âu + i.u = O vor fi chhn- a.).. 2 - 2b).. + c. (XXI1.35)
analitice în intregul domeniu O, spre deosebire de soluţiile ecuaţiei căldurii pentru.
ea re aeeastă afirmaţie nu are loc. care şi ea are sens.
Parabola

§ 6. lnegalităţile lui Buniakovsky şi 1\tlinko\\·ski y = a).. 2 - 2bA +c

din planul variabilelor y şi A nu poate avea nici un punct de-
Fie p ( P) o funcţie nenegativă, pe ca1·e o vom numi pondere~ desubutul axei A, întrucît mărimea (XXII.35) este mai mare
Fie două funcţii cp ( P) şi ~ ( P), definite în domeniul Q, avînd sau cel mult egală cu zero. Aceasta înseamnă că e·cuaţia
pătratul modulului integrabil, cu ponderea p ( P)~ adică ~1'-·-···,,~,,....-~--ti!i~ -Al~ :•dlii!"'•· -~.~~~~~

~ ... ·"
aA 2 - 2bA +c= O -

~ nu p~ate avea ~ădăcini reale şi distincte, iar o singură rădăcină

<
l
2
1 cp ( P) 1 p ( P) d P cx,
Q
· dubla poate exista la această ecuatie numai atunci cînd există
(XXII.32) un ).. 0 , astfel încît ,
~ 1 tJ; ( P) 1
2
p ( P) d P < oc.
· ~ ( cp - Âo tjJ) 2 p dP = O,
Q I Q
:H>S Punerea corectă a problemelor la limite din fizica m~~iematică
Teorema lui Riesz-FischPr 369
adică, atunci cînd expresia ( cp - A0 ~) p este echivalentă cu zero,
adică diferită de zero numai pe o mulţime de n:tăsură nulă. În .A.tunci există o funcţie cp0 de pătrat integrabil în Q, astfel încît
cazul cînd funcţia pondere p { P) se anulează numai pe o mulţime
de măsură nulă, aceasta înseamnă că expresia cp - Ao~ este Iim ( ( cp 7~ - cp0 ) 2 d Q = O. (XXII.38)
echivalentă cu zero. k--. 00 )
Q
Prin urmare
b2 <ac, . Este ~vident că o asemenea funcţie este unică pînă la o
semnul egalităţii putînd avea loc numai în cazul cînd cp şi ~ sînt oech1valenţa, deoarece, presupunînd existenta a două asemenea
proporţionale. Prin acestea este demonstrată inegalitatea lui funcţii limită cp0 şi cp "'' 'VOm avea, în baza' inegalitătii lui Min-
Buniakovsky (XXII.33). _ .kowski., •

V~<;:=~}" dO-< vG:-='PJ. dn- +V! (q>.- q>.)"dO<

Din inegalitatea lui Buniakovsky rezultă în .mod evident
pentru orice cp şi ~' integrabile împ1·eună cu pătratele lor şi avînd E
ponderea p, inegalitatea Q Q Q

\ ~ ( cp2 + 2cp~ + ~2) p dP < 1 ~pentru un e: >0 arbitrar de mic., de unde rezultă.
Q

~ (cpo- cp.) 2 d.Q =O.

-< ~ 1 'P 1" p dP +! I.<Ji 1 p dP +2 V) 1
Q Q
2

Q
<jJ 1" p dP ~ ! <jJ 12 p dP =
Q
Q.

'"' V?~ zice că ~o este limita în sensul convergenţei în medie

patratica pentru şuul cpk. Să demonstrăm această teoremă •
. V ~m s~ab...ili înainte. de toate că şirul cp le converge în medie,
(leC1 ca eXIsta o funcţie sumabilă cp0 astfel încît
sau
,,!~oo ~ (Cflo - Cfl~c) 2 d.Q
Vf ~("' + <}). p d~ 1-< V! .'P ~· p d p V! 1 <jJ 1" p d~ (XXII.36) Q
= O
1
}.

:În acest scop, observăm că, în baza inegalităţii lui Buniakovsky,

Q Q Q

Inegalitatea (XXII.36) demonstrată de noi, poartă numele .avem

de inegalitatea lui Minkovski.
Întocmai ca în demonstraţia irtegalităţii lui Buniakovsky,
membrul stîng are sens, dacă are sens memb1·ul drept.
~ 1C?m - <flv 1 dQ = ~ 1 <pm - C[)p 1 · l d.Q <
Q Q

§ 7. Teorema lui Riesz-Fischer

T e o 1· e m a 1 u i R i e s z - F i s c h e r. Fie şirul de funcţii
:şi, prin urmare,
Cfll, Cfl2, ••• ,cpk, ... '
(le pătrat integrabil în domeniul mărginit Q. Să presupunem că
pentru orice e: putem găsi un N( e:), astfel încît
_ )~ Autor~! foloseşte aici acest termen în loc de cel de convergenţă în medie
1

~(cpk- cp 8) 2 d.Q < e:, dacă k > N(e:), s > N(e:). (XXII.37)
..
~lefunta antenor, pentr~ a putea introduce definiţia a convergenţei în medie,
Q 1n care. . apare
1 Cflo -- Cflk :. În restul textului se revine la prima semnificatie. (N.
Red. h.1.). '

24, Ecuatiile fizicii şi matematice.

:170 Punerea corectă a problemelor la limite din fizica maiernatică Teorema lui Riesz-Fischer (171

şi., :prin unnare,

dacă m > N( l)), p > N( "tJ)· Aplicînd teorema 23 din lecţia VI':>
ne convingem de existenţa funcţiei sumabile <p0 , limita în medie
a şirului ({)k· _, ( 'Po - ~i) 2 dfl ·< 3~.
Din metoda demonst1·aţiei rezultă aici că există un subşir Q
q>ki al şirului ({)k care converge către q> 0 aproape peste tot şi acea-
sta în 1nod uniform pe mulţimile închise F,'), pe care sînt continue Să demonstrăm acum că cp0 este limita î.n medic pătratică
şi pentru şirul iniţial cpk.
toate funcţiile. Mulţimile F 3 pot fi considerate ca avînd măsura
Pen.tru s, l~i > N (e:), avem
o1·icît de apropiată de cea a lui Q. Avem

~ cp~ dQ .~~" ~ q>;,i drl <-A < c-v, i<'Po- <p,)• dQ < 2 J<'Po- <ji,)" dQ + 21 (<)i,- q>,)• df! <
Ji'& Fi)
. o . o

de unde rezultă
-< 6e: + 2~ =Se:.
Teorema este demonstrată.
~ ({)~ dQ <A,
o
integrala din membrul stîng existînd. Nu este greu să vedem_
că mărimea

j (q>o - q>7ci)2 d!J

Q

poate fi făcută ol"icît de mică vrem noi pentru un i suficient de

mare. Să notăm pentru. prescurtare tjJi = r.f>k.r· Oricare ar fi mul-
ţimea închisă F3. şi numă1·ul pozitiv dat e:, pentru un l suficient.
de mare depinzînd în general de F 5 , obţinem

~ ( q>o - t!Ji) 2 d 0. = ~ !( ~~ - tYi) + (~o - tJl~L 2 dO. <

~~ F~

2 ~(~ 1 - ~i) 2 dQ + 2~(({) 0 - tl; 1) 2 d0 < 2~(tl; 1 - •,h) 2 dO.+s~

1''o. • Jr's ·Q

În baza condiţiilor teoremei, avem pentru l şi i suficient de mari

De aici,
~ ( C?o - ~ ·i)2 d n < 3 s
Fc,

/
 Separarea variabilelor 373

Introducînd (XXIII.4) în (XXIII.l) şi împărţind ambii membri

cu n~ vom avea
- ~U(~_!_fh_!) 1'' (t)
U(;r, y, z) l1 1' (t)
(XXIII.5)
Variabilele x, y, z şi t din ecuaţia (XXIII.5) sînt separate,
membrul stîng nu depinde de t, iar membrul drept nu depinde de
LECTIA XXIII x, y~ z. Egalitatea (XXIII.S) este posibilă numai cu condiţia
ca ŞI membrul stîng şi membrul drept să fie egali cu una şi aceeaşi
METODA LUI FOlJRIER 1
)
constantă -- :A~ de unde
ilU 1 T' (t)
§ 1. Separarea variabilelo1·
-~-.::::::::::-
A,~--···· ------ = - 'A, (XXIII.6)
a 1' (t)
san
Este comod să rezolvăm probleJ:n.el~ la .limit~ al~ fizicii. ma- flU -!- AU= O,
tematice pentru ecuaţiile de tip pa1·abohc ŞI de tlp h1perhohc Cl~ (XXIII.7)
ajutorul unei metode propuse de Fou1·ier, pe care o vom num1 T (t) = Ce 'Aat.
(XXIII.8)
metoda separării variabilelor.
V om lămuri esenta acestei metode pe baza unor exemple . Pentru ca soluţi.a noasb·ă să satisfacă condiţia (XXIII.2), este
particulare. Condus de' consideraţiile e':pus~ în lecţiile" precedente: ne~esar c~ funcţia U(x, y, z) să satisfacă această conditie. Valo-
cititorului nu-i va fi greu să înyeleaga, dln~r-o _?ata~ pre.c~m Şl ri~e lui A- pentru care ecuaţia (XXIII. 7) admite o soÎutie care
în care cazuri metoda lui Founer ne perm1te sa det.erminam. ~ satisface condiţia la limite (XXIII.2), se numesc valorii: proprii
soluţ.ie a problemei. Să presupunem că se caută o soluţie a ecuaţ1e1 ale problemei la limite pentru această ecuaţie cu condiţia (XXIII.2
Nu orice valoare A este o valoare proprie~ Într-adevăr, trecînd.
Llu =
l au
~---- -- (XXIII.l) în ecu~ţia (XXIII.7) termenul care conţine pe AU, în membrul
a rf drept Şll considerîndu-l ca un te1·men liber, obţinem, aplicînd.
formula (XXI. 7) ·
în domeniul Q al spaţiului x, y, z, mărginit de supra.f~Ja S, şi
pentru t satisfăcînd inegalitatea O t' T, <m ·eond1ţule < < U~(P0) = -;1~- ~~ ~G(P, P 0) U (P) dP, (XXIII.9}
u ls ==:: o~ (XXIII.2) Q

unde G ( P, P 0 ) este funcţia lui Gree:n pent1·u Laplace în domeniul!} ..

u lt=o = (? (x, .Y' z). {XXIII.3) Ecuaţia (XXI!I.9) este o ecuaţie integrală liniară şi omogenă
de speţa doua, de tip Fredholm, cu nucleu care satisface conditia
Să lăsăm deocamdată la o parte condiţia (XXIII.3) şi .s~ căutăm
din § 7, lecţia XVIII. Conform celei de-a patra teoreme a Îui
soluţiile particulare ale ecuaţiei (XXIII.l) ca-re satisface con-
Fredholm, aceasta poate avea soluţii diferite de zero, numai
diţia (XXIII. 2).
pentru anumite valoridiscrete A. Să presupunem că aceste valori
Este comod să căutăm aceste soluţii suh fonua produsului pentru A~ vor fi! A1 , A2 , ••• ,:An, ••• şi fie
a două funcţii ul, u2, ... ,un, ...
u = U (x., y, z) T(t). (XXIII.4) soluţiile corespunzătoare ale ecuaţiei (XXIII.9). Obţinem atunci
totalitatea soluţiilor particulare ale ecuaţiei (XXIII.!) de tipul
-----1)-tn litera~~~~~~l ron1în:i aecastă metodă este nnn1U:tt ~·i llletuda lui HernouUi. căutat
N. Red. E. T.).
!.·[/,l,
III
iil·!
il
Separarea variabilelor •.>7r:
luţ Fc~grier
374 Metoda
------------------------~---------------------------------------------- <) J

Să observăn că nucleul ecuaţiei integrale (XXIII.9) este 4. Afară de condiţia de ortonormalitate scrisă mai sus~ mai
.:are loc şi sistemul de egalităţi
.o funcţie simetrică de coordonatele punctelor P şi P 0 •
V om demonstra ceva mai departe, la teoria ecnaţiilor inte-
grale cu nucleu simetric, că există o infinitate de asen1enea soluţii
\\\ (~-f!.i q_z!t
~~ •(;;' ();r âx
, ~-~i__ ~-r.h + ~!!i. i) ui
d!J i)y f)z âz
) dx dy dz = 1/,·i' i =
O, i =1= j.
j ;
şi că oricare ar fi funcţia q>, de pătrat integrahil, putem construi
:seria 5. Dacă funcţia q> de două ori continuu derivabilă satisface
-.c~ndiţia la limi~e (XXIII.2), atunci seria (XXIII.ll) nu numai
(XXIILlO) -ca. conv.erge uiilform către q>, ci şi seria obţinută din aceasta,
pnn derivare tei·men cu termen, convm·ge în medie către derivata
·corespunzătoare a funcţiei cp. Cu alte cuvinte, dacă punem
care va satisface condiţiile (XXII1.2) şi (X.XIII.3) şi va repre-
zenta în medie soluţia generalizată a ecuaţiei (XXIII.l). Din N

teorema 5, lecţia XXII, rezultă că orice soluţie generalizată a q>N = 'E a,iUi,
·i. 1
ecuaţiei (XXIII.l) este o soluţie în sensul obişnuit al cuvîntului. :atunci, integrala
Să indicăm deocamdată, fără demonstraţie, cinci proprietăţi
importante ale sistemului de funcţii U.i (x~ y, z) şi ale numerelor
Ai:
HH! O(<p~~~N)j' + l"(~~~~~N)I2 + [0(<p5,-~"'T}dx
g
dy dz
1. Valorile ),;, sînt în număr infinit, fiind toate :reale şi pozi-
·tive. (În anumite alte probleme. această proprietate se inlocuieşte :tinde către zero.
prin aceea că între ele există numai un număl' finit de valori . Ne punem acum problema determinării coeficientilor lui
~negative). Fourier pentru funcţia <p (x, y, z). Înmultind ambii m~mbri ai
2. Toate funcţiile U,i pot fi considerate ortogonale şi nor- 1·elaţiei (XXIII.ll) cu U1 şi integrînd pe~domeniul Q, obtinen1
roate (ortonormale), adică -cu ajutorul integrării seriei~ termen cu termen '

"[~
~
fl,i=';
. \ ' U,i ( x, y, z) u:i (x, y' z) dx d_y dz = ., o i ~~~ uj (x,y, z) <p (x,y, z) dx dy dz =
,; •' ' =1=] Q
Q

3. Funcţiile U,i formează aşa-numitul sistem complet, adică

orice funcţie continuă q>(x, _y, z) este reprezentată cu ajutorul
t
~=1
(ti\(\Ui(x,y,z) U 5 (x,y,z)dxdydz=
<V J
Q
<V
ai. (XXIII.l2)

seriei Formula (XXIII.l2) ne dă pe aj •

cp (x, y, z) = t
i ~·-1
ai ui (x, y, z), (XXIII.ll) . Pe~tru c~ .func,.tia r~prezentată prin se1·ia (XXIII.lO) să
:sati~f~c~. condiţia (XXIII:3)~ este n~~ural să cerem îndepli~irea
egahtaţn (XXIII.ll). Daca suma sene1 (XXIII.IO) este contu1uă
con vergentă în medie, în care numerele ai sînt aşa-numiţii coefi- pe~tr'? t >
O, atunci condiţiile (XXIII.2) şi (XXIII.3) vor fi
cienţi ai lui Fourier pentru funcţia q>. Dacă~ afară de ace.asta: -satisfacute pentru ai, care sînt coeficienţii lui Fourier ai funcţiei cp.
<p satisface condiţia Nu este greu de stabilit că seria (XXIII.lO) converge uni-
-form şi ne dă soluţia generalizată a ecuatiei (XXIII.ll). Intr·
q>J.s =.: O .adevăr, fie '
N
şi admite derivate continue de ordinul al doilea, peste tot, inclu- <t'N = b aiUdx~ y, z).
siv frontjera, seria (XXIII.ll) este uniform convergentă. i=.L
376 Metoda lui Faurier
Separarea variabilelor 377
Es~e evident că
Să căutăm din nou solutia ecuatiei (XXIII.l8) cu conditiile
(XXIII.l5) cu ajutorul fun~ţiei lui' Green. Această funcţie' G
N

~ ai ui (x, y., z) e- 1'1-tt

( P, P 0 ) _satisface în acest caz nu ecuaţia lui I . aplace ci ecuaţia1
UN=
·i=l

ne dă soluţia ecuaţiei (XXIII.l) cu condiţiile (XXIII.2) şi LlG1 = - -~.!: ,

])
uNft=o = ~N· unde D este volumul domeniului Q. Constanta -- ~-l~r. este în ca-
Am arătat însă în· lecţia precede~tă ca In aceste co~diţiii D
zul de faţă soluţia problemei omogene adjunctc, adică
din convergenţa şirului fPN rez.ultă că ş~r~l uN conve.r~~ un1f?rm
către soluţia generalizată u oncare ar fi Intervalul finit de timp
ceea ce trebuia demonstrat. . . .., .. Ll -
(
4rr
]) )
= O a (- i~-)
' ---- --8~2-- --- -
=
o'
Exact la fel putem rezolva cu aju tm·ul metodei separarn
variabilelor problema integră~ii ecuaţ~e~ undelor. Să presupunem.·
că ni se cere să găsim soluţia ecuaţ1e1 şi este astfel aleasă, încît să asigure existenta functiei lui Green.
Aceasta rezultă din cercetarea problemei lui N e~mann făcută
[)2u
/j.u-- =O (XXIII.l3} mai sus [v. § 2, lecţia XXI]. G1 va fi astfel funcţia genm·alizată ,
()t2 a lui Green.
. V om căuta acea soluţie lJ a ecuaţiei
cu condiţiile iniţiale
LlU = - A2 U,
uj t=O
=uto(x,y,z);aul
()t (t=O
=~~(x,y,z) (XXIII.l4)
care este ortogonală cu o constantă în domeniul n.
ş1 cu condiţiile Ia.limită, de exem.plu, de fonna
()u '
JJ~ A U dx dy dz =
2
O.
8~-~s = (XXIII.l5} Q
0
'
Vom rezolva ecuaţia (XXIII.l8) considerînd pe 1.:1. U ca termen
unde S este suprafaţa, eaTe mărgineşte volumul Q Îll spaţiul liber. Atunci, acea soluţie a sa care este ea însăşi ortogonală cu
variabilelor x, Y' z. . .. . ·f constanta, trebuie, în baza rezultatelor lecţiilor precedente, să
aibă forma
· Soluţiile particulare ale acestei .ecuap~, c.are satls ~c con-
diţiile (XXIII.l5) pot fi căutate ca ŞI ma1 ma1nte sub forma
U(P0) = /.
2
~ ~) g~~:J>()) U (P) dP. (XXIII.19)
u = U (x, y, z) T (t). (XXIII.l6) Q

Introducînd pc (XXIII.l6) în (XXIII.l3)., obţinem Am obţinut din nou pentru funcţiile proprii ale problemei o
ecuaţie integrală cu nucleu simetric.
T (t) jj.U (x, y, z) = U (x, y, z) T" (t), Pentru această ecuaţie integrală sînt valabile toate afirma-
sau ţiile noastre anterioare, afară de aceea dela 3, care se modifică
'[" (l) = !:l U (x, u, z) = _A 2, acum astfel.
T (t) U (x, 11, .:) 3a. Orice funcţie rp. ( P) care are derivate de ordinul al doilea
de unde continue peste tot, inclusiv frontiera dr meciului n, este orto--
gonală cu constanta
(XXIII.l7)
(XXIII.l8) ~~)~~cp(P)dP~ O,
Q
.378 Metoda lui Faurier
Separarea variabilelor 379
- - -.. ---~----··--~·--·---·--·-·-------~------------------

-şi satisface conditiile la limite, se dezvoltă într-o sel'ie · uniform

Presupunem din nou sistemul de funcţii l!,1 ortogonal şi
·convergentă după func-ţiile proprii ale ecuaţiei (XXIII.19). :normat
'Ecuaţia (XXIII.l7) admite două soluţii Iiniare indepen-
dente
T1 =cos J..t,
T 2 = sin J..t.
Dacă Ui (x,y, z) Ui (P) este o fu~cţie pro~nie a .~cuaţiei putem determina din nou toţi coeficienţii se1iilor (XXIII.21)
CXXIII.l9), iar "Ai este val?~rea sa propne, atu~CI soluţule pal·- .alegînd la înreput constantele cf) şi c1 astfel, încît cp0 - c0 şi
ticulare căutate ale ecuaţ1e1 (XXIII.l3) yor f1 tp1 - c1 să fie ortogonale cu constanta. Repetînd raţionamentele
Ui(x, y, z) cos i,i t, Ui (x, y, z) sin J.i t. .anter:io are, ob-ţinem
Vo1n căuta soluţia u a p1·ohlemei care ne interesează, sub
fonna seriei
\bi = ~ ) ~ <p 1 U.1 dP.
t a.u.
·i=l "' ~
(x, y, z) cos A,t + t
i=l
b, U, (x, y, z) sin A, t + <o + c t
1
(XXIII.20)
Să
(XXIII.20).
trecem la clemonstl'area convergenţei în 1nedie a seriei
Q

Dacă seria (XXI 11.20) conve1·ge uniform în medie îm- Ca şi mai înainte, ne convingem de la început că
preună cu derivata sa în raport
. l .
cu tlmpu , atunci u
.
ŞI
ou
~Bt- N N

vor fi functii de timp continue în medie. Aceasta a fost demon-

Ux = ~ alui cos A,it + ~ b,iui sin Âit

strată în le~ţia XXII, teorema 4. Ne vom convinge în curî~d că

'i•. 1 'η··· 1

condi~ia convergenţei uniforme în medie, împreună cu der1vata este o solutie a problemei cu conditii initiale ap1·oximati ve.
în raport cu timpul, este îndeplinită. _ . .., .. Să con'siderăm două sume parţiale fi~ite lt~ şi u~n ale seriei
Să punen1 eondiţia ca seria (XXIII.20) sli satisfaca conch- (XXIII.20), în care să p1·esupunero că n > m. Diferenţa acestor
-ţ.iile iniţial c două sume parţiale

1 ~ a,1.Ui cos /,it + 'E bi U.i sin "A;t

} (XXIII.21) - m. -t· 1 i = m -c· !

satisface ecuaţia

J
Dacă alegent coeficieJrţii ai şi bi astfel, încît să avem
' -condiţiile la limite (XXIII.l5) ş] condiţiile iniţiale.
~ a.i.Ui (x, y, z)
i. -'" 1 V 1
'tl/in 1
It- o
':E ·A,ibiUi (x, y. z) = r.p 1 (x, y, z) - c1 ,
n
·= 1 qv,! :!!:~
.atunci condiţiile iniţiale (XXIII.l4) vor fi satisfăcute în medie. ()!
:i80 Metoda lui Faurier Analogia dlntre problema oscilaţiilor unui mediu continuu 381

Este evident că · ,cu condiţiile

J

{JJo Jv:.-l._.dn}2< e,

dacă n şi m sînt suficient de maâ.

Dacă ne folosim acum de proprietatea 5 a sistemelor de în care presupu~1em că aii = a,i.
funcţii proprii, atunci cu notaţiile lecţieJ precedente, avem Într-un astfel de sistem avem în locul funcţiei u( P, t) care
depinde de t şi de un punct variabil al spaţiului, o mărime ca1·e
K 0 (O) < e: 2 , 1(1 (O) < e: 2 , A (t) _O. depinde de t şi de un număr întreg j. Dacă am construi în dome-
niul .Q o reţea formată dintr-un număr finit de puncte P 1 , P ,. • .-
2
Din inegalităţile (XXIII.l2) şi (XXIII.l4), .r~zultă ~u. aceste ... , P m şi dacă în locul funcţiei u {P, t) am considera mărimile
condiţii căK 0 (t) şi J(1 (t) voT fi de asemenea onCit de IDlCl vrem qi = .u {P 1, t) în număr finit, am putea obţine un sistem analog
~ l
·cu (XXIII.22), înlocuind în ecuaţia (XXIII.l3) derivatele în
noi în orice· interval finit pentru t. AstJ.e , . · GDnrn
şirun1e vnm ŞI ---· rapo1·t cu coordonatele prin diferenţe finite.
()t
Soluţia sistemului (XXIII.22), după cum se ştie din cursul
satisfac conditia teoremei lui Riesz-Fischer şi deci converg în. de ecuaţii diferenţiale ordinare, are forma
medie unifor~ în rap01·t cu t în orice i~te1·va~ fi~it a ~ t <_ b:
Prin urmare, seria (XXIII.20) converge In _medi~ catr~ o "anum~ta m
soluţie generalizată."' Nu ·v?m ce:ceta mai .a~anunţit Im~I·eJ~_­
l·ările în care aceasta soluţie devine o soluţie 111 sensul obişnuit
q1'= I: (ci,. cos A 1t + d17 sin Ârt)ţ
'1'=1
al cuvîntului.
Aşa cum. vedem, fiecare tCI·~en al seriei (~XIII.20) r~­ unde A" sînt pulsaţiile oscilaţiilor determinate din aşa-numita
.ecuaţie seculară
pl·ezintă •o aşa-numită oscilaţie arm~nică, pulsaţ.nle Ai ale osci-
laţiilor fiind distribuite în mod discret.

a21 a2z - )._2

§ 2. Analogia din~ re problema oscilaţiiloi' · unuf mediu continuu "".
~ i oscila~iile sistemelor mecanice cu un nun1ăr finit de grade de·
libertate
Este uşor de urmărit analogia dint1·e problema considerată
pentru ecuaţia (XXIII.l3) şi pro~le~a. micilor oscilaţ~i libere
ale sistemelor mecanice cu un numar hn1t de g1·ade de hbertate.
Ultima problemă se formulează <:a o problemă de integrare
a sistemului de ecuaţii
a2m
-- o
aml am2 amm- )._2:
Diferenţa dint1·e problema noastră şi problema determinării
:soluţiilor sistemulvi (XXIII.22) constă n"f!mai în faptul că siste-
mul (XXIII.22) are un număr finit de frecvenţe proprii .de os ci-
laţi~ .. ), în timp ce ecuaţia undelor are un număr infinit de frec-
venţe proprii. Analogia considerată poate fi adîncită.
Dacă vom considera mulţimea de numere q1 , q2, ••• , qrn
.(_';a un anumit punct din spaţiul cu m dimensiuni, sau mai exact

(XXIII.22)
·>Ca un vector q, care uneşte originea sistemului de referinţă cu

1, 2, ... , m), dacă icr sînt puisaţiile (N.H.ed.E.T.).

1
) Egale cU.Arf2rt (r =
382 Metoda lui Faurier
Ecuaţia neomogenă

un anumit punct al acestui spaţiu? atunci siste1nnl de ecuaţii,

:Formula (XXIII.25) împreună cu formula
(XXIII.22) se scrie sub forma
-71
f1 2 q ~
f& (t) = ~ ~ ~ f (P, t) U,i ( P) dP (XXIII.26)
--- = Aq (XXIII.23) Q
dt 2
este analogă cu (XXIII.24), cu deosebirea că indicele i din for-
~ mulele (XXIII.25) şi (XXIII.26), corespunzător indicelui s
în care A este o transformare linia1·ă aplicată vectorului q. Din din fonnula (XXIII.24) variază nu de Ia 1 pînă la m, ci de
teoria ecuatiilor diferentiale ordinare se ştie că integrarea lui la 1 la infinit, iar rolul indicelui j din f01·mulele (XXIII.24),
(XXIII.23) ~se 1·educe d~ fapt la o astfel de schimbare de varia- care va1·iază de la 1 pînă la m, îl joacă punctul P, care va1·iază.
bile ortogonală (transformarea de coordonate în spaţiul q), în cit în domeniul Q.
matricea transformării A să fie redusă la forma ,diagonală. Dacă. Acest punct de vedere ai~uncă o lumină nouă asupl·a Inetodei
notăm aceste coordonate noi cu r 1 , r2 , ••• ,rm~ după substituţia
lui Fourier de integrare a ecuaţiei undelor (XXIIL13) cu con-
m. ditii la limite şi· conditii initiale date.
qj = l: ~isr (XXIII.24) ' Coincidenţa obser~ată ele noi, se înţelege, nu este întîmplă­
Se=}
toare. În esenţă, atît prima problemă, cît şi cea de-a doua, re-
prezintă cazu1·i particulare ale unei anu.mite probleme generale-
sau care poate fi formulată în termenii teoriei abstracte a ecuaţiilor
în spaţiile funcţionale.
TI!= 'l: ~si91~
j= 1 § 3. Eeua ţi a nemnogenă
vom avea sistemul
,Fără a adînci chestiunea, ne vom folosi de analogia exis-
tentă, indicată în§ 2, extinzînd-o în cele ce urmează. Von1 ilustra.
această analogie pe baza problemei integrării eeuaţiei undelor
cu termen liber şi cu date iniţiale nule. Aşacum an1 văzut~ cazul
cel mai general se reduce la această problemă.
unde Să considerăm ecuaţia
··- j -- "Aj" ; 7. = k. {)2u
~u- -- = F
l o; .i * k.
(1,.,.=
l·· (Jr!.

Considera1·ea funcţiilo1· proprii şi să încercăm să găsim o soluţie a acesteia satisfăcînd condiţ.iile

U1 , U 2, ••• , u1n, ulIt - aui f)l It n

=o,
în cazul ecuatiei undelor este cu totul analogă unei asemenea:
noi alegeri a ~oordonatelor. În locul valorilor funcţiei arbitrare
f (P, t) în toate punctele posibile P, vom considera această funcţ~e ~-~ 1'..s =c O.
definită cu ajutorul coeficienţilor săi h (t) din dezvoltarea în serie-
Căutînd pe u sub forma seriei

f(P~ t) = 'Eh (t) Ui (P). (XXIII.25 )1

U = ~ai (t) U,i + Co (t) (XXIII.27)
•i,=l
·i·~· 1
 M efoda lui F aurier Ecuafia neomogenă 385

{orice funcţie u, derivahilă de două ori şi satisfăcînd condiţia Pentru astfel de funcţii ai (t), formula (XXIII.27) ne dă solu-
q_~ ~ = O, se poate dezvolta într-o astfel de serie) şi 1·epre-
ţia căutată dacă seria (XXIII.27) se dovedeşte a fi uniform
convergentă împreună cu derivatele sale pînă la ordinul al doilea
fin s
:zentînd . . sern
pe F sub forma unei .1.eII) , oht"
.. d e acel aşi. .c ,Inem i~clusiv. Pentru a ~vita cercetarea convergenţei, putem înlocui
-din ~o~ termenul hher F cu funcţia F N care este suma Fourier
a pnmilor N termeni. Trecînd apoi la limită, obţinem, folosin-
(J; a,(t) u,)- ,~(~a, (t) U,) = .~ F, (t) U, + F (t).
00 <Xl 00

c;; (t) + L'> 0 -du-ne de teorema lui Riesz-Fischer, dacă nu solutia în sensul
.obişnuit a!" cuvîntului, în orice caz soluţia gener~lizată.
Să efectuăm derivarea sub semnul sumă. Această derivare Substituţia noastră (XXIII.27) este analogă schimbării
·este justificată dacă admitem că seriile de~ivatelor sînt uniform ~e variabile care reduce sistemul (XXIII.23) la forma canonică.
·eonvergente. V om avea atunci, La fel ca şi pentru {XXIII.23), ea rezolvă repede problema.
Este foarte uşor să indicăm şi calea de urmat pentru rezol-
c~ (t) - F 0 (t)' + t
'i= 1
Ui [- Atai (t) - a~' (t) - Fi (t)] = O.
-varea problemei integrării ecuaţiei căldurii cu membrul drept
şi cu condiţii neomogene pe frontieră.

Înmultind ambii membri ai ultimei egalităţi cu ui, inte- . ~u -_!_ ..ati= F (P, t),
a ()t
grînd şi observînd că toţi termenii disp_ar afară . de acela ca~e
avea indicele j, obţinem pentru determinarea lui a3 (t) ecuaţia U ls = J(S, t),
<liferenţială
u )t=o = q> (P).
a;' (t) + "-T a3 (t) + Fj (t) = O (XXIII.28)
Este suficient să observăm că această problemă poate fi
Obţinem de asemenea :redusă la problema integrării aceleiaşi ecuaţii cu condiţiile
c~ (t) - F 0 (t) = O.
u ls =O,
Folosind o formulă cunoscută pentru rezolvarea ecuaţiilor dife-
renţiale ordinare avem u/ t=o =O.
t.
Să dezvoltăm termenul liber într-o serie de forma
a.dt) = -~ fsin (Ai (t - t1 )] F,dt1) dt 1,
Âi J 00

o F(P, t) = ~ U, (P) Fi (t). (XXIII.29)

t i=l

c0 ( t) . ~ {t - t1 ) F 0 ( t1 ) dt 1 .
O astfel de dezvoltare este posibilă, deoarec~, pentru o valoare
o
tfixată, funcţia F( P, t) poate fi dezvoltată într-o serie de forma
(XXIII.29). Coeficienţii acestei serii, depind, în general, de t
1) Functia p nu satisface, în general. condiţiile la limită. Totu~i, în n~o~~
·<t~vident, acea~ta poate fi înlocuită eu funcţia F', care satisface aceste cond1ţn
".ii astfel îne'it Fi {t) =~ ~ s UdP) F (P, t) dP. (XXIII.30)
~ ~ ~ ~F' - Ff· dx dy dz < z. o
o Fi (t) sînt funcţii continue şi derivahile, dacă derivata parţială
In baza rationamcntclor din lecţia precedentiL o substituţie de aeest fel atrage în raport cu t a funcţiei F( P,t) este continuă, după cum se vede
<(lupil sine ~ eroare, arbitrar de mică :in scrierea soluţiei. din formula (XXIII.30).

25. Ecuatiile fizicii matematice.

 Metoda lui Fourier Vibraţiile longitudinale ale .unei bare cu extremităţile libere 387

Căutînd soluţia ecuaţiei ~ezo",nanţ~ apare de cele mai multe ori atunci .cînd forţa
e-?'tenoara vanază după o lege sinusoidală, iar frecverita ei coin-
Cide c~ frecvenţa proprie a · oscilaţ;i.ei. ~
(XXIII.31) Sa presupunem, de exemplu, în formula (XXIII.28)
Fi (t) = sin A/
ah)n'ci,
sub forma t
.1 -
N (t) = ;,.~ ~sin: Ai (t -:- t 1) sin J..i t1 dt1 =
uN= l: ai. (t) U1 (P),_
ai
U'
i=l
t
obţinem 1~ [cos "-·'6. (2t1 - t) - cos /...t]
= 2).i
.----- t
dt • =
o .

= -
l
....--- cos
2A.~
'1
1\,Lt + 1 • "l
--~ sJn ~~..t.
2).; ~

de unde înmulţind cu U1 şi integrînd, vedem că coeficienţii a; ( t) După cum se vede, ai(t) creşte nemărginit împreună cu t.
trebuie să satisfacă ecuaţia
(XXIII.32) § 4. Vibrţaiile longitudinale ale unei bare eu extremităţile libere

Conside1·înd pentru ai (t) acea soluţie a ecuaţiei (XXIII.32), care În afara cazurilo1· de aplicare a metodeilui ·Fourier studiat~
se anulează pentru t = O, adică de noi, am fi putut indica încă o mulţime de alte <'a~uri. Este
natural~ de exemplu, să studiem astfel ecuaţia
l
tt1 t) F ()d 0211
_ (
ai -) e,
1 a).,i -
i t t~ p (x)
8x 2
+ q'(x) /1!ax + r (x)u =
1
p (x) Ou
Oi
+ l?. (x. ' 1).'
()

sau
vom vedea că uN(t) va satisface, atît ecuaţia (XXIII.31), cît
şi condiţiile iniţiale şi condiţiile la limite impuse. r.l2u
P (x) .:...._2
ou + r(x)
+ q(x) --- U=
a';!,
p (x) ~ + F(x' t)
Trecînd apoi la limită pentru N-+- oo şi observînd că mem- dX ax 8·t2
brul drept al lui (XXIII.31) tinde către funcţia F, obţinem~
raţionînd ca· şi mai înainte, soluţia gen~ral!zată ·care, p~ntr~ ~u_.. con.di.ţiile .pentru u la momentul t = t şi la extremitătile
un F suficient de neted, va fi o soluţie 1n sensul ob1şnu1t Intervalului O < <
x 1, cum şi pentru o :erie de alte conditii.
[v. § 2 (XXII)]. . · . · . Vom cons~de!a, fără a intra în amănunte, unul ·dintre exe~­
· · În· problemele p1·actice, interesul cel mai mare în rezolvat· ea plele ~ele m~1 s1mple .de aplic?re a teorţei expuse.
ecuaţiei undelor îl prezintă tocmai căutare~ tuturor frecvenţelo.~· Sa studiem solutia ecuatJei ~ ~

:A, sau, cum se mai spune, căutarea s.pectrulu1 frecvenţelor prop_ru

ale .oscilatiil,or. Cunoaşterea unui aseme:p.ea spectru ne permite
să . evită~ fenomenul neplăcut. al rezona~ţei.
"388 Vibraţiile longitudinale ale ·unei bare cu extremităţile libere 389
------·---
-cu condiţiile Prima din conditiile la limite ne obligă să considerăm d. = O
în ambele cazuri, iar ~ea de-a doua conditie ne duce la con~luzia
ult=o=q>o(x), ânl =q>l(x) (XXIII.33) că valorile imaginare ale lui ).i (adică .;alorile negative pentru
= fjt t=O . f..T) nu sînt posibile.
AstfeJ,
fju 1 = O, i)u 1 ~ O (XXIII.34)
ro=O i)x n:=l ").
U : i~-
jGX dU; "). •
c 1 cos A;X, - · = - A,ci s1n J..,x.
Această problemă apare, de exemplu, în studiul vibraţiilor dx •

Ion itudinale ale unei bare, libere la am:f??le ~apet~. . Folosind cea de-a doua condiţie la limite, ajungem la eoncluzia că
g Conform metodei expuse, soluţia trebu1e cautata sub forma
seriei sin "A1 =O,
de unde
1: (a
00

U= 1 cos A/ + bi sin "AA U1 (x) -!- Co + clt,

j;o 1
şi

unde U, ( x) sînt soluţiile ecuaţiei dife1·enţiale U1 = cj sin ircx.

0 Sînt cunoscute f01·mulele
-·-' + Af U. =
"d 2 U·
dx2
2
1
-~
. (XXIII.35)

în cazul nostru nu avem niciun motiv să re<>urgem la ecuaţii )( cos Jn x. cos knx dx = { f;; '."i = k
integrale pent~u.. determ~n~rea soluţiei ecuaţiei (XXIII.35) care (l o, j =t= k.
satisface cond1ţnle la hnnte
Dacă alegem acum pe ci = V2, obţinem, atunci, sistemul
dU·j căutat de funcţii ortogonale şi normate U; sub forma
dU1 1 - 0 şi -'1 =0.
dx n:=O dx lx=l
U1 = V2 cos ircx.
Soluţia generală a ecuaţiei (XXIII.35) va fi
Coeficienţii a 1 şi bj se obţin sub forma
U.J = c.1 cos A,x
"J
+· d" sin Aix,
J
l

dacă ).~
J
> O, sau aj = V2 ~ q>0 ( x) cos jrcx dx,
U 3. = cJ ch iJ..,x
;.
+ d, sh iJ..,x,
' '
()

dacă J..~
1
<O. - l
V2 ( q> ( U )
l)j = -;.~) .
COS J7tX
.d X,
În cazurile indicate 1
o
d U7 = ).1 ( - c7 sin J.1x + d1 cos A;X ), iar răspunsul definitiv îl vom avea sub forma seriei
dx ·
00

dV1 = J.1 (c; sh i"Aix + d1 ch iJ..,x). U = V.w')~

~a,
..
COS )TCX T
1 b i Slll
. ]1tX
. + c + c1t,
0
dx · :i=l
390 Metoda lut Faurier
1 1
h

unde
;·. !• ..
~ ,.,
1 1

~o = J (flo (x) dx, c1 = -~ (p1 (x)dx.

o o
Precum vedem, frecvenţele vibraţiilor proprii ale unei ase-
menea bare vor · avea ·-.forma
LECTIA XXIV
1 ; ~ j,j: -:.1,2, ~ n, ,' J

ECUAŢII INTEGRALE CU NUCLEU SIMETRIC REAL

Pentru a închei~ expunerea . asup1·a tnetodei lui Fo~rier,
vom mai face cîteva observatii cu caracte1· general. În raţJOna-­
mentele noastre a jucat un roi important împrejurarea Qă nu;me.·- § 1. Proprietăti simple. Operatori complet continui
rele A· nu se acumulau nicăeri. De aceea, în formulele (XXIII.25)
şi (XXIII.26) pe care le-am · consider~t ca ~iin.d a_nal?ge t.rans:- Am văzut mai sus că problema căutării valorilor proprii
formărHor liniare a n numere, una din vanabde, IndiCele l~ lua şi a funcţiilor proprii pentru multe probleme ale fizicii mate-
numai o multime numărabilă de val'ori. Aşa cum rezultă elat, _mati~e se reduce, cu ajutm·ul funcţiei lui Green, la problema
la o analiză 'mai amănuntită, acea.stă lm.prejurar~ este strîns valo~tlor proprii şi a funcţiilor pr~prii ale unei ecuaţii integrale
legată de faptul că domeni~l Q este mărginit. Proprietăţile ecua: de t1p Fredholm de speţa doua, cu nucleu simetric real, care are
ţiilor integrale cu nucl~u s~metric, pe car~ n?-~m bazat., nu ma1 proprietatea
sînt valabile dacă domen1ul nu eşte margin~t.
Se poate în,tîmpla, .de exemplu, s~ nu ex.iste funcţii .p1·oprii
ot·togonale şi uormate. Ele se înlocuiesc pnntr-o ~u!ţ~me de Vom studia o ecuaţie integrală puţin mai generală, şi anutne
funcţii U(P, 1;),: depin~îrid d~ parametrul.!; ca:e vana.za 1n mod
continuu. Dacă •pţoblema n~. este autoadJuncta, mulţ1,nţea val();- q:; (Po) == f(.P0 ) +· A ~ K (P P) qJ (P) p (P) dP, (XXIV.l)
0,
rilor ·proprii poate să nu fie reală, ci complexă.
o

.şi ecuaţia omogenă corespunzătoare

q> (P0 ) -:- A~ K (P0 , P) qJ (P) p (P) dP, (XXIV.2)

Q

uud~ K( P_0 , P) este o funcţie simetrică de com·donatele punctelor

Po ŞI P, Jar p( P) este o funcţie măsurahilă nenegativă, numită
pondere (sau sarcină).
. P~ntru cazul p = 1, obţinem o ecuaţie integrală cu nucleu
simetnc.
Pentru ecuaţiile integrale considerate şi în particular pentru
-ecuaţii~e ..in.tegrale cu nucleu si~etric au lo~ o serie într~agă de
propoz1ţ11 Importante, la studierea cărora trecem acum.
Vom spune că ecuaţia (XXIV.l) are un nucleu simetric
incărcat sau un nucleu simetric cu ponderea p( P).
392 Ecuaţii integrale cu nucleu sir.letric real Proprietăţi simple 393;

Pentru a nu îngreuia expunerea, ne vom mărgini la cazul pentru aproape orice punct P, cum şi convergenţa

r
integralei
cînd funcţia p( P) este mărginită.
Vom presupune, afară de aceasta, că funcţia p ( P) se anulea,ză ~ { ~ IK (P, Po) q; (Po) 1 p (Po) dPo p (P) dP, CXXIV.4)
numai pe o mulţime de măsură nulă. Q g '
Le ma 1. Fie p ( P) şi q; ( P 0) două funcţii arbitrare, reale sau
complexe 1) , avînd modulul de pătrat integrabil cu ponderea p( P),. atunci, de aici, va rezulta lema noastră.
in domeniul mărginit .Q, adică Avem

~ 1 q> ( P) 12 p( P) dP < oo ~ 1 q; (P0) 2

1 p (P0) dP0 < oo.
~! K (P, P 0 ) q; (P0 )) p (P0) dP0 <
Q
o o -
Să presupunem, mai de parte, că nucleul real 2) K( P, P0 ) < ~ -~ (~ (Po) 1 p (Po) dPo =A) J~ ~ 1 tjJ {P0 ) 1 p (P0 ) dP0 <
0 o r2 r2
satisface inegalitatea f --·----..----·:·-·-·--··-
< A 11 ) __e_;:o) d P0 l/ ~· ~a: 1 q; ( P 0 ) 12 p ( P 0 ) dP0 ,
Q Q
unde r este distanţa între punctele P şi P 0 , iar CJ. < n. Atunci,.
însă
integrala
A2~P (Po) dPo / M (* *);
~ ~ l K(P,P0 ) q> (P)q;{P0 )J p (P) p (P0 ) dP dP 0 (XXIV.3} l'
(/. ~ '
QO
o

este convergentă.
unde M este o constantă arbitrară.
Evaluînd integrala (XXIV.3) cu ajutorul inegalităţii lui Pri? ~rD?-are, integrala{*) există pentru orice punct P, pentru
Buniakovsky, obţinem care exista Integrala .

~ ~ K (P, P 0 )
1 q> (P) q; (P0) 1 p (P) p (P0) dP dP0 <(: ~ ~~-1 ~ (P0 ) 2
! p (P0 ) dP0 • (XXIV.5).
Q
Q o Astfel,

< 1(JI-;(P)
Q
2
1 p(P) dP VŢ {~
Q Q
1 I((P, P 0 )q;(Po)l P (Po) dPorp(P)dP
Q
~[ ~
Q
1 K ( P, P 0) tP ( P 0 ) 1 p ( P 0 ) d P 0 r p ( P) d P

Dacă vom stabili existenţa integralei

< M) 1Bi 1 <P (Po)
2
1 p (P0 ) dP0 j p (P) dP.
(*)
~ 1K (P, P0) q; (.P0 ) 1 p {P0 ) dP0 o Q

~J . Vom s~abili în acela.şi timp şi existenţa aproape peste tot

a Integrale~. (X?'!V.5) . ş~ .convergenţa integralei din membrul
drept ...al ultimei Inegahtaţi, folosind teorema Lebesgue-Fuhini.
1) Înţelegem prin funcţie complexă <p(P) de argument real (sau de argumente
reale), o funcţie care se poate scrie astfel: · Sa demonstt:~m convergenţa integralei 2n-dimensionale
<p(P) = <p1 (P) + i<p2 (P).
unde <p1 (P) şi <p 2 (P) sînt funcţii reale. ~ ~ -~~- 1 tP (Po) 12 p (P0) p (P) dP0 dP. (XXIV.6)
2 ) Nu presupunem nucleul K(P, P ) simetric.
0 o o
 Ecuaţii integrale cu nucleu simetric real Proprietăfl simple 395

De aici, va rezulta că integrala multiplă Din. cele demonst1·ate mai sus rezultă că există integralele

~ [ ~ +.1 <]! ( P0 )
Q Q
2
1 l
p ( P 0 ) dPo p ( P) dP ~ 1A cp 1 2 p ( P) d P,
Q

·va avea sens şi va fi convergentă, la fel ca şi ţn~egrala (XXIV.4) Să observăm că în cazul cînd funcţia J(( P 0 , P) este simetrică,
Pentru a stabili convergenţa integralei (XXIV.6) vom efec- operatorul A coincide cu operatorul A*. Să presupunem, de
tua integra1·ea în altă. 01·dine .asemenea, că

~
Q
li tjJ ( P 0 ) .1
2
p ( P 0) ~ 1~('/:· p ( P) dP] dPo·
Q
(XXIV. 7) ( cp, tjJ) = ~ q; ( P) tjJ ( P) p ( P) dP,
Q
(XXIV.IO)

unde ~ înse.amnă funcţia complexă conjugată cu ~·

În baza relatiei ( * *), funcţia de sub semnul integral este
Vom numi expresia ( cp, ~) produsul scalar al funcţiilor <p
mai mică decît
3

:şi ~·
Să semnalăm cîteva proprietăţi ale acestor simboluri.

unde B este o constantă ; prin urmare, integrala (XXIV. 7) este '1. A(a1cp1 +a 2 cp 2) = + a 2Acp 2•
~Acp 1

mai mică decît 2. (al <f't + a2cp2,~) = al ( <f't, ~) + a2 ( <f'z, ~).

B ~ 1 tlJ (P0) 2
1 p (P0) dP0 , 3. ( q>, al ~1 + a2~2) = al (q;, ~1) -!- a~ (<p, ~2).
g 4. (q;, ~) = (~, cp).
.care este convergentă în baza condiţiilor lemei ; 1·ezultă că ~ste 5. Pentru orice funcţie cp de pătrat integrahil, avem
.convergentă şi integrala (XXIV .6) şi lema este demonstrata.
C o ns e ci n ţ ă. Este valabilă egalitatea

!
Q
'P (P) o
Q
K (P, P 0) <ji{P0) p (P0):dP0 } p (P) dP =
în ca1·e semnul egalităţii are loc în cazul, şi numai în cazul, cînd
funcţia cp este echivalentă cu zero.
În egalităţile 1, 2, 3, a 1 , şi a 2 sînt constante. Valabilitatea
·tuturor egalităţilor noastre se stabileşte prin verificare directă,
= ~ o/(P0) { ~K (P, P0):~ (P) p (P) dP} p:(P0) dP0 • Consecinţa noastră poate fi scrisă suh forma

Q Q (XXIV.11)
:.Demonstraţia rezultă din completarea la teorema lui Lebesgue- Pentru cazul unei funcţii reale şi simetrice K( P, P 0 ) şi pentru
.Fubini (v. lecţia VI), .. ~ şi t.jJ I'eali, vom avea (q;, A~)= (Aq;, ~) .
Să introducem următoarele notaţn Să trecem la studiul ecuaţiilor integrale. Să analizăm înainte
de toate ecuaţia . omogenă.
~1( (P0 , P) cp (P) p (P} dP = Acp, (XXIV.8) Convenim să considerăm în cele ce urmează numai functii
proprii pentru care . modulul pătratului este integrabil ~u
Q
ponderea p.
Teorema 1. Dacli )..1 , şi ).. 2 sînt douJi valori proprii distincte
~K-(P0 , P) tjJ (P0) p P 0 dP0 ~ A*tjJ. (XXIX.9)
ale ecuaţiilor
Q
 Proprietăfi simple 397
Ecuaţii integrale cu nucleu simetric real

şi De aici, rezultă că ~~ şi ~--;; sînt şi ele o valoare proprie şi o

funcţie proprie ecuaţiei noastre.
tJ1 = /1. 2 A*tj;, Întrucît :A0 =t= ~ deducem în virtutea consecinţei din teo-
funcţiile proprii. <p şi tlJ, ale acestor ecuaţii, satisfac relaţia Tema 1, că 9o şi ~~ trebuie să fie ortogonale cu ponderea p, adică
(XXIV.l2)
( q;0 , q;0 ) = \ 9o ( P) ~~-CP) p ( P) d P = \ 1 q; 0 ( P) [2 p ( P) d P = o ;
Într-adevăr,
.,) . .;
Q Q

·deci, 9o = O, ceea ce contrazice presupunerea că q> 0 este o soluţie

nebanală a ecuaţiei

<p = 1-Aq>.
Teorema 3. Toate funcţiile proprii ale unui nucleu
.simetric real sînt reale (mai exact vorbind, pot fi alese reale).
din (XXIV.ll), rezultă că Fie
Â2 (q;, -~) = A1 (9, ~) <p0 { P) = (/. ( P) + i ~ ( P)
o funcţie proprie. Introducînd-o în ecuaţie, obţinem
ceea ce este posibil numai dacă ( 9, ~ = O, ceea ce trebuia de--
monstrat. q>0 = IX+ i~ = I.Aq> 0 = 1-AIX + il-A~;
Funcţiile 9 şi ~ care satisfac relaţia (XXIV.l2) vor fi n~~ite·
ortogonale, cu ponderea p( P) sau simplu, ortogonale, atunc1 mnd :separînd părţile I'eale şi părţile imaginare, obţinem
aceasta nu va duce la neînţelegeri.
rx = :AA C!., ~ = /I.A ~·
C o n s e c i n t ă. Functiile proprii ale unei ecuaţii integrale·
cu nucleu simetri~ încărcdt, corespunzătoare la valori proprii- Prin urma1·e, IX şi ~ sînt funcţii proprii, iar în locul lui cp0 putem
diferite, sînt ortogonale. . " ... .~ -considera chiar aceste două functii, combinatia lor lini.ară va
Într-adevăr, pentru nucleul simetnc Incarcat, toate funcţnle fi funcţia noastră cp0 • ' ,
proprii ale ecuaţiei tjJ = :AA *tj; se transformă în funcţii proprii Le ma 2. Toate funcţiile proprii ale unui nucleu simetric
ale ecuatiei 9 .:._ :AA 9, deoarece A A*. =
T e ~ r e m a 2. Un nucleu real simetric încărcat nu poate
.încărcat pot fi considerate ortogonale şi cu ponderea p.
Bă observăm că, pentru ecuaţia cu nucleu simetric de forma
avea valori proprii complexe. V descrisă, este valabilă, evident, întreaga teorie a lui Fredholm,
D e m o n s t r a ţ i e. Să presupunem că ecuaţia noastra deoarece integralele
admite valoarea proprie Ao şi funcţia proprie ~0 , adică

9o = AoA 9o· ~ 1K( P, P 0 ) 1 p( P 0 )dP0 , \ 1 K(P, P 0) 1 p(P0)dP

o.J
Q Q
Luînd mărimile complex conjugate ale ambilor membri
din ecuaţia noastră şi observînd că pentru nucleul real K(P,Po)• sînt mărginite. În particular, fiecărei valori proprii A îi corespunde
numai un număr finit de funcţii liniar independente.
A9 = Aq;, Să trecem la demonstrarea lemei. Într-adevăr, numai func-
obţinem ţiile proprii corespunzătoare uneia şi aceleiaşi valori proprii
A, ar putea fi neortogonale. Să presupunem că aceste funcţii
398 Ecuaţii integrale cu nucleu simetric real Proprietăţi simple
~----~==~~~~-------------------
ar fi, de exemplu, cp1 , '-? , ••• , '-?q• În locul lor, să considerăm. către două funcţii diferite. V om aminti aici încă o dată, că,.
combinaţiile lor liniare dacă presupunem integrabilitatea în sensul lui Lebesgue, trebuie-
să considerăm distincte în propoziţia amintită numai funcţiile­
ale căror valori sînt diferite pe o mulţime de măsură pozitivă.
Definiţie. Vom zice că o mulţime oarecare de funcţii
este compactă, dacă din orice parte infinită a sa, putem alege un-
şir convergent.
Pentru condiţii diferite impuse convergenţei care poate fi
convergenţa uniformă ş.a.m.d., vom obţine şi condiţii diferite.
pent1·u compactitate.
. . . . . . . . . . . . -. . . Prin definitia lor, multimile compacte de functii ne amintesc
foarte mult de' mulţimile, mărginite de puncte: Este clar că_
_ ~~H ~~) ~ _ (th•!k) t}J - • , • - . tjJk-l,~) - tYk-1• orice parte infinită a unei mulţimi mărginite de puncte este ea
y;k = <?k (th, ~1) 1 (tjJ2, tjJ2) 2 (\jJk-1, \jJk-1) insăşi o mulţime infinită şi mărginită şi de aceea admite cel
puţin un punct limită, ceea ce înseamnă că şirul converge către­
Este uşor să demonstrăm cu ajutorul metodei inducţiei complete",
că fiecare funcţie t); 5 este ortogonală cu toate cele precedente" acest punct.
În cursul de Analiză matematică se introduce noţiunea de-
deoarece multime de functiuni egal continuă. Să amintim definitia
acestei notiuni. • ,
O multime de funcţii {q>} se numeşte egal continuă, dacă pentru
orice e pozitiv, putem găsi un număr "1)( e), astfel încît inegalitatea,
Totite1·menii din membrul drept se anulează în baza ipotezei
• f. d ( :f:) . (tJit,q;s)(·'· ,!;-)
w
' 1 cp(P) - q>(Pl) 1 < E

inducţiei, deoarece t < s, a ara e <Fs' 'rt ŞI - (~t. ;vt) 'i't' 't't ' să aibă loc, deîndată ce distanţa dintre punctele p şi p 1 este mai
care se dist 1·ug reciproc. Este clar că tYk sînt soluţiile ecuaţiei mică decît "')(e), simultan pentru toate funcţiile care apartin mul--
ţimii {q> }. ,
omogene, ceea ce trebuia demons~rat_. .. ,. .,
D efi nit i e. V()m spune ca ş~rul de funcţn {<Fn}, av~nd Una din aplicaţiile cele mai importante ale noţiunii de egală
modulul de pdtrat integrabil, converg? în m~die c~ ponderea . ~ continuitate este aşa-numjta teoremă a lui Arzela ··). Această
nitre funcţia cp cu modulul de pătrate ~ntegra.btl, daca este valabtla. teoremă se cunoaşte astfel: dacă o mulţime oarecare de funcţii: y;
este egal mărginită şi egal continuă, atunci din ea putem extrage
relaţia
un şir uniform convergent. (Numim egal mărginită, o multime
Iim ( i <?n- q> \2 p dP =O. de funcţii care satisfac inegalitatea 1 cp) < A, unde A nu, de-
i>.-?00 '
•' '
pinde de cp).
Q
Folosindu.-ne de noţiunea de compactitate, putem formula
.Ohser~ă:m că, dacă şirul de fu.ncţii { 'Pnf de pătrat i~tegrah.il· acest rezultat astfel :
converge uniform către cp, atunci acest şu converge In med1~ O mulţime de funcţii, egal mărginite şi egal continue, va fi.
către cp. Totuşi propoziţia reciprocă, evident, nu are loc; Dac...a compactă dacă se consideră convergenţa uniformă sau, cu atît
renuntăm la restricţia cu privire la convergenţa ·:Uniforma., mai mult, convergenţa în medie.
pute~ con~trui exemple de şiruri convergente peste tot, care-
nu converg în medie. · . ... ,. . ,. .... ,. . 1 ) V. Stepanov V. \'.: Curs de ecuaţ.ii diferenţiale, cd. IV, cap. II, § 2,.
Am· întîlnit noţiunea· de convergenţa In medie Inca ,.1n lecţ~a p. 64 sau Pe 1rov:;;ki l. G.; Lecţii din teoria ecuaţiilor diferenţiale ordinare, § 11.
XXII, § 7 şi am arătat că un şir nu poate converge 1n medie- Editura Tehnică 1.952.
400 Ecuaţii
------- integrale cu 'lUcleu simetric real __ , _________ Proprietăţi simple 401
Într-adevăr, conform teoremei lui Arzela, orice asemenea
multime infinită are cel putin o functie limită, adică contine Să arătăm că această familie este egal continuă. Fie
un Şir uniform convergent. Se înţeleg~ că aici convergenţ~ în
medie are şi ea loc dacă domeniul de definiţie al funcţiilor este (t.) = A<p.
mărginit, lucru pe care-I vom presupune. Este evident că o mul- Să formăm diferenţa
ţime de funcţii, compactă pentru convergenţa uniformă, este
compactă şi pentru convergenţa în medie.
V om numi mulţimea de funcţii {cp} egal mărginită în medie w (P,) - w (P2) =) [K(P, P 1) - K(P, P 2)] <p(P) p(P) dP.
,cu ponderea p( P), dacă satisface condiţia Q
Avem
2
\1 cp p dP-<:A.
Q
1

w(P,)- w(P.) 1
2
<) J(P) 9
1 p(P)dP~ iK(P, PJ-K(P,P2)["p(P)dP.
Q Q
D efi ni ţie. Numim operator complet continuu un ope-
l'ator A cp, care fiind aplicat tuturor funcţiilor unei mulţimi Să alegem punctul P 2 atît de apropiat de Pu încît să avem
oarecare {cp }, mărginită în medie, o transformă într-o mulţime
compactă în sensul convergenţei în medie 1). Dacă mulţimea Acp [K(P, P 1 ) - K(P, P 2) 1 < e.
va fi compactă în sensul convergenţei uniforme, operatorul A Aceast~ este posibil întrucît ~ucleul K( P P.0) este continuu "n
, ... închis• al variabilelor' p ' p o ş1· , con~J.orm cu
1
,se va numi complet continuu în sens tare.~j domeniul... de variatie
.,.,,. i'i;, Te ore m a 4. Operatorul integral o teorema cunoscuta, va f1 uniform continuu în acest domeniu.
Cu acestea, .avem
Acp = \ J((P0 , P) cp (P) p (~) dP,
Q 1 (t.)(Pt)- cu (P2) 1
2
<A\ e2 p (P) dP = e2AB,
al
în care .funcţia l(( P 0 , P) este continuă, iar p( P) este o funcţie o
unde
integrabilă, este un operator complet continuu în sens tare.
, Fie {cp} o mulţime de funcţii egal mărginită în medie.
B = ~p(P) dP.
\1 cpl 2
p dP <<A. o
Q . Y~d~m, a~tfel,_ că diferenţa 1 (t.)(P1 ) - (t.)(P2) 1 poate fi făcută
Folosind inegalitatea lui Buniakovski, este uşor de văzut :ai miCa deCit orice număr. dat dinainte, pentru p suficient
1
că familia de funcţii {Acp} este egal mărginită. Într-adevăr, e apr...oape de ~·~' pentru Orice · (t.) = A <p, deoarece în evaluarea
;o~stra nu au In.t~at proprietăţile individuale ale funcţiei cp.
1"' [2 < \ I'P (2 pdP~ JK(P0 , P) 12 p (P) dP <AM' B, rin ur~are, familia {A cp} este egal continuă. De aici rezultă
c_ompact!tatea. acestei familii în sensul convergenţei ~niforme
A

Q Q
ŞI cu ,:'tit ma1 mult, In sensul convergenţei în medie.
dacă
Sa pr~supunem_ acum că nucleul K(P0 , P) este real şi continuu
: K( P0 , P) 1 < M, B = ~ p ( P) dP. peste tot In domeniul
· 1 · ·. p
X n
în raport ca ambel n . b"l
e varia 1 e, cu
~cepga. mu ţ1~u { = P 0 } şi că satisface peste tot în domeniul
Q ~" X ~" Inegalitatea

1 ) A nu :-;e confunda operatorul A eu eonst~nta A folosit:I pentru m;Jrginlre !K(P0 , P) 1-<: _A_, tX >O.
n
,jNota R.E.T). :.r-1% (XXIV.l3}
r

26. Ecuatiile fizicii matemat.ice

 ·Proprietăţi simple 403
402 Ecuatii. integrale cu nucleu simetric real

· regu lat·.e. Este valabilă Avem

Vom numi · asemenea nuc1ee aproape
T e o r e m a 5. Operatorul integral A. (c:~(P1 )- t•)(.P2)] 2 -< \1 c:p(P) !2 p ( P) dP \ lK (P1 , P) -
A<p = ~ K (P0 , P) 'P (P) p(P) dP, ci' ci'
o - K (P2 , P) 2
1 p (P) dP-< M. \!K(P1 ,P)-K(P2 ,P), 2 p(P)d.P:::c:~MJ!>
.în care ·nucleul. K( P 0 , P) este aproape regulat, !ar·
J..uncţict p( P) •'
o
este mărginită, reprezintă un operator complet conttnuu !n __sens tare.
Demonstrarea acestei teoreme este foal'te asemanatoare cu. unde am notat cu J integrala
demonstratia teoremei precedente. - . ...
Fie {~} o familie de funcţii ega~ ~ă~g~ni~ă în med1~. S__a \K (P1 ~ P)- K (P2 , P) 12 p (P) dP. (XXIV.l4)
arătăm că familia {A c:p} este egal mar~~~t.a Şl egal conttnua. Q
Ca şi mai înainte, proprietatea fam1~1e1 {Acp) de a fi egal " . 1 .
Să evaluăm această integrală. 'Funcţia l K (P1, P) -
mărginită rezUltă din inegalitatea lui Buntakovski. Într-adevăr,.
--- K( P 2, P) 12 reprezintă o funcţie de 3n coordonate ale punc-
dacă telor P, P 1 , P:, continuă in domeniul Q X Q X O, peste tot
~ 1'P (Pli'' p (P)dP < JW, în afara mulţimii de p'Ul1cte {P = P]. şi P =d?2}·· Fie .r1 ·distanţa
Q .
de la punctul P la punctul P 1 , iar r 2 distanţa de ·la punctul P
la punctul P ~· În spaţiul celo1· 3n variabile, să excludem din
atunci,

[~ K(Po, P) 'P (P) p (P) dP <

Q
r domeniul Q X Q X Q mulţimile deschise de puncte care satisfac
eondiţiile r 1 < 'YJ şi r 2 < 'Y_l, unde 'YJ este un număr pozitiv arbitrar~
dat dinainte. În :mulţimea. închisă, 1·ămasă, fuAcţia 1 K ( Pn . P) -
-.- K(P., P),1 2, va fi uniform continqă, .cQnfpr:w teoremţi lui
<[~ ~
( P0 , P) 12 p ( P) dP ] [ 1'P ( P) 1 p ( P) d P
1K
2
1- W eierstl'ass. Pent1·u P 1 = P ~' ea se anulează. Prin urmare,
oricare ar fi z > O, putem găsi un număr pozitiv 3( z, 'Y_l), încît
o . . o . de îndată ce distanţa dintre punctele P 1 şi P:, ··pe ca1·e o notăm
Cll r *, V'3 fj mai mică decÎt a, Va avea loc inegalitatea
În virtutea condiţ~ei (XXI'V.l3), avem
ik (P1 , P) _: :K( P 2, P) 2 <: e.
~ ,.~:. < C, J

\ [K (P0 , P)] 2 p (P) dP< p(P) !iP

Ne vom folosi de această observaţie pentru evaluarea inte-
ă.. . o : gralei care ne interesează. Să presupunem dat un număr pozitiv.,.
unde C este o ~onstantă a1·bitrară. Folosindu-ne 'd,e acestea'!' arbitrar, z. Înconjurînd în domeniul "de variaţie al lui P ambele
obţinem

1
\K(Po, P) <p(P) p(P)dP
Q
r<MC.
puncte singulare P1 , P 2 cu sfere mici de rază YJ şi desfăcînd
integrala (XXIV.l4) în două, vom puue

11 = ~IK(P1 , P)- K(P2 , P) 12p (P) dP;

Proprietatea familiei {A cp} de a fi egal 1nărginită ~st·e '~"i< 11
r2 < 1) . ,' '.

demonstrată.
Fie acum w = Acp. Să alcătuim diferenţa 1; ~ ~ K(P~, P)-'-1 K(;2 , P) !2 p (P) dP.
,., (P1) ~ "'(P,) = ~ [K(P1 , P) - K (P2 , P)]<p (P) p (P) dP. ~~11
sau
.

"2~'1
Q
 Demonstrarea existenţei unei valori proprii
404 Ecuaţii integ·rale cu ·nucleu sirn.etric real
V om arăta mai departe că proprietatea unui operato1· de a
Atunci, I = [ 1 + (.- Nu este greu de văzut că putem l_ua tot- fi complet continuu este deosebit de importantă, deoarece chiar
deauna 1)( e) suficient de mic, pentru a avea din aceasta vor rezulta teoremele fundamentale pentru ecuaţiile
cu nucleu simetric încărcat.
Se_ poate arăta că întreaga parte calitativă a teoriei lui
Fredholm pentru nucleele uesimetrice, adică alternativa lui
. Fredholm, condiţia ca ecuaţiile să fie rezolvabile ş.a.m.d., se
Într-adevăr,
transpun în întregime penti·u ecuaţia ·
[K (P1 , P) - J( (P 2, P)] 2 <
[K (P1 , P) - K (P 2, P)] + " 2

+ [K (P , P) -t- K (P2, P)] 2 = 2 [K (Pl, P)] 2 2 [K (P2, P)]w + ~ = J..Ap +f

1
cu operatorul A complet continuu. Totuşi, nu ne vom opri
şi, prin urmare, asupra acestei chestiuni.
J1 < 2 ~[K(P1, P)]"p(P) dP + 2 ~[K(P2, P)] 2
p (P) dP.
§ 2. Demonstrarea existeu~ei unei valori p1·oprii
~<q . ~<~
~<~ ~<~
De ajci, folosind evaluarea (XXIV.l3) pentru K(Pl, P), T e o r e m a 6. Ecuaţia int~grală

J((P'2., P),· obţinem <p = J..Acp (XXIV.l5)

~ -~2
I 1-..::::: cu nucleu simetric real are cel puţin o valoare proprie, dacă A
este un operator complet continuu.
Ale,gînd mărimea '1)( e), putem găsi mai departe, _8{ e), ·. ~stfel, D e m o n s t r a ţ i e. Să observăm înarnte de toate că
încît să aibă·loc, peste tot sub semnul integral I," 1negahtatea· pentru scopurile noastre este suficient să stabilim existenţa cel
puţin a unei valori proprii şi a unei funcţii proprii pentru ecuaţia

[K (P1'_ P)- 1( ( P 2 , P)]

2 < --2maxp(P)m0
·
---- -------
e
-- -' q> = p.A2cp.

Într-adevăr, să transcriem această ultimă ecuaţie sub fo1·ma

unde m Q este volumul domeniului n, de îndată ce r 1r < 8.
Vom avea, aici,· <p - r.A 2 cp = O
/
12 ~ --.-e:~C ~J~2. dP ~ e: şi fie p. 0 valoarea sa proprie, ia1· q>0 funcţia proprie corespunzătoare.
J
2m0 max p --.. . 2 Punînd {J.~ .= J..o~ avem
o
De unde (E- J..oA) [(E + J..aA) q> 0] =O
I <e· cu notatiile din lectia XVIII.
Vedem că mărimea 8( e) depinde nu~ai de.. distanţa dintre. Me:i:nhrul stîng, al ultimei ecuaţii se poate anula numai în
unctele p şi p 2 şi. nu depinde de funcţ1a cp. Pr~n urmare, mul: cazul cînd funcţia
~imea funciiilor {Acp} este egal continuă. Am dem?ns~rat ~~~ \jJo = (E +
J..aA) <f>o
~us că acea'sta este egal mărginită. În baza teoremet _lui ~rze a, este soluţia ecuaţiei.
multimea {Acp} este compactă în. sensul convergenţe! uniforme.
Astfel, operatorul A este complet continuu în sens tare, ceea ce (E - ÂA) \jJ = O pentru "A = Ao·
trebuia demonstrat.
 Ecuaţii _ţlltegrtt!e t- 11 . nucleu simetric ·re(d Demonstrarea existenţei unei valori proprii
407
, Pnnurmaresau'l'-
. -.. ·.. .. ,r; ...:_ ·o_··_·a·
,~ u_ ecu_atia.
, (E -,-- ·xA)"~
. .. =--= o_. admite Să considerăm şirul
0 ·solutie nebanillă. În primul caz, avem· .. . ·
~n = A 2 <fln•
. , (E + AoA) ({)o :____ O
,. . Vom arăta că
Xl<f>n -

:şi deci <{>o t}Ste funcţ~? pro_pr.Ie. · ;~~· eîc1laţ1Ieldoilea

· · (XXIV .ca~15)o'htinem
corespun--
de .,,.7~.} (XXIV.l9)
" 1
.zatoare ·va on .'i propru . ...,- .~ · · .. ).. __ 1 pentru ' ecuatia
A
al - - ''O' n a · ' · Într-adevăr,
.asemenea. existenţa v oru propru - ''O '
(XXIV.15). . . (~n' ~n) =xÎ(<pn, <fln)- 2xl (<pn, A 2 cpJ + (A 2rpn, A 2 cpn)•
Să considerăm exp1·es1a În baza relaţiei (XXIV.l6), avem
_(_p~~~:cp) -
. .
( Acp, Acp)
- ((;~-;)· ( cp, cp) ' · ·
(r./Jn, r./J,J < 2xi --: 2x1 (cpn, A 2 pn) . 2x1 (:x1 - (Acpn, Acpn)).
Folosind formula (XXIV.l8), ne convingem de valabilitatea
t·elaţiei (XXIV.l9).
pentru toate funcţhle . posl'b1.1~ <p, ~e~1e,. de păb·at integrahil
e fi nulă pentru
şi neeohivalente cu zerL>oi A~easta ~:C~~e~~i::~.a~ste evident ~lt Astfel, şirul de funcţii x1 <pn - A 2 cpn .tinde în medie către zero.
orice cp, d~oarece, alt.te ' ;,. <fld.; ar 1 ,1 e. . ~ poate lua valori Datorită2 continuitătii complete în sens tare a operatorului A2,
este negativă Afara e aceasta, ea n h' b şirul A rp,. este egal'contiiluu şi egal mărginit. De aceea putem
ea n~ . it de mari .Într-adevăr., această expresie nu se se lm a
V

extrage din el un subşir A 2 <p.nk' u,niform convergent către o anumită

~::..~~~~nd înmulti~ fun~ţia cu o constant~ a~hitr!!!ă. pe ac:e'fi functie continuă.
.. ' . f' . . t să 'stabilim proprietatea acestei expresu de Însă,
·~este.
... su lCţenentru
· 't"' . f uncţu . . eg al ma"' r·gi.ni'te Î11 m_
· edie, iar aceasta
p · l. l'
\_m~rgi~l ~-
tezulta ·In mo .P ·
.. d .. ·. ,.d-
evi en t• d!'n cele demonstrate anterior .... rtn
"'2
IID ..".1. <f>nk = (XXlV~20)
xl JID Cf>nk' i

unde limita din dreapta trebuie considerată în medie. Înseanillă

-u.rma
. re , ex;_n.
.. 1r resia ~~_p_,__ ~2 ~re o margine superioară precisă~
_, .· . (cp. cp) . ~ă şirul ~"k arc de asemenea drept limită în medie o funcţie con ...
pe care o not~m cu xl. tinuă pe care o notăm cu <p0 • Trecîndla limită în relaţia (XXIV.20).,
obţinem
A v'em, evident~'
V12cp,A cp) _ (it2p_~~~~~l i"'1 :P·~t_<p)
2

---(~~-~~)-- --- (Acp, Acp) (cp, q~)

< x~. (XXIV.l6) sau, punînd
1
Fie <?~, un· şn
· d e·· f unc t'
,1 1' ' a".·.·tL>e.l'
.... 1' 'încît
1-tl
( <?'It''m)---1 (XXIV.l'7) .avem
Tn -

.·(XXIVit8) <?o - !-LI A 2<flo = O.

/1.., 00 î Prin urmare, ecuaţia (XXIV.l5) adniite o valoa1·e proprie
Putem const_l'Ul. t_ un ~s ei:nenea şir.e l "'n baza
o_ d. ea__ ..na ,. pro- :!-J.1 , ceea ce trebuia demonstrat.
Comparînd teoremele 4, 5 · şi 6, vedem că am demonstrat
t_ u·_

1n·ietăţii . · ex1sta
marginii superioare, • ,... un şu
· cp* "' , 1nctt
. n' a~he
.existenţa a cel puţin unei funcţii proprii şi a unei valori prop1·ii
• _ ( Aq~~,, A~~)
pentru ecuaţiile integrale cu nucleu simetric I'ea), încărcat, în
~~~ :~-r~;~:-<P: y-· .'xl. două cazuri : pentru nuclee co,ntinue şi pentru nuclee aproape
Punînd ap_oi, :regulate.
'*
cpn Este important să observăm că fun.cţja. prop~ic, . a. cărei
(() = - - - - - '
l(( * *)
existentă am demonstrat-:o, es'te totdeauna continuă. Aceasta
T7l
,. 1 C?a' cpn rezultă, din proprietatea op_e:ratorului A de a fi, complet continuu
în sens tare.
ob·ţinem şh-ul că.utat. '
 Fomwla biliniară
--~--------------------~
numai funcţia cp1 • Introducînd cp = cp1 în (XXV.2), obţinem

C?t( P) -:- ~ C?t ( P),

de unde
 = Âr
Le mă. Toate funcţiile proprii ale ecuaţiei integrale
LECTIA XXV
(XXV.3)
FORMULA BILINIARĂ ŞI TEOREMA- LUI HILBERT- cu nucleul
SCHMIDT K- L = K ( P, p ) _ 91 (P) C?1 (Po)
0 (XXV.4)
At
§ 1. Formula biliniară
sînt f"!ncţii pr?prii ale ecuaţiei (XXV.l) pentru aceleaşi valori
Considerînd ecuaţia integrală cu nucleu simetric încărcat: ale lu~ A. Rec~proc, toate funcţiile proprii ale ecuatiei (XXV 1)
cp = 'i..Acp, (XXV.l} ortogon~le cu. cp1 sînt .funcţii proprii ale ecuaţiei (XXV.3) pen;ru
aceleaş~ valon ale lu~ A. .
am demonstrat în lecţia precedentă că această ecuaţie admite ~ e m o n s. t.r aţi e. Să presupunem că cpk(k =t: 1) este 0
totdeauna o funcţie proprie· cp şi o valoare proprie 'A.1 • Înmulţind. soluţi~ a ecuaţie! (XXV.1), corespunzătore valorii proprii A
această funcţie cu o constantă, putem face ca Atunci, 1c··

Btcp" = O
. \[cp1 (P}] 2 p (P) dP = 1.
î~ virtutea faptului că toate funcţiile proprii ale ecuatiei (XXV.l)·
sint ortogonale. Înseamnă că
ol
Q '
Să introducem acum un nou operator integral B 1 cp, definit
prin condiţia

B,_<p = <} (P0) = ~ <p1 (P0 ) ~ 'P:t(P) <p(P} p(P),dP. adică

Q

Maj departe,
Este evident că nucleul operaţiei B 1 va fi
A (A - B 1 ) cp1 = O.
L ( P, Po) = C?t (Po) C?t (PJ
At
Prin urma1·e,
· (XXVtoate ·solutiile
' ecuatiei
, ,..,, mrl 8 a t'IS f ac·
(XXV · ]·) ' afarav do
ecuaţi~ .3) ~~ anume, cu aceleaşi valori proprii.

(
XXVSa )dem?~s~ram a~um că orice funcţie proprie a ecuatiei
3
Ecuaţia
(XXV.2) . verifica ecuaţ1a (XXV.1). ,
" Vom stabili, înainte _de toate, că toate soluţiile lui (XXV.3)
admite, evident, o valoare proprie A1 şi o funcţie proprie cp1 • Sint ortogonale cu cp1 , oricare ar fi J.... Într-adevăr din (XXV 3) ·
Intr-adevăr, funcţia B 1 cp diferă de funcţia cp1 numai printr-un avem · ' · ,.
factor. Prin urmare, oricare ar fi 'A, putem considera, cu apro-
ximaţie un factor constant, drept soluţie a ecuaţiei (XXV .2)~
410 Formula biliniară şi teorema lui Hil6ert-Schmidt Formula bilinlară 411

Fie acum m* Tlc

o solutie
,
oarecare. a lui (XXV.3), corespun- Dacă nucleul /(( P, P 0 ) p{ P 0 } are o mulţime infinită de funcţii
·zătoare lui "A = "A*. În virtutea faptului că cp; este o1·togonal proprii, atunci, a1·anjînd toţi Ai în ordinea crescătoare a valo-
:rilor lor absolute, putem obţine operatorii
cu cp1, avem
Am = A - B 1 - B2 - ••• - B.,r.,
Astfel, -pentru care toate valorile p1·oprii sînt' suficient de mari în valoare
absolută, deoarece, în baza celei de a pat1·a teoreme a lui Fred-
şi, prin urmare, :holm~ şirul {).,~nl trebuie să fie divergent, dacă este infinit. Fie
t:pZ, = A*(A - B 1 ) q>~ = /,* At:p~, 1
Xrn = -2 •
Arn
-ceea ce trebuia demonstrat.
Să notăm prin prescurtare _Atunci, pentru funcţiile q>, astfel încît ( cp, cp) = 1,
A- B1 = A1 • max (Amcp, Amcp) = Xm·
Operatorul A este din nou un operator integral simet1·ic. Se ~Într-adevăt·, dacă (Amq>, Amcp) ar putea llua valori mai ma1·i
pot prezenta ·două posibilităţi : sau nucleul său este identi'"'c nul~ -decît xm, ecuaţia
:sau el are cel puţin încă o fun?ţi~ proprie q> 2 ( P), corespun~at"oa~e
valorii proprii "A 2 (A 2 poate f1 uneon egal cu A1). Atunc1, xnsa,
putem construi operaţia B 2, avînd nucleul va avea valoarea proprie Am+ 1 , pentru ~are

q'_2_ (P) Cf>2 (Po) 1 Am +1 l < 1 A?n 1'

A2 .ceea ce este imposibil.
Avem, astfel,
:şi repetînd raţionamentele anterioa1·e putem ajunge la operatorul
(XXV.7)
A2 = A - B1 -- B2
pentru care ecuaţia integrală :şianume, uniform pentru toate funcţiile cp egal mărginite în
medie.
q; = 'AA2cp Într-o măsură oarecare, egalitatea (XXV. 7) ne spune că
-va avea aceleaşi funcţii ca şi (XXV.l), afară de <p1 şi cp 2 • Amq> tinde către zero. P1~in urmare, nucleul operatorului
·m
V om continua acest proces. A b B, tinde către zero.
Dacă nucleul A are numai m funcţii proprii, atunci opei·atoru]
hl

A = A - B1 - B2 - ... - Bm (XXV.5) De aceea, sm·ia

"" - -J:J

nu mai a1·e.nici o funcţie proprie, cu alte cuvi~te"' este identic nnl. ~B~
•icc 1
De aici, obtinem teorema.
T e o r e m ~ 1. Orice nucleu simetric încărcat, avînd un număr reprezintă nucleul l((P.; P 0) într-un anumit sens .
.finit de funcţii proprii, poate fi reprezentat sub forma Dacă s-ar întîmpla ca nucleul operato~ului ~B.,- să fie o
m cp, (P) cp, (P0) m
= -- (XXV.6)
K(P, P 0 )
'E
i=l Ai
serie uniform convergentă, nucleul ·operatorului /( -- ~
·i·-~l
B.i ar
fi un nucleu fără valori proprii, cu alte cuvinte ar fi nul.
-Ş~ pnn urrnare este degenerat. Am obţinut, astfel,
4-12 Formula biliniară şi teorema lui Hilbert-Schmidt
Formula blliniară
T e'o re ma 2. Daca seria
<1(3Ste. convergentă în medie, iar suma ei este egală cu f(P 0 ). Cu alte
cuv~nte,
(XXV.8)'
c N

este uniform convergenta în raport cu cele. două variabile, atunci

J~~ ·' [f (Po) -
Q
~ ~-
i=l
cp 1 (Po)J2 p (P0 ) dP0 =O. (XXV.ll)
suma ei este egala cu nucleul K(P, P 0) :
Această -teoremă este o consecintă evidentă a formulei
K ( P, Po) = 't
·i.=l
cpt (P) cpi
Ai
<!__~.
-
((XXV. 7). Într-adevăr, · ·

Se poate, totuşi, întîmpla ca seria (XXV.8) să nu fie uniform

convergentă. În a,ceste împrejurări mai este interesantă o ches-·
tiune. Vom numi funcţia f(PJ de forma ··de unde, aplicînd formula (XXV. 7), ohtinem."'dintr-o dată teo-
rema noastră. ,
f(P0 ) = ~ K (P, P 0) h (P) p (P) dP, În lumina teoremelor d~monstrate ne va fi uşor să lămurim
în c~le ce ur;mează sensul raţionamentelor cu ajutorul cărora se
Q
.stahtleşte existenţa valorilor proprii. Să demonstrăm la început
unde funcţia h este de pătrat integrabil, funcţie reprezentabilă prin· -o lemă.
surse prin intermediul lui h cu ajutorul nucleului K. L e m a 2. ( I n e g a l i t a t e a 1 u i B e 8 8 e 1). Fie
Introducînd în locul lui K( P, P 0 ) presupusa lui reprezentare· 'Pt' 'P2,. • · · ·, 'Pn • • • • un şir finit sau infinit de funcţii reale,
(XXV.Ş), obţinem pentru f formula -ortogonale şi normate, cu ponderea p.

oo
( P 0) = ~ 'Pi ( P 0)
(" cpi (P) h (P) p (P) dP
' - - - - . ~------ =
0:.,
~
Iti
-: 'Pi ( P 0 ), (XXV .9)) \ 'Pi ( P) Cf>; ( P) p ( P) dP
.
= { l, : =
o, ~ =1=],
!'
~
1=1
•'
Q .
/...~ 1=1
. /..1, o
unde . şi fie f o funcţie oarecare de pătrat integrabil
hi = ~ h ( P) 'Pi ( P) p ( P) d P.
\f 2
p dP =A.
Q
Q

Să demonstrăm următoarea teoremă. Vom numi numerele

T e o r e m a 3. Dacă
f( P 0 ) este o funcţie reprezentabilă prin-
surse prin intermediul lui h, în care integrala
/; =~ \ fcpip dP
..
. ~h 2 (P) p (P) dP Q

o
·Coeficienţii Fourier pentru funcţia .f. Atunci, seria 't fl' este
.este convergenta, atunci seria i=l
convergentă, iar suma ei nu depăşeşte pe A :
(XXV.lO)
t
i=l
~2< A. (XXV.l2}
 Formula biliniară şi teorema lui Hilbert-Schmiclt Formula biliniară 415·

Dacă pentru o anumită funcţie inegalitatea (X~.V.12) Teorema 3 stabileşte astfel proprietatea unui sistem de-
se transformă în egal~tate, se spune că sistemul de funcţn este funcţii proprii de a fi închis în raport cu orice funcţie reprezen-
inchis în raport cu f. Un sistem de funcţii înc?is în ra~ort c~ toa~e­ tahilă prin surse.
funcţiile de pătrat integrahil se numeşte s1~plu, s~s~em n~ch~s. Le ma 3. Fie
Inegalitatea (XXV.l2} poartă denumuea de ~negalttatea,
lzti B essel. · u1 (P), u 2 (P, ... uN (P)
Pentru demonstraţie, stabilim la început că un sistem oarecare de funcţii ortogonale şi normate, iar f( P), o-
N funcţie arbitrară de pătrat integrabil. Vom cerceta minimul inte-
~ ff<A, gralei
.;,,;]

de unde obţinem apoi pentru N ....-.+ co demonstraţia lemei noastre ...

Avem

o "' ~( f _
Q
t, cp,f, r
p dP =
Acest minim este atins pentru

a,6 = \ J(P) u,i (P) dP

= ~f'p dP- 2 ~1 J. ~f'Pi? dP + t, fi~ cp' p dP =

şi este egal cu
oJ
Q

f af.
Q ' Q

= \/
.J
2
p dP - i
'1.=1
2
fi = A - '"f fi· .
~=1
\ [f(P)] 2 dP-
•'
Q
1,=1

Q
n
Lema este demonstrată.
Faptul că sistemul {cpi} este închis în raport cu f are unt;tă­
f(P) = ~ fbui (P) -1- RN (P); (XXV.l3)
1=1
toarea semnificaţie. Dacă
inmultind ambii membri ai lui (XXV.l3) Cll ui (P) şi integrînd,
obţin~m
atunci,
N
~RN(P)u 1 (P)dP =O (i = 1, 2, ... , N).
Iim [A - ~ ff] = O Q
N-?-cfJ i=l

şi, deci,

"~!"oo ~ ( f
Q
- t, cp.f, rpdp = o,
Cu aeestea,

cu alte cuvinte funcţia f(P) poate fi rep1·ezentată cu ajutorul

seriei 'l: h ([.li ( P)
00
convergentă în medie. = \
.1
R~ (P) dP + f (.fi- a,)2.
'l''''·t
i.=1 Q
 Teorema lui Hilberl-Schmidi 417
J Iti Formula biliniară şi teorema lui Hilbert-Schmidt

C o n s e c i n ţ ă. Dacă toate valorile proprii A sînt pozitive,

Este evident că această expresie va avea un minim pentru
-1
(),tun_ ci ş_i . (c.p, ~) > _O oric~re ar :(i ~ şi recipr_o?, ~dacă ( ~' A~)

r
'ai= fi· Atunci, nu ~a n~cwdata valon negatwe, toţ~ Ai sunt poza~m.

~ R1 (P) dP = \ [f(P) -
Q Q
,t, .f.u, (P) dP = V"(P)dP-
Q
~Ji'•
Nucleele care au numai valori proprii pozitive se numesc
4lefinite pozitiv.
T e o r e m a 5. Cea mai
·
mică valoare
·
proprie a unui
nucleu pozitiv definitiv poate fi determinată cu ajutorul egalităţii
·ceea ce trebuia demonstrat.
Să mai facem încă două mici observatii.
(XXV.l5)
Teorema 4. Pentru orice funcţie ~ .de pătrat integrabil
este valabilă egalitatea
<rJ \ji;
Întl·-ad.evăr, {y;, A ti;)= __!___ pentru tJ; = cp0 • Pe de altă parte,
(~,A~)= ~ - , (XXV.l4) Ao
i=l A·i. 00 \ji~ 00 \ji~

,unde ~-i sînt coeficienţii Fourier ai funcţiei c.p, adică ~ ~-: <~ -i~'
<jJ, = ~ 4 (P) cp,(P) p (P) dP. unde ilo este cel mai mic dintre toţi Ai pozitivi şi deoarece
( ~h y;) = I~ avem, în virtutea lui (XXV.l2),
Q

. m \ji. . (P) .
Observăm că Amc.!J =A~-~.-~ cp~--, prin urmare,
i=l ~
<eeea ce şi
trebuia demonstrat.
Să amintim că tocmai cu ajutorul determinării marginii
"BUperioai·e a expresiei (t.J;,_, Ay;) cu <'ondiţia (tJ;, t.j;) = 1, a fost
stabilită existenţa valorii proprii pentru nucleul iterat K 2 •
Jnsă,

1(4, A", 4) 1= J ~ 4 A,. 4 p dP 1 < § 2. Teorema lui Hilbert-Schmidt

Q
Pentru 1\ încheia studiul nostru, vom demonstra că, în anu·

v
< ~ 4"P dP~(~-=~~~ n~·-p~;l><.,!·
Q Q o
mite condiţii cunoscute, convergenţa seriei (XXV.lO) este uni·
formă.
Te ore ma 6. (Hilhe1·t-Schmidt). Dacă n-ucleul simetric
şi real 1(( P 0 , P) e$te de pătrat integrabil în raport cu fiecare din
Întrucît xm-+ O pentru m _...... oo, atunci şi mărimea (c.p, Am~) variabile, integrala pătratului fiind uniform mărginită în raporl
tinde către zero. cu cea de-a doua variabilă, adică
Avem
~IK(P0 , P)12 p(P)dP. A(P0 ).-<(A, (XXV.l6)
Q

atunci, seria (XXV.lO) converge uniform către funcţia f(P0) •

.ceea ce trebuia demonstrat.
27. Ecuatiile fizicii matematice
 Teorema lui Hilbert-Schmidt 410
418 Formula biiiniară şi teorema lui liilbert-Schmidt ····-------------
Trecînd Ja limită în formula (XXV.ll), obţinem
r
~ (f- y) 2 ? dP0 _ O.
o .
couverge, avînd loc inegalitatea
Prin urmare,
i-' !~(Po! < A. (XXV.l7) .
f(Po) = y(Po) = ~oo-, ll·r.p·(l) )
_ % _1. ____Q_ __ _ (XXV.21)
kJ -2 "
A·i
i=l Ai i=l

Teorema luj Hilhert-Schmidt este demonstrată.

- serves~_ dre})_ t coeficienţii
Aceasta rezu1tav d'1n f ap t u 1 cva(j)i-(Po) Consecinţă. (Seria hiliniară pentru nucleul iterat). Dactt
Ai
Fourier pentru funcţia f= 1(( Po, P) nucleul K ( P 0 , P) satisface condiţiile teoremei, seria biliniară a_
nucleului iterat este convergentă, şi anume, uniform, în raport cu
!i(Po) = ( K ( p 0, P) <?i (P) p (P) dP. (XXV.l8) P 0 dat. ·
Ai j Coeficienţii Fourier pentru nucleul iterat vo1· fi funcţiile
o
(j)·i(Po)
•---:;t:-·- Întrmadevăr,
Afară de aceasta, este convergentă şi seria cu termenii constanţi ,
(XXV.l9). ~1(2 ( P0 , P) cpi ( P) p ( P) dP =
g

de asemenea în baza inegalităţii lui Bessel~ = ~K (P0 , P1 ) I ~ K (P1 , P) <rdP)p (P) dP] p (P1)dP1 =
Din convergenţa seriei (XXV.l9) rezultă Q Q
m. +P
"E hi
2
< em, }; ~K (P0 , P1 ) C?-i (P1 ) p (P1 ) dP1 = :~- Cf>·t (P0 ).
i. -~ m Q 1

Aceasta înseamnă,
unde em --+-O pentru m -+ oo •
Să evaluăm suma
(XXV.22)
mtll 1lti (j)i .(Po! \· (XXV.20)<
i=m ).~ 1
Cu atît mai ·mult convergenţa are loc pentru nuclee J(m, unde
Inegalitatea lui Cauchy ne dă m >
2 ; pentru aceste nuclee are loc, evident, formula

l:
00

~ ~:, r<{E ,.;) (t" ::) " ... A;

Km (Po, P) = (j)i(P~;i(P).
1 1 i=l ·~
i=m ~=m ~=m 1.
Putem arăta, deşi noi nu vom face aceasta,. că conve1·genţa
prin urmare suma (XXV.20) este oricît de mică vrem împreunrt. seriei hilinare (XXV.22) este unifo1·mă în raport cu ambele
cu em şi de,ci seria (XXV.IO) este uniform convergentă. variabile.
Să notăm Teorema lui Hilhert-Schmidt este evident valabilă pentru
nucleele continue, oricare ar :Ci ponderea lor mărginită şi măsura ..
. bilă. Nu este greu să ne convingem de faptul că aceasta este va·
 Fundamentarea metodd lai Fourier
Formula biliniari:i şi teorema lui Hilbert-Scli~~:~'!__,-~---~-·--~--- 121
1
420

labilă şi pentru toate nucleele aproape regulate. Într,.adevăr., limită, fiind posibilă trecerea la limită sub semnul integral.
nn poate fi alta decit K 2(P, P), de unde rezultă d Iim dN
Această
= O.
functie
'
limită

pentru asemenea nuclee Rezultatul obţinut ne dă o importantă teoremă.

P)}2 p (P) dP-< f --~: __. p (P) dP <::
JQ( t\K(P.0 ,
cceea ce este de altfel necesar în ipotezele teoremei lui Hilbel't-
Schmidt.
Teorema lui Hilbert-Schmidt se extinde direct la toate
nucleele de tipul funcţiei lui Green, pentru două sau trei var~a~
bile independente. Într-adevăr, asemenea nuclee, care au sm~
• 1 1 A
Teorema 7. Seria biliniară pentru un nucleu continuu ronverge in medie·
lW~ t'ătre acest nucleu în raport cu ambele variabile.
Jo rn-2CY. Existi!. o teoremă, aparţinînd lui Mercer, cu enunţul următor :
Seria biJiniară a oricărui nucleu continuu şi pozitiv definit, cu alte cuvinte
a oricărui nudeu care admite lll\mai valori proprii pozitive, este totdeauna uniform
t~onvergentă.
Nu vom demonstra nici această teorem:1, din care rezultă convergenta
uniformil a lui fXXV.22) in raport eu ambele variabile.
§ 3. }.,llndaJnentm·ea metodei lui Fourier penh·u rezolvarea
. .

gularităţile lg -~-- sau ---·, s1nt evulent aproape regulate.

9

r r
problemelor la lintită din fizica matematică
Să considerăm integrala
Ne putem întoa1·ce acum la afirmaţiile lăsate de :noi fără
dN = \. (lI(
J
(P~ Pl) -- f~ 1
_p~~-2'~1:2L·I~
fvi. -
p (P) p(Pl) d.PdPl.
demonstraţie la expune1·ea metodei lui Fourier din lecţia XXIII.
Vom demonstra cele cinci proprietăţi fundamentale ale sistemelor
Q Q 1.= 1 tle funcţii propl'ii formulate în lecţia XXIII la § 1.
Cîteva transfo1·mări simple ne dau După cum. am văzut, funcţiile proprii ale problemelor la
limită reprezintă pentru ecuaţia (XXIII. 7) soluţiei ecuaţiei
dN~= ~ ~ [K(Pţ P1)]2 p (P) p {P1) dP dP1 -- integrale (X:XIII .9) cu nucleu simetric I'eal şi aproape regulat.
oc-J De aici, rezultă că valorile proprii "A,i vor fj reale. Vom arăta

-- 2 t -~ ~
•i.= 1 Q Q
K ( P, P 1 ) .!E~~!:_t:~·iU't>~. p ( P) p ( P 1) dP dP1
ceva mai jos că există o infinitate de valori proprii şi că printre
ele nu există numere negative.
Mai departe, funcţiile proprii, conform celor demonstrate
mai sus, pot ·fi considerate ortogonale şi norma te.
( ( N rpf (P)rpf (Pl) . . . .. V a fi util să analizăm separat cîteva proprietăţi ale func~
j J ~ ···--;:f-..-·--·· p (P) p (P1 ) dP dP1 = ţiilor proprii pentn1. diferite pl'ohleme la limită, Să considerăm
Q Q i=l ' pentru început prima problemă la limită.
Am a:ră.tat că funcţiile U,, soluţii ale ecuaţiei
= HhK
Q o
(P, P 1)J• r(P 1) dP1 - z"t ~~_:> + i'~'W>J
i=l t- i=l
p (P)dP= (XXV.23)
eare satisfac condiţiile

=) [K
Q
2 (P, P) ~ t 'l'iA~l
·i=l ?,
p (P) dP,
sînt soluţiile eeuaţiei integrale
u" ls = o~ (XXV.24)

oo rp; (P)
Este evidenl că dN > (l. Conform celor demonstrate mai sns, seria~ -- 2- U.i :-=" "Ai~~~ GU, dfî. (XXV.25)
i=l Ai
con verge către funcţia K2(.P, P). . . _ v_ . . •
o
. Tn baza lemei 7 din lecţia VI, putem afirma că şirul nedescrcscator de funcţ1i Să demonstrăm acum afirmaţia reciprocă ; orice soluţie
N cp; (P) a ecuaţiei integrale (XXV.25) admite derivate continue pînă la
~ avînd o integrală mărginiHi, Unde aproape peste tot eătre funclia
=1 )Ţ
i
ordinul al doilea inclusiv în interiorul donteniului, satisface
422 Formula biliniară şi teorema lui Hilbert-Schmidt Funaamentarea metodei lui Fourier

peste tot inclusiv frontiera ecuaţia (XXV .23) şi condiţia la limită Să" trecem acum la analizarea funcţiilor p1·oprii a celei a doua
(XXV.24). probleme la limită. Am demonstl'at că o1·ice funcţie mărginită
Într-adevăr, să considerăm ecuaţia lui Poisson vi, cal'e satisface ecu.aţia
(XXV.26) (XXV.30)
:şi condiţia la limită
avînd în membrul drept o soluţie a ecqaţiei integrale (XXV.25)
care va fi mărginită în conformitate cu proprietatea soluţiilo1·
ecuaţiilor integrale cu nucleu simetric aproape regulat demonstr~~ă oVi 1 =O, (XXV.31)
anterior. Vom căuta soluţia acestei ecuaţii, care satisface condiţia an s
derivata fiind înţeleasă ca o derivată normală regulată, va fi o
lt 18 = o. (XXV.27) :Soluţiea ecuaţiei integrale
O asemenea soluţie poate fi construită în două etape. Vom
considera înainte de toate potenţialul newtonian cu densitatea Vi(P0 ) = A.t ~ ~ ~ G* (P0 , P) Vi (P) dP, (XXV.32)
?'i Ui: g
4rt
unde G *( P 0 , P) este funcţie generalizată a lui Green pent1·u pro-
(XXV.28) blema lui Neumann. Să demonstrăm afirmatia reciprocă.
Vom căuta soluţia ecuaţiei '
dv = (X.XV.33)
Acest potenţial are în tot spaţiul un laplacian mărginit 6..Q .şi :eu condiţia
derivate continue de ordinul întîi. Funcţia u, care satisface ecuaţia
(XXV.26) şi cqndiţia (XXV.27), va reprezenta suma (Jo !
-·---1 =o. (XXV.34)
u(P0) = Q (P0 ) + w(P0), ()n ls
O asemenea soluţie există, deoa1·ece funcţia Vi este ortogo-
unde w( P 0 ) este o funcţie a1·monică în. do~en~ul ~l~ luînd valo.ril~ nală cu o constantă, adică este ortogonală cu soluţia problemei
Q(S) pe frontiera S. O asemenea funcţie exista. Pnn u1·mare, exist~ ·omogene a lui Neumann. Pentru a căuta soluţia necesară, vom
o solutie u a ecuatiei (XXV.26) cu condiţia (XXV.27), ca1·e poseda forma la început potenţialul newtonian
.r1 deri~ată normaÎă regulată. Conform lemei lui I.. iapunov, aceasta
are o derivată normală regulată. R(P0) = J~i:. ( C(.X~ dQ. (XXV.35)
O asemenea soluţie, însă, aşa cum s-a demonstrat în lecţia ;Jrr J J ) ,.
Q
XXI, poate fi scrisă sub forma ·
Acest potenţial, datm·ită faptului că Vi este mărginit, va avea
u(P0 ) = Ab ~ ~ ~ G(Pp P) Ui (P) dP. (XXV.29) peste tot derivate de ordinul întîi, continue, satisfăcînd condiţia
lui Liapunov.
Q
Mai departe, funcţia v va putea fi scrisă sub fcnma
Prin urma1·e, membrul d1·ept al egalităţii (XXV.29) es.t~ (XXV.36)
continuu şi admite o derivată normală regulată. În baza ecuaţ1e1
(XXV. 25) însă, acest membru drept este egal cu f!i (Po)· În- unde s ( P 0 ) este o funcţie armonică ce satisface condiţia,
seamnă că funcţia Ui( P 0) coincide cu functia u( P 0)" ŞI. de ~ceea
este continuă, admite o derivată normala regulata ŞI satisface g~-1 =~c- -- _a_~ 1 ,

ecuaţia (XXV.23) şi. condiţia (XXV. 24). on ls i)n 18

42•1 Formula biliniară şi teorema lui Hilbert-Schmidt Fundamentarea metodei lui Fourier 425·
·----------------------------------·-------
Să demonstrăm cea de a treia proprietate a sistemului de
'"' fJR
Î nsa, -- 1 este o f'·unctle
. . . .,
continua pe supraf'aţa S, ca1·e
f)n s , funcţii proprii, proprietatea de a fi complet. Fie cp o funcţie arhi~
satisface condiţia lui Liapunov. În baza teoremei 3, lecţia XXI~ trară, satisfăcînd pe frontiera domeniului condiţia <p ls = O sau
XXI, funcţia s se va putea pune sub forma unui potenţial de _fJcp 1 = O şi avînd peste tot derivate de ordinul al doilea con-
simplu strat, a cărui densitate va satisface la rîndul său conditia an s .
lui Liapunov. Confo1·m teoremei 4 din lecţja XXI, funcţia posedă tinue. Dacă punem
o derivată normală regulată. . ~<p = 4nq;,
Am demonstrat în lecţia XXI că soluţia ecuaţiei (XXV .33) atunci q; este o funcţie continuă în domeniul închis Q. Conform
cu condiţiile (XXV.34) poate fi pusă sub forma proprietăţii funcţiei lui Green,

(XXV.37) cp = ~ G (P0 , P) q; (P) dP.

Q
Q
Astfel funcţia cp este reprezentabilă p1·in surse cu ajut01·ul nucleu~
. Prin urmare, funcţia V ( Po) coincide cu funcţia vi. Datorită
lui şi, prin urmare, se dezvoltă într-o serie unifo1·m convergentă
acestui fapt, Vi a1·e o derivată normală regulată care se anulează
după funcţiile proprii. Sistemul funcţiilor pl'oprii este deci complet
pe frontie1·ă şi care satisface ecuaţia (XXV.30).
în raport cu orice funcţie cp de două ori continuu derivabilă
Pentru a termina demonstraţia proprietăţii 1, ne 1·ămîne
şi satisfăc~nd condiţiile la limită. Cu ajutorul acestor funcţii
să arătăm că printre valorile proprii "A~, ale nucleului, care este
putem, evident, reprezenta aproximativ în medie orice functie
o funcţie Green, nu există numere negative. de pătrat integrabil în domeniul n. ,
Folosindu-ne de ecuaţia (XXIII. 7), vom avea
Aşa cum am arătat mai înainte (v. lema 3, § 1} cea mai
h.un! apro.x~maţie. în medie pent1·u funcţia dată este suma pa:r-
~ U.L ~ Ui dx dy dz =: ---· "Ai ~ Ui dx dy dz = - f..,. (XXV .38) ţiala a sene~ Four1er. De aceea, sume]e partia]e ale seriei Fourier
Q :ne permit de asemenea să aproximăm îr{ medie orice functie
de pătrat integrahil pe domeniul .Q. P1·in urmare, orice functie
Pe de altă parte, conform formulei lui Green, folosindu-ne de
faptul Că. Ui este măl'ginit Şi că derivatele sale llOl'male SÎnt re··
f de pătrat integrabil în domeniul .Q se dezvoltă într-o se;ie
Fourier după funcţiile proprii, convergentă în medie. Proprie-
gulate, obţinem tatea 3 este demonstrată. De aicj, 1·ezultă, între altele, că există
~ U, ~Uidxdydz · o infinitate de funcţii proprii ( Ui), deoarece, altfel, ele n-ar putea
alcătui un sistem complet. ·
Q
~~ ~emonstrăm acum p1·oprietatea 4. Fie Ui, U 1 două funcţii
2 2 2 propru. Integrînd prin părţi şi folosind condiţiile la limită, avem
= _ C[( AUi,) -!- ( aui) + (a'!_i) J dxdydz+ ( ui auidS. (XXV.39)
J . f)x
Q
O!/ fJz Js f)n
() }J((lo~icJX
fJUi
ax
+ RUi
fJy
fJU1
OY
+~Vi §_Vi) dx d dz =~
f)z a.z y
D aca 1nsa
V " .... ui l = o aui-
sau - 1 = o, . u 1tlmu
atunci, . 1 te1·men~
Q

~ Uj dx dy dz
8

care eonţiue integrala de suprafaţă, se anulează şi obţinem

~n s
= - ( ( \ Ui
JoJ ~
-1- \ \ U./U; dS =

r
a1 a1 f)n

A, =
Q
ll
~ ~~< + l-88~~ + aa~' r l rJ dx dy dz :;;.. O, (XXV .40) c= A1 ~ U, U1 dx dy dz,
s
(XXV.41)
Q

ceea ce trebuia demonstrat. de unde Tezultă proprietatea de demonstrat.

426 Formula biliniară şi teorema lui Hilbert-Schmidt
Fundamentarea metodei lui Fourier. 427
Ne-a rămas să stabilim, încă, prop1·ietatea 5. In acest scop
yom considera integrala 1 Membrul stîng al ultimei egalităţi este negativ; şi obţinem

\~ \{ l:x (
Q
'P - 'P N) r r:y ( r
+ 'P - 'P N)
.
+
·o inegalitate analogă inegalităţii lui Bessel

~A, aJ< ~~~ [(~~ +(~;;)"+ (~: r n dx dy dz.

+ [_§___ cpN) -j-~ l dx dy dz, Q .
( cp - (XXV.42)
. az f Această inegalitate demonstrează că seria
N·

în care C?N = ~ a,, ui, iar mărimile ai, sînt co~ficienţii Fouriel' ai 'E J..i af
functiei cp pen~;~ sistemul { U.l. Desfăcînd parantezele şi integrînd, -~ste convergentă. De aici, rezultă convergenţa în medie a seriilor
la fei cum am p1·ocedat la demonstrarea inegalităţii lui Bessel,
obţinem utilizînd proprietatea 4 :

J = ~~~ll::)" + (;;r + (-::)']dx dy d•- Într-adevăr, să conţ;iderăm integrala

_ 2
N
~ a.C~~·(ârp (JU.i
~
~=1
'J..
o

[)x ax
.
+ arp aui+ ârp 8Ui)dxdydz+
8y ay az az
. . N
~ A1 a;.
i=l
~~H (~a, a~:
Q
r l~ r l~ ~·n
+ a, a;;; + a,
8
dx dydz.

0
(XXV.43) Dacă vom stabili că această integrală este oricît de miCa vrem
pentru un n suficient de mare şi oricare ar fi p, atunci, de aici,
Este uşor de demonstrat egalitatea v ci rezulta convergenţa care ne interesează. Putem calcula această
( ( ( 1{Lcp_ §_Ui + ârp f}__f!:_i:.. + Q_~_ ~--Ui ) dx dy dz = Ai a.i• .integrală direct~ folosind proprietatea 4. Acest calcul ne dă
' ) .._) \ax ax
.~o

.Într-adevăr, integrînd prin părţi, obţinem

8y ay {1z (Jz

r
~m ('~a, ~I~ +(~a, a;;;)"+(~ a, ~rJ dx dy d•=
Q

( ( ({ Brp BU-1 + ~_p_ aui + Brp au!:_) dx dy dz = 2Jl

('('('f'~~--iP
ll
l'fj·l.)~
1
fJU·\~
JJJ~ax
n
ax {)y au 8z az . =))) l ~ az l (8U·
o~~~· + ~~;~-) + az!:..J ~~dx dy dz
~ ~ ~ <p ~ ~ ~ <p U, d,; dy dz =
Q
= - Â U, dx dy dz = A, A; a,. n+p
. o Q
-f- 2 ~ ai ai r\· (' (' Îf) U.i_ §__lj_i + 8 U!:__ ~-U1 + ~ f-'i â Vi·) dx dy dz =
Astfel, din (XXV.43), avem i, j= 'il ..'/.'\ o:c a.i'
' {jy ou 8: az

'PN)r+ l-t (<p _ 'PNl]'+ [-~ (<p _

i::j::j Q

~~m1; (<p _ 'PN)ndxdyd·= ni 'P

Q
=~/...a~
.l..J b '1

r r
•

i=n
N

= ~ ~ ~ [ (Tx + (~: + (~~ r] dx dy dz- ~ "' a; . Din conve1·genţa seriei ~ Ai ai l'ezultă, în baza cl'Îteriului
Q i=l
lui Cauchy, faptul că ultima sumă este oricît de mică vrem,
428 Formula biliniară şi teorema lui Hilbert-Schmidt Aplicarea teoriei ecuaţiilor iniegu·ate cu nucleu simetric 429

pentru un n suficient de mare. Am arătat că seriile obţinute prin locul funcţiei :(_,. Vom avea
derivarea termen cu termen, în raport cu x, y, şi z a seriei
00
rl~,;('\ lr ~
)
f)cpN
();,.;
+· cp N
0 ~) dx dy dz
fJx
= 0.
~ai ui (x, y, z), o
·i=l
În această fi:n·mulă este posibilă trecerea la limită pentru N -J;> ~.
converg în medie. ·Să notăm cu ep' suma seriei
Pentru a termina demonst1·aţia proprietăţii 5, ne 1·ămîne să
stabilim încă o teoremă.
Teorema 8. Dacă seria cp= ~vi (avînd în domeniul f.l termeni
i=l {:onform ipotezei din teoremă, această sumă există. Vom obţine
continuu derivabili) este uniform convergentă şi suma seriei are-
o derivată parţială continuă în raport cu x,
prin derivare termen cu termen
iar seria obţinută­
~ ~ ~ ( <f rp' + rp ~~-) dx dy dz = O.
o .
:Scăzînd această egalitate din (XXV.46), vom avea

00

converge în medie-, atunci seria ~ vi poate fi deri'va.t<i termen cu:

~) ~ <f (~~ - rp') dx dy dz = O.
i=l Q
termen, adică
Ultima egalitate trebuie să aibă loc, oricare ar fi funetia supusă
~-Cf. - ~XJ ()v,;, (XXV.44); numai condiţiilor indicate mai sus. De aici, '
f)x - .
~=1
f)x '

în care convergenţa se înţelege evident ca o convergneţă în medie ...

i)cp
ax
= cp' = t ax
i=l
~!!_~ '

D e m o n s t r a t i e. Fie ~ o functie arbitrară continuă. ·Ceea ce trebuia demonstrat.

clerivahilă de variahiÎele x, y, z, diferită de zero numai într-un
domeniu Q~ care se găseşte în întregime în interiorul domeniului.
n~ Atunci, este valabilă formula integrării prin părţi § 4. Apliea1·ea teoriei .eeua:iilor integrale eu nucleu simetrie
('. ( (
a-;- + X ot.J;)
J~ J ~ 8x_ iJx dx dy dz = O, (XXV.45)• Una din aplicaţiile cele mai importante ale teoriei ecuaţiilor
integrale cu nucleu simetric este teoria aşa-numitelor ecuaţii
Q
Sturm-Liouville, adică teoria ecuaţiilor diferenţiale ordinare
în care X este o funcţie arbitrară care admite o derivată continuă.__
În pa1·ticular, (py')' + ry + Âp (x}y = O, (XXV.47)
.care depind de parametrul 'A cu anumite condiţii. la limită.
\(( (~ acp + cp 0 ~ -) dx dy dz = O. (XXV.46} Vom căuta solutia unei asemenea ecuaţii, satisfăcînd
.J JJ ax
Q
ax .condiţiile omogene ~
N
[py' cxyJc=O = O, +
Să introducem acum în formula (XXV.45} funcţia cpN = ~ v, în '
' ' i=l [py' ~YL=l =o. + (XX.V.48)
430 Formula biliniară şi teorema lui Hilbert-Schmidt

Presupunînd că pentru 'A = O problema omogenă admite numai

o soluţie banală şi aplicînd formula lui Green, vom avea
1

y (x0} = - \ t..G (x, x0} y (x) p (x) dx. (XXV.49)

•'o

Nucleul G(x, x0 ) va fi simetric în baza faptului că operatm·ul

L 2 ca şi condiţiile la limită sînt autoadjuncţi. . .
1 FCTL\. :\X VI
Prin urmare, funcţiile p1·oprii ale problemei lm. Sturm-
Liouville, cu alte cuvinte, funcţiile care satisfac sistemul (XXV.47) l:t:UAŢJA INTEGRALA NEOMOGENĂ CU NUf:LEU Sil\'IETRIC
şi (XXV.48) vo1· fi funcţiile proprii ale ecuaţiei integrale (X~~-~9)
cu nucleu simetric încărcat şi se vor bucura de toate propnetaţile
funcţiilor proprii ale unor asemenea ecuaţii. Este uş~r să stabili~
§ l. Desemnpunerea rezolvente~
şi reciproca : orice soluţie a ecuaţiei (XXV .49) va satisface ecuaţia În lecţiile precedente am studiat amănuntit ecuatia inte-
diferenţială (XXV.47) şi condiţiile la limite {XXV.48). Această grală omogenă de tip Fredholm cu nucleu sim~tric. în' această
verificare o .lăsăm în seama cititorilor. lecţie vom studia ecuaţia neomogenă din punctul de vedere al
Drept exemplu de ecuaţie mai generală cu singularitate". teoriei dezvoltate mai sus.
să considerăm ecuaţia de forma Am lămurit mai sus în ce mod poate fi 1·eprezentat nucleul
m2 simetric al unei ecuaţii integrale cunoscînd valorile si functiile
(xy')'- - y + AXY =O, sale proprii. În mod analog putem da o reprezentare' a solu'tiei
X'
ecuaţiei neomogene cu ajutorul acelm·aşi valod şi funcţii prop'rii.
sau Într-adevăr, să aplicăm ecuatiei integrale neomogene cu
nucleu simetric, te01·ema lui Hilb~rt-Schmidt.
Vom avea
xy
Il
+ .Y 1
2) y
-1- x ( A - -.
xz
111
= O.
tJ. {P) '= f(P) + A\ K (P, f\) (J. (P1) dP1
Funcţia lui Green pentru această ecuaţie a fost construită Q
de noi mai sus [v. (XX.52)]. Pentru această ecuaţie, numită
ecuaţia lui Bessel, este valabilă întreaga teorie expusă.
(pentru simplicitate considerăm p = 1).
~ă pres~p.une~ "că ~ n...u. este o valoare propâe. Atunci,
solutia ecu~ţ1e1 exista. ~.a gas1m expresia acestei soluţii expri-
mata cu ajutorul funcţnlor proprii.
Este evident că funcţiunea fJ.( P) - f( P)" este 1·eprezentahilă
prin surse cu ajutorul nucleului. Prin urmare,

(XXVI.l)
i'n care.

1-'1 = ~ 1-' (P) <p 1 ( P) dP.

o
 Ecuaţta integrală ncomog·enii cu nucleu simetric Reprezentarea soluţiei cu ajutorul funcţiilor analitice
432

Pe de altă parte, 1" nmult1"nd ~amh1'i membri din (X.X.VI.l)

q>i ( P) şi integrînd, obţine'm r( 't' q.>f (P) cpi (P')
P, P', J..) = K (P, P') + A~ Ai(A.l _ 1.)
i= 1

de unde
= t cp, (P) cp, (P') + At _q;i (P) q.>i (P?, (XXVI.4)'
~i = ___lj__ = -),i li -. i=l Ai i=l Ai(Ai-A)
t-~ Ai- A
in care seria din cel de-al do.ilea termen este uniform .convergentă.
Ai Condiţia necesară şi suficientă pentru ca seria (XXVI.3)
Prin urmare, funcţia ~' dacă există, poate fi reprezentată să fie uniform convergentă, constă evident în convergenta
uniformă a seriei hiliniare pentru nucleu. · ,
·sub forma Observ aţi e. După cum vedem, rezolventa ecuaţiei
t! (P) (XXVI.2)
tL (P) = f(P) + A } : -~-- <?i integrale cu nucleu simetric este o funcţie meromorfă în planul
oo
•
' •i, -~ 1
Ai-· A -complex al parametrului A. Toţi polii acestei functii sînt simpli,
fiind valorile proprii ale nucleului. ,
·Dacă introducem acum expresia lui h cu ajutor.ul funcTiilo1· Folosindu-ne de convergenţa demonstrată a seriei lui
proprii şi înlocuim seria prin limita sumei sale parţiale, obţ1nem r (P, P1, A) putem permite ordinea însumării şi integrării în
\ N q.>. (P) cp. (P1 ) .
formula
1.1. (P) =f(P) + f.. ~!'oo /(P1) .~ -' dP1.
+ f.. ~ r (P, P
Â< _ ' ) : -

o
t.t. (P) = f(P) 1, f..) f(PJ dP,
o
Să arătăm că formula obtinută ue dă, într-adevăr, soluţia
· · P en t ru aceasta est'e comod să introducem o nouă
pro bl eme1. <eare are sens, conform celor demonstrate. Aplicînd ambilor memh1·i
()peraţia integrală cu nucleul K( P0 , P) ne putem convinge că
fun<>ţie
~J.( P) satisface într-adevăr ecuaţia integrală

tlrin formula f1. (P) = f(P) + A\ K (P, P ~ (P 1) 1) dPl'

,.;
(XXVI.3) Q

Este uşor de demonstrat convergenţa în medie a seriei sc1·ise
pentru orice A, excluzînd valorile propri~ ...,Ai. ~entru aceasta~
observăm că seria pentru rezolventă, scnsa ma1 sus, poate f1
pusă şi sub altă formă. Avem, ._
'§ 2. Reprezentarea solutiei eu a~tutot·ul funcţiilor analitice
Dezvoltarea în serie Fom·ier pe care am considerat-o în lecţiile precedent<~
~(lecţia XXIII, § 2), a fost interpretată din punctul de vedere pur geometric, ca
Wnd reprezentarea unei anumite funcţii, considerată în spaţiul funcţional al noilor

ţ, <p,(P) <p,(Pl) [ ~· + (~~- ~)) =

·t,;ariabile, orientate după axele principale ale operatorului liniar.
r (P, P1, A)= Folosind rezolventa putem studia această problemă din alt punct de vedere~
Să considerăm integrala

oo
=~'Ti
kJ
m (P) cp (P )

),i
i 1. + A }:oo -cp.Ai(P)(A.L cp.- (Pl)
.
t
A)
.
t '

i=l 1=1

::!S. Ecuatiile fizicii matem~tlce

434 Ecuaţia integrală neomogenă cu nucleu simetric Reprezentar.:m soluţiei cu ajutorul funcţiilor analitice 435
~--·------------------------------·

Această integrală reprezintă o funcţie mcromorfă de parametrul A, avind Este evident er1 ljJ ,_.,._c l, dacă conturul G eon! itw in interiorul s:l.u punc.-
poli simpli tn punctele \· Reziduurile acestor poli sînt f;, cpi (P) şi deci termenii 1
tul = ·- şi ~ = O în enz eortnl.r.
11 0
-succesivi ai seriei Fourier. Seria Fourier a funcţiunii f reprezintă suma reziduurilor a
iar suma parţială a acestei serii este suma reziduurilor referitoare la o anumită l"ormula (XXVI.5) generalizează formula (X X Y Ui).
parte a. polilor. Num:'întl /- 0 satisface relaţia
De aceea putem reprczeuta aceasltt s~1111:\ parţiali'i sub forme:1
:A0a<pk "'"' <p;r,, i X X\' 1. 7
fn(P) = _!__ f X (P, /.)dA,
ju (':tl'c este un tutmăr o~ne,·arc diferit rk zero.
([Jk
21ti)
c: Ecuaţia (XXV 1, 7) se transformă in ecuaţia (XX V.l} ;wt1tru dctermînarcn
lui '-k• dacă înlocuim în ea numărul a cu operatorul A ..
in care C este un contur în planul variabilei complexe-A, <~are cuprinde primele a Să folosim formula (XXVI. 7) pentru a obtine o nouă soluţk ;\ problemelor
puncte singulare ale rezolventei. fizidi-matematice, exprimată sub forma t'lnei integrale definite.
Este din nou comod să trecem la serierca simbolidL Fără a intra in amănuntele teoriei acestei chestiuni, vom analiza exemplut
Din fon.nula (XXVJ.2) putem exprima funcţia z (P, ),) suh forma elin problema referitoare la propagarea c'ildnrii, eu alte cuvinte vont analiza
problf"m:-~ int("gr:'irii ccnaţid
tJ.. (P)- f (P)
1.. (P, A) = ~ -------~- ,
),
!lu (XXVL8}
în c:are W(P) este soluţia ecuaţ.iei ()l

conditiile
t.t (P) -- A) K (P, P 1) tJ..(P1 ) dP; = / (P),
l'll

Q --.

adică a ecuaţh~i
(E- J..A)tJ. = f.
Si\ n~pet<1m, pe ~unt, raţionamentele obi:;muite în metoda 1ui Fourier.
Aşa cum am văzut mai 'inainte, această soluţie poate fi scris:1 penti'U valori mk;i Aplicînd ecuaţ,iei formula lu.i Green, vom avea
ale lui /. sub forma seriei
l-'· = (E +),A + ),2.<1.2 + ... + ),mAm + ... ) /, 1/.

de unde, folosind aceeaşi scriere simbolică,

au sim!Jolie
X =- 't..=J..
•A
= - (E -- 1-A)-- 1 A/ .

Atunei,
In (P) 1
=--=- ·-. ~ - - - .A
---- ! ~n.
27ti E - ).A
(!

Am văzut mai sus analogia dintre cîteva formule simbolice conţin.incl poli
noame sau serii de puteri de operatorul A şi formulele corespunzătoare ale algebre în <'are
obişnuite şi ale Analizei.
lli -- Ai;1nl =~O.
Formula integrală (XXVI.5) obţinută de noi, este de asemenea analog::'t
:formulei corespunzătoare din teoria funcţiilor. într-adevăr, fie a şi f nişte numcn~ Suma solu~iilor parth~nlarc coresptmz~rtoarc diferitelor valori proprii ),i,
oarecare. Să considerăm integrala eu alte cuvinte, solu~:.ia sub forma seriei Fonrier, va avea forma
'-P= - ~ ( ___!!___ f dA "'- __!__ ( -: __!__ __ ll"A.
J __
00

27ti J 1 ·- Aa 27ti ~ A (XXVI.9)

o : u
436 Ecuajiu in!cgrc!ii · neomogenâ cu nucleu simetric Ntpre:.::.fntarl!u :soluţiei cu, ajtilorul funcţiilor fl.nalltice
----·-----
Din condiţia Bazaţi pe aeesh'3; este c:omod să notăm simbolic
lt~G =c
( e- f..t ·.·• /~. -- 1o dt.
it Ho 1
rezultă că Ui (P) sînt termenli scriei Fourier ai fnnetiei u 9 i.ar ae1~asta înseamni.l 2ni j 1~ -·- Aa ·
~}
că funcţiile ZZi sînt reziduurile funcţiei
-'A
- ~r (P, Pv A.) Uo(P.) dPl mA e fe·
Soluţi:.u ecuatid (XX.V.L8) se scrie atun,~i sub 1orma
:Q

in polii rezolvente.i. .
(XXVI.13)
În acelaşi til~p e-Att ~li (P) sînt reziduurile în aceiaşi poli ai functiei
Teoriagenerală a funcţiilor de operatori, pe care nu avem posibilitatea :;:1
- e-At ~ r (P, P., A.) Uo (Pl) ~~ f\.· o dezvoltămaci, ne permite să deducon o serie de gtneralizări ale act5tei fm mule
ventru o clasă considerabil mai largă de probltme ale fizicii-mattmaticc.
Q Dezvoltarea acestei teo:rii ne dă posibilitatea să aplicăm metode analoge
metodelor de rezolvare a problemelor din fizica-matematică într-o serie de cazuri
iar suma parţială a seriei (XXVI.9) se reprezintă. sub forma integralei dnd singularităţile rezolventei nu sînt puncte izolate în planul variabilei Â.
Aceste idei ne permit, în particular, să studiem soluţia problemelor din fizica-
llN =-
2
:i ~ -f..t( ~
e l' (P, J>u 'A) Uo (P1) dP1) d'A, (XXVLW)1
matematică în· domeniul nelimitate, sau probleme în care ecuaţiile considerate
au singularităţi în domeniul de studiat. Adesea, apariţia unor astfel de singula-
rităţi este legat;l de modificarea caracterului analitic al rezolventei, ducînd 11.1
aN o .rîndul său la singularităţi ale rezolventei care nu sînt numai poli.
În capitolele următoare nu vom adînci această chestiune, ci ne vom ocupa
care ne dă astfel soluţia completă a problemei. de aplicarea concretă a metodei lui Fourier în probleme particulare ale fizicii-
Putem serie simbolic soluţia problemei noastre sub forma matematice.
Exemplele pe care le vom considera sînt extrem de instructive, întrucît
· 1 ·~ -M A (XXVI.U~ c~lar de Ja ele a pornit (1ezvoltarea teoriei.
l!N =-- .e ---·--.-. u0 d'A.
2rti . E _ A.A
ON

Să comparăm soluţia obţinută de noi cu soiuţht ecuaţiei ordinare

au
a---- + u = O, în care a este o constantă.
âl
Este evident,

(XXVL:I.2~

în baza teoremei reziduurilor

u = -1- ~~ e-At ---d},.

m10
· 2rti . 1 - /..a
o
1
Această integrală este egală cu reziduu! s~'tu in punctul Ao ·= tlad"t ~ !:le g:i ·
a
seşte in interiorul lui C, şi ~ste nulă dacă Aa se găseşte în exteriorul aeestu'i
coutur.
 Vibraţiile paralelipipedului dreptunghi 439

in care X.l depinde numai de x, iar Vi nu depinde de x. Pentru.

oetel·minarea funcţiilor xi şi vi, vom obţine

- ((PVi o Vi) 2

vixi + x~ ~7 "2 +a;;_ + Ai x~ Y. 2

1 =o
sau
.:t2y. .!:l2y,.
V_?,+f.!_1,
LECTIA XXVll x~'
- .~, - iJy2 ..az2 + 'J...~ = o.
VIBRAŢIII~E PARALELIPIPEDULUI nR.l:PTUNGIII X1. vi ·L

Ca exemplu de aplicare a metodei lui Fourier, vom considera, :Este evident

înainte de toate, vibraţiile unui paralelipiped dreptunghi.
Să punem această problemă în felul următor.
Vom căuta soluţia ecuaţiei
iJ2u
Llu - ----- = O (XXVII.l)
(Jt2
unde X; ~i -ri sînt constante legate prin relaţia
în domeniul
O -< x -.< a, O~ y < b, O <z~c X~+ 't~ = A7 •
în condiţiile la limită Ecuaţia

u,/ c~=O =UÎlx=a. =u'l v~" O =uii'IJ=b =ul!7.= O =Ui z~ =0 (XXVII.2) X~'+
/,
x~X,,
'f,· (1
=O (XXVII.6)
i'

şi condiţiile iniţiale eu condiţiile (XXVII.2) a1·e ca valm·i proprii, numerele

dll
u ir~o = Uo (x, y, z), = u1 (x, y, z). (XXVII.3)
X·=-
k.pt
f)l
" a
Conform te01·iei gene1·aJe. [v. § 1, lecţia XXIII] soluţia va în care k; sînt nume1·e întregi.
avea f01·ma Funcţia
u :::= ~ U.i(x,y, z) (ai cos )1i.t +
în care ui sînd. soluţiile ecuaţiei
bisin A;t), (XXVIIA)
.
X 1 :::-..::: ~r-~--- "i1tX
, - - su1 ----
.
a a
!lUi -1- A~ Ui = O, (XXVII.5)
satisface ecuaţia (XXVII.6) şi condiţiile la limită pent1·u x = O
care satisfac conditiile (XXVII.2). În cazul de fată aceste solutii şi pentru x = a. Sistemul de soluţii {X,J este un sistem de funcţii
pot fi expl"Îmate s{._h formă finită cu ajuto:rul fu~cţiilor eleme~l­ ortonormale. ·
tare, dacă ne folosim de metoda care se numeşte separa1·ea com- Considerînd ecuaţia
pletă a variabilelor. ln acest scop, vom căuta soluţia eeuaţiei
(XXVII.5)· sub forma
U (x, J z)
1
, = x.(x) V, (y~ z),
 Vibraţiile paraleflpipedului dreptunghi 441
Vibraţiile paralelipipedului dreptunghi

căutăm din nou soluţia sa sub forma În definitiv, obţinem mulţimea de funcţii proprii pentru vibraţiile
paralelipipedului, sub forma

în care Yi depinde numai de y iar Zi depinde numai de z. Von:ii

.
Ui =
v-s--- .
abl:
nk,l ;;~; • 7tli y •
Slll - - - Sin - - . - 8lll ---- •
a b
mn,i z
c
(XXVII.7)
avea
Aceste funcţii proprii corespund următoarelor valori prop1·ii
ale ecuaţiei (XX VII.5) cu condiţiile la limită (XXVII.2) :

(XXVII.8)
d.e unde, rezultă
în care ki,li, mi parcurg mulţimea numerelor întregi. Să observăm
că numerele Ai se pot repeta, adică se poate întîmpla ca

unde eri şi !li sînt constante, satisfăcînd relaţia A,t = Ai+l = ... = Ai+k•

cr~ + fl-i = 't; . Numă1·ul

soluţiilor
valorilor proprii Ai egale între ele este egal cu numărul
în numere înt1·egi ale ecuaţiei (XXVII.8) relative la
Ecuaţia ki, li, mi.
Putem demonstra că nu maj există alte valori proprii sau
funcţii proprii ale ecuaţiei (XXVII.5) cu condiţiile (XXVII.2).
Pentru aceasta să stabilim următoarea lemă.
are valori propl'Îi L e m a 1. Orice funcţie cp( x, y, z) care satisface condiţiile
(XXVII.2) şi care are derivate de ordinul al doilea continue I),
cr..
'1
=. lrrc
----
b poate fi reprezentată cu ajutorul seriei com1ergente
cp(x,y,z)=
·in care l 1 sînt numere întregi, iar funcţiile proprii sînt
2 • rrh
= Va:c t sin~;~ [t sin~!! ( t cpl.;,l,m sin 7r:z )l;. (XXVIl.9}

Ecuaţia
Yi =
V -
b
Sln-
b
Y· k=l

în care seriile
l=l

00
m=l J

• nmz
Cf>Tc,l ( Z ) = ~ Cf>k.l,m Sin --·'
c
m=l

are valorile proprii

Cf>k (y, )= v.l..J .
Z
< ) . -b
Cf>k,l Z Sin
7tly
,
11lf7t l=l
!l-i== -
c
'
, · ~ • rrkx
cp ( x,), z) = ~ q;k (y, z) su1 -;;-
In care mi sînt numere întregi, iar fu~ţiile proprii sînt m~I

1 ) Derivatele de ordinul al doilea sînt necesare aici numai pentru fuptul că

ne referim la teorema dezvoltării după funcţiile proprii.
4'12 Vibraţi:ile paralelipipedufu.{ dreptunghi Vibraţiile paralelipipedului dreptunghi 443

:..liÎnt uniform convergente în raport cu argumentele care se află sub 11 care

semnul sinus. Aici~

= =
.-·2·-- '\'c
( ) . rtmz1 d
<i>k,l.'l!i
a b 1·
<p,~. t, ,;,
V --c-· •' <i>k.J

o
zl sut ·-b- zl.

=: J_(-8~- \(\ cp (x,y, z) sin 'l!k:~ sin ~~H sin m~!z dx dy dz. (XXVII.IO)
.
. abc .o ._,.
'
oo
a a b c Comparînd formulele pentnt cpk (y, z), cpk. 1(z) şi <?~.:,z,m şi set·iile
func-ţiilot· cp (x, y, z), cpk (y, z) şi i>k.l.m obţinem concluzia lemei.
Vom considera la început pe cp (x, y, z) ca fiind o funcţie de Să presupunem acum că U 0 este o funcţi~ propt·ie oarecare
variabila x şi avînd parametrii y şi z. Datorită-faptului că pentru a ecuaţiei (X.XVII.S) cu condiţiile (XXVII.2). Conform celor
ecuaţia (XXVII.6) şi pentru condiţiile la limită date a fost c?n- demonstrate în lecţia (XXIV), areasta poate fi considerată
.struită funcţia lui GI·een [v. § 3(XX)], putem repi·ezenta folos~n~ ortogonală cu toate funcţiile (XXVII.7). Conform lemei, aceasta
teorema lui Hilbert-Schmidt, funcţia cp(x, y, z) sub fo1·ma uneJ poate fi dezvoltată într-o serie (XXVII.9). Din fonn,ula
serii uniform convergente În raport CU X după funcţiile pl'oprii ,(XXVII.lO) rezultă că toţi coeficienţii unei astfel de dezvoltări
ale ecuaţiei (XXV11.6 ), adică vor fi nuli. Formula (XXVII.9) ne dă

<p (X, J', z) =

.
·v ~- f~ a ~
Cf>k (y, z) sin 7:1\;r,
a
U0 =-=O.
,.,,,]
Prin urmare, problema noastră nu poate avea nici un fel
îu care ele alte funcţii proprii diferite de (XVII.7).
((,

Exact la fel cum arn considerat condiţia (XXVII.2), am

{XXVII. Il) fi putut considet·a o condiţie de alt tip, de exemplu

au ) :!
Din formula (XXVII.ll) ~e vede că ~k(y, z) es~e o ~uncFe"' c?n- (IX an----_.-+· ~u
1 \s
= O, (XXVII.l2)
tinuă de y, z, admiţînd denvate de Ol'dinul al doilea ŞI satisfaCind
în raport cu aceste vaTiabi.le cond~ţiile (XXV~I.2~: Pr~n urm.are, în care ot şi ~ iau valori f'onstante pe fiecare din feţe.
<pk (y, z) se poate repi·ezenta cu aJutorul unei sern uniform con- În baza teoriei gene1·ale expuse mai sus~ ajungetn la con-
vergente în Taport cu .Y cluzia că prohle:ma propusă se l'ezolvă complet cu ajutorul
metodei lui Foul'Îer" astfel încît să poată fi satisfăcute toate
-conditiile initiale si toate conditiile la limită, prin alegerea
coi·espunzăto~re a, coeficientilor 'dezvoltării solutiei în serie,
în care ·după funcţiile proprii (XXVII. 7). '
1· Vibraţiile membi·anei dreptunghiulare se studiază cu aju-
· 1 r·- 2-- \ ·::,l!JJ d torul aceleiaşi metode ca şi .vibraţiile paralelipipedului.
cp /.,. l (z) = /1 --!J .. m,: (y _, z) sin --·-b Y -i·
To
Este util să semnalăm următoarea ,împrejurare. Să pre-
o supunem că în fonnula (XXVII.l2), coefieienţii IX şi ~ nu sînt
Însfîrşit cpk l (z) poate fi dezvoltată într-o serie uniform constanţi. Atunci, în general, dezvoltarea funcţiilor proprii
convergentă în ~·aport cu variabila z . Ui în produsul Xi Yi Zi~ nu va avea loc. Apare chestiunea :
este posibil să facem o anumită schimbare de va1·iabHe indepen-
1tlnZ ·dente, introducînd în locul lui x, y, z coordonate noi t 1 , t 2 ~ t 3 ,
astfel încît o asemenea reprezentare să aibă loc ? Coordonatele
in care este posibilă separan~a vadabilelor pentru 1nohlema dată
4H Vibraţiile paralelipipEdului dreptunghi

din fizica-matematică se numesc, uneori, coordonate normale ...

Putem pune problema : există coordonate normale pentru
problema propusă şi, dacă există, cum le putem găsi ?
Vom indica în lectia următoare asemenea coordonate normale,
pentru unele proble~e speciale ale fizicii-matematice. Aşa cum
a demonstrat V. V. Stepanov, coordonatele normale există pentru_
o clasă foarte limitată de probleme.
LEGT IA XXVI li

ECUA'fll\ LUI LAPLACE ÎN COORDONATE CURBILINII.

EXEMPLE DE API..U:ARE A METODEI LUI FOUIUER

§ 1. Ecua:ia lui Laplace în cool'donate cul'l»ilhlii

În fizica-matematică se consideră adesea diferite coordo-
nate curhilinii : sferice, cilindrice etc. Să vedem cum se va
·înfăţişa în ,aceste coordonate ecuaţia lui Laplace.
Să presupunem că notăm cu t 1 , t 2 , t~ aceste coordonate
-curhilinii legate de x, y, z prin formulele:
t1 = t1 (x, y, z), t2 = t 2 (x, y, z), t3 = t 3 (x, y, z),
x = x (t1 , t 2 , ta), .'Y = y (t1 , t 2 , ta), s = z (t1, t 2 , t 3).
Să considerăm două curbe oarecare
xl ( sl), Yt (8t), Zt (sl) ;
X2 (s2), Y2 (s2), Z2 (s2),
'Care trec prin acelaşi punct. Cosinusul unghiului dintre ele se
.d_etermină, precum se ştie din geometria diferen-ţială, cu ajutond
formulei

cos cp =: .el xl ~:~~ -1- c!Y..l ~!13. + l!_~ l!!.~.

ds1 ds 2 ds1 ds::, ds 1 dsz

j 11 noile coordonate, această formulă ia forma

cos cp = tt
'l=
11
=l
(§_:_ q~
{}L;. f)lj
+ au
(Jli [JtJ
!lE -~ Q!__ az_ \ ~l~)- ~!Z~
f)l4 f)t1 J dst ds 2
=
 Ecuaţia lui Laplace in coordonate curbinilinii Ecuaţia lui Laplace în coordonate curhit!nii

sau 2. Pentru coordonatele cilind1·ice., obţinen1

(XXVIII.l)· x = r · cos cp, y = r · sin cp, z = z

ds2 = dx2 dy 2 +
dz 2 = dr2 + r 2 dcp 2 + + dz 2
•
]) (.1:, lj, Z)
în ca1·e dt~ 1 J şi dt~2 i sînt diferentialele considerate 1·espectiv de-a~ Este util să calculăm determinantul transfo1·măi'ii --------
"' 1 , D( tt> 12 , / 2 }
hm gul fiecăreia din curbele considerate. cu ajutorul aceloraşi mărimi h1 , h 2 , ha· Pentru aceasta vom intro-
Obse1~văm
duce încă un sistem de coordonate intermediare x1 , y 1, z1, care
CX· = CI..;; = q_~ ~~ + ()y _flJ! + ()z 8:: se deosebesc numai p1·intr-o rotaţie a axelm· de x, y, z. Alegem
~ · 84 a4 a4 a~ Dh-a~ direcţiile x 1 , y 1, z1, astfel încît acestea să coincidă în punctul dat
x, y, z cu direcţiile t 1 , t 2, t 3 • Avem, în punctul considetat,
•
Dacă ambele linii coincid, atunci formula~ (XXVIII.l)· _q_~~-!!_:_3)_ = -- a(x, y, ~- -~.J~·-}!20)_ = ± _.§_ (xl> u~::~! __
ia forma f)(ll, lz, fa) fJ (Xp 11J, Zl) f) (t,, 12, la) O (11, {2, f3)
:j. :5
d·s2 -- ~, '("" d t;.;_ d t,. (XXVIII.2}
"-'
i=l
LJ
j=l
(/,.,ii
a (x, y, z) -
d eoarece In acest punct -------c---
A ± 1, semnu1 f''
un·d ce-
1
a (xl, y,, :::,)
Penti'U deducerea ecuaţjei lui Laplac~, precum şi în alte· terminat de orientarea sistemului de coordonate (x1 , y 1 , z1 ).
chestiuni legate de coordonatele curbilinii, este comod să exprimăm
toate formulele cu ajutorul coeficienţilor rxw De aici,
Dacă sistemul de coordonate t1 , t 2 , ta este ortogonal, adică 8x1 i)x1 (Ja;1
curbele coordonate formează între ele unghiuri drepte, atunci at; a~~- at;
toţi ii.H = O pentru i + j. Într-adevăr, să determinăm cu ajutorul __Q__(x, y, :_)__ = ± au1 âYt au1
fo1·mulei (XXVIII.l) unghiul dintre două curbe coordonate •. a (tl, 12, la) at; ât2 ota '
Pe una elin curbele coordonate avem numai dt.i1l + O, pe cea- flzt azl ()zl
laltă curbă numai dtj 2 l + O, i =t= j; atunci, în produsele dt .l.1 l dtf" 1 ai; lii~- ala
din formula (XXVIII.l) va rămîne numai un singur te1·mcn . . a (xl, Yu zl)
În determ1nantul --·-----· Insa, toti termenii sînt nuli~
A V •

diferit de zero. Conform condiţiei însă, cos cp = O, prin uxmare.

rxif = O. Limitîndu-ne la. cazul de ortogonalitate, vom pune
a (il, t2, ta) >

înafara acelora care se găsesc pe diagonala principală, şi deci

2 • •
'::1...=
11
hi' ~ .
{ o, i=t=j.
=-=" () (x,l, YI, :::1)
---·-------- == axl OYl ()zi
--- -- ---· .
a (lv t 2, ta) ot1 ct28t3
Cu acestea, avem
ds 2 = h:~
1
dr;] +h 2
2
dP2 --+- h'2t ;)
dt~.
:~
Mai departe, pe axa xi, şi pe orice curbă tangentă la ea, în punctul
considerat, avem
Exemple. dxi = ds 2 = hi dti,
1. Pentru coordonatele sferice în spaţiu
pe axa y 1 şi pe o1·ice curbă tangentă la ea avem, analog
X = r cos e cos ?~ y '= r sin osin <p, z c= 1' cos O, dyî = ds = h~ dt~, 2

de unde şi, însfîrşit, pe axa zi şi pe curbele tangente la ea z1

dzî = ds 2 = h~ dt~,
 . Ecuaţia lui Laplace . in coordonate curbilinii 4-19
448 Ecuaţia lui Laplece in coordonate curbilinii
o funcţie arbitrară u şi pentru orice funcţiune v, diferită de zero
de uude nuţnai într-un anumit domeniu interior n.v•
Înainte de a calcula expresia operatorului lui Laplace în cPol·-
(lonate curbilinii, să demonstrăm o lemă.
L e m a 1. Dacă un operator oarecare de ordinul al doilea
. q_~ - O, este autoadjunct, el poate fi pus în mod obligatoriu sub forma
a,yl

§!..1__= o~ Lu ~~
= LJ. LJ- tiu) + cu, ,:
a (Ai:i --. (XXVIII.4)
OZt . . 8xi 8xi
?,=2 1=1
şi
in care Aii =--= A 1i.
Să observăm că un operator de forma (XXVIII.4) este
~_:~1 = ± ~~
8tl .autoadjunct. Aceasta rezultă imediat din definiţia autoadjuncţiei
operatorului [v. § 2? (V)].
(Jyl = o, Să demonstrăm acum afirmaţia reciprocă exprimată în lemă.
8tt Să n'e convingem de la început că operatorul adjunct celui

azi =o dat este unic. Într-adevăr, fie M 1 şi M 2 doi operatori adjuncţi

{)tl '
operatorului L, şi 'fie v o funcţie nulă peste tot în afara dome-
in definitiv, obţinem
niului nl,
interior faţă de atunci, n;
a.... ( XH Yl> zl)_ = ±- h1 h2 h3' ~~~ (uLv - V Ml") dn =o
a (tl, l2, la) Ci
semnul fiind determinat de orientarea sistemelor de coordonate şi

şi (t1 , t 2 , t ).
{x1 ,y1 , z1)
Am. văzut mai sus că dacă ope1·atorii L şi M sînt unul
~ ~ ~ (uLv - vM0u) dCl = O
.adjunctul celuilalt, este valabilă relaţia integrală o
J.lentnt orice funcţie u. Scăzînd, obţinem
~ ~ ~ (u Lv - vMu) dCl = ~~ [uP (v) - vQ (u)] dS,
Q 8
~ ~ .~ v (M1 :--- M,) udCl =O.
în ea1·e Q este un volum oarecare, mărginit de suprafaţa netedă S~ Ci

iar P (v) şi Q (u) sînt combinaţiile liniare ale derivatelor funcţiilot· Însă funcţia este arbitrară în domeniul nv. De aceea,
V
v, u cu coeficienţii care nu depind de v şi u. (M1 - M 2)u = O, şi prin, urmare operatorii M 1 şi M 2 sînt identici.
Dacă una din funcţii, de exemplu, v, se anulează în exteriorul Dacă L are forma
unui anumit domeniu Qv cuprins în întregime împreună cu
frontiera sa în interiorul domeniului n, atunci în această identi- ~ ~ ~(Aw 0 u) + ~ Bi ou +cu,
tate se anulează integrala de suprafaţă şi ohţinem. i~ i~
ati atj (:-i qti
~~~ (uLv- vMu) dCl =O. atunci opexatorul său adjunct va fi
Ci
~ ~ c.9_ (·A. ~t!")
~ ~ ~~
_ ~·B. au
~· ~ ~~
+cu,
Această din urmă
relatie poate fi considerată ca definitia ;:,t ' 1Î
i=li=lui ui, ui
.operatorului Mu, dacă vom· cere ca ea să fie îndeplinită pentru
1,=1

29 Ecuaţiile fizicii matematice.

450 Ecuaţia lui Laplace in coordonate curbinilinii Funcţiile lui Bessel 451

iar ei pot fi egali numai dacă Bi = O şi Aii = Aw Lema noastră De aici avem,
este demonstrată. .
Laplacianul în variabilele t1 , t 2 şi t~ nu va fi autoadjunct. h1 ll2' ha
. Il_ i =j,
El poate fi însă uşor exprimat cu ajutorul unui astfel de operato1·. Au= { ~
'
Într-adevăr, pentru orice pereche de funcţii u şi v alese la fel o, i =t=j,
ca şi pentru demonstraţia lemei, avem
adică

~~~ ( u ~v - 1.1 ~u) dx dy dz = O,

Q

sau trecind la noile variabile

(XXVIII.6)
~ ~ ~ (u ~v- v~u) h,_ h2 h 3 dt1 dt 2 dt 3 = 0,'
În coordonate sfe1·ice, în. ca1·e h1 = 1, h 2 =---:-: r, h 3 = r sin 6,
Q
obţinem

deoarece conform celor demonstrate 1nai sus, iacohianul

a(x, y, :.~
poate diferi numai prin semn de mărimea lh h2 hg.
a(t!, t2, fs)
.uu
,, = 1
--~---
r:!sin o
[ ·-a (. r2
()r
• v
Sin au)
CI -
CI'
+ a ( . au) +--
·-
ao
a ( 1 au)]. =
ao OG(I ___
Sin v
CI -
sin 6 d(Jţl
~

Înseamnă, că operato1·ul

·va fi autoadjunct.
Lu = h1 h 2 h 3 Llu =.: _!__ §_ ( r 2 eu)' + --~---- _E__ ( sin 6 au] +
sin 6 ae ae
r2 {Jr 8r 1'2 r 2sin 2 a , G(l2
Dacă
(XXVIII.?)
Lu = ~~
s a
tafJ (
Aii[.
au) În coon.llonate cilin<hice, vom avea
i =1 f=l 1 a 1

(este evident că funcţia însăşi nu poate intra nici în ~' nici în L)"'
atunci

~u == 11
1
l ;1_, O
h;·Î~~ --l,: :ati ll:
r H

Aii
OU )
~ati (XXVIII.5)
-;- [ +
~r ( r ~:) + /; ( ~:) + ! (r ~:li =
~ _E_ (r au) + 2_ §_2_!! + f)2u •
·~=1 1=1
= _1___
Coeficientii
, B .. ai derivatelor de ordinul al doilea din expresia
~1 r f)r OI' 1·2 f)cp2 (XXVIII.8)
f)z2
A.i1
(·xxVIl1.5) vor fi egali cu 1lt 112 1la
, cum uşor se poate vedea.
Pe de altă parte, putem determina coeficienţii Bi; şi direct. § · 2..Funcţiile lui Bessel
Să înlocuim la început variabilele cu x1 , y 1 , z1 ; în acest caz,
~u nu se schimbă, deoarece operatorul lui Laplace este inva-
Să considerăm ecuaţia diferenţială ordina1·ă
riant în raport cu o transformare liniară· ortogonală de variabile.
Folosind acum formulele (XXVIII.3),.:. o_bţinem
y 11 +. ---y
1 1+ ( 1 - -x2y = .o '112 ) (XXVIII.9)
B_ = at.;, ati + ati ati + mi at3 ·= { -1:~ , i = j,
x

. ij .· ax 1 a.r:l a!h a!h azi aZj_ . O·~.• Această ecuaţie poartă denumirea de ecuaţia lui Bessel .
' i=t=j. În cursurile de teoria analitică a ecuaţiilor diferenţiale şi în
452 Ecuaţia lui Laplace în coordonate curbilinii
Funcţiile lui Bessei 453

'-cursu1·ile de tem·ia functiilor speciale se stabileşte o serie de

În acest caz~ putem considera drept t;oluţii liniar independente
proprietăti importante a'le soluţiilor acestei ecuaţii pe care le
ale ecuaţiei (XXVIII~ 7), două funcţii
prezentă~ fără demonstraţie. Cititorii pot face cunoştinţă cu
demonstraţiile acestor proprietăţi, de exemplu, din cartea
lui Whittaker şi Watson, "Curs de analiză modernă", 00 (- 1)8 ( 2X )tn+2H
partea II sau din Courant şi Hilbert, "Metodele fizicii materna·· J (x) = ~ -~. ' (XXVIII.lO)
ti ce", voi. 1.
m .s= o r (s + 1) r (m + s ·+ 1)
Vom c~nsidera ecuaţia (~XVIII.9), separat pentru. valo1·i
intregi şi pentr-u valo.ri neîntregi ale lui v. . . N~(x) = 2 Jm(x) (In ~- + c) ·- -' ..!:_ ~ (m- s- 1)1 (~)-m+2s
Sînt valabile următoarele afirmaţii : .
" . 2 1r LJ
s=O
r (s + 1) 2

1. Pentru valm·ile neîntregi ale lui v, ecuaţia (XXVIII.9)

are două integrale liniare in.dependente :
.:___ n~- (:~)m _!_m! (_!_m 1- ___:_!:~_
2 m --
+ ••• + 1)-
1

Jv (x) şi J _.., (x),

-care pot fi dezvoltate în serii uniform convergente în întreg

- - -; t [r<s + t)~~~>~;+t; (~T+'" x
8=1

planul variabilei complexe x XÎ\m+s

___ -+- - -~-· -1- • . . +- 1+
___!___
m+s-1
1
_!_
s
+ ~--..!_-
s-1
+ . . . + 1)] ,
în care C = 0,577215 ... este constanta lui Euler.
rp (-·1)8 ( 2x)v+2s După cum rezultă din formulele (XXVIII.10), funcţia lui
J (x)- ~ . "-' :Sessel J m (x) este o funcţie întreagă de a1·gumentul său împreună
V · - ~ r (8 + 1) r (V+ S + 1)
cu x-m J~ (x).
Funcţia N m ( x) denumită funcţia lui Neumann,· fiind Iim~ta
( __ 1)8 (~ y-v+28
funcţ.i Nv (x) pentru· v .- m, are în originea coordonatelor o stn·

]_.., (x) = t
8=0
·---
r(s -+·l)r(- v
-------··.
+ s + 1)
gularitate care este în acelaşi timp şi punct de ramificaţie şi p_oL
3. Pent:ru valori pur imaginare ale argumentului (x = tt),
funcţia
i-m •Jm (x) = i-:m J m (it) = Jm (t) '
Cu alte cuvinte x-v Jv (x) şi xv J ... v ( x) sînt funcţii întreg
soluţia ecuaţieilui Bessel în raport cu variabila x, va fi reală.
de x. Funcţiile J.., (x )şi J _v (x) se n1,1mesc respectiv funcţiile lui O altă soluţie a ecuaţiei (XXVIII.9), reală pentru valorile
Bessel de ordinul v şi - v; combinaţia lor liniară
imaginare ale lui x, ia forma
.Jv (x) cos (v7t) -- .1-v (x)
1V.., (x) = - - - - - - - - - - - - - -
sin (v7t)
4·. Combinaţiile liniare
poartă denumirea de funcţiile lui Neumann.
2. Pentru valori întregi v = m, funcţiile Bessel de ordinul m · H~1 > (x) ../,,~ (x) -j-: _iNv (x),
şi de ordinul -m determinate mai sus, nu vor mai fi indepen- H~ > (x) = .Jv (x) -iN.., (x)
2

dent~
poantă numele de funcţiile lui Hanckel de speţa I şi de speţa
J_m (x) = (--l)m. .Jm (x). a II-a. Ateeste funcţii fiind evident soluţiile ecua-ţiei lui Bessel
 Ecuaţia lui Laplace în coordonate carbinitinii Separarea completă a variabilelor în ecuaţia !l.u = O 455

(deşi complexe pentru valori reale ale lui x), au următoarele Pute1n obţine pe cale elementară ecuaţia căreia ii -satisface
expresii as.imptotice pentru valori reale mari ale lui x, valabile fun~~ia In (z)
atît pentru v întl'eg cit pentru v frac-ţionar
([2 In (z) + .!_ ~lln.(z2_ -- (1 +· n2) In (z) = O.
H'~l (x) =V 2
1t'X
ei (x-~7- Ţ) [1 + O (x-- ~)], ·1· dz2 z

Această functie se întîlneşte adesea în aplicaţii.

dz z2

(XXVIII. li)
H~2 )(x) = v- 2-- ei
it' X
(x-Ţ-·Ţ) [1 +O (x~f)].J· -Şi
De obicei, se dau în tabele numai valorile funcţiilor J 0 (z)
funcţiile Jn (z) de indici n diferiţi, există relaţii
J 1 (z). Între
care ne permit să exprimăm pentn1 n întreg, orice funcţie J n (z)
şi derivata sa cu ajutorul aeesto:r două func·ţii de bază
(Egalitatea f (x) = O [<p ( x)] · · înseamnă că raportul _L<.!l_. ră-
1 r,p(x) 1 - 2n
. mîne mărginit· pentru x - .. oo). ln-1 (z) -t- Jn+l (z) = --- In (z),
z
Pentru H~1 > (x) această reprezentare este valabilă pentru
valori mari ale lui x, satisfăcînd c.ondiţia Jn--1 (z) - ln+l (z) = 2J: (z).
arg x - -rr: 1 < 31t'
-·~. ,
2 2
1 § 3. Separarea completă a val'iubilelor în ecua )a
2
iar pentru H :.. ; (x) această reprezentare este va1a b'l
1 ă pentru ~u = O in coordonate polare
valori mal'i ale lui x, satisfăcînd condiţia
Să considerăm ecuaţia undelo1· în plan
\1
arg x 7t 1
-j- .-
•
< 31t'
-.
! 2 2 {J2u -1- (J2u - (j2u :::-.:::: O.
Din formulele (XXVIII.ll) se obţin tumătoarele expresii o:t 2 au 2
fW·
asimptotice pentru funcţiile lui Bessel şi N eumanu Să pre~upunem că studiem oscilaţiile unei membrane circulare
r ,<.:._ 1 cu conditia la limite
2 COS ( X - 'Vit' 7t) - ;~- ~
] v '(X) :::::::
1/ - __ _' - '
2 4
+ 0 (X 2
)' 1 ' . u \r 1 = O (XXVIII.l3)
1t'X / . şi cu condiţiile iniţiale
(XXVIII.l2)
= u0 ; §_ ~~
Nv (x) = vy~ sin l( x- '!.!:-
1t'X 2
.':'..). + 0 (~:-- ~). 1·
4
u 1t _, 0
i)t \t~o
j
()
::::.-= u1 •

Trecînd la variabilele r şi cp prin intermediul formule-

Fonnulele (XXVIII.l2) a1·ată cu1n se compoxtă funcţiile lor x = r cos cp, y = r sin cp, reducem această expresie la forma
lui Bessel şi Neumann atunci ·cînd argumentul creşte. Acestea
sînt funcţii oscilante ca1·e trec de o infinitate de ori prin zero.
Amplitudinea oscilaţHlor lor se amortizează treptat. Rădă­
1 -a (r --
---· au')-!- ·-1 o-- - 2
ll
2
0--11 -__:_ o (XXVIII.l4)
r f)r Br. r2 (Jr.p2 f)t2
cinile funcţiilor lui . Bessel şi Neumann de acelaşi indice alter-
nează. Funcţia In (z) admite~ pentru valori reale mari ale lui z,
[v. (XXVIII.8)].
Vom căuta soluţia ecuaţiei (XXVIII.l4) sub forma
reprezentarea

I 1l ( z) ~ · .1ez
, .
l2rr:z
{ 1 + O {l))
1-
\ z
• Lt = t vi (r, cp) (ai
·i"·--1
cos A.it + bi sin Ait),
456 Ecuaţia lui Laplace în coordonate curbilinii Separarea completă a variabilelor tn ecuaţia Au = O 45T

în care vi este soluţia ecuaţiei pentru r = 1 şi rămîne mărginită pentru r = O. Conform

teoriei generale (v. lecţia XX, exemplu, şi lecţia XXV, § 4)?
__!:_E_
r f)r
(r âvi) + 2r2 iJ()~2vi + ).,~vi.= O.
âr
2
(XXVIII.l5) o asemenea soluţie există pentru o anumită mulţime de valori •.
Le ma 1. Funcţiile proprii ale ecuaţiei (XXVIII.l9)~
care satisfac condiţiile la limită indicate, sînt ortogonale cu pon--
Vom arăta că r şi q:> sînt coordonatele normale ale problemei derea r J)
noastre. 1
. Căutăm din nou soluţia vi sub forma produsului
vi= <I>, (q:>) Ri (r). (XXVIII.16} ~ R,(r)R1 (r)rdr={ ~: :*~.
o
Aşa cum vom stabili mai tirziu, asemenea solutii există. Intro·
''ducînd expresia (XXVIII.16) in ecuaţia (XXVÎII.15), obţinem Într-adevăr, să presupunem

4-, ~
r dr
(r dRi) + ..!_r2 R" d2<Pi + i..~ Ri <l>i =-~ O
dr d~2. .~
LRi = (rRn' m2
__!.__ Rq, = - ).,~rRi;
r
sau împărţind cu Ri<I>i şi înmulţind cu r 2 atunci,
1 1
2
· d ( dRi) d <P-i
r dr rd;_ + _d~2 + 'Ă~r2 =O ~ [R; LR,- R; LR1] dr = p..y- Â;) ~ rR1 R, dr.
Rt <"Pi •J, '
o o
adică Î:nsă, integrala din membrul stîng al identităţii este nulă, deci
2
d <l>i d ( dRi) şiintegrala din membrul drept este nulă, ceea ce trebuia .·demon-
- -~r!f.;. = r dr r d; + r~ ).,~. strat.
<l>i Rt ~ ·< Să facem substituţia

Egalîud ambii membl'i cu constanta m;, .obţinem două

ecuaţii
atunci,
(XXVIII.17} d d
----
dr
= J..i -·- '
dp
r • (r R~)'
~
- (m~'1. - r 2 A~)
~
R.~ = O. (XXVIII.18)
iar ecuaţia (XXVIII.l9) devine
Pent1·u ca soluţia ecuaţiei (XXVIII.17) să aibă. un sen13·
fi~ hine determinat, trebuie ca ea să fie periodică, cu perioada 2-rr.
Este evident că aici mi trebuie să fie real şi întreg. Atunci~
~~i _ci_ (p qRi.) - (m~~-
dp . dp p
- J..ip) Ri =· 0,

<P.\1> = cos micp, <I>i2 > = sin mi cp. sau

Ecuaţia (XXVIII.l8) se reduce la forma autoadjunctă (XXVIII.20)

(rR:)' -
~
m~ -
t -~ r·
J..~r') Ri
~
= O. (XXVIII.l9)
1) Lema rezultă din teoria generală, totuşi dăm demonstraţia ei pentru a
Sub această formă, ecuaţia în Ri. este autoadjunctă de· doua oară., Lema are loc pentru condiţia mult mai generală în I' = 1, şi anume
ordinul al doilea. Vom căuta acea soluţie a ·sa care se anulează (rxRi + ~Ri) lr"'l = O.
458 Eciwţid lui Laplace în coordon.dte curbilinii Separarea completă a variabilelor in ecuaţia au = o 45H

Notînd Ri cu y ~ · avem Inainte de toate w(r,cp), ca funcţie pe1·iodică, poate fi pusă

Vedem că
. y" + + y' + ( 1 - 111~) y = o.
p1·oblema s-a 1·edus la integrarea ecua1iei lui. Bessel
:sub forma

(J) (r, cp) t [a.m (r)

m ..,o
cos mq~ + brn, (r) sin m q)], (XXVIII.24)
în care
despre care fusese vorba mai sus.
Este natural că trebuie să luăm pentru R soluţia regulată
a ecuaţiei (XXVIII.20), adică
-Rt (r) =lm.i (Air). o
Obţinem valorile A~ din condiţia la limite (XXVIII.l3).
Avem l r
b1n ( r) = -·-- ' w ( r, q>) sin m cp d 'P .
(XXVIII.21) 1t .;
o
După cum era de aşteptat, această ecuaţie are o infinitate
de soluţii, ceea ce rezultă evident din 1·eprezentarea asimtotică Coeficienţii a.m (r) au derivate de ordinul al doilea continue
a ·funcţiei lui Bessel (XXVIII, 12). :Satisfac condiţia la limite. (XXVIII.l3) şi trebuie să rămînă
Obţinem astfel sistemul de soluţii pentru problema noast1:ă m~1·giniţi pentru r = O ; de aceea ei pot fi dezvoltaţi în serii
1 a limite, sub forma uniform convergente de funcţii p1·oprii ale ecuaţiei autoadjuncte
·(XXVIII.20), cu alte cuvinte de funcţiile Jm (A[mJr) (v. exemplul
ci cos {micp) Imi (). ir)di sin (m,iq>' lrni (Air) (XXVIII.22) ·din lecţiile XX şi XXV)
avînd valorile p1·op1·ii Â~, în care c,, şi d.i sînt nişte constante
determinate din conditia de normat·e. Toate ·aceste solutii sînt
ortogonale între ele. E~te uşor de demonstrat, ca şi în ca'zul vi-
am (r) =
k=·l
t "'u<.m k •Jtn (-.l\k(m) r) ' (XXVII1.25)
braţiilor paralelipipedului dreptunghi, că funcţiile (XXVIII.22) în care
1
pent1·u care perechile de n11:rnere m,i şi Ai sînt toate perechile
posibile ce satisfac ecuaţia (XXVIil.21), ne dau toate funcţiile ~am. (r) Jm (A)/ 11
) r) r dr
rnoprii ale p1·oblen:iei. Pentru demonstraţie vom stabili lema. ()

Lema 2. Orice funcţie arbitrară w(r, cp), care are derivate 1 1

(XXVIII.26)
continue pînă la ordi;nul ·al doilea. inclusiv care satisface condiţia
la limite (XXVIII.l3), poate fi reprezentată printr-o serie conver-
. gentă de forma
{ ~ [Jn• (A~"l r)J2 r dr
o
ri
.

W (r, cp) = Î,; t

'i"!!'~o k·~"l
(()(mk cos mcp+~mTc sin mcp)Jm(J..!mJr),(XXVIII.23)
Analog.

bm. (r) = f; ~·mT,·.Jm (Ai/' 1r), (XXVIII.27)

în care . ,,.,... ]

2r.: 1 ·în care

-; ~ ~1 "'(r, <p) cos m<p J., (A("' 1 r) r dr d<p,
1

() o
Jrbm (r) J m ("A('///.) k
r) r dr
u
2at 1
1 l
(XXVIII .28)
[:!"., = -~ ) ~ w (r, <p) sin m<p J., (Ak'"; r) r dr d<p. { ~ 1lm. (Aj;~n) r)J2 r dr }
2

o o •.1
460 Ecuaţia lui Laplace în coordonate curbilinii

Comparînd (XXVIII.25),(XXVIII.26), (XXVIII.27) şi

XXVIII.28), obţinem rezultatul urmărit;
seria (XXVIII.24}
fiind uniform convergentă în raport cu cp, iar
seriile (XXVIII.25)
şi (XXVIII.27) fiind uniform convergente în raport cu r ~ ·
Din lema 2 rezultă imediat că ecuaţia nu poate avea alte·
funcţii proprii înafara celor găsite, deoarece fiecare din aceste-
funcţii proprii s-ar putea reprezenta cu ajutorul unei serii
(XXVIII 23) cu coeficienţi nuli şi în consecinţă ar trebui să
fie nulă. LECTIA XXIX
Problema vibraţiilor membrane este astfel rezolvată complet...
POLINOAl\IE ARMONICE ŞI FUNCŢII SF'ERICE
§ 1. Definiţia funcţiilor sferiee
Înainte de a trece la alte aplicaţii ale metodei lui Fou1·ier,
ne vom mai ocupa de o chestiune importantă. Să considerăm
·ecuaţia lui Laplace cu trei variabile

()2u + ()2u + g~~~ = O

():~.:2 i)y2 ()z2

şi să ne punem problema de a găsi soluţiile acestei ecuaţii care

au forma unor polinoame omogene de g1·ad n în raport cu x, y
şi z. .
În cazul planului, asemenea soluţii omogene penh·u ecuaţia
lui IJaplace au forma ·
(X + iy)'\ (X --- iy)'\
-cum uşor se poate verifica.
V om căuta soluţia problemei sub forma

(m = O, 1, 2, ... ,n) (XXIX.l)

in care

J .1• I nsumarea se .f' ace ~ 1a J. = E.

1 la 1. .= O p1na
. ce V (n ----m) , în care B.(11- -· -m)
2 2
n --- m
<.'ste partea 'intreagi'i a numărului· __: ___ .
2
 Definiţia funcţiilor sferlce 163:
Polinoame armonice şi funcţii sferice
--------------------------------------------------------
Calculind laplacianul pentru v, obţinem
Anulhid coeficienţii lui p2i zn-jn-zi-- 2 obţinem un sistem de
ecuaţiidin care toţi a; se deduc succesiv cu ajutorul unuia oare-·
care din ei. Astfel,
a = (- 1) J1~-= m) (~_=-_:~~-::_!X. a.,
1 (m + .1) c

+ 2 (X -+-, .;y)m.
"'
_§j_(r/·~_:_)_
.,
+ 4•X 2 (
X
+ l)'· )m fJ 2/(p 2 ,
····----,
z) a.
2
= (_ l) 2 ~- m) (n ·:::-_:_~ -· 1) (~·=-!!.~=-2) (~1 ~::__'~__:::::-~) a ,
0
ap- a (p2)2 (m + 1) (rn +2)

• • • • • • ' • • • • o • • • • ' 1 o o •

aHl = (- l)i+I i::_-- m) ~--m-=-~..:...:...<!:..=-m-:~.-=-!l ao·

(j + 1)! (m + 1) (m -+- 2) ... (m + j + 1)
Dacă a 0 este real şi pozitiv, atunci toţi coeficienţii a 2i vor
fi pozitivi, iar a 2:i + 1 vor fi toţi negativi. Să consideră.m pentru
fixarea ideilor
(n + m)! . _ .
ao = _.._______
()2v -- (
~ --- X
+ .."Y)'m --·----
[J2f(p2,
' z)
2mm 1 (n- m) l
a~ a~
Am stabilit, astfel, cu aproximaţia. unui factor constant, exis-·
de unde tenţa unui singur polinom armonie de forma

~V·= (x + iy)m [ u!l2f(p2

f)z:
z)
+ 4 (m + 1) __2/(p2,
!______"__ + 4o::: -~--~--. =
z)
f) ( p2)
": .!l2f(o2 . z)
{J( p2)2
1
l V = (X + iy)m /n,m. (p 2 , z)
pentn1 un n oarecare dat şi m = O, 1, ... , n.
(x-iy)m fn, m(p 2 , z) (m = 1, ... , n), (XXIX.2)
Asociindu-le încă n' polinoarne de forma (XXIX.2) obţinem
sistemul de 2n + 1 polinoame armonice.
Nu este greu să ne convingem de faptul că aceste poHnoame
lntl·oducînd expresia lui f(p 2, z), obţinem sînt liniar-independente. Considerînd drept noi variabile inde-
pendente ~ 1 = x +
iy şi ~ 2 = x - iy, obţinem în fiecare di11
(n--m): 2 aceste· polinoame un termen de gradul cel mai înalt în raport
D.v = (x + iy)m[ ~ (n-m-2.7) (n--m--2j--l)aJ rţ/·.iz 11 ---·1/l 2i·- 2 + cu ~1 , sau ~ 2 ca1·e nu poate fi întîlnit în nici una din combinaţiile
:i=O liniare ale polinoamelor de indiQe m mai mic.
(n-m): 2 Să arătăm că nu există alte polinoame armonice omogene-
+ ~ i (.j + m) a:i p2:i-2 zii J/1-:e;}
de grad n independente de cele date.
j=l
Orice polinom omogen Rn(x, y, z) va fi un polinom în raport
cu z, ~ 1 şi ~ 2 dacă introducem în el noi variabile independente
Înlocuind în cea de-a doua sumă j cu j + l, deducem
z, ~ 1 = x + iy, ~ 2 == x - iy şi deci poate fi reprezentat în mod
(n-·m): 2[(n-m.--2j) (n--:m-2j-1)_aj + unic sub forma
~-v = (x + iy)m
l ~
i=O R,~ = <{)n,
?h

o ( ~1 ~2' z) + ~ [~~~ 9n. m ( ~1 ~2' z)

Jn:•l
+ ~~~ ~n. 111 ( ~1 ~2' z) J.
(XXIX.3}
4t)4 Polinoame armonic.e .şi }uncfii sferice
Aproximarea cu ajutorul funcţiilor sferice 465
Pe:n.tru aceasta, este necesar să grupăm in exp1·esia completă
a acestui polinom toţi termenii de forma ~{ ~~ i pentru care
in care semnul termenilor care conţin pe
i- k == ± m. (COS 6)n-m-2i,
De 'aici, rezultă că orice polinom omogen de gradul n poate fi
reprezentat în mod unic sub forma unei sume polinoame confo.,.m este ( -1) k. Într-o sumă de asemenea polinoame nici unul din
_formulei (XXIX.3). termeni nu se poate reduce. Este evident
Aplicînd polinomului Rn laplacianul, obţinem un polinom
o1nogen de gradul n - 2, care poate fi reprezentat şi el in mod r./Jn, m(1) = a0 = (n + m)
1 •
m 1 2m (n ~ m)!
unic sub forma unei sume de polinoame conform formulei
(XXIX.3) prin înlocuirea lui n cu n- 2. Prin urmare, dacă R" Punînd
este un polinom armonie, atunci toţi termenii dezvoltării lui ÂRn sin1n 6 ~n. m (cos 6) = p~n) (cos 6),
trebuie să se anuleze (din condiţia de unicitate rezultă că nu (XXIX.S)
există altă dezvoltare decît cea pentru care toţi termenii sînt putem, folosind expresia (XXIX.4), să scriem sistemul complet
nuli). Pe de altă parte, aplicînd laplacianul formulei (XXIX.3) de polinoame armonice omogene de x, y, z de gradul n sub forma
şi observînd că aplicarea laplacianului polinoamelor de forma
(XXIX.1) şi (XXIX.2) nu dă polinoame de aceeaşi formă, însă, cu rn P;~> (cos 6)., rn sin rpP~11 (cos 6), rn sin 2q>P~2 > (cos O), .•. 1
un n mai mic cu două unităţi., vedem că laplacianul fiecărui
termen din suma (XXIX.3) este egal cu zero şi deci Cf>n,m.- cf'll,m'
••• ,r'~~sinnrpP;;~> (cos6); 1
rn p(l> ( ) n p'2)( ) (XXIX.6)
··ceea ce trebuia de demonstrat. COS q> n COS 6 , T COS .2 <p n COS 6 , ••• J
Continuind să soluţionăm în analogie cu cazul plan, înlocuim .•• , rn cos nrp P~n> (cos 6).
-coordonatele x, y, z prin coordonate sferice şi punem
x = r sin 6 cos q>, Funcţiile (XXIX.6) sînt analogele spaţiale ale funcţiilor

y = r sin 6 sin q>, pn cos ncp, pn sin nrp,

z = r·cos 6, ~are sînt polinoaJnele armonice în plan, iar funcţiile

r = V + y2 +
x2 z2.
sin mcpP~n> (cos 6), l (XXIX.7)
co~ mcp p~mJ (cos 0),
Atunci, orice polinom armonie de tipul considerat ia forma
rn e±im~p fn, m (sin2 6., cos 6) sinm 6. (XXIX.4) sînt analogele funcţiilor trigonometl'ice de multiplul argumentului,
~os nrp şi sin nrp. Aceste funcţii sau combinaţiile lor liniare se
Să p1·esupunem că numesc în mod obişnuit armonice sferice de ordinul n~
fn.m (sin 2 6, cos 6) = t.!Jn.m (cos O)';
nu este greu de văzut că t.IJ.n,m (cos 6) este un polinom în cos 6 § 2. Aproximarea eu ajutorul funeţiiloi· sieriee
.de gradul (n-m).
Într-adevăr, fiecare termen de forma T e o 1· ema 1. Putem reprezenta orice funcţie continuă pe sfera
ajzn--?n-2j p2i de rază egală cu, 1 printr-o combinaţie liniară de funcţii (XXVII. 7)
avînd. ordinile O, 1 ... ,N cu orice aproximaţie, în sensul conver·
se Înlocuieşte printr-un polinom de forma senţei uniforme, dacă N este suficient de mare.
aj (cos 6)n-m- 2i sin 2i 6 =ai (1-cos 2 6)i (cos e)n-m---~·~ Pentru a demonstra această teoren:iă' să stabilim la început
eîteva propoziţii ajutătoare.

30. Ecuatiile fizicii matematice

 Apro;ţimarea cu ajutorul funcţiilor sferice 467
tJ.66 Polinoame armonice şi funcţii sferic~

Le ma 1. Orice· fwicţie ·F(6, ({)) continuă pe suprafaţa sferei Fie S suprafaţa sfere-i de raze egale ,cu 1. Măi;imea
de rază egală cu 1 poate fi reprezentfJt,ă cu aproximaţie oricît de> 2s n
bună prin p~linomul ·
N N N
· ·'
~.: ~ ~ ~ (0-f~:lr•in o, id6, d'l'l =
Q (x, y,.z). = ,,1)· L ~ aldin x"-yl zm. u o
k '1 l·~l 'lit'"l
-:--N.+ -~ ( r (l + cos y)J:..' dS
D. e m o n str aţi e. Să alcătuim expi·esia' J)
r
. ·1n- ' 2 ' ' ' /
:. s
2Tt 1t -

Q11 = N ,;:; l ~~ vj- ;osy .Ji' (~1, <p1) sin 0~ d61 d'j>1
nu depinde de punctul (6? cp). Prin tumare, calcu~nd·o, putem.
pune e
= O. Aici, cos y . . . .:. cos e1, iar integrala se scrie, astfel
o o' 2-lf 1t

În Cal'e cos' . ( este cosinusul. Urlg'hiului dint.re Vectonll

N . ------ -1 ~.. \·•
+, (1 + cos 6
----~-· 1 N sn1
)' :•
o1 d_ e1 'd w• 1 =.
Jr. • •' 2
oo .
~ = :sin 6 'cos ~,~ i·

' y .' sin. e siil. ~ ~: ' '

z.·...:...:. eos 6,
şi vectorul
. x1 = SÎU 61 ({OS .·9! = _ p +cos. 6 1)N+lj1t 1.
y 1 ~-.sin e1 sil?: 91 , t 2 . . to

Deci~

avetn
cos y ;=;
zl =_cos 01

xxt.;+. yy1
Este uşor de stabilit că QN este un polinom de gradul Nr
-+ zz1•
. -.JV ;+ ~
4r.
21t :<

~~
oo
p+ t-"'2' r F (6, <p) sin ,0. ,J61 drp,l.F (6, <p),
''
în raport cu x, y, z. Să demonstrăm, pe de altă parte, că Mai departe,
QN- F .. ş(N) QN·- ,F (6, .cp)· . ._:_

tinde urtifo1·m către · zero pentru N' Hnzînd către infinit.

Să considerăm integrala

2Tt 1t-
~c ""---4: ~ E(
o .o
_!_ \c''-'-1f[.F( 6,, rp,) ~ F ( 6, <p)1sin o, dO, d<p,.

N + -1 ~ \ ( ------·
-·11t'
- 1 + cos v)N F(e . 6
cp) sJn de. 1' dm -
Să desfacem ultima integrală în· doi tenneni punînd în evidentă
- . . .·
•
:2.
oJ
_... ·, .· · '
)
.1 . Tl.-
'
în jurul punctului (6,cp) un domeniu y ·< 3 de pe: sfer.ă, astf~l
. O· ;(l,,,\ . înch să avem

1 F(6, cp) - F (61 , q>1)

. '
1 <
-
z
:2

pent1·u punctele ·(61, 91) apaq:inînd domeniului y < o.

468 Polinoame armonice şi funcţiile sje·rice Problema lui Dirichlet pentru sferă 46~
----------------------------------
F'nucţia F(6,cp) este mărginită în baza con.t~uităţii sale şi Aceasta înseamnă că pe suprafaţa x2 ·+ y2 + z2 ,....._ 1, vom
deci avea
1 F(6, cp) 1 < IVI. Qm = -r0 (cos 6) ·+
te
Să alegem acum pe N atît de mare, încît să fie satisfăcută + ~ sin n 6 [cos mcp1"1, rn (cos 6)
1
+ sin m~-r2, ;n (cos 6))
inegalitatea :m=l
. {XXIX.8)
(N + 1) ( 1 + cos a)N <.. ~. ltn cine 't"o (cos 6) este un polinom in cos 6 de grad cel mult
2 4111
egal· ru ·k, iar. polinoamele 'r't, m şi -r2, m sînt polinoame .în cos· 6 'de
Atunci, avem evident grad cel mult egal cu k - m.
Mărimea 't'o (cos 6), însă, _poate fi reprezentată, evident, sub
(N + 1) ( 1+cos
2
y)N < 4M
__:___ pentru y > a. forma . · ·. .
le ·'
't"o'(cos 6) = ~ _c1 Pj0 l co~ {6), (XX:IX~9)'
Pentru un astfel de N, avem j=O . .

1 QN -- Fr-< iai' fiecare diJ1. mă_:rimile sinm 6-rt,-m, şi sinjj~ '&-r2, m poate fi'. repre·
zentaţă sub forma
k
sinm 6-rl, m (cos 6) = 'E c:~~}m p:») (cos 6}, l

Y<o
( ( ( 1+ cos Y)N
+ N---4+'Tt·--1' J ·' . 2 ( ) ( · o. do. d
1 F 6, cp -F 61 cp1 ) l Sin v 1 v 1 ţp 1 ;<.
·
• m
Sln 6 't'2. 1n (COS 6) =
k
~
/_J
·i-6=1rl.
c~•• .>.... P~mJ (cos 6).
2
no ••

Coeficienţii acesto1· dezvoltări. pot fi găsiţi rînd pe'"rtnd poi··

l (XXIX.lO)

~N+ 1 2M_r ( (1.: cos y)N tlS + ~- ~-±__! ( ( (~-j:_~~. J)N dS <( nind de la cel mai mare, deoarece gradul fiecărui P~m)( ;) creşte
~ 47t .' )
;~a
.. ' 2 2 47t Jy<.>J_, 2
.
cu o unitate odată cu numărul n. . .
Demonstrăm lema noastră introducînd pe (XXI:X.9) şi
(XXIX.lO) în (XXIX.8). Din lemele 1 şi 2 rezultă imediat teo·
< __:_
4Af
· 2M' + ~-
2
= e. 1·ema 1. Într-adevăr, orice funcţie continuă poate fi înlocuită~
cu orice aproximaţie pe sferă, cu un polinom, conform lemei 1.
Lema noastră este demonstrată. Conform lemei 2, acest polinom se înlocuieşte imediat cu un
Le ma 2~ ,_Fie Qk(x, y, z) un po~inom cu totul arbitrar de varia-- polinom armonie.
bilele x, y;·z de gradul k. Există atunci un polinom armonie
Ph (x,y, z) de grad cel mult egal cu k, care iape sferă x 2 +y2 +z'!=
= 1 aceleaşi valor;i ca. şi Qk(x, y, z).
·Demonstraţie. Conform . . celo1· demonstrate· mai sus,·. po·
linomul Qk(x, y, z) poate fi reprezentat sub forma Teorema demonstrată ne dă o nouă metodă de rezolvare-
a problemei lui Dirichlct pentru sferă •. Ştim din lecţiile precedente
K , . că această problemă admite totdeauna o soluţie continuă şi
Qk = q0 (p 2,z) + m=l
~ [(x+iy)m qt,m(p 2,z) + (x-·-iy)m q~, ·n&(p2, z)] că dacă înlocuim valoarea limită a funcţiei .....

[v. (XXIX.3)]. li ls = cp
470 PoUnoame at'11ujti.ice 'şi · flmcfii 'sferice Polinqame: annontJC-e şi funcţiile. .sferice

J.!
cu una aproxim~_tivă .'.p ':, astfel, încît . ' : ~

·· · ·· "A ' . · nfii':'.Lf->1).

i q> :-- q/ 1 "S. e
soluţia · ecuaţiei . s~( 1iotăţn: .CJ.l: D ,,?i):~~at?~uf·, :·<' ·
Llu = O.. 1 a . a. 1 a~ ~

cu condiţia
~~~- â~;; SJj~~~ ~;a-u; -Ţ ::.~l~-0- 8~2'
,, . ,ul.s.:--. p' - ,, . -care operează_ asuprâ ofuncţiei ,X](6,-q>), definită "pe :suprafaţa.=sferei
ile rază J. Ecuaţia (XXIXt~f:) .:s,e, scrie acum sub forma,
diferă c~ ~mai p:~tţi.Ii~ deci~ ~· de soluţia aceleiaşi- ecu.aţii.~.Q;·. c()ndiţ~

L~ p:iU:~;'~~~er~, -~~~a~~:;ri., ~~i~d~:~~ ~~~~~J:~~

' .· !. .
- u ls . ·(p • . ··. ,· \
'Luînd ÎHn~~ru ~' ~ co:.llbfnaţfe liniară ·d~ functii sfe):ice, ,găs,~~ţt
-
~a :foih. ales) polpl•.sferei~ . 'T&:ţuşi,:<el)rămîne; ;tde ·fa{it;< invariant ori-
imediat soluţia pt·ohlemei sub (orma unej sume de polinoame ~um am alege conr.donatele 6 ·.:şidp: .:pe ac:ea:st.~ sf.eră. Într-a{ţev:ăt,
earespu:ţ~~ătoare. A;((east~ va_ fţ s·oluţia ·ţ!pl:~xi,ţnativă a problemei
să presupunem că funcţi~ x.(e, q>) ~ste definită oâcum pe sferă.
iui Dirichlet. La sfî:fşitul lecţiei vom 'da o expresie explicită a Vom considera că ea este defhtită -în ·întreg spaţiul r, cp şi nu e,
sol~ ţi ei ~·;ex~c.ţ~. i cu ~aj uto:rnl fun~cţiilor sferi~~h:. .: ·: •, ~·:. , :. : depinde· de r. Atun ci, ' - .-
. ; -~- ' ~. - ' .~ .
.. .~ :) ~>,· D[x': t6~·"'<fl-H ·~ ·:rL,~x. . . 1 <; . ,; t: :;
§ 4. E~uati~';c., dţf~renti~lc , ~le .h~~:te.~ii~m· sfer~c~. ' Laplaciartul; <5a:te ·s({~ăl~şti îti ·n~t?IIllh·uldi!Jt•t, ihi &eţHifdle 3

de alegerea axelor: iie :oopirdon.ale~:. •deei :..f~Î <opeţato:nul ,~. nu'; va de-
. Fi~ YJ(6,~) o armonică sferică .oarooare de ordinul n. Produsul
'
l,_
.. •.... ,. ·n
. r.
. '(6
Yn• .;' q>
)
..
.pi~·4ttf:gi:::s~:ri~\:1)Jţ?::·;~r~~i~~,:·~~ţ~!;aofr17:r~~~l:!;;;h~~~.:'~ţ~,~~
:se exprimă 'cu .-ajtl.torur .• relaţiei .
este polino1n . armoţtic.. PJ,'in urm~re~
= d0 2 +··' sin26 dcp 2 ,
lHl.
. ( ; . ; . . ... : . . .:' L\~n· y~ (6, _:f>) = o.·· ds
'\

\. '. Sa't( > / j

Folosi11d exp~·esia . laplacianului în coordonate '; · sferice ds2 = hÎ d6
2
+ hÎ d<p 2, uri.Jl\~ h1 = 1, h 2 = sin e,.
· [v.>.(X:XVII1.7)], 6bţit~em ; . . .
Operatot·ul. D· se e~pl'hnă·. -})~in( intel·.~edţt~lJ~i. !f~;J;. ş~~~f:g+:fJ•
:··1 '. fJ:·[·'2. a(;~·y·'.(·e· .·.•:)·}·j··t. 1 fJ.. [···s·' 6 .0.:( ~ ·y··,(O'·-,flll)·.)+: ajntoi·ttl fm·mulei
.-· ~
· -r.'L ()r·
. r. -.O.f •. ·· -~; J...2~·~.~:.---.·-~.·.
-. · r. • · ., n· ·. ,··:rp·.·. Slll f}. (JO ·
1n . . ~
.' ·
..... · r · · n v.'. -r'l .. ·
qf} . · • ' : .··
). Dx = ; 8 J~:;; P'1>+ ~-L-J_ ,_Q._ !!!..__ ax
+ ~ _§_:__' [rn Yn (6, cp)) =0. lzl h;t ()0 hl '86. lzl h'i. . ,89 h.~. 89
r2 sin 6 fJr.p 2
prin analogie .cu formula (X XVIII.ţl) ca.;re eXI>.l~ll1~ la~l~cianul
deun~ .. ·~· .în coordonate cut·bilinii. De aceea, expi·esia Dx se ·nu:meŞte:'.,lapl'a-
cianul pe suprafaţa sferei. . "'
,:;;,~. 6 :a [~in 6, ~~·]+~i;;,_ 0- ~·;; +n (n+l)y. ?·. (XX~X.ll) Ec,p.aţia_ ·{XXIX~l2}, wn: _poate,,. ave~p. solHttf: ..-;:·~.~~ţnlala şi
continuă pe fntreaga su'pt·afaţă ·a·· sferei' pentru ot1ce ·valoare 'A.
F!euaţia (XXlX.ll) se:' obţine .din: ecuaţia. . L•
Problema determinării unor asemenea valori  şi a soluţiilo1·
. . ·: ! : ' . . .i . -. .. . \ ; : : •• . ' : •• . . . . . • • ' • ~ ~ ... • ' ~ - ....
corespunzătoare acestora e~~e ,a~,alogji cu problema determinării.
t _ _§___
____ :(~h1 '6 ·ay,) -f. -~- ~~ + ), y· = O (XXIX.I2) solutiilor ecuatiei
' ,
' < '·' '/ :·
y" + J..y ;·_'o,
sin 6 (J6 fJfj ;;.;• Si!,lf ,6 f)~2
 Polinoame armonice · şi funcţii sferice EcuaţiiLe diferenţiale . ale funcţiilor . sferice 47if

continue pe cerc. Această din urmă problemă a fost studiată tinde am notat cu dS elementul de suprafaţă al sferei. Prin acea·
ÎJJ. lecţia XX. Problema propusă acum poate fi redusă la o pro· sta, va fi justificată denumirea dată funcţiei G.
blemă de teoria ecuaţiilor integra,le cu ajutorul funcţiei lui Green .. Să presupunem că există soluţia ecuaţiei (XXIX.l5). Si
Să ne oprim mai amănunţit asupra acestei chestiuni. Vom căuta. alegem ca punct 60 , c.p 0 polul sferei. Vom avea
soluţia ecuaţiei
7t 2r.: 1t 211'
·4 (6, ~)
~~ = ~~ = ~ t~· GDv d<p )sin 6 d6
Dv = (XXIX.l5)
G <jJ dS GDv sin Od<p d6 =
pe sferă. Să·· observăm că ecuaţia omogenă cor.espunzătoare
B O O O O
Du =O (XXIX.l6) 1t h ~

are o soluţie nebanală u =. 1. De aceea, problema găsirii solu-

~ ~ vd ]+- 1 -~· a v d ep } da =-=,·
2

ţiei lui (XXIX.l5) nu este totdeauna :rezolvabilă.

= a . 6-
• o {-s1n
l gs1n- a [-
1 1 -
~ ~-~
2 ao 0.6 27t ' sin o 27t iJ~2
Vom numi funcţia lui Green pentru ecuaţia (XXIX.l5) o o o
iuncţia de două . puncte variabile ale. sferei
re 21t
o
cos-
G= __. 1g sin_,
1
!27t
y
2
= - (sin 6..2_
Jo ao
[2:_ J(
27t
V dep ]2.._·--o-d6 +
2 sin
2

tn care am notat cu y distanţa. unghiulară. dintre punctele consi- o 2

derate. Din trigonometria sferică se cunoaşte e:Xpl"esia lui cos y
27t
cos y __:_ cos 61 cos 62 ~ sin 61 sin 62 cos ( <p1 ....- <p 2),
fn care 61, q>1 sînt ~oordonatele unuia .dintre puncte, iar 62, ~ 2 sînt
+ [sin 6 j}__ 1
ao (21r- (J v dep ) lg sin _!__Jn
2 .o
=
coordonatele celuilalt punct. Să arătăm. că dacă funcţia ~ satis- o
face condiţia 1t 2r.: 2rc
« :!n

~ ~ <Ji dS = ) ~ 4 sin 6 d<p d6 = O, (XXIX.l7)i

= ~- -~~ (
2 Jo sin 6 [~ l V dep ] d6 -
2 .. )
( cos 2 -+ - J
...
1
21t
( V d~ ) l.r: .
:o
o o
B O O
In .baza condiţiei (XXIX.l7), obţinem
soluţia ecuaţiei (XXIX.l5) satisfăcînd aceleaşi condiţii
1t 2Tt
~ ~ G 4 ds = v 1 o~o· (XXIX.l9)
~ ~ v sin 6 d<p d6 = O, (XXIX.l7')~ 8

oo
Din consideraţii de simetrie rezultă, de aici, valabilitatea
este determinată de formula f01·mulei (XXIX.l8) pentru orice punct al sferei. Putem arăta
r.: 21t de asemenea că dacă ·tfJ este .o funcţie arbitrară, care satisface
condiţia (XXIX.l7), atunci funcţia v(6 ,~0 ), determinată de ega~·
t> (0,., 'Po) --' ~~ G (Il, <p, 0.,, <p0 ) <Ji (6, <p) sin 6 d<p d6 = litatea (XXIX.l8), ne dă soluţia ecuaţiei
. oo .
Dv __; ~·
= \ \ G ~ dS, (XXIX.l8~
Demonstraţia acestei propoziţii este analogă aceleia pe care
•'H"' "" am făcut-o în. repetate rînduri şi o lăsăm deoparte. Funcţia lui
 Polinoatn_e armqnice' ·şi· ftţncţii .sferice--_ Ecuaţiile dff erenţiale al-« funcJiilpr şferice 475
----
Green, :·construită --de noi, ·_est~ <i.·funcţie_ si.m~tri~~ · şi de aceea Atunci,

~ ~ (r (6, <p) ~ ~,Y·~,(6,'<p) rds <

.ecuaţiei
:( ··. . . . '

a )c\ \Gu-d~, 8

-echival:~ntă
.. /

s.

cu (XXI;?C4),. i se ']?o~ie aplica ;înireagi ieor~e a

to:'

' < ~ ~ {Y• (6: <p) ~

s
t, cf"'u; (1), 'Pî)~ilS:
ecuatiilor integrale. cu nucleu simeti·ic. Luînd în considerare ortogonalitatea lui Y*('6,q>),. cu. toate
bl!că ne punem problema de a găsi toate soluţiile regulate ·funcţiile U,L ( (}, qJ ), care rezultă din teoria gene1·ală 'a ecuaţii­
altt e~~aţi~i_ (:X:~IX. ţ?)_ _de ?e. sfe!ă, ·~~z._qlt,~,~ . di,n·· cele.. ~x;t?u·şe,_ că lor integrale precum şi e~aJitatea
valorll~ (XXlX.l3) vor fi ·valori proprii.·-~'- 'LO, ·- _ --~ ·- c> ~- --
Fiecare valoare proprie are (2n 1) furicţii proprii. Am + Yi =O,
obţinut mai sus înformula (XXIX.7) totalitatea soluţiilor ecuaţie:i ·Care rezultă din aceasta, obţinem
(XXIX.l2). Din·teo:tia generală a: ectţaţiilor integrale rezultă că
acele funcţ-îE(XXIX. 7), c.are~-'ţ?o;re,spurid Jay y~JO:rLdiferite ale lui \ \-[Y* (S, cp)]2dS< e
n, sînt oi·togonale:; . SQluţiil~ (XX:fXl'?):. ci1 aceeaşi valoare pentl·u
< <
e.-' .,;

n, sînt o1·togonale · în baza faptului că în intervalul O qJ 27t

.sînt ortogonale toate sinus urile şi toate cosinusu1·ile multiplilor pent1·u _un e > O arbit1·ar. Înseamnă că Y~(6,qJ) = O, ceea ce
arcelor.De aici I'e_~.!mltă ortogonalitatea tuturor f11:n.,cţiilor (XXIX. 7) ·<trebuia de~qnsţrat. _ ,: ~~, --·--~~\ . ·: .. ·
T e·o re ma 2. Fz~ncţiile, (XXtlX~ 7) ~orts~itzâ~ mulţimea tuturor Din -teorema 2 rezultă· imediat posib~litatea · ·1·epr~_zentării
_funcţiilor proprii ale ecitaţiei' {~XIX~l-.2). ---. •: . oricărei funcţii tp(S) de pătrat integ1·abil pe sferă~ adică a ori-
Demonstratie. Să presupunem căY*(O, cp) este o funcţie ,-eărei functii
, care satisface conditia
proprie oa1·ecare a' ecuaţiei (XXIX.l2): ,dife~-ită de (XXIX.7) şi l
l
,
:. : ~ ; .
fie ui(0,cp} m:nlţimea ~~, (unc;ţ~ii (XXIX-~7) '};n~Jllerotată _într-un cp 2 (S) dS < oo~
anumit mod. Confoi·m ·teoremei· 1, fuiwţia Y*(6; q>) ·_po-ate fi re-
pt·ezentată sub forma 1
1 ~s\ih forma unei serii convergente în medie·
. _N

Y* (8, cp) ~= ~ c~lv'ui (0, cp) + IJN,

'Î';"_l

Jn care
în care "'Lv este oricît de mic vrem noj·.
. ,, ·., !~şeamnă, (Pi = \ .,\ r.pu.i dS.·
' .....
.s
·Convergenta sel'iei va fi uniformă în baza teo:remei lui Hilbert~
sc·hmidt, dacă .«p admite derivate de: ordinul al doilea con-tinne.
Fie Să introd11:cem" in ecuaţia (XXIV.I2)· funcţia (XXIX.7).
Folosindu-ne de_ faptuL că

:y,, = \ \ ~r,~~()PL~~ ~~? cr>1~ 8 · - _ 2 •

m ·Slll rncp .pn,1l
111 ( n) ·
COS u l
·s·~; ~-: ,.·-
476 Politioame armonice şi funcţii sferice Ecuaţiile diferenţiale ale funcţiilor sferice 477

vom avea Relatiile obtinute de noi ne permite să punem p1·oblema

<determin~rii solu'ţiilo1· ecuaţiei lui Laplace pentru sferă cu aju-
· 1 .l)
- - - - Slll
r· .
+ O 8P~m) (cos
· .
0)] torul metodei separării variabilelor. Mai mult decît atît, noi am
sin o ae
ao folosit, de fapt, această metodă pornind de la alte premize.
Separînd variabilele în ecuaţia lui Laplace
+ [n(n + 1)- -~. ] P!:n) (cos O)= O. (XXIX.20)'
sm O 2
Llu = ~2 _§_ (r2
r fjr
au)+
ar
--~-_§_(sin 6 fiu)+
e ao
r 2 sin ae
_1_ (J2u
r 2 sin2 0 (Jrp 2
= o
Ecuaţia (XXIX.20) este ecuaţia diferenţială a funcţiei P~n'( cos O)-
Să notăm vom avea după calcule simple, pe ca1·e le lăsăm în seama citi-
torului,
cos 6 - fL·
Atunci, U
__ ~
.l.J 7
np<m)
?l
( COS Ci)
\J
(a.(111)
11 COS mcp + b(m)
n
•
Sin mcp ~
]

a= -
- .
Slnv~,
n a
în care cos mq> şi sin mcp sînt , soluţiile ecuaţiei
ao av.
iar ecuaţia ._(X~JX:.20) se transcrie, astfel l --
d2<J>

drp2
+ m 2 <1> = O,

·1 . . ·
d [
-.- sin2 6
d(.L . .
· dPhn) (!J.) ]
·
"
dtt
+ [ n(n+l) - ·-;--
2
m2
P!!nJ ({1-) :_o
sm O .
1
i
P~~) .este soluţia ecuaţiei (XXIX.20) sau (XXIX.21) iar r"'
este soluţia ecuaţiei
au
1 -- d ( r 2 .dR) .
- --- n. ( n + 1) R =

+ n (n+l) - - -1P~n ((J-)=0. (XXIX.21)

~ O.
d [ d pCrn> ( ) ] [ m2 1
r2 dr dr
-· (1 - {1-2) n (.1.
$ ~ 1-~

Ecuaţia diferenţială obţinută este liniară de ordinul al doilea.

Ea se obţine din ecuaţia

pent1·u A1 = n(n + 1) şi  2 = m2 •
Dac.ă ne punem problema să determinăm pe i\1 şi Â2 astfef
ca soluţia acestei din urmă ecuaţii să fie mărginită, atunci putem
afirma că pentru Â2 = m 2 aceasta nu va admite nici un fel de·
alte valori· proprii în afară de Â1 = n(n 1). Aceasta rezultă +
din faptul că în ·cazul contrar am avea o funcţie proprie y • a
ecuaţiei (XXIX.21) căreia i-ar corespunde o funcţie proprie a
ecuaţiei (XXIX.l2) sub forma P* (cos 6) sin mcp, diferită de·
toate funcţiile (XXIX. 7), ceea ce, conform celor demonstrate->
nu este posibil.
 Reprezentarea polinoarnelor_ . lui Legendl'e

(1 - fl-2) IJ;"- 2 (m + 1) t.L~' + (n- m) (n+m+l) ~==O.

Mai depa1·te, fie

de unde, prin înlocuirea directă, obţinem

d 2 p(tt1) d p!'m) [ m2 ] :·.111

LECTIA XXX (1 - t.L 2) 1
--· !: - -
dr;.2
2 fi. _____.}.:___
dp.
+ n (n + 1) - --=::-·, -~ P_.,
1 ,:J••
CÎTEVA PROPRIETĂŢI SIMPLE AI_JE FUNCŢIILOR s•~ERICE
m.

§ -1. Repi·ezent.areâ tJolinoanlelor lui Legendre

C(l-t.Lz)i--~[(1 __..: p~2)1J;" -- 2(m + l) !.!.~' +
Să studie~ cîţeva proprietăţi ~le funcţiil~H sferice.
+ (n - m) (n + m + U tj;J= O,
T e o r e m a ' 1~ ·Ecuaţia ·diferenţială · ceea ce trebuia de demonstrat.· . __
Formula (XXXI.1) ne dă, evident~ o. nouă expresie expli-·
-~[(1 - v. 2) dy,]: +(n 2
(n+l)_~- ~1-l ---~) y = O cită pentru P~~~~_ (cos 6), deoa1·eceJnsin _mcp P::n) ~ste un P?l,i~om
dp. td(.L \ 1 -- !'· armo:O.ic iar două polinoame de această forma nu pot ·exista~·
e.~te 'verificată: ie- 'funcţia . -
Din' această formulă putem obţine o serie de .formule. de~
recu'reriţă comode pentru calculul -funcţiilo:r P;:ni (cos 0}.
tt'~+m(1 --- p.2yn, • Polm-oamele
(XXX.l)
il!J,.n+ 1n (---' nn ([1b(i - {.t2 yl-·

Demonstraţie. Fie (1 - [.L 2)n = <I>. Este uşor să ve1·i-· 2nn ! d(J.?~

ficăm direct formula

poartă denumirea specială, de polinoamele lui Legendre. P1·intre:
lZ:~<l> . d<P celelalte funcţii sferice ele joacă, un c.rol deosebit.
(1- ~J. 2 )---:··
d!J..~
+ 2(n- l)tJ.·-
d(.L
1
1 .
2n<D =O.
De fapt, nu avem d eocam d ata-.;. 'd reptu. l sa notam cu p('IJ1)(
n Il· ). V V

funcţia (XXX.1), care poate diferi de ful1cţia P~n) ([J.) int1·odus~

Derivînd-o de m +
n o1·i în 1·apm·t cu !l. cu ajutontl cunoscutei de noi anterior printr-un factor constant. Totuş1, -este. uşor sa
reguli a lui Leihnitz, obţinem
s'tabilim că acest factor este unitatea. Din fo:rmula (XX?'.l),
rezultă

d1i+mtll Într-adevăr, să punem. !J.·· ~ 1 = .z; atunci,

+ (n --'- m) (n m + l) ------ = O,
(1 - !J. 2 f~-- (-lf~ zn(2 :-+- zyb----: (- IF· (2nzn + ... ),
dp.n-!-m

sau punînd de unde r-ezultă imediat (XXX.2).

Dacă
dm+n41
---- =
((IJvrn+·n
y, P~u)_(cos 0) .
sin 111; o
480 Cîteva proprietăţi simple ale funcţiilor sferice Funcţia generatoare

atunci, · în mod analog, Din unicitatea dezvoltării funcţiei generatoare într-o serie de puteri
+ m)!
(n după r, rezultă
~n.m (1) -------,
2mm 1 (n- m) 1
Pentru a detennina mărimea ct0 ., observăm că, pentru
ceea ce demonstrează afirmaţia noastră. cos O = 1, avem
(1 - 2r cos O r 2 )o .0 = (l-r) 2 +
şi
. § 2. F'unc~ia generatoare

T e o I' e m a 2. Dezvoltarea funcţiei 1 -- i'

1 1
r1 ~
i - 2r cos 0+ r2 Co1nparînd aceasta cu expresia -- -~
r,
1
= f
,, u
r 1'a,,P 11(l), aven1:
după puterile· lui r are forma
an= 1.
1 00
~ = .~ rnPn (cos 0). (XXX.3) Teorema 2 este demonstrată.
r1 n=O
Consecinţa 1. Au loc egalităţile
De aceea, funcţia _!.._ se numeşte funcţia $eneratoare a. polinoamelor
lui Legendre.
rl f <, < R;
Această· teoremă ar putea fi demonstrată direct calculînd
ILJ
l nO
Pn (cos 8), r
(XXX.6)
coeficienţii dezvoltării, însă poate fi stabilită şi pe altă cale. ., 00

< -< l'~

Considerînd funcţia - - într-o anumită sferă r
1
p 1, P 11 (cos 0). r > IL
ri '11'--0

ea poate fi dezvoltată în serie după puterile lui r, coeficienţii Într-adevăr,

fiind, evident, ·polinoame de cos O, adică 1

- =
rl
1
~
n=O
00
rnQn (cos 0). H V~· -~~~. :,~- -hif
Într-adevăr,
1 - 2r cos O + r2 = (1 - re-Hl) (1 ---,- re·-:W), (XXX.4)
de unde rezultă imediat că dezvoltarea noastră va avea raza de
convergenţă egală cu unitatea. Înseamnă că pentru r = p
de unde rezultă (XXX.6).
1 00
n (XXX.5) Consecinţa 2. Este valabilă relaţia
-- = ~ ? Qn {COS O).
r1 n=O
a rn'
----- Pn (cos 6); r < p
Confo1·m celor demonstrate în lecţia precedentă, o funcţie 1
F'lt-::!
armonică, care" ia pe suprafaţa r = p valorile date (XXX.5);
'1/··0
1
(XXX.7)
poate fi dezvoltată într-o serie uniform convergentă ...
Să mai ohse1·văm că seriile (XXX.6) şi (XXX. 7) vor avea o con-
1 00
-- = ~ anrn Pn {cos O). vergenţă uniformă în 1·aport cu variabila O, dacă avem respectiv
r1 n=O R - r > s, r - R > s sau p - r > s pentru un R dat.

1 ::1. Ecnatiile fizieli nmtematiee

 Formula lui Laplace
Citeva proprietâ(i simple al-· funcţiilor sflrice
--------
iar dS1 înseatnnă elementul de suprafaţă al sfe1·ei în coordonatele
Pentru a demonstra această afirmaţie, vom considera seria·
~1 , <p1 ; r< p este distanţa dint1·e punctele M(r, 6,cp) şi M(p,6 1 ,cp 1),
iar y este unghiul dintre vectorul dus din origine în punctul 1'1
(XXX.8) şi vectorul dus din origine în punctul M 1 •
Este, evident,
Toţi termenii acestei serii sînt egali în valoare absolută cu ter-
menii corespunzători ai seriilor rp cos y =
= r sin a cos cp p sin 61 cos cpl + r sin e sin cp p sin el sjn <?t +

n=O
~ (XXX.9} + T cos Op cos el= rp[cos (:)cos el+ sin f) sin 01 cos (cp- cpl)].
I)rin urmare, termenii seriei Introducînd în fo1·mula (XXX.8), în Jocul lui _1_ şi
r,
1 1 1
1 -~-·;. = fi··~~ . Vi-~~-= l+r +r 2
-:. • • · '

care poate fi obţinută prin înmulţirea· termen cu termen a sene:r

(XXX.8) cu .ea însăşi, nu vor fi în valoare absolută mai mici
decît termenii corespunzători ai seriei expresiile lor din (XXX.6) şi (XXX. 7), vo1n avea
1 1
\.'!:, rn P (cos 6)
~;; ~ ~ Y~, (6 [p• (n + 1) ţo ;.':"'
- - - -- - ----------- · ·-- ·· ····---- =
VT-=~~;s O+ r 2 YJ -- re·iO V"1 - rc-·ifl l;:0
11
n ' r"Y. (6, q>) = 1, q>1) P, (ros y) +
obtinută prin înmultirea termen cu termei). a seriilor (XXX.9),,
un~ cu · ~lta.
P=' 1.
'
Obţinem, astfel, inegalitatea
P1~ (cos O)< 1,
in care semnul egalităţii poate avea loc numai pentru O =0 adică, 2n #C
pentru cos O = 1, aşa cum uşor se poate vedea din demonstratie ..
De aici rezl.dtă afirmaţia noastră asupra convergenţei unifor~e ..
4
" ~~ Y,. (61 , <p,) (2n+l) [~o r" P,. (cos y)] sin 6 d6 dq>
1 1 1•

o o
§ 3. Fornutla lui Lnplace Este evident că funcţia P; (cos y), pentru j =F n, este ortogonală
cu funcţia Yn(6,<p) întrucît ele sint funcţii armonice de o1·dine
Fie, acum, rn Y ( 6, <p) un polinom armonie oareca1·e. diferite. Integrînd seria te1·men cu termen, ceea ce este posibil
Aplicînd formula lui Green, obţinem datorită convergenţei sale în medie şi, observînd că astfel dispar
toţi termenii în afară de unul singur, obţinem
o __!_
)--1_ \' ( f
T
n}T
n
(O
' <y - ·i it • , J 1
p "1
()Il
r 1.
-
ny (O
p. n 1' <f>I
)
r"Y. (6, q>) =
2
".;!- 1
\ ~ r"Y. (6,, q>1) P. (cos y) sin 01 d61 dq>1 ,
,. ·o o
- _1_ _ _Q_·(pn Yn (01, cpl))\ dSl~ (XXX.lO)c adică
/'l OII J

în care
2n
) ~ Y. (6 1, q>1) P. (cos y) d6 1 , dq>1 • (XXX.ll)
4it

r1 --:- Y r2 --::- 2rp cos y + pi , o (j

•181 Cîteva propritdâţi simple ale funcţiilor sferice
Fornwln lui Laplocl"

Formula (XXX.ll) ne permite să obţinem dintr-o dată

Formulele (XXX.l2) ne permit să calculăm nemijlocit
coeficienţii dezvoltării funcţiei date F(6,cp) după armonicele
coeficientii dezvoltării functiei în serie după funcţiile sferice de
sferice.
forma (:XXIX.7). ,
Fie
Să semnalăm, în sfîrşit, reprezentarea asimptotică a poli-

F (6, cp) = t
·n •o. ()
Y., (6, cp).
1
(XXX.l2)
noamelor lui Legendre pentru valori mari ale lui n

p?l (cos 0)
Înmultiud ambii membri ai formulei (XXX.l2) cu Pk (cos y)
şi inte'grînd pe sferă, obţinem În Care S 11 -+ 0 pentru n ----+ CX) uniform În Tapol't CU 6 pentru
~ < 6< TC-Z.
Noi tenninăm cu aceasta cursul initial de eeuatiile fizicii-
matematjce, consacl'at studiului prop1·i~tăţilor calitative fun-
danlentale ale acestol' ecuaţii şi metodelor clasice pentru rezol-
Formula (XXX.l3) poartă numele de formula lui Laplace. varea lor.
Formula lui Laplace ne dă posibilitatea să scriem în mod Cu aceste chestiuni, se înţelege, nu este nici pe departe
explicit soluţia problemei lui Dirichlet pentru sferă sub forma epuizat ansamblul problemelor model'ne ale fizicii-matematice.
unei serii de polinoame armonice. Într-adevăr, înmulţind fie- Astfel, au rămas în afara cadrului nostru încă următoarele ches-
care armonică de ordinul k cu rh: şi adunînd, putem obţine o tiuni importante care pot alcătui conţinutul cel puţin a încă unui
funcţie armonică care ia pe periferia sferei valorile date F(.&,cp). asemenea volum :
Ob-ţinem soluţia sub fonna următoare : 1. Problemele fizicii-matematice pentru mediile nemărginite
şi aplica1·ea transformării integrale a lui Fourier.
2TC TC
2. Problemele speciale pentru mediile semimărginite, di-
fracţia undelor ş.a.m.d.
3. Metode vaxiationale în fizica-matematică.
oo 4. Rezolvarea a}noxiinativă a problemelor din fizica-mate-
Încheind expunerea teone1 funcţiilor sferice, vom da fără matică cu ajutorul metodei dife1~enţelo:r finite.
demonstraţie cîteva formule care pot fi adesea de folos. Tot din categoria acestor chesliuni foarte importante face
-i 1
pa1·te şi teoria ecuaţiilor neliniare.
Cadrul cursului nostru nu ne-a permis să ne oprjm asupra
1 du. = ---~--'
\ [P.(u.)
11
'
2
' '2n + 1
{XXX.l4) acesto I' chestiuni. Totuşi, un cititor atent care a făcut cunostintă
în aceste lecţii cu noţiunile fundamentale din teoria ecu~tiil~r
fizicii-ro atematice va putea, credem, să adîncească indeper{dent
-1

-+ 1
cărţile moderne şi ai·ticolele de 1·evistă consacrate acestor chestiuni.
1'
[p.(llt)( [J..)_2 d fL '2 (n + m)!
il l
\ '.2n +1 (n m)!
--1

"'1 +1

\ pn (tJ.) Pn' ((L) d11. = O, r \

pim) (
n fL
) p(i~i)
"'
{
fL
) d -
!...1. -
o'

-1 -1
'
n =!= n'.

r
 INIH~X

_.\pro:ximarea cu ajutorul f1 ncţiil<d' sfc'-· Dcrivata int.egralclnr improprii Jn raport·

ricc 465 cu un parametru 1.J:l
Ai·monice sfericc .1(i;) Derivata normală a polenţialului de-
"\rmoniee sfedee aproximan•a cu aju- dublu strat 217
torul funcţ.iilor sl'criee 4t)5 Derivata normali"t regulal:'i. 245
.\r111onil'e sferiee ceuaţ.lilc diferenţiale Descompunerea rezolvanlci 4:H
ale fmH·I iilor sfcricc t 70 Dit'crenţ.a a <louă mnlţ.imi 87
__ \rzela. teorema lui ;l\l\l Distanţ.a unui JHtncl la o mulţime
.A rgumenl Intirziat 22:! inehis(t 91-1
1)ivergcn ţ.:l X
Hernoulli Daniel 12
Domeniu 73
,Caracteristici 51
Carneterislicilc ecuaţ.iei undelor 21 ;) Echilibrul eoardei 11
·Cauehy. datele lui 3~~ Echilihrul membranei 13. :1:1. 32D
Clasificarea eeuaţiilor liniare de c-mlinul l~cuaţia căldurii 2l, 3::1
al doilea 40 Ecuaţia <·ăl<lurii
i'ormularen corectă a
Coard:1 10 problemei mixte 3,HJ
Coardă cu ambele extremiUiţ.i- fixate 5~ Ecuaţ.ia eăldul'ii solnţ.ia prohle.mei mixle
·Coardă infinită 5·1 :n~
Coardă vibrantă 10. 5J Ecuaţ.ia dildurii solnţ.ia ge.neralizală
Coeficienl;.ii lui Fouricr 37tl :il4, :~t)l
,Comportarea la infinit a polcnţi:~lului Ecuaţia coardei vibrante 10,54
d(i dubln strat 24~l Eeuaţ.ia de continuitate :w
·Comportarea la inlinit a potenţ.ialulni Ecuaţ.ia de propagare a ciUdurii J 49
de simplu strat 249 Ecuaţia de propagare a sunetului, v. şi
·Condiţii iniţiale sau datele lui Cauehv :'t~ ecuaţia undelor 2(-;
Condiţ.ii la limit:'î sau corHtiţii pe fron-- Eeuaţia de tip paraholic 117
tieră 8~l Ecuaţ.ia integrală asodată 279
Condiţ.ii la limiE\, iniţiale :-10 Ecuaţia lui Bessel 4:30, 451
Continuitatea absolut:\ a inLegralci lni Ecuaţ.ia lui Lapltce 20, 165
Lebesgne lOB Ecuaţia lui l.aplacr in coordonate sre
·Continuitatea uniformă 90 riee ~i dlinddee 4 t.:)
·Convergenţi\. In medie a funcţiilor suma- Ecuaţia lui 1.aplace in coordonate curbJ,
bile 125 linii Jl5
·Convcrgenti'i în medie ponderat:l ,JOl Ecuaţia lui Laplac;: în plan 257
•Coordonale <'i!indr·~c:c. eenn!.ia lui l.a- Eeuaţia lui Poisson Hif>
plaee 445 J·:enaţ.ia lui Poisson ·Jn plnn 257
·Coordonate eurbilinii, sfcrice ~i cilin- Ecuaţia lui F'oissoll pentru un mediu
driec 445 infinil 189
,Coordonate normale 1~11 E(~twţi.l lui Sturm-Liouville i29
1)ensi lat ca .linim·:-t a coardei 1O !-:<:naţia lui Volterra 274
Dependenţa soluţ.ici de condiţiile Lt L:cunţia neomogt'nii a eoar(ld vitlr:<lll (•
litniHi ~i de eoudiţ.iile ini\iale ~)f) :-H~:1
J )q>lasare remam·n U1 :>7 Fcuaţ.ia secular:~ BK 1
48S Jmte.t: Index

Ecuaţia undelor 215, :HK Fron'iera unei mulţimi desehi-;e R:-{ lntegrale. pe mulţimi nu'irginite şi 1n- Xueleu simetric :3!) 1, ·WB, 4:30, 431
Ecuaţia undelor. Corectituditlea pro· Funcţia annonictt 1 7R chisc 97 ::-.Judcu simetric eu pondere :391
hlemei lui CaueiJy 22~: Funeţia armonică e.omportarca ei în ve ]ntegralc uniform convergente pentru o Xuden simetric ponderat 4:30
Ecuaţi:-1 undelor, solu(ii generalizate :~5-1 dni\tal ca unui punct singular 180 valoare dată a parametrului 1-l O
Ecuaţia integrnEl neomogcu:'\ eu nuelcu FmH~\ in armoni<'{t comportarea ei L1r: Operator adjunet 72, ;)(H
Impuls iniţial 57
simetrie 4::H infinit 185 Operator asodat 279
Interpretarea geometrică a poten~ia-
Ecuaţii integrale 2!),1, 2()1) Functia de influent~\ :~12 Operator auloadjunct 7'2, :HH
lului de dublu strat 172 Operator complet continuu :3~)1, WO
Ecuaţii integrale c·u nucleu degenerat Fnneţia generatoare a pelinoamdor lui lnterseclic de multimi 8G, 101
Op~>.ralor ccmplet eontinuu 1n sens l~u-c.,.
275 · Legendrc 480 lncărcar~ 391 ·
Ecuaţii integrale
eu nucleu simetric F11ncţia lui Grcen generalizat~\ :H9 ·i02
Jnehidcrea unei mulţimi 87
ponderat, ti.meţii proprii ale unei :{91 Functia lui (;reen peutru ecuatia Hniari'i Operator integral 100
Ecuaţii liniare de ordinul al doilea 10, de ordinu! al eloi lea :31 S Lcma lui T.iapunov 331 Operatori difercnţ.iali eu o singun"t Yaria-
:ns Func·ţia lui GreeÎ1 pentru operatorul lni Limita inferioan1 (eea mai lllid\) a unui hilă independenttt :300
Eeuaţ.iile diferenpale ale func\iilor sl'e- 1 a place pe l'fertt :~ 1:3. :{29 sir 12q Operatori difcrcnţhlli adjuncţi T2.
riec 470 Funcţia lui Green pentru problema lui Li~nita superioară {eea mai mare, a unui Operatorul lui Laplace 15
Eeuaţ.iile hiperboliee, a dona fr.nn:l ea- ! >irichlet :329 şir 1:10 Operatorul lui J.aplaee pe sl'er:l '171
nonici:l 50 Funetb lui <;rcen pcn'.rn prnblema lui Măsura l ebesgue a unei mulţimi dcs- Operatorul difcren~ial de ordinul ar:
Ecuaţiile hiperboliec :In plan, prima 1'-~eumann :n5 cllisc, inchise 101 doilea, lermenul lui prindpal ,tfi
problemă la limită i)entru t\7 Funeli<t lui Hiem<tnll 77 Media aritmctic:1 17(1 Ortogonalitatea funcţiilor 27\), i37 1l
Ecuaţii integrale cu nueleu nem{trginit Funcţia !ui IUemann pentru ecuaţia Membrani'"t 1.3, 82, 448 Osdlatii armonice :380
de formă specială 290 ad; unei:\ 80, Metoda aproximaţ.iilor succesive 2GU Oscilat.iile sistemelor meeaniee eu num:'ir-
Ecuaţii integrale cu nucleu situelric Funcţia :r!i"'tsnrabiUi 1.0:1 Metoda lui Fourier 372, 445 finit' de grade de libertate :380
real 391 Funcţia re prezentabil:\ prin surse 41;; Metoda lui Kirchhoff 2Hi Parametru, integrale eare depind de-·
Eeuaţii integrale Fredholm, de speţa a Funcţii analilice, reprezentana sotu Metoda lui Riemann G7, 75 un 11W
doua 255, 268 fiilor eu :1jutorul lor ,ţ3;:ţ Mişcarea unui fluid 16 Parametru, ecuaţii i.nlegrale cu 2li!l
Ecuaţii integrale neomogene eu nuden Fune~ii care eoinl'id ap•·oape peste tot. Mişcarea unui fluid incompresibil 1P Partea pozitiv:!, negativ:"i a unei funl'\ii
simetric 4:·H 11!) Mişearea potenţială a unui fluid incom- 10\l
Fnler 12 Funeţii eehivalente 120 presibil 27 Potenţial de simplu slral 170, 2:J2
Exemplul lui Hadamard :1;) Funcţii normale 354~ 374. 421 Mişcarea staţionară a unui fluid omc gen Potenţ.ial de dublu strat 170, 232
Functii sumabile J 03 ineomprcsibil 20, 34 Potenţ.ial de dublu strat, interpretarea;
Flux (vector) de căldură 24 Funcţiile lni Bessel 451. Mulţime compactă de funeţii 3~J!) geolllelriett 235
Forma eanonică a eeuaţici -H Funcţiile lui 13essd si Neumann, expre-· Mulţime conexă 85 Potenţial electric 172
Forma canonie:1 a ecuaţ.iei eu două va· siile lor asimtotice 453. 454 Mulţime conexă de puncte 8G Potenţial lnUrzietor 213
riabile independente 4() Functiile lui lTanl<el ,153 Mulţime de funcţii egal continui!. 399 Potenţial gravifie 171
Formă hiperholieă, paraboliei'\, eliplic~t Funeţ.iile lui Hanl{el, expresiile lor· Mulţime de funeţii mărginiti't 1n medie Potenţ.ial logaritmie 2ti0, 2()2, :Mî·l, 2(î;-),
47 asimptotice 454 400 Potenţial magnetic 172
Forme pă trntice
40 Functiile lui Neumann 452 Mulţimi închise de puncte 85 Hptential newtonian 171, 191
Formula hiliniar:"i 408 Fund~mcntnrea metodei lui Fourier· Mulţimi de puncte de măsură nul:\ t 19, Poten\ialele de simplu strat şi de dublu
Formula lui d'Alembert 54 :372, 4'21 126 shat, comportarea la infinit 24\l
Formula lui Gr-cen 74 Mulţimi de puncte nicăieri densă 8K Potenţialul lui H.ohin 297
Formula lui Green pentru eeuaţ.ia ]ni Jnegalitatca lui Bessel -11-1 Mulţime măsurabilă 116 Polinoaine armoniee 'Hil
T.....aplace 167 Inegalitatea lui Buniakovski :~.:.H Mulţime-reţea interioară 91 Polinoamele lui Legcndrc, 478, 17!l
Formula lui Green pentru ecuaţiile Inegalitatea lui Minlwwsl<i :i()(i Mulţime vid.?\ de puncte 86, 95 Polinoamele lui Legendrc, reprezentarea·
diferenţiale crdinare de ordinul al Integrala interioanl 8 Multimi închise de punete, integrale pe asimtotici\. l~.')
doilea 301 Integrala interioară a lui Lebesgue H1 mulţimi închise 85 PonderE. :H) 1
Ecuaţia lui Kirchhoff 221 Integrala ncdcfinitrt 111 l\lulţimi-reţ.ele interioare, sistem ex-- ProhlellHI exterioar:l a lui 1>iriehlel 20L
Ecuaţia lui Laplace 482 fntegrala pe o mulţime măsurabil) 11 fi., haustiv de 91 251. 2\ll
Formula lui Ostrogradsk v 7 Integrale care depind de un parametru. Nucleu 268 Problema exlcrioar:\ a lui ~clllltan
Formula lui Poissor1 199: 22:-1, :w:{ 140 Nuclee aproape regulate -to2, 420 251, 2\l-1
Formula lui H.iemann 7K Integrale Lebcsgue egal şi absolut con Nucleu de formt1 spceialil 281 Problema inlerioar:l a lui l>iriehlel
Forţe transvcrsale 11 tin ne 1 :~4 · Nucleu degenerat 27;, 2!)1. 20 1
Frecvenţe proprii JHI\ Integrale multiple X4 Nucleu nemărgiuitde formă spec.ial<l 2qo Prohlenw inlet·icarii :t lui ~e~Jill:tlli"'
J<"ront de undi'i anterior, posterior 22;) Integrale pe mulţimi deschise 90 Nueleu pozitiv definit 417 25L ~!ll
-<-190 Index

Problema lui Cauchy :t1, 5::. l:i. 1;)7 Soluţ.ia lui d' Alemhert a;-.
Problema lui Cauehy pentru ecuaţia Soluţiile generalizate aleceuaţ.iei e<ll-
('(tldurii 1 'Hl dnrii 3~14
Problema lui Cauehv pentru C('ll~ili:l Soluţ.iile generalizate ale ecuaţiilor orno·-
undelor 2H}. 225 · gcnc :·H31
Problema lui Diriehll'l ·•·• Stabililat.e<1 <lupii 1.iapunov 39
Problema lui Dirkhlet, aplicarea teoriei Spectrul freevenţelor proprii ale oscila
lui Fredholm la 292 ţiilor :HH>
::Problema lui Dirichlet, pl. se mi plan 2!i0 Suprafaţ;l Liapunov 2:12
Problema lui Diridilct, pentru scmi- Supmfaţ:'1 nctcd:l pc porţiuni R
spaţiu 205 Şir eonvergent în sine 1:31, 1 :H TABLA DE MATERIE
Problema lui Diriehlel, pentru sfe.r:l sub Tensiune 1 O -
forma unei serii de polino:tllll' armo- Teorema incrţ.ici formelor piHrat.ice 42
nkc 195, 4tHl, · -l.X.-1 Teorema lui Egorov 11(), 121 Prdaţ.{t la ediţia ln\lia . . . . . . . . . .
Prohlema lui Dit•ichlet, redueerca la Teorema !ni Hiesz-Fiseher 357, :i68
ecuaţii integrale 251 J>rcfaţ.ă la ediţ.ht a dom~ . . . . . . . . .
Tt o;·ia lui Fubini-Lchesgue 136
Problema lui .Neumann :H Teoria lui liilhert-Sdunidt 417 J .c('ţ ia I. ])eductH'mt mmat-iihu· hmdanu•ntale 7
.Problema lui Neuman, aplicarea Leoriei Teoria lui l,iapunov 247 § 1. Formula lui Ostrogradshy . . 7
lui Frcdholm la 2H2 Teoria lui l.iouvillc 189 § 4. Ecuaţia coardci vibrante 10
l'rodus sealm· 395 'l'eoria lui Merem· 421 § ::l. E(:Uaţia vilH·aţiilor mcmhranei 13
J)crtnrha ~.ie ini ţial<l 5 7 Teoria maximului 165 § 'L Ecuaţia continuiUtţii pentru miţ;carca unui l'luid şi ceuai ia lui
Prelungirea soluţiei 8:1 Teoremele lui F'redholm 280 ~i u..t·ntă· La place Hi
Pnnet singular ni unei funeţii at•mottiee tom·ele § 5. Eeuaţ.ia e:lldurii 21
1~0, 25D Tt~ol'ia relativitftţii 46 § li. Unde acusliec . . 25
l'unde conjugale 1 ~5 Teoria stahilit:lţii :39 1 .ceţ.iit II. l,mHll'tlll tnohlenu•lor ib:h~ii umt.emntiN~. Ex.Nntalul lui lhHhuuurd :10
Puncte limiUI I:Hi Tipul ecuaţ.iei 'l5 :-lO
§ l. Condiţii iniţ.iale :.i condiţii la Hmit:l . . . . . . . . . .
f.>unerea corectii a problemei lui Cnuchy Tip hiperbolie normal 4;) § 2. Noţ.iunea de prohlcmil eored pusi!. Exemplul lui Hndamanl. .
pentru e(·.uaţ.i;l dldurii 11D, :Ho Tip hiperholie-parabolic 45
1'uuerea l'Orcd{t a prohlcmelor
limite ditt l'iz:c.a nwt, maticft ;~.t()
la Tip cliplieo-parabolie 45
Tip paraholic normal 45
1 .Lecţia IIL u;asii'hmreu ectut(:iii(H' linhll'e de ordinul al doih•u . . . . . .
§ 1. Ecuaţiile liniare şi formele p<lt.ratin~. Forma eanonicii a ecuapei
40
40
'i'ransfonn;1rilc lui Lorentz 46 § 2. Forma ennonicii a ecunţiilor t·n douii variabile independente 4t:i
Hangul unei valori proprii 27\l § 3. A doua formă canonidi a ecuaţ.iilor hiperboliee t·.u doutt variabile
1\euniune de mulţimi ~G Undil clireeUî., inversă 56 50
independente .. . . . . . . . .
Hezonanţ.i\ :nn Unde acustice 25 4. Caracteristice . . . . . . . . . . . 51
Separarea completli a variabilelor 4:lx Unde sfericc 219
1 1nghi solid ] n Lccţ ia l V. l~uu~llht twnrdt•i 'ihrunlt~ ~i n•zolntrea .t•i NI ajuturttl metodd
Separarea eomj>lel.ft a variabilelor ·111 lui d'Aiembtwt . . . . . . .
1'nghi solid elcmei1lar 17;)
t'l'Uaţia ~li=() in l'OOrdonate polare cl5';)
§ 1. Formula lui d' :\lemberl. Coarda infinitlt
Separarea \·ariabilelor :172 Valori proprii :nu. :n~l § 2. Coarda eu ambele extremităţi fixate . .
~'leria hililliar{t pentru nucleul ilerat 41\l Valori proprii, existenţa unei ,HJ5 § ~L Hezolvarca problemei în cazul ecuaţiei ncomO).'/'llC ~i pentru coli
.Serie eon\·ergent:l î11 sensul lui I.ehesgne Valorile proprii nle unei ecuaţii integrale GO
diţ.ii iniţ.ialc mai generale . . . . . . . . . .
1:H 279, 3H6, 405
_';ft~ra plin:l, proldema lui Dirichlct Yibra\.iile coanlci cu extremlUiţi !lxate Led ia V. Metodu lui Himuunn . . . . ...... . 67
pentru 1 D5 :H · § 1. Prima prohemii Ja Iim it:\ pentru t'{'lW ţii le h iw·rholice f\7
.5istem eomplel ele fun•·ţii :n 1 Vibraţiile libere ale coardci 54 § 2. Operatori difcren"ţiali adjmH·!i . . . . . 72
:Sistem de funeţii linia1· independente Vibraţiile longitudinalc ale unei ba:re § :L .i\l(~toda lui Hiemann ........ . 75
27(i :J87 § :i, Funcţia lui Hiemanu pentru ccuaţ.ia adjund:'i . . . . ~o
Sistem interior de mu)\imi 120 Vibraţiile mcmbranei t:l, 15, 32 § 5. Cîteva conseein\e calitative ale formulei lui Hienwnn. 82
:Soluţia fundamt'ntal(t a e<·uaţiei etil Vibr~ţiile paralelipipcdului dreptunghi,
Lectia \'1. Inh~!Jl'alt~ multit•h• . . . . . . . . . . 84
durii 14\) 4:-:IK · § 1. Mnlţ.imi de puncte închise şi deschise . . })!)
..Solu(.ia Jundmnent.al<l a -ceuat; ici lui \'ibraţ iile unei membrane circulare ,15:i·
90
§ 2. 1nlegralde funcţiilor continue pe mulţimi <ie!jchise
Laplal'e Hi7, 258 Vibraţiile unei membrane dreptunghiu·-
§ ::L Integralele funcţiilor continue pe mulţimi mi'trginile ~i inehi::;e 97
~Soluţia generalizatil a t•cuaţiei 'undelor lare Hi~ § L Funcţii sumabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . tu:t
:l5 1 \'itez<l aparelltă a nl'i)c<'u·ii suprafeţei 18 § ~~- Jntegralele IH.•dcfittite ale func~iilor de o sin~ur;1 \'ari:tbilii. Exemple 1lL
 -~! 1 2 _______________ !__abla de materie Tabln de nwterie 493

!'aco:. Pa4.
§ (). :'\ful(.imi m:'hurabile: teon•m;l lui Egorov § l. Ecuaţii cu nucleu degenerat . . . . . . . . . .
§ 7. Convergenţa In medie a functiilor ~~!mabil;, § ii. Nucleu de forrn:."t speeiab. Teoremu!t• lui Fredholm pcnlru c;1;~ul
R. Teorema lui Lebe~gue Fuhil!i · . . . . . · general . . . . . . . . .... 281
§ (i. Generalizarea rezultatelor 286
Lecţ.iu V J I. Intenr<lle t:are tleJlind flt>: uu p:Hanwtru § 7 ..Ecuaţii cu nuclee r;_emărginite -de form{t spcci;lL-1 ~!lO
§ 1. Integrale llliiform <·tmvergente pentru o Y;tloarc daUt a p<•r:t
metrului . . . . . . . . . 'Le1·\ ia XIX. A!lliNtrea hloriei lni Fredhotm la l"C'lolvaJ·t•u Jl!'ohlt•nwlor lui
110
§ 2. Derivata integralelor improprii in .ra;)o;·t J;m·ametrul .<:l; 1-H
llirh~hlct şi N<mmann . . . . . . . . .
§ 1. Dedueerea proprieh"tţilor ecuatiilor intcgr:.ile
Lecţia V llf. Emwj,ia J•ropagării m'lhhu·ii
li!J ~ :2. Studiul ccuaţiilor . . .
§ 1. Soluţia fmHlmnental<t . . . .
J:Jf)
§ 2. Hezolvarea problemei lui Cauchy 1f,T
i .edia XX_ l,.um~tia lui frreen :wo
· § 1. Opcrator'i difercnţinli cu o singur::'! variallil:'i. jndejH_·ndent:"l ::oo
Lecpa rx.
E(:Unlia lui I.npla~.t~
§ l. Teorema maximului .
şi t\('.UU{.ia lui l"oissou
. . . . .
Hi5 § 2. Operatori adjuncţi şi familii adjunete . . . :101
16!) § :3. Lcma fnndamenta!Ct despre intcgralele ceual;iilnr adjnnele :l07
§ ~- ~oluţi:~ fundamentahî. Formula lui (i:r~~e;l : . . . . . 11)7 § 4. Funcţia de influenţ:.l. . . . . . . . . . . . . :u~
§ 3. 1 otenţwlnl de volum, de simplu strat şi de dublu strat 170 § 5. Funcţialui Grccn şi construirea ei . . . . . . :lJ4
Lef'ţia X .. ,Citeva ~~onse<linţe uenN·ule nle i'oJ·mnlei lui Gretm 17()
§ G. Funcţia lui Green generalizat:."t pentru eeuuţia lininr;'t de ordinul
- § 1. I eorcma medici aritmetice . . . . . al doilea . . . . . . . . :l18
17!~
§ 2. C01:1portarea unei funcţii aJ'Inonice in. ~ec.'in~tt~t~a -·u,~ut § 7. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
smgular . . . . . . punct
180 Lecţia XXI. :Fmte!ia lui Green pentru Oilerato:rul lai .Lapl:w~~ :129
§ 3. Comportarea unei funcţii a;·m·o~ie~ la .infi1~it.· l;UJ·lcte .co.uj~ 1 g.at~ 18C> § 1. Funepa lui Green pentru problema lui DiriehJct . 329
Leeţ ia X f. Em~a(ia lui Poisson iuti·- un mediu ntllimitat.. Pot••ntiul newto- § 2. Funcţia lui Green pentru problema lui N~~uHwun ~l05
nian .
Lcetia XXII. Punerea coree•ă a Jli'Ohlmntlln,· la limih~ din iizimt mai4.'-
Lecţia X 1L Hezolv:H'~la. p~ol~lt~~~~~~i Îui. I)irlt~l~let. J~(l;Jtr.u .sft~r·:; : : : : : , matici't
Leeţia X f f f. Pr·ohhm1ele fui Hil'ithlet. ~i \'t>umann pentl'll semi"'lm~iu :W;)
1. Ecuaţ.ia căldurii
§ 2. Noţiunea de solu\ie gencra1izaUî
Leeţia. X ty.
Emu~ţi~l undt-lor ~j potentialele intirziat<~ ~ !;) s 3. Ecuaţia undelor . . . . . .
§ .1. Caraetenstwclc ecuaţici undelor . . . . . ~1;) § 4. Soluţiile generalizate ale ccuaţ.iei undelor
§ 2. Metoda lui Kircl1hoH pentru rezolvarea problemei lui Cauchy 2J(j. § 5. Proprietatea «oluţ.iilor generalizate ale eeuaţiilor onwgene .
Le<'ţia XV. I•x·opriet.:'lj.ile pof.enţialuhli tlf" simplu :o;trat. i)i dt~ duhlu st1·at § G. Inegalităţile lui Buniakovsky ~i Minkowsky
§ 1. Observaţ.ii generale . . . . . . . . . . § 7. Teorema 1ui Hiesz- Fischcr
§ 2. PropriU'iţilc potenţialului de duhln strat 'l ><'C: ia XXIII. Metoda lui l~ouricr
§ 3. Proţ)rieti'iţile potenţialului de simplu strat · § 1. Separarea variabilelor . .
§ 'l. 1Jenvata normal{i recruJati'i § 2. Analogia dintre problema vihraţî.iior unui mcdill continuu ~i osci-
§ 5. J?erivat:\ normală a 71otenţi.<ll;tlt~i ~le. d.ul;lu. sir:.;l laţiile sistemelor mecauiec eu num~tr Unit de grade de liberl<lle
§ G. Comportarea potenţial<•.Jor la infinit . . . . . ~ ~). Ecuaţia neomogenă . . . . . . . . . . . . . . . . .
§ 1. Vibraţiile longitudiuale ale unei bar(' cu C':\tremiUîţile liline :l87
Leeţ irt XVI. lleclucer4~a IH'oblemelor lui Hh·h~hlet si Nmnnann
intm)rnle · · la N~•w ţii14• Leeţia XXIV. l~cuaţii int.egralt~ m1 nucleu simt~t.ritl I'l~lll :l~H

§ 1. Puncr~~a proi)t~n~el~r . <:>i. u;1i~it~t~a. s~lu.tiiio 1: ,;)r. .

~51 § 1. Proprictă\i simple. Opernlori complet continui :-mt
251 § 2~. Dcmonslraţia existenţei unei valori proprii 405
§ 2. Ecuatiile integrale ale problemelor for~mlate. 254
1 ,ccţia XX V. Formula biUniai'ă '-Î teorema !ni Hillwrl- S!,Jnnidl 10X
L(·t~ţia X V Il. Emwţin lui Lur•hwe ~i •~•ma ţin lui Poisson in Jllan 257 § 1. Formula biliniartt . . . . . . . . . . . . . 408
§ l. Soluţia fundamentahl .
§ 2. Probleme fundamentale
257 § 2. Teorema lui Hilbert- Schmidt . . . . . . . 417
25U § 8. Fundamentarea metodei lui Fourier pentru rezolvarea proulemelor
§ :L Potenţialul logaritmic
264 la limită din fizica matematid . . . . . . . . . 421
Lecţia X V1 l L Tem·ia N~uaţiilor int.~o•·nh· § 4. Aplicarea teoriei ecuaţiilor integrale cu nucleu simetric 429
:w~­
§ 1. Observaţii generale . . . . . . Lccţin XXVI. Ecuaţia integrală nMmngenă cu nucleu :".imetrle 431
:w~-
§ ~z. Metoda apt·oximaţiilor succesive 2(i\l• · § 1. Descompunerea rezolventd . . . . . 431
§ :). Et·uaţia lui Volterra . . . . . § 2. Heprezentarea soluţiei cu ajutorul funcţiilor wwlitke 4.~~:.~
 Tabl1t il.: mahrie

Leeţia X:-.: V 1 I. \'ihraf.lihl tmralelipi[wdului drer•t.ung~ti

Le-e\.ia XX\, II 1. Ecmaţiu lui Lup la ce in, ClOOl'donat.e mll'hilinii. Ext'Jil]lh\ de

aplh~UJ't\ a metodei lui J?ourl••t· -U:J.--
§ 1. Ecuaţia lui Laplaee in coordonate curbilinii 445
§ 2. Fmwţiile lui Besscl . . . . . . . . . . . 451
§ 3. Separarea eomplettt a Yariahilelor in ecuaţia D.u O în coonlo-
nal e polare . . . . . · 455,.
Lecţia XXlX. 1)olinoanw armouilitl 'i huwţiih~ sl'twicc~ 461
§ 1. Definiţ:ia funcţiilor sfcriee ·HH
§ 2. Aproximarea eu ajutorul fnncţ.iilor sferice ·IG;}
§ 3. Problema lui Dirichlct pentru sfer:\ -W!J
§ ·1-. Eeuaţiile difcrenţ.inle ale htnepilor sferice 470
Lccţin XXX. (:îteva prot•riel.:l(i simple ale imwţiilot· ~it~l'i(lfl 479
§ 1. Heprezcntania polinoameJor lui Lcgendre 47H
§ 2. Funcţia generatoare . 480
§ 3. Formula lui Lapl:1ce cf82
Index alfahctie . :18\i.
Tabla de Materie . . -49th

llesrromsabil de t'a-rte: .Mosc:oeici :.-r.

'l'ehnoredndor: Va.sileHcu :1tf.
Corecto1· respons>tbil : B:tneu .
Da.t la. w.les JS.XIl.111S4. Bwo dt' UP<U IO-ff.u,,;,;, Hlrrtie 1:eli-ntc.
Ma{m2 61X86/Ui, GoN;ed:i.tor-ia.le.>o. Coli <le tipa-/' :u. l'retvtl
Lr.i 1!1,80. COitlgmfa, PR :l275 A CIO,%.,
H-nu'i t'-xemplm·IP!Nt 1/:! pf,nzli
l·!idieele de elii·Si;-icmre 1Jndn• b'ibl-iokcile mo.ri si mici ·>-l.

Tlpa,m! exel"utat Lt lnt-r<mrimlerea Poligrafîei\ nr, :3 H<L 6 ?ti:Hti<J ~'l"

Bueul't:(!ti H. 1-'. H.
 E R A T Ă
.Apartenenta
Pag. Rîndul In loc de: Se va citi: greşelil
- ···--------··---

7 2 jos C2 c-r Editurii

t)5 14 • at -al
9f} l2. 15. Hi <Pk <1>1&
2G\ 2G\ "
115 2 jos ··--·--·-- '!'' = --- 'Yo Tipografiei.
2G\ - 1 2G\ - 1
130 10 ~i limita superi- şi limita inferi- Editurii
139 u jos ~ \
o< yi >:il o ~'/li <1
i51
r r
4 jos 1

d d
4(to-t)lf~ 2(lo-t)1f~-
186 8 jos corespunzător O eorespunzător ~
~!18 11 în locul lui l in locul lui t1 Tipografiei
:243 12 ale porţiunii s ale :porţiunii S* Editurii
246 tn suprafaţa s suprafaţasl Tipografiei
255 1 jos _2_ '~v(~ţ)cosql~dS1 -~ ~~ v(S1 )cos ~.!!ds 1 Editurill
:.ht • r2 2rc r 11
s 8
:2i:l3 t) ln tR 2 +R~ --- --- ln [ R 2 R~ -·-- Tipografiei.
~) . 14. Hl
:~41
17. lH. 2:! io
W6 12 jos xl X" Editurii
112 ~ :jos Po f (Po) Tipografiei
·1-30 5 L2 Lv Editurii
~82 (:) jos rn Y (6, cp) rn Yn (6, <p) Tipografiei

Ecuatiile fizicii ma tematieei