ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE

CURS 1
1 INTRODUCERE
Teoria ecuaţiilor cu derivate parţiale a ap¼
arut în secolul al XVIII-lea în cursul studierii
de c¼atre Euler, DAlembert, Lagrange şi Laplace a unor probleme de mecanica mediilor
continue. Studiul modelelor …zice (multe dintre acestea cu aplicaţii în tehnic¼ a) a r¼a-
mas pân¼ a în zilele noastre o preocupare major¼ a în cadrul teoriei ecuaţiilor cu derivate
parţiale. Toate problemele studiate în perioada de debut a ecuaţiilor cu derivate parţiale
au fost liniare. Ulterior, problemele din geometria diferenţial¼ a au dat naştere la ecuaţii
cu derivate parţiale neliniare precum ecuaţia Monge-Amp‘ere sau ecuaţia suprafeţei min-
imale. Studiul ecuaţiilor cu derivate parţiale a fost impulsionat şi de teoria clasic¼ a a
calculului variaţional, bazat¼
a pe principiul lui Euler-Lagrange, cât şi de teoria Hamilton-
Jacobi.
Începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, odat¼ a cu apariţia unor lucr¼
ari ale lui Rie-
mann, teoria ecuaţiilor cu derivate parţiale a oferit instrumente esenţiale altor ramuri
ale matematicii. Aceast¼ a teorie poate … considerat¼a o punte între matematica aplicat¼ a şi
matematica pur¼ a.

1.1 Noţiunea de ecuaţie cu derivate parţiale

Ecuaţiile diferenţiale sunt ecuaţii în care necunoscuta este o funcţie şi în care este dat¼ ao
relaţie între variabila independent¼ a, funcţia necunoscut¼a şi derivatele funcţiei necunoscute
pîn¼a la un anumit ordin.
Ordinul maxim al derivatelor funcţiei necunoscute care apar efectiv într-o ecuaţie
diferenţial¼a se numeşte ordinul ecuaţiei respective. Dup¼ a natura variabilei indepen-
dente, scalar¼a (variabila este num¼ ar real sau complex) sau vectorial¼a (variabila este un
n-uplu de numere reale sau complexe) ecuaţiile diferenţiale se împart în ecuaţii difer-
enţiale ordinare (E.D.O.), respectiv ecuaţii cu derivate parţiale (E.D.P.). În limba
englez¼ a se folosesc în mod curent prescurt¼ arile urm¼
atoare: ODE= ordinary di¤erential
equation, PDE= partial di¤erential equations.
Când se enunţ¼ a o ecuaţie diferenţial¼ a (…e EDO, …e EDP) se precizeaz¼ a de regul¼a un
domeniu (mulţime deschis¼ a şi conex¼ a) în care ia valori variabila independent¼ a, numit
domeniu de de…niţie al ecuaţiei diferenţiale. O soluţie (clasic¼ a) a unei ecuaţii difer-
m
enţiale de ordinul m este o funcţie de clas¼ a C pe un subdomeniu D al domeniului în
care este de…nit¼ a ecuaţia, care veri…c¼ a în …ecare punct din D egalitatea cerut¼ a.
Aşadar, se numeşte E.D.P. orice ecuaţie de forma

@u @u @ 2 u @ mu
F x; u; ; :::; ; 2 ; :::; m = 0;
@x1 @xn @x1 @xn

unde F : D R Rn ::: Rs ! R este o funcţie dat¼ a, D Rn este domeniul de de…niţie

al ecuaţiei considerate, x este un punct variabil din D; x1 ; x2 ; :::; xn sunt coordonatele
punctului x; funcţia u : D ! R este necunoscuta ecuaţiei. Deci, într-o EDP apare o
relaţie între variabilele independente x1 ; x2 ; :::; xn ; notate în ecuaţia dat¼
a iniţial cu x;
funcţia necunoscut¼ a u şi anumite derivate parţiale ale funcţiei necunoscute.

1
 Spunem c¼ a EDP de mai sus este liniar¼ a dac¼ a F este liniar¼ a în raport cu funcţia
necunoscut¼ a şi cu toate derivatele acesteia. Dac¼a este liniar¼
a numai în raport cu derivatele
de ordin maxim ale funcţiei necunoscute spunem c¼ a ecuaţia este cvasiliniar¼
a. În celelalte
cazuri ecuaţia este neliniar¼ a.
Spunem c¼ a EDP de mai sus este ecuaţie liniar¼a omogen¼ a dac¼
a se poate scrie sub forma
Lu = 0 unde L este un operator liniar. Dac¼ a ecuaţia se scrie sub forma Lu = f unde L
este un operator liniar atunci se numeşte liniar¼ a neomogen¼ a.
2 2
@ u @ u
Exemplu. Ecuaţia lui Laplace: 2 + 2 = 0; (x; y) 2 R2 admite, printre altele, ca
@ x @ y
soluţii funcţiile:
x
a. u (x; y) = e cos y şi
x
b. u (x; y) = e sin y; de…nite pe R2 ; unde 2 R este arbitrar;

c. u (x; y) = ln (x2 + y 2 ) ; de…nit¼

a pe R2 = f(0; 0)g ;
y
d. u (x; y) = arctg ; de…nit¼
a pe (R= f0g) R;
x
x
e. u (x; y) = arctg ; de…nit¼
a pe R (R= f0g) :
y

Se observ¼ a c¼
a …ecare din funcţiile de mai sus este de clas¼ a C 1 (inde…nit derivabil¼ a),
2
în particular este de clas¼ a C pe domeniul s¼ au maxim de deniţie. Ecuaţia lui Laplace
este liniar¼a şi omogen¼a : suma a dou¼ a soluţii ale ecuaţiei Laplace şi produsul dintre un
scalar şi o soluţie a ecuaţiei Laplace sunt deasemenea soluţii ale acestei ecuaţii. Astfel,
mulţimea tuturor soluţiilor ecuaţiei Laplace, de…nite pe un domeniu …xat D R2 , este
un spaţiu vectorial. Mulţimea de soluţii fe x cos y, 2 Rg este liniar independent¼ a pe
2
orice subdomeniu al R , ceea ce arat¼ a c¼a spaţiul soluţiilor ecuaţiei Laplace (de…nite pe
un domeniu D R2 ) este in…nit dimensional. Reamintim c¼ a spaţiul soluţiilor pentru
o ecuaţie diferenţial¼
a ordinar¼ a, liniar¼
a şi omogen¼ a de ordinul II, este un spaţiu vectorial
de dimensiune 2.
Ecuaţia se mai noteaz¼ a u = 0, unde este operatorul lui Laplace. Aceast¼ a ecuaţie
a fost studiat¼ a pentru prima dat¼ a de c¼
atre Laplace în cercet¼ arile sale cu privire la câmpul
potenţial gravitaţional, în jurul anului 1780.
Ecuaţia u = f , f de…nit¼ a pe un domeniu D R2 ; este ecuaţia lui Poisson si este
liniar¼
a neomogen¼ a.

1.2 Ecuaţii cu derivate parţiale şi ecuaţiile …zicii matematice

Ecuaţiile …zicii matematice reprezint¼ a rezultatul traducerii în limbaj matematic al legilor
care guverneaz¼ a diferite fenomene …zice. Fizica furnizeaz¼ a matematicii probleme, iar
uneori sugereaz¼ a c¼
ai de rezolvare a acestora. Legile …zicii se exprim¼ a prin ecuaţii studiate
în cadrul matematicii. Einstein a f¼ acut observaţia c¼
a una dintre cele mai importante
contribuţii ale lui Newton la dezvoltarea ştiinţei este formularea unor legi fundamentale
ale naturii sub form¼ a de ecuaţii diferenţiale.
Ecuaţiile …zicii matematice sunt ecuaţii diferenţiale (ordinare şi cu derivate parţiale),
ecuaţii integrale sau ecuaţii integro-diferenţiale. Ecuaţiile cu derivate parţiale apar în
leg¼
atur¼a cu probleme de …zic¼ a, dar şi de matematic¼ a (geometrie diferenţial¼
a, de exemplu),
când m¼ arimile studiate depind de una sau mai multe variabile independente. De obicei, o

2
m¼ arime …zic¼a depinde de timp ( variabila t) şi de una, 2 sau 3 dintre variabilele spaţiale
x; y; z.
Doar cele mai simple sisteme …zice pot … descrise (modelate) cu ajutorul ecuaţiilor
diferenţiale ordinare (EDO). Cele mai multe probleme din …zic¼ a (din mecanica mediilor
continue - mecanica ‡uidelor şi elasticitate, teoria propag¼ arii c¼ aldurii, teoria câmpului
electromagnetic, mecanic¼ a cuantic¼a) conduc la ecuaţii cu derivate parţiale (EDP).
Ecuaţiile cu derivate parţiale sunt necesare pentru a modela matematic evoluţia în
timp şi spaţiu a proceselor …zice care nu pot … descrise cu ajutorul unui num¼ ar …nit
de parametri, cum sunt: mişc¼ arile ‡uidelor, vibraţiile unei coarde, propagarea undelor
în acustic¼ a şi electromagnetism. Cele mai multe ecuaţii cu derivate parţiale necesare în
…zic¼ a sunt de ordinul II.
Vom studia 3 tipuri clasice de ecuaţii ale …zicii matematice, care sunt E.D.P. liniare
de ordinul II:
1. Ecuaţia propag¼ arii undelor (ecuaţie a proceselor oscilatorii), reprezentativ¼ a pentru
ecuaţiile de tip hiperbolic;
2. Ecuaţia propag¼ arii c¼
aldurii (ecuaţie a difuziei), reprezentativ¼ a pentru ecuaţiile de
tip parabolic
3. Ecuaţia lui Laplace (ecuaţie a proceselor staţionare), reprezentativ¼ a pentru ecuaţiile
de tip eliptic.
Metodele pe care le folosim în acest curs, în teorie şi aplicaţii, aparţin analizei clasice şi
teoriei ecuaţiilor diferenţiale (ordinare). În abord¼ arile mai moderne ale teoriei ecuaţiilor cu
derivate parţiale sunt folosite metodele analizei funcţionale, iar rezolvarea efectiv¼ a a unor
EDP face apel la metodele analizei numerice. De fapt, studierea ecuaţiilor diferenţiale
(EDO şi EDP) a condus la apariţia unor noţiuni ‚şi rezultate din analiza funcţional¼ a,
teoria m¼ asurii şi integralei, analiza numeric¼ a, geometria diferenţial¼ a, fapt care pune în
evidenţ¼a o dat¼ a în plus interacţiunea dintre diverse discipline matematice. Facem câteva
observaţii generale asupra ecuaţiilor cu derivate parţiale:
a) Spaţiul soluţiilor unei EDP liniare şi omogene este in…nit dimensional, spre deose-
bire de spaţiul soluţiilor unei EDO liniare şi omogene. De exemplu, soluţia general¼ aa
unei EDP liniare omogene de ordinul m depinde de m funcţii arbitrare.
b) Este mult mai di…cil decât în cazul EDO s¼ a g¼asim metode generale de determinare
a soluţiei generale a unei EDP, chiar dac¼ a aceast¼ a ecuaţie este liniar¼ a. De regul¼ a, se
utilizeaz¼ a metode de determinare a unor soluţii particulare care satisfac anumite condiţii
suplimentare. Aceste condiţii sunt de dou¼ a tipuri: condiţii iniţiale şi condiţii la limit¼
a (sau
pe frontier¼ a). Utilizarea uneia din aceste condiţii sau a ambelor este impus¼ a de natura
fenomenului …zic pe care îl descrie EDP studiat¼ a.
c) În rezolvarea aceleiaşi ecuaţii pe dou¼ a domenii diferite forma soluţiilor respective,
care satisfac condiţii iniţiale şi la limit¼
a similare, difer¼ a de la un caz la altul (a se vedea
studiul vibraţiilor unei membrane circulare, respectiv dreptunghiulare)
d) Unele fenomene din domenii diferite ale …zicii pot … descrise de ecuaţii identice din
punct de vedere matematic, abstracţie f¼ acând de semnicaţia …zic¼ a a necunoscutelor şi a
unor coecienţi. De exemplu, ecuaţia propag¼ arii undelor este aceeaşi pentru unde mecanice
şi pentru unde electromagnetice. O situaţie similar¼ a apare şi la EDO: oscilatorul armonic
şi circuitul oscilant sunt descrise de ecuaţii identice din punct de vedere matematic.

3
1.2.1 Exemplu de fenomen …zic modelat cu ajutorul EDO - legea de r¼
acire a
lui Newton
Legea de r¼acire a lui Newton a…rm¼ a c¼a rata de schimbare a temperaturii unui obiect este
direct proporţional¼
a cu diferenţa dintre temperatura obiectului şi temperatura mediului
înconjur¼ator (ambiental). Fie T (t) temperatura obiectului respectiv la momentul t (în
minute), iar Ta temperatura ambiental¼ a. D.p.d.v. matematic legea de r¼ acire a lui Newton
se scrie sub forma
dT
= k (T Ta ) ;
dt
unde k este o constant¼ a pozitiv¼
a (constant¼ a de r¼
acire). Aceast¼
a ecuaţie este ED liniar¼
a şi
poate … rescris¼a sub forma
T 0 + kT = kTa :
Dac¼a se cunoaşte temperatura T0 a obiectului la momentul iniţial t = 0; spunem c¼ a avem
o condiţie iniţial¼
a de forma T (0) = T0 : Deci, rezolvând aceast¼
a ED liniar¼ a (a se vedea
Problems and solution, E.R. Ardeleanu), g¼ asim expresia matematic¼a a legii de r¼
acire a lui
Newton
T (t) = Ta + (T0 Ta )e kt :
Aplicaţie practic¼a. Presupunem c¼ a într-o înc¼
apere cu o temperatur¼
a constant¼
a de 20
Celsius, o can¼ a cu cafea s-a r¼acit de la 100 la 40 Celsius dup¼ a 30 minutes. Cât mai
dureaz¼a ca temperatura cafelei s¼ a ajunga la 35 Celsius pentru a putea … consumat¼ a cu
pl¼
acere?
Conform datelor problemei avem Ta = 20 ; T0 = T (0) = 100 and T (30) = 40 : Apoi,
înlocuind în expresia soluţiei avem
30k
40 = 20 + (100 20) e
şi de aici determin¼
am valoarea constantei
ln 4
k= = 0:046:
30
Apoi, trebuie s¼ a determin¼
am timpul t pân¼a când T (t) = 35. Vom avea
0:046t
35 = 20 + (100 20) e :
Efectu¼ am calculele şi obţinem e0:046t = 5:33: Aplic¼
am logaritm natural în ambii membri
şi g¼
asim t = 36:37 minute. Astfel, sunt necesare 36:37 minute pentru r¼ acirea su…cient¼
aa
cafelei, deci trebuie s¼a mai aştept¼
am înc¼a 6:37 minute.

1.2.2 Exemplu de fenomen …zic modelat cu ajutorul EDP

-model de reacţie-difuzie într-un mediu 3D neomogen strati…cat-
Modelele de reacţie-difuzie au aplicaţii în probleme de biologie şi de mediu, de exemplu
la bioremedierea solurilor sau a apelor poluate.
Bioremedierea reprezint¼ a procesul prin care chemoatractorul c, numit în acest caz
agent de poluare (reprezentat în special de hidrocarburi, cum ar … petrolul), ce acţioneaz¼ a
într-un mediu (sol sau ap¼ a), este eliminat cu ajutorul microorganismelor (bacteriilor). În
general, celulele (microorganismele) difuzeaz¼ a în mediul lor şi r¼
aspund factorilor excitanţi
care acţioneaz¼
a în acest mediu prin mişc¼ ari de atracţie sau de respingere faţ¼a de aceşti
factori. Printre aceste mişc¼
ari se num¼ ar¼
a.

4
 Difuzia reprezint¼
a mişcarea celulelor în sensul micşor¼
arii concentraţiei populaţiei
bacteriene (dintr-o zon¼
a cu o concentraţie mai mare spre o zon¼ a cu o concentraţie
mai mic¼a).
Chemotaxis-ul reprezint¼ a fenomenul biologic care descrie schimbarea direcţiei de
mişcare a unei populaţii (numit¼a bacterie cu densitatea notat¼a b) ca reacţie la in-
‡uenţa unui stimul extern (dat de o alt¼a populaţie sau substanţ¼
a) (numit¼
a chemoa-
tractor care are densitatea notat¼a cu c) din mediul s¼ au.
Creşterea concentraţiei chemoatractorului c conduce la polarizarea deplas¼
arii aleatorii
a bacteriilor b şi permite acumularea acestora în zonele cu o concentraţie m¼ arit¼
aa
chemoatractorului.

Pentru a introduce acest model consider¼ am un mediu (sol), izotrop (are aceleaşi propri-
et¼aţi pe toate direcţiile), nedeformabil în timp, neomogen. Presupunem c¼ a în acest mediu
acţioneaz¼ a un singur agent de poluare şi un singur tip de bacterie.
Consider¼ am acest mediu ca …ind un domeniu tridimensional (3D) = f = (x; y; z) 2
R ; x 2 (x0 ; xn ); 0 = (y; z) 2 2 g unde 2 este un deschis m¼
3
arginit din R2 , cu frontiera
2
@ 2 su…cient de neted¼ a (de exemplu de clas¼ a C ).
În modelul presupus unii parametri ai modelului depind de o coordonat¼ a spaţial¼
a, x.
În cazul în care rata de variaţie a acestor parametri în raport cu x este mic¼ a, o bun¼ a
aproximaţie a acestui mediu se face de regul¼ a prin înlocuirea cu un mediu strati…cat (a
se vedea Hickson).
Mai exact, presupunem c¼ a domeniul este format din n straturi, dispuse de-a lungul
axei Ox, paralele între ele, notate i , i = 1; n şi având frontierele @ i = i 1 [ i [ lat i ,
lat
i = 1; n, unde i reprezint¼ a frontierele laterale ale subdomeniilor i , i ; i = 1; :::; n 1
reprezint¼ a frontierele dintre straturi şi 0 , n reprezint¼ a frontierele exterioare.
Presupunem c¼ a valorile pentru Di , i sunt constante în …ecare strat (nu depind de
adâncimea stratului), dar diferite de la un strat la altul. Funcţiile fi , Ki , 'i au expresii
diferite de la un strat la altul.
În acest sistem, ci;0 şi bi;0 reprezint¼a condiţiile iniţiale pentru ci şi bi .
La interfaţa dintre dou¼ a straturi presupunem condiţii de continuitate a soluţiei
şi a ‡uxului pentru bacterie.
Presupunem deasemenea c¼ a sistemul este închis atât pentru bacterie, cât şi pentru
poluant, adic¼ a ‡uxurile lor pe frontierele exterioare sunt nule.

5
 Atunci modelul matematic este dat de

@b
D b + Kr [bK (b; c) rc] = f f (b; c) , (t; ) 2 Q,
@t
@c
" 4c = "'(b; c), (t; ) 2 Q,
@t
c(0; ) = c0 , 2 ,
b(0; ) = b0 ( ) , 2 ,
Drb + KK (b; c) brc = 0; (t; ) 2 ,
rc = 0; (t; ) 2 :

În modelul de mai sus, am notat cu D(b; c), (b; c) coe…cienţii de difuzie pentru bac-
terie, respectiv poluant, cu K(b; c) senzitivitatea chemotactic¼ a. Dac¼ a, g (b; c) ; '1 (b; c)
şi h (b; c) ; '2 (b; c) reprezint¼
a ratele de creşterea şi degradare ale bacteriei, respectiv ale
poluantului, în acest model, am notat cu

f (b; c) = g (b; c) h (b; c) ;

' (b; c) = '1 (b; c) '2 (b; c) .

Pornind de la acest model, au fost studiate o serie de condiţii ce trebuiesc îndeplinite

astfel încât s¼
a poat¼
a … demonstrat¼
a existenţa soluţiei globale sau explozia soluţiei în timp
…nit.

2 Scurt istoric
În dezvoltarea matematicii, ecuaţiile cu derivate parţiale au ap¼ arut la scurt¼ a vreme dup¼ a
introducerea calculului diferenţial şi integral. Problema coardei vibrante a fost studiat¼ a în
a doua jum¼ atate a secolului al XVIII-lea(D’Alembert 1752, Euler 1759, D. Bernoulli 1762).
D’Alembert a g¼ asit soluţia general¼
a a ecuaţiei vibraţiilor libere ale unei coarde nelimitate
în ambele sensuri. El a observat c¼ a soluţia acestei probleme depinde de dou¼ a funcţii ar-
bitrare, care pot … determinate dac¼ a se precizeaz¼a dou¼ a condiţii iniţiale, ce descriu forma
coardei la momentul iniţial şi distribuţia de-a lungul coardei a vitezelor la momentul in-
iţial. D. Bernoulli a determinat soluţii particulare pentru ecuaţia vibraţiilor libere ale
coardei, folosind metoda separ¼ arii variabilelor. Prin aceast¼ a metod¼ a, determinarea unor
soluţii particulare ale unei EDP liniare omogene având funcţia necunoscut¼ a de 2 variabile
se reduce la rezolvarea a dou¼ a EDO. Euler şi Bernoulli au extins studiul propag¼ arii un-
delor mecanice transversale de la cazul unidimensional considerat de D’Alembert la cazul
bidimensional şi cazul tridimensional. La sfârşitul secolului al XVIII-lea Laplace a studiat
ecuaţia
@2u @2u @2u
+ + =0
@x2 @y 2 @z 2
1 p
şi a ar¼atat c¼
a potenţialul newtonian u(x; y; z) = , unde r = x2 + y 2 + z 2 , este o
r
soluţie remarcabil¼ a a acesteia (pe R3 = f0; 0; 0g). La începutul secolului al XIX-lea, în
1816, J.Fourier a publicat Theorie analitique de la chaleur, în care a introdus şi studiat
ecuaţia propag¼ arii c¼aldurii. În studiul vibraţiilor coardei, Fourier a continuat studiul
întreprins de D. Bernoulli, introducând seriile trigonometrice care ast¼ azi îi poart¼a numele.

6
În prima jum¼ atate a secolului al XIX-lea (1827), Cauchy a stabilit leg¼ atura dintre funcţiile
armonice de dou¼ a variabile şi funcţiile complexe analitice (olomorfe), utilizat¼ a ulterior
de Riemann în studiul celor din urm¼ a. Într-o lucrare din 1890, Poincaré observa c¼ a
o mare varietate de probleme semnicative pentru …zic¼ a, provenind din domenii foarte
diferite (hidrodinamic¼ a, elasticitate, termodinamic¼ a, electricitate, magnetism, optic¼ a) se
aseam¼ an¼
a din punctul de vedere al ecuaţiilor care le descriu matematic (au un "air de
famille", spunea Poincaré)şi trebuie tratate prin metode comune. La început au fost
rezolvate, pe baza unor consideraţii euristice, numai anumite ecuaţii al c¼ aror studiu era
impus de nevoi practice. Chiar matematicienii ca Euler nu dispuneau de o metod¼ a unitar¼ a
şi acţionau de la caz la caz, cu o inepuizabil¼ a inventivitate. Abia în a doua jum¼ atate a
secolului al XIX-lea şi în secolul XX s-au structurat teorii matematice care uni…c¼ a diferite
metode de rezolvare a EDP şi au fost studiate riguros problemele legate de existenţa,
unicitatea şi propriet¼ aţile soluţiilor.
În ceea ce urmeaz¼ a, funcţia necunoscut¼ a este o funcţie real¼a de mai multe variabile
reale, notat¼ a u = u(x), unde x = (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 D Rn şi este c¼ a în clasa C m (D)
autat¼
dac¼ a ecuaţia este cu derivate perţiale de ordinul m:

3 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I (EDP I)

Forma general¼
a a acestor ecuaţii este

@u @u
F x; u (x) ; (x) ; :::; (x) = 0:
@x1 @xn

Se mai poate scrie sub forma

F (x; u (x) ; grad u (x)) = 0;

@u @u
unde grad u (x) = ; :::; este gradientul funcţiei. Aceste ecuaţii pot … studiate
@x1 @xn
şi în cadrul unor capitole de ED ca aplicaţii la sisteme autonome (sisteme simetrice) de
ordinul I.
Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I liniare
Au forma general¼
a
X
n
@u
ai (x) =0 (1)
i=1
@xi
Algoritmul de rezolvare const¼
a în

scrierea sistemului simetric asociat ecuaţiei (1)

dx1 dx2 dxn

= = ::: = : (2)
a1 (x) a2 (x) an (x)

Rezolvarea sistemului (2) revine la deducerea din (2) a (n 1) integrale prime

Fi (x) = ci ; i = 1; n 1; unde F1 ; F2 ; :::Fn 1 sunt funcţii ce trebuiesc determi-
nate, iar c1 ; c2 ; :::; cn 1 sunt constante arbitrare. Funcţiile F1 ; F2 ; :::Fn 1 trebuie s¼
a
…e funcţional independente pe domeniul de studiu.

7
 scrierea soluţiei generale a ecuaţiei (1) sub forma

u (x) = (F1 (x) ; F2 (x) ; :::; Fn (x)) ;

unde este o funcţie arbitrar¼ a C 1:

a de clas¼

Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I cvasiliniare

Au forma general¼
a
X
n
@u
ai (x; u) = an+1 (x; u) : (3)
i=1
@xi
Pentru ecuaţia (3) se caut¼ a soluţii sub forma implicit¼
a v (x; u (x)) = 0; unde funcţia v
se determin¼ a ca mai jos.
Se scrie ecuaţia liniar¼
a ataşat¼
a
X
n
@v @v
ai (x; u) + an+1 (x; u) =0 (4)
i=1
@xi @u

şi se determin¼ a funcţia v ca …ind soluţie a acestei ecuaţii. În acest sens, ecuaţiei (4)
dx1 dx2 dxn du
i se ataşeaz¼ a sistemul simetric = = ::: = = :
8 a 1 (x; u) a 2 (x; u) a n (x; u) a n+1 (x; u)
>
< F1 (x1 ; x2 ; :::; xn ; u) = c1
Acesta are soluţia .. ; c1 ; c2 ; :::; cn 2 R: Rezult¼ a c¼a v (x; u) =
> .
: F (x ; x ; :::; x ; u) = c
n 1 2 n n
(F1 (x; u) ; F2 (x; u) ; :::; Fn (x; u)). Soluţia ecuaţiei (3) este (F1 (x; u) ; F2 (x; u) ; :::; Fn (x; u)) =
0:
Exemplu.
@u @u
Fie EDP I liniar¼ a x1 + x2 = 0; unde (x1 ; x2 ) 2 R2 = f(0; 0)g (f¼ ar¼
a anularea
@x1 @x2
dx1 dx2
simultan¼ a a coe…cienţilor ecuaţiei). Sistemul simetric asociat este = : Observ¼ am
x1 x2
dx1 x1
c¼a acest sistem simetric provine din ecuaţiile diferenţiale de forma = dac¼a x2 6= 0
dx2 x2
dx2 x2
sau = dac¼ a x1 6= 0; prin separarea variabilelor. Prin integrare obţinem soluţia
dx1 x1
x1 x2
general¼ a sub form¼ a implicit¼ a = c dac¼ a x2 6= 0, respectiv = c dac¼ a x1 6= 0; unde
x2 x1
c 2 R este un parametru. Dac¼ a x1 6= 0 şi x2 6= 0 cele dou¼ a familii de soluţii coincid.
x2
Soluţiile ecuaţiei date se scriu sub forma u (x1 ; x2 ) = F dac¼ a x1 6= 0, respectiv
x1
x1
sub forma u (x1 ; x2 ) = F dac¼ a x2 6= 0, unde F; G : R ! R sunt funcţii de clas¼ a C1
x2
arbitrare.

4 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul II (EDP II)

a a acestor ecuaţii este
Forma general¼

@u @u @2u
F x; u (x) ; ; :::; ; = 0; i; j = 1; n: (5)
@x1 @xn @xi @xj

8
 O funcţie u = u(x) se numeşte soluţie a ecuaţiei (5) în domeniul D Rn dac¼ a
2
u 2 C (D) şi u veri…c¼ a identic egalitatea (5) pe mulţimea D. Soluţia general¼ a a ecuaţiei
(5) depinde de dou¼ a funcţii arbitrare.
@2u @2u
Observaţie. u 2 C 2 (D) ) = (pe D), oricare ar … i; j 2 f1; :::; ng.
@xi @xj @xj @xi
Am aplicat Criteriul lui Schwarz.
Ecuaţia (5) se numeşte EDP II cvasiliniar¼ a dac¼
a este liniar¼
a în raport cu derivatele
de ordinul II, adic¼a este de forma:
X
n
@2u @u @u
aij (x) + B x; u (x) ; ; :::; = 0: (6)
i;j=1
@xi @xj @x1 @xn

@u @u X n
@u
Dac¼
a în plus B x; u (x) ; ; :::; = bi (x) +c (x) u+d (x), adic¼ a ecuaţia
@x1 @xn i=1
@x i
(5) este liniar¼ a în raport cu toate derivatele funcţiei necunoscute, aceast¼ a ecuaţie se nu-
meşte EDP II liniar¼ a.
Observaţii.
1. Din moteve de simetrie în ecuaţia (6) putem considera c¼ a aij = aji ; oricare ar …
i; j 2 f1; :::; ng :
2. În problemele de …zic¼ a avem funcţii care depind de spaţiu şi de timp adic¼ a de tipul
u = u (x; y; z; t) : Putem renota x = x1 ; y = x2 ; z = x3 ; t = x4 :
EDP II liniare - cazuri elementare
În continuare, vom rezolva câteva ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul II, cu coe…-
cienţi constanţi, folosind integr¼ ari succesive (consider¼ am ecuaţii cu funcţie necunoscut¼ a
u = u (x; y)). Mai întâi, reamintim noţiunile de
Domenii simple în raport cu axele
O mulţime D R2 se numeşte domeniu simplu în raport cu una din axele Ox sau
Oy dac¼ a intersecţia cu D a unei paralele arbitrare la axa respectiv¼ a are una din formele
urm¼ atoare: mulţimea vid¼a, un segment (eventual redus la un punct), o semidreapt¼a sau
întreaga dreapt¼a. Pe scurt, intersecţia dintre un domeniu simplu în raport cu una din axe
şi o paralel¼a oarecare la acea ax¼ a este o submulţime conex¼ a (care se proiecteaz¼a pe axa
considerat¼ a dup¼ a un interval).
Vom nota un domeniu D simplu în raport cu axa Ox sub forma D = Dx , iar un
domeniu D simplu în raport cu Oy sub forma D = Dy . Un domeniu D care este simplu
în raport cu ambele axe Ox şi Oy se va nota D = Dxy .
Exemplu. Un exemplu tipic de domeniu m¼ arginit simplu în raport cu Oy este:
a x b
(Dy )
f (x) y g (x)
unde f; g : [a; b] ! R sunt funcţii continue. Analog, un exemplu tipic de domeniu m¼
arginit
simplu în raport cu Ox este:
c y d
(Dx )
' (x) y (x)
unde '; : [c; d] ! R sunt funcţii continue.
Un disc (mai general, interiorul unei elipse reunit cu o parte a acesteia), un semiplan,
un cadran sunt domenii simple în raport cu axele Ox şi Oy:
S¼
a se rezolve urm¼atoarele EDP II cu coe…cienţi constanţi, folosind integr¼
ari succesive
2
(c¼
autînd soluţii u 2 C (D)).

9
 @2u @ @u
1. 2
= 0; (x; y) 2 D = Dx : Ecuaţia este echivalent¼
a cu (x; y) = 0: Ce
@x @x @x
@u
înseamn¼a? Pentru un y …xat, funcţia de o variabil¼ a x ! (x; y) are derivata
@x
nul¼
a pe un interval, adic¼
a funcţia este constant¼
a (cu o valoare ce depinde de y).
@u @
Deci, (x; y) = F (y) pentru (x; y) 2 D: Rezult¼ a c¼
a (u (x; y) F (y)) = 0:
@x @x
Raţionând ca mai sus rezult¼
a c¼
a

u (x; y) = xF (y) + G (y) ;

adic¼
a u este o funcţie de grad cel mult I relativ la x, cu coe…cienţi depinzând de y:
@2u
2. = 0; (x; y) 2 D = Dy : Proced¼
am în mod similar (schimb¼
am doar rolul vari-
@y 2
abilelor) şi g¼
asim soluţia

u (x; y) = yF (x) + G (x) ;

adic¼
a u este o funcţie de grad cel mult I relativ la y, cu coe…cienţi depinzând de x:
@2u
3. = 0; (x; y) 2 D = Dxy :
@x@y
0 1
Z
@ @u @u
(1) @ BB
C
C
Ecuaţia se scrie sub forma (x; y) =0, (x; y) = g (y) , Bu (x; y) g (y) dy C
@x @y @y @y @ A
| {z }
G(y)
0
(2)
, u (x; y) G (y) = F (x) , u (x; y) = F (x) + G (y) :
Este evident c¼ a mai întâi am utilizat faptul c¼a domeniul D este simplu în raport cu
Ox (ca la 1.), iar apoi este simplu în raport cu Oy (ca la 2.).
@2u
Aşadar, soluţia general¼ a a ecuaţiei = 0 pe un domeniu simplu în raport cu
@x@y
ambele axe este u (x; y) = F (x) + G (y) :
Observaţie. În toate exemplele de mai sus, F; G 2 C 2 (R) sunt funcţii arbitrare.
Aceast¼ a cerinţ¼a este necesar¼
a şi su…cient¼a pentru ca soluţia u, exprimat¼
a cu ajutorul
funcţiilor F şi G s¼ a C 2 (R) :
a …e de clas¼

@2u @2u
4. Ecuaţia Laplace pentru 2 variabile: + = 0 sau u (x; y) = 0; unde
@x2 @y 2
@2u @2u
u (x; y) = + 2 se numeşte Laplacianul funcţiei u (x; y) : Soluţiile ecuaţiei
@x2 @y
Laplace se numesc funcţii armonice. Dac¼ a u (x; y) = 0 pe un domeniu simplu
2
conex D R , atunci exist¼ a o funcţie olomorf¼a F = F (x + iy):D C ! C
a.î. u = Re F: Reciproc, dac¼ a F este funcţie olomorf¼
a, atunci Re F este armonic¼ a.
Soluţia general¼
a a ecuaţiei Laplace pe un domeniu conex D este

u (x; y) = Re F (x + iy) :

10
 Amintim de…niţia. Un domeniu plan D se numeşte domeniu simplu conex dac¼ a
orice curb¼a simpl¼
a închis¼a cu imaginea inclus¼
a în interiorul lui D este frontiera unei
submulţimi incluse în întregime în D.
Noţiunea de olomor…e extinde noţiunile de derivabilitate şi continuitate din analiza
real¼
a în cea complex¼a.

11
1 Sisteme de ecuaţii diferenţiale ordinare de ordinul
I
1.1 Sisteme E.D.O. I sub form¼
a normal¼
a
Consider¼
am un sistem de n ecuaţii diferenţiale ordinare de ordinul I sub form¼
a normal¼
a,
adic¼
a: 8
>
> x01 = f1 (t; x1 ; x2 ; : : : ; xn )
>
< x0 = f2 (t; x1 ; x2 ; : : : ; xn )
2
.. .. : (1)
>
> . .
>
: x0 = f (t; x ; x ; : : : ; x )
n n 1 2 n

Sistemul (1) se mai numeşte pe scurt sistem diferenţial.

Necunoscutele sistemului (1) sunt funcţiile x1 ; x2 ; :::; xn care depind de variabila t
(t 2 R) şi sunt de…nite pe un interval real închis I: Ele se mai numesc variabile dependente,
iar t este variabila independent¼ a a sistemului.
Funcţiile date fi ; i = 1; n; fi : I D Rn+1 ! R sunt funcţii continue ]mpreun[ cu
derivatele lor parţiale de ordinul întâi.
Dac¼ a introducem funcţiile vectorilae x = (x1 ; x2 ; :::; xn ), f = (f1 ; f2 ; :::; fn ), x0 =
dxi
(x01 ; x02 ; :::; x0n ) , unde x0i = ; atunci sistemul diferenţial (1) se poate scrie sub forma
dt
vectorial¼ a x0 = f (t; x) :
De…niţia 1. Se numeşte soluţie a sistemului diferenţial (1) o funcţie vectorial¼ a
n 1 0
' : I R ! R ; ' = ('1 ; '2 ; : : : ; 'n ) ; de clas¼ a C ; cu proprietatea c¼
a: 'i (t) =
fi (t; '1 (t) ; : : : ; 'n (t)) ; 8t 2 I; i = 1; n:
Imaginea unei soluţii se numeşte traiectorie a sistemului diferenţial.
Soluţia general¼a a sistemului (1) sub form¼a implicit¼a este dat¼ a de:
8
>
> F1 (t; x1 ; : : : ; xn ) = c1
>
< F2 (t; x1 ; : : : ; xn ) = c2
.. ; ci 2 R; ci = const: (2)
>
> .
>
: F
n 1 (t; x ; : : : ; x ) = c :
1 n n

Se mai utilizeaz¼ a şi denumirile de integral¼a general¼ a sau ansamblu de integrale prime, orice
ecuaţie din sistemul (2) numindu-se integral¼ a prim¼ a a sistemului. O funcţie Fi (t; x1 ; : : : ; xn )
este integral¼a prim¼ a a sistemului numai dac¼ a (x1 ; : : : ; xn ) veri…c¼
a sistemul (1).
Dar, relaţiile (2) pot … rezolvate în mod unic în raport cu variabilele x1 ; : : : ; xn ; adic¼ a
8
>
> x1 = '1 (t; c1 ; : : : ; cn )
>
< x2 = ' (t; c1 ; : : : ; cn )
2
.. .. ; ci 2 R; ci = const: (3)
>
> . .
>
: x = ' (t; c ; : : : ; c )
n n 1 n

Sistemul (3) reprezint¼ a soluţia general¼

a a sistemului sub form¼a explicit¼
a. Acum putem
formula:
De…niţia 2. Se numeşte integral¼ a prim¼a a sistemului de ecuaţii diferenţiale (1)
orice relaţie obţinut¼
a rezolvând în raport cu constantele arbitrare soluţia lui general¼ a (3).
Observaţie. Aceast¼ a de…niţie poate … dat¼
a numai dup¼ a ce se cunoaşte soluţia
general¼a a sistemului.

1
 De…niţia 2’. Funcţia F (t; x1 ; x2 ; :::; xn ) : I D ! R este o integral¼
a prim¼aa
sistemului (1) pe o submulţime deschis¼ a a multimii I D; dac¼ a C 1 (D) ;
a F este de clas¼
nu este identic nul¼
a, dar

F (t; '1 (t) ; '2 (t) ; :::; 'n (t)) = C; C = const: 2 R

de-a lungul oric¼

arei traiectorii x1 = '1 (t) ; x2 = '2 (t) ; :::; xn = 'n (t) a sistemului (1).
Cu alte cuvinte, funcţia F este integral¼
a prim¼a a sistemului dac¼ a ea este o funcţie real¼ a
neconstant¼ a C 1 ; dar care r¼
a de clas¼ amâne constant¼ a pe toate traiectoriile sistemului.
Teorema 1. Rezolvarea sistemului (1) este echivalent¼a cu obţinerea a n integrale
prime funcţional independente.
Observaţie. Cunoaşterea unei singure integrale prime a sistemului (1) reduce re-
zolvarea sistemului la (n 1) ecuaţii cu (n 1) funcţii necunoscute.
Amintire. Dac¼ a D Rn este o mulţime deschis¼ a, funcţiile F1 ; F2 ; : : : ; Fp : D !
1
R de clas¼a C , 1 p n sunt funcţional independente pe D dac¼ a şi numai dac¼ a
@fi
rang = p; în orice punct din D (adic¼ a vectorii rf1 (x) ; rf2 (x) ; : : : ; rfp (x)
@xj i=1;p
j=1;n
sunt liniar independenţi, 8x 2 D).
Sistemul (1) este echivalent cu sistemul:

dt dx1 dx2 dxn

= = = = : (4)
1 f1 (t; x1 ; : : : ; xn ) f2 (t; x1 ; : : : ; xn ) fn (t; x1 ; : : : ; xn )

1.2 Sisteme diferenţiale autonome de ordinul I

De…niţia 3. Un sistem diferenţial se numeşte autonom dac¼a în ecuaţiile sistemului
nu apare în mod explicit variabila independent¼a.
Vom nota variabila independent¼ a cu t (timpul) şi funcţiile necunoscute cu x1 ; : : : ; xn :
Forma normal¼a a unui sistem diferenţial autonom este:
8
>
> x01 = f1 (x1 ; x2 ; : : : ; xn )
>
< x0 = f2 (x1 ; x2 ; : : : ; xn )
2
(SA) .. .. , x0i = fi (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) ; i = 1; n
>
> . .
>
: x0 = f (x ; x ; : : : ; x )
n n 1 2 n

dxi
unde fi : D Rn ! R i = 1; n sunt funcţii continue. Am notat x0i = .
dt
Notând x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) şi f = (f1 ; f2 ; : : : ; fn ) : D ! Rn ; sistemul autonom se
scrie sub forma vectorial¼ a x0 = f (x) :
Observaţie. Sistemele autonome descriu procese de evoluţie, care nu depind de
factori externi variabili în timp, ale unor sisteme …zice.
Consider¼ am un sistem …zic descris de n m¼ arimi variabile în timp: xi (t) ; i = 1; n:
În general, vitezele de variaţie la un moment t ale acestor m¼ arimi depind de t şi de
valorile m¼arimilor x1 ; x2 ; : : : ; xn la momentul t :

x0i (t) = fi (t; x1 (t) ; x2 (t) ; : : : ; xn (t)) (t 2 I) ; i = 1; n: (5)

Dac¼ a vitezele de variaţie ale m¼

arimilor x1 ; x2 ; : : : ; xn depind numai de valorile acestor
m¼arimi şi nu depind explicit de timp, adic¼ a fi (t; x1 ; x2 ; : : : ; xn ) = fi (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) ; i =
1; n; sistemul (5) devine autonom (SA).

2
 De…niţia 4. Se numeşte integral¼a prim¼a a sistemului autonom (SA) o funcţie
real¼a neconstant¼a de clas¼a C 1 , care r¼amâne constant¼a pe toate traiectoriile sistemului.
Cu alte cuvinte, o funcţie F : ! R este integral¼ a prim¼a a sistemului autonom (SA)
pe mulţimea deschis¼ a D dac¼ a pentru …ecare soluţie ' : I R ! D a sistemului,
exist¼a c 2 R a. î. F ('(t)) = c, 8t 2 I.

1.3 atura cu ecuaţiile diferenţiale de ordinul n

Leg¼
Teorema 2. Un sistem de forma (1) este echivalent cu o ecuaţie diferenţial¼a ordinar¼a
de ordinul n sub form¼a normal¼a.
Demonstraţie. Fie o ecuaţie diferenţial¼ a liniar¼ a ordinar¼
a de ordin n sub forma
normal¼a
x(n) = f t; x; x0 ; x00 ; :::; x(n 1) : (6)
Dac¼
a introducem funcţiile necunoscute
x1 = x; x2 = x0 ; :::; xn = x(n 1)
(7)
şi ţinem cont de (6), obţinem sistemul de ecuaţii diferenţiale ordinare de ordinul I scris
sub forma normal¼ a 8
>
> x01 = x2
>
> 0
>
< x2 = x3
.. .. : (8)
> . .
>
> 0
> xn 1 =
> xn
: x0 = f (t; x1 ; x2 ; :::; xn )
n

Deci, dac¼ a x este o soluţie a ecuaţiei (6), atunci x1 , x2 , ..., xn este o soluţie a sistemului
(8), şi reciproc, dac¼
a x1 , x2 , ..., xn este o soluţie a sistemului (8) şi funcţiile x1 , x2 , ..., xn
sunt cele din (7), atunci x1 = x este soluţie a ecuaţiei (6).
Reciproc. Ar¼ at¼
am c¼ a studiul unui sistem de ecuaţii diferenţiale de forma (5) se
reduce la studiul unei ecuaţii diferenţiale de forma (6). Pentru simpli…carea calculelor,
vom face veri…carea pentru cazul n = 3: Consider¼ am sistemul diferenţial
8 0
< x1 = f1 (t; x1 ; x2 ; x3 )
x0 = f2 (t; x1 ; x2 ; x3 ) : (9)
: 20
x3 = f3 (t; x1 ; x2 ; x3 )
Derivând în raport cu t prima ecuaţie din sistem, obţinem
@f1 @f1 0 @f1 0 @f1 0
x001 = + x1 + x2 + x: (10)
@t @x1 @x2 @x3 3
Înlocuim în (10) expresiile (9) şi avem
@f1 @f1 @f1 @f1
x001 = + f1 + f2 + f3 :
@t @x1 @x2 @x3
Dac¼
a vom nota membrul al doilea cu F2 (t; x1 ; x2 ; x3 ), obţinem ecuaţia
x001 = F2 (t; x1 ; x2 ; x3 ) : (11)
În continuare, deriv¼
am ultima ecuaţie în raport cu t, ţinem cont de sistemul (9) şi g¼
asim
c¼
a
x000
1 = F3 (t; x1 ; x2 ; x3 ) ; (12)

3
 @F2 @F2 @F2 @F2
unde F3 (t; x1 ; x2 ; x3 ) = + f1 + f2 + f3 :
@t @x1 @x2 @x3
Din prima ecuaţie a sistemului (9) şi din ecuaţia (11) se pot deduce în general, x2 şi
x3 în funcţie de t; x1 ; x01 ; x001 . Apoi, înlocuite în (12) conduc la o ecuaţie diferenţial¼
a de
000 0 00
ordinul 3 sub form¼ a normal¼ a, x1 = F3 (t; x1 ; x1 ; x1 ).
Exemplu. Reduceţi urm¼ atorul sistem dat la o ecuaţie de ordin superior, iar apoi
g¼
asiţi soluţia sa general¼
a. 8 0
< x1 = x2
x0 = x3 :
: 02
x3 = x1
Proced¼am ca în reciproca teoremei 1. Deriv¼ am prima ecuaţie din sistem în raport cu
00 0 0 0 00 0
t şi avem x1 = (x1 ) = x2 = x3 . Derivând înc¼ a o dat¼a, avem x000 0
1 = (x1 ) = x3 ; adic¼ a,
000
conform ecuaţiei a treia din sistem, x1 = x1 . Astfel, am dedus ecuaţia diferenţial¼ a liniar¼a
de ordinul al III lea x000
1p x 1 = 0; a c¼
arei ecuaţie caracteristic¼a r 3
1 = 0 admite r¼
a d¼
a cinile
1 3
r1 = 1, r2;3 = i . Astfel, soluţia general¼ a va avea forma
2 2
1 p p !
t 3 3
x1 = C1 et + e 2 C2 cos t + C3 sin t :
2 2

Pentru a scrie soluţia general¼

a a sistemului dat iniţial, observ¼
am c¼
a necunoscuta x2 se
a‡a¼ derivând pe x1 , iar necunoscuta x3 se a‡a¼ derivând pe x2 .

1.4 Forma simetric¼

a a unui sistem diferenţial de ordinul I
În continuare, consider¼am c¼
a num¼
arul variabilelor este n şi c¼
a sunt notate cu x1 ; x2 ; :::;
xn ; iar una dintre ele este dependent¼
a de celelalte (n 1) ; adic¼ a putem scrie sistemul de
ecuaţii diferenţiale sub forma
dx1 dx2 dxn
= = = ; (13)
f1 (x1 ; : : : ; xn ) f2 (x1 ; : : : ; xn ) fn (x1 ; : : : ; xn )

care se numeşte forma simetric¼ a a sistemului de (n 1) ecuaţii diferenţiale de or-

dinul I cu (n 1) necunoscute, unde presupunem c¼ a x = (x1 ; : : : ; xn ) 2 D n E =
fx 2 D : f (x) = 0g : Pe scurt, sistem simetric.
De…niţia 6. Se numeşte punct critic (de echilibru) al sistemului autonom x0 =
f (x) orice punct x 2 D în care f se anuleaz¼ a (adic¼ a f1 (x) = f2 (x) = = fn (x) = 0).
Dup¼a o schimbare de variabil¼ a independent¼ a forma sistemului simetric, respectiv
traiectoriile sale se p¼
astreaz¼
a.
A rezolva sistemul simetric înseamn¼ a a-i determina traiectoriile (adic¼ a traiectoriile
sistemului autonom din care el provine).
Observaţie. Pe D1 = D \ fx = (x1 ; : : : ; xn ) : f1 (x) 6= 0g sistemul simetric (13) se
mai scrie:
dxi fi (x1 ; : : : ; xn )
= i = 1; n
dx1 f1 (x1 ; : : : ; xn )
(sistem diferenţial de ordinul I de (n 1) ecuaţii, cu necunoscutele x2 ; : : : ; xn şi variabila
independent¼ a x1 ).

4
 Exemplu. S¼ a se scrie sub form¼a simetric¼
a urm¼atorul sistem diferenţial de ordinul I
care descrie mişcarea în câmp magnetic uniform a unei particule înc¼ arcate electric, sub
forma: 8
> dv1
>
> = b3 v2 b2 v3
>
< dt
dv2
= b3 v1 + b1 v3 :
>
> dt
>
: dv3 = b2 v1 b1 v2
>
dt
Eliminând variabila t sistemul autonom de mai sus se scrie sub forma simetric¼ a
dv1 dv2 dv3
= = :
b3 v 2 b2 v3 b3 v1 + b1 v3 b2 v1 b1 v2

2 Metode de determinare a integralelor prime

Soluţia general¼
a a unui sistem simetric de forma (13) este ansamblul format din (n 1)
integrale prime funcţional independente.

2.1 Metoda reducerii la rezolvarea unor ecuaţii diferenţiale

Cazul n = 2 :
dx1 dx2 dx2 f2 (x1 ; x2 )
= , = ;
f1 (x1 ; x2 ) f2 (x1 ; x2 ) dx1 f1 (x1 ; x2 )
pe o mulţime unde f1 nu se anuleaz¼ a.
Ultima relaţie este ecuaţie diferenţial¼ a cu necunoscuta x2 şi variabila x1 :
Rezolvând aceast¼ a ecuaţie obţinem c¼ a F (x1 ; x2 ) = c (c 2 R) (soluţie sub forma
implicit¼
a), de unde rezult¼ a c¼ a F este integral¼ a prim¼a a sistemului. Traiectoriile sunt
( ) : F (x1 ; x2 ) = c (c 2 R) :
fj (x1 ; x2 ; : : : ; xn )
Cazul general Dac¼a observ¼ am c¼a 9i 6= j a.î. raportul depinde
fi (x1 ; x2 ; : : : ; xn )
efectiv numai de i şi j; adic¼ a
fj (x1 ; x2 ; : : : ; xn )
= g (xi ; xj ) ;
fi (x1 ; x2 ; : : : ; xn )
dxi dxj dxj
atunci din ecuaţia sistemului = deducem c¼ a = g (xi ; xj )
fi (x1 ; : : : ; xn ) fj (x1 ; : : : ; xn ) dxi
(o ecuaţie diferenţial¼ a cu variabila independent¼ a xi şi funcţia necunoscut¼ a xj ). Rezolvând
aceast¼
a ecuaţie diferenţial¼ a, obţinem soluţia sub form¼ a implicit¼ a F (xi ; xj ) = c (c 2 R) :
DEF
Atunci F1 (x1 ; : : : ; xn ) = F (xi ; xj ) este integral¼ a prim¼ a a sistemului autonom.
Exemplul 1.
dx dy dz
= = :
x y z
8
< dy = y
>
Pe mulţimea punctelor din spaţiu în care x 6= 0, sistemul se scrie dx x :
> dz z
: =
dx x
y=x = c1
Rezolv¼ am cele dou¼ a ecuaţii cu variabile separabile şi obţinem , c1 ; c2 2 R.
z=x = c2
Traiectoriile sistemului sunt intersecţiile a dou¼ a plane care trec prin origine şi astfel, sunt

5
dreptele care trec prin origine). Veri…care: scriem ecuaţiile parametrice ale unei drepte
care trece prin origine: x = lt; y = mt; z = nt, t 2 R, unde (l; m; n) 2 R3 n f(0; 0; 0)g.
dx ldt dt dy mdt dt dz ndt dt dx dy dz
Avem = = , analog = = şi = = , de unde = = .
x lt t y mt t z nt t x y z
Exemplul 2.
dx dy dz
= = :
x y x z
8
> dx dy
< =
Scriem sistemul sub forma dx x y
>
: dz :
=
x x z
dx dy x x
a) = , ln jxj = ln jyj + c , = c1 (deci F1 (x; y; z) = este integral¼
a
x y s y y
prim¼a a sistemului).
dx dz dz x z dz 1
b) = , = , = z+1,
x x z dx x dx x
dz 1
+ z=1 (14)
dx x
(ecuaţie diferenţial¼
a liniar¼a, de forma: z 0 + P (x) z = Q (x)).
R 1 R R 1
Soluţia ecuaţiei (14): z (x) = e x dx c + 1 e x dx dx ; c 2 R ,
8
>
> 1 x2 c x
1 R < c + = + ; dac¼ax>0
x 2 x 2
z (x) = c + jxj dx =
jxj >
> 1 x2 c x
: c = + ; dac¼ ax<0
x 2 x 2
c x x x N OT
z (x) = + ) c = jxj z ) jxj z = c2 c2 = c :
jxj 2 2 2
x
Rezult¼ a c¼
a F2 (x; y; z) = jxj z este integral¼ a prim¼ a (pe o mulţime unde x 6= 0).
2
Pentru x > 0 (analog se procedeaz¼ a pentru x < 0) avem:
!
@F1 @F1 @F1 1 x
@x @y @z y y2
0
rang @F2 @F2 @F2 = rang = 2:
@x @y @z x (z x) 0 x

Atunci F1 şi F2 sunt funcţional independente (pe mulţimea comun¼

a de de…niţie).

2.2 Metoda combinaţiilor integrabile

Se determin¼ a C 1 pe D i = 1; n ; nu toate nule
a funcţiile i = i (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) de clas¼
astfel încât s¼
a avem îndeplinite condiţiile (1) şi (2) de mai jos:
Pn
(1) i fi 0 pe D
i=1
Pn
(2) i dxi este o diferenţial¼
a total¼
a exact¼ a F 2 C 2 (D) a.î. dF =
a pe D (exist¼
i=1
P
n
i dxi pe D).
i=1
Atunci sistemul simetric (13) se poate scrie sub forma

i dx1 2 dx2 n dxn

= = = ;
1 f1 2 f2 n fn

6
 P
n P
n (2)
şi cum i fi = 0 ) i dxi = 0 ) dF = 0 (pe …ecare traiectorie a sistemului). Deci
i=1 i=1
F este integral¼
a prim¼
a a sistemului (13):
Exemplul 3. Sistemul
dx1 dx2 dx3
= =
x1 (x2 x3 ) x2 (x3 x1 ) x3 (x1 x2 )

x1 + x2 + x3 = c1
are traiectoriile (c1 ; c2 2 R) ; deoarece:
x1 x2 x3 = c2
a) x1 (x2 x3 ) + x2 (x3 x1 ) + x3 (x1 x2 ) 0 ) dx1 + dx2 + dx3 = 0js : Integrând,
obţinem x1 + x2 + x3 = c1 : Deci F1 (x1 ; x2 ; x3 ) = x1 + x2 + x3 este integral¼
a prim¼
a a
sistemului simetric.
b) Scriem sistemul sub forma

dx1 dx2 dx3

x1 x2 x3 1
= = (aici i = ).
x2 x3 x3 x1 x1 x2 xi
1 1 1
Cum (x2 x3 ) + (x3 x1 ) + (x1 x2 ) = 0 obţinem şi dx1 + dx2 + dx3 = 0; de
x1 x2 x3
unde ln jx1 j + ln jx2 j + ln jx3 j = c; adic¼ a x1 x2 x3 = c2 : Astfel, am obţinut înc¼ a o integral¼ a
prim¼ a: F2 (x1 ; x2 ; x3 ) = x1 x2 x3 :
Studiem dac¼ a F1 şi F2 sunt funcţional independente pe o anumit¼ a mulţime deschis¼ a.
@F1 @F1 @F1
@x1 @x2 @x3 1 1 1
Matricea funcţional¼ aM= @F2 @F2 @F2 = are minorii
x2 x3 x1 x3 x1 x2
8 @x1 @x2 @x 3

>
> 1 1
>
> D1 = = x3 (x1 x2 )
>
> x2 x3 x1 x3
>
>
>
>
<
1 1
D2 = = x2 (x1 x3 ) ; din care cel puţin unul este 6= 0 , (x1 ; x2 ; x3 )
>
> x2 x3 x1 x2
>
>
>
>
>
>
>
> 1 1
: D3 = = x1 (x2 x3 )
x1 x3 x1 x2
nu este punct critic al sistemului simetric. Pe mulţimea punctelor necritice avem rang M =
2; deci F1 şi F2 sunt funcţional independente pe aceast¼ a mulţime.
x1 + x2 + x3 = c1
Traiectoriile sistemului sunt de…nite de ecuaţiile . De aici se pot
x1 x2 x3 = c2
obţine ecuaţii parametrice; de exemplu, consider¼ am x3 = t şi rezolv¼ am sistemul simetric
x1 + x2 = c1 t, x1 x2 = c2 =t.
Exemplul 4. Revenim la Exemplul 1. Ampli…când rapoartele din sistemul simetric cu
b1 , b2 , respectiv b3 obţinem suma numitorilor egal¼ a cu zero. Rezult¼ a b1 v1 +b2 v2 +b3 v3 = c1 ,
c1 2 R. Am obţinut o integral¼ a prim¼ a a sistemului, F1 (v1 ; v2 ; v3 ) = b1 v1 + b2 v2 + b3 v3 .

3 Probleme care conduc la sisteme autonome de or-

dinul I
1) Studiul mişc¼
arii staţionare a unui ‡uid

7
 Consider¼am un ‡uid care ocup¼ a domeniul D R3 : Not¼am câmpul vitezelor partic-
ulelor ‡uidului: ~v = ~v (x; y; z; t) : D I ! V3 ; ~v = v1 ~i + v2 ~j + v3 ~k:
Consider¼ am cazul mişc¼
arii staţionare, când ~v nu depinde explicit de t : ~v = ~v (x; y; z),
adic¼a viteza unei particule care trece printr-un punct depinde numai de acel punct,
nu şi de momentul trecerii.
Pe traiectoria unei particule: ( ) : ~r = '1 (t)~i + '2 (t) ~j + '3 (t) ~k; t 2 I avem
~v = d~r
dt
( vectorul vitez¼
a este derivata vectorului de poziţie) şi ~v = ~v ('1 (t) ; '2 (t) ; '3 (t)) ; t 2
I, adic¼a
8 0
< '1 (t) = v1 ('1 (t) ; '2 (t) ; '3 (t))
'0 (t) = v2 ('1 (t) ; '2 (t) ; '3 (t)) (t 2 I) ; deci ' (t) = ('1 (t) ; '2 (t) ; '3 (t)) este
: 02
'3 (t) = v3 ('1 (t) ; '2 (t) ; '3 (t))
soluţie a sistemului.
8 Observ¼ am c¼
a traiectoria unei particule este traiectorie a urm¼ atorului sistem autonom:
< x0 = v1 (x; y; z)
y 0 = v2 (x; y; z) (derivatele se consider¼ a în raport cu t).
: 0
z = v3 (x; y; z)

2) Determinarea liniilor de câmp ale unui câmp vectorial staţionar

N OT
Fie w
~ =w ~ (x; y; z) : D R3 ! V3 câmp vectorial (staţionar). Vectorul w ~ (x; y; z) =
~
w1 (x; y; z)~i + w2 (x; y; z) ~j + w3 (x; y; z) k este aplicat în punctul P (x; y; z) :
Numim linie de câmp (a unui câmp vectorial) orice curb¼a din spaţiu care este tan-
gent¼
a în …ecare punct al s¼
au la valoarea câmpului vectorial în acel punct (Curba
D este linie de câmp pentru w ~ , 8P (x; y; z) 2 ; w
~ (P ) este tangent în P la
).
Consider¼am o linie de câmp oarecare, descris¼ a de ecuaţiile parametrice:
8
< x = '1 (t)
( ) y = '2 (t) ; t 2 I: Un vector tangent în P (' (t)) la este „vectorul vitez¼
a“
:
z = '3 (t)
!
~v (P ) = d~r = '0 (t)~i + '0 (t) ~j + '0 (t) ~k 6= 0 :
dt 1 2 3

~ (P ) 6= ~0 este tangent în P la
w , w ~ (P ) 6= ~0 este coliniar cu ~v (P ) ,
9 (t) 2 R a.î. w
~ (' (t)) = (t) ~v (' (t)) ,

'01 (t) '02 (t) '03 (t) 1

= = = :
w1 (' (t)) w2 (' (t)) w3 (' (t)) (t)

Concluzie. este linie de câmp pentru w

~, este traiectorie a sistemului simetric:
dx dy dz
(S:L:C:) = = :
w1 (x; y; z) w2 (x; y; z) w3 (x; y; z)

a q plasat¼
Exemplul 5. Câmpul electrostatic generat de o sarcin¼ a într-un
punct P0 (x0 ; y0 ; z0 )

8
 ~ = q ~r ~r0 !
Determinaţi liniile de câmp pentru E 3 . Not¼
am ~r = OP .
4 " j~r ~r0 j
q h i
~
E= ~ ~ ~
(x x0 ) i + (y y0 ) j + (z z0 ) k :
4 " j~r ~r0 j3
| {z }
k(P )

dx dy dz
(SLC) : = = k (P ) ,
k (P ) (x x) k (P ) (y y0 ) k (P ) (z z0 )
(0
dx dy
x x0
= y y0 x6=x0 ;y6=y0 ;z6=z0
dx dz ()
x x0
= z z0

ln jy y0 j ln jx x 0 j = k1
; k1 ; k2 2 R ,
ln jz z0 j ln jx x 0 j = k2
y y0 = c1 (x x0 ) (1)
; c1 ; c2 2 R:
z z0 = c2 (x x0 ) (2)

(1) reprezint¼ a ecuaţia unui plan care trece prin P0 şi este k Oz (sau conţine Oz)
(2) reprezint¼ a ecuaţia unui plan care trece prin P0 şi este k Oy (sau conţine Oy)
(1)
Sistemul d¼a ecuaţiile traiectoriilor sistemului diferenţial al liniilor de câmp. Se
(2)
observ¼ a c¼a liniile de câmp sunt drepte care trec prin P0 .
Exemplul 6.
Studiem câmpul vitezelor punctelor unui corp de rotaţie care se roteşte uniform în
jurul axei sale.
Alegem originea reperului pe axa de rotaţie. Fie ! ~ = ! 1~i+! 2~j +! 3~k viteza unghiular¼a
în mişcarea de rotaţie (~! este coliniar cu axa de rotaţie).
Pentru un punct oarecare P din spaţiu not¼ am cu Q proiecţia sa pe axa de rotaţie.
! ! ! ! ! !
~v (P ) = !~ QP = ! ~ OP OQ = ! ~ OP ! ~ OQ = ! ~ OP :
| {z }
~0
! N OT
OP = ~r
~i ~j ~k
~ ~r ) ~v (P ) = ! 1 ! 2 ! 3 = (! 2 z ! 2 y)~i (! 1 z ! 3 x) ~j + (! 1 y ! 2 x) ~k
~v (P ) = !
x y z
Câmpul vitezelor este câmp staţionar, adic¼ a ~v (P ) depinde numai de poziţia lui P , nu
şi de timp.
Intuitiv, liniile de câmp ale câmpului vitezelor (traiectoriile punctelor a‡ate în mişcarea
de rotaţie) sunt cercuri a‡ate în plane perpendiculare pe axa de rotaţie, cu centrul pe axa
de rotaţie. S¼ a veri…c¼am aceasta prin calcul. Scriem sistemul diferenţial simetric
dx dy dz
(SLC) : = = :
!3y + !2z !3x !1z !2x + !1y
Îl rezolv¼
am prin metoda combinaţiilor integrabile: ampli…c¼am …ecare raport din (SLC)
cu un factor ales convenabil astfel încât dup¼ a ampli…care suma numitorilor este nul¼ a, şi
implicit suma num¼ ar¼
atorilor este nul¼a.
În plus, acea sum¼ a a num¼ ar¼
atorilor trebuie s¼
a …e o „combinaţie integrabil¼
a“, adic¼
ao
diferenţial¼
a total¼
a exact¼
a.

9
 (SLC) :) !1 !!3 y+!
1 dx
1 !2 z
= !2 !3!x2 dy!1 !2 z = !2 !!3 x+!
3 dz
1 !3 y
) ! 1 dx + ! 2 dy + ! 3 dz = 0:
Din integrare, rezult¼ a ! 1 x + ! 2 y + ! 3 z = c1 (c1 2 R) :
(SLC) ) !3 xy+!2 xz = !3 xyydy!1 yz = !2 xz+!
xdx zdz
1 yz
) xdx + ydy + zdz = 0:
2 2 2
a x2 + y2 + z2 = ct. , x2 + y 2 + z 2 = c2 (c2 2 R) :
Din integrare, rezult¼
Se poate ar¼
ata c¼a: (x; y; z) veri…c¼
a sistemul de ecuaţii implicite

! 1 x + ! 2 y + ! 3 z = c1
(c1 ; c2 2 R)
x2 + y 2 + z 2 = c2

) (x; y; z) veri…c¼ a sistemul liniilor de câmp. (Reciproc, rezult¼ a de mai sus).

! 1 x + ! 2 y + ! 3 z = c1 (1)
Liniile de câmp au ecuaţiile ( ) Cum (1) este ecuaţia
x2 + y 2 + z 2 = c2 (2)
unui plan Pc1 ? ! ~ , (2) este ecuaţia unei sfere Sc2 cu centrul în origine, iar = Pc1 \ Sc2 ,
rezult¼
a c¼
a liniile de câmp sunt cercuri a‡ate în plane perpendiculare pe axa de rotaţie, cu
centrul pe axa de rotaţie.

10
 ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE
CURS 2
1 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I (EDP I)
De…niţia 1. Problema determin¼ arii unei funcţii u = ' (x1 ; x2 ; :::; xn ) care admite
derivate parţiale de ordinul întâi continue într-un domeniu D Rn şi care satisface
relaţia
@u @u
F x1 ; x2 ; :::; xn ; u (x) ; (x) ; :::; (x) = 0; (1)
@x1 @xn
pentru orice x = (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 D; unde F este o funcţie real¼
a continu¼ a de (2n + 1)
variabile reale, de…nit¼
a pe un domeniu R2n+1 ; se numeşte ecuaţie cu derivate parţiale
de ordinul întâi.
Relaţia (1) se mai poate scrie sub forma

F (x; u (x) ; grad u (x)) = 0;

@u @u
unde grad u (x) = ; :::; este gradientul funcţiei. Aceste ecuaţii pot … studiate
@x1 @xn
şi în cadrul unor capitole de E.D. ca aplicaţii la sisteme simetrice de ordinul I.

1.1 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I liniare

O ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul întâi de forma
X
n
@u
Xi (x) = 0 sau (2)
i=1
@xi
@u @u @u
X1 (x) + X2 (x) + ::: + Xn (x) = 0;
@x1 @x2 @xn
se numeşte ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul întâi liniar¼ a şi omogen¼ a.
Scrierea (2) arat¼ a faptul c¼ a ecuaţia depinde liniar de derivatele parţiale ale funcţiei
necunoscute u, iar coe…cienţii Xi sunt funcţii care depind doar de variabilele independente
x1 ; x2 ; :::; xn (adic¼
a de variabila vectorial¼ a x = (x1 ; x2 ; :::; xn )). În plus, funcţiile Xi sunt
presupuse de clas¼ a C 1 (D) şi nu se anuleaz¼a simultan pe D:

1.2 Sistem caracteristic. Curbe caracteristice

Consider¼ a C 1 (D) şi care nu se anuleaz¼
am E.D.P.L. I (2) cu funcţiile Xi de clas¼ a simultan
pe D:
De…niţia 2. Sistemul caracteristic de…nit pe D
dx1 dx2 dxn
= = ::: = (3)
X1 (x) X2 (x) Xn (x)

1
se numeşte sistem caracteristic asociat E.D.P. (2).
De…niţia 3. Curbele integrale ale sistemului (3) se numesc curbe caracteristice
ale ecuaţiei cu derivate parţiale liniar¼ a şi omogen¼ a (2).
Rezolvarea sistemului caracteristic (3) revine la deducerea din (3) a (n 1) integrale
prime Fi (x) = ci ; i = 1; n 1; unde F1 ; F2 ; :::Fn 1 sunt funcţii ce trebuiesc determinate,
iar c1 ; c2 ; :::; cn 1 sunt constante arbitrare. Funcţiile F1 ; F2 ; :::Fn 1 trebuie s¼a …e funcţional
independente pe domeniul de studiu.
Integrarea ecuaţiei (2) este strâns legat¼ a de integrarea sistemului simetric asociat (3).
Acest lucru este precizat în
Teorema 1. Fie F (x1 ; x2 ; :::; xn ) = c o integral¼a prim¼a a sistemului caracteristic
(3). Atunci funcţia real¼a de n variabile reale de…nit¼a pe D

u = F (x1 ; x2 ; :::; xn ) (4)

este o soluţie a ecuaţiei cu derivate parţiale (2).

Demonstraţie. Fie F (x1 ; x2 ; :::; xn ) = c o integral¼ a prim¼ a a sistemului caracteristic
(3). Funcţia este continu¼ a şi are derivate parţiale de ordinul întâi continue în D. Deoarece
F = c este o integral¼ a prim¼ a, rezult¼
a c¼
a pentru orice punct (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 D situat pe o
curb¼a integral¼a a sistemului (3), F se reduce la o constant¼ a c; deci de-a lungul unei curbe
integrale a sistemului (3), diferenţiala lui F este nul¼ a (dF = 0) ; adic¼ a:

@F @F @F
dx1 + dx2 + ::: + dxn = 0:
@x1 @x2 @xn
Dar, de-a lungul unei curbe integrale diferenţiale, dx1 ; dx2 ; :::; dxn sunt proporţionale
cu X1 ; X2 ; :::; Xn : Astfel relaţia de mai sus se poate scrie sub forma
@F @F @F
X1 + X2 + ::: + Xn = 0;
@x1 @x2 @xn
oricare ar … (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 D situat pe o curb¼ a integral¼a a sistemului (3).
Ultima egalitate, …ind adev¼ arat¼
a pentru orice constant¼ a c; este adev¼
arat¼ a pentru orice
curb¼a a sistemului (3) situat¼ a în D; deci este adev¼
arat¼a pentru orice (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 D: În
concluzie u = F (x1 ; x2 ; :::; xn ) este o soluţie a ecuaţiei (2), ceea ce încheie demonstraţia.

1.3 Soluţia general¼

a. Problema lui Cauchy
Teorema 2. Dac¼a F1 ; F2 ; :::; Fn 1 sunt integrale prime ale sistemului caracteristic
(3), independente funcţional pe mulţimea D0 D şi (v1 ; v2 ; :::; vn 1 ) este o funcţie oare-
care cu derivate parţiale continue într-un domeniu Rn 1 ; atunci funcţia u (x1 ; x2 ; :::; xn )
dat¼a de

u (x1 ; x2 ; :::; xn ) = (F1 (x1 ; x2 ; :::; xn ) ; F2 (x1 ; x2 ; :::; xn ) ; :::; Fn 1 (x1 ; x2 ; :::; xn )) (5)

este o soluţie a E.D.P. I (2) în D0 : Reciproc, orice soluţie u (x1 ; x2 ; :::; xn ) a E.D.P. I (2)
se poate scrie sub forma (5).
Demonstraţie. A se vedea Analiz¼ a Matematic¼ a, Marcel Roşculeţ, Ed. Tehnic¼ a, 1996,
pag. 540-541.

2
 De…niţia 4. Funcţia u din (5), unde este o funcţie arbitrar¼
a de…nit¼
a pe un
domeniu din spaţiul Rn 1 ; se numeşte soluţia general¼
a a ecuaţiei cu derivate parţiale
liniar¼
a şi omogen¼
a (2).

În general, în probleme practice, nu intereseaz¼ a soluţii arbitrare ale ecuaţiei (??), ci

acele soluţii care s¼
a îndeplineasc¼ a anumite condiţii iniţiale.
De…niţia 5. Problema determin¼ arii în domeniul D Rn a acelei soluţii u (x1 ; x2 ; :::; xn )
a ecuaţiei cu derivate parţiale liniar¼ a şi omogen¼ a (2), care pentru xn = x0n se reduce la o
funcţie real¼
a dat¼a (x1 ; x2 ; :::; xn 1 ) 2 C 1 (D0 ), unde D0 Rn 1 , adic¼ a

u x1 ; x2 ; :::; xn 1 ; x0n = (x1 ; x2 ; :::; xn 1 ) ; (x1 ; x2 ; :::; xn 1 ) 2 D0 ,

se numeşte problema lui Cauchy pentru ecuaţia (2).

În anumite condiţii impuse funcţiilor Xi şi soluţia problemei Cauchy exist¼
a şi este
unic¼a.

1.4 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I cvasiliniare

De…niţia 5. O ecuaţie cu derivate parţiale cu forma general¼
a
X
n
@u
Xi (x; u) = Xn+1 (x; u) (6)
i=1
@xi

se numeşte ecuaţie cvasiliniar¼ a.

Observ¼ am c¼ a o astfel de ecuaţie este liniar¼
a în raport cu derivatele parţiale de ordinul
întâi ale funcţiei necunoscute u (x) = u (x1 ; x2 ; :::; xn ) ; iar coe…cienţii Xi sunt funcţii care
depind şi de funcţia u.
Pentru ecuaţia (6) se caut¼ a soluţii sub forma implicit¼ a v (x; u (x)) = 0; unde funcţia v
se determin¼ a ca mai jos.
Se scrie ecuaţia liniar¼ a ataşat¼ a
X
n
@v @v
Xi (x; u) + Xn+1 (x; u) =0 (7)
i=1
@xi @u

şi se determin¼ a funcţia v ca …ind soluţie a acestei ecuaţii. În acest sens, ecuaţiei (7)
dx1 dx2 dxn du
i se ataşeaz¼ a sistemul simetric = = ::: = = :
8 X1 (x; u) X2 (x; u) Xn (x; u) Xn+1 (x; u)
>
< F1 (x1 ; x2 ; :::; xn ; u) = c1
Acesta are soluţia .. ; c1 ; c2 ; :::; cn 2 R: Rezult¼a c¼
a v (x; u) =
> .
: F (x ; x ; :::; x ; u) = c
n 1 2 n n
(F1 (x; u) ; F2 (x; u) ; :::; Fn (x; u)). Soluţia ecuaţiei (6) este

(F1 (x; u) ; F2 (x; u) ; :::; Fn (x; u)) = 0:

3
2 Metoda curbelor caracteristice pentru o E.D.P.L.
I cu dou¼
a variabile
Fie (x; y) 2 R2 : Consider¼
am o E.D.P.L. I cu dou¼
a variabile independente x şi y
@u @u
a (x; y) + b (x; y) + c (x; y) u = f (x; y) (8)
@x @y

unde a, b, c, f sunt funcţii continue într-un domeniu D R2 . Presupunem c¼ a a (x; y) şi

b (x; y) nu se anuleaz¼a simultam în acelaşi punct (x; y) :
În ecuaţia (8), pentru g¼
asirea soluţiei, urm¼
arim s¼
a g¼
asim o schimbare de variabile (sau
o schimbare de coordonate)
= (x; y) , = (x; y)
care s¼
a transforme ecuaţia (8) într-o ecuaţie mai simpl¼
a, de forma
@w
+ h( ; )w = F ( ; ); (9)
@

unde w ( ; ) = u (x ( ; ) ; y ( ; )) : Apoi, pe domeniul D R2 (unde de…nim şi )

rezolv¼
am ecuaţia pentru x şi y ca funcţii de şi . Pentru a ne asigura c¼ a putem face
acest lucru, trebuie s¼
a impunem condiţia ca Jacobianul transform¼
arii s¼
a nu se anule pe D:
@ @
@x @y @ @ @ @
J= @ @ = 6= 0 pentru (x; y) 2 D:
@x @y @y @x
@x @y

Începem c¼
autarea unei transform¼
ari adecvate calculând derivatele funcţiei u (x; y)
@u @w @ @w @
= + ;
@x @ @x @ @x
@u @w @ @w @
= + :
@y @ @y @ @y
Apoi, înlocuim în ecuaţia (8) care devine

@w @ @w @ @w @ @w @
a + +b + + cw = f , (10)
@ @x @ @x @ @y @ @y
@ @ @w @ @ @w
a +b + a +b + cw = f (11)
@x @y @ @x @y @

Ecuaţia (11) este asem¼ an¼

atoare cu ecuaţia (8) dac¼ a putem alege = (x; y) a.î.
@
@ @ @ b
a +b = 0; (x; y) 2 D: Impunînd condiţia a @x =
6= 0, avem c¼ :
@x @y @y @ a
@y
Presupunem c¼ a putem de…ni variabila care satisface condiţia de mai sus. Care este
ecuaţia care descrie curbele constantei ? Consider¼ am = (x; y) = k (k =constant¼ a).
Atunci
@ @
d = dx + dy = 0;
@x @y

4
 @
dy @x = b : Deci, ecuaţia (x; y) = k de…neşte soluţiile ecuaţiei diferenţiale
de unde =
dx @ a
@y
dy b (x; y) dx dy
= sau = (12)
dx a (x; y) a (x; y) b (x; y)
Ecuaţia (12) se numeşte ecuaţia caracteristic¼a a ecuaţiei (8). Soluţia ei poate … rescris¼
a
sub forma F (x; y; ) = 0 ( reprezint¼ a o constant¼ a de integrare) şi de…neşte o familie de
curbe în plan numite caracteristici sau curbe caracteristici ale ecuaţiei (8).
Caracteristicile reprezint¼a curbele de-a lungul c¼ arora variabila independent¼ a a noului
sistem de coordonate ( ; ) este constant¼ a.
@w
Deci, în ecuaţia transformat¼ a (11) am impus ca, coe…cientul lui s¼
a se anuleze,
@
alegând = (x; y) ; cu (x; y) = k o ecuaţie ce de…neşte soluţia ecuaţiei caracteristice
(12).
Acum, presupunem deasemenea c¼ a J 6= 0 şi alegem a.î. = (x; y) = x: Astfel
jacobianul devine
1 0 @
J= @ @ = 6= 0:
@y
@x @y
Deci, cu schimb¼ arile de variabile = x şi = (x; y) ; ecuaţia (8) se transform¼ a conform
(11) în
@ @ @w
a +b + c (x; y) w = f (x; y) :
@x @y @
@ @
Not¼am a +b = şi avem
@x @y
@w
(x; y) + c (x; y) w = f (x; y) :
@
Pentru a …naliza procesul de transformare într-o ecuaţie de forma (9), mai trebuie s¼
a
exprim¼
am (x; y) ; c (x; y) ; f (x; y) în funcţie de şi pentru a obţine
@w
A( ; ) + C ( ; )w = ( ; ):
@
@w C
În …nal, pentru A ( ; ) 6= 0 putem scrie ecuaţia sub forma + w = ; ceea ce
@ A A
C( ; ) ( ; )
reprezint¼
a ecuaţia (9) dac¼
a identi…c¼
am h ( ; ) = şi F ( ; ) = :
A( ; ) A( ; )

3 Exemple
@u @u
1. Fie E.D.P. I liniar¼
a x1 +x2 = 0; unde (x1 ; x2 ) 2 R2 = f(0; 0)g (f¼
ar¼
a anularea si-
@x1 @x2
dx1 dx2
multan¼
a a coe…cienţilor ecuaţiei). Sistemul caracteristic asociat este = : Ob-
x1 x2
dx1 x1
serv¼
am c¼
a acest sistem simetric provine din ecuaţiile diferenţiale de forma =
dx2 x2

5
 dx2 x2
dac¼
a x2 6= 0 sau = dac¼
a x1 6= 0; prin separarea variabilelor. Prin integrare,
dx1 x1
x1 x2
obţinem soluţia general¼ a sub form¼ a implicit¼a = c dac¼ a x2 6= 0, respectiv =c
x2 x1
dac¼a x1 6= 0; unde c 2 R este un parametru. Dac¼ a x1 6= 0 şi x2 6= 0 cele dou¼
a familii
x2
de soluţii coincid. Soluţiile ecuaţiei date se scriu sub forma u (x1 ; x2 ) = F dac¼
a
x1
x1
x1 6= 0, respectiv sub forma u (x1 ; x2 ) = F dac¼a x2 6= 0, unde F; G : R ! R
x2
sunt funcţii de clas¼a C 1 arbitrare.
@u @u
2. S¼ a a ecuaţiei cvasiliniare x1 x22
a se determine integrala general¼ + x21 x2 =
@x1 @x2
dx1 dx2 du
(x21 + x22 ) u: Sistemul caracteristic asociat este 2
= 2 = : Din
x1 x2 x1 x2 (x1 + x22 ) u
2

dx1 dx2
primele dou¼
a rapoarte avem = ; care prin integrare ne conduce la prima
x2 x1
integral¼ a x21 x22 = c1 : Pentru a obţine a doua integral¼
a prim¼ a prim¼a, ampli…c¼am
primul raport cu x2 şi al doilea raport cu x1 şi adunând num¼ ar¼
atorii respectiv
numitorii avem
x2 dx1 + x1 dx2 du
2 2
= ,
x1 x2 (x1 + x2 ) (x1 + x22 ) u
2

d (x1 x2 ) du
= :
x1 x2 u
u
Integrând avem ln (x1 x2 ) = ln u ln c2 ; de unde c2 = : Deci, soluţia general¼
aa
x1 x2
ecuaţiei cvasiliniare date este

u
x21 x22 ; = 0:
x1 x2
u
Aceast¼
a soluţie se poate scrie în forma = (x21 x22 ) ; de unde u = x1 x2 (x21 x22 ) ;
x1 x2
unde este o funcţie real¼
a arbitrar¼ a C 1:
a de clas¼

4 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul II (EDP II)

a a acestor ecuaţii este
Forma general¼

@u @u @2u
F x; u (x) ; ; :::; ; = 0; i; j = 1; n: (13)
@x1 @xn @xi @xj

O funcţie u = u(x) se numeşte soluţie a ecuaţiei (13) în domeniul D Rn dac¼ a

2
u 2 C (D) şi u veri…c¼
a identic egalitatea (13) pe mulţimea D. Soluţia general¼
a a ecuaţiei
(13) depinde de dou¼a funcţii arbitrare.
@2u @2u
Observaţie. u 2 C 2 (D) ) = (pe D), oricare ar … i; j 2 f1; :::; ng.
@xi @xj @xj @xi
Am aplicat Criteriul lui Schwarz.

6
 Ecuaţia (13) se numeşte EDP II cvasiliniar¼
a dac¼
a este liniar¼
a în raport cu derivatele
de ordinul II, adic¼
a este de forma:
X
n
@2u @u @u
aij (x) + B x; u (x) ; ; :::; = 0: (14)
i;j=1
@xi @xj @x1 @xn

@u @u X n
@u
Dac¼
a în plus B x; u (x) ; ; :::; = bi (x) +c (x) u+d (x), adic¼ a ecuaţia
@x1 @xn i=1
@x i
(13) este liniar¼ a în raport cu toate derivatele funcţiei necunoscute, aceast¼ a ecuaţie se
numeşte EDP II liniar¼ a.
Observaţii.
1. Din motive de simetrie în ecuaţia (14) putem considera c¼ a aij = aji ; oricare ar …
i; j 2 f1; :::; ng :
2. În problemele de …zic¼ a avem funcţii care depind de spaţiu şi de timp adic¼ a de tipul
u = u (x; y; z; t) : Putem renota x = x1 ; y = x2 ; z = x3 ; t = x4 :

4.1 EDP II liniare - cazuri elementare

În continuare, vom rezolva câteva ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul II, cu coe…cienţi
constanţi, folosind integr¼ ari succesive (consider¼am ecuaţii cu funcţie necunoscut¼
a u =
u (x; y)). Mai întâi, reamintim noţiunile de
Domenii simple în raport cu axele
O mulţime D R2 se numeşte domeniu simplu în raport cu una din axele Ox sau
Oy dac¼ a intersecţia cu D a unei paralele arbitrare la axa respectiv¼a are una din formele
urm¼ atoare: mulţimea vid¼a, un segment (eventual redus la un punct), o semidreapt¼a sau
întreaga dreapt¼a. Pe scurt, intersecţia dintre un domeniu simplu în raport cu una din axe
şi o paralel¼
a oarecare la acea ax¼ a este o submulţime conex¼ a (care se proiecteaz¼
a pe axa
considerat¼ a dup¼a un interval).
Vom nota un domeniu D simplu în raport cu axa Ox sub forma D = Dx , iar un
domeniu D simplu în raport cu Oy sub forma D = Dy . Un domeniu D care este simplu
în raport cu ambele axe Ox şi Oy se va nota D = Dxy .
Exemplu. Un exemplu tipic de domeniu m¼ arginit simplu în raport cu Oy este:

a x b
(Dy )
f (x) y g (x)

unde f; g : [a; b] ! R sunt funcţii continue. Analog, un exemplu tipic de domeniu m¼

arginit
simplu în raport cu Ox este:

c y d
(Dx )
' (x) y (x)

unde '; : [c; d] ! R sunt funcţii continue.

Un disc (mai general, interiorul unei elipse reunit cu o parte a acesteia), un semiplan,
un cadran sunt domenii simple în raport cu axele Ox şi Oy:
S¼
a se rezolve urm¼atoarele EDP II cu coe…cienţi constanţi, folosind integr¼
ari succesive
2
(c¼
autînd soluţii u 2 C (D)).

7
 @2u @ @u
1. 2
= 0; (x; y) 2 D = Dx : Ecuaţia este echivalent¼
a cu (x; y) = 0: Ce
@x @x @x
@u
înseamn¼a? Pentru un y …xat, funcţia de o variabil¼ a x ! (x; y) are derivata
@x
nul¼
a pe un interval, adic¼
a funcţia este constant¼
a (cu o valoare ce depinde de y).
@u @
Deci, (x; y) = F (y) pentru (x; y) 2 D: Rezult¼ a c¼
a (u (x; y) F (y)) = 0:
@x @x
Raţionând ca mai sus rezult¼
a c¼
a

u (x; y) = xF (y) + G (y) ;

adic¼
a u este o funcţie de grad cel mult I relativ la x, cu coe…cienţi depinzând de y:
@2u
2. = 0; (x; y) 2 D = Dy : Proced¼
am în mod similar (schimb¼
am doar rolul vari-
@y 2
abilelor) şi g¼
asim soluţia

u (x; y) = yF (x) + G (x) ;

adic¼
a u este o funcţie de grad cel mult I relativ la y, cu coe…cienţi depinzând de x:
@2u
3. = 0; (x; y) 2 D = Dxy : Ecuaţia se scrie sub forma
@x@y
@ @u (1) @u
(x; y) =0, (x; y) = g (y)
@x @y @y
0 1
B Z C
@ B C
, Bu (x; y) g (y) dy C = 0
@y @ A
| {z }
G(y)
(2)
, u (x; y) G (y) = F (x) , u (x; y) = F (x) + G (y) :

Este evident c¼ a mai întâi am utilizat faptul c¼

a domeniul D este simplu în raport cu
Ox (ca la 1.), iar apoi este simplu în raport cu Oy (ca la 2.).
@2u
Aşadar, soluţia general¼ a a ecuaţiei = 0 pe un domeniu simplu în raport cu
@x@y
ambele axe este u (x; y) = F (x) + G (y) :
Observaţie. În toate exemplele de mai sus, F; G 2 C 2 (R) sunt funcţii arbitrare.
Aceast¼ a cerinţ¼a este necesar¼
a şi su…cient¼
a pentru ca soluţia u, exprimat¼
a cu ajutorul
2
funcţiilor F şi G s¼
a …e de clas¼
a C (R) :

@2u @2u
4. Ecuaţia Laplace pentru 2 variabile: + 2 = 0 sau u (x; y) = r2 u (x; y) =
@x2 @y
@2u @2u
0; unde u (x; y) = + se numeşte Laplacianul funcţiei u (x; y) : Soluţiile
@x2 @y 2
ecuaţiei Laplace se numesc funcţii armonice. Dac¼ a u (x; y) = 0 pe un domeniu
2
simplu conex D R , atunci exist¼ a o funcţie olomorf¼
a F = F (x + iy):D C ! C
a.î. u = Re F: Reciproc, dac¼ a F este funcţie olomorf¼ a, atunci Re F este armonic¼ a.
Soluţia general¼
a a ecuaţiei Laplace pe un domeniu conex D este

u (x; y) = Re F (x + iy) :

8
 Amintim de…niţia. Un domeniu plan D se numeşte domeniu simplu conex dac¼ a
orice curb¼a simpl¼
a închis¼a cu imaginea inclus¼
a în interiorul lui D este frontiera unei
submulţimi incluse în întregime în D.
Noţiunea de olomor…e extinde noţiunile de derivabilitate şi continuitate din analiza
real¼
a în cea complex¼a.

5 ¼
ANEXA
Amintim în continuare câteva noţiuni pe care le vom utiliza la deducerea ecuaţilor …zicii
matematice.

1. Gradientul unei funcţii scalare f (x) în raport cu o variabil¼ a vectorial¼

a x =
(x1 ; x2 ; :::; xn ) (sau gradientul unui câmp scalar f = f (x1 ; x2 ; :::; xn )) este

@f @f @f
rf = grad f (x1 ; x2 ; :::; xn ) = ; ; :::; :
@x1 @x2 @xn

Dac¼
a avem doar 3 dimensiuni scriem
@f @f @f
rf = grad f (x; y; z) = ; ; sau
@x @y @z
@f ! @f ! @f !
rf = grad f (x; y; z) = i + j + k:
@x @y @z
Gradientul este un câmp vectorial ale c¼ arui componente sunt derivatele parţiale
ale funcţiei. De exemplu, consider¼ am un punct de coordonate (x; y; z) în care
temperatura este dat¼ a de o funcţie (x; y; z) (presupunem c¼a nu depinde de timpul
t). Atunci în …ecare punct (x; y; z) din înc¼ apere, gradientul arat¼a direcţia în care
temperatura creşte cel mai repede.

2. Divergenţa unui câmp vectorial v! !

m = vm (x1 ; x2 ; :::; xn ) ; m = 1; n este

X
n
@vi
div v!
m = div (v1 ; v2 ; :::; vn ) =
n=1
@xi

! ! !
În particular, pentru 3 dimensiuni avem ! v = v1 i + v2 j + v3 k unde vm =
vm (x; y; z) ; m = 1; 2; 3. Atunci divergenţa este

@v1 @v2 @v3

div !
v = + + :
@x @y @z

3. Formula Gauss-Ostrogradski. Fie D R3 o mulţime deschis¼ a şi P; Q; R funcţii

1
reale de clas¼a C pe D: Consider¼ am o multime deschis¼
a D; m¼ arginit¼
a de o
suprafaţa închis¼
a, neted¼
a pe porţiuni D (altfel spus = @ şi = [ D).
Atunci
ZZ ZZZ
@P @Q @R
(P cos + Q cos + R cos ) d = + + dxdydz;
@x @y @z

9
 ! ! !
unde !n = cos i + cos j + cos k este versorul normalei exterioare la şi d
este un element de arie al suprafeţei : Forma vectorial¼
a pentru relaţia de mai sus
este ZZ ZZZ
!v !nd = div !
v dxdydz;

! ! ! @P @Q @R
unde am notat cu !
v = P i + Q j + R k , iar div !
v = + + :
@x @y @z

Lema. a) Fie f : I ! R continu[ pe intervalul I R: Dac¼

a pentru orice interval
Rb
[a; b] I avem f (x) dx = 0; atunci f 0:
a
a f : D R3 ! R este continu¼
b) Dac¼ a (pe mulţimea deschis¼
a D) şi pentru
orice bil¼
a B D integrala lui f pe B este nul¼
a, atunci f 0:

10
 ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE
CURS 3
1 DEDUCEREA UNOR ECUAŢII ALE FIZICII MATEMAT-
ICE
1.1

Ecuaţii ale proceselor oscilatorii

Aceste ecuaţii sunt de forma
@2u
= div (p grad u) qu + F;
@t2
unde u = u (x; y; z; t) este funcţia necunoscut¼
a, , p, q sunt m¼ arimi caracteristice ale mediului
în care are loc procesul, m¼ arimi care depind de (x; y; z; t), iar F (x; y; z; t) (termenul liber) descrie
acţiunea forţelor externe.
Observaţie. Dac¼ a p = constant, atunci

div (p grad u) = p div (grad u) = p u

şi astfel ecuaţia de mai sus devine

@2u
p u + qu = F:
@t2

1.1.1 Ecuaţia coardei vibrante (The equation of a vibrating string)

Ecuaţia coardei vibrante constituie un model în studiul propag¼ arii undelor transversale (dar şi
longitudinale) într-un mediu unidimensional.
Numim coard¼ a un …r elastic, tensionat, perfect ‡exibil (care nu opune rezistenţ¼ a la încov-
oiere).
În poziţia de echilibru coarda este situat¼
a pe o dreapt¼ a (notat¼a cu Ox). Dac¼ a ea este scoas¼
a
din poziţia de echilibru, coarda începe s¼ a vibreze.
Studiem vibraţii transversale –mişcarea coardei are loc într-un plan …xat notat cu (xOy)
şi …ecare punct al coardei se mişc¼a perpendicular pe Ox (direcţia de echilibru).
Studiem vibraţii mici –presupunem c¼ a deformaţiile relative ale porţiunilor de coard¼a sunt
neglijabile.
Not¼am cu u(x; t) abaterea faţ¼a de poziţia de echilibru a punctului coardei având abscisa x
la momentul t (valoarea numeric¼ a a acestei abateri m¼asurat¼ a în metri).
În …ecare punct al coardei acţioneaz¼ a dou¼a tensiuni în …r opuse, tangente la coard¼a. Not¼ am
! !
tensiunile în …r în punctul de abscis¼ a x, la momentul t, cu T (x; t) şi T (x; t), unde alegem
! !
sensul vectorului T (x; t) astfel încât proiecţia sa pe Ox are sensul versorului i .
Not¼am cu (x; t) m¼ asura în radiani a unghiului ascuţit dintre (Ox şi tangenta la coard¼ a în
punctul de abscis¼ a x, la momentul t.
Panta tangentei la gra…cul funcţiei x 7! u (x; t) în punctul de abscis¼ a x este
@u
tg (x; t) =
(x; t) :
@x
! ! ! ! !
Putem scrie T (x; t) = T (x; t) cos (x; t) i + sin (x; t) j . Aici T (x; t) este val-
!
oarea numeric¼
a a m¼
arimii vectorului T (x; t) m¼
asurat¼
a în newtoni (N ).

1
 Coarda este înzestrat¼a cu mas¼
a. Not¼ am cu (x) densitatea liniar¼ a a coardei (masa unit¼aţii
de lungime), adic¼ a valoarea numeric¼a a acesteia, m¼ asurat¼
a în N=m:
Presupunem c¼ a asupra coardei acţioneaz¼
a forţe externe transversale (perpendiculare pe Ox),
distribuite de-a lungul coardei, având densitatea liniar¼ a F (x; t). De exemplu, dac¼a acestea sunt
forţe de greutate, notând cu g acceleraţia gravitaţional¼
a avem F (x; t) = g (x) la orice moment
!
t. Scriem legea a doua a dinamicii (legea lui Newton) F = m! a pentru o porţiune de coard¼ a
corespunz¼ atoare unui interval in…nitezimal [x; x + dx]:
! ! ! !
F = T (x + dx; t) T (x; t) + F (x; t) dx j :
| {z } | {z }
rezultanta tensiunilor forţa extern¼
a exercitat¼
a
asupra porţiunii de coard¼a

@2u !
Dar m = (x) dx; !
a = 2 (x; t) j : Rezult¼
a c¼
a
@t
! ! ! @2u !
T (x + dx; t) T (x; t) + F (x; t) dx j = (x) 2 (x; t) j :
@t
Pentru porţiunea de coard¼
a corespunz¼
atoare unui interval propriu-zis [x; x + x] deducem
c¼
a 0x+ x 1 0x+ x 1
Z Z 2
! ! ! @ u !
T (x + x; t) T (x; t) + @ F (x; t) dxA j = @ (x) 2 (x; t) dxA j .
@t
x x

Împ¼
arţim prin x şi apoi facem ca x ! 0: Obţinem
!
@T ! @2u !
(x; t) + F (x; t) j = (x) 2 (x; t) j :
@x @t
Proiectând ecuaţia de mai sus pe axele Ox, respectiv Ou avem
@ !
T (x; t) cos (x; t) = 0; (1)
@x

@ ! @2u
T (x; t) sin (x; t) + F (x; t) = (x) (x) (x; t) (2)
@x @t2
Apoi, ţinem cont c¼
a

1 1
cos =p = s '1
1+ tg 2 @u 2
1+
@x x=xi ;i=1;2

2
şi
@u
tg @x @u
sin =p =s ' ;
1+ tg 2 @u 2 @x
1+
@x
pentru c¼ a am ţinut cont de faptul c¼ a deplasarea coardei de la poziţia de echilibru este foarte
@u @u 2
mic¼a, deci ia valori mici şi atunci se poate neglija.
@x @x
!
Astfel, din relaţia (1), deducem c¼ a produsul T (x; t) cos (x; t) este constant în raport cu
! !
x; adic¼a m¼arimea proiecţiei tensiunii T (x; t) pe Ox nu depinde de x; deci T (x; t) cos (x; t) =
! T (t)
T (t) : De aici, avem c¼ a T (x; t) = ; relaţie care înmulţit¼
a cu sin (x; t) conduce la
cos (x; t)
! @u
T (x; t) = T (t) tg (x; t) = T (t) :
@x
Înlocuim în (2)

@2u @2u
T (t) (x; t) + F (x; t) = (x) (x; t) , (3)
@x2 @t2
@2u T (t) @ 2 u F (x; t)
(x; t) (x; t) = :
@t2 (x) @x2 (x)

F (x; t)
Dac¼
a not¼
am = f (x; t) şi consider¼
am T (t) = T0 =constant, am obţinut ecuaţia coardei
(x)
vibrante
@2u T0 @ 2 u
=f (4)
@t2 (x) @x2
T0
Pentru o coard¼
a omogen¼
a ( (x) = a a2 =
= ct) se mai noteaz¼ şi obţinem ecuaţia
propag¼
arii undelor unidimensionale, care descrie propagarea undelor pe o dreapt¼
a

@2u @2u
a2 = f: (5)
@t2 @x2
Observaţie. Din punct de vedere matematic, u; T; F; ; a sunt valori numerice ale unor
m¼ arimi …zice. Din punct de vedere …zic,m¼ arimile care intervin în problema vibraţiilor coardei
au unit¼aţi de m¼
asur¼ a, exprimate în funcţie de unit¼
aţile fundamentale din sistemul internaţional.
Dac¼
a efectu¼am o operaţie algebric¼ a cu m¼ arimi …zice, aceeaşi operaţie se efectueaz¼a asupra
valorilor numerice, respectiv asupra unit¼ aţilor de m¼
asur¼ a ale acestora. Dac¼a deriv¼am (integr¼am)
dM1
o m¼ arime M1 în raport cu o m¼ arime M2 de care aceasta depinde, derivatei (integralei
dM2
Rb
M1 dM2 ) i se ataşeaz¼a raportul, respectiv produsul, dintre unitatea de m¼ asur¼
a a lui M1 şi cea
a
a lui M2 . Adic¼
a,
2b 3
Z
dM1 [M1 ]S:I:
= ; respectiv 4 M1 dM2 5 = [M1 ]S:I: [M2 ]S:I: :
dM2 S:I: [M2 ]S:I:
a S:I:

În afar¼
a de unit¼
aţile de m¼
asur¼
a deja amintite, mai preciz¼
am c¼
a

[F (x; t)]S:I: = N=m = kg=s2 ;

[f (x; t)]S:I: = N=kg = m=s2 :

3
 Pentru corectitudinea unei formule scrise sub form¼ a de egalitate în care intervin m¼ arimi
…zice este necesar ca toţi termenii s¼ a aib¼
a aceeaşi unitate de m¼ asur¼
a. Astfel, în (4) avem
@2u m @2u m 1 T0 m2 T0 @ 2 u m
2
= 2
; 2
= 2
= şi = 2
; de unde 2
= 2 , iar
@t S:I: s @x S:I: m m (x) S:I: s (x) @x S:I: s
m
[f ]S:I: = 2 . Deucem c¼a m¼arimea a din (5) are unitatea de m¼ asur¼
a
s
s r
T0 m2 m
[a]S:I: = = 2
=
(x) S:I: s s

de unde rezult¼
a c¼
a este o vitez¼
a de propagare a undei respective.

1.1.2 Ecuaţia vibraţiilor transversale mici ale unei membrane

Numim membran¼ a o pelicul¼
a subţire, elastic¼a, tensionat¼
a, întins¼
a uniform în toate direcţi-
ile. În poziţia de echilibru membrana se g¼ aşeşte într-un plan, notat cu (xOy). Dac¼ a este scoas¼
a
din poziţia de echilibru membrana începe s¼ a vibreze; presupunem c¼ a …ecare punct se deplaseaz¼ a
perpendicular pe planul (xOy). Not¼ am cu u = u(x; y; t) abaterea faţ¼ a de poziţia de echilibru a
punctului membranei având abscisa x şi ordonata y la momentul t.
@u 2 @u 2 @u @u
Se neglijeaz¼a m¼arimile , şi . Prin analogie cu (3) obţinem o ecuaţie de
@x @y @x @y
tipul
@ @u @ @u @2u
T + T + F (x; y; t) = (x; y) 2 ;
@x @x @y @y @t
unde T este modulul tensiunii super…ciale, F (x; y; t) este densitatea super…cial¼
a a forţelor ex-
terioare (presupuse a acţiona perpendicular pe planul (xOy)), iar (x; y) este densitatea super-
…cial¼
a a membranei (masa unit¼ aţii de suprafaţ¼
a).
Dac¼a T este constant, atunci ecuaţia devine

@2u @2u @2u

T + 2 + F (x; y; t) = (x; y) :
@x2 @y @t2

T F
Împ¼ am a2 =
arţim prin , not¼ ,f= şi ecuaţia precedent¼
a devine

@2u @2u @2u

a2 + 2 = f: (6)
@t2 @x2 @y

Ecuaţia (6) se numeşte ecuaţia vibraţiilor transversale mici ale unei membrane.
Dac¼a membrana este omogen¼ a, adic¼a (x; y) = = ct; atunci avem a constant. În acest
caz, ecuaţia (6) se numeşte ecuaţia propag¼arii undelor bidimensionale, care descrie propagarea
undelor într-un plan.
Observaţii.
1. Ecuaţia vibraţiilor coardei şi ecuaţia vibraţiilor membranei sunt analoge ca form¼a,
ele difer¼
a doar prin num¼arul de variabile.
2. Convenim s¼ a ataş¼ am unitatea de m¼ asur¼
a corespunz¼ atoare la valoarea numeric¼
a ce
reprezint¼a o anumit¼a m¼
arime …zic¼ a. Avem

[u (x; y; t)]S:I: = m; [T ]S:I: = N=m = kg=s2 ;

[ (x; y)]S:I: = kg=m2 ; [F (x; y; t)]S:I: = N=m2 = kg=m s2 :

4
 De aici, rezult¼
a c¼
a

@2u
= m=s2 ; a2 u S:I:
= m=s2 ; [f ]S:I: = N=kg = m=s2 :
@t2 S:I:

1.1.3 Ecuaţia propag¼

arii undelor în spaţiu (cazul 3D)
Este de forma
@2u @2u @2u @2u
a2 + 2 + 2 =f
@t2 @x2 @y @z
şi descrie propagarea sunetului într-un mediu omogen sau propagarea luminii într-un
mediu omogen neconductor.
Observaţie.
1. Ecuaţia de mai sus se mai numeşte ecuaţia propag¼arii undelor sferice.
@2u
2. Pentru orice dimensiune a spaţiului ecuaţia undelor se scrie sub forma 2 a2 u = f:
@t
2
DEF @ u 2
Operatorul diferenţial a u = a u senumeşte operatorul lui D’Alembert.
@t2

1.2 Ecuaţia propag¼

arii c¼
aldurii

Propagarea c¼aldurii şi difuzia particulelor într-un mediu sunt descrise de ecuaţia difuziei
@u
= div (p grad u) qu + F:
@t
@2u
Observaţie. Ecuaţia seam¼
an¼
a cu cea a proceselor oscilatorii, doar c¼
a în loc de apare
@t2
@u
:
@t
Pentru explicarea modelului …zic, presupunem un mediu izotrop, ale c¼ arui propriet¼aţi sunt
descrise prin este densitatea mediului (masa unit¼ aţii de volum), c este c¼ aldura speci…c¼ a a
mediului, k coe…cient de conducţie termic¼ a a mediului. M¼ arimile variaz¼
a în spaţiu, sunt funcţii
de (x; y; z); dar se presupune c¼ a nu variaz¼ a în timp.
În mediul studiat se g¼asesc surse de c¼aldur¼a cu intensitatea F (x; y; z; t) : Dac¼a la un moment
t; în punctul (x; y; z) se produce c¼ aldur¼a, atunci F (x; y; z; t) > 0; iar dac¼a se absoarbe c¼ aldura
atunci F (x; y; z; t) < 0.
Fie (not¼am) u = u (x; y; z; t) temperatura în punctul M (x; y; z) la momentul t: Dorim s¼ a
determin¼ am E.D.P. veri…cat¼ a de temperatura u: Presupunem un domeniu oarecare din R3
m¼ arginit¼a de suprafaţa închis¼a neted¼
a pe porţiuni, (frontiera domeniului).
Scriem bilanţul termic corespunz¼ ator domeniului ; într-un interval de timp in…nitezimal
[t; t + dt] : Mai întâi, not¼
am:
- Q1 cantitatea de c¼aldur¼a primit¼a de la sursele din ;
- Q2 cantitatea de c¼aldur¼a schimbat¼ a cu exteriorul de ; prin suprafaţa ;
- Q3 cantitatea de c¼aldur¼a care determin¼ a în …ecare punct din variaţia temperaturii cu
@u
u (x; y; z; t + dt) u (x; y; z; t) = (x; y; z; t) dt:
@t
Bilanţul termic este
Q3 = Q1 + Q2 . (7)

5
 Avem formulele:
0 1
ZZZ
a) Q1 = @ F (x; y; z; t) dxdydz A dt;
ZZ
b) Q2 = k grad u !
n d ; unde d este elementul de arie al suprafeţei ;!
n este versorul

normalei exterioare
0 la ; 1
ZZZ
@u
c) Q3 = @ c (x; y; z; t) dxdydz A dt:
@t
Ecuaţia (7) devine (prin împ¼ arţirea la dt):
ZZZ ZZZ ZZ
@u
c (x; y; z; t) dxdydz = F (x; y; z; t) dxdydz + k grad u !
nd :
@t
| {z }
I

Pentru integrala de suprafaţ¼

a I (integral¼
a de tip ‡ux), utiliz¼
am formula Gauss-Ostrogradski
şi o transform¼
am într-o integral¼a tripl¼
a. Avem
ZZ ZZZ
k grad u ! nd = div (k grad u) dxdydz:

Astfel, ecuaţia (7) devine

ZZZ
@u
c div (k grad u) F dxdydz = 0: (8)
@t

Cum integrandul din (8) este funcţie continu¼a şi domeniul de integrare poate … o bil¼
a cu
raza oricât de mic¼
a, din (8) rezult¼
a c¼
a integrandul este identic nul, adic¼
a

@u
c div (k grad u) F =0
@t
sau
@u
c div (k grad u) = F
@t
ecuaţie care reprezint¼
a ecuaţia propag¼ arii c¼aldurii.
@u
Dac¼ a avem k = constant, obţinem scrierea c k u = F; care prin împ¼
arţirea la c ne
@t
conduce la o alt¼a form¼a a ecuaţiei propag¼
arii c¼
aldurii
@u
a2 u = f;
@t
k F
unde a2 = ; iar f = :
c c
Observaţie.
1. Ecuaţia de mai sus poate … scris¼ a una, dou¼
a sau trei dimensiuni. Dac¼ a în plus f 0;
atunci ecuaţia se mai numeşte omogen¼ a.
2. Ecuaţia propag¼arii c¼
aldurii este analoag¼a cu ecuaţia propag¼
arii undelor, doar c¼
a în locul
derivatelor de ordinul II apar derivate de ordinul I.

6
1.3 Ecuaţia proceselor staţionare

Fenomenele în care st¼ arile anumitor m¼ arimi …zice nu depind de timp se numesc fenomene
staţionare.
În probleme de funcţii complexe, de câmpuri electrice sau magnetice staţionare, în studiul
st¼
arii staţionare a c¼
aldurii, în mecanic¼
a etc. se utilizeaz¼
a ecuaţii cu derivate parţiale de forma:

@2u @2u @2u @2u

+ 2 = 0, + 2 = f (x; y) ,
@x2 @y @x2 @y
@ u @ u @2u
2 2 @ u @2u @2u
2
+ 2 + 2 = 0, + 2 + 2 = f (x; y; z) :
@x2 @y @z @x2 @y @z
Ele se numesc ecuaţii Laplace, respectiv Poisson pentru spaţii bidimensionale şi tridimensionale.
Ecuaţia proceselor staţionare se obţine din ecuaţia proceselor oscilatorii şi din ecuaţia difuziei
@u @2u
în cazul în care funcţia necunoscut¼ a nu variaz¼ a în timp. Astfel, = 0; iar ecuaţia
@t @t2
proceselor staţionare va … în general de forma

div (p grad u) qu + F = 0:

1.4 Ecuaţiile lui Maxwell

Ecuaţiile lui Maxwell sunt ecuaţiile fundamentale ale electromagnetismului care descriu sub
form¼a diferenţial¼
a comportarea câmpului electromagnetic într-un mediu material.
! !
M¼arimile …zice studiate, E şi B , intensitatea câmpului electric, respectiv inducţia magnetic¼a,
variaz¼
a în timp şi spaţiu. Ele veri…c¼
a urm¼atorul sistem de ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul
I:
!
1: div " E = ;
!
! @B
2: rot E = ;
@t
!
3: div B = 0;
!
1! ! @ "E
4: rot B = J + :
@t

În aceste ecuaţii reprezint¼a densitatea volumic¼ a de sarcin¼

a electric¼
a, " reprezint¼a permitiv-
!
itatea electric¼
a, permitivitatea magnetic¼ a, iar J densitatea curentului de conducţie.
Ecuaţia (1) provine din legea lui Gauss pentru ‡uxul câmpului electric şi exprim¼ a faptul c¼
a
un câmp electric, cu inducţia electric¼ a dat¼
a este generat de o sarcin¼
a electric¼a, cu densitatea .
Ecuaţia (2), provine din legea lui Gauss pentru ‡uxul câmpului magnetic şi exprim¼ a faptul
c¼
a un câmp magnetic variabil în timp genereaz¼ a un câmp electric.
Ecuaţia (3) care este de aceeaşi form¼
a cu prima, exprim¼a faptul c¼
a nu exist¼a “sarcini magnet-
ice”, analoge celor electrice, care s¼a genereze câmp magnetic. Ea provine din legea lui Faraday
sau legea inducţiei electromagnetice.
Ecuaţia (4) provine din legea lui Ampère sau legea circuitului total şi arat¼ a c¼
a un câmp
1! !
magnetic de intensitate B este generat de un curent de conducţie cu densitatea J şi de un

7
 !
@ "E
curent de deplasare cu densitatea dat¼ a de ; adic¼a de variaţia temporal¼ a a inducţiei
@t
câmpului electric.
Cele patru ecuaţii ale lui Maxwell sunt scrise sub form¼ a vectorial¼a şi au în partea stâng¼ a
! !
expresii dependente de vectorii E , B care reprezint¼ a câmpul, iar în partea dreapt¼ a m¼arimile
care reprezint¼ a sursele de câmp situate într-un mediu. Ele sunt scrise într-un sistem de referinţ¼a
inerţial în care mediul este în repaus.
Consecinţe.
! !
1. Presupunem "; ; constante şi legea lui Ohm scris¼a sub forma J = E , constant. Se
! !
demonstreaz¼
a c¼
a toate componentele vectorilor E şi B veri…c¼
a ecuaţia telegra…ştilor

@2u @u
c2 u+ = 0;
@t2 " @t
1
unde c = p reprezint¼
a viteza undelor electromagnetice în vid.
"

2. În cazul proceselor staţionare se arat¼ a c¼

a exist¼ a C 2 ; funcţie numit¼
a o funcţie de clas¼ a
!
potenţial electric şi notat¼
a cu V a.î. E = grad V: În plus dac¼ a " este constant, atunci
V = :
"

Ecuaţiile prezentate mai sus provin din studiul unor probleme practice şi nu este necesar¼ a
cunoaşterea soluţiei generale; soluţia trebuie c¼autat¼ a în anumite condiţii suplimentare. Din acest
punct de vedere, deosebim trei categorii de probleme:
a) Probleme cu condiţii iniţiale (probleme Cauchy);
b) Probleme cu condiţii la limit¼ a (condiţii pe frontier¼a);
c) Probleme mixte.
În rezolvarea acestor probleme trebuie s¼ a se ţin¼
a seama de urm¼ atoarele aspecte matematice
ale calculelor:
1. Obţinerea solutiei c¼ autate (teorema de existenţ¼ a a soluţiei);
2. Soluţia obţinut¼a s¼
a …e unic¼a (teorema de unicitate a soluţiei);
3. Soluţia depinde continuu de datele problemei (stabilitatea soluţiei).
Stabilitatea soluţiei const¼a în faptul c¼ a la variaţii mici ale datelor problemei considerate
corespund soluţii care difer¼ a puţin între ele. Rezolvarea simultan¼ a a acestor cerinţe ne conduce
la concluzia c¼a problema este corect pus¼ a.

8
 ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE
CURS 4
1 ECUAŢII CVASILINIARE DE ORDINUL II. CLASI-
FICARE ŞI FORME CANONICE

1.1 Introducere.
Forma general¼
a a E.D.P. II cvasiliniar¼
a este:
X
n
@2u @u @u
aij (x) + B x; u (x) ; ; :::; = 0; (1)
i;j=1
@xi @xj @x1 @xn

unde x = (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 D Rn . Pentru aceast¼ a ecuaţie vom c¼ auta soluţii u 2 C 2 (D) :
2 2
@ u @ u
Atunci = pe D; oricare ar … i; j 2 f1; :::; ng.
@xi @xj @xj @xi
Coe…cienţii ecuaţiei (1), aij = aij (x) sunt funcţii continue (prin ipotez¼ a), în-
deplinesc condiţiile de simetrie aij = aji ; i; j 2 f1; :::; ng şi nu se anuleaz¼
a simultan (în caz
contrar nu avem o ecuaţie de gradul II).
Partea principal¼ a a ecuaţiei (1) este

X
n
@2u
LP (u) = aii (x) :
i=1
@xi @xj

1.2 Clasi…carea ecuaţiilor sub forma canonic¼

a
Spunem c¼ a ecuaţia (1) are form¼ a canonic¼ a în punctul x = x0 dac¼ a toţi coe…cienţii
derivatelor mixte din partea principal¼ a se anuleaz¼ a în x = x0 ; adic¼
a aij (x0 ) = 0, oricare
ar … i 6= j; adic¼
a
Xn
@2u
LP (u) jx=x0 = aii (x0 ) 2 (x0 ) :
i=1
@xi
Presupunem c¼ a ecuaţia (1) are form¼
a canonic¼ a în punctul x = x0 : Studiem sem-
nele coe…cientilor derivatelor de ordinul II calculaţi în x0 ; adic¼
a semnele pentru aii (x0 ) ;
i = 1; :::; n: Atunci spunem c¼a în punctul x0 ecuaţia (1) este de tip:

1. parabolic dac¼ a cel puţin unul dintre aceşti coe…cienţi este nul (9 i 2 f1; 2; :::; ng
a.î. aii (x0 ) = 0),

2. eliptic dac¼ a toţi coe…cienţii aii sunt nenuli şi au acelaşi semn (aii (x0 ) > 0 sau
aii (x0 ) < 0; 8i = 1; n),

3. hiperbolic dac¼ a toţi coe…cienţii aii sunt nenuli şi nu au acelaşi semn (aii (x0 ) 6= 0
8i = 1; n şi 9 i 6= j a.î. aii (x0 ) ajj (x0 ) < 0).

1
1.3 Schimb¼
ari de variabile
Ecuaţia (1) se aduce la forma canonic¼
a prin aplicarea unei schimb¼
ari de variabile.
Vom studia:

1. regula de transformare a coe…cienţilor p¼

arţii principale la o schimbare de variabil¼
a,

2. metoda de determinare a unei schimb¼

ari de variabile care aduce ecuaţia (1) la o
form¼
a canonic¼
a într-un punct.

1.3.1 Noţiunea de schimbare de variabil¼

a
Trecerea de la variabilele vechi (x1 ; x2 ; :::; xn ) la varibilele noi (y1 ; y2 ; :::; yn ) presupune
de…nirea unei aplicaţii F : D ! D0 ; unde D; D0 Rn sunt mulţimi deschise. Scriem
(y1 ; y2 ; :::; yn ) = F (x1 ; x2 ; :::; xn ) şi notând cu F = (f1 ; f2 ; :::; fn ) ; scriem schimbarea de
variabile sub forma
N OT
yk = fk (x1 ; x2 ; :::; xk ) = yk (x1 ; x2 ; :::; xn ) ; k = 1; n:

Aplicaţia F prin care se realizeaz¼

a schimbarea de variabile este un DIFEOMOR-
FISM, adic¼
a îndeplineşte condiţiile:

1. F : D ! D0 este bijectiv¼
a,
1
2. F; F a C 1:
sunt de clas¼

Matricea Jacobian¼ a a aplicaţiei F este matricea p¼ atratic¼

a care are pe linia i
derivatele parţiale ale lui yi în raport cu xj ; pentru j = 1; 2; :::; n, adic¼
a este de…nit¼
a prin
@yi
JF = :
@xj i;j=1;n
Determinantul matricei jacobiene, numit jacobian sau determinant funcţional
al aplicaţiei F; se noteaz¼
a

N OT D (y1 ; y2 ; :::; yn )
det JF = :
D (x1 ; x2 ; :::; xn )
Condiţii su…ciente pentru ca o aplicaţie s¼ a …e difeomor…sm
0
Teorema 1. Fie D; D n
R mulţimi deschise şi F : D ! D0 aplicaţie bijectiv¼a
de clas¼a C : Atunci F este difeomor…sm dac¼a şi numai dac¼a aplicaţia invers¼a F 1 este
1

de continu¼a şi det JF (x) 6= 0; oricare ar … x 2 D:

Teorema 2. Fie D Rn o mulţime deschis¼a şi F : D ! Rn o aplicaţie de clas¼a
1
C : Dac¼a det JF (x0 ) 6= 0; unde x0 2 D, atunci F este difeomor…sm pe o vecin¼atate a lui
x0 . (9 U 2 V (x0 ) ; 9 V 2 V (F (x0 )) a.î. F jU : U ! V este difeomor…sm).

1.3.2 Aplicarea unei schimb¼

ari de variabile
Fie D Rn domeniul de de…niţie al ecuaţiei (1). Fie schimbarea de variabile

(y1 ; y2 ; :::; yn ) = F (x1 ; x2 ; :::; xn ) ;

unde F : D ! D0 Rn este difeomor…sm. Presupunem c¼

a funcţia F; care realizeaz¼
a
2
schimbarea de variabile, este de clas¼
a C (D).

2
 Atunci efectul acestei schimb¼ ari de variabile asupra funcţiei necunoscute u =
u (x1 ; x2; :::; xn ) din ecuaţiei (1) este redat prin egalitatea

1 N OT
u F (y1 ; y2 ; :::; yn ) e (y1 ; y2 ; :::; yn ) ;
= u
1
adic¼
au F e: Atunci u = u
=u e F; adic¼
a

e (F (x1 ; x2 ; :::; xn )) :
u (x1 ; x2; :::; xn ) = u

Ecuaţia (1) transformat¼ a prin schimbarea de variabile F va … tot o E.D.P.CL.II pe

domeniul D0 , care va avea mulţimea soluţiilor fe
u = u F 1 ; unde u este soluţie a ecuaţiei (1)g.
Calculul derivatelor lui u în funcţie de u e
Consider¼am egaliatea

e (y1 (x1 ; x2 ; :::; xn ) ; :::; yn (x1 ; x2 ; :::; xn )) :

u (x1 ; x2; :::; xn ) = u (2)

Deriv¼
am ambii membri în raport cu xj :

@u X @e n
u @yk
= ; j = 1; n: (3)
@xj k=1
@y k @xj

Observaţie. În formula de mai sus derivatele în raport cu xj sunt calculate în

punctul x 2 D, iar derivatele în raport cu yk în y = F (x) 2 D0 :
Deriv¼
am înc¼a odat¼a relaţia (3) în raport cu xi . Rezult¼
a

@2u X @ n
@e
u @yk X @e u
n
@ 2 yk
= + (4)
@xi @xj k=1
@xi @yk @xj k=1 @yk @xi @xj

@ @e
u Pn @2ue @yh @yk
Dar ţinem cont c¼
a = . Înmulţind aceast¼
a relaţie cu
@xi @yk h=1 @yh @yk @xi @xj
şi înlocuind în (4) avem

@2u Xn
@2ue @yh @yk X @e
n
u @ 2 yk
= + : (5)
@xi @xj h;k=1 @yh @yk @xi @xj k=1 @yk @xi @xj

Înlocuim aceste derivate în ecuaţia (1) şi aceasta devine

X
n X
n
@2u e @yh @yk X X @e
n n
u @ 2 yk
aij + aij e (x; u
+B e; grad u
e) = 0 (6)
i;j=1h;k=1
@y h @y k @x i @x j i;j=1 k=1
@y k @x i @x j

Observaţii.

1. Prin aplicarea unei schimb¼

ari de variabile, o E.D.P.CL. II se transform¼
a tot într-o
E.D.P.CL. II.

2. Dac¼aue = v (y1 ; y2 ; :::; yn ) este o soluţie a ecuaţiei transformate (6), atunci u = v F

este o soluţie a ecuaţiei date (1).

3
 Practic, a‡a¼m o soluţie a ecuaţiei date înlocuind în expresia soluţiei ecuaţiei
transformate noile variabile y1 ; y2 ; :::; yn cu expresiile lor ca funcţii de vechile variabile
x1 ; x2; :::; xn , expresii date prin schimbarea de variabile efectuat¼ a.
Reciproc, dac¼ e=
a u = w(x1 ; x2; :::; xn ) este o soluţie a ecuaţiei date (1), atunci u
w F 1 este soluţie a ecuaţiei transformate (6).
În (6) avem !
Xn X n
@y @y @2u e
LfP (e
u) = aij
h k
.
h;k=1 i;j=1
@x i @x j @y h @yk
| {z }
ag
hk

Deci am demonstrat formulele de transformare pentru coe…cienţii derivatelor de ordinul

al II lea la o schimbare de variabile
X n
@yh @yk
e
ahk = aij ; h; k 2 f1; :::; ng : (7)
i;j=1
@x i @x j

Observaţie. Din faptul c¼ a aij = aji ; 8 i; j 2 f1; :::; ng şi din (7) rezult¼a c¼a
e
ahk = e
akh ; 8 h; k 2 f1; :::; ng :
e = (e @yk
Not¼ am cu A = (aij ) ; A ahk ) şi J = JF = : Relaţia (7) se scrie
@xj k;j=1;n
prescurtat sub form¼ a matriceal¼ a
Ae = JAJ t : (8)
Se observ¼ a c¼a nu putem avea toţi coe…cienţii e
ahk nuli (într-un punct), pentru c¼ a din A =
1 e 1 t
J A (J ) ar rezulta c¼ a A este matrice nul¼ a (în acel punct), ceea ce ar … o contradicţie
cu faptul c¼a ecuatia (1) este de ordinul II.
Formula (8) de mai sus ne aminteşte de regula de transformare, la o schimbare
de baz¼a, a matricei asociate unei forme p¼atratice.
Pentru a reduce studiul p¼ arţii principale a ecuaţiei (1) într-un punct x0 la studiul
X n
@2u
unei forme p¼ atratice asociem expresiei LP (u) (x0 ) = aij (x0 ) (x0 ) forma p¼a-
i;j=1
@xi @xj
tratic¼
a Q de…nit¼ a prin
X
n
Q (v) = aij (x0 ) vi vj ; v = (v1 ; v2 ; :::; vn ) 2 Rn .
i;j=1

Din teoria formelor p¼ atratice, studiat¼

a la Algebr¼
a liniar¼
a, se ştie c¼
a exist¼
a T 2 Mn (R) cu
t
det T 6= 0 0
astfel încât B := T1AT este matrice diagonal¼ a. Not¼ am B = diag ( 1 ; :::; n )
1 0 ::: 0
B 0 ::: 0 C
B 2 C
dac¼a B = B .. .. . . .. C.
@ . . . . A
0 0 ::: n

1.3.3 Aducerea la forma canonic¼

a într-un punct
Fie x0 2 D şi A = (aij (x0 )) : Consider¼ am matricea T 2 Mn (R) astfel încât T t AT =
diag ( 1 ; :::; n ) : Efectu¼
am schimbarea de variabile scris¼ a Y = T t X;
a sub forma matriceal¼
adic¼
a
X
n
yi = tj (x0 ) xj ; i = 1; n (unde T = (tij )) (9)
j=1

4
 Atunci aplicaţia F (x1 ; x2 ; :::; xn ) = (y1 ; y2 ; :::; yn ) este liniar¼
a şi are matricea jacobian¼a
constant¼ a JF = T t în orice punct. Aplicând formula (8) obţinem coe…cienţii ecuaţiei
transformate A e = T t AT; de unde A e = diag ( 1 ; :::; n ) :
Fie y0 punctul corespunz¼ ator lui x0 prin schimbarea de variabile Y = T t X: Atunci
X @ u
n 2
e
fP (e
L u) (y0 ) = i (y0 ) ; deci ecuaţia transformat¼ a (6) are form¼ a canonic¼a în y0 :
i=1
@yi2
Coe…cienţii p¼arţii principale sunt coe…cienţii corespuunz¼ atori din forma canonic¼ a a formei
p¼
atratice asociate.
Observaţie. În aplicaţii este important ca prin schimbarea de variabile s¼ a obţinem o
form¼a canonic¼ a a ecuaţiei pe o mulţime deschis¼ a, nu doar într-un punct. Schimbarea de
variabile de mai sus conduce la forma canonic¼ a pe tot domeniul de de…niţie al ecuaţiei
doar dac¼ a ecuaţia (1) are coe…cienţi constanţi.

1.4 Clasicarea EDP cvasiliniare de ordinul II

X
n
@2u
Consider¼
am ecuaţia (1). Asociem p¼
arţii principale LP (u) = aij (x) în punctul
i;j=1
@xi @xj
X
n
x = x0 , forma p¼
atratic¼
a Q (v) = aij (x0 ) vi vj ; v = v (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 Rn .
i;j=1
De…niţie. Spunem c¼a ecuaţia (1) este de tipul (r; s) în punctul x = x0 dac¼a forma
p¼atratic¼a asociat¼a p¼arţii principale a ecuaţiei în x = x0 are signatura (r; s).
Perechea (r; s) format¼ a din num¼ arul coe…cienţilor strict pozitivi r şi num¼arul coe…-
cienţilor strict negativi s ai formei canonice, se numeşte signatura formei p¼ atratice.
Spunem c¼ a ecuaţia (1), în punctul x = x0 ; este de tip:

1. parabolic, dac¼
a ecuaţia este de tipul (r; s) cu r + s < n;

2. eliptic, dac¼
a ecuaţia este de tipul (n; 0) sau de tipul (0; n),

3. hiperbolic, dac¼
a ecuaţia este de tipul (r; s) pentru anumite valori r > 0, s > 0 cu
r + s = n.

Dac¼a ecuaţia este sub form¼

a canonic¼
a în punctul x = x0 ; atunci clasi…carea coincide
cu cea de la pagina 1.

Exemple.

X
n
@2u
1. Ecuaţia lui Laplace. 2
= 0 este deja sub form¼ a canonic¼ a (în orice punct din
i=1
@x i
Rn ). Toţi coe…cienţii s¼
ai sunt strict pozitivi, deci ecuaţia este de tipul (n; 0) ; adic¼
a
eliptic¼a.

@2u Xn
@2u
2
2. Ecuaţia undelor. a 2
= 0 (a > 0) este scris¼
a deja sub form¼
a canonic¼
a
@t2 i=1
@x i
(în orice punct din Rn+1 ). Ea are coe…cienţii 1; a2 ; a2 ; :::; a2 ; adic¼a de tipul
(1; n). Aşadar ecuaţia este de tip hiperbolic.

5
 @u X
n
@2u
2
3. Ecuaţia c¼
aldurii. a = 0 (a > 0) este scris¼
a deja sub form¼
a canonic¼
a (în
@t i=1
@x2i
@2u
orice punct din Rn+1 ). Ea are coe…cienţii 0 lipseşte din ecuaţie termenul cu ; a2 ; a2 ; ::
@t2
adic¼
a de tipul (0; n) şi avem 0+n = n < n+1 (num¼
arul de variabile). Aşadar ecuaţia
este de tip parabolic.
@2u @2u
4. Ecuaţia Tricomi. y + = 0 este scris¼
a sub form¼a canonic¼
a şi are coe…cienţii
@x2 @y 2
y şi 1. Astfel, ecuaţia este de tip mixt: eliptic, dac¼
a y > 0; hiperbolic dac¼a y < 0;
parabolic dac¼a y = 0:

5. S¼
a se aduc¼a la forma canonic¼ a urm¼
atoarea ecuaţie şi s¼
a se stabileasc¼
a tipul ei:
2
@ u
= 0; (x1 ; x2 ) 2 R2 :
@x1 @x2

Soluţie. Fie forma

0 p¼ atratic¼
1 a asociat¼ a Q (v) = v1 v2 : Matricea asociat¼ a acestei forme
0 1
1 1
B 0 C B 2 C
atratice este A = @ 1 2 A : Matricea caracteristic¼
p¼ a este A I = @ 1 A:
0
2 2
2 1
Ecuaţia caracteristic¼
a este det (A I) = 0; de unde obţinem = 0; adic¼ a valorile
4
1 1
proprii ale lui A sunt 1 = şi 2 = : Deci, o form¼ a canonic¼ a a lui Q este Q (v) =
2 2
1 2 1 2
w w : Ecuaţia dat¼a este de tip (r; s) = (1; 1) cu r + s = 2; deci de tip hiperbolic.
2 1 2 2
Pentru a determina o schimbare de variabile de forma (9) în urma c¼ areia obţinem forma
canonic¼ a de mai sus, determin¼ am o baz¼ a ortonormal¼ a B 0 format¼ a cu vectorii proprii ai
maticei simetrice A: Pentru …ecare valoare proprie g¼ asim vectorul propriu corespunz¼ ator
rezolvând sistemul (A I)
0 n X = O :
n 1
1 1
1 B C x1 0
Pentru 1 = ; avem @ 12 21 A = : Sistemul se reduce la ecuaţia
2 x2 0
2 2
x1 1
x1 + x2 = 0; deci x1 = x2 . Pentru x2 = 1 obţinem x1 = 1: Deci v1 = = .
0 1 x 2 1
1 1
1 B 2 2 C x1 0
Analog, pentru 1 = ; avem @ 1 1 A = : Sistemul se reduce la
2 x 2 0
2 2
x1
ecuaţia x1 + x2 = 0; deci x1 = x2 . Pentru x1 = 1 obţinem x2 = 1: Deci v1 = =
x2
1
.
1
Astfel, baz¼a ortonormal¼ a B 0 format¼ a cu vectorii proprii ai maticei simetrice A este
1 1 1 1
B0 = p ;p ; p ; p :
2 2 2 2
Matricea de trecere T de la baza canonic¼ a la baza B 0 se obţine scriind pe coloane com-

6
 0 1 1 1
p p
B 2 C
a T = @ 12
ponentele vectorilor din B 0 ; adic¼ 1 t
1 A : Avem T = T . O schimbare
p p
2 2
a de Y = T t X; adic¼
de variabile care îndeplineşte condiţiile cerute este dat¼ a
1 1 1 1
y 1 = p x 1 + p x 2 ; y2 = p x 1 p x2 : (10)
2 2 2 2
1 1 1 1
e p x1 + p x2 ; p x1 p x2 .
Scriem u (x1 ; x2 ) = u
2 2 2 2
Deriv¼
am în raport cu x2 acest¼
a egalitate si avem
@u 1 @eu 1 @eu
=p p :
@x2 2 @y1 2 @y2
Deriv¼
am înc¼
a o dat¼
a în raport cu x1

@2u 1 1 @2ue 1 1 @2u e 1 1 @2u e 1 1 @2ue

= p p 2
+ p p p p p p ;
@x1 @x2 2 2 @y1 2 2 @y1 @y2 2 2 @y1 @y2 2 2 @y22
2 2 2
@ u 1@ u e 1@ u e
= :
@x1 @x2 2 @y12 2 @y22

1 @2u
e 1 @2u
e
Aşadar, ecuaţia transformat¼
a este = 0: Soluţia ecuaţiei va … de
2 @y12 2 @y22
forma
u (x1 ; x2 ) = F (x1 ) + G (x2 ) ; F; G 2 C 2 R2 :
1 1 1 1
Evident din (10) putem exprima x1 = p y1 + p y2 ; x2 = p y1 p y2 : Atunci
2 2 2 2
soluţia ecuaţiei transformate este de forma

1 1 1 1
e (y1 ; y2 ) = F
u p y1 + p y2 +G p y1 p y2 ; F; G 2 C 2 R2 :
2 2 2 2

7
 ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE
CURS 5
1 ECUAŢII CVASILINIARE DE ORDINUL II PEN-
TRU FUNCŢII DE 2 VARIABILE

1.1 Introducere
Fie E.D.P. II cvasiliniar¼
a
X
n
@2u @u @u
aij (x) + B x; u (x) ; ; :::; = 0; (1)
i;j=1
@xi @xj @x1 @xn

unde x = (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 D Rn . Am studiat aducerea acestei ecuaţii la o form¼a

canonic¼a într-un punct folosind o schimbare de variabile dat¼
a de o aplicaţie liniar¼
a.
PROBLEME.

1. Se poate face o schimbare de variabile pentru a aduce ecuaţia (1) la forma canonic¼
a
pe o mulţime deschis¼
a?

2. Dac¼
a da, se poate determina o astfel de schimbare de variabile?

¼
RASPUNSURI.

1. DA, se poate în cazul n = 2 (funcţia necunoscut¼

a depinde de dou¼
a variabile).

2. Deducem un algoritm de reducere la forma canonic¼ a (pe o mulţime deschis¼ a) a

ecuaţiilor cvasiliniare, printr-o schimbare de variabile. Metoda de determinare a
unei astfel de schimb¼ ari de variabile se numeşte metoda curbelor caracteristice.

1.2 Ecuaţii cvasiliniare de ordinul II pentru funcţii de

2 variabile
1.2.1 Introducere
Particulariz¼
am ecuaţia (1) pentru n = 2 şi not¼
am x = x1 ; y = x2 ; a = a11 ; b = a12 =
a21 ; c = a22 . Consider¼
am astfel forma general¼
a a unei E.D.P.CL.II cu funcţia necunoscut¼ a
de 2 variabile independente:

@2u @2u @2u @u @u

a (x; y) 2 + 2b (x; y) + c (x; y) 2 + B x; y; u; ; = 0: (2)
@x @x@y @y @x @y

Ecuaţia (2) se numeşte liniar¼

a dac¼
a

@u @u @u @u
B x; y; u; ; = d (x; y) + e (x; y) + g (x; y) u f (x; y) ;
@x @y @x @y

1
unde d; e; f; g sunt funcţii cunoscute de clas¼ a cel puţin C 0 pe domeniul D R2 : În cazul
@u @u
unei ecuaţii semiliniare, coe…cienţii d; e; f; g pot … funcţii de ; sau u.
@x @y
@u @u
Reamintim c¼ a, pentru o E.D.P.I liniar¼ a, a +b = 0; putem de…ni 2 noi variabile
@x @y
@( ; )
independente (x; y) şi (x; y) cu J = 6= 0; pentru a reduce ecuaţia dat¼
a la o
@ (x; y)
@u
form¼a mai simpl¼ a = k ( ; ) : Putem face o astfel de transformare pentru o E.D.P. II?
@
Studiem transformarea E.D.P.CL. II dup¼ a o schimbare de variabile (x; y) ! ( ; ) ;
unde şi sunt alese a.î. Jacobianul
@ @
@( ; ) @x @y
J= = @ @ 6= 0:
@ (x; y)
@x @y
Ca urmare a efectu¼ arii schimb¼
arii de variabile, ecuaţia iniţial¼
a va avea o form¼a nou¼ a,
ceea ce înseamn¼ a c¼
a se poate pune problema alegerii unei asemenea forme a schimb¼ arii de
variabile astfel încât ecuaţia (1) s¼
a poat¼a … pus¼
a sub o form¼ a cât mai convenabil¼ a.

1.2.2 Formule de transformare a derivatelor funcţiei necunoscute

Fie schimbarea de variabile
= (x; y)
(3)
= (x; y)
şi u (x; y) = ue ( (x; y) ; (x; y)) :
Adic¼ a, inversând schimbarea de variabile ( ; ) = F (x; y) obţinem (x; y) = F 1 ( ; )
N OT
şi not¼am x = x ( ; ) ; y = y ( ; ). Atunci relaţia (u F 1 ) ( ; ) = u e ( ; ) se mai scrie
N OT
e( ; ) )
u (x; y) = u (x ( ; ) ; y ( ; )) = u
e ( (x; y) ; (x; y)) :
u (x; y) = u

Aplic¼am regula de derivare a funcţiilor compuse şi g¼

asim c¼
a derivatele parţiale de
ordinul I şi II ale funcţiei necunoscute u; în raport cu variabilele x şi y; se exprim¼ a în
funcţie de derivatele lui ue în raport cu şi prin relaţiile:
8
> @u @e
u@ @e
u@
< = +
@x @ @x @ @x : (4)
>
: @u @e
u@ @e
u@
= +
@y @ @y @ @y

OBSERVAŢIE. Din relaţiile (4) deducem c¼ a operaţia de derivare parţial¼

a faţ¼
a de
variabilele x şi y se exprim¼
a liniar prin operatori de derivare parţial¼
a în raport cu vari-
abilele şi :
@ @ @ @ @ @ @ @ @ @
= + ; = + : (5)
@x @ @x @ @x @y @ @y @ @y
@ @
Aplic¼
am operatorii de derivare parţial¼
a şi ambilor membri din relaţiile (4) şi
@x @y
deducem derivatele parţiale de ordinul 2 ale funcţiei necunoscute u în raport cu vechile

2
variabile x şi y :

@2u @ @e u @ @e u@ @e
u@
2
= = + =
@x @x @x @x @ @x @ @x
@ @e u @ u @2
@e @ @e u @ u @2
@e
= + + +
@x @ @x @ @x2 @x @ @x @ @x2
@ @e u @ @ @e u @ @ u @2
@e
= + + +
@ @ @x @ @ @x @x @ @x2
@ @e u @ @ @e u @ @ u @2
@e
+ + + :
@ @ @x @ @ @x @x @ @x2
Deci
2 2
@2u @2u
e @ @2u
e @ @ @2u
e @ u @2
@e u @2
@e
2
= 2 +2 + 2 + + : (6)
@x @ @x @ @ @x @x @ @x @ @x2 @ @x2
În mod analog se obţin celelalte dou¼
a derivate:

@2u @2u
e@ @ @2u
e @ @ @ @
= 2 + + +
@x@y @ @x @y @ @ @x @y @y @x
2 2
@ u e@ @ @e
u @ u @2
@e
+ 2 + + (7)
@ @x @y @ @x@y @ @x@y
şi
2 2
@2u @2u
e @ @2u
e @ @ @2u
e @ u @2
@e u @2
@e
= +2 + 2 + + : (8)
@y 2 @ 2 @y @ @ @y @y @ @y @ @y 2 @ @y 2
Preciz¼am c¼a pentru (8) am substituit x cu y în relaţia (6), iar relaţia (7) se obţine din
celelalte prin "dedublare".
Înlocuind aceste derivate în ecuaţia (2) şi dând factor comun derivatele de ordin 2,
obţinem ecuaţia:
@2u
e @2u
e @2u
e @e
u @eu
A 2 + 2B + C +F e;
; ;u ; = 0; (9)
@ @ @ @ 2 @ @
unde
2 2
@ @ @ @
A = a + 2b +c ;
@x @x @y @y
@ @ @ @ @ @ @ @
B = a +b + +c ; (10)
@x @x @x @y @y @x @y @y
2 2
@ @ @ @
C = a + 2b +c ;
@x @x @y @y

iar F este o funcţie real¼ a pe un domeniu din R5 .

a de…nit¼
OBSERVAŢIE. Dac¼ a expresiile (6), (7), (8) se înlocuiesc într-o ecuaţie liniar¼
a atunci
aceasta devine
@2u
e @2u
e @2u
e @e
u @e
u
A 2 + 2B + C 2
+ + e + = 0;
+ u
@ @ @ @ @x @y
adic¼
a se transform¼
a tot într-o E.D.P.L II.

3
 Pentru ecuaţia (9) scriem în mod explicit doar partea principal¼
a a ecuaţiei
@2u
e @2u
e @2u
e
LP (e
u) = A 2 + 2B + C :
@ @ @ @ 2
Calculând (B 2 AC) obţinem c¼
a
2
2 2 @ @ @ @
B AC = b ac
@x @y @y @x
unde evident a doua parantez¼ a reprezint¼a Jacobianul la p¼atrat. Cum am considerat J =
@( ; )
6= 0 observ¼
am c¼a semnul discriminantului (b2 ac) este invariant la schimb¼ arile
@ (x; y)
de coordonate. Astfel putem utiliza aceast¼ a proprietate la clasi…carea ecuaţiilor.
Ecuaţia (9) se simpli…c¼a dac¼a unul dintre coe…cienţii A; B sau C se anuleaz¼ a. Pentru
aceasta este necesar¼a o alegere convenabil¼a a schimb¼arii de variabile (3).

1.2.3 Metoda curbelor caracteristice

!
Lem¼ a. Fie mulţimea deschis¼a D R2 şi funcţia w 2 C 1 (D) cu grad w (x; y) 6= 0 în
orice punct (x; y) 2 D. Urm¼atoarele propriet¼aţi sunt echivalente:
a)
2 2
@w @w @w @w
a + 2b +c = 0 pe D; (11)
@x @x @y @y
b) Pe …ecare dintre curbele k ; de ecuaţii ( k ) : w (x; y) = k (k 2 w (D)) are
loc relaţia
a (dy)2 2b dy dx + c (dx)2 = 0: (12)
Demonstraţie. Fie egalitatea w (x; y) = k. Diferenţiind obţinem wx0 dx + wy0 dy = 0
(pe k ). Aceast¼
a relaţie se mai scrie sub forma
dx dy
= 0 pe k. (13)
wy0 wx0
Consider¼ am mulţimile A = (x; y) 2 D : wy0 (x; y) 6= 0 şi B = f(x; y) 2 D : wx0 (x; y) 6= 0g.
!
Din grad w (x; y) 6= 0 ; oricare ar … (x; y) 2 D; deducem c¼ a A [ B = D: Mulţimile A
şi B sunt deschise (ca imagine invers¼ a wy0 , respectiv wx0 a mulţimii
a prin funcţia continu¼
deschise ( 1; 0) [ (0; +1)):
Folosind Teorema funcţiilor implicite, obţinem panta tangentei la k într-un punct
(x0 ; y0 ) în funcţie de derivatele lui w în acel punct:
dy wx0
(x0 ; y0 ) 2 k \A ) (x0 ) = (x0 ; y0 ) ;
dx wy0
dx wy0
(x0 ; y0 ) 2 k \B ) (y0 ) = (x0 ; y0 ) ;
dy wx0
de unde rezult¼
a relaţia (13).
Demonstr¼ am implicaţia a) ) b). Fix¼
am k 2 w (D) : Din (11) rezult¼
a c¼
a
2
wx0 wx0
a + 2b + c = 0 pe k \ A;
wy0 wy0
2
wy0 wy0
a + 2b +c = 0 pe k \ B:
wx0 wx0

4
Apoi, conform (13) putem scrie
2
dy dy
a 2b + c = 0 pe k \ A;
dx dx
2
dx dx
a 2b +c = 0 pe k \ B;
dy dy

de unde rezult¼ a relaţia (12) pe k .

Demonstr¼ am implicaţia b) ) a). Fix¼ am (x0 ; y0 ) 2 D şi consider¼ am k = w (x0 ; y0 ) :
0 2
wx wx0
Atunci (x0 ; y0 ) 2 k . Dac¼ a (x0 ; y0 ) 2 A; din (12) şi (13) rezult¼
a c¼aa +2b +c = 0;
wy0 wy0
wy0 wy0 2
şi analog dac¼a (x0 ; y0 ) 2 B; din (12) şi (13) rezult¼ a c¼a a + 2b 0 + c = 0: Din
wx wx0
ultimele 2 relaţii rezult¼a c¼
a are loc (11) pe D.
Ecuaţia diferenţial¼
a

a (dy)2 2b dx dy + c (dx)2 = 0 (14)

se numeşte ecuaţia diferenţial¼ a a curbelor caracteristice ale ecuaţiei (2). Rezolvând

aceast¼a ecuaţie, determin¼am 2 familii de curbe caracteristice cu ajutorul c¼
arora vom stabili
schimbarea de variabile care conduce la forme canonice.
În ecuaţia (14), dac¼
a:

dy
a. dx 6= 0, not¼
am = m (x; y) şi astfel (14) devine am2 2bm + c = 0;
dx
dx
b. dy 6= 0, not¼
am = n (x; y) şi astfel (14) devine a 2bn + cn2 = 0:
dy

Avem a 6= 0 sau c 6= 0; adic¼ a cel puţin una dintre aceste ecuaţii este de grad II, altfel
ecuaţia (2) nu are form¼ a canonic¼a.
În cele ce urmeaz¼ a lucr¼
am pe mulţimea deschis¼ a fx 2 D : a (x) 6= 0g : Analog se pro-
cedeaz¼ a pentru mulţimea deschis¼ a fx 2 D : c (x) 6= 0g : Rezolv¼
am ecuaţia de gradul II de
la a. şi obţinem:
p p
2b 4b2 4ac b b2 ac
m1;2 (x; y) = = :
2a a
În funcţie de semnul expresiei de sub radical, ecuaţia (2) se numeşte ecuaţie de tip:

a b2
1. hiperbolic dac¼ ac > 0;

a b2
2. eliptic dac¼ ac < 0;

a b2
3. parabolic dac¼ ac = 0:

5
1.2.4 Aplicarea metodei curbelor caracteristice
Pentru g¼
asirea soluţiei unei E.D.P. II este necesar¼
a efectuarea unor transform¼
ari care s¼
a
conduc¼
a la o form¼a cât mai simpl¼a a acesteia, numit¼a form¼ a canonic¼a.

Cazul I (cazul ecuaţiei hiperbolice) În acest caz b2 ac > 0: Pentru orice (x; y) 2 D;
ecuaţia am2 2bm + c = 0 are r¼ ad¼
acini reale distincte, notate m1 (x; y) şi m2 (x; y) :
dy
Rezolvând ecuaţiile diferenţiale = mh (x; y), h = 1; 2; obţinem soluţii sub forma
dx
implicit¼a fh (x; y) = Ch (h = 1; 2) ; unde Ch este constant¼ a real¼
a. Efectuând schim-
barea de variabile
= f1 (x; y)
= f2 (x; y)
rezult¼
a din formulele (10) c¼
a expresiile coe…cienţilor A şi C devin identic nule. Ob-
@2u
serv¼
am c¼a B 6= 0 şi împ¼
arţind prin 2B; coe…cientul lui , obţinem c¼
a ecuaţia
@ @
(9) devine
@2ue @u @u
= H1 ; ; u; ; ; (15)
@ @ @ @
care se numeşte forma canonic¼
a a ecuaţiei de tip hiperbolic.

În continuare veri…c¼
am dac¼
a funcţiile f1 , f2 sunt funcţional independente:
@f1 @f1 @f1 @f1
D( ; ) m1
= @x @y @y @y
D (x; y) @f2 @f2 = @f2 @f2
m2
@x @y @y @y
@f1 @f2
= (m2 m1 ) 6= 0;
@y @y 6=0
6=0 6=0

@fh
dy @x pe curbele
deoarece mh = = ch ; h = 1; 2:
dx @fh
@y
OBSERVAŢIE. Teorema funcţiilor implicite arat¼ a c¼
a din ecuaţia ( k ) : ! (x; y) = k
putem explicita pe y ca funcţie de x pe o vecin¼
atate U V a lui (x0 ; y0 ) ; unde U; V
R sunt intervale deschise. Avem ( \ (U V )) : y = y (x) ; x 2 U: Derivând relaţia
! (x; y (x)) = k; x 2 U obţinem

@! @! dy
(x; y (x)) + (x; y (x)) (x) = 0, x 2 U ,
@x @y dx
de unde putem exprima
@!
dy @x (x; y (x)) , x 2 U .
(x) =
dx @!
@y

6
Cazul II (cazul ecuaţiei parabolice) În acest caz b2 ac = 0: Pentru orice (x; y) 2 D;
ecuaţia am2 2bm + c = 0 are r¼ ad¼
acini reale egale, notate m1 (x; y) = m2 (x; y) :
dy
Rezolvând ecuaţia diferenţial¼a = m1 (x; y) ; soluţia general¼
a a acesteia se exprim¼
a
dx
sub form¼ a implicit¼
a f1 (x; y) = C1 (C1 2 R) : Curbele c1 : f1 (x; y) = C1 sunt curbe
caracteristice ale ecuaţiei (2). Efectuând schimbarea de variabile

= f1 (x; y)
;
= (x; y)

D( ; )
2 C 1 (D) a.î. 6= 0 ; în orice punct din D; conform formulelor (10) obţinem
D (x; y)
coe…cientul A identic nul (indiferent cum alegem ). În plus,

@f1 @
b @x = @x ; de unde a @ + b @ = 0:
= m1 =
a @f1 @ @x @y
@y @y
Observ¼
am c¼
a şi coe…cientul B este identic nul, pentru c¼
a

@ @ @ @ @ @ @ @
B = a +b + +c
@x @x @x @y @y @x @y @y
@ @ @ @ @ @
= a +b + b +c :
@x @x @y @y @x @y

b2
Cum c = obţinem c¼
a
a
@ @ @ b@
B= a +b + ; deci B = 0:
@x @y @x a @y
| {z }
=0

Dup¼a schimbarea de variabile de mai sus, ecuaţia (9) devine, dup¼

a împ¼
arţirea prin
C 6= 0;
@2ue @eu @e u
2
= H2 ; ; u e; ; ; (16)
@ @ @
care se numeşte forma canonic¼
a a ecuaţiei de tip parabolic.
p p
Sau din b2 ac = 0 rezult¼ a c¼
a a şi c au acelaşi semn şi b = a c: Presupunem c¼
a
b > 0 (cazul b < 0 se trateaz[ similar). Atunci coe…cientul A se poate scrie sub forma
2
p @ p @
A= a + c :
@x @y
p @ p @
Efectuând schimbarea de variabile observ¼
am c¼
a A = 0; deci a + c = 0: În expresia
@x @y
p p p @ p @ p @ p @
lui B; folosim faptul c¼
ab= a c şi avem B = a + c a + c ;
@x @y @x @y
deci B = 0:

7
 = f1 (x; y)
OBSERVAŢIE. poate … una dintre vechile variabile x sau y: Dac¼
a
=x
atunci
@f1 @f1
D( ; ) @f1
= @x @y = :
D (x; y) 1 0 @y

= f1 (x; y)
Analog, dac¼
a atunci
=y
@f1 @f1
D( ; ) @f1
= @x @y = :
D (x; y) 0 1 @x

Cazul III (cazul ecuaţiei eliptice) În acest caz b2 ac < 0: Pentru orice (x; y) 2 D;
ecuaţia am2 2bm + c = 0 are r¼ ad¼acini complexe conjugate, notate m1;2 (x; y) =
dy
(x; y) i (x; y) : Integrând ecuaţiile diferenţiale = i ; obţinem soluţii
dx
sub forma implicit¼a f (x; y) ig (x; y) = C (C 2 C) : Din f (x; y) ig (x; y) = C şi
explicitarea y = y (x) ; obţinem
f (x; y (x)) + ig (x; y (x)) = C:
Derivând în raport cu x funcţiile compuse obţinem
dy
(fx0 + igx0 ) (x; y (x)) + (x) fy0 + igy0 (x; y (x)) = 0;
dx
de unde
dy fx0 + igx0
(x) = (x; y (x)) :
dx fy0 + igy0
2
dy dy dy
Înlocuind în ecuaţia a 2b + c = 0; avem
dx dx dx
2 2
a (fx0 + igx0 ) + 2b (fx0 + igx0 ) fy0 + igy0 + c fy0 + igy0 = 0;
de unde obţinem coe…cienţii p¼
arţii reale, respectiv p¼
arţii imaginare, nuli:
2 2
a (fx0 )2 + 2bfx0 fy0 + c fy0 = a (gx0 )2 + 2bgx0 gy0 + c gy0
;
2afx0 gx0 + 2b fx0 gy0 + fy0 gx0 + 2cfy0 gy0 = 0

= f (x; y)
Efectu¼
am schimbarea de variabile şi conform formulelor (9) şi
= g (x; y)
relaţiilor de mai sus, rezult¼
a c¼
aA=C= 6 0 şi B = 0: Dup¼a împ¼ arţirea prin A 6= 0; ecuaţia
(9) devine:
@2u C @2u e @eu @eu
2 + 2
= H3 ; ; u e; ; ; (17)
@ A@ @ @
care se numeşte forma canonic¼ a a ecuaţiei de tip eliptic.
dy
OBSERVAŢIE. Integrând ecuaţia diferenţial¼ a = +i ; obţinem soluţia general¼ a
dx
sub forma F (x; y) = C1 +iC2 (unde F : D ! C). Atunci efectu¼ am schimbarea de variabile
= Re F
:
= Im F

8
 ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE
CURS 6
1 E.D.P.L. II CU COEFICIENŢI CONSTANŢI PEN-
TRU FUNCŢII DE 2 VARIABILE

1.1 Metoda curbelor caracteristice

În cele ce urmeaz¼
a studiem un caz particular de E.D.P.L. II pentru funcţii de dou¼
a
variabile. Pentru aceasta consider¼
am o ecuaţie de forma:
@2u @2u @2u @u @u
a 2
+ 2b + c 2
+ d (x; y) + e (x; y) + g (x; y) u = f (x; y) ; (1)
@x @x@y @y @x @y
unde a; b; c 2 R sunt coe…cienţi constanţi, iar d; e; f; g sunt funcţii continue pe o mulţime
a D R2 .
deschis¼
În decursul acestui curs vom atinge urm¼ atoarele obiective:

1. Vom indica schimb¼ ari de variabile în urma c¼ arora ecuaţia transformat¼

a are form¼
a
canonic¼
a şi vom obţine efectiv ecuaţia transformat¼a.

2. Vom rezolva ecuaţia cu coe…cienţi constanţi

@2u @2u @2u
a + 2b + c =0 (2)
@x2 @x@y @y 2
(ecuaţia (1) în care d; e; f; g sunt identic nule).

@2u @2u @2u

Partea principal¼
a a ecuaţiei (1) este LP (u) = a + 2b + c : Tipul ecuaţiei
@x2 @x@y @y 2
este dat de semnul expresiei b2 ac: Ecuaţia diferenţial¼ a a curbelor caracteristice este
a (dy)2 2b dy dx + c (dx)2 = 0: Presupunem a 6= 0; cazul c 6= 0 tratându-se în mod
dy
similar. Not¼
am m := şi astfel ecuaţia diferenţial¼
a a curbelor caracteristice devine
dx
am2 2bm + c = 0:

1.1.1 Ecuaţii de tip hiperbolic

Ecuaţia (1) este de tip hiperbolic dac¼ a şi numai dac¼a (b2 ac) > 0: În acest caz,
ecuaţia diferenţial¼
a a curbelor caracteristice are dou¼
a soluţii reale diferite
p
b b2 ac
m1;2 = 2 R:
a
Rezolv¼
am ecuaţiile diferenţiale obţinute:
dy
1. = m1 , dy = m1 dx de unde integrând obţinem y = m1 x + C1 ;
dx
1
 dy
2. = m2 , dy = m2 dx de unde integrând obţinem y = m2 x + C2 :
dx
Aşadar familiile de curbe caracteristice sunt date de ecuaţiile y m1 x = C1 ;
y m2 x = C2 ; C1 ; C2 2 R; deci sunt dou¼
a familii de drepte.
Conform algoritmului dat anterior, vom efectua schimbarea de variabile

=y m1 x
: (3)
=y m2 x

OBSERVAŢIE. Schimbarea de variabile (3) este dat¼ a de aplicaţie liniar¼

a :
R2 ! R2 ; (x; y) = (y m1 x; y m2 x). Se observ¼ a c¼
a aplicaţia este bijectiv¼
a, deoarece
sistemul (3), cu necunoscutele x şi y, are determinantul egal cu m1 m2 6= 0, deci sistemul
a oricare ar … ( ; ) 2 R2 : Inversa lui este aplicaţia
are o soluţie unic¼

1 1 1
( ; )= ( ); ( + ) :
m2 m1 2
1
În plus, şi a C 1 (…ind aplicaţii liniare).
sunt de clas¼
1 N OT
Not¼am (u )( ; ) = u e ( ; ). Atunci u = u e ; adic¼
a
0 1
N OT
e @y m 1 x ; y m 2 x A = u
u (x; y) = u e( ; ) (4)
| {z } | {z }

de unde avem
e ( (x; y) ; (x; y)) :
u (x; y) = u
Deriv¼
am şi în raport cu x şi y
@ @
= m1 =1
@x @y
@ @
= m2 =1
@x @x
şi apoi aplic¼
am regula de derivare a funcţiilor compuse pentru a g¼ asi derivatele parţiale
de ordinul I şi II ale funcţiei necunoscute u; în raport cu variabilele x şi y:
8
> @u @eu@ u@
@e @eu @eu
< = + = m1 m2
@x @ @x @ @x @ @ :
>
: @u @e
u @ @eu @ @eu @eu
= + = +
@y @ @y @ @y @ @

OBSERVAŢIE. Deoarece derivatele de ordinul I ale lui şi în raport cu x şi y

sunt constante, derivatele de ordinul II ale lui şi în raport cu x şi y sunt toate nule.
Calcul¼
am derivatele parţiale de ordinul 2 ale funcţiei necunoscute u în raport cu vechile
variabile x şi y :

@2u @ @u @ u@
@e u@
@e
2
= = + =
@x @x @x @x @ @x @ @x
2 2
@2u
e @ @2u
e @ @ @2u
e @ u @2
@e u @2
@e
= +2 + 2 + + :
@ 2 @x @ @ @x @x @ @x @ @x2 @ @x2

2
 Deci
@2u 2@ u
2
e @2u
e 2
2@ u e
= m 1 2 + 2m 1 m 2 + m 2 : (5)
@x2 @ @ @ @ 2
În mod analog se obţin celelalte dou¼
a derivate:

@2u @2u
e @2u
e @2u
e
= m1 (m1 + m2 ) m2 ; (6)
@x@y @ 2 @ @ @ 2

şi
@2u @2u
e @2u
e @2u
e
2
= 2 + 2 + : (7)
@y @ @ @ @ 2
Înmulţim relaţia (5) cu a; relaţia (6) cu 2b; relaţia (7) cu c şi obţinem prin înlocuire
c¼
a
@2u
e @2u
e
LP (u) = am21 2bm1 + c + 2 (am1 m2 b (m1 + m2 ) + c)
@ 2| {z } @ @
=0
2
e
@ u
+ am2 2bm2 + c :
@ 2| 2 {z }
=0

c 2b 2 (ac b2 )
Evident am1 m2 b (m1 + m2 ) + c = a b +c= 6= 0:
a a a
Înlocuind partea principal¼
a în (1) obţinem c¼
a ecuaţia are forma canonic¼
a:

4 (ac b2 ) @ 2 u
e @e
u @e
u
+ de + ee + geu
e = fe;
a @ @ @x @y

unde am notat de = m1 d + e, ee = m2 d + e, ge = g, fe = f; funcţiile din membrul stâng,

respectiv din membrul drept …ind calculate în puncte corespunz¼atoare prin schimbarea de
variabile în ( ; ) ; respectiv în

1 1 1
( ; )= ( ); ( + ) :
m2 m1 2

@2u @2u @2u

OBSERVAŢIE. Ecuaţia a + 2b + c = 0 poate … rezolvat¼
a complet. În
@x2 @x@y @y 2
a ecuaţie d = e = f = g 0; deci de = ee = fe = ge 0: Ecuaţia transformat¼
aceast¼ a va …

@2u
e
= 0;
@ @
de unde obţinem soluţia
e( ; ) = F ( ) + G( ),
u
unde F; G 2 C 2 (R) :
e (y
Astfel, soluţia ecuaţiei date este u (x; y) = u m1 x; y e este
m2 x) ; unde u
funcţia de mai sus, deci

u (x; y) = F (y m1 x) + G (y m2 x) :

3
1.1.2 Ecuaţii de tip parabolic
Ecuaţia (1) este de tip parabolic dac¼ a (b2 ac) = 0: În acest caz,
a şi numai dac¼
ecuaţia diferenţial¼
a a curbelor caracteristice are dou¼
a soluţii reale egale
b
m1 = m2 = 2 R:
a
dy
Rezolv¼ am ecuaţia diferenţial¼
a obţinut¼
a = m1 , dy = m1 dx de unde integrând
dx
obţinem y m1 x = C1 ; C1 2 R. Aşadar în acest caz exist¼ a o singur¼
a familie de curbe
caracteristice.
Efectu¼ am schimbare de variabile
= y m1 x
:
=x
D( ; ) m1 1
Observ¼
am c¼
a Jacobianul J = = = 1 6= 0:
D (x; y) 1 0
Din 0 1
N OT
u (x; y) = u x A = u
e @y m1 x; |{z} e( ; )
| {z }

avem
e ( (x; y) ; (x; y)) :
u (x; y) = u
Aplicând regula de derivare a funcţiilor compuse g¼ asim derivatele parţiale de ordinul I şi
II ale funcţiei necunoscute u; în raport cu variabilele x şi y, adic¼
a:
8
> @u @e
u@ @eu@ @e u @e u
< = + = m1 +
@x @ @x @ @x @ @ :
>
: @u @e
u @ @e
u @ @e u
= + =
@y @ @y @ @y @
OBSERVAŢIE. Deoarece derivatele de ordinul I ale lui şi în raport cu x şi y
sunt constante, derivatele de ordinul II ale lui şi în raport cu x şi y sunt toate nule.
Calcul¼
am derivatele parţiale de ordinul 2 ale funcţiei necunoscute u în raport cu vechile
variabile x şi y şi obţinem

@2u 2
2@ u e @2u
e @2u
e
= m 1 2m1 + 2:
@x 2
@ 2 @ @ @
În mod analog
@2u @2u
e @2u
e
= m1 2 + ;
@x@y @ @ @
şi
@2u @2u
e
= :
@y 2 @ 2
@2u @2u @2u
Înmulţind cu a; cu 2b; expresia lui cu c obţinem partea principal¼
aa
@x2 @x@y @y 2
ecuaţiei
@2u
e 2 @2u
e @2u
e
LP (u) = 2 am1 2bm1 + c + 2 ( am1 + b) + a 2 :
@ | {z } @ @ | {z } @
=0 =0

4
 Înlocuind partea principal¼
a în ecuaţia (1) obţinem c¼
a ecuaţia are forma canonic¼
a:
@2u
e e@e u @e
u
a + d + e
e e = fe;
+ geu
@ 2 @x @y

unde am notat de = m1 d + e, ee = e, ge = g, fe = f; funcţiile din membrul stâng, respectiv

din membrul drept …ind calculate în puncte corespunz¼ atoare prin schimbarea de variabile:
1 1 1
în ( ; ) ; respectiv în ( ; )= ( ); ( + ) .
m2 m1 2
2 2 2
@ u @ u @ u
OBSERVAŢIE. Ecuaţia a 2 + 2b + c 2 = 0 poate … deasemenea rezolvat¼ a
@x @x@y @y
complet. În aceast¼ a ecuaţie d = e = f = g 0; deci de = ee = fe = ge 0: Ecuaţia
transformat¼ a va …
@2ue
= 0;
@ 2
de unde obţinem soluţia
ue( ; ) = F ( ) + G( )
unde F; G 2 C 2 (R) : Astfel, soluţia ecuaţiei date este u (x; y) = u
e (y e
m1 x; x) ; unde u
este funcţia de mai sus, deci
u (x; y) = xF (y m1 x) + G (y m1 x) :

1.1.3 Ecuaţii de tip eliptic

Ecuaţia (1) este de tip eliptic dac¼
a şi numai dac¼a (b2 ac) < 0: În acest caz, ecuaţia
diferenţial¼
a a curbelor caracteristice are soluţii complexe conjugate
m1;2 = i 2 C R ( 6= 0) :
Aşadar, ecuaţia diferenţial¼
a a curbelor caracteristice are r¼
ad¼acini complexe conjugate. Din
punct de vedere formal, pentru a determina curbele caracteristice se procedeaz¼ a ca în cazul
ecuaţiei de tip hiperbolic. Formulele prin care exprim¼ am derivatele funcţiei necunoscute
e se aseam¼
iniţiale u în funcţie de derivatele noii funcţii necunoscute u an¼
a cu cele din cazul
ecuaţiei de tip parabolic.
dy
Integr¼am ecuaţia diferenţial¼
a obţinut¼a = + i , dy = dx + i dx de unde
dx
obţinem y = x + i x + C1 + iC2 ; de unde avem
y x = C1
.
x = C2.

În acest caz vom efectua schimbare de variabile

=y x
:
= x
Aplicând regula de derivare a funcţiilor compuse g¼ asim derivatele parţiale de
ordinul I şi II ale funcţiei necunoscute u; în raport cu variabilele x şi y:
8
> @u @e
u@ @eu@ @eu @eu
< = + = +
@x @ @x @ @x @ @ :
>
: @u @e
u @ @e
u @ @e u
= + =
@y @ @y @ @y @

5
 Calcul¼
am derivatele parţiale de ordinul 2 ale funcţiei necunoscute u în raport cu vechile
variabile x şi y :

@2u 2@
2
e
u @2u
e 2@
2
e
u
= 2 2 + :
@x2 @ @ @ @ 2

În mod analog
@2u @2u
e @2u
e
= 2 + ;
@x@y @ @ @
şi
@2u @2u
e
= :
@y 2
@ 2
@2u @2u @2u
Înmulţim cu a; cu 2b; expresia lui cu c şi obţinem c¼
a
@x2 @x@y @y 2
@2u
e 2 @2u
e 2@
2
e
u
LP (u) = a 2b + c + 2 ( a +b )+a :
@ 2 @ @ @ 2

Dar ( + i ) este soluţie a ecuaţiei am2 2bm + c = 0, deci a ( + i )2 2b ( + i ) +

c = 0: Identi…când p¼
arţile real¼
a, respectiv imaginar¼
a avem
2
a 2 2b + c = a (6= 0) ;
2 (a b ) = 0;
2 e @2u
@2u e
deci LP (u) = a 2 + .
@ @ 2
Înlocuind partea principal¼
a în ecuaţia (1), obţinem c¼
a aceasta are forma canonic¼
a:
@2u
e @2u e @e
u @e
u
a 2
2 + e = fe;
+ de + ee + geu
@ @ 2 @x @y
unde am notat de = d + e, ee = d, ge = g, fe = f; funcţiile din membrul stâng, respectiv
din membrul drept …ind calculate în puncte corespunz¼ atoare prin schimbarea de variabile:
1 1
în ( ; ) ; respectiv în ( ; )= ; + .
@2u @2u @2u
OBSERVAŢIE. Ecuaţia a 2 + 2b + c 2 = 0 poate … deasemenea rezolvat¼ a
@x @x@y @y
complet. În aceast¼
a ecuaţie d = e = f = g 0; deci de = ee = fe = ge 0: Ecuaţia
transformat¼
a va …
@2u
e @2u e @2u
e @2u e
a 2 2 + 2
= 0 , 2 + = 0:
@ @ @ @ 2
Pe un domeniu simplu conex D0 ecuaţia lui Laplace de mai sus are soluţia
e ( ; ) = Re F ( + i ) ;
u
unde F : D0 C ! C este o funcţie olomorf¼ a.
e (y
Soluţia ecuaţiei date este u (x; y) = u e este funcţia de mai sus,
x; x) ; unde u
deci
u (x; y) = Re F (y x + i x) :
Exemplu. S¼a se aduc¼a la forma canonic¼a urm¼atoarea ecuaţie
@2u @2u @2u
4 + 12 + 9 = 0:
@x2 @x@y @y 2

6
 ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE
CURS 7
1 Rezolvarea unor E.D.P. II prin reducerea la E.D.P.
de ordinul I, cvasiliniare şi liniare
În continuare vom prezenta o alt¼
a metod¼
a de rezolvare a ecuaţiilor cu coe…cienţi constanţi

@2u @2u @2u

a + 2b + c = 0: (1)
@x2 @x@y @y 2

Consider¼ am cazul în care ecuaţia curbelor caracteristice am2 2bm+c = 0 are coe…cientul
a 6= 0; are dou¼
a r¼
ad¼
acini reale nu neap¼arat distincte. Fie m1 şi m2 aceste r¼
ad¼
acini. Atunci
2
am 2bm + c = a (m m1 ) (m m2 ) :
Observ¼ am c¼
a membrul I se poate scrie sub forma

@2u @2u @2u @2u @2u @2u

a 2 + 2b +c 2 =a + (m1 + m2 ) + m1 m2 2 :
@x @x@y @y @x2 @x@y @y

Apoi avem

@2u @2u @2u

+ (m 1 + m 2 ) + m 1 m 2
@x2 @x@y @y 2
@ @u @u @ @u @u
= + m2 + m1 + m2
@x @x @y @y @x @y
@ @ @u @u
= + m1 + m2 :
@x @y @x @y

Evident s-a ţinut cont c¼ a derivatele mixte sunt egale pentru funcţia u 2 C 2 .
@ @ @u @u
Astfel, ecuaţia (1) devine + m1 + m2 = 0:
@x @y @x @y
@u @u @v @v
Not¼am v = + m2 : Deci, avem de rezolvat ecuaţia + m1 = 0; obţinem
@x @y @x @y
@u @u
soluţia general¼a v; care apoi se înlocuieşte în + m2 = v. Soluţia general¼
a a ultimei
@x @y
ecuaţii este soluţia general¼a a ecuaţiei iniţiale.

@v @v dx dy
1. + m1 = 0 este o E.D.P.L. I. Îi asociem sistemul simetric = ; cu soluţia
@x @y 1 m1
m1 x y = C1 ; C1 2 R: Soluţia ecuaţiei este v (x; y) = f (m1 x y).
@u @u
2. Ecuaţia +m2 = f (m1 x y) este o E.D.P.CL. I. Soluţia se caut¼
a sub forma im-
@x @y
dx dy du
plicit¼
a w (x; y; u (x; y)) = 0: Sistemul simetric ataşat este = = :
1 m2 f (m1 x y)
dx dy
Din = obţinem c¼
a m2 x y = C2 , C2 2 R: P¼astr¼
am C2 constant şi deducem
1 m2
dx du
c¼
a = . Putem întâlni urm¼
atoarele situaţii:
1 f (m1 x m2 x + C2 )

1
 dx du dx du
Cazul I. Dac¼
a m1 = m2 ; atunci = devine = de
1 f (m1 x m2 x + C2 ) 1 f (C2 )
unde u f (C2 ) x = C3 , C3 2 R.
Dar C2 = m2 x y, şi înlocuind în relaţia precedent¼
a rezult¼
a c¼
a
u f (m2 x y) x = C3 ; C3 2 R:
Soluţia sub form¼
a implicit¼
a a ecuaţiei cvasiliniare, deci şi a ecuaţiei date este
(m2 x y; u f (m2 x y) x) = 0:
Dac¼a derivata lui în raport cu a doua sa variabil¼
a nu se anuleaz¼
a pe o mulţime deschis¼
a,
explicit¼
am
u f (m2 x y) x = G (m2 x y) :
Soluţia explicit¼
a a ecuaţiei date este
u (x; y) = xf (m2 x y) + G (m2 x y) :
@2u @2u @2u
Am reg¼
asit formula soluţiei generale a ecuaţiei a +2b +c = 0 de tip parabolic.
@x2 @x@y @y 2
dx du
Cazul II. Dac¼
a m1 6= m2 ; atunci din = obţinem
1 f (m1 x m2 x + C2 )
1
u F (m1 x m2 x + C2 ) = C3 ; C3 2 R;
m1 m2
R
unde am notat cu F (t) = f (t) dt o primitiv¼
a oarecare a lui f: Dar C2 = m2 x y, şi
înlocuind în relaţia precedent¼
a rezult¼
a c¼
a
1
u F (m1 x y) = C3 :
m1 m2
Atunci soluţia sub form¼
a implicit¼
a a problemei date este
1
m2 x y; u F (m1 x y) = 0:
m1 m2
1
Explicitând a doua variabil¼
a a funcţiei obţinem u F (m1 x y) = G (m2 x y) :
m1 m2
Soluţia explicit¼
a a ecuaţiei date este
1
u (x; y) = F (m1 x y) + G (m2 x y) :
m1 m2
@2u @2u @2u
Am reg¼asit formula soluţiei generale a ecuaţiei a 2 +2b +c = 0 de tip hiperbolic.
@x @x@y @y 2
Funcţiile care intervin în exprimarea soluţiei, adic¼ a f; F; G sunt presupuse de clas¼ a C2
pe R.
Exemplu. S¼ a se rezolve urm¼atoarele ecuaţii prin reducerea la E.D.P. I:
@2u @2u @2u @2u @2u @2u @2u @2u
1. + 2 + = 0; 2. 4 + 12 + 9 = 0; 3. + 6 +
@x2 @x@y @y 2 @x2 @x@y @y 2 @x2 @x@y
@2u
5 2 = 0:
@y

2
2 Ecuaţii cu derivate parţiale de tip hiperbolic
2.1 Vibraţiile libere ale coardei nelimitate
2.1.1 Introducere
Se spune despre o coard¼ a c¼a este in…nit¼ a dac¼
a lungimea ei este foarte mare în comparaţie
cu elongaţiile maxime. Un …r de telegraf foarte lung poate servi ca exemplu de coard¼ a
in…nit¼
a. Vibraţiile libere ale coardei nelimitate sunt descrise de problema Cauchy format¼ a
din ecuaţia (2) şi condiţiile iniţiale (3):

@2u @2u
a2 = 0, unde x 2 R, t 2 [0; 1), (2)
@t2 @x2
(
u (x; 0) = f (x) , x 2 R;
@u (3)
(x; 0) = g (x) , x 2 R.
@t
Se pune problema determin¼ arii funcţiei u(x; t) : R [0; +1) ! R dac¼ a se cunosc apriori
poziţia iniţial¼
a şi viteza iniţial¼
a a coardei. Astfel, la începutul mişc¼ arii, la momentul t = 0,
poziţia …ec¼ arui punct al coardei este descris¼ a prin funcţia f (x), iar distribuţia vitezelor
…ec¼arui punct al coardei prin valorile funcţiei g (x). Aceste funcţii f (x) 2 C 2 (R) şi
g (x) 2 C 1 (R) se cunosc şi sunt numite date iniţiale.
Matematicianul, …zicianul şi …lozoful francez Jean le Rond d’Alembert (1717 –1783)
a studiat problema coardei vibrante înc¼ a din anul 1747. Soluţia problemei Cauchy for-
mulat¼ a este cunoscut¼ a sub numele de formula lui d’Alembert. Mai multe noţiuni
din matematic¼ a şi …zic¼a au primit numele s¼ au: metoda lui d’Alembert pentru rezolvarea
ecuaţiei propag¼ arii undelor, principiul lui d’Alembert privitor la forţele şi acceleraţiile unui
sistem de particule, teorema lui d’Alembert legat¼ a de num¼arul r¼
ad¼acinilor unui polinom
în mulţimea numerelor complexe, criteriul lui d’Alembert de convergenţ¼ a a unor serii etc.

2.1.2 Rezolvarea problemei Cauchy

Ecuaţia (2) este o E.D.P.L. II cu coe…cienţi constanţi. Pentru a aduce ecuaţia la forma
canonic¼ a utiliz¼
am metoda curbelor caracteristice. Observ¼ am c¼
a în aceast¼
a ecuaţie rolul
variabilei y este luat de varaibila t:
2
2 dt dt
Ecuaţia diferenţial¼
a a curbelor caracteristice este a +1 = 0: Not¼
am m :=
dx dx
şi astfel ecuaţia diferenţial¼
a a curbelor caracteristice devine

a2 m2 + 1 = 0;
1
ecuaţie care are dou¼
a r¼ad¼acini reale diferite m1;2 = (ecuaţia este de tip hiperbolic) :
a
Rezolv¼ am ecuaţiile diferenţiale obţinute:

dt 1
1. = , dx = adt de unde integrând obţinem x at = C1 ;
dx a
dt 1
2. = , dx = adt de unde integrând obţinem x + at = C2 :
dx a

3
 Aşadar familiile de curbe caracteristice sunt date de dou¼ a familii de drepte x at = C1 ;
x + at = C2 ; C1 ; C2 2 R: 8
< x= 1( + )
>
= x at 2
Efectu¼am schimbarea de variabile : Inversa acesteia este 1 .
= x + at >
: t= ( + )
2a
1 1 N OT
Not¼am u (x; t) = u ( + ); ( + ) = u e ( ; ) ; de unde u (x; t) = u
e (x at; x + at) :
2 2a
Conform algoritmului de rezolvare pentru E.D.P.L. II de tip hiperbolic, cu coe…cienţi
@2u
e
constanţi, rezult¼
a c¼a obţinem forma canonic¼ a = 0: Soluţia ecuaţiei transformate
@ @
e ( ; ) = ' ( ) + ( ), unde '; 2 C 2 (R) : Mai departe, rezult¼
este u a c¼a soluţia ecuaţiei
date este
u (x; t) = ' (x at) + (x + at) , x 2 R, t 2 [0; 1) . (4)
În continuare, impunem soluţiei obţinute condiţiile iniţiale.
Calcul¼ am viteza punctului de abscis¼
a x la momentul t, folosind regula de derivare a
funcţiilor compuse:
@u @ 0 @
(x; t) = '0 (x at) (x at) + (x + at) (x + at) ;
@t @t @t
de unde obţinem
@u
(x; t) = a'0 (x at) + a 0 (x + at) :
@t
F¼
acând t = 0 în formulele de mai sus, rezult¼
a echivalenţa condiţiilor iniţiale cu sistemul

' (x) + (x) = f (x)

; x 2 R: (5)
a'0 (x) + a 0 (x) = g (x)

1
Not¼am cu G o primitiv¼
a a lui g: Înmulţim a doua relaţie din sistemul (5) cu şi o integr¼
am
a
rezultând
1
' (x) + (x) = G (x) + c;
a
unde c 2 R este un parametru. Deci sistemul (5) este echivalent cu sistemul
(
' (x) + (x) = f (x)
1 ; x 2 R; c 2 R:
' (x) + (x) = G (x) + c
a
Rezolvând acest sistem pentru c …xat avem:
8
< ' (x) = 1 f (x)
> 1
G (x)
c
2 2a 2 ; x 2 R; c 2 R:
> 1 1 c
: (x) = f (x) + G (x) +
2 2a 2
Apoi, înlocuind expresiile funcţiilor ' şi în soluţia dat¼
a de (4) obţinem o soluţie a
problemei Cauchy sub forma
1 1
u (x; t) = [f (x at) + f (x + at)] + [G (x + at) G (x at)] :
2 2a

4
 Se observ¼ a c¼a aceast¼a soluţie este unic¼ a, adic¼
a nu depinde de parametrul real c
(care intervine în calculele intermediare). Aplicând formula Leibnitz-Newton putem scrie
R
x+at
G (x + at) G (x at) = g (s) ds, şi înlocuind în formula de mai sus obţinem
x at

Z
x+at
1 1
u (x; t) = [f (x at) + f (x + at)] + g (s) ds; (6)
2 2a
x at

numit¼
a formula lui d’Alembert.

2.1.3 Unicitatea soluţiei

Teorem¼ a. Soluţia problemei Cauchy pentru coarda vibrant¼a in…nit¼a este unic¼a.
Demonstraţie. Pentru a demonstra unicitatea soluţiei u (x; t) ; presupunem c¼ a exist¼
a
dou¼a soluţii diferite u1 (x; t) şi u2 (x; t). Datorit¼
a liniarit¼
aţii ecuaţiei iniţiale (2), rezult¼
a
c¼
a diferenţa celor dou¼ a soluţii
u (x; t) = u1 (x; t) u2 (x; t)
este deasemenea o soluţie a ecuaţiei (2) care îns¼
a satisface condiţii iniţiale identic nule
@u
u (x; 0) = 0, (x; 0) = 0;
@t
ceea ce înseamn¼ a c¼
a funcţiile f şi g sunt nule.
Conform formulei lui d’Alembert, soluţia problemei Cauchy a coardei vibrante in…nite,
este funcţia identic nul¼ a u (x; t) = 0: În concluzie cele dou¼ a presupuse soluţii u1 (x; t)
şi u2 (x; t) coincid, deci soluţia problemei Cauchy pentru coarda vibrant¼ a in…nit¼a este
unic¼a.

2.1.4 Dependenţa continu¼

a de datele iniţiale a soluţiei date de formula lui
d’Alembert
Vom ar¼ ata c¼
a soluţia problemei lui Cauchy pentru vibraţiile libere ale coardei nelimitate
depinde continuu de datele iniţiale. Aceasta înseamn¼ a c¼
a micile variaţii ale datelor iniţiale
(variaţii datorate erorilor de m¼ asurare, de exemplu) provoac¼ a mici variaţii ale soluţiei.
Teorem¼ a. Fie uk = uk (x; t) pentru k = 1; 2 soluţia problemei Cauchy pentru ecuaţia
@uk
(2) cu condiţiile iniţiale (3;k): uk (x; 0) = fk (x) şi (x; 0) = gk (x), x 2 R. Atunci
@t
8" > 0, 8t1 0, 9 = ("; t1 ) > 0 astfel încât relaţiile
jf1 (x) f2 (x)j < şi jg1 (x) g2 (x)j < , 8x 2 R
implic¼a
ju1 (x; t) u2 (x; t)j < ", 8x 2 R, 8t 2 [0; t1 ] .
Demonstraţie. Aplic¼ am formula (6) pentru f := fk ; g := gk ; k = 1; 2 şi folosind
inegalitatea modulului şi majorarea modului integralei, obţinem
1
ju1 (x; t) u2 (x; t)j jf1 (x at) f2 (x at)j +
2
Z
x+at
1 1
jf1 (x + at) f2 (x + at)j + jg1 (s) g2 (s)j ds:
2 2a
x at

5
Fie " > 0; t1 > 0: Determin¼am valorile lui pentru care sunt îndeplinite condiţiile cerute
în enunţ. Presupunem c¼a jf1 (x) f2 (x)j < şi jg1 (x) g2 (x)j < , 8x 2 R: Rezult¼ a c¼
a
Z
x+at
1 1 1
ju1 (x; t) u2 (x; t)j < + + ds
2 2 2a
x at
1
= + 2at
2a
= (1 + t) (1 + t1 ) (< ") :
"
Deci, dac¼
a < = ("; t1 ) ; avem c¼a ju1 (x; t) u2 (x; t)j < ":
1 + t1
Observaţie. Se spune c¼ a problema Cauchy este corect pus¼ a pentru ecuaţia (2)
deoarece soluţia exist¼a, este unic¼
a şi depinde continuu de datele iniţiale.

2.1.5 Interpretarea …zic¼

a a formulei lui d’Alembert
Consider¼
am o soluţie a r
ecuaţiei vibraţiilor coardei, de forma u(x; t) = F1 (x at) + F2 (x +
T
at). Reamintim c¼
aa= , unde T este m¼ arimea tensiunii în …r (m¼
asurat¼a în newtoni) şi
este densitatea liniar¼ a a coardei omogene (m¼ asurat¼a în kg=m). Se arat¼ a c¼
a a se m¼asoar¼
a
în m=s, deci reprezint¼ a o vitez¼
a. Aceasta este viteza de propagare de-a lungul coardei a
unei perturbaţii.
kg m kg T m 2
Vericare. [T ]SI = 1N = , [ ] SI = . Atunci = , de unde
r s2 m SI s
T m
= .
SI s
Caz particular 1. Presupunem c¼ a F2 0. Atunci u (x; t) = F1 (x at).
Consider¼ am un observator care se mişc¼ a de-a lungul axei Ox, uniform, cu viteza a în
sens pozitiv, pornind la momentul iniţial t = 0 din x0 2 R.
La momentul t observatorul se a‡a¼ în x = x0 + at şi vede c¼ a în punctul respectiv
deplasarea coardei este u (x; t) = F1 (x at) = F1 (x0 ) ; aceeaşi cu deplasarea u (x0 ; 0).
Altfel spus, pro…lul coardei se mişc¼ a f¼ar¼a a se deforma, în direcţia axei Ox, în sens pozitiv,
uniform cu viteza a:
F1 (x at) descrie propagarea deformaţiei iniţiale u = F1 (x) ca und¼a progresiv¼a.
Caz particular 2. Presupunem c¼ a F1 0. Atunci u (x; t) = F2 (x + at).
Pro…lul coardei se mişc¼ a în direcţia axei Ox; în sens negativ, uniform, cu viteza a.
Funcţia F2 (x + at) descrie propagarea deformaţiei iniţiale u = F2 (x) ca und¼ a regresiv¼a.
Caz general. Presupunem c¼ a u(x; t) = F1 (x at) + F2 (x + at); u(x; 0) = F1 (x) +
F2 (x) = f (x). Atunci efectele studiate în primele dou¼ a cazuri se suprapun. Perturbarea
iniţial¼
a, caracterizat¼a prin funcţia f , se propag¼ a de-a lungul coardei, în ambele sensuri,
prin dou¼ a unde,rcea progresiv¼
a şi cea regresiv¼ a. Viteza comun¼ a de propagare a celor dou¼ a
T
unde este a = :
Observaţii.
1. Consider¼ am curba ( ) : y = f (x) ; x 2 R. Îi asociem lui curbele ( 1 ) : y =
f (x x0 ) şi ( 2 ) : y = f (x + x0 ) ; x 2 R; x0 > 0: Atunci 1 şi 2 se obţin din
prin translaţie pe direcţia axei Ox; pe distanţa x0 ; spre dreapta, respectiv spre stânga.
De exemplu, pentru funcţia f (x) = x2 şi x0 = 1; curbele ; 1 şi 2 sunt parabole cu

6
ramurile în sus, având axele de simetrie paralele cu Oy; şi vârfurile situate pe Ox : V (0; 0) ;
V1 (1; 0) ; V2 ( 1; 0).
2. Pentru a reprezenta gra…c media aritmetic¼ a a dou¼a funcţii cunoscând gra…cele
celor dou¼ a funcţii, ţinem cont de faptul c¼
a gra…cul mediei aritmetice uneşte mijloacele
segmentelor paralele cu Oy care se sprijin¼ a pe cele dou¼
a gra…ce.
Interpret¼ am formula (6). Not¼ am cu G o primitiv¼a a funcţiei g. Atunci

1 1 1 1
u (x; t) = f (x at) G (x at) + f (x + at) + G (x + at) :
2 2a 2 2a
| {z } | {z }
F1 (x at) F2 (x+at)

Cazuri particulare.
1. Presupunem c¼ ag 0, adic¼
a la momentul iniţial coarda este în repaus. Atunci
1 1 1
u (x; t) = [f (x at) + f (x + at)]. Perturbarea iniţial¼ a f (x) = f (x) + f (x) deter-
2 2 2
1 1
min¼ a unda progresiv¼a f (x at) şi unda regresiv¼ a f (x + at) : În punctul x; la momen-
2 2
tul t; ajung unda progresiv¼ a/ regresiv¼ a care era în punctul x at/ respectiv x + at la
momentul iniţial.
2. Presupunem c¼ af 0, adic¼a la momentul iniţial coarda este în echilibru. Atunci
1 1
u (x; t) = [G (x + at) G (x at)]. Reprezentând gra…cele u = G (x) şi simetricul
2a a
1
s¼
au faţ¼
a de axa Ox; u = G (x) ; primul gra…c se translateaz¼a spre stânga pe distanţa
a
at; iar al doilea spre dreapta cu distanţa at; de-a lungul axei Ox:

7
 ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE
CURS 8
1 Ecuaţii cu derivate parţiale de tip hiperbolic
1.1 Vibraţiile libere ale coardei nelimitate - în cursul 7
1.2 Vibraţiile forţate ale coardei nelimitate
1.2.1 Formularea problemei. Probleme Cauchy asociate
Consider¼ am vibraţiile forţate ale unei coarde cu o lungime su…cient de mare pentru a putea
… considerat¼ a coard¼ a de lungime in…nit¼ a, sub acţiunea unor forţe exterioare transversale,
având densitatea liniar¼ a F (x; t) ([ F ]SI = 1N=m). Problema const¼ a în determinarea
soluţiei ecuaţiei neomogene

@2u @2u
a2 = F (x; t) , unde x 2 R, t 2 [0; 1), (1)
@t2 @x2
împreun¼
a cu condiţiile iniţiale
(
u (x; 0) = f (x) , x 2 R;
@u (2)
(x; 0) = g (x) , x 2 R.
@t
Asociem 8 problemei Cauchy date (1) şi (2), dou¼a probleme Cauchy mai simple.
>
< @2u 2
2@ u
a =0
(P.C.1) @t2 @x2 ; care descrie vibraţiile libere datorate
: u (x; 0) = f (x) ; @u (x; 0) = g (x)
>
@t
deform¼ arii iniţiale şi impulsului iniţial. Aceast¼ a problem¼ a Cauchy are soluţia unic¼ a
u0 (x; t) dat¼a de formula lui d’Alembert.
Şi respectiv,
8 2 2
< @ u a2 @ u = F (x; t)
>
(P.C.2) @t2 @x2 ; care descrie vibraţiile forţate datorate exclu-
: u (x; 0) = 0; @u (x; 0) = 0
>
@t
siv acţiunii forţelor exterioare. La momentul iniţial coarda este presupus¼ a a … în poziţia de
echilibru, în repaus. Aceast¼ a problem¼a Cauchy, cu ecuaţie neomogen¼ a şi condiţii iniţiale
nule, are o soluţie unic¼ a pe care o vom nota u1 (x; t).
Atunci, problema Cauchy iniţial dat¼ a de (1) şi (2) va avea o soluţie unic¼ a

u (x; t) = u0 (x; t) + u1 (x; t) :

Veri…care.
@2u 2
2@ u
L (u) = a = L (u0 ) + L (u1 ) = 0 + F (x; t) = F (x; t) ;
@t2 @x2
u (x; 0) = u0 (x; 0) + u1 (x; 0) = f (x) + 0 = f (x) ;
@u @u0 @u1
(x; 0) = (x; 0) + (x; 0) = g (x) + 0 = g (x) :
@t @t @t

1
1.2.2 Metoda lui Duhamel (metoda impulsurilor)
Rezolv¼am problema Cauchy P.C.2 utilizând metoda impulsurilor (Duhamel).
Unicitatea soluţiei. Ar¼ at¼
am c¼a dac¼
a P.C.2 are soluţie, atunci aceasta trebuie s¼a
…e unic¼a. Presupunem c¼a exist¼a dou¼
a soluţii u1 şi u2 ale problemei P.C.2. Consider¼
am
diferenţa lor w = u1 u2 : Atunci avem
L (w) = L (u1 ) L (u2 ) = F (x; t) F (x; t) = 0
w (x; 0) = u1 (x; 0) u2 (x; 0) = 0 0 = 0
@w @u1 @u2
(x; 0) = (x; 0) + (x; 0) = 0 0 = 0:
@t @t @t
Prin urmare, w este soluţie a problemei Cauchy cu ecuaţie omogen¼ a şi date nule (adic¼
a
pentru problema P.C.1). Din formula lui d’Alembert rezult¼ a c¼
a w 0; de unde u1 = u2 ;
deci soluţia problemei P.C.2 este unic¼
a.
Existenţa soluţiei se demonstreaz¼ a constructiv. Consider¼
am o familie de probleme
Cauchy ce depind de un parametru real 2 [0; +1) : Soluţia problemei pentru un anumit
o not¼am v (x; t; ) şi avem
@2v 2
2@ v
a = 0, x 2 R, t 2 [0; 1),
@t2 @x2
@v
v (x; 0; ) = 0; (x; 0; ) = F (x; ) ; x 2 R;
@t
unde 2 [0; +1). Pentru aceast¼ a problem¼
a Cauchy, identi…c¼am f (x) = 0, g (x) =
R
1 x+at
F (x; ) ; iar conform formulei lui d’Alembert avem v (x; t; ) = F (s; ) ds.
2a x at
Consider¼ am funcţia
Zt
u1 (x; t) = v (x; t ; )d (3)
0
Veri…c¼
am dac¼a u1 este soluţie a problemei Cauchy P.C.2.
R0
Observ¼am c¼
a u1 (x; 0) = v (x; ; ) d = 0; deci prima condiţie iniţial¼
a este veri…-
0
cat¼
a.
Pentru a veri…ca a doua condiţie iniţial¼
a amintim formula de derivare a integralelor
cu parametru (formula lui Leibnitz):
Z(t) Z(t)
d @f 0 0
f (t; ) d = (t; ) d + f (t; (t)) (t) f (t; (t)) (t) ;
dt @t
(t) (t)

@f
unde ; : I ! J sunt funcţii derivabile şi f; sunt funcţii continue pe I J; unde
@t
I; J R sunt intervale închise şi m¼
arginite. Utilizând aceast¼
a formul¼ a avem
Zt Zt
@u1 @ @
= v (x; t ; )d = v (x; t ; ) d + v (x; t t; t) t0 v (x; t 0; 0) 00
@t @t @t | {z }
0 0 =0
Zt
@v
= (t )0 d + v (x; 0; t);
@t | {z } | {z }
0 =1 =0

2
deci
Zt
@u1 @v
= (x; t ; )d (4)
@t @t
0

@u1 R0@v
Mai departe, avem c¼
a (x; 0) = (x; ; ) d = 0, deci se veri…c¼
a a doua condiţie
@t 0 @t
iniţial¼
a.
Deriv¼am înc¼
a odat¼
a relaţia (4) în raport cu t :
Zt
@ 2 u1 @2v @v @v
= (x; t ; )d + (x; t t; t) t0 (x; t 0; 0) 00 )
@t2 @t2 @t
| {z } @t
| {z }
0
F (x;t) =0

Zt
@ 2 u1 @2v
= (x; t ; ) d + F (x; t) : (5)
@t2 @t2
0

@ 2 u1 Rt @ 2 v
Dar, = (x; t a cu ( a2 ) şi adunat¼
; ) d ; relaţie care înmulţit¼ a cu (5) ne d¼
a
@x2 0 @x
2

Zt
@ 2 u1 2@u1 2
@2v @2v
a = a2 (x; t ; ) d + F (x; t) = F (x; t) ;
@t2 @x2 @t2 @x2
0

deci u1 este soluţie a ecuaţiei neomogene (1).

Soluţia problemei P.C.2 rezult¼ a din (3) şi formula care o precede
0 1
Zt x+a(t Z )
1 B C
u1 (x; t) = @ F (s; ) dsA d :
2a
0 x a(t )

În …nal, soluţia problemei Cauchy dat¼a de (1) şi (2) va avea o soluţie unic¼
a u (x; t) =
u0 (x; t) + u1 (x; t) dat¼
a de formula
0 1
Z
x+at Zt x+a(t
Z )
1 1 1 B C
u (x; t) = [f (x at) + f (x + at)] + g (s) ds + @ F (s; ) dsA d :
2 2a 2a
x at 0 x a(t )

1.3 Vibraţiile libere ale coardei …xate la capete

Prin coard¼ a vibrant¼
a …nit¼
a se înţelege un …r dintr-un material extensibil, omogen,
…xat la capetele x = 0 şi x = l, unde l este lungimea coardei. Prin urmare, în poz-
iţia de echilibru, coarda ocup¼
a segmentul [0; l] de pe axa Ox a reperului cartezian xOu.
Se noteaz¼ a cu u(x; t) abaterea în punctul x, la momentul t, de la poziţia de echilibru.
Problema care se pune const¼ a în determinarea soluţiei ecuaţiei omogene

@2u @2u
a2 = 0, unde x 2 [0; l] , t 2 [0; 1), (6)
@t2 @x2

3
care s¼
a satisfac¼
a condiţiile iniţiale
(
u (x; 0) = f (x) , x 2 [0; l] ;
@u (7)
(x; 0) = g (x) , x 2 [0; l] ,
@t
şi condiţiile la limit¼
a (pe frontier¼
a)

u (0; t) = u (l; t) = 0; t 2 [0; 1): (8)

Observaţie. Din (7) şi (8) rezult¼ a condiţia de compatibilitate, adic¼ a f (0) = f (l) = 0
şi g (0) = g (l) = 0.
Pentru rezolvarea problemei mixte putem utiliza dou¼ a metode:
1. Metoda curbelor caracteristice (numit¼ a şi metoda schimb¼ arii de variabile),
2. Metoda lui Fourier (numit¼ a şi metoda separ¼ arii variabilelor).

1.3.1 Metoda curbelor caracteristice

Am aplicat metoda curbelor caracteristice în studiul vibraţiilor libere ale coardei ne-
limitate în condiţii iniţiale date, unde am obţinut soluţia problemei Cauchy, dat¼a de for-
mula lui D’Alembert. Reducem problema iniţial¼ a la problema cunoscut¼ a, privind coarda
dat¼a ca …ind o porţiune a unei coarde nelimitate. Funcţia care descrie vibraţiile
unei asemenea coarde nelimitate o not¼ am cu ue(x; t) unde x 2 R, t 2 [0; 1) şi satisface
sistemul:
@2u
e @2ue
(1’) a2 = 0, unde x 2 R, t 2 [0; 1),
@t2 @x2
@e
u
(2’) ue (x; 0) = fe(x) , (x; 0) = ge (x) , x 2 R,
@t
e (0; t) = u
(3’) u e (l; t) = 0; t 2 [0; 1);

unde este necesar ca fe(x) = f (x) şi ge (x) = g (x), oricare ar … x 2 [0; l] :
DEF
Dac¼ au e satisface condiţiile (1’), (2’) şi (3’), atunci restricţia u (x; t) = ue (x; t) ; cu
x 2 [0; l], t 2 [0; 1) satisface condiţiile (6), (7), (8). Astfel, problema care se pune este
s¼
a determin¼ am prelungirile fe(x) şi ge (x) ale funcţiilor date f (x), respectiv g (x) ; astfel
încât soluţia unic¼a a problemei (1’), (2’) s¼ a veri…ce şi condiţiile (3’).
Soluţia problemei Cauchy (1’), (2’) este dat¼ a de formula lui D’Alembert:

Z
x+at
1 he i 1
e (x; t) =
u f (x at) + fe(x + at) + ge (s) ds:
2 2a
x at

Trebuie ca aceast¼
a soluţie s¼
a veri…ce şi condiţiile la limit¼
a (3’). Avem:

Zat
1 he i 1
e (0; t) =
u f ( at) + fe(at) + ge (s) ds;
2 2a
at
Z
l+at
1 he e
i 1
e (l; t) =
u f (l at) + f (l + at) + ge (s) ds:
2 2a
l at

4
 Lem¼ a. Dac¼a funcţiile fe şi ge sunt impare şi periodice cu perioada T = 2l; atunci
e (0; t) = 0 şi u
u e (l; t) = 0; oricare ar … t 2 [0; 1).
Demonstraţie.
a) Dac¼ a fe este impar¼ a atunci fe( x) = fe(x), 8x 2 R, de unde fe( at)+ fe(at) =
0, 8t 2 [0; 1).
Rat
Cum ge este impar¼ a, deci ge (s) ds = 0;
a, integrala ei pe un interval simetric este nul¼
at
8t 2 [0; 1).
Deducem astfel c¼ e (0; t) = 0.
au
am periodicitatea primei funcţii fe(x) = fe(x + 2l), 8x 2 R, de unde
b) Aplic¼
putem exprima

fe( l at) = fe( l at + 2l) = fe(l at) ; 8t 2 [0; 1) :

Dar funcţia fe(x) este şi impar¼

a şi deci obţinem c¼
a

fe(l at) = fe(l + at) ) fe(l at) + fe(l + at) = 0:

Apoi, pentru funcţia g putem scrie

Z
l+at Zl at Z
l+at

ge (s) ds = ge (s) ds + ge (s) ds.

l at l at l at

R
l+at
Cum ge este impar¼
a, integrala ei pe un interval simetric este nul¼
a, deci ge (s) ds = 0;
l at
8t 2 [0; 1). Pe de alt¼ a parte, integrala unei funcţii continue şi periodice cu perioada
R
x+2l Rl
T este aceeaşi pe orice interval de lungime T: Aici ge (s) ds = ge (s) ds = 0 pentru
x l
l Rat
orice x 2 R: Pentru x = l at avem c¼
a ge (s) ds = 0: Adunând cele dou¼
a rezulatate
l at
obţinute, rezult¼
a c¼
a
Z
l+at

ge (s) ds = 0.
l at

Rezult¼
a c¼
a este veri…cat¼
a şi a doua condiţie la limit¼ e (l; t) = 0; 8t 2 [0; 1).
a, u
Concluzie. Construim prelungirea cerut¼ a fe a funcţiei f în dou¼ a etape:
f ( x) ; x 2 [ l; 0]
1) prelungim f la [ l; l] prin imparitate: fe(x) = ;
f (x) ; x 2 [0; l]
2) prelungim fe prin periodicitate la R (cu perioada T = 2l). Analog pro-
ced¼
am pentru funcţia g.

1.3.2 Metoda lui Fourier (metoda separ¼

arii variabilelor)
Aceast¼ a metod¼ a se aplic¼
a unei clase generale de probleme mixte pentru ecuaţii de tip
hiperbolic şi parabolic, precum şi unor probleme la limit¼ a pentru ecuaţii de tip eliptic.
Metoda const¼ a în aplicarea etapelor descrise mai jos.

5
Determinarea unei soluţii particulare prin metoda separ¼ arii variabilelor. Pen-
tru problema Cauchy dat¼
a (6)-(8) c¼
aut¼
am soluţii nenule, de forma

u (x; t) = X (x) T (t) ;

unde X (x) şi T (t) sunt funcţii care urmeaz¼ a s¼

a …e determinate astfel încât ecuaţia (6)
s¼
a …e satisf¼
acut¼a şi condiţiile (7), (8) s¼
a …e îndeplinite. Derivatele parţiale nemixte de
ordinul al doilea ale funcţiei u (x; t) au în acest caz expresiile

@2u @2u
2
= X (x) T (t) ; 2 = X (x) T 00 (t) :
00
@x @t
Înlocuind în ecuaţia (6) obţinem relaţia

X (x) T 00 (t) a2 X 00 (x) T (t) = 0, 8x 2 [0; l] , t 2 [0; 1);

care mai poate … scris¼

a sub forma
X 00 (x) 1 T 00 (t)
= 2 = k, 8x 2 [0; l] , t 2 [0; 1); (9)
X (x) a T (t)
unde k este o constant¼ a, deoarece egalitatea unei funcţii numai de x cu o funcţie numai
de t; unde variabilele x şi t sunt independente între ele, este posibil¼a dac¼a şi numai dac¼a
acele funcţii sunt constante.
Din (9) obţinem dou¼ a ecuaţii diferenţiale liniare omogene cu coe…cienţi constanţi:

X 00 (x) kX (x) = 0, x 2 [0; l] (10)

T 00 (t) ka2 T (t) = 0, t 2 [0; 1): (11)

Ecuaţiile caracteristice ataşate sunt r2 k = 0; respectiv r2 ka2 = 0.

Impunerea condiţiilor la limit¼ a. Observ¼ am c¼ a relaţiile (8) care ne dau condiţiile la

limit¼ a, sunt echivalente cu relaţiile X (0) = 0 şi X (l) = 0. p
Ecuaţia (8) are ecuaţie caracteristic¼a r2 k = 0 cu r¼ ad¼acinile r = k. Distingem
trei cazuri.
Cazul I. Presupunem k > 0, ceea ce înseamn¼ a c¼
a r¼
ad¼ acinile caracteristice sunt reale
şi distincte, iar soluţia general¼
a a ecuaţiei (10) se va scrie sub forma
p p
X (x) = c1 ex k
+ c2 e x k
:

Impunem condiţiile la limit¼

a (condiţii de …xare la capete):

X (0) = c1 + c2 = 0;
p p
X (l) = c1 el k
+ c2 e l k
= 0;

obţinînd un sistem liniar şi omogen cu necunoscutele c1 şi c2 : Cum determinantul sistemu-
lui este
1 1p p p
l k 2l k
= l pk = e 1 e 6= 0;
e e l k
rezult¼
a c¼
a singura soluţie a sistemului este soluţia banal¼
a, deci c1 = c2 = 0: Aceast¼a soluţie
atrage dup¼ a ea X (x) = 0; şi mai departe u (x; t) = 0. Aceast¼ a soluţie nu convine deoarece

6
semni…c¼ a faptul c¼ a toate punctele coardei r¼amân tot timpul nemişcate, adic¼ a, în acest caz
coarda nu ar executa nici un fel de vibraţii, ceea ce contrazice condiţiile iniţiale.
Cazul II. Presupunem k = 0, ceea ce înseamn¼ a c¼
a r¼
ad¼
acinile caracteristice sunt reale
şi egale, iar soluţia general¼
a a ecuaţiei (10) se va scrie sub forma

X (x) = c1 x + c2 :

Impunem condiţiile la limit¼

a (condiţii de …xare la capete):

X (0) = c2 = 0;
X (l) = c1 l + c2 = 0 ) c1 = 0:

Din nou obţinem X (x) = 0; şi implicit u (x; t) = 0, soluţie care nu convine din acealeaşi
considerente ca mai sus.
2
Cazul III. Presupunem k < 0. Not¼ am k = ; > 0 şi ecuaţia diferenţial¼
a (10) va
avea forma
X 00 (x) + 2 X (x) = 0; (12)
iar r¼
ad¼
acinile acesteia sunt r1;2 = i . Soluţia general¼a a ecuaţiei diferenţiale este în
acest caz
X (x) = c1 cos x + c2 sin x:
Impunem acestei soluţii condiţiile la limit¼
a şi avem:

X (0) = c1 cos 0 + c2 sin 0 = 0 ) c1 = 0;

X (l) = c1 cos l + c2 sin l = 0 ) c2 sin l = 0:

Din cea de-a doua condiţie, dac¼

a c2 = 0 atunci X (x) = 0; de unde u (x; t) = 0; soluţie
care nu convine. R¼amâne deci s¼
a impunem condiţia
nn o
sin l = 0 , l 2 fn ; n 2 N g , 2 ; n2N :
l
n
Aşadar, valoarea lui depinde de n, motiv pentru care în continuare not¼ am n := ;
l
n 2
n 2 N ; iar pentru k vom avea valorile kn = , n 2 N . În acest caz, soluţia
l
ecuaţiei diferenţiale (12) care satisface condiţiile la limit¼a (8), pe care o not¼
am Xn (x) ;
este:
n
Xn (x) = sin x; n 2 N : (13)
l
Revenind acum la ecuaţia diferenţial¼ a (11), în care pentru k lu¼ am valorile kn =
n 2
, n 2 N , adic¼ a la ecuaţiile diferenţiale ordinare, de ordinul al doilea, liniare
l
şi omogene
n 2
T 00 (t) + a2 T (t) = 0; n 2 N :
l
Pentru …ecare n 2 N ; soluţia general¼ a corespunz¼atoare este
n n
Tn (t) = An cos at + Bn sin at; (14)
l l
unde An ; Bn 2 R; n 2 N .

7
 Introducând relaţiile (13) şi (14) în soluţia u (x; t) obţinem
n n n
un (x; t) = sin x An cos at + Bn sin at ; n 2 N : (15)
l l l
Fiecare funcţie un (x; t) descrie o mişcare proprie a coardei numit¼ a oscilaţie proprie.
Studiul oscilaţiilor proprii
Fix¼am n 2 N :Punctul de abscis¼ a x are o mişcare oscilatorie armonic¼ a cu pulsaţia
n a n p
!n = (independent¼ a de x) şi amplitudinea An (x) = sin x An + Bn2 : Punctele
2
l l
care au amplitudinea nul¼ a, An (x) = 0; r¼ amân …xe în timpul mişc¼ arii; aceste puncte se
numesc noduri şi împart coarda în p¼ arţi egale (care se comport¼ a ca n coarde …xate la
capete).
( n
n x 2 fk : k 2 Zg l 2l (n 1) l
sin x = 0, x 2 [0; l] , l , x 2 0; ; ; :::; :
l x 2 [0; l] n n n
p
Punctele în care amplitudinea este maxim¼ a, An (x) = A2n + Bn2 ; se obţin rezolvând
n
ecuaţiile sin x = 1; x 2 [0; l] : Ele se numesc ventre şi sunt mijloacele intervalelor
l
determinate de nodurile consecutive. Aspectul coardei la un moment oarecare t = t0 este
n
sinusoidal, adic¼ a un (x; t0 ) = c0 sin x (cu excepţia momentelor t0 pentru care T (t0 ) = 0
l
n n
când coarda se a‡a¼ în poziţia de echilibru), unde c0 = An cos at0 + Bn sin at0 :
l l
1
Frecvenţa sunetului emis de coard¼ a pentru o valoare …xat¼ a a lui n este vn = !n =
r 2
na n T
; adic¼ a vn = : Pentru n = 1; v1 se numeşte frecvenţa tonului fundamental.
2l 2l
Celelalte frecvenţe sunt multipli ai frecvenţei fundamentale.

Impunerea condiţiilor iniţiale. Coarda poate avea o mişcare simpl¼

a de tipul
oscilaţiilor proprii numai pentru anumite condiţii iniţiale simple, care se determin¼ a ca
mai jos. Fie
n n n
un (x; t) = sin x An cos at + Bn sin at ; n 2 N :
l l l
Atunci
@un n a n n a n a
(x; t) = sin x An sin t + Bn cos t
@t 8 l l l l
n
< un (x; 0) = An sin x
l : (16)
: @un (x; 0) = n a Bn sin n x
@t l l
În cazul în care datele iniţiale f şi g sunt funcţii sinusoidale cu aceeaşi perioad¼
a principal¼
a
2l
Tn = ; atunci un (x; t) este soluţie a problemei mixte (6)-(8).
n
În general, funcţiile f şi g nu sunt funcţii sinusoidale. Atunci mişcarea coardei este
obţinut¼a ca suprapunere de oscilaţii proprii. Astfel, se caut¼ a soluţii de forma u (x; t) =
P1
un (x; t) ; adic¼
a
n=1

X
1
n n a n a
u (x; t) = sin x An cos t + Bn sin t : (17)
n=1
l l l

8
Funcţia u (x; t) dat¼
a de formula precedent¼
a satisface condiţiile la limit¼
a (7):
X
1 X
1
u (0; t) = un (0; t) = 0 şi u (l; t) = un (l; t) = 0, 8t 2 [0; +1) .
n=1 n=1

P
1 P
1 @u
n P1 @u
n
Observaţie. Dac¼
a seria (x; t) şi
un (x; t) şi seriile derivatelor (x; t)
n=1 n=1 @x n=1 @t
sunt convergente uniform în raport cu (x; t) pe …ecare produs [0; l] [0; t1 ] ; unde t1 > 0
este arbitrar, atunci aceste trei serii pot … derivate termen cu termen, în raport cu x şi în
raport cu t:
Presupunem îndeplinite condiţiile de convergenţ¼ a uniform¼
a. Atunci, rezult¼ a c¼
a
u X @ 2 un X X
1 1 1
@2u 2@
2
2 @ 2 un @ 2 un 2
2 @ un
a = a = a = 0;
@t2 @x2 @t2 @x2 n=1 |
@t2 @x2
n=1 n=1 {z }
=0

deci u (x; t) este soluţie a ecuaţiei (6).

Impunem soluţiei u (x; t) a problemei (6) cu condiţiile la limit¼
a (8), condiţiile iniţiale
(7). Rezult¼ a, conform formulelor (16), c¼ a
X
1
n
f (x) = An sin x; (18)
n=1
l
X1
n a n
g (x) = Bn sin x; x 2 [0; l] . (19)
n=1
l l
Din aceste relaţii se observ¼ a c¼
a An şi Bn sunt coe…cienţii Fourier ai dezvolt¼
arii funcţiilor
f (x) şi g (x) în serii Fourier, mai precis:
Zl Zl
2 n 2 n
An = f (x) sin xdx şi Bn = g (x) sin xdx.
l l n a l
0 0

Deci, soluţia ecuaţiei omogene a coardei vibrante de lungime …nit¼ a (6) care satisface
condiţiile la limit¼
a (8) şi condiţiile iniţiale (7) este dat¼
a de suma seriei trigonometrice
(17), unde coe…cienţii An şi Bn sunt daţi de relaţiile precedente.
Justi…c¼ ari. Seriile din membrul drept din relaţiile (18), (19) sunt, prin ipotez¼ a,
2
uniform convergente şi au ca sume funcţii impare, cu perioada T = = 2l: Prelungim f
l
şi g de la [0; l] prin imparitate la [ l; l] ; apoi prin periodicitate la R cu T = 2l; aşa cum
am procedat în prima parte a cursului. Reamintim formulele coe…cienţilor Fourier ai unei
2
funcţii F = F (t) : R ! R; cu perioada T > 0: Not¼ am ! = : Presupunem
T
a0 X
1
F (t) = + (an cos n!t + bn sin n!t) (20)
2 n=1

şi c¼
a seria converge uniform. În aceste condiţii formulele coe…cienţilor Fourier ai funcţiei
F sunt
TZ=2 TZ=2
2 2
an = F (t) cos n!t dt (n 0) şi bn = F (t) sin n!t dt (n 1) :
T T
T =2 T =2

9
 Observ¼ am c¼a dac¼
a F este impar¼ a, atunci :
a) funcţia t ! F (t) cos n!t este impar¼ a, de unde an = 0, deci dezvoltarea în serie
Fourier nu va conţine cosinusuri;
4 TR=2
b) funcţia t ! F (t) sin n!t este par¼a, de unde bn = F (t) sin n!t dt:
T 0
Analog, dac¼ a F este par¼a, atunci:
4 TR=2
c) funcţia t ! F (t) cos n!t este par¼a, de unde an = F (t) cos n!t dt;
T 0
d) funcţia t ! F (t) sin n!t este impar¼ a, de unde bn = 0; deci dezvoltarea în serie
Fourier nu va conţine sinusuri.
Reciproc. O serie Fourier convergent¼ a care conţine numai sinusuri sau numai cosinusuri
are suma funcţie impar¼ a, respectiv funcţie par¼a.. În cazul de faţ¼a, având funcţiile impare
e
f şi ge; obţinem:

Zl Zl
1 n 2 n
An = fe(x)sin x dx = f (x) sin xdx şi
l | {z }| {zl } l l
l imp: 0
imp:
| {z }
para
Zl Zl
n a 2 n 2 n
Bn = g (x) sin x dx ) Bn = g (x) sin xdx:
l l l n a l
0 0

10
 ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE
CURS 9
1 Ecuaţii cu derivate parţiale de tip hiperbolic
1.1 Vibraţiile forţate ale coardei …xate la capete
Coarda de lungime l execut¼ a oscilaţii întreţinute sau forţate atunci când nu este l¼asat¼a
s¼a vibreze liber, asupra sa acţionând o forţ¼a perturbatoare F (x; t), în …ecare punct x al
ei şi la orice moment t 0, f¼ acând-o s¼ a vibreze continuu. Ecuaţia vibraţiilor forţate ale
coardei va avea forma
@2u @2u
a2 = F (x; t) , x 2 [0; l] , t 2 [0; 1), (1)
@t2 @x2
şi va satisface condiţiile iniţiale
(
u (x; 0) = f (x) , x 2 [0; l] ;
@u (2)
(x; 0) = g (x) , x 2 [0; l] ,
@t
împreun¼
a cu condiţiile la limit¼
a (pe frontier¼
a)

u (0; t) = u (l; t) = 0; t 2 [0; 1): (3)

În ecuaţia (1) F (x; t) este o forţ¼

a exterioar¼
a dat¼
a pe unitatea de mas¼
a a coardei şi per-
T
pendicular¼a pe axa Ox, iar a2 = :
Am rezolvat problema (1)-(3) pentru cazul F = 0 şi am obţinut o soluţie unic¼
a de
forma
X1
n n a n a
u0 (x; t) = sin x An cos t + Bn sin t ; (4)
n=1
l l l

2 Rl n 2 Rl n
unde An = f (x) sin x dx şi Bn = g (x) sin x dx.
l0 l n a0 l
La fel cum am procedat la rezolvarea problemei vibraţiilor forţate pentru coarda ne-
limitat¼a, vom asocia problemei de mai sus dou¼ a probleme mixte: una cu ecuaţie omogen¼ a
şi condiţiile (2) şi (3), iar alta cu ecuaţie neomogen¼ a şi condiţiile iniţiale/ la limit¼
a nule.
Adic¼ a, vom considera urm¼ atoarele probleme asociate:
8
>
> @2u 2
2@ u
>
< (1’) a = 0, x 2 [0; l] , t 2 [0; 1),
@t2 @x2
(P.M.1) @u ;
>
> (2) u (x; 0) = f (x) ; (x; 0) = g (x) ; x 2 [0; l] ,
>
: @t
(3) u (0; t) = u (l; t) = 0; t 2 [0; 1):
8 şi respectiv,
2 2
>
> @ u 2 @ u
>
< (1) 2
a = F (x; t) , x 2 [0; l] , t 2 [0; 1),
@t @x2
(P.M.2) @u .
>
> (2’) u (x; 0) = 0; (x; 0) = 0; x 2 [0; l] ,
>
: @t
(3) u (0; t) = u (l; t) = 0; t 2 [0; 1):

1
 Not¼am cu u0 ; respectiv cu u1 soluţiile celor dou¼ a probleme mixte. Datorit¼ a liniarit¼
aţii
ecuaţiei coardei vibrante determin¼ am soluţia problemei (1)-(3) ca …ind u (x; t) = u0 (x; t)+
u1 (x; t).
Soluţia problemei (P.M.1), u0 ; este dat¼ a de formula (4). Trebuie s¼a îl determin¼ am pe
u1 . Pentru a‡area soluţiei particulare u1 (x; t) se utilizeaz¼ a metoda separ¼ arii variabilelor,
considerându-l de o form¼ a aseman¼ atoare cu cea dat¼a de formula (4).
P1 n
Fie u1 (x; t) = Tn (t) sin x. A îl determina pe u1 ; înseamn¼ a a-l determina pe
n=1 l
Tn (x) ; pentru n = 1; 2; :::.
Presupunem c¼ a seria de mai sus şi seriile formate cu derivatele de ordinul I ale ter-
menilor acestei serii converg uniform în raport cu x şi t; deci pot … derivate termen cu
termen.
Conform (3), avem u1 (0; t) = u1 (l; t) = 0; oricare ar … t 0: Înlocuind u1 în ecuaţia
(1) avem

u1 X 00
1
@ 2 u1 2@
2
n 2 n
F (x; t) = a = Tn (t) + a2 Tn (t) sin x;
@t2 @x 2
n=1
l l

oricare ar … x 2 [0; l], t 2 [0; 1):

Seria din membrul drept este seria Fourier a unei prelungiri a funcţiei x ! F (x; t) ;
x 2 [0; l] (funcţia care se prelungeşte prin imparitate la [ l; l], apoi prin periodicitate cu
perioada T = 2l la R).
P
1 n 2 Rl n
Dezvoltarea F (x; t) = Fn (t) sin x are coe…cienţii Fourier Fn (t) = F (x; t) sin xdx:
n=1 l l0 l
Ţinând seama de unicitatea coe…cienţilor Fourier, obţinem ecuaţia diferenţial¼a neomogen¼ a
de ordinul II, cu coe…cienţi constanţi
n 2
Tn00 (t) + a2 Tn (t) = Fn (t) : (5)
l
n 2
Ecuaţia omogen¼ a ataşat¼a ecuaţiei (5) este Tn00 (t) + a2 Tn (t) = 0. Ecuaţia carac-
l
n 2 n a
a este r2 + a2
teristic¼ = 0 şi admite r¼ ad¼ acinile complexe conjugate r1;2 = i ,
l l
n 2 N . Soluţia general¼ a a ecuaţiei omogene va avea forma
n a n a
T/ n0 (t) = c1 cos
t + c2 sin t, c1 ; c2 2 R.
l l
n a n a
Pentru ecuaţia (5) se caut¼
a soluţii de forma T/ n (t) = c1 (t) cos t + c2 (t) sin t:
l l
În acest sens utiliz¼
am metoda lui Lagrange (metoda variaţiei parametrilor). Fix¼ am n 1
n a
arbitrar şi not¼
am cu ! = . Atunci
l
T/ n (t) = c1 (t) cos !t + c2 (t) sin !t;
T/ 0n (t) = c01 (t) cos !t + c02 (t) sin !t !c1 (t) sin !t + !c2 (t) cos !t:

Impunem condiţia
c01 (t) cos !t + c02 (t) sin !t = 0 (6)
şi rezult¼
a T/ 0n (t) = !c1 (t) sin !t + !c2 (t) cos !t, de unde

T/ 00n (t) = !c01 (t) sin !t + !c02 (t) cos !t ! 2 c1 (t) cos !t ! 2 c2 (t) sin !t.

2
Atunci
Fn (t) = T/ 00n (t) + ! 2 T (t) = !c01 (t) sin !t + !c02 (t) cos !t;
deci
1
c01 (t) sin !t + c02 (t) cos !t = Fn (t) : (7)
!
Cu relaţiile (6) şi (7) form¼am un sistem de ecuaţii
(
c01 (t) cos !t + c02 (t) sin !t = 0
1
c01 (t) sin !t + c02 (t) cos !t = Fn (t)
!
cu necunoscutele c01 (t) şi c02 (t). Calcul¼am determinanţii sistemului
cos !t sin !t 0 sin !t sin !t
(t) = = 1; 1 (t) = 1 = Fn (t) ;
sin !t cos !t Fn (t) cos !t !
!
cos !t 0 cos !t
2 (t) = 1 = Fn (t) :
sin !t Fn (t) !
!
Soluţiile sistemului vor …:
Rt Rt sin !
c01 (t) = 1 (t) ; de unde c1 (t) = 1 ( ) d + c1n = Fn ( ) d + c1n ,
0 0 !
Rt Rt cos !
c02 (t) = 2 (t) ; de unde c2 (t) = 2 ( ) d + c 2n = Fn ( ) d + c2n , unde c1n ;
0 0 !
c2n 2 R. Atunci
Zt Zt
sin ! cos !
T/ n (t) = cos !t Fn ( ) d + sin !t Fn ( ) d + c1n cos !t + c2n sin !t;
! !
0 0

de unde obţinem
Zt
l
T/ n (t) = sin ! (t ) Fn ( ) d + c1n cos !t + c2n sin !t:
n a
0

Impunem soluţiei u1 condiţiile iniţiale, de unde obţinem valorile parametrilor c1n şi
c2n .
P
1 n
a) Din 0 = u1 (x; 0) = Tn (0) sin x; rezult¼
a c¼
a Tn (0) = 0: Dar Tn (0) = c1n ; de
n=1 l
unde c1n = 0.
@u1 P1 n
b) Din 0 = (x; 0) = Tn0 (0) sin x; rezult¼ a Tn0 (0) = 0: Dar
a c¼
@t n=1 l
T/ 0n (t) = c01 (t) cos !t + c02 (t) sin !t !c1 (t) sin !t + !c2 (t) cos !t;
sin !t
de unde Tn0 (0) = c01 (0) + !c2 (0) : Pe de alt¼
a parte, c01 (0) = Fn (t) jt=0 = 0 şi
!
c2 (0) = c2n : Rezult¼a c¼a c2n = 0:
În consecinţ¼
a, soluţia problemei (P.M.2) va … de forma
0t 1
X 1 Z
l @ n a n
u1 (x; t) = sin (t ) Fn ( ) d A sin x.
n=1
n a l l
0

3
 ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE
CURS 10
1 Ecuaţii cu derivate parţiale de tip parabolic (prob-
leme de tip difuzie)
1.1 Introducere
Propagarea c¼aldurii şi difuzia particulelor într-un mediu sunt descrise de ecuaţia difuziei
@u
= div (p grad u) qu + F:
@t
În cursul 3, am dedus ecuaţia propag¼
arii c¼
aldurii într-un mediu izotrop, în cazul trans-
ferului prin conducţie, sub forma
@u
c div (k grad u) F = 0;
@t
unde u = u (x; y; z; t) temperatura în punctul M (x; y; z) la momentul t; este densitatea
mediului (masa unit¼ aţii de volum), c este c¼
aldura speci…c¼a a mediului, k coe…cient de
conducţie termic¼ a (conductivitatea termic¼ a) a mediului. M¼ arimile variaz¼a în spaţiu, sunt
funcţii de (x; y; z); dar se presupune c¼ a nu variaz¼a în timp. În plus, F = F (x; y; z; t)
reprezint¼a intensitatea surselor de c¼aldur¼a. Cantitatea
Z Z Z de c¼
aldur¼ a produs¼a de aceste surse
într-o regiune R3 ; la un moment dat t; este F (x; y; z; t) dxdydz.

Presupunem un mediu omogen, ale c¼ arui propriet¼aţi sunt descrise prin , c, k con-
stante. În acest caz, ecuaţia propag¼
arii c¼
aldurii are forma
@u k F
div (grad u) = :
@t c c

@2u @2u @2u k F

În plus, ştim c¼
a div (grad u) = u= 2
+ 2 + 2 : Notând a2 = şi f = ecuaţia
@x @y @z c c
de mai sus devine
@u
a2 u = f;
@t
ecuaţie care este de tip parabolic.
Observaţii.
1. Ecuaţia de mai sus poate … scris¼ a una, dou¼a sau trei dimensiuni. Dac¼ a în plus
f 0; atunci ecuaţia se mai numeşte omogen¼ a.
2. Ecuaţia propag¼ arii c¼
aldurii este analoag¼
a cu ecuaţia propag¼
arii undelor, doar c¼
a în
locul derivatelor de ordinul II apar derivate de ordinul I.

1.2 Ecuaţia propag¼

arii c¼
aldurii într-o bar¼
a nelimitat¼
a
Presupunem problema Cauchy pentru ecuaţia propag¼
arii c¼
aldurii într-o bar¼
a rectilinie,
nelimitat¼
a în ambele sensuri, omogen¼
a. Presupunem deasemenea c¼ a de-a lungul barei

1
considerate nu exist¼a surse de c¼
aldur¼
a, deci F 0: Presupunem c¼
a la momentul iniţial
t = 0; este speci…cat¼a temperatura în toate punctele corpului prin intermediul funcţiei
' (x). Astfel, problema Cauchy este dat¼ a de sistemul:

@u @2u
a2 = 0, (x; t) 2 R (0; 1) (1)
@t @x2
u (x; 0) = ' (x) , x 2 R. (2)

În continuare, vom determina o soluţie u 2 C 2 (R (0; 1)) \ C (R [0; 1)) a proble-

mei Cauchy, folosind metoda separ¼ arii variabilelor (metoda lui Fourier). În plus, demon-
str¼
am c¼ a soluţia g¼
asit¼
a este valabil¼
a dac¼ a ' 2 C (R) este m¼ arginit¼
a (chiar dac¼
a vom
impune soluţii suplimentare funcţiei '), şi este unica soluţie a problemei Cauchy în clasa
de funcţiilor egale cu zero pentru t < 0 şi m¼ arginite în banda R [0; T ] ; pentru orice
T > 0.

1.2.1 Rezolvarea problemei Cauchy

Etapa I (Separarea variabilelor)
@u
C¼
aut¼
am soluţii neidentic nule de forma u (x; t) = X (x) T (t) : Derivând avem =
@t
@2u
X (x) T 0 (t) şi = X 00 (x) T (t). Înlocuim în ecuaţie şi obţinem
@x2
X (x) T 0 (t) a2 X 00 (x) T (t) = 0;

ecuaţie care se mai scrie sub forma

X 00 (x) T 0 (t)
= 2 ; 8 (x; t) 2 R [0; 1) .
X (x) a T (t)

Este posibil ca membrul stâng (care este funcţie de x) şi membrul drept (care este funcţie
de t) s¼a …e egali oricare ar … (x; t) 2 R [0; 1) dac¼ a şi numai dac¼a ambii membri sunt
funcţii constante. Astfel obţinem urm¼ atoarele ecuaţii diferenţiale

X 00 (x) kX (x) = 0, k 2 R (3)

T 0 (t) ka2 T (t) = 0, k 2 R. (4)

Integrând în raport cu t ecuaţia (4) avem

ln jT (t)j = ka2 t + c1 ;
2 t+c
T (t) = eka 1
;

2 ec1 ; dac¼
a T (t) > 0
a T (t) = ceka t ; unde c 2 R este dat de c =
de unde, soluţia general¼ .
e c1 ; dac¼a T (t) < 0
Pentru ecuaţia (3), avem ecuaţia caracteristic¼a r2 k = 0:
Etapa II (Discuţie dup¼ a k)
Cazul I. k = 0: Obţinem T (t) = c e0 = c (constant), deci temperatura r¼ amâne
constant¼a în …ecare punct al barei. Acest fenomen este inacceptabil din punct de vedere
…zic, cu excepţia cazului când la momentul iniţial temperatura este constant¼ a de-a lungul
barei (deci nu mai este o funcţie de x) şi în consecinţ¼
a nu are loc transfer de c¼
aldur¼
a.

2
 2
Cazul II. k > 0: Obţinem lim jT (t)j = jcj lim eka t = +1: Deci, în punctele
t!1 |{z} t!1
6=0
barei în care X (x) 6= 0; avem
lim ju (x; t)j = +1;
t!1

fapt din nou inacceptabil din punct de vedere …zic.

2
Cazul III. k < 0: Not¼
am k = ; > 0. Atunci ecuaţia caracteristic¼a ataşat¼a
ecuaţiei (3) devine r2 + 2 = 0; de unde r1;2 = i : Astfel, soluţia general¼
a a ecuaţiei (3)
este
X (x) = c1 cos x + c2 sin x, (c1 ; c2 2 R) :
Soluţia general¼
a a problemei Cauch iniţial considerate va … de forma
2 2
a t
u (x; t) = (c1 cos x + c2 sin x) ce :

Am obţinut astfel o familie de soluţii ce depinde de parametrul > 0; adic¼

a
2 2
a t
u (x; t; ) = e (A ( ) cos x + B ( ) sin x) , (5)

soluţie care din punct de vedere …zic se traduce prin faptul c¼

a la …ecare > 0 avem câte
o und¼ a de temperatur¼ a.
Etapa III (Impunerea condiţiei iniţiale)
Pentru soluţia (5) impunem condiţia iniţial¼
a (2). Dar

u (x; 0; ) = A ( ) cos x + B ( ) sin x.

Spunem c¼ a soluţia (5) satisface condiţia iniţial¼

a (2) dac¼
a şi numai dac¼a ' (x) este o
funcţie
8 sinusoidal¼a cu pulsaţia ! = : Adic¼a dac¼ a ' (x) = A sin (!x + ) ; ceea ce implic¼
a
< =!
A ( ) = A sin ; soluţia problemei Cauchy este
:
B ( ) = A cos
! 2 a2 t
u (x; t) = Ae sin (!x + ) :

În general, niciuna din soluţiile date de formula (5) nu satisface condiţia iniţial¼
a (2).
Aplic¼am din nou metoda suprapunerii soluţiilor (principiul superpoziţiei).
Observaţie. Aplicând metoda metoda separ¼ arii variabilelor pentru problema mixt¼ a
a vibraţiilor unei coarde …xate la capete, se obţinea tot o familie de soluţii depinzând de
parametrul ; dar acolo parametrul lua valori într-o mulţime num¼arabil¼a.
În problema dat¼ a pentru propagarea c¼aldurii într-o bar¼a nelimitat¼
a, parametrul vari-
az¼
a continuu în intervalul (0; 1) : Astfel, suprapunerea (superpoziţia) soluţiilor u (x; t; )
se realizeaz¼a cu ajutorul unei integrale pe (0; 1) ; în raport cu parametrul : Deci c¼ aut¼
am
soluţia problemei Cauchy sub forma
Z1
u (x; t) = u (x; t; ) d (6)
0

sau
Z1
2 2
a t
u (x; t) = e (A ( ) cos x + B ( ) sin x) d ; 8 (x; t) 2 R (0; 1) :
0

3
Condiţia iniţial¼
a (2) implic¼
a veri…carea identit¼
aţii
Z1
(A ( ) cos x + B ( ) sin x) d = ' (x) ; 8x 2 R; (7)
0

din care vom deduce funcţiile A ( ) şi B ( ) în funcţie de '. Se va întâmpla acest lucru
dac¼
a funcţia ' (x) este dat¼
a astfel încât s¼
a admit¼a o reprezentare integral¼
a Fourier. În
acest sens, impunem funcţiei ' (x) urm¼ atoarele condiţii:

1. ' 2 C (R) (' este continu¼

a pe R);
2. ' este derivabil¼
a pe porţiuni în orice interval compact [a; b] R (oricare ar … un in-
terval compact [a; b] R exist¼ a o diviziune = (a = x0 < x1 < ::: < xn 1 < xn = b)
a.î. ' este derivabil¼
a pe [xk 1 ; xk ], oricare ar … k 2 f1; 2; :::; ng);
R
1
3. ' este absolut integrabil¼
a pe R; adic¼
a j' (x)j dx < +1:
1

Dac¼
a funcţia ' satisface condiţiile 1, 2, 3, atunci din relaţia (7) rezult¼
a c¼
a:
R
1 1
A( ) = ' ( ) cos d
1
; (8)
1 R
1
B( )= ' ( ) sin d
1

(vezi Anexa 1).

Înlocuind formulele de mai sus în (5) şi aplicând (6) obţinem
Z1 Z1
1 2 2
a t
u (x; t) = e ' ( ) (cos x cos + sin x sin )d d :
| {z }
0 1 cos( x )=cos (x )

1.2.2 Forma …nal¼

a a soluţiei
Soluţia de mai sus se poate scrie deci sub forma:
0 1
Z1 Z1
1 @ 2 2
u (x; t) = e a t ' ( ) cos (x )d Ad
0 1

R
1
sau, schimbând ordinea integralelor şi scoţând pe ' ( ) de sub putem scrie:
0
01 1
Z1 Z
1 @ 2 2
u (x; t) = '( ) e a t
cos (x )d Ad : (9)
1 0

Dar integrala interioar¼

a este o integral¼
a de tip Poisson:

Z1 r b2
ax2 1
e cos bxdx = e 4a ; a > 0, b 2 R;
2 a
0

4
(a se vedea I. Cr¼aciun, Gh. Barbu, Ecuaţii diferenţiale şi cu derivate parţiale, vol 2).
În cazul soluţiei u (x; t) date de formula (9), prin identi…care, obţinem integrala inte-
rioar¼
a
Z1 r (x )2
1
e (a t) cos (x
2 2
)d = e 4a2 t (t > 0) .
2 a2 t
0

Înlocuind acum în (9), obţinem soluţia general¼

a a problemei Cauchy date:

Z1 (x )2
1
u (x; t) = p ' ( ) e 4a2 t d ; 8 (x; t) 2 R (0; 1) : (10)
2a t
1

Formula (10) descrie în condiţia iniţial¼

a dat¼
a de ' (x) = 0, regimul termic de r¼acire al
barei, imediat dup¼
a aplicarea înc¼
alzirii la momentul t = 0 cuanti…cat¼ a de funcţia ' (x).
Se demonstreaz¼a c¼
a

1. Oricare ar … ' (x) 2 C (R) o funcţie absolut integrabil¼

a, putem deriva sub semnul
integralei din relaţia (10) (a se vedea Anexa 2).
2. Funcţia u (x; t) dat¼
a de (10) satisface condiţia lim u (x; t) = ' (x).
t!0;t>0

1.2.3 M¼arginirea soluţiei problemei Cauchy pentru ecuaţia propag¼

arii c¼
al-
durii. Consecinţe
Dac¼a funcţia ' (x) este m¼arginit¼a pe R, adic¼a exist¼a un M > 0 astfel încât j' (x)j
M , 8x 2 R, atunci şi funcţia u (x; t) dat¼a de (10) este m¼arginit¼a, adic¼a satisface condiţia
ju (x; t)j M , 8 (x; t) 2 R [0; 1) :
Altfel spus, avem:
sup ju (x; t)j sup ju (x; 0)j : (11)
(x;t)2R [0;1) x2R

Demonstraţie. Pentru t = 0 avem ju (x; t)j = j' (x)j M; 8x 2 R.

Fie x 2 R şi t > 0. Aplicând teorema de majorare a modulului integralei şi majorarea
j' (x)j M , 8x 2 R; din (10) obţinem

Z1 (x )2 Z1 (x )2
1 M
ju (x; t)j p j' ( )je 4a2 t d p e 4a2 t d .
2a t | {z } 2a t
1 M 1

( x)2 x
Facem schimbarea de variabil¼
a 2
= y 2 ; deci p = y: Astfel integrala prece-
4a t 2a t
dent¼
a se scrie
Z1 (x )2
p Z
1
2 y2
p
e 4a t d = 2a t e dy = 2a t:
1 1
| {z
p
}
=

Înlocuind în inegalitatea de mai sus rezult¼

a c¼
a
M p
ju (x; t)j p 2a t = M:
2a t

5
 Consecinţe.
1. Unicitatea soluţiei problemei Cauchy
Presupunând c¼a orice soluţie a unei probleme Cauchy pentru ecuaţia propag¼arii
c¼aldurii satisface condiţia de m¼arginire (11), soluţia oric¼arei probleme Cauchy de acest
tip este unic¼a.
Demonstraţie. Consider¼ am dou¼a soluţii u1 (x; t) şi u2 (x; t) ale problemei Cauchy
pentru ecuaţia 8 propag¼arii c¼aldurii. Fie u (x; t) = u1 (x; t) u2 (x; t) : Astfel, problema
2
< @u 2@ u
Cauchy devine a = 0, (x; t) 2 R (0; 1) : Aplicând (11) avem
: @t @x2
u (x; 0) = ' (x) ' (x) = 0, x 2 R
0 sup ju (x; t)j sup ju (x; 0)j = 0;
(x;t)2R [0;1) x2R

deci sup ju (x; t)j = 0; de unde u (x; t) 0; şi în concluzie u1 (x; t) = u2 (x; t).
(x;t)2R [0;1)
2. Dependenţa continu¼ a a soluţiei de datele
8 iniţiale
2
< @u 2@ u
Pentru k = 1; 2 …e u = uk soluţia problemei a = 0, (x; t) 2 R (0; 1) :
: @t @x2
u (x; 0) = 'k (x) , x 2 R:
Atunci oricare ar … " > 0, exist¼a un = (") > 0 astfel încât dac¼a sup j'1 (x) '2 (x)j <
x2R
; avem c¼a sup ju1 (x; t) u2 (x; t)j < ".
(x;t)2R [0;1)
Demonstraţie. Consider¼ am u1 ; respectiv u2 soluţiile problemelor Cauchy cu
ecuaţia omogen¼
a şi condiţiile in u (x; 0) = '1 (x), respectiv u (x; 0) = '2 (x). Atunci
u = u1 u2 va … soluţie pentru problema
8
< @u @2u
a2 2 = 0, (x; t) 2 R (0; 1)
: @tu (x; 0)@x = '1 (x) '2 (x) , x 2 R:
Aceast¼
a soluţie este dat¼
a de (10) şi satisface (11), adic¼
a
ip
sup ju (x; t)j sup j'1 (x) '2 (x)j < :
(x;t)2R [0;1) x2R

Luând (") = " rezult¼

a imediat relaţia
sup ju1 (x; t) u2 (x; t)j < ".
(x;t)2R [0;1)

1.3 Anexe
1.3.1 Anexa1. Formula integral¼
a a lui Fourier. Transformata Fourier (sub
form¼
a complex¼
a)
Teorem¼ a. Fie f : R ! C o funcţie care satisface urm¼atoarele condiţii: f este continu¼a
pe R, f este derivabil¼a pe porţiuni în orice interval compact [a; b] R şi f este absolut
integrabil¼a pe R. Atunci are loc relaţia
0 1
Z1 Z1
1 @ f ( ) ei!(t ) d A d!; 8t 2 R.
f (t) = (12)
2
1 1

6
 Observaţii.
1. Condiţia f este continu¼a pe R din ipoteza teoremei poate … înlocuit¼
a cu
1
f (t) = [f (t 0) + f (t + 0)] ; 8t 2 R.
2
R
1 1 R
1
i!
2. Relaţia (12) se mai poate scrie sub forma f (t) = f ( )e d ei!t d!:
2 1 1
1 1R
Funcţia F (!) = p f ( ) e i! d se numeşte transformata Fourier complex¼a a funcţiei
2 1
f (t) : Atunci, conform formulei de inversiune pentru transformarea Fourier, avem f (t) =
1 1 R
p F (!) ei!t d!:
2 1
Folosim formula lui Euler ei!t = cos !t + i sin !t: Relaţia (12) se scrie:
0 1 0 1
Z1 Z1 Z1 Z1
1 @ f ( ) cos (! (t i
f (t) = )) d A d! + @ f ( ) sin (! (t )) d A d!:
2 2
1 1 1 1

R
1 R
1 R
1
Funcţia ! ! f ( ) cos ! (t ) d! este par¼
a pe R; deci f ( ) cos (! (t )) d d! =
1 1 1
R
1 R
1 R
1
2 f ( ) cos (! (t )) d d!. Funcţia ! ! f ( ) sin ! (t ) d! este impar¼
a pe
0 1 1
R
1 R
1
R; deci f ( ) cos (! (t )) d d! = 0:
1 1
Rezult¼
a c¼
a
0 1
Z1 Z1
1
f (t) = 2 @ f ( ) cos (! (t )) d A d!
2
0 1
01 1
Z1 Z
1 @ f ( ) cos !t cos ! + sin !t sin ! A d d!.
=
0 1

Schimb¼am ordinea integralelor şi obţinem

20 1 1 01 1 3
Z1 Z Z
1 4@
f (t) = f ( ) cos ! d A cos !t + @ f ( ) sin ! d A sin !t5 d!:
0 1 1

Not¼
am
R
1 1
A (!) = f ( ) cos ! d
1
: (13)
R
1
B (!) = f ( ) sin ! d
1

Astfel, formula de mai sus devine

Z1
f (t) = [A (!) cos !t + B (!) sin !t] d!: (14)
0

7
 Reciproc, dac¼
a are loc relaţia (14), funcţiile A (!) şi B (!) sunt date de relaţiile (13).
Observaţii.
1. Formula (14) arat¼a c¼a, în condiţiile ipotezei Teoremei precedente, funcţia f se
scrie ca o suprapunere de m¼ arimi sinusoidale cu pulsaţia ! variind continuu în intevalul
[0; +1).
2. Cu notaţiile f = ', t = x, ! = , = , formula (14) devine (7), iar relaţiile
(13) devin (8).

1.3.2 Anexa2. Condiţii su…ciente pentru derivarea sub semnul integralei a

integralelor cu parametru
Teorem¼ a. Fie f = f (x; ) : M U ! R, unde x = (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 M , =
n p
(x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 U , unde M R este mulţime m¼ asurabil¼ a şi U R este mulţime
deschis¼ a.
Presupunem c¼ a
1. f este continu¼ a pe M U ;
@f
2. exist¼
a şi este continu¼a pe M U (k 2 f1; 2; :::; pg) ;
@ k
3. exist¼a funcţiile pozitive şi integrabile pe M , u (x), v (x) astfel încât

@f
jf (x; )j u (x) şi (x; ) v (x) , 8x 2 M , 8 2 U:
@ k

@f R R @f
Atunci f (x; 1; 2 ; :::; p ) dx = (x; 1; 2 ; :::; p ) dx, 8 2 U:
@ kM M@ k

8
 Ecuaţii cu derivate parţiale
Cursul 1114
3
Ecuaţia propag¼
arii c¼
aldurii
1 Cazul unidimensional. Soluţie fundamental¼
a
Am rezolvat în cursul anterior problema Cauchy pentru ecuaţia propag¼ arii c¼
aldurii pe o dreapt¼
a
(cazul unidimensional):
2
(1) @u a2 @@xu2 = 0; (x; t) 2 R (0; 1)
@t ;unde u = u (x; t) ; u 2 C 2 (R (0; 1))\C (R [0; 1)):
(2) u (x; 0) = ' (x) ; x 2 R
Dac¼a ' : R ! R este continu¼ a, derivabil¼
a pe porţiuni în orice interval compact şi absolut
integrabil¼
a, problema Cauchy are o soluţie dat¼ a de formula:
Z1
1 (x )2
u (x; t) = p '( )e 4a2 t d ; (x; t) 2 R (0; 1) : (1)
2a t
1

Numim soluţie fundamental¼

a a ecuaţiei (1) funcţia
1 x2
v (x; t) = p e 4a2 t ; (x; t) 2 R (0; 1) :
2a t

1.1 Propriet¼
aţi ale soluţiei fundamentale (cazul unidimensional)

Teorem¼
a

1) v este soluţie a ecuaţiei (1) pe R (0; 1) ;

2) limv (x; t) = 0; 8x 2 R ;
t!0
t>0

R1
3) v (x; t) dx = 1; 8t > 0.
1

Mai general,
Z1
v (x ; t) d = 1 pentru orice x 2 R. (2)
1

4) Dac¼a ' : R ! R este continu¼a şi m¼arginit¼a, atunci

Z1
lim ' ( ) v (x ; t) d = ' (x) ; 8x 2 R:
t!0
t>0 1

R1 y2
p
Demonstraţia teoremei. Vom utiliza formula e dy = :
1
1p 1
1) Pentru prescurtare not¼
am 2a
= c (c > 0) : a2 = 4 c2
1=2 c2 t 1 x2
Atunci v (x; t) = ct e .

1
 Vom deriva în relaţia de mai sus în raport cu t şi cu x.
@v 2 1 2 2 1 2
@t
= 12 ct 3=2 e c t x + ct 1=2 c2 x2 t 2 e c t x
Am obţinut
@v c 3=2 c2 t 1 x2
= t e 1 2 c 2 x2 t 1
@t 2
2 @2
@ v 1=2 c2 t 1 x2
Pe de alt¼
a parte, @x 2 = ct @x2
e .
Dar
2 00 x2
0
x2 x2 x2
e x = 2 xe =2 e +4 2 2
xe =2 e 1 + 2 x2
2
@ v 1=2 c2 t 1 x2 1
Atunci @x2 = ct ( 2 c2 t 1 ) e (1 2 c 2 t 1 x2 ) a2 = 4 c2
:
@ v 2 c 2 1 2 @v
a a2 @x
Deducem c¼ 2 = 2
t 3=2 e c t x (1 2 c2 t 1 x2 ) = @t
.
@2v
Am obţinut identitatea @v@t
a2 @x 2 = 0 :
1=2
2) limv (x; t) = limc e tc2 t 1 x2 . Cu schimbarea de variabil¼
a t 1
= y avem limv (x; t) =
t!0 t!0 t!0
t>0 t>0 t>0

y 1=2 1 c 1 [
c lim c2 x2 y
, o limit¼
a de tip 1
. Aplicând regula lui L’Hospital obţinem limv (x; t) = lim
c2 x2 y!+1 2y 1=2 e c2 x2 y
y!+1 e t!0
t>0
0 (8x 6= 0) :
R1 1
R1 x2
xp
2a t
=y
1
R1 y2
p R1 y2
3) v (x; t) dx = p e 4a2 t dx = p e 2a tdy = p1 e dy = 1:
2a t 2a t
1 1 1 1
R1 R1 N OT
x = y
Deoarece v (x ; t) = v ( x; t) (prin paritate), rezult¼
a v (x ; t) d = v( x; t) d =
1 1
R1
v (y; t) dy = 1:
1
4)
R1 R1
v (x ; t) ' ( ) d ' (x) = v (x ; t) [' ( ) ' (x)] d
1 1
R1
v (x ; t) j' ( ) ' (x)j d :
1
Fie " > 0 oarecare. Din ' continu¼
a în x ) 9 = (") > 0 a.î. j xj < ) j' ( ) ' (x)j <
":
Not¼am G ( ; x; t) := v (x ; t) j' ( ) ' (x)j :
Prin ipotez¼
a avem ' m¼ arginit¼ a pe R : 9M > 0 a.î. j' (x)j M; 8x 2 R:
R
1 xR R
x+ R1
Scriem G ( ; x; t) d = G ( ; x; t) d + G ( ; x; t) d + G ( ; x; t) d . Avem
1 1 x x+
R
x+ R
x+ R
x+ R1
a) G ( ; x; t) d = v (x ; t) j' ( ) ' (x)jd " v( x; t) d < " v (x ; t) d =
x x | {z } x 1
<"
"
R
+1 R
+1 R1
b) G ( ; x; t) d = v (x ; t) j' ( ) ' (x)jd 2M v( x; t) d =
| {z } x+
2M

2
 R1 (x )2 px =y
2a t
R1 y2
= 2a2M
p
t
e 4a2 t d = 2M
p e dy, de unde
x+ p
2a t

Z1 Z1
2M y2
0 G ( ; x; t) d p e dy:
x+ p
2a t

R1 y2
R1 y2
R1 y2
Din faptul c¼
a integrala e dy este convergent¼
a ) lim e dy = 0 ) lim e dy = 0 )
0 !1 t!0
t>0 2apt
R1 R1
lim a: 9 0 =
G ( ; x; t) d = 0; adic¼ 0
(") > 0 a.î. 0 < t < 0
)0 G ( ; x; t) d < ":
t!0
x+ x+
t>0
xR
00 00 00
Analog: 9 = (") > 0 a.î. 0 < t < )0 G ( ; x; t) d < ":
1
R1
În concluzie: 0 < t < min ( 0 (") ; 00
(")) ) G ( ; x; t) d < 3",
1
R1
de unde v (x ; t) ' ( ) d ' (x) < 3":
1
R1
Aceasta arat¼
a c¼
a lim v (x ; t) ' ( ) d = ' (x) (unde x 2 R este oarecare).
t!0 1
t>0

1.2 Soluţia problemei Cauchy a propag¼

arii c¼
aldurii în cazul unidimen-
sional
Formula (1) se poate scrie sub forma:
Z1
u (x; t) = ' ( ) v (x ; t) d :
1

Dac¼a ' : R ! R este continu¼a şi m¼arginit¼a, atunci funcţia u : R [0; 1) ! R de…nit¼a prin
(1) are urm¼atoarele propriet¼aţi:
i) u este bine de…nit¼a.
ii) u 2 C 2 (R (0; 1)). Mai mult, în (1) putem deriva sub semnul integralei de oricâte ori în
raport cu x 2 R şi în raport cu t 2 (0; 1), iar funcţiile obţinute prin derivare sunt continue pe
R (0; 1).
iii) u este continu¼a pe R [0; 1)
Demonstraţie. E su…cient s¼ a studiem cazul când ' nu este identic nul¼
a. Not¼
am M := sup j'j.
R
Avem M 2 (0; 1), deoarece ' este neidentic nul¼ a şi m¼
arginit¼
a.
i) Integrala din membrul drept al (1) este absolut convergent¼ a, în particular este convergent¼
a.
Într-adev¼ ar, funcţia 7 ! ' ( ) v (x ; t) este continu¼ a pe R pentru orice (x; t) 2 R (0; 1),
deci este integrabil¼ a pe orice interval compact şi
Z1 Z1 Z1
j' ( ) v (x ; t)j d M v (x ; t) d = M v (x ; t) d = M < 1:
1 1 1

3
 ii) Se aplic¼
a teorema de derivare a integralelor cu parametru (vezi cursul precedent), ţinând
seama c¼a se scria
Z1 Z1
1 2 2
a t
u (x; t) = e ' ( ) cos (x )d d :
0 1

iii) Cum u este de clas¼ a C 2 (R (0; 1)), în particular u este continu¼ a pe R (0; 1). Din
teorema precedent¼ a, punctul 4, rezult¼ a c¼ a funcţia parţial¼
a t 7! u(x; t) este continu¼a în punctul
t = 0, pentru orice x 2 R. Printr-un raţionament asem¼ an¼ator cu cel din demonstraţia punctului 4
din teorema precedent¼ a, se arat¼ a c¼
a u(x; t) este continu¼ a în orice punct de forma (x0 ; 0) 2 R f0g.
Fix¼
am x0 2 R oarecare.
Din de…niţia lui u şi relaţia (2) rezult¼a
R1
ju(x; t) u(x0 ; 0)j = [' ( ) '(x0 )] v (x ; t) d
1
R1 y:=x R1
j' ( ) '(x0 )j v (x ; t) d = j' (x y) '(x0 )j v (y; t) dy
1 1
Fie " > 0 oarecare. Din faptul c¼
a funcţia ' este continu¼
a în punctul x0 , exist¼
a = (") > 0 astfel
încât jz x0 j < ) j' (z) ' (x0 )j < ". Dac¼ a jx x0 j < 2 şi jyj < 2 , atunci j(x y) x0 j
jx x0 j + jyj < , de unde j' (x y) '(x0 )j < ". Presupunem jx x0 j < (") 2
.
Z
R1
Scriem j' (x y) '(x0 )j v (y; t) dy = j' (x y) '(x0 )j v (y; t) dy +
1
jyj< 2
| {z }
I1
Z
j' (x y) '(x0 )j v (y; t) dy .
jyj> 2
| {z }
I2
Avem estim¼
Z arile:
R1
0 I1 " v (y; t) dy < " v (y; t) dy = ".
1
jyj< 2
Z Z yp Z
1
y2 z=
2a t 1
p z2
0 I2 2M v (y; t) dy = 2M 2a
p
t
e 4a2 t dy = 2M 2a
p
t
2a t e dz.
jyj> 2 jyj> 2 jzj> p
4a t
Z
R1 z2 z2
Din faptul c¼
a integrala e dz este convergent¼
a, rezult¼
a c¼
a lim e dz = 0, de unde
1 h!+1
jzj>h
Z Z p
z2 z2 "
lim e dz = 0. Exist¼
a atunci 1 = 1 (") > 0 astfel încât e dz < 2M
pentru orice
t!0
t>0
jzj> p jzj> p
4a t 4a t

t 2 (0; 1 ), de unde 0 I2 < ".

1 " "
R1 " "
Din jx x0 j < 2 2
şi 0 < t < 1 2
rezult¼
a j' (x y) '(x0 )j v (y; t) dy < 2
+ 2
= ",
1
de unde ju(x; t) u(x0 ; 0)j < ". Cum " > 0 este oarecare, am demonstrat c¼
a u este continu¼
a în
punctul (x0 ; 0).

4
2 Ecuaţia propag¼ aldurii în spaţiul tridimensional (R3 ).Soluţie fun-
arii c¼
damental¼ a. Rezolvarea problemei Cauchy.
Consider¼
am problema Cauchy pentru ecuaţia propag¼ aldurii în spaţiul R3 (în absenţa surselor
arii c¼
de c¼
aldur¼
a):

@u
a2 u = 0; (x; y; z; t) 2 R3 (0; 1) (3)
@t
u (x; y; z; 0) = ' (x; y; z) ; (x; y; z) 2 R3 (4)

C¼
aut¼am soluţii u 2 C 2 (R3 (0; 1)) C (R3 [0; 1)) ; u = u (x; y; z; t) :
Presupunem c¼ a funcţia dat¼
a ' : R ! R este continu¼a şi absolut integrabil¼
a.
Prin analogie cu cazul unidimensional, se de…neşte soluţia fundamental¼ a a ecuaţiei (3) prin:
1 x2 +y 2 +z 2
v (x; y; z; t) = p 3e
4a2 t (5)
2a t
(Not¼
am: M (x; y; z) ; P ( ; ; ) ; v (x; y; z; t) = v (M; t) : Observ¼ a: OM 2 = x2 + y 2 + z 2 ).
am c¼

2.1 Propriet¼
aţi ale soluţiei fundamentale (cazul tridimensional)
Fie v funcţia dat¼
a de formula (5). Atunci:
1) v este soluţie a ecuaţiei propag¼
arii c¼
aldurii (3);
2) limv (M; t) = 0; 8M (x; y; z) 6= origine;
t!0
RRR
t>0
3) v (x; y; z; t) dxdydz = 1; 8t > 0;
R3
a F : R3 ! R este funcţie continu¼
4) Dac¼ a şi m¼arginit¼a,
ZZZ
lim F ( ; ; ) v (x ;y ;z ; t) d d d = F (x; y; z) ;
t!0
t>0 R3

8 (x; y; z) 2 R3 :
Demonstraţie. (analog¼ a cu demonstraţia pentru propriet¼ aţile soluţiei fundamentale din cazul
unidimensional)
am c = 2a1p : Avem c 3 v (x; y; z; t) = t 3=2 e c t (x +y +z ) . Derivând, obţinem:
2 1 2 2 2
1) Not¼
c 3 @v = 3 t 5=2 e c t (x +y +z ) + t 3=2 c2 (x2 + y 2 + z 2 ) t 2 e c t (x +y +z ) =
2 1 2 2 2 2 1 2 2 2

@t 2
e c t (x +y +z )
2 1 2 2 2
3
2
t 5=2 + c2 (x2 + y 2 + z 2 ) t 7=2 :
Avem
@2v 3=2 @ 2 c2 t 1 (x2 +y 2 +z 2 )
c 3 @x 2 = t @x 2 e =
t 3=2 e c t (y +z ) ( 2 c2 t 1 ) e c t x (1 2 c2 t 1 x2 )
2 1 2 2 2 1 2

( 2 c2 ) t 5=2 e c t (x +y +z ) (1 2 c2 t 1 x2 )
2 1 2 2 2
@2v 1
a2 c 3 @x 2 = 4 c2

= t 5=2 e c t (x +y +z )
2 1 2 2 2
1
2
+ c 2 x2 t 1 : )
@2v c t 1 (x2 +y 2 +z 2 )
2
1
a2 c 3 @y 2 = t 5=2
e 2
+ c 2 2 1
y t
Analog: )
= t 5=2 e c t (x +y +z )
2 1 2 2 2
2 3 @2v 1
ac @z 2 2
+ c2 z 2 t 1
c 3
a2
v=t 5=2
e c2 t 1
(x2 +y2 +z2 ) 3
+ c (x + y 2 + z 2 ) t
2 2 1
= @v
) @v
a2 v = 0 (8t > 0) :
2 @t @t

5
 1
t 3=2 [1 ] T 3=2
2) limv (x; y; z; t) = c 3 lim c2 t 1 (x2 +y 2 +z 2 )
= c 3
lim T
t!0 t!0 e T !+1 e
t>0 t>0
[1
1] 3
3 1=2
T L’Hospital 3c 3 1
T 1=2
= c lim 2
e T
= 2
lim 2
e T = 0 (8 (x; y; z) 6= (0; 0; 0)) :
L’Hospital T !1 T !+1
1 N OT N OT
(Am utilizat notaţiile: t = T; 8 = c2 (x2 + y 2 + z 2 )).
< x = r sin cos '
3) Trecem la coordonatele sferice y = r sin sin ' ;
:
z = r cos
(x; y; z) 2 R3 $ (r; ; ') 2 [0; 1) [0; ] [0; 2 ] :
D(x;y;z)
D(r; RRR
;')
= r2 sin ) dxdydz = r2 sin drd d' (Relaţia dintre elementele de volum).
I= v (x; y; z; t) dxdydz =
RRR
R 3

v (r sin cos '; r sin sin '; r cos ; t)r2 sin drd d' =
[0;1) [0; ] [0;2 ]
| {z }
r2
1 4a2 t
p e
(2a t)3
Z Z2
1
R1 R R2 r2
2 1
R1 2
r2
p 3 e 4a2 t r sin d' d dr = p 3 r e 4a2 t dr sin d d' =
(2a t) 0 0 0 (2a t) 0
|0 {z } |0 {z }
2 2
Z1
r2
4
p 3 r2 e 4a2 t dr:
(2a t)

|0 {z }
J
Ultima integral¼
a se calculeaz¼
a prin p¼
arţi. 9
0 1
R1 r2 r2 R1 r2 >
J = r e 4a2 t ( 2a2 t) dr = ( 2a2 t) re 4a2 t e 4a2 t dr >
=
0 0 0 )
r2 r2 R1 p >
lim re = 0; re
4a2 t = 0; e dx =
4a2 t ( > 0) x2 1 >
;
r!1 2
r=0 0
p p 3p
J = 2a2 t 12 4a2 t = 2 a t :
p p 3 p 3
3 p 2 3
(a t)
I = p4 p 3 2 a t = p p 3 ) I = 1 :
(2a t) (2a t)
4) Se demonstreaz¼ a analog cu proprietatea
RRR 4) a soluţiei fundamentale din cazul unidimensional.
Observaţie: Proprietatea 3) ) v (x ;y ;z ; t) d d d = 1:
R3

2.2 Soluţia problemei Cauchy-cazul tridimensional

Fie v soluţia fundamental¼ a dat¼ a ' : R3 ! R este o funcţie continu¼
a de (5). Presupunem c¼ a şi
m¼arginit¼
a.
De…nim
ZZZ
u (x; y; z; t) = ' ( ; ; ) v (x ;y ;z ; t) d d d (t > 0) (6)
R3

Se demonstreaz¼a c¼
a u este soluţie a problemei Cauchy (3) + (4).
Pentru aceasta veri…c¼
am c¼a:

a) Integrala din membrul drept al relaţiei (6) este convergent¼

a (deci u este bine de…nit¼
a)

6
 b) u 2 C 2 (R (0; 1)) şi integrala din (6) se poate deriva în raport cu t (o dat¼
a) şi în raport
cu x; y; z (de dou¼
a ori), trecând derivarea sub semnul integralei.
@u
c) @t
a2 u = 0; 8 (x; y; z; t) 2 R3 (0; 1) ;
d) limu (x; y; z; t) = ' (x; y; z) ; 8 (x; y; z) 2 R3 :
t!0
t>0

Demonstraţie

a) ' este m¼ a pe R3 (ipotez¼

arginit¼ a). Not¼am sup j'j = M (< +1) :
R3
RRR RRR
j' ( ; ; ) v (x ;y ;z ; t)j d d d M v (x ;y ;z ; t) d d d =
R3 R3
M (< +1) )
integrala din membrul drept al relaţiei (6) este absolut convergent¼
a, deci este convergent¼
a.
b) Se demonstreaz¼
a pe baza Teoremei de derivare a integralelor improprii cu parametru.
c) Rezult¼a din b):
@u @
RRR RRR @
9
@t
= @t
v (x ; y ; z ; t) d d d = @t
v (x ;y ;z ; t) d d d : >
>
R3RRR R3 >
>
2
@ u @2 >
>
@x2
= @x2 v (x ;y ;z ; t) d d d = =
RRR @ 2 R3 )
v (x ;y ;z ; t) ' ( ; ; ) d d d >
>
@x2 >
>
R3 >
>
@2u @2u ;
(analog pentru ;
@y 2 @z 2
).
RRR @v
@u
@t
a2 u= a2 v (x ;y ;z ; t) ' ( ; ; ) d d d = 0:
R3 @t
| {z }
=0 (proprietatea 1)

d) Rezult¼
a direct din proprietatea 4 a soluţiei fundamentale v:

3 Problema Cauchy pentru ecuaţia c¼

aldurii în cazul neomogen
Vom proceda ca în cazul problemei Cauchy pentru ecuaţia vibraţiilor forţate ale coardei nelimitate.

3.1 Punerea problemei

Not¼ am Lu := @u @t
a2 u. Consider¼ am problema Cauchy
0 3
(4 ) Lu = f pe R (0; 1)
(5) u (x; y; z; 0) = ' (x; y; z) ; (x; y; z) 2 R3
Se ataşeaz¼
a problemei Cauchy de mai sus dou¼ a probleme Cauchy mai simple:
(4) Lu = 0 pe R3 (0; 1)
(P.C. 1) (problema cu ecuaţie omogen¼ a şi date
(5) u (x; y; z; 0) = ' (x; y; z) ; (x; y; z) 2 R3
iniţiale nenule)
(40 ) Lu = f pe R3 (0; 1)
(P.C. 2) (problema cu ecuaţie neomogen¼ a şi date in-
(50 ) u (x; y; z; 0) = 0; ; (x; y; z) 2 R3
iţiale nule).
Fie u0 soluţia problemei (P.C. 1) (dat¼ a de formula (6), respectiv u1 soluţia problemei (P.C.2)
(unic determinat¼ a).

7
 Atunci u = u0 + u1 este soluţia problemei date (40 ) + (5), deoarece
Lu = Lu0 + Lu1 = 0 + f = f
:
u (x; y; z; 0) = u0 (P; 0) + u1 (P; 0) = ' + 0 = '
R¼
amâne s¼ a rezolv¼
am problema(P.C. 2). Aplic¼ am metoda lui Duhamel, ca şi în studiul ecuaţiei
neomogene a undelor unidimensionale ( care descrie vibraţiile forţate ale unei coarde nelimitate).

3.2 Metoda lui Duhamel (Metoda impulsurilor)

Consider¼ am o familie de probleme Cauchy (depinzând de parametrul > 0), pentru ecuaţia
omogen¼ aldurii, în care datele iniţiale depind de termenul liber din (40 ) ; f (x; y; z; ) : Not¼
a a c¼ am
P (x; y; z). Fie v~ (P; t; ) soluţia problemei Cauchy cu parametrul :
L~ v = @~ v
@t
a2 v~ = 0 (pe R3 (0; 1) )
(P.C. 3) ; 8 > 0:
v~ (x; y; z; 0; ) = f (x; y; z; ) (pe R3 ) RRR
Soluţia problemei (P.C. 3) este: v~ (x; y; z; t; ) = f ( ; ; ; ) v (x ;y ;z ; t) d d d
R3
(unde v este soluţia fundamental¼
a a ecuaţiei c¼
aldurii în cazul 3D –vezi (5)).
0 1
Rt
De…nim u1 (x; y; z; t) = v~ @x; y; z ; t ; Ad :
0
| {z }
M
Veri…c¼
am formal faptul c¼
a u1 este soluţia problemei II.
R0
a) u1 (x; y; z; 0) = v~ (x; y; z; ; ) d = 0 ) u1 satisface condiţia iniţial¼a (50 ) :
0

Rt
b) u1 (x; y; z; t) = v~ (x; y; z; t ; ) d (deriv¼
am sub semnul integralei).
0

@u1
Pentru a calcula @t
aplic¼
am formula lui Leibniz de derivare a integralelor cu parametru:

Z(t) Z(t)
d @f 0 0
f (t; ) d = d + (t) f (t; )j = (t) (t) f (t; )j = (t) :
dt @t
(t) (t)

Atunci
Rt
@u1
= @~
v
(M; t t0 v~ (M; t t; t)
; ) d + |{z} 00 v~ (M; ; ) )
@t
0
@t | {z } | {z }
0 f (M ;t) 0
Rt @~
v
Lu1 = @u1
@t
u1 = a2 v~ (M ; t ; ) d + f (M ; t) ) Lu1 = f (u1 este soluţie a
0 @t
| {z }
0
ecuaţiei (40 )).
În concluzie avem
Zt ZZZ )2 +(y )2 +(z )2
1 (x
u1 (x; y; z; t) = p f ( ; ; ; )e 4a2 (t ) d d d d :
(2a (t ))3
0 R3

Dac¼a f 2 C 2 (R3 [0; 1)) cu derivatele pân¼

a la ordinul doi inclusiv m¼
arginite pe …ecare mulţime de
3
forma R [0; t0 ] cu t0 > 0, se demonstreaz¼ a u1 2 C (R (0; 1)) \ C(R3 [0; 1)) este soluţie a
a c¼ 2 3

problemei Cauchy (P.C. 3).

8
 ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE
CURS 12
1 Ecuaţii cu derivate parţiale de tip parabolic (prob-
leme de tip difuzie)
1.1 Ecuaţia omogen¼
a a propag¼
arii c¼
aldurii într-o bar¼
a de lungime
…nit¼
a
Consider¼
am ecuaţia propag¼
arii c¼
aldurii într-o bar¼a rectilinie, omogen¼
a, de lungime …nit¼
a
l. Presupunem c¼
a bara este izolat¼a termic şi nu exist¼
a surse de c¼aldur¼
a interne (f 0),
deci avem urm¼
atoarea ecuaţie omogen¼ a:
@u @2u
a2 = 0, (x; t) 2 [0; l] (0; 1) : (1)
@t @x2
Presupunem c¼ a extremit¼
aţile x = 0 şi x = l ale barei sunt menţinute la temperatura de 0
grade, adic¼
a avem condiţiile la limit¼
a

u (0; t) = u (l; t) = 0; 8t 0: (2)

La momentul iniţial t = 0; când se începe studiul propag¼ arii c¼

aldurii în bar¼
a, este cunos-
cut¼
a condiţia iniţial¼
a:
u (x; 0) = ' (x) ; x 2 [0; l] ; (3)
a C 1 ([0; l]) care satisface condiţiile de compatibilitate
unde ' (x) este o funcţie de clas¼

' (0) = ' (l) = 0:

Rezult¼a c¼
a funcţia ' (x) poate … reprezentat¼
a ca o serie Fourier de sinusuri pe [0; l] ;
serie care este absolut şi uniform convergent¼
a pe [0; l] :
X
1
n
' (x) = an sin x; 8x 2 [0; l] ; (4)
n=1
l

unde coe…cienţii an sunt daţi de relaţia:

Zl
2 n x
an = ' (x) sin dx, 8n 2 N : (5)
l l
0

Etapa I (Separarea variabilelor)

Pentru rezolvarea ecuaţiei (1), aplic¼
am metoda lui Fourier. C¼
aut¼
am soluţii soluţii
neidentic nule de forma

u (x; t) = X (x) T (t) ; 8 (x; t) 2 [0; l] (0; 1) : (6)

@u @2u
Derivând (6) avem = X (x) T 0 (t) şi = X 00 (x) T (t). Înlocuim în ecuaţia iniţial¼
a
@t @x2
şi obţinem
X (x) T 0 (t) a2 X 00 (x) T (t) = 0;

1
ecuaţie care se mai scrie sub forma

X 00 (x) T 0 (t)
= 2 ; 8 (x; t) 2 [0; l] [0; 1) .
X (x) a T (t)

Este posibil ca membrul stâng (care este funcţie de x) şi membrul drept (care este funcţie
de t) s¼a …e egali oricare ar … (x; t) 2 R [0; 1) dac¼ a şi numai dac¼ a ambii membri sunt
funcţii constante. Astfel, obţinem urm¼atoarele ecuaţii diferenţiale

X 00 (x) kX (x) = 0, k 2 R (7)

T 0 (t) ka2 T (t) = 0, k 2 R. (8)

Integr¼
am în raport cu t ecuaţia (8) şi obţinem

ln jT (t)j = ka2 t + c1 ;
2 t+c 2
T (t) = eka 1
= C1 eka t ;

unde c1 este o constant¼ a real¼a.

Pentru a g¼ asi soluţia ecuaţiei (7), îi ataş¼ a r2 k = 0:
am acesteia ecuaţia caracteristic¼
Etapa II (Discuţie dup¼ a k)
Cazul I. k = 0: Obţinem r1 = r2 = 0; deci X (x) = c1 + c2 x. În plus, impunem
condiţiile la limit¼a X (0) = X (l) = 0; ceea ce implic¼ a c1 = c2 = 0: Deci X (x) = 0 şi mai
departe u (x; t) = 0 (soluţia banal¼ a care nu convine).
2
Sau, pentru k = 0 avem T (t) = C1 eka t = C =constant¼ a, ceea ce înseamn¼ a c¼
a
temperatura r¼ amâne constant¼ a în orice punct al barei, fenomen inacceptabil din punct de
vedere …zic. p p p
Cazul II. k > 0: Obţinem r1;2 = k; deci X (x) = c1 e kx + c2 e kx : Impunând
condiţiile la limit¼a avem

X (0) = 0 , c1 + c2 = 0;
p p
kl kl
X (l) = 0 , c1 e + c2 e = 0:

1
p
1p
Determinantul acestui sistem este = kl 6= 0; deci sistemul admite doar
e e kl
soluţia banal¼a, c1 = c2 = 0: Din nou obţinem X (x) = 0 şi mai departe u (x; t) = 0
(soluţia banal¼a care nu convine).
2
Cazul III. k < 0: Not¼
am k = ; > 0. Atunci ecuaţia caracteristic¼ a ataşat¼
a
2 2
ecuaţiei (7) devine r + = 0; de unde r1;2 = i : Soluţia general¼ a a ecuaţiei (7) va …
de forma
X (x) = c1 cos x + c2 sin x, (c1 ; c2 2 R) :
Impunând condiţiile la limit¼
a avem

X (0) = 0 , c1 = 0;
X (l) = 0 , 0 + c2 sin l = 0:

Din a doua relaţie, dac¼

a c2 = 0; obţinem din nou soluţia banal¼
a, care nu convine.
Deci consider¼
am
sin l = 0 ) l = n , n 2 N ;

2
de unde obţinem
n n 2
n = )k= ; k 1:
l l
n x
Atunci Xn (x) = cn sin :
l
n a !2
n t
Pentru valorile proprii n ; putem scrie Tn (t) = bn e
= l ;t 0:
l
Soluţia un (x; t) va avea forma
n a !2
t n x
un (x; t) = Xn (x) Tn (t) = An e l sin ;
l
pentru orice (x; t) 2 [0; l] (0; 1) ; unde am notat cu An := bn cn .
Aplicând principiul superpoziţiei, obţinem soluţia general¼
a a problemei Cauchy ce
descrie propagarea c¼ aldurii într-o bar¼ a de lungime …nit¼ a, cu condiţie iniţial¼
a
nenul¼a şi în absenţa surselor de c¼ aldur¼ a:
n a !2
X
1 t n x
u (x; t) = An e l sin ; (x; t) 2 [0; l] (0; 1) : (9)
n=1
l

Etapa III (Impunerea condiţiei iniţiale)

Pentru a determina constantele An impunem soluţiei (9) condiţia iniţial¼
a (3):
X
1
n x
u (x; 0) = An sin = ' (x) .
n=1
l

Prelungind prin imparitate funcţia ' : [0; l] ! R pe intervalul [ l; 0] şi dezvoltând în

serie de sinusuri, obţinem:
Zl
2 n x
An = ' (x) sin dx, 8n 2 N :
l l
0

Exemplu. S¼ a se descrie urm¼

atoarea problem¼
a şi s¼
a se g¼
aseasc¼
a soluţia
u (x; t) a acesteia:

@u @2u
4 = 0, (x; t) 2 [0; 4] (0; 1) ;
@t @x2 8 x
< ; 0 x 2
u (x; 0) = 2 ;
: 4 x; 2 < x 4
2
u (0; t) = u (l; t) = 0:

Soluţie. Sistemul dat descrie propagarea c¼ aldurii într-o bar¼

a de lungime 4 unit¼aţi în
absenţa surselor interne de c¼
aldur¼a. Capetele barei au temperatura 8 nul¼a, iar la momen-
x
< ; 0 x 2
tul iniţial (t = 0), forma barei este descris¼
a de funcţia ' (x) = 2 :
: 4 x; 2 < x 4
2

3
Conform teoriei de mai sus, soluţia problemei este de forma
n a !2
X 1 t n x
u (x; t) = An e l sin ; unde
n=1
l
Zl
2 n x
An = ' (x) sin dx, 8n 2 N :
l l
0

În cazul problemei date obţinem

X
1
n x
n2 2t
u (x; t) = An e sin ; unde
n=1
4
Z2 Z4
2 x n x 2 4 x n x
An = sin dx + sin dx
4 2 4 4 2 4
0 2
8
< 0; dac¼ a n = 2k
8 n k
= sin = 8 ( 1)
n2 2 2 : ; dac¼ a n = 2k + 1:
2 (2k + 1)2

În …nal obţinem
X1
8 ( 1)k (2k + 1) x
(2k+1)2 2t
u (x; t) = e sin .
2 (2k + 1)2 4
n=1

1.2 Ecuaţia neomogen¼

a a propag¼
arii c¼
aldurii într-o bar¼
a de lungime
…nit¼
a
Consider¼
am problema descris¼
a de urm¼
atorul sistem:
@u @2u
a2 = f (x; t) , (x; t) 2 [0; l] (0; 1) ;
@t @x2
u (x; 0) = 0; x 2 [0; l] ; (10)
u (0; t) = u (l; t) = 0; 8t 0;
unde f (x; t) 2 C 1 ([0; l] [0; +1)).
Problema descrie propagarea c¼ aldurii într-o bar¼
a subţire, de lungime …nit¼a l. C¼
aldura
este datorat¼ a în acest caz unei surse interne descris¼a de funcţia f (x; t). Presupunem c¼ a
bara nu efectueaz¼ a schimb de c¼aldur¼a cu exteriorul nici prin suprafaţa lateral¼
a, nici prin
extremit¼aţile sale. La momentul iniţial t = 0; când se începe studiul propag¼ arii c¼
aldurii
în bar¼
a, temperatura este 0 şi de asemenea temperatura la capetele barei este tot 0:
C¼
aut¼am pentru problema (10) soluţii de forma
X
1
n x
u (x; t) = Tn (t) sin ; (x; t) 2 [0; l] (0; 1) ; (11)
n=1
l
unde Tn (t) sunt funcţii ce urmeaz¼a a … determinate. În acest sens, se dezvolt¼
a funcţia
f (x; t) în serie de sinusuri pe intervalul [0; l] ; adic¼
a
X
1
n x
f (x; t) = 'n (t) sin ; (x; t) 2 [0; l] (0; 1) ; (12)
n=1
l

4
unde coe…cienţii 'n (t) sunt daţi de

Zl
2 n x
'n (t) = f (x; t) sin dx, 8n 2 N : (13)
l l
0

Impunem condiţia ca funcţia dat¼ a de relaţia (11) s¼ a veri…ce ecuaţia neomogen¼

a a
propag¼
arii c¼
aldurii, şi ţinând cont şi de relaţia (12) obţinem:

X
1
n a 2 n x
T/ 0n (t) + Tn (t) 'n (t) sin = 0; 8n 2 N : (14)
n=1
l l

Aceste egalit¼ aţi au loc dac¼ a Tn (t) este soluţia ecuaţiei difenţiale (15), pentru orice
n2N ;
n a 2
T/ 0n (t) + Tn (t) = 'n (t) : (E.D.L.I) (15)
l
Este evident c¼ a funcţia u (x; t) dat¼
a de (11) veri…c¼ a condiţiile la limit¼
a ale problemei.
Funcţia u (x; t) veri…c¼
a şi condiţia iniţial¼
a u (x; 0) = 0 din problema (10) dac¼ a şi numai
dac¼
a Tn (0) = 0: Astfel, soluţia ecuaţiei diferenţiale liniare (15) este de forma

Z
+1 n a !2
(t )
Tn (t) = 'n ( ) e l d ; n2N .
0

Concluzie.
Soluţia problemei Cauchy ce descrie propagarea c¼ aldurii într-o bar¼
a de
lungime …nit¼ a, cu date iniţiale şi la limit¼ a nule în prezenţa sursei interne
de c¼
aldur¼ a este:
X1
n x
u (x; t) = Tn (t) sin ; unde
n=1
l

Z
+1 n a !2
(t )
Tn (t) = 'n ( ) e l d ;n 2 N :
0