Albastrelele

1
Diverse plante cu efect terapeutic

Cuprins:
1.Albastrele.................................2
23.Porumbar....................................... 64
2.Ardei iute..................................3
24.Ridichi............................................67
3.Boz ...........................................4
25.Sunatoare........................................67
4.Castan.......................................6
26.Stirul...............................................71
5.Ciulin.......................................10
27.Roinita............................................73
6.Coada soricelului....................11
28.Rostopasca......................................77
7.Dud........................... ..............14
29.Schinelul.........................................82
8.Hrean.......................................15
30.Socul..............................................84
9.Iarba mare................................16
31.Sulfina............................................88
10.Iedera.....................................19
32.Teiul................................................91
11.Isop........................................23
33.Trandafirul.....................................93
12.Limba mielului......................27
34.Trei frati patati...............................97
13.Lavanda.................................28
35.Trifoiul.........................................100
14.Loboda salbatica....................32
36.Troscot.........................................102
15.Macesul..................................32
37.Telina...........................................104
16.Menta.....................................38
38.Vita de vie...................................107
17.Musetel..................................42
39. Vita de vie salbatica...................108
18.Mustar....................................47
40.Volbura.......................................109
19.Nuc........................................48
41.Zmeurul......................................111
20.Papadia..................................53
42.Otetul de mere...........................113
21.Patlagina................................58
43.Tratamente pentru artroze.........115
22.Pir...........................................62
44.Brusture.....................................116
2
ALBASTRELE
CENTAUREA CYANUS L.
Familia Compositae
Alte denumiri populare: vinetele, floarea graului, floarea paiului, corobatica, maturice, iarba frigurilor,
iarba Sf. Zaharia, tataisa, zlavoc.
Descriere
Planta anuala sau bianuala, ierbacee, alburiu-paroasa, cu tulpina muchiata, inalta de 50-100 cm, simpla sau
ramificata. Frunzele bazale sunt inguste, iar cele superioare sunt intregi, acoperite cu puf. Florile albastre se
gasesc grupate in calatidii globuloase, cu forma de palnie, situate in varful ramurilor.
Inflorirea are loc in lunile iulie-septembrie.
Organe utilizate: Flores Cyani cum receptaculis flori cu inflorescente.
Recoltarea
Se face in timpul infloririi (lunile iulie-septembrie) cu peduncul scurt de maxim 1 cm, numai pe timp
insorit, dupa ce s-a ridicat roua. Se transporta in cosuri din carton sau nuiele, captusite cu hartie. Se usuca la
soare sau in poduri acoperite cu tabla, in straturi subtiri sau artificial la temperaturi sub 35C pentru a evita
brunificarea. Produsul uscat este inodor si are gust dulceag, usor astringent.
Proprietati terapeutice
astringente, antiinflamatoare, dezinfectante, spasmolitice;
diuretice, calmante, tonic-amare, antidiareice.
Actiuni specifice
afectiuni renale si ale veziculei urinare, stimularea secretiei de urina in caz de edeme si pareza renala;
boli de ficat, dischinezie biliara, dispepsii (indigestii), diaree;
tuse, bronsite, febra;
insuficienta cardiaca cu edeme, flebite, hipertensiune;
reumatism, guta;
iritatii oculare, mai ales la ochi albastri, conjunctivite, cornee ulceroasa, ochi obositi, pleoape cazute;
dureri de dinti, oreon;
boli de piele (eczeme zemuinde, prurit, furunculoza pleoapelor, leziuni ulcerate, intepaturi),
uscaciunea pielii (xeroza cutanata), tonifierea si revigorarea tenului imbatranit.
Forme de utilizare
UZ INTERN
Infuzie din 2 lingurita flori uscate si maruntite la 300ml apa clocotita; se lasa vasul acoperit 10-15
minute, se strecoara, se indulceste si se bea in ceai caldut, fractionat in 3 reprize, cu 30 minute inainte de
mesele principale, avand efecte in bolile renale si ale vezicii urinare, diaree, dispepsii, tuse, bronsite, boli
de ficat, boli dermatice (edeme, eczeme, ihtioza, uscaciunea pielii).
Infuzie din amestec, in parti egale, cu flori de albastrele, frunze de mesteacan, frunze de merisor si
cozi de cirese pentru a mari actiunea diuretica.
Macerat din 60g flori uscate in 1 litru vin; se lasa acoperit 24 ore, se strecoara si se bea cate un
paharel, cu 30 minute inainte de mese, avand efecte diuretice in reumatism, guta si boli de rinichi.
UZ EXTERN
Infuzie din 20g flori uscate la 1 litru apa bine fiarta; se aplica comprese sau cataplasme cu rol calmant
in caz de iritatii oculare, conjunctivite, furunculoza pleoapelor, inflamatii, ochi obositi, pleoape ridate,
tonifierea muschilor lasati, riduri accentuate.
Decoct din 1 pumn flori in 1 litru apa; se fierbe 3-5 minute, se infuzeaza 30 minute si se utilizeaza
pentru bai de picioare contra edemelor, reumatismului si gutei.
Infuzie din 2 lingurite flori uscate la 200ml apa clocotita; se infuzeaza acoperit 15-20 minute, se
strecoara si se aplica sub forma de lotionari ale parului, in tratamentul de intretinere sau sub forma de
tamponari locale cu vata pentru tonifierea tenului, evitarea ridarii si tratamentul eczemelor zemuinde, a
taieturilor si a ulceratiilor supurate, avand efecte antiseptice.
Apa de albastrele sub forma de infuzie din 5g flori albastrita + 5g flori de sulfina + 10g frunze de patlagina
la 150ml apa clocotita; se infuzeaza 15 minute, se strecoara si se fac 2-3 bai de ochi pe zi, deschizand ochii
sub apa calduta, avand efecte in conjunctivite, blefarite si tulburari de vedere.
ARDEI IUTE
Factorul curativ: fructul
Afectiuni pentru care se recomanda:
Se foloseste in artrite, poliartrite reumatoide, la masaj usor in nevralgie si in crizele de lombosciatica, pe
articulatiile dureroase, in cazul sechelelor ramase din traumatisme mai vechi. Pe perioada anotimpului rece,
va fi de un real ajutor persoanelor friguroase, care au extremitatile corpului reci, cu circulatia slaba.
Prezentare generala
4
Descriere:
Ardeii iuti sunt fructele unor plante tropicale si poarta o energie creativa. Din verzi, ei devin galbeni si apoi
rosii pe masura ce se coc, si atit varietatile iuti cit si cele dulci sustin vitalitatea si cresterea. Pentru maxime
beneficii esoterice, ardeii iuti ar trebui consumati cruzi, murati sau usor copti, dar niciodata fierti.
Denumirea uzuala: Ardei iute (Capsicum annuum).
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Are efecte excelente antireumatice, de intensificare a circulatiei sanguine periferice si de redare a
mobilitatii articulatiilor.
Recomandari:
- unguent din ardei iute impotriva artritelor, poliartritelor; nevralgii; lombosciatica; circulatie slaba.
Preparare
In untul clarifiat incins (cantitatea obtinuta dintr-un pachet) se pun 3-4 linguri de ardei iute taiat marunt
(mai ales partea cu seminte) si se amesteca foarte bine la foc mic, vreme de 10 minute, dupa care se lasa
unguentul sa se raceasca putin si se filtreaza. Unguentul se pastreaza la rece.
Precautii, contraindicatii si alte comentarii
Acest unguent nu este suportat de toata lumea, capsicina din ardeiul iute putand declansa reactii alergice
severe. Din acest motiv, inainte de a folosi unguentul, se va face o proba, intinzandu-l pe o portiune mica de
piele. Daca apar inflamatii, senzatii de mancarime sau usturime intensa inseamna ca aveti sensibilitate
alergica la acest produs si, in consecinta, nu il veti utiliza.
BOZ (Sambucus ebulus).
Factorul curativ: radacina

Afectiuni pentru care se recomanda: constipatie; obezitate, ingrasare, apetit alimentar necontrolat; gastrita
hipoacida, capacitate de digestie slaba; cistita; infectii renale; ascita.
O mana de floare de boz este buna pentru hipertensiune.
Prezentare generala
Bozul este fratele salbatic al socului, avand frunzele, florile si fructele foarte asemanatoare cu ale acestuia,
dar fiind considerabil mai scund si avand o rezistenta mult mai mare la conditiile vitrege de mediu. Se
distinge printr-un miros al frunzelor, al tulpinilor si al radacinilor care poate fi dezgustator, dar care are
5
un rol important in orice terapie.
Putine plante sunt atat de putin pretentioase ca bozul, care se aseaza oriunde este lumina destula si pamant
cu multe resturi organice. Il gasim de la munte pana la campie, pe marginile de drum, in locurile virane, pe
malul apelor curgatoare, la margini de padure. Radacina sa este adanca si foarte puternica, necesitand un
efort considerabil la dezgropare care de obicei se face la sfarsitul lui octombrie, cand planta si-a sfarsit
vegetatia. Dupa dezgropare, radacina se spala in apa, se taie marunt si (in cazul in care nu o folosim cruda)
se intinde la uscat in strat foarte subtire, in locuri bine aerisite.
Bozul este un inhibitor redutabil al apetitului alimentar. Radacina de boz este fara doar si poate unul dintre
cele mai puternice purgative si detoxifiante din flora noastra. Cel mai semnificativ este efectul acestei
plante in curele de slabit, unde este o arma redutabila, probabil fara egal in flora noastra medicinala.
Recomandari:
- plamadeala din radacina de boz pentru cura de slabire si pentru purgatie.
Constipatie - radacina de boz (mai ales macerata in tuica): se iau 1-2 linguri de plamadeala de doua-trei ori
pe zi, pe stomacul gol. De regula, un tratament dureaza doua saptamani, apoi se face o pauza de o
saptamana, dupa care se poate relua.
Obezitate, ingrasare, apetit alimentar necontrolat: e un diuretic si un laxativ-purgativ redutabil, care
produce o scadere rapida in greutate. Mirosul sau destul de neplacut inhiba extraordinar de mult apetitul. Se
administreaza o lingura de plamadeala de boz in tuica, cu cateva minute inainte de masa.
- macerat din radacina de boz Cistita si infectii renale recidivante, ascita - de patru ori pe zi, se ia cate o
jumatate de pahar de macerat la rece.
- pulbere din radacina de boz impotriva gastritei hipoacide si a capacitatii de digestie slaba - se ia un varf de
cutit de pulbere din aceasta radacina, cu 20-30 de minute inainte de mesele principale.
- pentru consum impotriva indigestiei si anaciditatii gastrice
O felie de radacina de boz de marimea unghiei degetului mic, mestecata inainte de masa cu un sfert de ceas,
este un excelent stimulent gastric.
Preparare
*Plamadeala in tuica
Este forma cea mai eficienta de administrare a radacinii de boz, care este foarte puternica si, ca atare,
trebuie luata in preparate care sa permita o dozare foarte buna. Se prepara din 100 g de radacina proaspata,
taiata foarte marunt, care se pun intr-un litru de tuica tare, unde se lasa sa macereze vreme de 5 zile. Dupa
trecerea timpului de macerare se filtreaza si se pastreaza intr-o sticla inchisa la culoare. Se iau de regula 1-3
linguri pe stomacul gol, inainte de masa, pentru cura de slabire si cu doua ore inainte de masa, pentru
efectul purgativ.
*Maceratul la rece
6
Doua varfuri de cutit de radacina de boz maruntita se lasa la inmuiat intr-un pahar (200 ml) de apa, de seara
pana dimineata, cand se filtreaza. Preparatul astfel obtinut se ia pe stomacul gol, cate 1-2 pahare pe zi.
Precautii, contraindicatii si alte comentarii
Radacinile de boz sunt un purgativ cu o actiune extrem de drastica si care pot da efecte secundare extrem
de neplacute (deshidratare, colici abdominale, stari de iritatie a tubului digestiv). Din acest motiv, este
extrem de important sa nu se depaseasca dozele mentionate in randurile de mai sus. De asemenea, aceasta
planta sau extractele obtinute din ea nu vor fi lasate la indemana copiilor.
Este foarte puternic si, ca atare, trebuie luat cu masura. In cazul in care abuzati de el, este foarte posibil sa
aveti o scadere mai brusca in greutate si puteti sa va confruntati cu un deranj stomacal destul de serios
Intern, planta nu va fi administrata persoanelor cu diaree, care sufera de colon iritabil, gastrita hiperacida,
sau care sunt slabite. Radacina de boz este, de asemenea, contraindicata persoanelor care au senzatie de
voma accentuata.
Medicamentul toamnei:
CASTANUL
- Reetele domnului farmacist BOBARU Dincolo de ghimpii ghioagelor verzi n care stau ascunse, castanele ascund o veritabil farmacie natural,
folositoare mai ales n tratamentul afeciunilor vasculare. Preparatele din castane slbatice vindec
suferinele provocate de boli grave, de la tumori i accidente cerebrale, pn la varice i hemoroizi
n zilele noastre, rar se mai ntmpl ca arborele falnic, nalt de aproape 30 de metri, s creasc de la sine
prin pduri sau prin grdinile oamenilor. Este ocrotit prin lege i cultivat pentru a mrgini aleile parcurilor
sau strzile asfaltate ale oraelor. Toamna, castanul i druiete singur roadele maronii i lucioase care se
desprind de pe crengi, rostogolindu-se pe strzi i prin parcuri, spre a fi culese de orice trector.
Virtui terapeutice
Puterile vindectoare ale castanului slbatic sunt cunoscute i folosite de secole n medicina popular
romneasc. Dei nu sunt comestibile, castanele au fost considerate dintotdeauna un adevrat talisman,
aductor de for i sntate. Btrnii de la sate i sftuiau pe cei triti i lipsii de vlag s poarte 4-5 castane
n buzunar, pentru a prelua din fora lor benefic. Secretul era ca, o dat pe sptmn, castanele vechi s fie
schimbate cu altele proaspt culese, ncrcate de energia naturii. Aceast credin a fost confirmat i de
specialitii n silvoterapie, care au descoperit c apropierea castanului tonific sistemul nervos, dezvolt
imaginaia i favorizeaz gndirea pozitiv. Prin urmare, nu ntmpltor, castanul i ofer fructele toamna, ca
ndemn s i cutm apropierea n anotimpul melancoliilor i al tristeii.
ns puterile tmduitoare ale castanului nu se rsfrng numai asupra sufletului. De veacuri, vindectorii din
popor l consider un remediu eficient pentru durerile de piept, un medicament pentru bolile picioarelor (n
special pentru varice) i un balsam pentru pielea vtmat de rni sau zgrieturi. Fiertura din frunze de castan
era folosit att pentru a calma tusea i a reduce febra, ct i pentru a obloji minile sau picioarele fracturate.
Calitile terapeutice ale castanelor au fost redescoperite i confirmate de savanii secolului nostru. Supus
analizei de laborator, fructul castanului a dezvluit o fascinant complexitate de substane vindectoare.
Printre compuii cu rol farmaceutic se numr saponinele, n special escina, taninurile, afrodescina i
numeroase principii amare. La nceputul anilor '90, n Frana, oamenii de tiin au descoperit c escina
coninut de castane protejeaz colagenul i elastina, principalele proteine din structura vaselor de snge.
Acest fapt explic efectul benefic pe care preparatele din castane l au asupra sistemului circulator: tonific i
repar venele i capilarele lezate, fluidizeaz fluxul sanguin, mbuntesc funcionarea inimii i a creierului.
Un deceniu mai trziu, cercettorii de la Universitatea Exter din Marea Britanie au confirmat, experimental i
clinic, concluzia colegilor francezi. Ei au demonstrat c un tratament de 16 sptmni cu extract fluid din castane contribuie esenial la oxigenarea creierului i buna funcionare a sistemului nervos. Cura cu esen de
castane a avut efecte pozitive asupra pacienilor depresivi, rrind atacurile de panic i strile de ameeal.
7
Rezultatele acestor investigaii tiinifice au fost valorificate i de industria cosmetic, unde castanele sunt
folosite drept materie prim pentru cremele destinate sntii tenului i ndeprtrii ridurilor. Astfel,
castanele se dovedesc a fi adevrate miracole din farmacia naturii, aflate la ndemna tuturor, uor de cules i
prelucrat.
Reguli de recoltare i uscare
Dac florile, frunzele i scoara se recolteaz primvara i vara, toamna este anotimpul n care se culeg
seminele, binecunoscutele castane. Se ivesc strlucitoare din coaja verde, narmat cu ghimpi, a fructelor
coapte care se desprind singure de pe crengi. Le gsim prin parcuri sau pur i simplu pe trotuar, ns trebuie
s le alegem doar pe cele sntoase, care nu sunt lovite sau moi. Dup ce au fost curate de coaja verde, castanele se ntind la uscat, n strat gros de 10-15 cm, ntr-o ncpere bine aerisit. Deshidratarea poate dura
aproximativ trei sptmni, perioad n care este necesar s ntoarcem din cnd n cnd stratul de castane,
pentru a evita apariia mucegaiului. Se pot usca i artificial, n cuptorul aragazului, unde se in timp de o or,
la temperatura de 40 de grade Celsius, dup care focul se d mai mare, la 60 de grade. Castanele sunt uscate
atunci cnd devin sfrmicioase. Din 2 kg de plant proaspt se obine 1 kg de produs uscat.
Leacuri din castane slbatice
Pentru uz intern:
Tinctur
Este cel mai eficient medicament din castane slbatice, proprietile lor curative fiind amplificate prin
combinaia cu elementele din structura alcoolului. Se prepar astfel: se pun ntr-un borcan cu filet 20 g de
castane mcinate groscior i se adaug 100 ml alcool alimentar de 70 de grade. Recipientul se nchide ermetic, iar preparatul este lsat la macerat 10 zile, timp n care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. Dup aceast
perioad, se filtreaz i se pune la decantat, n frigider, nc 6 zile. n final, se filtreaz, iar tinctura rezultat
se toarn n sticlue nchise la culoare.
Pentru tratament sunt indicate 20-30 de picturi dizolvate n ap, de 2-3 ori pe zi, nainte de fiecare mas.
Cura se ine dou sau trei sptmni i, dac este necesar, se reia dup o pauz de 7 zile. Poiunea este
recomandat n vindecarea hemoroizilor interni i externi, retragerea varicelor i are efecte remarcabile n
cazul insuficienei venoase cronice. Tinctura de castane este un bun adjuvant n tratamentul de recuperare al
bolnavilor care au suferit un accident cerebral sau o intervenie chirurgical pe creier.
Pulberea
Procesul de obinere a pulberii ncepe prin pisarea castanelor uscate ntr-un mojar i se continu n rnia
de cafea, pn se obine un praf ct mai fin. Se pstreaz n recipiente din sticl, n locuri ferite de lumin.
Doza zilnic este o lingur, dimineaa, pe stomacul gol. Pulberea se ine sub limb, cel puin trei minute,
dup care se nghite cu ap.
Un tratament de o lun reduce reinerea de fluide n organism i ndeprteaz simptomele acesteia:
adenomul de prostat (retenia urinar i creterea n volum a prostatei) i ascita (acumularea de lichid n
cavitatea abdominal). Cura cu pulbere de castane slbatice este un bun remediu pentru durerile de cap,
ameeli, i ndeprteaz senzaia de picioare grele, umflate.
Decoctul
La o can cu ap (250 ml) se pun dou linguri de castane uscate i mrunite. Preparatul se fierbe, la foc
mic, timp de 15 minute, completndu-se treptat apa care se evapor. Se poate pstra la frigider cel mult trei
zile. Un tratament de 15-20 picturi de decoct pe zi este deosebit de eficient n tratarea nevrozei, reduce
durerile menstruale i ndeprteaz febra.
Vinul medicinal
Remediul se obine din coaja maronie a fructelor, fiind necesare 100 g plant la un litru de vin. Pentru ca
macerarea s fie mai eficient, este recomandat ca, n prealabil, s inei timp de 12 ore coaja de castane n
alcool alimentar de 70 de grade i apoi s o amestecai n vin. Poiunea se las la macerat vreme de 10 zile,
perioad n care se agit de 3 ori pe zi. Apoi vinul se strecoar i se depoziteaz n locuri umbroase. Sunt
recomandate 2 linguri pe zi (dimineaa i seara), vreme de 6 sptmni. Este un tratament eficient alternativ
pentru flebit, dureri articulare i reumatism.
Siropul din castane
ntrete musculatura i este indicat mai ales copiilor anemici sau cu dificulti de concentrare. Se prepar
amestecnd 500 ml decoct cu 500 g zahr sau miere. Mixtura se nclzete pn cnd elementele se dizolv
i lichidul devine omogen. Dup rcire, se toarn n recipiente din sticl sterilizate. Doza uzual este de 5
ml (o linguri), de trei ori pe zi pentru copii i dublu pentru aduli.
Pentru uz extern:
Cataplasme cu extract fluid de castane
Pentru calmarea durerilor provocate de ulcere varicoase, degerturi, fracturi i entorse este necesar s
preparm mai nti extractul fluid de castane i pe urm s l amestecm cu argil. Extractul fluid din
castane presupune fierberea pe baie de abur a 100 ml de tinctur, pn cnd lichidul se evapor ajungnd la
o treime din cantitatea iniial (25-30 ml). Esena astfel obinut se amestec cu argil, pn se obine o
past subire. ntindem pasta pe o bucat de tifon i aplicm bandajul pe zona afectat, fr a lega strns.
Pentru un efect eficient, cataplasma se ine 30 de minute.
Unguente de cas i preparate galenice
Cad singure din copac doar s le folosim
Pentru cei pasionai de farmacia naturii prezentm trei dintre cele mai cunoscute modaliti prin care se pot
obine alifiile din castane slbatice.
O reet tradiional romneasc presupune fierberea castanelor pn cnd pot fi pasate. Pasta de castane se
amestec pn la omogenizare cu grsime, n proporii egale. Mixtura se pstreaz la rece i poate fi
aplicat pe rni, arsuri, degerturi sau crpturi ale pielii.
A doua formul de unguent trateaz hemoroizii externi, furunculele, rnile i arsurile. Se obine ncorpornd, prin nclzire, extractul fluid moale de castane ntr-o baz gras (unt, grsime de porc sau de
pasre, ulei solid de palmier). Extractul fluid moale se prepar pe baie de aburi, conform reetei de extract
descris mai sus, cu meniunea c trebuie s lsm tinctura s fiarb pn scade la o cincime. De exemplu,
din 100 ml de tinctur se obin 20 ml de extract fluid moale. Dac nu respectm aceast condiie, esena de
castane nu se va dizolva n grsime. Ingredientele se amestec pe foc mic pn cnd preparatul ajunge la
punctul de fierbere, apoi se ndeprteaz de pe flacr. nainte de solidificare, alifia se toarn n recipiente
de sticl. Dup rcirea complet, se pstreaz n frigider.
Pentru a obine un unguent care nu necesit fierberea pe baie de aburi avem nevoie de urmtoarele
ingrediente:100 ml tinctur de castane, 100 g lanolin anhidr (se gsete n farmacii) i 20 g vaselin. Ingredientele se pun ntr-un recipient i se amestec, pe foc mic, pn la omogenizare. Preparatul se pstreaz
n frigider. Unguentul se aplic pe pielea afectat o dat sau de dou ori pe zi.
Efectele vindectoare ascunse sub coaja maronie a castanelor sunt amplificate dac li se altur aciunea
benefic a altor plante. n laboratorul vechii sale farmacii din Brila, domnul Ion Bobaru prepar un eficient unguent mpotriva hemoroizilor, amestecnd n proporii precise tinctura de castan cu tinctura de ha-
9
mamelis. "Hamamelis virginiana sau Alunul vrjit este un arbust originar din America de Nord, ale crui
frunze sunt bogate n antioxidani ai pereilor vasculari. Se utilizeaz pentru tratarea tulburrilor venoase de
toate tipurile: varice, picioare grele, hemoroizi, cuperoz sau fragilitate capilar. Din aceste motive
poteneaz calitile naturale ale castanului i combinaia lor d rezultate foarte bune n tratarea hemoroizilor, ne explic meticulos farmacistul.
ntr-unul din manuscrisele vechilor spieri, domnul farmacist Bobaru a descoperit formula unei alifii ce vindec varicele, reunind dou dintre cele mai valoroase daruri ale toamnei: castanele i strugurii. "Unguentul
pentru varice are n compoziie tinctur de castan i tinctur de struguri roii, ncorporate ntr-o baz
specific, preparatul respectnd ntocmai regulile de bun practic farmaceutic. Din experien pot spune
c tinctura de castan este un medicament natural foarte eficient n tratarea bolilor vasculare. Crceii sau
crampele musculare care apar datorit proastei circulaii a sngelui, mai ales n timpul nopii, se rresc i
chiar dispar, dac lum nainte de culcare 20-40 de picturi de tinctur de castan, este sfatul domnului
Bobaru.
Bi terapeutice
mbierea este binefctoare pentru bolnavii de reumatism, sciatic, hernie de disc i spondiloz. n apa din
cad se toarn o infuzie concentrat, obinut prin fierberea a 200 g coaj maronie de castane n doi litri de
ap. Tratamentul dureaz dou sptmni, cu o pauz de o zi ntre bi, i este recomandat de 4-5 ori pe an.
n cazul bilor de ezut, pentru hemoroizi, este indicat un decoct preparat prin fierberea a 50 g castane
mrunite, la un litru de ap.
Preparate cosmetice
Frumusei din farmacia naturii
Compresele cu decoct din castane proaspete sunt indicate pentru tratarea tenului sensibil, predispus la
cuperoz. Decoctul concentrat se prepar din 5-6 castane mari, curate de coaja verde. Castanele se vor
fierbe timp de 15 minute, dup care soluia se las la rcit. Compresele cldue se in pe fa 15-20 de minute, dimineaa i seara, vreme de 2-3 sptmni.
Masca pentru tenul gras se bazeaz pe proprietile tonifiante i astringente ale principiilor active din
castane, care regleaz activitatea glandelor sebacee. Sunt necesare 4 castane, curate de coaj i date prin
rztoarea mic, amestecate cu 2 lingurie de miere de albine. Pasta se aplic pe tenul curat, se ine 10
minute, dup care se spal cu ceai de mueel.
Atenionri i contraindicaii
Administrarea intern a preparatelor din castane slbatice este interzis gravidelor, mamelor care alpteaz,
bolnavilor de ficat i de rinichi.
Castanul slbatic, Aesculus hippocastanum, nu trebuie confundat cu o alt specie de castan, Aesculus pavia
sau "Castanul cu flori roii, ale crui semine sunt otrvitoare, deoarece conin acid cianhidric. Diferena
dintre cele dou specii se face uor, deoarece, dup cum sugereaz i denumirea, florile castanului otrvitor
sunt de culoare roie, iar fructele au coaja verde, lipsit de ghimpi.
CIULIN (Carduus nutans)
10
Este o planta tepoasa care poate atinge pana la 1m inaltime. Ciulinul are frunzele si tulpinile de un verde
sters, florile rosiatice, acestea facand, la maturitate, seminte cu gust amarui. Ciulinul este o planta bienala
care se poate intalni pe campuri, prin locurile necultivate, la marginea drumurilor, in special in zona de
campie, subalpina sau deluroasa.
Ciulinul este o planta care infloreste din luna iunie pana in luna august. Ciulinul poate fi cultivat in
gradinile satenilor, radacinile, frunzele si fructele acestuia fiind folosite in medicina populara pentru
tratarea afectiunilor de splina sau de ficat.
Alte denumiri ale Ciulinului: scaiete, scai, spin, armurai, schin, cucuruzul magarului, ghimpan.
Partile folosite: partea aeriana a plantei.
Compozitie chimica
Ciulinul contine flavonoide, glucide, derivati dihidroxifenici, aminoacizi, pigmenti clorofilieni, semintele
fiind bogate in ulei.
Indicatii terapeutice
Ciulinul este un remediu eficient intr-un numar mare de afectiuni precum: afectiuni ale ficatului, afectiuni
ale splinei, diverse afectiuni ale vezicii biliare, ciroza, digestie dificila, hemoroizi, hipertensiune arteriala,
hepatita cronica, icter, ipohondrie, infectii hepatice, varice, calculi biliari.
Frunzele de ciulin au un puternic efect antioxidant ajutand la scaderea nivelului de colesterol din sange.
Complexul de flavonoide din compozitia ciulinului stimuleaza capacitatea de regenerare a celulelor si
blocheaza acumularea de toxine in ficat. Scade rezistenta la insulina a celulelor, inhiba cresterea celulelor
tumorale la nivelul cervixului si al prostatei, reduce efectele secundare ale chimioterapiei, fiind folosit ca
puternic detoxifiant.
Preparate pe baza de Ciulin
Tinctura de Ciulin. Pentru prepararea tincturii de ciulin se macina 50g de seminte care se pun intr-un
recipient ermetic alaturi de 250ml de alcool alimentar de 70 de grade. Se va pastra la temperatura camerei,
agitandu-se de mai multe ori. Amestecul se filtreaza si se pune mai apoi in sticle mai mici. Se poate pastra
la temperaturi mai scazute, cel putin 2 ani.
11
Decoct. Decoctul se prepara dintr-o lingurita de seminte zdrobite la o cana cu apa clocotita, se lasa sa dea
totul in clocot, mai apoi se strecoara. Se beau doua cani pe zi.
Infuzia. Infuzia se prepara dintr-o lingurita de seminte macinate peste care se vor turna o cana de apa
clocotita, se va lasa la infuzat in jur de 15 minute. Se consuma de trei ori pe zi.
Pulbere de seminte macinate de Ciulin. Cu 30 de minute inainte de masa se iau 1-2g pe zi. Pulberea se
tine sub limba 5-10 minute dupa care se inghite cu apa.
Ciulinul conine silimarin, o substan care protejeaz ficatul de efectele nocive ale toxinelor, stimuleaz
digestia i reduce colesterolul ru.
n acest sens este foarte util ceaiul de ciulin. Ca s-l prepari, trebuie s pui la infuzat o linguri cu fructe de
ciulin ntr-o can cu ap fiart.
Dup 10 minute, poi bea ceaiul cldu, cu nghiituri mici, pe nemncate, de trei ori pe zi. De asemenea, ca
s tratezi acneea, poi s bei zilnic 30 de picturi de tinctur de ciulin din comer, timp de opt sptmni,
dup care faci pauz o lun i reiei tratamentul.
Doza Zilnica Recomandata de lapte de ciulin pentru adulti este de 12-15 grame de planta uscata.Aceasta iti
va furniza 200-400 de miligrame de silimarina pe zi .
Daca consumi lapte de ciulin pentru ati proteja ficatul , consuma 2 capsule de 2 ori pe zi , care ar trebui sa
insemne un consum 120 de miligrame de silimarina pe zi. Tra-tarea leziunilor hepatice necesita
administrarea a 3 capsule de cate 3 ori pe zi , a cate 120 de miligrame de silimarina .
In timp ce efectele secundare cauza de laptele de ciulin sunt rare , ele pot sa apara. Cand ele apar,ele pot fi
sub forma de greata ,dureri de stomac , dureri de cap , diaree , iritatii , reactii ale pielii , impotenta , dureri
ale articulatiilor sau anafilaxie.Atat impotenta cat si anafilaxia sunt foarte rare.
Femeile care sunt insarcinate sau cele care alapteaza nu esre indicat sa consume lapte de ciulin.
COADA SORICELULUI -ACHILEA MILLEFOLIUM ( bradatel, iarba oii, iarba soarecelui,prisnel
Descriere
12
Specie perena, ierboasa, cu rizomi subterani stoloniferi, taratori, din care apare, anual, o tulpina aeriana
ramificata, inalta de pana Ia 80 cm. Tulpinile aeriene sunt de doua tipuri: sterile, scurte care poarta numai
frunze si florifere, mai lungi si mai groase, paroase, ramificate catre varf, terminate cu inflorescente.
Frunzele sunt alterne, lanceolate, cele bazale lungi de pana Ia 30 cm si late de pana Ia 8 cm, iar cele
tulpinale, 2-5 ori penat-sectate si cu lungimea de circa 8 cm. Pe fata inferioara au vezicule cu ulei eteric.
Inflorescenta este un corimb compus si este alcatuit din numeroase antodii lungi de 4-6 mm, fiecare antodiu
avand 5-6 flori alb-murdar, roze sau rar alb-galbui.
Inflorire are loc din luna mai pana in octombrie.
Raspandire
Specia este foarte frecventa in toata tara, pe toate formele de relief pana Ia altitudinea de 1.000 m, prin
fanete, pasuni, livezi, margini de drumuri si ogoare, de-a lungul cailor ferate, rape, locuri uscate, poieni si
margini de padure. Se cultiva in sudul tarii (Campia Munteniel, Olteniei, Burnasului).
Confuzii: Se poate confunda cu alte specii de Achilea (A. coIlina Seker, A. pannonica Scheela,A.
critmifolia Wetk. in zona montana) care sunt tot medicinale, deci nu prezinta un pericol.
Organe utilizate: Flores et Herba MiIefolii flori si partea aeriana nelignificata.
Recoltarea
Plantele se taie Ia 20 cm deasupra solului, in timpul infloririi (lunile mai-iulie si august-septembrie), pe
vreme insorita, evitandu-se partile lignificate ale tulpinii. Uscarea naturala se face Ia umbra, iar cea
artificiala nu trebuie sa depaseasca 35C. Randamentul Ia uscare este de 4-5: 1 Ia partea aeriana si de 3-5: 1
Ia inflorescente. Dupa uscare, produsul pastreaza un miros placut, gust sarat, astringent si putin amar.
stomahice gastrice, hepatice, anticolitice, astringente, tonic-amare, carminative, coleretice,

stimulatoare ale digestiei, usor laxative, antihemoragice, vermifuge, antihemoroidale;
hipotensive, antispastice ale sistemului vascular, hemostatice;
diuretice (pentru eliminarea ureei), antialergice, antipiretice, anticonvulsive;
vulnerare antiinflamatoare, epitelizante, calmante, antiseptice, cicatrizante,
Actiuni specifice
afectiuni digestive: hiperaciditate gastrica, ulcer gastric si duodenal, diaree, colite, enterocolite, tumori
hepatice, malarie, hemoragii stomacale, stimularea secretiei bilei si drenarea ritmica (mareste de 4 ori
cantitatea de bila secretata), hemoroizi, viermi intestinali, anorexie Ia convalescenti;
afectiuni cardiace: reglarea circulatiei sanguine cu temperarea afluxului sanguin spre creier,
hipertensiune, angina pectorala, reduce durata de coagulare a sangelui;
accese de sughit, diplazie (dificultati Ia inghitit), tuse, catar bronsic si pulmonar, astm bronsic, alergii,
ameteli;
afectiuni renale si ale vezicii urinare, infectii genitale, metroragii, enurezis;
13
dureri reumatice si ale bratelor, amorteala palmelor;
hemoragii nazale, afte, Iacrimarea ochilor, dureri in urechi;
afectiuni dermatice: vance, ulcer varicos, fisuri ale sanului, crapaturi ale picioarelor, rani greu
vindecabile, dermatite.
Forme de utilizare
UZ INTERN
lnfuzie: din 1 lingura de planta uscata si maruntita Ia 250 ml de apa fierbinte; se infuzeaza acoperit 10
minute, se strecoara si se bea caldut pentru tuse, tonifierea organismului si ca antispasmodic.
Decoct din 10 g de planta uscata Ia 1 litru apa; se fierbe pana apa scade Ia jumatate si se consuma cate
trei cani pe zi pentru diaree, colici abdominali si ulcer.
Decoct din amestec, in parti egale, de coada soricelului cu sunatoare din care se ia 1 lingura Ia 250 ml
de apa; se fierbe 30 de minute, se infuzeaza 15-20 minute acoperit, se strecoara si se bea cate o cana pe zi,
dimineata, Ia 20 de minute dupa micul dejun, timp de 4 saptamani, avand efecte in tratarea bolilor de nervi,
a durerilor reumatice, dureri de stomac provocate de hemoroizi si viermi intestinali, dureri de cap, enurezis,
inflamatii ale laringelui, bronhiilor si plamanilor.
Tinctura din herba de coada soricelului in alcool de 40, consumata cate 20-30 de picaturi de 3 ori pe
zi, contra secretiilor mucoasei gatului, pieptului si a indigestiei.
Suc proaspat obtinut prin presarea plantei proaspete si consumat in cura de primavara (30 g de suc pe
zi consumat in reprize sau 2-3 linguri puse in supe de pasare).
Suc proaspat de coada soricelului amestecat cu o cantitate egala de suc de urzica vie, care se bea in
doua reprize pe zi, la interval de o ora, in combaterea hemoragiilor interne.
UZ EXTERN
Infuzie dubu concentrata pentru tratarea ranilor vechi si infectate.
Bai locale din 2-3 pumni de herba uscata pusi in cada de baie pentru copiii slabiti, batrani si bolnavi de
reumatism si guta.
Infuzie din amestec cu scoarta de crusin si rizomi de pir, pentru spalaturi vaginale, cu efecte in
afectiunile cronice.
Inhalatii aplicate in cazul afectiunilor respiratorii (bronsita, tuse, astm, laringita).
Suc proaspat aplicat direct pe rani, fisuri, ulcere varicoase, crapaturi, hemoroizi.
Reactii adverse
In caz de folosinta indelungata sau a unor cantitati mari, achileina hidrolizeaza, enzimatic, in ulei volatil si
acid cianhidric care produce fenomene toxice manifestate prin stari de apatie si crampe. Intoxicarea se
combate cu vomitive si laxative, sub observatie medicala. De asemenea, nu se recomanda aplicarea sucului
pe rani proaspete datorita iritatiilor ce le produce.
14
Alte utilizari : Odorant si aromatizant in industria parfumunilor si lichiorurilor.
DUD ALB SI NEGRU (morus alba si morus nigra) Denumiri populare: agud, iagod, mura, fragar
Dudul avea mai multe intrebuintari in traditia populara: frunzele constituiau hrana viermilor de matase,
dudele puse la fermentat erau folosite pentru producerea tuicii, ceaiul din frunze de dud era utilizat
invindecarea bolilor de ficat, din dud negru, coaja ramurilor stransa primavara, se fierbea, apoi se indulcea
cu zahar, dupa care se lua dimineata pe stomacul gol, pentru tratarea contra teniei.
Compozitia dudelor:- tanin antocianozide,- vitamina C, materii peptice, grase,- saruri, face ca acesta sa fie
un bun si eficient laxativ, daca sunt mancate pe stomacul gol.
Fructele de dud au de asemenea si o proprietate tonica, racoritoare, depurativa.
Dudul este utilizat ca remediu excelent in tratarea:afectiunilor pulmonare,- aftelor,- ulcerului gastric si
duodenal,
- afectiunilor gatului,
- diareei (frunze de dud),- diabetului,- enteritei cronice,- stomatitei,- teniilor (scoarta),
- asteniei (frunze de dud).
Fructele de dud daca se consuma dimineata 200 g pe stomacul gol, timp de 10 zile, acestea vor curata
organismul de toxine.
De asemea sucul din fructe coapte de dud datorita acidului citric pe care il contine este considerat un
remediu excelent in tratarea aftelor, anginelor si stomatielor.
Siropul din dude este foarte eficient in tratarea constipatiei. Acesta se prepara cu ajutorul unei cani pline cu
dude coapte, 2 cesti de zahar tos si un litru de apa. Dupa ce se fierbe si da de mai multe ori in clocotot se
recomanda ca dupa racire siroul de dude sa se depoziteze intr-un recipient care se inchide ermetic si sa se
pastreze intr-un loc racoros.
Ceaiul din frunze de dud ,daca se bea zilnic, de trei ori dupa fiecare masa principala are efect in
tratarea diabetului si a diareei. Acest ceai din frunze de dud se recomanda si la tratarea enteritei cronice
si contra viermilor intestinali.
Coaja radacinii dudului este foarte utila in tratarea ascitelor si a viermilor intestinali. Astfel 2 lingurite
maruntite de coaja radacinii se fierb in 300 ml de apa pana cand lichidul scade la 200 ml
HREAN
Factorul curativ: radacina, frunze
15
Afectiuni pentru care se recomanda: impotriva racelilor, a bolilor reumatice si ale cailor respiratorii
superioare.
Prezentare generala
Denumirea uzuala: Hrean (lat. Armpracia rusticana), denumiri alternative: usturonila.
Scurta descriere:
Radacina de hrean este foarte bogata in vitamine (in special C si din complexul B) si minerale, contine
substante antibiotice naturale, enzime, fitohormoni etc.
Cunoscut inca din vremea antichitatii, leac pretuit de greci si romani, hreanul era o planta raspindita si
printre daci, care ii spuneau usturonila. Frunzele crude, legate pe frunte, alungau durerile si limpezeau
mintea, din radacina data pe razatoare se coceau turte cu care se vindecau gilcile, iar ceaiul de flori alungau
cele mai grele raceli. Decazut din vechea lui glorie, hreanul se mai foloseste rar ca medicament si mult mai
des pentru a da gust mancarurilor. Forta lui vindecatoare e remarcabila.
Recomandari:
- tinctura din radacina impotriva guturaiului, gripei, in tratarea reumatismului, a plagilor necrozate.
Intern: se ia o jumatate de lingurita de 3-4 ori pe zi pentru tratarea tusei, guturaiului, gripei. Extern: se
aplica pentru tratarea reumatismului, plagilor (ranilor) necrozate. Aplicarea tincturii este usor dureroasa, dar
foarte eficienta.
- sirop din radacina de hrean impotriva astmului, bronsitei cronice, afectiunilor cailor respiratorii medii si
inferioare in general.
Se iau trei linguri pe zi.
- vin tonic din radacina de hrean pentru imbunatatirea digestiei, pentru stimularea si reglarea activitatii
cardiace, contra anemiei si pentru prevenirea litiazei renale.
Se administreaza 3-4 linguri din acest vin tonic pentru imbunatatirea digestiei, pentru stimularea si reglarea
activitatii cardiace, contra anemiei si pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, acest vin cu hrean
este si un tonic sexual si un afrodiziac foarte bun.
- energizant din radacina de hrean
Se iau zilnic, dupa mesele principale, 1-3 linguri.
Preparare
Tinctura
Se dau prin razatoarea mica radacinile de hrean, se pun intr-un borcan pana se umple o treime si restul se
completeaza cu alcool alb alimentar de 80 de grade. Se lasa la macerat 8 zile, apoi se strecoara, presind
amestecul printr-un tifon.
16
Sirop
Se da prin razatoare o radacina de hrean, se adauga 4 linguri de miere, se amesteca bine si se lasa citeva
minute la macerat. Se strecoara, presand continutul cu un tifon. Se obtine siropul crud. Resturile care raman
in tifon se pun la fiert cu putina apa (cat sa le acopere). Dupa fierbere, se strecoara prin presare, se lasa sa
se raceasca, apoi se amesteca impreuna cu siropul crud.
Energizant cu hrean
Se spala foarte bine 12 oua, apoi se pun intr-un vas, cu coaja cu tot, si se tin timp de 12 ore in suc natural de
lamaie (pana le acopera). Se scot ouale din sucul de lamaie, se sparg si se bat bine, dupa care se pun din
nou in vasul cu suc de lamaie, in care se mai adauga 1 kg de hrean curatat de coaja si dat pe razatoare, 1
litru de tuica naturala tare (palinca de prune), 1 kg de miere. Amestecul se tine la macerat intr-un borcan,
vreme de noua zile.
Vin tonic cu hrean
Intr-un litru de vin rosu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin razatoarea fina. Se astupa sticla si se
lasa sa se macereze continutul vreme de 8-9 zile, dupa care se filtreaza.
Faina
Radacinile de hrean se taie cubulete si se pun pe calorifer sau in apropierea unei surse de caldura ca sa se
usuce. Atunci cind se elimina complet apa si devin uscate ca iasca, aceste cubulete se macina cu risnita
electrica de cafea, obtinandu-se un praf alb, cu efecte puternic iritative: faina de hrean, care se foloseste in
obtinerea decocturilor, pentru cataplasme sau administrata ca atare. De regula, macinarea radacinilor uscate
pentru obtinerea fainei de hrean se face chiar inainte de folosirea acesteia. Altfel, daca este depozitata, pe
masura ce trece timpul ea isi pierde proprietatile terapeutice.
Precautii, contraindicatii si alte comentarii : Nu exista.
IARBA MARE - INULA HELENIUM L.

Familia Compositae
Alte denumiri : oman, lacrimile Elenei, ataut, iarba neagra, ochiul boului, laut, bruscalan, smantanica.
Descriere
Planta erbacee, perena cu radacina carnoasa, tuberizata, groasa de 2-3 cm si lunga de 30-50 cm. Tulpina
este dreapta, de 1-2 m, ramificata, paroasa, muchiata, apare in al doilea an de vegetatie. Frunzele sunt mari,
ovale, dintate, aspre pe fata superioara. Florile sunt mari, galbene, situate in varful tulpinii si al ramurilor,
reunite cate 6-8 in racem lax.Inflorirea are loc in lunile mai-septembrie.
Raspandire
Creste spontan in fanete umede, margini de padure, malurile paraielor, gropi, santuri, livezi, vii, din zonele
de deal si munte, sub altitudinea de 800 m.
Organele utilizate: Rhizoma cum radicibus Inulae rizomi cu radacini.
Recoltarea
17
Radacinile de Ia plante cu minim 3 ani de vegetatie se scot din sot toamna (lunile septembrie-noiembrie)
sau primavara (aprilie-mai) cand au procentul maxim de inulina. Se curata, se spala in curent de apa, se tale
in fragmente de 10-15 cm, despicate longitudinal. Se usuca Ia soare in strat subtire si in incaperi incatzite
sau artificial Ia 35-40C, evitand innegrirea. Coeficientul specific de uscare este 4-5 : 1.
Dupa uscare, radacinile devin brune, au miros camforat, balsamic, de violete si gust aromat-amar.
Continutul chimic
inulina (30-45%), substante pectice;
ulei volatil (1-3%) cu proprietati antibiotice (fitoncide) datorita prezentei sesquiterpenetor biciclice;
saponine sterine (stigmasterina), alantolactone (helenina), alantopicrina, fridelina, sitosteroli, rezine;
principii amare;
vitamina C;
saruri minerale.
expectorante, antiseptice, antispastice si calmante in tuse si spasme bronsice, sudorifice, antifebrile;
colagoge, coleretice, antiinflamatoare in congestii hepatice, tonifiante ale stomacului, vermifuge;
diuretice, diaforetice;
antiinfectioase, antibiotice (asupra bacilului Koch), astringente, antipruriginoase, calmante in stari

nervoase;
tonice, aperitive.
Actiuni specifice
afectiuni respiratorii: bronsite acute cu eliminarea secretiilor, astm, tuse convulsiva, traheita,
tuberculoza produsa de bacilul Koch;
18
afectiuni digestive: insuficienta hepatica, icter, arsuri gastrice, hipoaciditate, pancreatita, indigestii,
diaree, colecistita, dischinezie biliara, Iitiaza biliara, otraviri, hemoroizi, viermi intestinali (oxiuraza,
ascaridoza), lipsa poftei de mancare;
anemie Ia adolescente, oboseala, alergii, nevroze, insomnii;
afectiuni renale-genitale: nefrite, dismenoree, leucoree (scurgeri vaginale), amenoree, uretrita,

uremie, calculoza renala, sifilis, eliminarea azotatilor, clorurilor, toxinelor, otravurilor si drogurilor prin
urina;
reumatism, guta, artrite, spondilita anchilozanta;
insuficienta cardiaca cu edeme;
dermatoze, eczeme uscate, rani purulente, ulcer varicos.
Forme de utilizare
UZ INTERN
Decoct din 20 g de radacini uscate si macinate Ia 200 ml de apa rece; se fierbe 15-20 minute, se
infuzeaza 15 minute acoperit, se strecoara si se beau 3-4 linguri pe zi, inainte de mese, ca expectorant si
calmant in bronsite cronice, tuse, tuberculoza, dischinezie biliara cu hipotonie, oxiuraza, hipoaciditate,
afectiuni renale, guta, insomnii.
Decoct cu 1 litru de apa care se fierbe 15 minute cu 1,5 kg de miere; se ia de pe foc, se adauga 150 g
radacini uscate si macinate de iarba mare si 50 g de anason stelat. Se lasa Ia infuzare timp de 30 minute si
se consuma zilnic 5-6 cescute de cafea pe zi.
Infuzie din amestec, In panti egale, de iarba mare, anason stelat, unguras, podbal, Iemn dulce si flori
de mac; se ia o Iingura de amestec Ia 200 ml apa In clocot si se beau 2-3 cesti pe zi cu scop expectorant in
tuse convulsiva Si astm bronsic.
Macerat din amestec cu radacini de iarba mare, nalba si Iemn dulce; se iau 2 Iingurite amestec Ia 200
ml de apa rece, se lasa Ia macerat 8 ore, se strecoara, se indulceste si se bea, fractionat, in decursul zilei, cu
efecte pectorale si renale si in stabilirea echilibrului intre globulele rosii si cele albe in caz de anemie.
Vin tonic preparat prin macerarea, timp de 3-4 zile, a 30 g de radacini uscate de iarba mare Ia 1 litru
de vin rosu; se iau cateva linguri pe zi de catre batrani, bolnavi astmatici si copii anemici.
Pulbere din radacini (2-10 g in 24 ore) se ia dimineata in putin lapte dulce, avand efecte vermifuge Ia
copii.
Radacini razuite de iarba mare si tataneasa, care se amesteca cu miere si se ia cate o Iingunita in
fiecare dimineata de catre bolnavii de plamani.
UZ EXTERN
Comprese cu decoct din 20 g radacini uscate si macinate Ia 200 ml de apa rece; se fierbe 15-20
minute si se folosesc de 2-3 ori pe zi in dureri gutoase si diferite afectiuni ale pielii (ulcere varicoase,
ulceratii purulente, mancarimi, eczeme, impetigo, pecingine) si pentru spalarea parului, prevenind caderea
prematura. Efectul este mai bun la asocierea cu radacini de brusture.
19
Tinctura din 200 g de pulbere din radacini in 1 litru de alcool de 70, care se macereaza 15-20 zile si
se foloseste pentru Iotionari si frectii energice, de 1-2 ori pe saptamana, la radacina parului, pentru
prevenirea caderii.
Unguent din radacini uscate de iarba mare si untura de porc, in parti egale; se omogenizeaza si se
aplica pe piele in tratamentul scabiei (raiei) Ia om si animale.
Alte utilizari
In medicina veterinara, se recomanda amestecul in miere a 50 g de pulbere pe zi data bovine astenice

si 20 g de pulbere Ia oi si capre in convalescenta.
IEDERA (Hedera Helix)

Plant crtoare, avntat spre nlimi, iubitoare de umezeal i umbr, iedera a fost preuit nc din
antichitate, att pentru nsuirile ei magice (din ea se fceau cununile ritualurilor lui Dionysos), ct i
pentru virtuile ei medicale, de mare trecere printre daci. Cu frunzele ei lucioase i venic verzi, iedera este
cunoscut de mii de ani drept plant medicinal ce poate lupta cu tusea, reumatismul i bolile de ficat.
Respectnd reetele domnului farmacist Bobaru, vom nva cum s transformm iedera ntr-un
medicament preparat acas
Se ntinde, ca o broderie colorat n verde strlucitor, pe zidurile cldirilor sau mbrieaz trunchiurile
copacilor, de parc ar vrea s ating cerul. Rmne verde chiar i sub urgiile iernii, pentru a ne transmite
vitalitate i mai ales sntate. Iedera este o plant ornamental, dar i un remediu natural cunoscut de mii de
ani ca leac pentru numeroase boli, de la banala tuse la dureri reumatice sau ulceraii dureroase. Crete de
ani buni n grdina Farmaciei Faltis din Brila, i domnul farmacist Ion Bobaru, ghidul nostru n lumea
plantelor de leac, i-a desluit aproape toate secretele. Dac i urmm sfaturile privind recoltarea, pstrarea i
prelucrarea lstarilor i frunzelor de ieder, putem obine valoroase medicamente pentru farmacia casei.
Virtui terapeutice
Puterile vindectoare ale iederei sunt cunoscute de mii de ani, nc de pe vremea strmoilor daci. Preoii
triburilor dacice numeau planta "edera" i i foloseau frunzele sub form de fiertur, pentru a calma durerile
de piept, dar i pentru a obloji rnile infectate. Secole mai trziu, btrnii din satele romneti i sftuiau pe
cei bolnavi de plmni s bea ceai din rmurelele tinere, care apar primvara. Tmduitorii din popor
foloseau fiertura de ieder contra febrei sau pentru a domoli strile de sufocare i astm. n zona Moldovei,
cu frunze de ieder oprite se oblojeau picioarele fracturate, care apoi se fixau ntre dou scndurele. Tot
iedera, presrat uscat pe foi de varz i folosit sub form de comprese, venea de hac durerilor de cap,
alunga ameelile i bolile de urechi.
Calitile terapeutice ale iederei au fost redescoperite i confirmate de savanii contemporani. Supuse analizei de laborator, frunzele de ieder au dezvluit o fascinant complexitate de substane vindectoare,
capabile s lupte cu peste 40 de boli.
n anul 2003, eficiena acestui medicament natural de elit a fost demonstrat de un grup de oameni de
tiin de la Universitatea din Bonn, Germania. Sub conducerea profesorului Haberlein, au fost iniiate
studii de biologie celular care au dezvluit, fr putin de tgad, virtuile vindectoare ale plantei. Cele
mai importante principii active sunt saponinele, care intervin n ameliorarea tusei, iar celelalte substane,
prezente n frunze i lstarii tineri, remediaz afeciunile aparatului respirator. Explicaia const n faptul c
20
iedera acioneaz simultan la nivelul bronhiilor, lichefiind mucusul vscos, acumulat acolo, i contribuie
apoi la eliminarea treptat a acestuia. Studiile au demonstrat, de asemenea, aciunea principiilor active
prezente n ieder mpotriva bacteriilor i viruilor. n concluzie, sevele care strbat frunzele colorate n
verde intens sunt veritabile medicamente cu rol antiseptic, antiinflamator, depurativ, antibacterian i antiparazitar.
innd cont att de reputaia ei n medicina popular, ct i de argumentele tiinifice din ultimii ani,
oamenii de tiin din Germania au acordat iederei binemeritatul titlu de "Planta anului 2010".
Toate aceste virtui tmduitoare se pot afla la ndemna oricui, dac sunt respectate regulile de recoltare,
pstrare i preparare pe care domnul farmacist Ion Bobaru ni le explic n amnunt, cu rbdare i
profesionalism.
Culegere i pstrare
Dei rmne mereu verde, iedera se culege acum, n luna mai, fiind recomandat s alegem frunzele i
lstarii tineri. Dup ce au fost splate, se ntind, n strat subire, pe o hrtie alb, n camere umbroase.
Periodic, plantele trebuie ntoarse pentru nu a permite instalarea mucegaiului. Cnd frunzele i lstarii
devin sfrmicioase, procesul de deshidratare este ncheiat. Iedera se pstreaz n pungi de hrtie sau n sculei de tifon, departe de razele soarelui.
Completarea farmacistului: "n scop terapeutic, se folosesc frunzele crescute pe lstarii anuali, nicidecum
cele de pe lstarii cu fructe. Trebuie s fim ateni, pentru c fructele de ieder pot produce probleme de
sntate, mai ales la copii, care pot fi tentai s le ingereze, confundndu-le cu diferite fructe comestibile".
Preparate farmaceutice
Formulele dup care domnul farmacist Ion Bobaru pregtete medicamentele naturale din ieder sunt
descoperite n manuscrisele vechilor spieri, manuale i codexuri pe care aproape le tie pe dinafar. n
grdina farmaciei Faltis, cultiv i ngrijete cu drag plantele care aduc sntatea, pentru a fi sigur de
efectele lor vindectoare, iar iedera este o plant pe care o ndrgete foarte mult. Iat dou remedii pe baz
de ieder, pe care le obine folosind ierburi cultivate sau culese de domnia sa:
Sirop mpotriva tusei
n creuzetele vechiului su laborator, maestrul farmacist pregtete o poiune care este foarte eficient n
tratamentul adjuvant al afeciunilor traheo-bronho-pulmonare. Ca un adevrat alchimist, domnul Bobaru
amestec frunze de ieder, muguri de pin, frunze de patlagin, de podbal, rdcin de iarba mare i iarb de
sovrf pentru a obine un decoct care st la baza unui sirop terapeutic. "Plantele din care, n laboratoarele
farmaciei Faltis, este preparat siropul de tuse, formeaz aa-numitele specii pectorale. Siropul pe care l
obin pe baza decoctului din toate aceste ierburi de leac are o formul complex i s-a dovedit eficient i
este foarte des solicitat", explic zmbind domnul farmacist Bobaru.
Crem anticelulit - antivergeturi
Farmacia verde, din curtea casei
Extractul moale rezultat din frunzele de ieder i din tescovin sunt principalele ingrediente ale cremei care
amelioreaz celulita i lupt mpotriva vergeturilor. Aciunea benefic a plantelor este sporit att de
coenzima Q 10, ct i de vitaminele A i E, adaos ce contribuie considerabil la mrirea elasticitii pielii.
Eficacitatea acestor ingrediente de excepie este potenat de baza de unguent emolient, compus tot din
substane naturale: cear de albine, lanolin, butir de cacao i ulei de msline.
Preparate de cas
Pentru uz Intern
Pulberea de ieder
21
Dac vrei s conservai efectele terapeutice ale iederei, mcinai fin frunzele uscate i pstrai-le n
recipiente de sticl de culoare nchis. Fina de ieder se prepar uor, fie n rnia de cafea, fie manual, n
mojar, prin pisarea frunzelor uscate, pn ce acestea dobndesc consistena unui praf.
Mod de administrare: Dimineaa, nainte de mas, este recomandat o linguri de pulbere, care poate fi
amestecat cu puin miere sau dizolvat n suc natural.
Indicaii terapeutice: O cur de o lun reduce considerabil simptomele bolilor de ficat i este eficient i n
tratarea afeciunilor gastrice.
Sfatul farmacistului: "Pentru combaterea migrenelor, pulberea de ieder ar trebui amestecat cu frunze de
saschiu, principiile active din cele dou plante garantnd un efect optim i alungnd durerile de cap".
Infuzia din ieder
Ingrediente: Peste 10 g (dou lingurie) de frunze i rmurele tinere, uscate i mrunite, se toarn 250 ml (o
can) de ap clocotit. Amestecul este lsat la infuzat 30 minute, dup care se strecoar i poate fi but
cldu.
Mod de administrare: Sunt recomandate 3 cni pe zi, nainte de fiecare mas, vreme de 3 sptmni, cu o
pauz de o sptmn.
Indicaii terapeutice: Infuzia din frunze de ieder combate spasmele gastrice, elimin bacteriile nocive din
tubul digestiv i favorizeaz buna funcionare a ficatului.
Completarea farmacistului: "Infuzia din ieder are proprieti antimicrobiene, acionnd mai ales asupra
bacteriilor gram pozitive care infecteaz organismul, instalndu-se la nivelul foselor nazale, al intestinului,
dar i pe piele".
Decoctul de ieder
Ingrediente: 30 g (dou linguri) de frunze abia culese i o can cu ap (250 ml). Preparatul se fierbe, la foc
mic, timp de 15 minute, completndu-se treptat apa care se evapor. Se poate pstra la frigider cel mult trei
zile.
Mod de administrare: O doz de 15-20 picturi pe zi.
Indicaii terapeutice: Decoctul de ieder este deosebit de eficient n tratarea reumatismului, reduce durerile
i sngerrile menstruale puternice, ndeprtnd crampele abdominale.
Tinctura de ieder
Ingrediente: 20 g (o lingur cu vrf) i 100 ml de alcool alimentar de 70 de grade.
Mod de preparare: Plantele se pun ntr-un borcan cu filet i deasupra se adaug alcoolul. Recipientul se
nchide ermetic, iar preparatul este lsat la macerat 10 zile, timp n care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. Dup
aceast perioad se filtreaz i se pune la decantat, n frigider, nc 6 zile. n final, se filtreaz din nou, iar
tinctura rezultat se toarn n sticlue nchise la culoare.
Mod de administrare: Doza recomandat este de 20-30 de picturi, dizolvate n ap, de 2-3 ori pe zi, nainte
de fiecare mas. Cura se ine dou sau trei sptmni i, dac este necesar, se reia dup o pauz de 7 zile.
Indicaii terapeutice: Datorit proprietilor antispastice i sedative, tinctura este o arm de folos n lupta
mpotriva tusei convulsive. n plus, prin efectul antiinflamator i analgezic al principiilor active prezente n
ieder, combate afeciunile urechilor (n special infeciile) i constituie un analgezic de succes.
Vin terapeutic
Ingrediente: 100 g frunze de ieder i un litru de vin.
Mod de preparare: ntr-o sticl de culoare nchis se pun mai nti plantele, apoi se toarn vinul i se
nchide ermetic, eventual cu un dop de plut. Preparatul se las la macerat vreme de 10 zile, perioad n
care se agit de 3 ori pe zi. Apoi vinul se strecoar i se depoziteaz n locuri umbroase.
Mod de administrare: Sunt recomandate 2 linguri pe zi (dimineaa i seara), vreme de 6 sptmni.
Indicaii terapeutice: Este un eficient tratament alternativ pentru durerile provocate de gut, dureri
articulare i reumatism.
22
Ulei de ieder
Ingrediente: 30 g frunze i tulpini tinere de ieder, mrunite grocior, i 100 ml ulei de msline.
Mod de preparare: Plantele se pun ntr-un mic vas emailat, apoi se adaug uleiul. Vasul se fierbe pe baie de
aburi, timp de 3 ore, vreme n care trebuie s completm permanent apa care se evapor din vasul aflat
direct pe flacra aragazului. Dup acest interval, se las la rcit i se strecoar. Uleiul trebuie pstrat n
sticlue mici, de culoare nchis, n locuri rcoroase.
Indicaii terapeutice: Se folosete numai pentru uz extern i este un bun cicatrizant, util mai ales pentru
tratarea celulitei. Utilizat cu regularitate, catifeleaz i d strlucire pielii.
Pentru uz Extern
Comprese cu frunze
Ingrediente: 200 g de frunze tocate, un litru de ap.
Mod de preparare: Ingredientele se fierb 15 minute la foc mic, iar amestecul rezultat este lsat s se
rceasc, pn ajunge la temperatura camerei.
Indicaii terapeutice: Poiunea obinut se toarn peste un tifon care trebuie aplicat pe locurile cu dureri
reumatice, edeme, fracturi, inflamaii acute. Aciunea iederii se explic prin principiile sale active cu rol
vasoconstrictor i de coagulare a sngelui.
Cataplasme de ieder cu argil sau fin de in
Este necesar s preparm mai nti extractul fluid de ieder i pe urm s l amestecm cu argil sau fin
din in. Extractul fluid din ieder presupune fierberea pe baie de abur a 100 ml de tinctur (preparat conform reetei prezentate mai sus), pn cnd se evapor, ajungnd la o treime din cantitatea iniial (30 ml).
Esena astfel obinut se amestec cu argil sau fin de in (se poate folosi i fina de gru), pn se obine
o past subire. ntindem pasta pe o bucat de tifon i aplicm bandajul pe zona afectat, fr a lega strns.
Cataplasma se pstreaz aproximativ 30 de minute.
Indicaii terapeutice: Pentru calmarea durerilor provocate de ulcere varicoase, degerturi, fracturi i entorse.
Cataplasme din ieder i ardei iute
Ardeiul iute acioneaz prin calitile sale revulsive (activeaz circulaia sngelui), iar iedera are un
puternic efect analgezic (combate durerea).
Mod de preparare: Se toac mrunt frunze tinere de ieder proaspete i deasupra se presar praf de ardei
iute. Se amestec pn se va realiza o compoziie omogen, seva iederei ajutnd la formarea unei mixturi.
Mod de utilizare: Mixtura se ntinde pe o bucat de tifon care va fi aplicat pe zona dureroas. Cataplasma
se nfoar cu nailon sau o folie de plastic de uz casnic. Pentru o eficien maxim trebuie inut 30 de
minute.
Indicaii terapeutice: Reprezint un bun adjuvant pentru a combate durerile reumatice, prin aciunea
combinat a celor dou plante.
Bi terapeutice
n apa din cad se toarn o infuzie concentrat, obinut prin fierberea a 200 g de frunze proaspete i
mrunite de ieder, n doi litri de ap. Tratamentul dureaz dou sptmni, cu o pauz de o zi ntre bi, i
este recomandat de 4-5 ori pe an.
Indicaii terapeutice: mbierea este binefctoare pentru bolnavii de reumatism, sciatic, sau pentru
combaterea vergeturilor provenite din slbirea excesiv. De asemenea, este un tratament alternativ pentru
tumorile benigne ale esutului muscular.
Ap de gur cu ieder i mueel
23
Ingrediente: 10 g (dou lingurie) de mueel uscat i 10 g de frunze i tulpini de ieder proaspt, tocate
mrunt.
Mod de preparare: Se fierb n 250 ml (o can) de ap, timp de 5 minute, i se las la rcit, pn cnd
amestecul ajunge la temperatura camerei.
Mod de utilizare: Se folosete dup periajul dentar, pentru combaterea infeciilor gingivale. n cazul
durerilor n gt, cu aceast mixtur se poate face gargar, dimineaa i seara.
Decoct pentru sntatea prului
Ingrediente: 30 g (dou linguri) de frunze de ieder, 30 g frunze de nuc i un litru de ap.
Mod de preparare: Se realizeaz un decoct prin fierberea iederei, 10-15 minute.
Mod de utilizare: Dac licoarea este turnat n apa de splat pe cap, elimin cu succes mtreaa, contribuie
la ntrirea firelor de pr i prentmpin instalarea pduchilor.
Lapte mpotriva celulitei
Crete pe ziduri, dar i la 1800 m nlime
Efectul preparatului se explic prin capacitatea sevelor care strbat primvara frunzele de ieder de a
contribui semnificativ la eliminarea apei din esuturi i de a reda supleea pielii.
Ingrediente: 5 ml (o linguri) tinctur de ieder, 5 ml ulei esenial de lmie (poate fi procurat din magazinele cu produse naturiste) i 100 ml lapte demachiant.
Mod de preparare: Componentele se amestec i mixtura se pstreaz n recipiente de sticl, n frigider.
Mod de utilizare: Cu preparatul obinut se maseaz zonele afectate de celulit, de dou ori pe zi, dimineaa
i seara.
ISOP HYSSOPUS OFFICINALIS L. Alte denumiri populare: cimbru bun, culecel bun.
Familia Labiatae
Descriere
Subarbust peren sub forma de tufa lemnoasa Ia baza si erbacee in partea superioara. Tulpinile inalte de 3080 cm sunt erecte, patrunghiulare in partea superioara. Frunzele sunt opuse, Iucioase, liniar-lanceolate,
inguste si lungi de 3-4 cm. Florile apar in varful tulpinilor, mici, albastre-violacee, mai rar roze sau albe,
grupate cate 7-9 in inflorescente.
Inflorirea are loc In lunile iulie-septembrie.
Raspandire
24
Specia provine din tinuturile Marii Mediterane, Caucaz si Orientul Mijlociu. Era cunoscuta inca din
antichitate pentru proprietatile terapeutice in combaterea multor maladii, inclusiv a afectiunibor dermatice.
A fost considerata de iudeii antici ca planta sacra, pastrandu-se pana astazi aforismul legendarului rege
David care spunea spala-ma-voi cu isop si de toate voi fi curatat. In Evul Mediu a fost intens cultivata in
gradinile manastiresti si utilizata in tratamentele pentru Iepra, boli de ficat si plamani. Se cultiva in scop
ornamental si ca planta medicinala, alimentara si melifera, mai mult in sudul Europei, Spania, Franta (unde
urca pe pantele muntilor Pirinei si Alpi), Italia, Olanda, Ungaria. Este rezistenta Ia seceta si geruri de
-30C, asigurand mentinerea in cultura timp de 10-15 ani.
Date tehnologice
Epoca de semanat: primavara devreme (luna martie).
Distanta intre randuri:50-62,5 cm.
Adancimea de semanat: 2-3 cm
Cantitatea de samata necesara: 6-8 kg/ha.
Productia de herba: 10-15 tone/ha (proaspata) si 3 tone/ha (uscata).
Organe utilizate: Herba Hyssopi partea aeriana nelignificata, cu frunze si flori.

Recoltarea
Se face Ia inceputul infloririi (lunile iulie-august), pe vreme insorita, intre orele 10-17, de 2 ori pe an
varfurile florale si de 3 ori herba: Se usuca obligatoriu Ia umbra, in straturi subtiri sau artificial Ia 35-40C.
Produsul uscat are miros placut si gust aromat, mentolat, usor amar si arzator.
Continutul chimic
substante amare (hisopina, marubiina);
glicozide flavonice (5%) (hesperidina);
taninuri (8 %), coline, gumi-rezine, saponine, compusi sterolici;
acizi organici (ursolic, oleanolic, cafeic);
glucide, lipide, proteine;
saruri minerale (Ca, K, Na, Fe, Mn, Cu, Zn, Al, Mo, S);
ulei eteric (0,3 1,0%), mai mult in formele cu flori albastre, care contine:
- hidrocarburi monoterpenice: beta-pinen (14 %), terpinen (10 %), alfa-pinen (7 %), camfen, cimen, caren;
- compusi terpenici oxigenati: pinocamfona (24-50%), pinocamfeol, cineol, linalool, mirtenol, acetat (de
bornil, mirtenil, terpenil);
- sesquiterpenoide: cariofilen, cadinen, calamen, humulen, nerolidol, elemen, spatulenol, aromadendren.
25
Datorita continutului chimic complex intra in alcatuirea cunoscutului ceai elvetian, care insumeaza 17
specii de plante.
tonic-aperitive, aromatice, carminative, antispasmodice asupra musculaturii netede, stomahice,

vermifuge;
expectorante pectorale, bronhodilatatoare, antiseptice pulmonar, sudorifice, diuretice, fluidizante ale

mucoasei bronsice;
emenagoge, diaforetice, sedative asupra sistemului nervos central si al centrilor respiratorii;
hipotensive arterial, vasodilatatoare arterial, depurative;
antireumatice, vulnerare, cicatrizante, rezolutive, antiseptice extern, antiinflamatoare, usor

astringente.
Actiuni specifice
boli ale aparatului digestiv: afectiuni hepatice (icter, hepatita, infiltrarea grasa a ficatulul), dischinezie
biliara, reglarea functiilor digestive (dispepsie, colici, infectii intestinale, evacuarea gazelor abdominale),
viermi intestinali;
combate anemia, stimuleaza pofta de mancare (datorita hisopinei);
afectiuni ale calior respiratorii: (bronsite, astmul umed al batranilor, gripa, guturai, laringite, traheite,
pleurezie, angina, usureaza expectoratia si transpiratia, asanarea bronhiilor incarcate);
afectiuni cardiovasculare: reduce hipertensiunea prin dilatarea arterelor (datorita hesperidinei), scade
fragilitatea capilarelor sanguine;
boli renale-genitale: dismenoree, amenoree, leucoree, insuficienta renala;
diabet zaharat;
reumatism cronic, guta;
afectiuni dermatologice: actiuni antiseptice si cicatrizante in rani superificiale, plagi purulente,

entorse.
Observatii: in doze ridicate, planta este contraindicata Ia persoane nervoase si Ia bolnavii de epilepsie.
Alte utilizari
Parfumerie pentru compozitii de tip fougere, chypre, oriental, si ape de colonie cu note citrate;
Cosmetica in lotiuni, creme de ten si pleoape;
Condiment alimentar pentru preparate din carne, fripturi, cartofi prajiti, salate cu telina si patrunjel;
26
Aromatizant in dulciuri, Iichioruri (bitter, chartreuse) si bauturi nealcoolice;
Odorant pentru sapunuri si detergenti;
Amenajarea in parcuri a unor platbande, ronduri sau borduri, in lungul cailor de acces, avand
inflorire bogata pana toamna tarziu;
Planta melifera cu productii de 50-120 kg de miere Ia hectar;
Fixarea nisipurilor mobile si a terenurilor erodate in panta;
Supliment in hrana animalelor avand insusiri antidiareice.
Forme de utilizare
UZ INTERN
lnfuzie din 1-2 lingurite herba uscata si maruntita Ia 200 ml de apa rece; se infuzeaza, acoperit, 5
minute, se strecoara, se indulceste cu miere si se beau 2-3 ceaiuri dupa mesele principale, timp de maxim 23 saptamani, cu efecte in bolile respiratorii (astm bronsic, bronsite cronice).
Tinctura din 10 g de herba isop si 10 g de frunze de menta Ia 200 ml de alcool de 70; se Iasa Ia
macerat 3 saptamani si se iau cate 10-20 picaturi dupa mese in tulburari gastro-intestinale (dispepsii,
pirosis, balonari).
Sirop din 100 g herba uscata si maruntita Ia 1 litru de apa clocotita; se infuzeaza 10-15 minute, se
strecoara si se adauga 1,6 kg de miere de albine. Se pune Ia foc lent si se incalzeste pana aproape de clocot,
asigurand o consistenta siropoasa. Dupa racire, se trece in borcane inchise din care se iau cate 4-6 linguri pe
zi, in afectiuni respiratorii.
UZ EXTERN
Decoct din 2-3 Iingurite de herba uscata Ia 200 ml de apa rece; se fierbe 5 minute, se infuzeaza 10
minute, se strecoara si se foloseste pentru cataplasme pe rani, vanatai, contuzii, pleoape cu cearcane si
tenuri obosite.
Infuzie concentrata (100 g de herba uscata Ia 1 litru de apa clocotita); se foloseste in bai sau
comprese cu efecte cicatrizante, vulnerare si antiseptice in entorse si diferite boli de piele (plagi infectate,
arsuri cutanate, ulcere varicoase), cearcane Ia pleoape si tenuri ridate.
Inhalatii pentru bronsite, traheite, astm bronsic.
Gargarisme cu infuzie calduta in angine, faringite, laringite, raguseala;
CatapIasma cu frunze proaspete tocate si aplicate pe rani, ulceratii, echimoze, pleoape cu cearcane si
tenuri ofilite.
LIMBA MIELULUI- BORRAGO OFFICINALIS L.
27
Familia Borraginaceae
Alte denumiri populare: alior, boranta, limba cainelui, limba boului, mierea ursului, otratel.
Descriere
Planta erbacee, anuala, cu tulpina inalta de 30-60 cm, ramificata, acoperita de peri aspri si alburii. Frunzele
sunt paroase, ovale, cu margini zimtate, cele superioare au forme alungit-lanceolate, iar cele mijlocii sunt
oval-ingustate, alburii, cu petiol aripat. Florile au forma de stea, Ia inceput rosii si ulterior albastre sau albeazurii.
Inflorirea are loc in lunile mai-august.
Raspandire
Specia este originara din tinuturile apusene ale Africii de Nord si raspandita ulterior in Asia Mica si sudul
Europei. A fost cunoscuta inca din antichitate de romani si greci.
Creste in flora spontana pe terenuri mai umede pana Ia altitudinea de 1.800m, pe marginea drumurilor si
cailor ferate, prin daramaturi si case parasite. In Romania este cultivata, ca planta ornamentala,
condimentara si medicinala, in gradini din Transilvania (Bihor, Arad, Turda, Sibiu, Brasov), in Moldova
(Neamt, Suceava) siin Oltenia (Valcea).
Organele utilizate: Herba Borraginis frunze si flori in stare proaspata.
Recoltarea
Se face in timpul infloririi (lunile iunie-septembrie).
Uscarea este indicata Ia umbra, in strat subtire, folosind poduri acoperite cu tabla. Coeficientul specific de
uscare este 4,5 : 1. Se pastreaza in ambalaje din hartie.
Continutul chimic
mucilagii, saponine, flavonoide, carotenoizi, rezine, rasini;
taninuri, alantoina, acizi grasi, vitamina C;
saruri minerale (K, Ca, Mn, Mg), mai ales azotat de potasiu.
28
Uleiul eteric din seminte este foarte bogat in acizi grasi nesaturati (ex. vitamina F), acid linolenic (24%) si
acid Iinoleic (38%) care actioneaza in regenerarea tesuturilor, mai ales Ia nivelul pielii.
depurative si diuretice (datorita sarurilor de K);
emoliente, pectorale, sudorifice, febrifuge;
laxative, diaforetice, galactogoge, tonice;
vulnerare, calmante, cicatrizante (datorita alantoinei).
Unele din aceste proprietati dispar prin uscarea plantelor.

Actiuni specifice
afectiuni ale aparatului respirator: raceala, astm, raguseala, bronsite, guturai, gripa, tuse, pneumonie,
catar pulmonar, congestie pulmonara, pleurezie, boli ale gurii si gatului (laringite), febre eruptive
(scarlatina, rujeola, varsat), cu grabirea eruptiei cutanate;
afectiuni hepatice si digestive: congestia ficatului, hepatita, friguri, icter, colite, constipatie,
intoxicatii, digestie Ienesa;
afectiuni renale: congestie renala, retentie urinara, cistite, litiaza, favorizant al eliminarii clorurilor;
afectiuni ale sistemului nervos: spasme, stari nervoase si depresive, insomnii;
reumatism si guta;
afectiuni dermatice: rani, edeme, urticarie, eruptii, inflamatii, eczeme, celulita, crampe musculare
(carcei), bataturi;
iritatii ale ochilor;
colorant natural din flori.
Forme de utilizare
UZ IN TERN
lnfuzie din 20-30 g de frunze uscate Ia 1 litru de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute, se strecoara
prin panza deasa pentru inlaturarea perisorilor iritanti si se beau zilnic 2-3 ceaiuri caldute, cu efecte
diuretice si sudorifice in stari de raceala, tuse, raguseala, emfizem pulmonar, bronsite, racoritor in aprinderi
de plamani, afectiuni cardiace si palpitatii.
Decoct din 20-30 g de herba Ia 1 litru de apa; se fierbe 2-5 minute, se infuzeaza, acoperit, 10 minute,
se strecoara si se beau 2-3 ceaiuri caldute pe zi contra afectiunilor respiratorii, febrei eruptive (pojar,
scarlatina), retentiei urinare, starilor depresive, durerilor de reumatism si guta.
Decoct din 1 Iingura de herba Ia 200 ml de vin alb; se fierbe 5 minute, se infuzeaza 10 minute, se
strecoara si se bea ca un excelent intaritor si depurativ al sangelui.
29
Suc din frunze proaspete (100 g pe zi), turnate in lapte sau in supa din carne de vaca. Se amesteca cu
frunze de papadie, brancuta si nasturel, se indulceste cu miere si se beau 50-80 ml pe zi pentru efectul
depurativ si stimulent al functiilor hepatice, renale si cutanate sau in junghiuri intercostale.
UZ EXTERN
lnfuzie din 30 g de herba la 1 litru de apa clocotita; se foloseste pentru bai si cataplasme pe rani si
ulceratii.
Frunze proaspete zdrobite, aplicate sub forma de cataplasma pe arsuri, abcese, inflamatii, avand rol
calmant.
Ulei extras din seminte, utilizat pentru combaterea ridurilor, a deshidratarii, a imbatranirii pielii si a
actiunilor negative ale radiatiilor solare. Se unge pielea inainte de culcare cu continutul unei casete cu ulei.
Alte utilizari
In alimentatie se folosesc frunzele proaspete cu gust placut de castravete, taiate marunt, care sunt
amestecate in salate dietetice si de cruditati, cu otet si ulei, in borsuri, piureuri, mancaruri cu carne, peste si
cereale sau umpluturi in placinte. Planta se mai numeste iarba castravete.
Aperitiv cu Borrago din 1 lingura de frunze proaspete, tocate foarte marunt, care se freaca cu 35 g de
margarina, se sareaza, se adauga putin suc de lamaie si miez de nuca pisat si se intinde pe paine, eventual
cu adaus de de cimbru, tarhon, magheran, busuioc, marar si ceapa verde pentru condimentare.
Aromatizant in unele preparate culinare cu frunze uscate folosite in anotimpul de iarna.
Colorant natural din flori in nuanta albastra, pentru oteturi aromatizate, unele tincturi si lacuri;
LAVANDA
LAVANDULA ANGUSTIFOLIA Mill., L. OFFICINALIS Choix, L. VERA D.C., L. SPICA Cav.
Alte denumiri populare: levand, aspic, spichinel.
Descriere
Subarbust globular, peren, cu viabilitate de 15-20 de ani. Are tulpini puternic ramificate, patrunghiulare,
lignificate Ia baza din care cresc ramuri anuale, ierbacee, inalte de 30-70 cm. Frunzele liniare, acute, tungi
de 2-3 cm, de culoare cenusii-verzui. Florile, cu miros puternic aromat, sunt albastre-violete, pubescente,
glandulare, grupate cate 3-7 in verticile, situate in varful ramurilor.
Inflorirea are loc in lunile lunie-august.
Raspandire
Planta este originara din regiunile calcaroase si muntoase din bazinul Marii Mediterane. Creste spontan pe
coastele insorite ale Alpilor Inferiori, intre 400-1.800 m altitudine. Se cultiva pe suprafete mari in Franta,
Spania, Italia, Grecia, Anglia, Bulgaria, Africa de Nord, Argentina, Brazilia, Japonia, China, India. In
Romania se cultiva ca planta aromatica, medicinala si ornamentala, in parcuri si gradini.
Date tehnologice
30
Epoca de plantare a butasilor: primavara (luna aprilie) si toamna (sept.-octombrie).
Distante de plantare: 75-100cm (intre randuri) si 50-60cm (pe rand).
Adancimea de plantare: 6-7 cm.
Numar de plantule inradacinate: 20.000 buc./ha.
Productia de flori: 2-3 tone/ha (anii II-Ill) si 5-8 tone/ha (anii V-Vlll).
Organe utilizate: Summitates et Flores Lavandulae varfuri cu infIorescente si flori placut mirositoare.
Recoltarea
Se face manual in timpul infloririi, cand 75% din flori sunt deschise, Ia plante dupa anul II de cultura. Se
executa dimineata, dupa ce s-a ridicat roua, pe timp insorit, intre orele 9-12, cand este maxim continutul in
ulei eteric si principii active. Taierea se face Ia 5 cm sub inflorescente. Se transporta imediat in cosuri Ia
locurile de uscare sau de distilare pentru extragerea uleiului eteric. Uscarea se realizeaza Ia umbra, in
incaperi aerisite sau artificial Ia temperaturi sub 30C.
ContinutuI chimic din flori
ulei eteric (Aetheroleum Lavandulae) care contine: acetat de linalil (50-60%) (format prin
esterificarea linaloolului cu acid acetic), geraniol, linalool, camfor, lavandulol, citronelol, borneol, nerol,
cineol, butirat de linalil, pinen, terpinen, valerianat de linalil;
taninuri, cumarina, furfurol;
principiu amar (herniarina);
acizi organici (valerianic, propionic, caprionic);
saruri minerale (K, P, N, Ca, Fe, Mn, Cu).
cicatrizante (prin activarea circulatiei sangelui);
antiseptice pulmonar, antiastmatice, febrifuge, sudorifice;
carminative (elimina gazele intestinale), colagoge (favorizeaza secretia bilei), vermifuge,

dezinfectante, insecticide;
calmante ale sistemului nervos, vulnerare, analgezice (suprima senzatia de durere), hipnotice,
Intaritoare ale nervilor;
tonic cardiace;
diuretice afrodisiace.
Actiuni specifice
31
afectiuni ale aparatulul digestiv: hepatita cronica, icter, tulburari digestive, indigestii, greata, balonari
abdominale, cresterea secretiei biliare, combaterea viermilor intestinali, marirea poftei de mancare;
afectiuni respiratorii: tuse seaca si convulsiva, astm bronsic, laringita, gripa, raceala, guturai,
congestii pulmonare, pneumonie, pleurezie, nevralgii, stari febrile;
boli ale sistemului nervos: neurastenie, hiperexcitabilitate, astenie, migrene, nevroze, cefalee,
ameteli, insomnii, oboseala, relaxare dupa stari de stress, anemie, melancolie, anxietate, epilepsie;
boli renale si genitale: leucoree, dismenoree, cistita, uremie, stimularea menstruatiei, boli venerice;
afectiuni cardiace pe substrat nervos, hipertensiune, palpitatii;
sciatica si dureri reumatice;
paralizia limbii si gangaveala, cu efect de destindere a nervilor si muschilor contractati;
afectiuni dermatice: arsuri, prurit, plagi infectate, rani, scabie, contuzii, entorse, elongatii, luxatii, rani
pe cap produse de insecte (paduchi, purici, albine, viespi), muscaturi de caini sau serpi, regenerarea pielii
distruse.
Forme de utilizare
UZ INTERN
Infuzie din 1 lingurita de flori uscate Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 3 minute, se strecoara,
se induIceste si se beau 2-3 ceaiuri pe zi, intre mese, avand actiune calmanta asupra sistemulul nervos si a
tusei si rol in marirea diurezei si a secretiei biliare.
lnfuzie concentrata din 20-30 g de flori Ia 1 litru de apa clocotita; se infuzeaza 5 minute, se strecoara,
se indulceste si se beau 3 ceaiuri pe zi, cu efecte excitante, sudorifice, diuretice, tonice, dezinfectante. Nu se
mareste doza, deoarece provoaca stari de excitabilitate crescuta, depresie nervoasa si cardiaca, somnolenta
si hipotermie.
Vin aromat din 20-30 g de flori uscate Ia 1 litru de vin rosu; se macereaza 15 zile, se strecoara si se
beau cate 2 paharele pe zi.
UIei de lavanda consumat zilnic cate 5 picaturi pe zahar, pentru intarirea digestiei si restabilirea
poftei de mancare.
UZ EXTERN
Tinctura din 100 g de flori uscate in 500 ml de alcool de 90; se Iasa sa macereze timp de 15 zile, se
strecoara si se pastreaza in sticle bine inchise. Se utilizeaza sub forma de frectii pe corp in bronsite,
nevralgii, migrene, dureri reumatice sau pe cap pentru intarirea firului de par. Sub forma de comprese tinute
timp de 10 minute se aplica in rani taiate, vanatai, contuzii, iar ca gargara (cu 3-4 picaturi de tinctura Ia 50
ml de apa calduta) se face in cazul ulceratiilor din gura si in paralizia Iimbii.
Sprit de lavanda din 1 g de ulei eteric Ia 99 g de alcool de 70; se foloseste in frectii locale pentru
dureri reumatice si nevralgii.
32
Otet aromatic din 100 g de flori proaspete de Iavanda sau de amestec din Iavanda + menta + salvie +
cimbrisor + trandafir + ienupar, care se tin Ia macerat timp de 7 zile in 1 litru de otet de vin alb; se strecoara
si se foloseste in caz de raceli, gripe, stari febrile, acnee si pentru distrugerea paduchilor din par.
Ulei de Iavanda obtinut prin difuzie: un pumn de flori se tine a macerat timp de 3 zile , Ia soare, in 1
litru de ulei de masline; se strecoara si se adauga alt pumn de flori, operatia repetandu-se de 3-4 ori, pana se
obtine un ulei foarte parfumat. Se foloseste ca unguent in reumatism, guta, contuzii, umflaturi, Iuxatii,
lovituri Ia tendoane, clacaj Ia atleti, ulceratii, rani, eczeme, sau Ia ungerea Iemnului de pat pentru
distrugerea pIosniteIor si paduchilor.
Bai cu infuzie din 200 g de flori Ia 3 litri de apa clocotita; se toarna in cada de baie, avand efecte
analgezice, calmante, antiseptice, antimicrobiene si cicatrizante in dureri reumatice, guta, pareze, paralizii,
rani purulente si cu efecte tonifiante si sedative pentru copii, batrani si convalescenti bolnavi de nevroze
astenice, migrene, insomnii si stari gripale.
Inhalatii cu aburi din infuzia concentrata pentru tratamentul in guturai, gripa, bronsita, angina.
FIori arse pe jaratec, plita sau resou, cu efect de dezinfectare a aerului din incapere si imprimarea
unui miros placut.
Buchet de flori pus sub perna, seara, cu efect de calmare a durerilor de cap si asigunarea unui somn
Iinistit.
Alte utilizari
parfumerie pentru compozitii de tip fougere si lavanda englezeasca, ape de colonie;
industria cosmetica prin prepararea cremei de fata, lotiuni, deodorante, tincturi simple si ambrate
pentru barbierit, intarirea firului de par, oprirea caderii parului si parfumarea corpului;
industria sapunurilor fine si a detergentilor;
fabricarea lichiorurilor si a tigarilor antiastmatice;
aromatizant pentru medicamentele de sinteza;
odorant pentru lenjerie si insecticid in dulapuri de haine contra moliilor (in amestec cu flori de
sulfina).
Lobod slbatic (Atriplex ritens).
33
Plant puternic mineralizant.n fitoterapie, loboda este utilizat pentru frunze i uneori pentru semine.
Planta conine, pe lng glucide i proteine, i acid oxalic liber, celuloz, substane minerale, pigmeni
clorofilieni i carotenoizi. Are o puternic aciune diuretic-depurativ, remineralizant i vitaminizant, dar
i emolient i calmant. n afeciunile pulmonare i n durerile de stomac acioneaz ca un calmant sigur,
fiind folosit sub form de extract, infuzie sau decoct de semine, sucuri sau fierturi din frunze.
MCEUL (Rosa canina)
Este o specie din genul Rosa, nrudit cu trandafirul. Crete sub forma unei tufe de mari dimensiuni n
poienile pdurilor de la cmpie i dealuri, la liziera acestora sau pe cmpuri i puni, n apropierea
plcurilor de copaci. Are nevoie de mult soare pentru a crete i a nflori, de aceea nu l vom ntlni
n spaiile umbrite. Tufa are o nlime de pn la 3 m, cu mai multe tulpini lungi acoperite cu spini
puternici. Planta nflorete n lunile de var, iunie-iulie. Florile sunt mari, albe, de culoare alb-roz, care
cresc grupate sau solitare. Toamna pana in octombrie se pot culege fructele din care se prepar un ceai
fortifiant.
Fac parte din grupa fructe de pdure, deoarece producia de mcee se obine aproape n
exclusivitate de la plantele spontane, cunoscute sub numele de Mce (Rosa canina L.), Rsur, Ruje sau
Trandafir slbatic. Mceele snt pseudofructe, rezultate din dezvoltarea receptaculului floral. n interiorul
lor se afl achenele, adevratele fructe, denumite impropriu semine. Mceele au form sferic sau
elipsoidal, culoare portocalie n faza de prg i roie sau roie-portocalie la maturitatea deplin.
n scop medicinal, mceele trebuie recoltate cnd snt n prg, ne-nmuiate, iar nu toamna, dup
cderea brumei, cnd sunt complet coapte i devin moi, deoarece n aceast faz ele conin cantitatea cea
mai mic de substane active. Coninutul maxim de vitamina C l au mceele n prg, cu pulpa nc tare.
Dup recoltare , mceele se prelucreaz imediat, pentru a nu se degrada substanele active. Prelucrarea se
face n vase de lemn, de plastic sau de ceramic smluit, pentru a mpiedica degradarea vitaminei C, pe
care metalele o descompun.
Compoziia chimic
Dup recoltare mceele se usuc n ncperi bine aerisite, pn ce acestea capt un aspect stafidit i
se pot rupe n degete. Ele conin foarte multe vitamine, n special vitamina C, dar i vitaminele B1 i B2, K
i PP. Ceaiul de mcee stimuleaz pofta de mncare, ntrete imunitatea organismului i este
vasodilatator. Coninutul ridicat de vitamina C i a altor substane, asigur funcionarea normal a
organismului, ntrirea sistemului imunitar i un flux sanguin mai bun.
Mceele conin: ap 49%, zaharuri 21,0%, proteine 3,6%, acizi 3,5% (n acid malic), celuloz 23,0%,
substane minerale 2,8%, provitamina A, (500-5000 mg la 100 g pulp n funcie de specie), vitaminele
B1,B2, E, K i P (sub form de flavonoglucozide), precum i urme de vitamin PP. Uleiul seminelor de
mcee conine vitamina F (acizi eseniali: acidul linolic, acidul linoleic i acidul arahidonic). Acizii din
mcee (malic i citric, ndeosebi) contribuie la stabilizarea vitaminei C. n mcee se mai gsesc compui
terpenici, ca betulina, precum licopen (izomer al carotenului), pigment care le imprim culoarea roieportocalie.
Proprietile Mceelor:
- ntrete sistemul imunitar.
- Vitamizant, tonic, astringent, colagog, coleretic, vasodilatator arterial, antilitiazic, antiinflamator
intestinal.
- Mrete permeabilitatea i elasticitatea capilarelor, acionnd pentru normalizarea circulaiei periferice.
34
- Intervine favorabil n respiraia tisular, n reaciile fermentative, n procesul de eliminare a toxinelor din
corp.
- Stimuleaz contracia vezicii biliare i a cilor biliare, provocnd golirea coninutului lor.
- Impiedic formarea calculilor renali.
- Vindec inflamaiile.
- Completeaz necesarul de sruri al organismului.
Ele sunt recomandate mai ales pentru convalesceni i copii.
Mceele sunt eficiente n avitaminoze, tulburri de circulatie periferic, leucemie, calculoza renala, colite,
enterocolite, afeciuni hepatice, litiaza biliara.
Pentru tratarea avitaminozelor, enterocolitelor, calculozelor renale, tulburrilor de circulatie periferic, se
face decoct din 2 linguri Mcee zdrobite la 500 ml apa caldu. Se fierb 10 minute. ntreaga cantitate se
bea ntr-o zi, n dou reprize.
Pentru afeciunile vasculare, pentru vitaminizare, ca tonic general sau pentru litiaza biliar se face infuzie
cu 2 linguri de Mcee la 500 ml ap. Cantitatea se bea n cursul unei zile.
Pentru vitaminizarea organismului se face o bautur racoritoare din 100 g Mcee macerate n 1000 ml ap
rece, timp de 12 ore. Se adaug 100 g zahr sau puin miere. Se strecoar i se pastreaz la rece.
Este util asocierea Mceelor cu fructe de Ctin.
Un alt preparat obinut din mcee este siropul. Se pot folosi att mceele proaspete ct i cele uscate, la o
can de mcee adugm o jumtate de kilogram de zahr i un litru de ap. Se fierbe jumtate de or la foc
mic i se filtreaz, apoi se las s se rceasc. Se pstreaz la rece.
Aceste fructe au multiple utilizri i n cosmetic. Astfel pentru nlturarea ridurilor se poate utiliza un ulei
antirid cu mcee: se macereaz 20 fructe de mcee n 150 ml ulei de msline timp de cteva ore, apoi se
filtreaz.Seara se unge faa cu acest ulei.
Utilizri
v n scopuri terapeutice, de la Mce se folosesc fructele (din care se prepar infuzie, decoct, vin
medicinal, buturi rcoritoare), seminele i florile.
v Mceele amestecate cu miere (dou pri pulp de mcee curate de perioare i o parte de miere) se
utilizeaz contra limbricilor (ascaridoza), consumndu-se zilnic cte 2-3 lingurie din acest amestec.
v Decoctul din mcee (o linguri de fructe la o can cu 200 ml ap) mpiedic formarea caliculelor renali,
deoarece mceele sunt diuretice. Ele se pun n ap cnd d n clocot i se fierb numai 5-10 minute, pentru
a nu se pierde prea mult din vitamina C. Acest decoct se folosete i la tratarea rinitelor, a colitei cronice, a
aterosclerozei i a hipertensiunii arteriale, precum i pentru dezintoxicarea alcoolicilor. Se beau 2-3 cni
decoct cldu pe zi.
v Infuzia din fructe de Mce este bogat n vitaminele C i P. Ea se folosete la tratarea arteritei,
aterosclerozei, hipertensiunii arteriale i trombangeitei obliterante, deoarece menine elasticitatea i
35
permeabilitatea vaselor capilare (datorit bioflavonoidelor, care au rol de vitamin P, precum i vitaminei
F). Aceast infuzie se prepar din dou linguri de fructe la 0,5 litri ap clocotit; se bea n cursul unei zile.
v Infuzia de mcee i fructe de ctin alb, n pri egale, 1-2 lingurie de amestec la o la o can cu ap
(200 ml), se poate folosi ca ceai alimentar n tot cursul anului; se beau 2-3 cni pe zi.
v Maceratul la rece de mcee este o butur rcoritoare bogat n vitamine, care se prepar astfel: 100 g
mcee se macereaz timp de 12 ore ntr-un litru de ap rece; se adaug apoi 100 g mcee se macereaz
timp de 12 ore ntr-un litru de ap rece; se adaug apoi 100 g zahr, iar dup dizolvarea zahrului se
strecoar; se beau 3 cni pe zi; se pstreaz la rece.
v Siropul de mcee se prepar astfel: peste 250 g mcee uscate se toarn 1,5 litri ap n clocot i se las
la macerat 12 ore, apoi se filtreaz, se adaug 0,5 kg zahr i se fierbe pn la consistena unui sirop.
Siropul de mcee se mai poate prepara i din suc de mcee i zahr, n pri egale, care se fierb la foc
slab, ntr-un vas de inox, timp de 10-15 minute, avnd grij s se nlture spuma format. Dup ce vasul se
ia de pe foc, se adaug 6 lingurie cu zeam de lmie sau 2 lingurie de vitamin C pulbere; se amestec
bine i se toarn n sticle curate, uscate i fierbini. Sticlele se astup ermetic i se pasteurizeaz. Din 3 kg
de mcee se obine 1 litru de suc (cu ajutorul mainii de stors roii).
v Vinul (cidrul) de mcee are aciune diuretic, tonic-aperitiv, fiind indicat n afeciuni hepatice i renale.
v Infuzia din flori de Mcee i decoctul din semine de mcee snt indicate n boli de ficat, de rinichi, n
dizenterie, constipaie i hemoptizii (scuipri de snge).
n farmacii, din mcee se obine Rozavit-ul, un produs biostimulator (suc) foarte bogat n vitamin C (250
ml de suc conin 75 mg vitamin C).
v Extractul de mcee este folosit n apifitoterapie, la obinerea produsului Ciploment T, tablete moi,
medicament cu aciune biostimulatorie.
Coninutul ridicat de acid ascorbic (vitamina C) imprim mceelor o puternic aciune antiinfecioas
(vitamina C intervine n procesele de oxido-reducere a microorganismelor, blocndu-se respiraia).
Ceaiul de mcee
v Ceaiul de mcee constituie o arm n combaterea i prevenirea rcelilor tocmai prin coninutul su n
vitamina C natural, care ntrete imunitatea organismului, ajutndu-l s reziste la boli. Gustul acestui ceai
nu este agreat de oricine, dar poate fi mbuntit prin adaos de scorioar, care i ntrete calitile de
lupttor cu rceala. Ceaiul de mcee atenueaz unele suferine ale ficatului, stomacului i rinichilor,
precum i unele stri de inflamaie intestinal. Prin vitamina PP, mceele menin permeabilitatea i
fragilitatea vaselor capilare, normaliznd circulaia sngelui. Pentru preparatele din mcee, se vor folosi
numai vase smluite, deoarece metalele descompun vitamina C.
v Vitamina C stimuleaz imunitatea. Suntem n sezonul gripei, sezonul n care ar trebui s ne activm
imunitatea. O soluie o reprezint mceele, una dintre cele mai bune surse de vitamina C: 1.500 mg/100
g. Fitoterapeuii ne recomand i o cur cu mcee pentru stimularea sistemului natural de aprare a
organismului. Cura cu mcee dureaz dou saptmni, timp n care e bine sa bem cte dou-trei cni cu
ceai pe zi. Totui, n cazul ceaiului, vitamina C poate fi distrus prin fierbere, ceea ce nu se ntampl n
cazul pulberii din mcee uscate. Pulberea pstreaz vitamina C de care avem atta nevoie n sezonul rece,
pentru a ne proteja de infeciile respiratorii. Pulberea de mcee se administreaz cu puin ap, n doze de
cte o jumtate de linguri de trei-patru ori pe zi, ntre mese.
v Frecvea crescut a infeciilor respiratorii n lunile de iarn crete necesarul de vitamina C. Doza zilnica
recomandat de vitamina C este de 60-70 mg, n lunile de iarn, aceast doz trebuie suplimentat. In afar
de mcee, alte surse de vitamina C sunt: ctina 1.000 mg vitamina C/100 g, kiwi 90 mg, varza roie
55 mg, portocalele 50 mg, grepfruit 40 mg.
36
Tratamente preventive
* Alergie - o cura de 45 de zile, timp in care se consuma o jumatate de litru de infuzie combinata de macese
pe zi, face minuni in prevenirea alergiei. Cel mai bun moment pentru inceperea unei astfel de cure este la
sfarsitul iernii -inceputul primaverii, asa incat efectul sa fie maxim in luna aprilie, cand incepe polenizarea
si cei cu sensibilitate alergica sunt cel mai greu incercati.
* Boli de inima - toamna si primavara se face un tratament de o luna cu pulbere de macese, din care se
consuma 4-6 lingurite pe zi, pe stomacul gol. Vitamina C, bioflavonoidele, vitaminele din complexul B
continute de pulpa maceselor previn ateroscleroza, ajuta la adaptarea aparatului cardiovascular la conditiile
de stres, previn puseele de hipertensiune. Fiind bogate in acizi organici (pectici), macesele regleaza si
nivelul colesterolului. Astfel, alaturi de fructele paducelului, macesele sunt adevarate campioane in
prevenirea crizelor de anghina pectorala si infarct.
* Cistita, nefrita - semintele de maces contin substante cu un puternic efect diuretic si care protejeaza
rinichii si vezica urinara de infectii. Apoi, pulpa maceselor administrata intern mareste imunitatea
organismului pe segmentul urinar. Aceste observatii au fost facute in urma unor studii aprofundate de catre
Comisia Guvernamentala din Germania, care reglementeaza folosirea plantelor medicinale in aceasta tara.
Decoctul combinat de seminte de maces se administreaza dimineata, pana la ora 12, cate o jumatate de litru
pe zi, in cura de 2 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza. Din infuzia combinata obtinuta din
pulpa maceselor se administreaza cate un pahar (200 ml), cu 15 minute inaintea mesei de pranz si a cinei, in
cure de 30 de zile.
* Colecistita, litiaza si colici biliare - se administreaza infuzia combinata de macese, cate un pahar cu 30 de
minute inaintea fiecarei mese, in cure de 30 de zile, urmate de cate 10 zile de pauza. Infuzia combinata de
macese are efect antiinflamator biliar, impiedica precipitarea colesterolului in colecist si formarea de calculi
biliari, previne colicile. Studii preliminare arata ca aceasta cura cu infuzie combinata de macese ar putea
avea ca efect diminuarea in volum a calculilor biliari de mari dimensiuni.
* Debilitate si anemie la copiii mici - se administreaza siropul de macese, cate 3-4 lingurite pe zi, in cure de
60 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauza. Acest sirop, cu tot cu pulpa, este foarte bogat in vitamina C si
in vitamine din complexul B, in fier si in magneziu. Imbunatateste pofta de mancare, favorizeaza
dezvoltarea normala a sistemului nervos, previne bolile infectioase si complicatiile acestora. La sugari, se
administreaza infuzia combinata de macese, cate 100-200 ml pe zi, cu minimum 30 de minute inainte de
alaptare.
* Hipertensiune arteriala - studii recente facute in Germania arata ca o cura cu macese ajuta organismul sa
se adapteze mai bine la stresul psihic, la suprasolicitare si la emotii negative, de tipul furiei, frustrarii,
enervarii. Or, stresul asociat acestor emotii negative este chiar principalul vinovat pentru puseele de
hipertensiune arteriala si pentru tensiunea arteriala oscilanta. Se recomanda ca macar de doua ori pe an sa
se faca o cura cu pulbere de macese, din care se ia cate o lingura pe zi, vreme de 28 de zile.
* Infectii respiratorii - studii facute inca din perioada celui de al doilea razboi mondial arata ca un tratament
de 3-4 saptamani cu macese previne infectii respiratorii cum ar fi bronsita virala si bacteriana, pneumonia,
viroza pulmonara, sinuzita, rinita etc. Macesele imbunatatesc activitatea sistemului imunitar si intaresc
epiteliile respiratorii, ajutandu-le sa-si exercite rolul de bariera in fata microorganismelor infectioase. Se
administreaza pulberea de macese, cate o lingurita, de patru ori pe zi.
* Reumatism - la schimbarea anotimpurilor (mai ales la inceputul toamnei si al iernii) se recomanda o cura
de o luna, timp in care se administreaza cate o jumatate de litru de infuzie combinata de macese pe zi.
Macesele sunt o adevarata colectie de substante antioxiante si antiinflamatoare, care impiedica degradarea
finelor cartilagii din articulatii, ajuta la mentinerea elasticitatii membrelor si a coloanei vertebrale, cresc
rezistenta organismului la frig, impiedicand aparitia crizelor reumatice.
* Scorbut, avitaminoza - se fac tratamente de cate 60 de zile, timp in care se administreaza cate 6 lingurite
de pulbere de macese pe zi. Macesele nu doar ca au continut ridicat de vitamina C si de alte vitamine (in
special vitaminele A si din complexul B), dar chiar ajuta organismul sa asimileze vitaminele si mineralele
din alte surse.
Tratamente interne
* Artrita reumatoida - intr-un studiu danez din 2004, facut pe 112 persoane bolnave cu artrita reumatoida si
37
osteoartrita, pacientilor li s-au administrat oral cate 5 grame de macese pe zi, vreme de 90 de zile. La
sfarsitul tratamentului, la 66% dintre pacientii care luasera macese, durerile reumatice se diminuasera
considerabil sau chiar disparusera. De asemenea, la toate persoanele care au raportat disparitia sau
diminuarea durerii in urma tratamentului cu macese s-a observat si o imbunatatire a mobilitatii articulatiilor
afectate de reumatism. Acest studiu clinic nu este singurul, medicii din Germania si din Danemarca facand
in ultimul deceniu nu mai putin de opt cercetari de acest tip, toate incununate cu succes. In prezent, in tari
cum ar fi Germania, Marea Britanie, Danemarca, Franta, macesele devin treptat o optiune de tratament tot
mai serioasa pentru reumatologi, acestia ajungand chiar sa recomande macesele in locul clasicelor
antiinflamatoare de sinteza, cu nenumaratele lor efecte adverse.
* Circulatie periferica deficitara - la venirea sezonului rece se face o cura de 60 de zile cu sirop de macese,
din care se iau cate 3-4 linguri pe zi. O varianta mai puternica a acestui tratament este cel cu pulbere de
macese, din care se iau de trei ori pe zi cate doua lingurite. Aceste tratamente imbunatatesc circulatia la
nivelul vaselor de sange de mici dimensiuni, precum si circulatia de la nivelul finei retele de vase capilare.
De asemenea, bioflavonoidele din pulpa maceselor intaresc peretii vaselor de sange, fiind eficiente contra
fragilitatii capilare.
* Constipatie - se administreaza infuzia combinata de macese indulcita cu miere de mana, cate o jumatate
de litru baut dimineata, la trezire, pe stomacul gol. Acizii pectici din compozitia maceselor ajuta la
normalizarea florei intestinale si imbunatatesc tranzitul intestinal, avand un efect laxativ de intensitate
medie. Interesant este ca decoctul combinat de seminte de macese, cate jumatate de litru administrat zilnic,
are efect opus, tratand constipatia si fiind chiar un adjuvant valoros contra dizenteriei.
* Convalescenta - se ia cu 10 minute inaintea fiecarei mese cate o jumatate de pahar de infuzie combinata
de macese. Este un tratament care reface rapid capacitatea naturala de aparare si de efort a organismului,
stimuleaza apetitul alimentar si imbunatateste asimilatia substantelor nutritive. Acest tratament a fost
adesea folosit cu succes in spitalele militare, el accelerand procesele de vindecare in cazul celor care
suferisera interventii chirurgicale, dar si al celor care au avut boli infectioase grave.
* Febra - se bea zilnic o jumatate de litru - un litru de infuzie combinata de macese. Acest tratament nu are
ca efect eliminarea febrei, care e un foarte important mecanism de aparare a organismului, insa ajuta corpul
(in special sistemul cardiovascular si cel nervos) sa reziste cu succes acceselor de febra si, mai mult, ajuta
la accelerarea procesului de vindecare.
* Gripa, guturai - mai multe studii arata ca pacientii care iau pulbere de macese inca de la declansarea
acestor afectiuni au un timp de vindecare mai scurt, organismul rezista mai bine la accesele de febra,
efectele secundare ale bolii (dureri de cap, musculare, vertij) sunt mult diminuate. Se administreaza
pulberea de macese, cate 6 lingurite pe zi.
* Hemoragie menstruala - se consuma cate 6 linguri de pulbere de macese pe zi. Acest tratament previne
crampele menstruale, are un rol de regularizare a activitatii hormonale, dar si de compensare a pierderilor
de sange, care pot provoca anemie, vertij, slabiciune.
* Obezitate, supraponderabilitate - mai multe studii facute de medicii japonezi de la Universitatea de
Medicina din Osaka, sub indrumarea doctorului Kiyofumi Ninomiya, arata ca macesele sunt de un real
ajutor contra obezitatii. Dupa doua saptamani de administrare a extractului apos de macese s-a constatat o
reducere a colesterolului si a zaharului din sange, precum si o inhibare a procesului de depunere de rezerve
de energie in corp, sub forma tesutului adipos in exces. De asemenea, s-a constatat ca administrarea
extractului apos de macese imbunatateste eliminarea unor substante toxice din organism, cum ar fi acidul
uric. Nu in ultimul rand, tratamentul cu macese mareste tonusul psihic si fizic, fiind de un important ajutor
38
in exercitiile fizice, care sunt principalul mijloc de pierdere a kilogramelor in plus. Se recomanda o cura de
45 de zile cu infuzie combinata de macese, din care se bea cate un litru pe zi.
* Spondiloza anchilozanta - acum trei ani, cercetatorii danezi au descoperit in macese o substanta activa
(galactolipida), cu un extraordinar efect antiinflamator asupra finelor cartilagii dintre discurile coloanei
vertebrale. Administrata suficient de mult timp, aceasta substanta nu doar reduce inflamatia si durerea, dar
chiar imbunatateste flexibilitatea coloanei vertebrale afectate de aceasta boala. Mai mult, flavonoidele,
vitaminele si alte substante antioxidante din macese impiedica procese degenerative de la nivelul tesuturilor
articulare. Se recomanda o cura de trei-patru luni cu infuzie combinata de macese, care se administreaza cu
tot cu pulpa, pe stomacul gol, cate o jumatate de litru pe zi.
* Tratamentul cu antibiotice - in timpul administrarii antibioticelor de sinteza si inca o perioada de 10 zile
dupa terminarea acestui tratament, este foarte utila o cura cu infuzie combinata de macese. Se bea cate o
jumatate de litru pe zi de infuzie combinata, terapie care are ca efect imbunatatirea imunitatii (care este
destul de serios afectata de curele, mai ales repetate, cu antibiotice), prevenirea reactiilor alergice la aceste
medicamente, refacerea florei intestinale normale. Merita retinut, in acest context, si faptul ca tratamentul
cu macese, corelat cu cel cu antibiotice, ajuta la eliminarea mult mai rapida a infectiilor bacteriene.
Precautii si contraindicatii
Pulpa de macese nu are nici un fel de contraindicatie in administrare, fiind printre cele mai nenocive
remedii cunoscute.
Semintele de macese, in schimb, mai ales perisorii de pe aceste seminte, au un efect iritant foarte puternic
asupra aparatului respirator si a celui digestiv. De asemenea, acesti perisori pot declansa reactii alergice
severe, cu prurit, catar respirator, disconfort gastro-intestinal.
Comisia guvernamentala pentru plante medicinale din Germania atrage atentia ca un consum de peste 10
grame de seminte de macese pe zi poate conduce la intoxicatie datorita cianidelor din compozitia acestor
samburi.
MENTA
MENTHA x PIPERITA L.
Familia Labiatae
Este un hibrid rezultat prin incrucisarea speciilor Mentha aquatica si Mentha viridis.
Alte denumiri populare: menta englezeasca, minta, izma buna, izma de leac, iasma, bronsita, camfor.
Descriere
Planta erbacee, perena, cu tulpina subterana din care iau nastere stoloni orizontali. Tulpina aeriana este
erecta, ramificata, inalta de 30-80 cm, cu 4 muchii, de culoare verde sau violacee. Frunzele sunt alungite,
oval-lanceolate, usor dintate pe margini, culoare verde intens, cu perisori pe ambele fete, cu miros
patrunzator si gust aromatic, intepator, racoritor, dat de celulele secretoare. Florile sunt albe, roze sau
violacee si sunt grupate Ia subtioara frunzelor superioare in inflorescente cu forma de spice.
Inflorirea are loc in lunile iunie-septembrie.
Raspandire
Planta a fost utilizata in Egiptul Antic cu circa 1.500 ani i.e.n. Forma cultivate provine din Anglia si s-a
extins in Spania, Portugalia, Italia, Franta, Turcia, Tunisia, Maroc, Brazilia, China si Japonia. Creste
cultivata in gradini cu conditii favorabile de temperatura, Iumina si umiditate, pe soluri usoare, afanate,
39
fertile, aluvionare, luto-nisipoase, turboase sau recent desecate. In Romania, culturile predomina in sudul
Olteniei si Munteniei, Tara Barsei si campia TimisuIui.
Date tehnologice
Epoca de plantare a stolonibor: toamna (luna octombrie) si rar in primavera (luna aprilie).
Distanta dintre randuri Ia plantare: 70 cm.
Adancimea de plantare: 8-10 cm (In toamna) si 6-8 cm (primavara).
Cantitatea de stoloni necesara: 1.200 kg/ha.
Productia de herba: 15-20 tone/ha (proaspata) si 3-4 tone/ha (uscata), din care 1 1,5 tone/ha (frunze
uscate).
Organe utilizate: Folium et Herba Menthae frunze si partile aeriene ale plantei.
Recoltarea
Se face Ia inceputul inflorirli, cand frunzele au circa 6 cm lungime, iar 50% din flori au continut maxim in
ulei. La herba se fac 2-3 recoltari pe an (lunile iunie-octombrie), in zile senine dupa ce se ridica roua,
manual prin strujire sau prin taierea tulpinilor Ia 7-8 cm de sol.
Uscarea se face Ia umbra, in incaperi bine aerisite, in strat subtire sau artificial Ia 35C. Frunzele uscate
pastreaza culoarea verde, miros aromatic si gust intepator.
Continutul chimic
UIei eteric (1- 3,5 % in frunzele uscate si 0,2 0,6% in frunzele proaspete), asigurand o productie
mondiala de 4.000 5.000 tone anual.UleiuI contine circa 40 de componente odorante, dintre care 26 exista
in formele din tara noastra.
- compusi monoterpenici oxigenati: mentol (40-60%), mentona (5-25%), izomentol, neomentol, cineol
(5%), piperitona, camfor;
- hidrocarburi monoterpenice (sub 10%): pinen, felandren, terpinen, limonen, camfen, sabinen, mircen;
- sesquiterpenoide: cariofilen, bisabolen, cadinen, cubeben.
taninuri (5-6%), substante amare, compusi antibiotici;
flavonozide (hesperidina), polifenoli, tocoferoli, carotenoizi;
acizi organici (nicotinic, piruvic, cafeic, ferulic, ursolic, clorogenic);
acizi grasi (oleic, linoteic, oleanolic);
glucide (galactoza, fructoza, rafinoza, zaharoza, glucoza);
vitamine: A, C, D, PP;
40
saruri minerale (8-12%) cu K, P, Ca, Mg, Fe, Mn, Cu, Zn.
antispastice biliare si asupra muschilor netezi, anticolitice, antidiareice, antiseptice gastro-intestinale,

antifermentative, anticotitice, astringente, antivomitice, carminative, stomahice, coleretice, colagoge,
vermifuge;
expectorante, bacteriostatice, sudorifice, antitusive, antiastmatice;
fortifiante ale sistemului nervos, calmante, tranchilizante, antispasmodice, analgezice,

antiinflamatoare;
stimulente, tonice, racoritoare.
Actiuni specifice
tulburari hepatice si digestive: stimuleaza secretia gastrica si biliara, combate colici hepatice, spasme
pitorice si gastrointestinale, colita spastica si de fermentatie intestinala, greturi, voma, aerofagie, balonari
abdominale cu evacuarea gazelor, diaree cronica, dizenterie, indigestii, curatirea intestinelor infectate,
intoxicatii, oxiuraza;
afectiuni ale aparatului respirator: combate astmul bronsic, catar pulmonar, gripa, guturai, raceala,
raguseala, bronsita, laringita;
combate tulburarile cardiace, hipertensiune, stimuleaza circulatia sangelui;
fortifica sistemul nervos si vindeca afectiunile pe fond neurovegetativ, ameteti, migrene, isterie,
depresii, insomnii, vertij, oboseala generala, calmeaza durerile de cap si dinti;
combate impotenta, provoaca diureza, elimina calculii renali si durerile menstruate;
calmeaza durerile reumatice;
dezintoxica organismul prin diureza si prin intensificarea transpiratiei, asigura relaxarea profunda si
combate debilitatea;
dezinfecteaza cavitatea bucala si combate inflamatiile urechii;
excita terminatiile nervoase din piele, dand senzatia de rece urmata de o caldura locala, combate
urticarea, furunculoza si herpesul.
Forme de utilizare
UZ INTERN
Infuzie din 10 g de frunze uscate si maruntite tinute circa 5 minute Ia umectat in 20-25 ml de apa.
Dupa imbibare, se adauga 500 ml de apa clocotita, se infuzeaza in vas acoperit 20-30 minute, se strecoara,
se indulceste cu putina miere si se bea intreaga cantitate, fractionata in cursul zilei, avand efecte
decongestionante si dezinfectante Ia nivelul cailor respiratorii. Consumata inainte de masa are rol de
deschidere a apetitului, evitarea arsurilor a stomac si calmarea palpitatiilor inimii. Daca se ia dupa mese
abundente are rol in digestie, mai ales Ia consumul de vanat, alimente acre sau acrite.
41
Infuzie din 1-2 lingurite frunze uscate Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 20 minute, se strecoara
si se beau 2-3 ceaiuri reci intre mese, avand efecte in balonari abdominale cu eliminarea gazelor, diaree,
voma, greluri Ia gravide, indigestii, afectiuni hepatobiliare, marirea secretiei de bila, calmarea durerilor de
stomac si fortificarea sistemului nervos.
Infuzie din 20-50 g de frunze uscate Ia 1 litru de apa in clocot; dupa infuzare 15 minute se strecoara
si se beau 3 cesti pe zi pentru dezintoxicarea organismului prin diureza si transpiratie intensa;
Tinctura din 5 g ulei eteric in 95 ml de alcool concentrat; se utilizeaza sub forma de picaturi ca
antiseptic, antivomitiv si carminativ in greturi, vome, crampe intestinale, dezinfectarea gurii si
dezodorizarea halenei fetide (miros greoi al gurii);
Lichior de menta din 200 g de frunze proaspete sau 50 g de frunze uscate Ia 1 litru de alcool de 70;
se Iasa Ia macerat 14 zile, se strecoara si se amesteca cu sirop de zahar (600 g de zahar in 500 ml de apa).
Se consuma cate un paharel inainte de mese in tulburari nervoase sau palpitatii Ia inima si dupa mese in
indigestii si colici intestinale.
Ulei de menta: se iau cate 5 picaturi pe o bucata de zahar cubic sau in apa, de 4-5 on pe zi;
Pulbere din frunze uscate si macinate, amestecate cu miere, zahar tos sau lapte, cu actiune directa
asupra mucoaselor intestinale.
UZ EXTERN
Infuzie din 50-60 g de amestec din frunze de menta, marar, sunatoare si flori de musetel, in parti
egale, Ia 1 litru de apa clocotita; se utilizeaza pentru tamponari pe tenurile grase, bronzate, cu pori dilatati,
efectul aparand dupa cateva zile, cand porii se inchid iar tenul devine mat.
Tinctura din 5 ml de ulei de menta dizolvat in 95 ml de alcool concentrat, utilizata pentru frectii in
calmarea durerilor reumatice, alergii alimentare si urticarie Ia oameni in varsta;
Macerat alcoolic din 10 g de frunze uscate si maruntite, tinute 10 zile in 100 ml de alcool de 70; se
filtreaza si se foIoseste in calmarea durerilor reumatice si de dinti, clatirea gurii si inhalatii pentru stari
gripale;
Otet aromatic preparat din 50-60 g de frunze proaspete, macerate in 1 litru de otet din vin, timp de
20-30 zile, agitandu-se zilnic; se foloseste sub forma de comprese aplicate local pentru calmarea durerilor
de stomac, in urticarie, intepaturi de insecte, scabie, psoriazis sau in inhalatii contra durerilor de cap;
Gargara cu infuzie din 2 lingurite de frunze uscate si maruntite Ia 250 ml de apa clocotita; se
infuzeaza in vas acoperit 15 minute, se strecoara si se foloseste pentru gargarisme, de 3-4 ori pe zi, avand
efecte in inflamatiile gatului.
Inhalatii cu 250 ml de apa clocotita in care se toarna 10-15 picaturi de ulei de menta, cu efecte in
starile gripale, astm, bronsite, traheite, laringite cu raguseala si degajarea cailor respiratorii, datorita
proprietatilor antiseptice si antiinflamatoare;
Cataplasme din frunze proaspete si oparite aplicate local, cu efecte in alinarea durerilor de cap, dureri
abdominale Ia copii, reducerea umflaturilor Ia contuzii, alinarea durerilor de sani impietriti si calmarea
mancarimii pielii Ia personae varstnice;
Bai cu infuzie din 200 g de frunze uscate Ia 3 litri de apa clocotita; se lasa vasul acoperit 15-20
minute, se strecoara si se toarna in apa din cada. Se face baie generala sau de picioare, Ia temperatura de
42
37C, timp de 15-20 minute, cu efecte contra convulsiilor Ia copii, calmarea durerilor reumatice, urticarie,
intaritoare in stari de debilitate, picioare obosite si umfiate, edeme de gamba. Infuzia poate fi inlocuita cu
500 g de frunze uscate si maruntite, puse intr-un saculet de panza care se agita in apa calda din cada;
actiunea reconfortanta se mareste daca se adauga roinita, cimbrisor si flori de tei;
Ulei din 100 g de frunze puse intr-un litru de ulei de floarea soarelui; se Iasa Ia macerat 2-3
saptamani, se strecoara si se pastreaza in sticlute inchise Ia culoare, fiind utilizat ca picaturi in urechi
inflamate, dureri reumatice si musculare, dureri de urechi, rinite, iritatii ale cailor nazale sau Ia guturai (cate
2-3 picaturi in fiecare nari);
Frunze proaspete, strivite sau oparite cu care se freaca pielea cu prurit, in nevralgii, dureri de cap sau
pe leziuni de scabie si intepaturi de albine sau viespi;
Tigarile de menta folosite pentru combaterea tabagismului cu un amestec, in parti egale, din frunze
de menta, vinarita si podbal, amestecate 12 ore in apai cu miere, dupa care se usuca repede, se taie marunt
si se confectioneaza tigarile.
Alte utilizari
In produsele alimentare se foIoseste Ia aromatizarea unor dulciuri, bomboane, creme, produse lactate,
salate, ciorbe, sosuri pentru fripturi de miel, bauturi alcoolice si nealcoolice;
La aromatizarea tutunului se foloseste atat ulelul eteric, cat si mentolul purificat;
In cosmetica se foIoseste uleiul eteric Ia aromatizarea pastelor de dinti, a apelor de gura, spume de
ras, lotiuni, creme si sapunuri;
In produsele farmaceutice, uleiul sau mentolul sunt folositi ca agenti aromatizanti, corectori de gust,
anestezice locate, carminative, antiseptice si antitusive;
Dezodorizant pentru incaperi prin imprimarea unui miros racoritor si in asternuturi, pentru
indepartarea puricilor si a altor insecte;
In zootehnie, materialul ramas dupa extragerea uleiului eteric este folosit ca furaj valoros, avand 18%
proteine si 40% grasimi brute;
In medicina veterinara se indica infuzia din 30 g de frunze uscate Ia 1 litru de apa ctocotita, avand efecte in
indigestii si colici Ia cabaline si caprine sau contra sterilitatii acestora. Pentru intarcarea viteilor se da timp
de 15 zile cate un pumn de menta in furaj, Ia intervae de 2 zile.
MUSETEL
MATRICARIA CHAMOMILLA L., CHAMOMILLA RECUTITA Rausch.
Familia Compositae
Alte denumiri populare: romanita, matrice, moruna, mararul cainelui, mirena, roman, poala Sf. Marii.
Descriere
43
Planta anuala, erbacee, cu radacina pivotanta, ramificata superficial. Tulpina are inaltimea de 20-40 cm,
este ramificata de Ia baza, fiecare ramura avand o inflorescenta in varf. Frunzele sunt penat-sectate. Florile
formeaza o inflorescenta bombata, semiglobuloasa, galben-aurie in centru.
Inflorirea are loc in lunile mai-iulie, uneori se repeta in septembrie.
Raspandire
Planta este originara din Europa si Asia de Nord. Creste spontan in terenuri necultivate, lunci inundabibe,
poieni, araturi, pe marginea drumurilor si cailor ferate, in lanuri de grau, vii, pajisti, fanete, trifoiste, cu
preferinte pe solurile saraturoase, argiloase si nisipoase, din zonele de campie pana Ia munte.
Este intens cultivata in Ungaria, Bulgaria, Yugoslavia, Egipt etc.
Date tehnologice
Epoca de semanat: toamna (lunile august-septembrie) sau primavara (luna martie).
Distanta intre randuri: 15-25 cm.
Adancimea de semanat: 0,3 05 cm.
Cantitatea de samanta necesara: 2-3 kg/ha.
Productia de flori: 2-3 tone/ha (proaspata) si 800-1.500 kg/ha (uscata).
Organe utilizate: Flores et Herba Chamomilae flori si partea aeriana a plantei.

Recoltarea
Se face fara codite, inainte de maturitatea inflorescentelor, pe timp insorit, dupa ce s-a ridicat roua, cand
70% din inflorescente sunt inflorite si au un continut maxim de ulei eteric. Recoltarea se repeta Ia intervale
de 3-5 zile si dureaza 4-5 saptamani, folosind un pieptene special sau manual. Se da prin ciur pentru
indepartarea coditelor si a florilor mici.
Uscarea se face in poduri sau incaperi bine aerisite, in strat subtire de 3-4 cm grosime, maxim 1 kg/m, pe
prelate, rame, hartii sau cergi. Artificial se usuca Ia maxim 35C. Productia de flori proaspete este de 3.0004.000 kg/ha, iar coeficientul specific de uscare este de 5: 1.
Dupa uscare, florile au miros specific aromat, placut si cu gust usor-amarui si aromatic. Se ambaleaza in
cutii de carton sau in Iazi captusite cu hartie.
Continutul chimic
Ulei eteric de culoare albastra, extras din flori uscate, prin antrenare cu vapori de apa timp de 12 ore,
avand un randament de 0,2 0,8%. Are miros caracteristic aromat, usor dulceag si fructat.
Componentele odorante din ulei sunt:
- sesquiterpenoide: bisabolol (5-50%), bisabolol-oxid, farnesen (10-20%), proazulene care trec in
chamazulen si azulen (8-18%), cadinen, cubeben, calamenen;
44
- compusi monoterpenici oxigenati: linalool, terpineol, eugenol, camfor, metil-chavicol, metil-eugenol;
- compusi aromatici neterpenici: dicicloeteri (10-30%), cumarine, matricina, apigenina, umbeliferona,
matricarina,quercimetrina;
flavonozide, fitosterine, rezine, coline, mucilagii, taninuri;
acizi organici (salicilic, clorogenic, nicotinic, cafeic, vanilinic);
acizi grasi (oleic, linoleic, palmitic, stearic, cerotic, caprilic);
chamilina, glucide, lipide;
vitamine (B1, C);
saruri minerale (K, P, Si, Fe, Mg, Ca, Cu, Mn; Zn, Mo).
digestive, stomahice, antidiareice, colagoge, antispastic gastrice si intestinale, carminative, tonice,

aperitive;
calmante ale sistemului nervos central;
diuretice, sudorifice, vulnerare, antiinflamatoare Ia nivelul mucoaselor (datorita chamazulenei),

emoliente, decongestive anorectal, anestezice, dezinfectante, antiseptice, bacteriostatice, cicatrizante.
Actiuni specifice
Musetelul este considerat un leac pentru orice boala, mai ales Ia copii.
Afectiuni ale aparatulul digestiv: gastrite hiperacide, ulcere gastrice si duodenale, ciroza, insuficienta
hepatica, colici abdominale, meteorism cronic cu evacuarea gazelor, colecistite, crampe, enterocolite,
diaree, dizenterie, hemoroizi;
Afectiuni respiratorii: astm Ia copii, raceala, bronsita, guturai, gripa, febra;
Dureri de cap si de gat, surmenaj intelectual, insomnii, stari alergice, excitatii nervoase, oboseala
membrelor, paralizie;
Tulburari genitale: cistite, anexite, dismenoree, hemoragii, migrene si dureri premenstruale, infectii
uterine, vaginita atrofica, prurit vulvar, inflamarea testiculelor;
BoIi de ochi, conjunctivite, abcese dentare, gingivita, stomatite;
Afectiuni dermatologice: rani purulente, eczeme, furunculoza, ulceratii, arsuri, ulcer varicos,
hemoroizi, fisuri anale, tenuri iritate si inrosite.
Moduri de utilizare
UZ INTERN
45
lnfuzie din 2 Iingurite de flori uscate care se umecteaza cu 6 lingurite apa rece; dupa 5 minute se
adauga 200 ml de apa clocotita, se infuzeaza in vas acoperit timp de 15-20 minute, se strecoara, se
induIceste dupa gust si se beau 2-3 ceaiuri caldute pe zi, dupa mesele principale, cu efecte in colici
abdominale cu gaze, stimularea digestiei si a poftei de mancare, crampe stomacale, gastrite, diaree,
enterocolite, boli de ficat, raceala, tuse, gripa, scaderea febrei, cistite, calmarea tulburarilor menstruale,
migrene si dureri de cap. In amestec cu anason si fenicul se da Ia sugari, cate o lingurita, in caz de colici
abdominale si pentru eliminarea gazelor, datorita proprietatilor carminative, antispastice si sedative.
Infuzie concenfrata din 4 linguri de flori uscate in 500 ml de apa clocotita; se infuzeaza 20 minute, se
strecoara, se indulceste cu miere de albine si se beau cate 2-3 pahare pe zi in digestii dificile, nevralgii,
dureri de cap, stari emotive, tulburari nervoase Ia gravide, menstruatii dureroase si combaterea insomniei.
Infuzie din diferite amestecuri de plante cu efecte specifice:
- In gastrite si enterite se foloseste amestecul din musetel, coada soricelului, pelin, menta si salvie (in parti
egale) din care se iau 2 lingunite de pulbere Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 15 minute, se strecoara
si se bea, neindulcit, pe stomacul gol, in 2 reprize pe zi.
- In balonari stomacale, diaree si boli de ficat se recomanda amestecul din museteI si fenicul (cate 2
linguri), menta si radacini de nalba si Iemn dulce (cate 4 linguri) din care se iau 2 linguri de pulbere Ia 200
ml de apa clocotita; se infuzeaza 15 minute, se strecoara, se indulceste si se bea cate de pahar in 4 reprize
pe zi.
- In crampe abdominale Ia adulti si copii se foloseste amestecul, in parti egate, din musetel, fructe de
chimion si frunze de menta din care se Ia 1 lingura de pulbere Ia 200 ml de apa in ctocot; se infuzeaza,
acoperit, 10 minute, se strecoara si se bea caldut, prin inghitituri rare.
- ln ameliorarea durerilor menstruale se recomanda un amestec din 40 g de musetel, 30 g de frunze de
menta si 30 g de radacini de valeriana. Se ia 1 lingura de pulbere si se opareste cu 200 ml de apa clocotita;
se infuzeaza 15-20 minute, se strecoara, se indulceste si se beau 2-3 ceaiuri pe zi.
- In afectiuni respiratorii cu rol sudorific se prepara un amestec din musetel, soc, tei si Iumananica (in parti
egale) din care se iau 2 lingurite de pulbere Ia 200 ml de apa in clocot; se infuzeaza 15 minute in vas
acoperit, se strecoara si se beau 2-3 ceaiuri fierbinti pe zi.
Macerat din 1-2 lingurite de flori uscate Ia 150 ml de apa rece, unde se tin 30 minute; se strecoara si
se pastreaza lichidul. Peste florile ramase se toarna 150 ml de apa clocotita si se lasa Ia infuzat 15 minute.
Se strecoara si se amesteca ambele lichide, obtinand un ceai in care s-au extras majoritatea principiilor
active din flori.
Macerat in vin din 2 pumni de flori uscate (circa 40 g) in 1 Iltru de vin alb si putin zahar; se Iasa Ia
macerat 7-10 zile, se strecoara si se beau 3 pahare pe zi, pentru reglarea menstruatiei si in stari nevralgice.
Tinctura din 20 g flori uscate in 200 ml de alcool de 70; se lasa Ia macerat 10 zile Ia temperatuna
camerei, agitandu-se zilnic. Se strecoara in sticle colorate si se consuma cate 10-20 picaturi pe zi in gastrite
si colici abdominale.
Pulbere foarte fina din flori uscate si macinate, amestecate cu putin zahar sau miere de albine; se ia
cate un varf de cutit, de 2-3 ori pe zi, Ia cateva ore dupa mese, avand actiuni antispastice si sedative, contra
durerilor de cap, nevralgii faciale, dureri de dinti, migrene si intarzierea menstruatiei.
UZ EXTERN
46
Comprese cu lapte din 1 Iingura de flori uscate care se infuzeaza 1-2 minute in 250 ml de lapte
fierbinte; se strecoara si se foloseste caldut, pentru dureri de ochi, spalaturi vaginale, si frectii pe piele
fisurata, crapaturi, bataturi, noduli si zone intarite.
Comprese cu infuzie de museteI (15 g de flori in 200 ml de apa clocotita) aplicate, caldute in
inflamatii oculare, ochi iritati cu fumul de tigana, cearcane, ulcioare, conjunctivita, eruptii cutanate, plagi
superficiale, dermatite Ia sugari, tratarea tenurilor ridate, iritate, congestionate si uscate. Actiunea
antiseptica si antiinflamatoare se datoreaza uleiului esential care dilata capilarele si stimuleaza circulatia
Iocala a sangelui.
Cataplasma din decoct cu 15 g de flori uscate, fierte in 200 ml de apa clocotita; se aplica pe rani cu
puroi, arsuri, ulceratii si inflamatii ale pielii, furuncule, panaritiu, eczeme vechi, prurit senil, hemoroizi si
fisuri anale.
Gargara cu infuzie din 15 g de flori uscate Ia 200 ml de apa in clocot cu adaus de ceai din frunze de
salvie; se folosesc pentru clatirea gurii, in stomatite, gingivite, faringite, paradontoze, inflamatii ale
gingillor si gatului, dureri de dinti.
Lotiune pentru par din decoct concentrat cu 50 g de flori uscate care se macereaza in 300 ml de apa
fiarta si 250 ml de alcool de 70, timp de 30 minute. Dupa filtrare se adauga 10 g de glicerina si 35 ml de
apa de colonie. Se foloseste Ia clatirea parului blond, dupa spalare cu sampon, dandu-i un aspect matasos,
auriu, cu luciu. Se recomanda a nu fi folosit de persoanele cu micoze (ciuperci), intrucat chamazulenul
intretine sau reactiveaza ciuperca.
Bai de sezut si membre cu infuzie concentrata sau decoct din 1-2 pumni de flori uscate si maruntite
care se imbiba cu apa calduta si se pun intr-un saculet ce se aplica pe locul dureros (reumatism, ulcere de
gamba, inflamatii) sau se introduce in cada de baie cu apa Ia 37C. Infuzia are bune efecte in spalaturi
vaginale (leucoree, vaginita), ulceratii cronice, eczeme zemuinde, dureri reumatice si ca sedativ si
reconfortant in stari de epuizare fizica si psihica si in calmarea sistemului nervos dupa boli grave.
UIei de musetel din 80 g de flori care se umecteaza cu 60 ml de alcool de 70 timp de 2-3 ore; se
adauga 200 ml de ulei de floarea soarelui sau de sunatoare si se lasa Ia macerat 3-5 zile. Se incalzeste pe
baia de apa timp de 4-5 ore pana Ia evaporarea alcoolului, se strecoara si se trece in sticlute colorate, bine
astupate si pastrate Ia rece. Prezinta utilizari multiple: ungerea articulatiilor reumatice si cu edeme,
lumbago, comprese pe arsuri, rani, eczeme uscate si frectii in cazuri de paralizii, oboseala membrelor,
nevralgii, dureri produse de insolatii sau de otite (cate 2-3 picaturi caldute in ureche, de 2 ori pe zi).
Alifie de musetel din 2 pumni de flori maruntite in 500 g de margarina, unt sau untura de porc de
calitate, amestecate cu o lingura de Iemn timp de 10 minute; se ia de pe foc si se Iasa vasul acoperit timp de
12 ore, dupa care se reincalzeste, se strecoara prin tifon si se trece in borcane de sticla tinute Ia reCe. se
foloseste in tratarea ranilor si a hemoroizilor, avand efect de stimulare a peristaltismului intestinal, fara a
provoca purgatia.
Perna de musetel dintr-un saculet de 20/10 cm, umplut cu herba care se aplica pe partile dureroase
reumatice si pe zonele faciale in cazul durerilor de dinti, insomnii, suparari si crispari ale fetei.
Alte utilizari
In parfumerie, uleiul eteric intra in compozitii pentru note de varf si Ia prepararea pastelor de dinti, a
cremelor, lotiunilor si sapunurilor cu rol antiseptic si antiinflamator.
In cosmetica se foIoseste infuzie pentru tamponarea saptamanala a tenurilor iritate si inrosite, in

vederea pastrarii pielii catifelate si proaspete. Decoctul din musetel se aplica sub forma de comprese pe
47
tenurile uscate. Frecvent se utilizeaza mastile pentru tenurile uscate cu rol nutritiv si calmant din 50 ml de
infuzie de musetel + 1 lingura de lapte praf + 1 lingurita de miere; se amesteca cu pulbere de caolin pana Ia
obtinerea unei paste consistente care se aplica pe orice tip de ten.
In alimentatie intra in compozitii pentru aromatizarea unor bauturi alcoolice (vermut, lichior).
Ca insecticid se pun varfuri uscate de museteI inflorit in dulapul de lenjerie, pentru combaterea unor
insecte si paraziti (molii, viespi, albine, paduchi, plosnite).
In medicina veterinara se foloseste decoct din 50 g de flori Ia 1 litru de apa, care se consuma intr-o zi,
contra colicilor si a diareei Ia manji si vitei.
MUSTARUL
SINAPIS ALBA L., SINAPIS NIGRA L., sin. BRASSICA NIGRA
Familia Cruciferae
Alte denumiri populare: mustar alb, mustar de gradina, mustar englezesc, rapita alba, hrenioara, curpen,
mustar negru.
Descriere
Planta erbacee, anuala, cu tulpini ramificate, inalte de 50-100 cm. Frunzele sunt penat-sectate, cu perisori
fini. Florile galbene sunt unite in inflorescente laxe situate Ia extremitatea ramurilor. Semintele alb-galbui
sunt rotunde, cu suprafata punctata, fara miros si cu gust iute, intepator, cu aroma asemanatoare cu hreanul
si cresonul. La mustarul negru semintele sunt mai mici si au culoarea brun-roscata pana Ia violet intens.
lnflorirea are loc in lunile iunie-iulie, Ia 6-8 saptamani dupa semanat.
Raspandire
Ambele specii au fost cultivate de mult timp in Europa de sud si Asia de sud-vest. In Romania se gaseste in
flora spontana prin zavoaie marginite de ape curgatoare. Pentru valorificare se cultiva, mai ales in sudul si
vestul tarii, pe soluri luto-nisipoase, permeabile, bogate in humus si calciu, cu pH neutru.
Date tehnologice
Epoca de semanat: primavara (lunile martie-aprilie).
Distanta intre randuri: 25 cm.
Adancimea de semanat: 2-4 cm.
Productia de seminte: 1.500-2.000 kg/ha.
Organele utilizate: Semen Sinapis (aIbae et nigrae) seminte.

Recoltarea
48
Se face cu combina, in a doua jumatate a Iunii iulie, cand semintele sunt in parga, eventual pe roua sau
noaptea pentru a evita scuturarea. Se conditioneaza cu selectoare sau vanturatori si se usuca, in strat subtire,
pana Ia umiditatea de 12%.In scopuri medicinale se folosesc semintele de mustar negru, iar in alimentatie
cele de mustar alb.
Continutul chimic
glicozide cu azot si sulf (sinalbina, sinigrina, mirozina);
mucilagii, uleiuri grase cu gliceride ale acizilor grasi (oleic, linoleic, arahidonic, erucic);
proteine;
ulei eteric cu 0,7% sinigrozide (izotiocianati de alil);
saruri minerale.
laxative (datorita mucilagiilor), digestive, tonice;
decongestive-pulmonar;
antibiotice, bactericide;
iritante, lacrimogene;
revulsive extern, rubefiante pana Ia vezicante;
aromatizante.
Actiuni specifice
normalizeaza tranzitul intestinal, combate tulburarile digestive, constipatiile rebele si cronice,

balonarile, afectiunile hepatobiliare, insuficienta pancreatica, stimuleaza functiile aparatului digestiv prin
excitarea secretiei gastrice, mareste pofta de mancare datorita unui glicozid (sinalbina) si a enzimei
mirozinaza;
combate reumatismul;
amelioreaza starile de urticarie.
Forme de utilizare
UZ INTERN
Seminte intregi se inghit cu apa rece sau lapte, seara Ia culcare; se incepe cu o doza de o lingurita pe
zi si se ajunge Ia o lingura pe zi, in functie de necesitati. Un tratament de 12 zile este foarte eficace contra
constipatiilor cronice si rebele, stimuleaza functionarea stomacului lenes (datorita mucilagiilor) si usureaza
inaintarea bolului alimentar.
49
UZ EXTERN
Cataplasma locala cu pasta din 100 g de faina de mustar negru in apa calda Ia 30C; se lasa in repaus
10-15 minute si se aplica, timp limitat (maxim 15 minute), intre straturi de tifon sau panza, pe zonele
dureroase, avand efecte revulsive in durerile reumatice, inflamatii ale articulatiilor, catar bronsic, gripe,
bronsite, pneumonie, raceala, dureri de cap, ochi si urechi, provocand a dilatatie intensa a pielli si marind
cantitatea de sange in zona tratata. Se poate muta pe alt loc dureros al corpului.
Ulei eteric de mustar negru asociat cu alte uleiuri se utilizeaza pentru frectii antireumatice.
Bai de mustar (generale sau locale) cu faina pusa intr-un saculet scufundat in apa de baie si agitat
pana apare mirosul caracteristic; au efecte in reducerea durerilor reumatice profunde si a bolilor de plamani
(gripa, raceala, bronsita, pneumonie) si in stimularea respiratiei.
Alte utilizari
In industria alimentara, mustarul alb serveste Ia condimentarea unor conserve in otet, muraturi,
saramuri, sosuri, marinate, maioneze, margarine, mezeluri sau Ia obtinerea mustarului de masa prin
amestecarea fainei de mustar cu otet, ulei, piper, cuisoare si tarhon. Orasul Dijon (Franta) este renumit prin
mancarurile preparate cu mustar.
In medicina veterinara se foloseste faina de mustar in caz de indigestii Ia rumegatoare, prin stimularea
miscariIor rumenului si foiosului.
NUCUL
JUGLANS REGIA L.
Familia Juglandaceae
Alte denumiri populare: nucar, nuc costeliv.
Descriere
Arbore fructifer, majestos, inalt de 10-30 m, cu radacina pivotanta puternica si coroana foarte bogata si
ramificata. Frunzele sunt imparipenat compuse, cu 5-11 foliole, obovate si asimetrice. Florile sunt
unisexuat-monoice, cele mascule grupate in amenti negriciosi (matisori), iar cele femele au pozitie
terminala. Fructul este o drupa globulara, mare, cu invelis verde, carnos (pericarp).
Infloreste in lunile mai-iunie.
Raspandire
Specia este originara din Orientul Mijlociu, de Ia Marea Caspica si nordul Iranului pana in nordul Indiei. A
fost introdusa in Europa de catre romani inca din antichitate.
In Romania, nucul este cultivat in toata tara, fie in nucete compacte, fie ca arbori izolati in livezi, vii, pe
marginea soselelor, in gradini si curti. In stare salbaticita creste prin paduri din zone deluroase, pana Ia
altitudinea de 800 m, mai frecvent in regiuni cu influente mediteraneene (Banat, vestul Olteniei, sud-vestul
Transilvaniei).
50
Organe utilizate: Folium Juglandis frunze tinere fara petiol, Pericarpus Nucis juglandis coaja fructelor
verzi si Fructus Juglandis fructe mature.
Recoltare
Frunzele tinere se recolteaza in lunile iunie-iulie, se indeparteaza petiolul, iar foliolele se usuca Ia umbra, in
straturi subtiri, in poduri bine aerisite, acoperite cu tabla, ferite de lumina pentru a pastra culoarea verdeinchis, mirosul aromat si gustul amarui-astringent. Frunzele brunificate se inlatura. Fructele verzi se
recolteaza cand acul trece prin ele (lunile iunie-iulie). Cojile fructelor se aduna in toamna cand se bat nucile
(lunile august-septembrie), se usuca in strat subtire cu scobitura in sus, fara a fi patate sau innegrite.
Fructele mature se aduna toamna (septembrie-octombrie) prin baterea crengilor cu prajini.
a.
frunze si pericarp
depurative, hipoglicemiante, stimulatoare tonic-amare;
stomahice, astringente (datorita taninurilor), antidiareice, vermifuge, antiseptice, antifungice si

dezinfectante gastro-intestinale;
usor hipotensive, antialergice;
antileucoreice, antiinflamatoare, antisudorifice, dezinfectante urinare, cicatrizante, antisifilitice;
b.
miezul fructelor
nutritive, antianemice, emoliente, calmante.
Actiuni specifice
a.
frunze
afectiuni digestive: enterite acute, diaree, dizenterie, hemoragii interne, stimularea digestiei si a
functiilor hepatice, hepatita, lipsa poftei de mancare;
diabet zaharat (cu scaderea glicemiei), purificarea sangelui;
infectii reno-genitale: edeme ale rinichilor, leucoree, metroanexite, poliurie, hidropizie (transpiratie
excesiva);
hipetensiune arteriala, inflamatia vaselor sanguine;
afectiuni dermatice: eczeme zemuinde, furunculoza, ulceratii, acnee juvenila, degeraturi, panaritiu,
antrax, rani, scabie, supuratia degetelor si a unghiilor Ia picioare, matreata, caderea parului;
boli ale gurii (stomatite, amigdalite, scorbut, Iaringita, gingivita, dureri de gat) si afectiuni oculare;
rahitism, artroze, reumatism.
b.
coji de nuci verzi
51
fortificarea stomacului slabit si a intestinelor lenese;
purificarea sangelui si refacerea consistentei sangelui ingrosat.
c.
fructe mature
nutritive (hipercalorice) pentru persoane bolnave de tuberculoza, anemice si convalescente;
constipatie, paraziti intestinali;
Iitiaza renala, leucoree, enurezis, sifilis;
diabet zaharat.
Forme de utilizare
UZ INTERN
Infuzie simpla din 1 lingurita de frunze uscate si maruntite Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza
10 minute, se strecoara si se beau 2 ceaiuri pe zi pentru reducerea glicemiei in diabetul zaharat, hepatite,
diaree, enterite acute, infectii si edeme renale, leucoree, scrofuloza si rahitism.
Infuzie concentrata din 2 linguri de frunze uscate si macinate Ia 200 ml de apa cIocotita; se infuzeaza
15 minute, se strecoara si se beau 3-4 linguri pe zi in afectiuni diabetice, diaree si exces de transpiratie.
Vin din 100 g de frunze puse Ia macerat in 1 litru de vin rosu; dupa 3 zile se adauga 300 g de zahar
pulbere ii se strecoara de mai multe ori.
Tinctura din 2 linguri de frunze uscate si maruntite Ia 100 ml de alcool de 70; dupa macerare timp
de 3 zile se iau cate 30 picaturi de 2-3 ori pe zi de catre suferinzii dediabet zaharat.
Infuzie din 2 lingurite amestec, in parti egale, cu frunze de nuc si trei-frati-patati; se beau 2-4 ceaiuri
in afectiuni cutanate (psoriazis, dermatoze cronice, eczeme zemoinde, ulcere de gamba eczematizate).
Suc proaspat din coji de nuci verzi, consumat intern pentru efecte vermifuge.
Pulbere din coji de nuci verzi, uscate si macinate; se iau 2-5 g pulbere in apa indulcita cu zahar, ceai
de tei sau miere de albine, cu efecte astringente si dezinfectante.
Decoct din pericarp de nuci verzi cu 1 lingura de coji uscate si maruntite, care se fierb in 200 ml de
apa timp de 5 minute; se Iasa vasul acoperit 15 minute, se strecoara si se foloseste pentru gargara in caz de
stomatite, inflamatii ale gingiilor, laringelui, raceala si diaree.
Decoct diluat din pericarp cu 20 g de coji de nuci verzi fierte in 1 litru de apa rece; se beau 3 cesti in
cursul zilei pentru proprietatile depurative si antihelmintice.
Lichior din pericarp cu 90 g de coji de nuci verzi maruntite si 5 migdale care se pun Ia macerat in
500 ml de alcool de 40. Dupa 8 zile se strecoara si se amesteca cu 3 litri de vin rosu. Se trece in sticlute de
100 ml si se iau zilnic cate 1-2 lingurite ca tonic stomahic, aperitiv si depurativ.
Lichior din 20-25 de nuci verzi care se taie in bucati mici si se introduc intr-o sticla cu alcool de 40
ce acopera fructele cu 2-3 cm mai mult. Sticla se astupa bine si se lasa Ia soare sau Ia loc calduros timp de
52
15-30 zile, dupa care se strecoara. Se adauga 3 cuisoare, 3 nucsoare, o bucata din baton de vanilie, un baton
de scortisoara, coaja de Ia jumatate de portocala si 300 g de zahar, se agita bine si se lasa inca 3-4 zile Ia
macerat. Lichidul se strecoara si se trece in sticlute de 50-100 ml, din care se iau cate 1-2 lingurite, in
functie de gravitatea bolii, urmarind curatirea ficatului de grasimi, purificarea sangelui, curatirea
stomacului, stimularea stomacului lenes si combaterea viermilor intestinali.
Macerat din muguri de nuc pusi 15 zile in glicerina, care se strecoana si se iau cate 50- 00 picaturi pe
zi ca hipoglicemiant si pentru preveninea complicatiilor in diabetul zaharat.
Pulbere din muguri de nuc in doza de 4 g, care se consuma zilnic pentru a combate dizentenia si
hemoragille uterine.
Miez de nuca macinat (un pumn) se amesteca intr-un pahar cu o lingurita de miere de albine si se
consuma ca energizant Ia copii anemici si persoane convalescente.
Ulei din miezul nucilor, foarte bogat in acid linoleic (50% din totalul acizilor grasi), este recomandat
pentru prevenirea aterosclerozel, a colicilor renali si a parazitilor intestinali (tenie), consumat in doza de 5060 g in salata de cartofi, seara, timp de 3 zile consecutiv. Prin imbibarea unei felii de paine prajita cu o
lingura de ulei de nuci se poate combate enurezisul (scaparea urinei in somn).
UZ EXTERN,
Infuzie din 15 g de frunze care se oparesc cu 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute in vas
acopernit, se strecoana si se foloseste sub forma de gargara de 3-4 ori pe zi, pentru a combate unele
asfectiuni ale gurii si gatului (stomatite, ulceratii). Infuzia se mai foloseste sub forma de comprese in iritatii
ale pleoapebor, arsuri de soare sau pe tenuri seboreice, grase si acneice care devin catifelate si elastice.
Decoct din frunze verzi pentru bai generale, cu efect in intarirea organismului care sufera de
debilitate si rahitism.
Decoct din 50 g de frunze uscate care se fierb in 1 litru de apa timp de 20 minute; se strecoara si se
fac frectii pe pielea capului, pentru a combate matreata si caderea parului. De asemenea are efect colorant
prin inchiderea nuantei parului negru sau brun si a sprancenelor.
Decoct concentrat din 100 g de frunze uscate si maruntite care se fierb in 3-4 litri de apa timp de 15
minute; se amesteca cu apa din cada de baie Ia temperatura de 37C si se fac bai generale sau de sezut pana
Ia nivelul rinichilor, timp de 15-20 minute. Sub forma de comprese sau Iotionari se aplica in boli de piele
(eczeme umede, dermatite, furuncule, ulcere varicoase, prurit, degeraturi, rani, ulceratii) sau badijonari in
hiperhidroza palmo-plantara, micoze plantare, picioare umflate sau asudate, unghii purulente Ia degetele
picioarelor, reumatism, osteoporoza, scrofuloza, hemoroizi externi, irigatii vaginale In leucoree. Prin
badijonarea pielil si a parului, Ia oameni si animale, are efect de combatere a insectelor (purici, paduchi,
pIosnise, furnici, muste, tauni).
Decoct din 200-500 g de frunze verzi Ia 5 litri de apa; se fierbe, se strecoara si se adauga 1 kg de sare
bulgare (pisata marunt). Se toarna in cada de baie si se fac 10-15 bai Ia temperatura de 37C in caz de
reumatism.
Sucul din coji de nuci verzi se foIoseste Ia frectii (de 3 ori pe zi) pentru a combate negii (veruci),
pecinginea, micozele de pe tegumente si in prevenirea caderii parului.
Alifie din 15 g de frunze uscate si maruntite care se macereaza in 100 ml de ulei de floarea soarelui
Ia temperatura camerei, timp de 7 zile. Se pune vasul pe baia de apa in fierbere si se Iasa timp de 3 ore. Se
strecoara in stare fierbinte, prin tifon sau panza, se adauga 15 g de ceara de albine si se pune, din nou, pe
53
baia de apa timp de 30 minute. Se ia de pe foc, se amesteca pana Ia racire si se toarna in borcane mici,
pentru a se aplica pe rani infectate, eczeme, furuncule si ulceratii de piele.
Decoct concentrat din 100 g coji de nuci verzi Ia 1 litru de apa; se fierbe 5 minute, se raceste si se
foIoseste Ia tamponarea pielii contra arsurilor solare, a negilor si pentru colorarea parului in nuante mai
inchise.
Macerat din pericarp maruntit in ulei de floarea soarelui sau de masline, tinut timp de 20-30 zile Ia
loc caldut; se fac frectii Ia radacina parului in caz de matreata, pentru tratarea mucoaselor cutanate si Ia
colorarea parului in nuante inchise.
Tinctura din pericarp maruntit (200 g de coji in 100 ml de apa) pus Ia macerat timp de 3-4 zile; se
adauga 50 ml de alcool de 70 si se foloseste ca antiseptic pentru plagi, ulceratii si infectii cutanate, precum
si Ia colorarea parului in nuante brune, prin badijonari.
Macerat din 100 g de muguri de nuc in 1 litru de spirt medicinal sau petrol, tinut timp de 3 saptamani
Ia loc calduros; se strecoara si se foloseste Ia pensularea zonelor reumatice dureroase.
Unguent din un pumn de muguri de nuc, care se fierbe in baie de apa timp de 30 minute in 350 g de
untura proaspata de porc; se amesteca bine pana Ia obtinerea unei paste uniforme care se pastreaza in
borcane bine inchise. Se foloseste Ia frectie pe pielea capului contra matretii si a caderii parului.
Pasta din miez de nuca: miezul se macina si se amesteca cu faina si smantana; se foloseste pentru
colectarea puroiului in rani infectate (furuncule, abcese, flegmoane).
Ulei de nuca utilizat ca protector Ia bronzarea pielii sau contra arsurilor si insolatiei. La copiii rahitici
si anemici se recomanda frectii pe corp.
Alte utilizari
Prajitura cu miez de nuca prajit cu putin zahar; se raceste si se da prin masina; separat se freaca 4
linguri de zahar cu galbenusuriIe de Ia 4 oua, se adauga 4 linguri de faina, un plic de vanilie si apoi nucile
macinate. Se unge o tava si se pune aluatul Ia cuptor; dupa racire se taie in bucati si se adauga o garnitura
din frisca batuta.
Decoct din 100 g de coji de nuci verzi Ia 1 litru de apa care se fierbe 5 minute; dupa racire se
frectioneaza blana animalelor de casa pentru combaterea parazitilor si a durerilor provocate de intepaturile
de insecte (pureci, paduchi, pIosnite, furnici, muste, tauni).
Ulei de nuca folosit in medicina veterinara (1-2 pahare) pentru tratarea bovinelor de indigestie si
balonari (meteorism).
PAPADIA
TARAXACUM OFFICINALE Web.
Familia Compositae
Alte denumiri populare: papalunga, parasita, buha gainilor, laptuca, floarea malaiului, florea broastei,
floarea turcului, gusa gainii, ouale gainii, pui de gasca, galbinele grase, papa gainii, turci.
Descriere
54
Planta erbacee, perena, cu rizom scurt si gros, cu pozitie verticala, prelungit cu o radacina pivotanta,
carnoasa. Tulpina este inalta de 5-50 cm, cilindrica, goala in interior, cu frunze lanceolate, dintate, cu
nervura mediana cu aspect de sant, dispuse in rozeta bazala. Florile sunt galbene, mari, grupate cate 100200 intr-un calatidiu care se deschide dimineata si se inchide seara. Fructele sunt achene, cu papus alb in
forma de umbrela.
Inflorirea incepe primavara devreme (aprilie) si continua pana in septembrie.
Raspandire
Specie cu o foarte larga extindere in Europa, Asia (mai ales India, China, Iran), Africa si America.
Creste prin locuri insorite si semiumbrite, pasuni, fanete, poieni, livezi, terenuri necultivate, marginea
drumurilor, din zona de campie pana in cea alpina. Este abundenta in terenuri cultivate cu lucerna, dar evita
locurile prea umede si umbrite.
Organe utilizate: Folium et Herba et Radix taraxaci frunze, partea aeriana si radacini.
RecoItare
Frunzele se aduna in primavara vara (inainte sau Ia Inceputul inflorinii din lunile aprilie august), tijele
se recolteaza in timpul infloririi iar radacinile se aduna in toata perioada de vegetatie (martie-noiembrie), cu
precadere primavara devreme si toamna, cand exista cantitatea maxima de latex si de principii active
(taraxacina).
Uscarea frunzelor si tulpinilor se face Ia umbra, in straturi subtiiri, iar radacinile si rizomii se spala in jet de
apa si se usuca la soare sau in soproane si bine ventilate. Artificial se realizeaza Ia 40-50C. Dupa uscare,
plantele nu prezinta miros, dar au gust amarui.
Continutul chimic
alcooli triterpenici (taraxerol, taraxasterol, faradiol, arnidiol);
principiu amar (taraxacina);
glucide (fructoza, levuloza, inulina), pectine, proteine, aminoacizi (arginina, asparagina, ornitina,
tiamina);
acizi organici (cafeic, nicotinic, cinamic, folic, tartric);
acizl grasi (oleic, palmitic, stearic, gliceride asimilabile)
carotenoizi (xantotile, taraxantina, flavoxantina);
vitamine (A, B1, B2, C, D, PP);
taninuri, alcaloizi, saponozide, coline, fitosteroli, rezine, mucilagii;
saruri minerale (P, Si, Na, 5, Mg, Mn, Ca, K, Fe, Cu).
55
stomahice, drenor hepatobiliar, decongestive, hipoacidifiante, alcalinizante, colagoge, coleterice,

laxative, anticonstipante, antiputride, antiscorbutice, nutritive, aperitive, tonic-amare, mineralizante;
venotonice, depurative sanguin, antidiabetice;
antireumatice;
anticanceroase;
diuretice, diaforetice, galactogoge;
sedative, tonifiant at pielii;
astringente, antibiotice, antitumorale, antiinflamatoare.
Actiuni specifice
Papadia este o planta cu calitati terapeutice de exceptie si ar trebui sa nu lipseasca din terapia de primavara
a fiecarei persoane.
afectiuni stomahice, gastrite hiperacide, protejeaza ficatuI prin decongestionare, hepatita cronica,
malarie, insuficienta hepatica, ciroza, mareste secretia biliara prin dublarea cantitatii de bila produsa de
ficat, combate icterul cataral, elimina calculii biliari (cura de cateva luni), dischinezie biliara, colecistita,
constipatie, fermentatie intestinala, avitaminoze, anorexie Ia convalescenti si copii anemici, intoxicatii,
hemoroizi;
afectiuni cardiovasculare, insuficienta cardiaca cu edeme, tulburari circulatorii, ateroscleroza,

hipertensiune arteriata;
combate cancerul de san;
afectiuni renale, calculoza renala, sporeste cantitatea de urina cu eliminarea toxinelor din corp,
usureaza activitatea rinichilor;
reumatism, guta;
dezechilibru hormonal, combate obezitatea si celulita datorata bolilor endocrine, reduce inflamatia
ganglionilor;
combate diabetul cu reducerea colesterolului si glicemiei;
combate anemia Ia copii si convalescenti, astenia, oboseala;
combate afectiunile dermatice (varice, ulcer varicos, acnee, eczeme, furunculoza, pecingine, pistrui,
pete rosii pe obraz, ten iritat);
infectii ale ochilor, cataracta, conjunctivita;
previne imbatranirea prematura.
Forme de utilizare
56
UZ INTERN
Infuzie din 2 lingurite de planta uscata Ia 250 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10-15 minute, se
strecoara si se beau 2-3 ceaiuri pe zi, dupa mesele pnincipale, avand efecte in purificarea sangelui, icter,
colecistite, dischinezie biliara, normalizarea circulatiei sangelui, ateroscleroza, reumatism, guta, afectiuni
cronice ale aparatului urinar, vindecarea varicelor si ulcerelor varicoase si eliminarea toxinelor din
organism.
Decoct din 30-50 g de radacini si frunze proaspete puse in 1 litru de apa rece; se Iasa Ia macerat peste
noapte, iar in dimineata urmatoare se fierbe timp de 10 minute, se infuzeaza 4 ore, se strecoara si se beau 2
ceaiuri indulcite cu miere pe zi, unul cu 30 de minute inainte de micul dejun si altul Ia o ora dupa micul
dejun, avand efecte in bolile de rinichi, insuficienta hepatica, tulburari digestive, dispepsii, icter cataral si
hemoragie interna.
Decoct din amestecul de 40 g de herba uscata de papadie + 20 g de frunze de mesteacan + 15 g de

flori de soc + 25 g de scoarta de crusin sau herba de volbura din care se ia o Iingurita si 250 ml de apa rece;
se fierbe 5-10 minute, se infuzeaza acoperit 15 minute, se strecoara si se beau zilnic 2-3 ceaiuri caldute si
neindulcite intre mesele principale, intr-o cura de peste o Iuna, avand efecte in combaterea obezitatii si
celulitei.
Salata din 100 g de frunze tinere recoitate primavara, inainte de inflorire, care se tin 30 minute in apa
sarata, pentru a indeparta gustul amarui; se maruntesc si se amesteca cu 25 g de patrunjel verde, 50 g de
praz tocat, 15 ml de ulei, sare, piper, otet si marar. Frunzele se pot amesteca cu un sos preparat din
smantana, sare, piper si zeama de Iamaie sau cu mustar, ulei si zeama de Iamaie. Dupa o cura de 2
saptamani are proprietati nutritive Ia convalescenti si persoane anemice si vindicative in reumatism,
obezitate si oboseala generala.
Salata de papadie cu rosii se prepara din 400 g de frunze bine spalate si taiate marunt, 2-3 linguri de
untdelemn, zeama de Iamaie, sare, verdeata de sezon si 2-3 rosii. Dozele se modifica dupa gust.
Salata de papadie cu oua se prepara din 400 g de frunze proaspete si fragede, care se spala si se taie
marunt; se aseaza frunzele intr-un castron, se sareaza dupa gust si se adauga 4 oua fierte si rascoapte, taiate
in felii subtiri, un sos de untdelemn cu zeama de lamaie batut cu furculita si 4 fire de usturoi verde si marar
tocat marunt, recomandata ca garnitura Ia cartofi prajiti.
Piure de papadie din frunze proaspete, spalate si trecute prin masina de tocat, dupa care se amesteca
cu sare, piper, otet si marar, se foloseste Ia supe sau ca garnitura in diverse preparate culinare din came si
peste.
Tulpini (tije) fragede, mestecate in gura cate 5-8 bucati pe zi, timp de 2-4 saptamani, cu efecte de
ameliorare rapida a durerilor reumatice si a inflamatiilor glandulare si hepatice, stimularea functiei vezicii
biliare cu dizolvarea si eliminarea calculilor biliari, depurarea sangelui, afectiuni ale spIinei, evitarea starii
de oboseala si lipsa de energie. In tratamentul diabetului se consuma zilnic cate 10-12 tije. La inceput tijele
au gust amar, dar ulterior devin fragede si suculente.
Suc din radacini proaspete si frunze, preparat in lunile august-septembrie, prin adaus de glicerina (o
lingura), apa si alcool de 90; se ia cate o lingura, de 3 ori pe zi, timp de 3-6 saptamani, fiind indicat in
obezitate, reumatism, litiaza, stimulent al functiilor hepatice si renale, elimina calculii biliari, si intervine in
stari de oboseala, astenie nervoasa, revigorarea tenului si in boli circulatorii. Datorita proprietatilor
depurative, scade colesterolul din sange. Este un bun aperitiv, tonic si reconfortant.
Suc din flori de papadie (90 ml) in amestec cu 270 ml de suc de morcovi sau 120 ml de suc din salata
de gradina, cu efect in bronsite. Daca se amesteca cu suc de morcovi (300 ml) si suc de spanac (90 ml) este
57
indicat in boli de ficat, iar in amestec cu suc de morcovi si suc de gulii (60 ml) se recomanda contra
pojarului, scarlatinei si difteriei.
Sirop de papadie din 300 g de flori in 1 litru de apa rece; se incalzeste Ia foc redus pana Ia fierbere,
se lasa sa infuzeze, acoperit, peste noapte, se strecoara, se stoarce sucul si se adauga 1 kg de zahar, sucul de
Ia Iamaie. Se mai fierbe Ia foc redus, in vas descoperit, fara a distruge vitaminele, pana se ajunge Ia
consistenta de sirop. Se consuma pe paine cu unt, dand un gust placut, cu efecte in bolile de ficat si ca
depurativ al sangelui.
Vin de papadie din 1 kg de flori care se fierb in 4 litri de apa timp de 10 minute; se Iasa sa macereze
20 ore, se strecoara si se adauga 500 g de zahar; dupa racire se pune drojdie de vin pentru fermentatie.
Tinctura din 100 g de radacini proaspete in 18 ml de alcool de 90, 15 ml de glicerina si 17 ml de apa;

dupa macerare timp de 7 zile se strecoara si se iau cate 15-20 de picaturi, de 2-3
ori pe zi, avand rol
de drenaj al aparatului renal si al vezicii biliare.
Pulbere din radacini si frunze, uscate si macinate fin, din care se iau sate 5 g pe zi, in 3 reprize, si se
tin sub limba timp de 7-10 minute, dupa care se inghit cu miere.
Radacini crude, spalate si curatate, mestecate in gura, cu efecte in purificarea sangelui, imbunatatirea
digestiei si cu actiuni diuretice, sudorifice si stimulatoare.
UZ EXTERN
Decoct din 1-2 lingurite de pulbere din radacini, uscate si macinate, Ia 250 ml de apa; se fierbe 5-10
minute, se strecoara si se beau 1-2 ceaiuri pe zi in caz de eruptii dermatice, eczeme cu cruste, prurit si
pentru spalarea parului si a ochilor, dand o infatisare tinereasca.
Decoct din 2 linguri de herba, uscata si maruntita, Ia 200 ml de apa rece; se fierbe 30 minute, se
strecoara si se aplica sub forma de comprese sau lotiuni pe tenul si gatul iritat, patat sau inrosit.
Decoct din tije, frunze si muguri pentru combaterea pistruilor, a albetii pe cornee si limpezirea
ochilor.
Macerat Ia rece din 2 pumni de herba proaspata intr-un vas cu apa rece, unde ramane Ia macerat timp
de 12 ore; apa se foloseste Ia spalatul fetei, dand obrazului obosit o buna dispozitie si stare de odihna.
lntrucat frunzele se pastreaza verzi si sub zapada, spalatul cu apa de papadie se poate face si in sezonul
rece.
Ior.
Suc din radacini se aplica, repetat, pe negi, pete rosii, leziuni verucoase cutanate, pana Ia disparitia
Bai locale cu decoct din radacini pentru combaterea hemoroizilor si a varicelor de gamba.
Alte utilizari
Obtinerea surogatului de cafea, asemanator celui de cicoare, din radacini uscate, prajite si macinate,
avand efecte benefice asupra sanatatii.
Butonii florali se consuma ca un condiment.
58
Planta apicola care furnizeaza albinelor culesuri de nectar si polen, mai ales in orele de dimineata,
asigurand o productie de mire de 200 kg/ha.
In zootehnie se recomanda frunzele crude pentru combaterea colicilor gazoase Ia cai.
Semintele de papadie se folosesc in hrana pasarilor de colivie.
PATLAGINA
PLANTAGO LANCEOLATA L., PLANTAGO MAJOR L., PLANTAGO MEDIA L.
Familia Plantaginaceae
Alte denumiri populare: iarba taieturii, iarba babei, limba oii, limba baltilor, limba broastei, limba sarpelui,
Iimbarita, mama ploaie, mama padurii, minciuna, protagina, carutele.
Descriere
Planta perena, ierbacee, spontana si cultivata, are in sol un rizom scurt si gros, cu numeroase radacini
fasciculate. Tulpina florifera este cilindrica, neteda, inalta de 10-50 cm. Frunzele sunt lanceolate sau ovale,
lung petiolate, glabre, cu 3-7 nervuri reunite Ia varf. Are gust acrisor-amarui, fara miros. Florile sunt mici,
galben-albicioase sau albe, grupate intr-un spic cilindric, lung de 2-6 cm.
Inflorirea are loc in lunile mai-septembrie.
Raspandire
Creste in toate regiunile tarii, de Ia campie pana in etajul subalpin, prin pajisti uscate si batatorite, fanete,
drumuri, poteci, curti, santuri, grohotisuri umede, terenuri cultivate, fara pretentie fata de lumina,
temperatura, umiditate si sol.
Date tehnologice
Epoca de semanat: toamna (octombrie-noiembrie) sau primavara (martie-aprilie).
59
Adancimea de semanat: 1-1 ,5 cm.
Productia de frunze: 10-12 tone/ha (proaspete) Si 1,5-3 tone/ha (uscate).
Organe utilizate: Folium et Radix plantaginis frunze si radacini fara tulpina florala.
Recoltarea
Se esaloneaza din mai pana in octombrie, inainte si in timpul infloririi. Frunzele se taie de Ia suprafata
solului, pe timp uscat, dupa ce s-a ridicat roua, iar radacinile se scot din pamant si se spala.
Uscarea se face Ia umbra, in incaperi aerisite sau artificial Ia 40-50C.
Continut chimic
mucilagii, pentozani, acid poliuronic, xiloza, pectine, saponine, taninuri, oleorezine;
coline, fitochinone, flavone (balcalina, balcaleina), carotenoizi;
glicozizi (aucubina, rinantina) si alantoina cu rot cicatrizant, antibacterian, astringent si hemostatic;
glucide (planteoza, amidon), proteine, aminoacizi;
acizi organici (citric, ferulic, siringic, vanilic, clorogenic, cafeic, salicilic, cumaric);
vitamine (K, A, C, PP);
saruri minerale (K, Na, Mg, S, Ca, P, Fe, Mn, Zn, Cu).
expectorante, emoliente, fluidizante, antibronsitice, hemostatice, antiinflamatoare;
antidiareice (datorita taninurilor), laxative, bacteriostatice, hepatoprotectoare, hipocolesterolemiante,

depurative, usor hipotensive;
tonice, imunostimulatoare, diuretice, antifebrile;
antiseptice, cicatrizante, astringente, antipruriginoase, fitoncide.
Actiuni specifice
bronsite cronice, crize de astm bronsic, guturai, sinuzita, rinita, catar pulmonar, hemoragii
pulmonare, tuse convulsiva, traheite, emfizem pulmonar, tubercuIoza;
gastrite hiperacide, ulcer gastroduodenal (prin efectuI cicatrizant);
diaree, enterite, dizenterie;
60
ateroscleroza, mareste coagulabilitatea sanguina, micsoreaza tensiunea arteriala, reduce colesterolul

din sange, purifica sangele;
nefrite cronice, hemoragii uterine (datorita vitaminei K), insuficienta renala, leucoree;
cancer, afectiuni glandulare maligne;
stomatite, gingivite, conjunctivite, blefarite (inflamatli ale pleoapelor);
plagi, rani purulente greu vindecabile, arsuri, furunculoza, eczeme, herpes, ulceratii cutanate, ulcer
varicos, taieturi, contuzii, zona Zoster, intepaturi de insecte (viespi, albine, tantari), muscaturi de serpi si
caini;
oboseala, slabiciune, intarziere in crestere a copiilor.
Forme de utilizare
UZ INTERN
Infuzie: 1 lingurita de frunze uscate Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 15 minute, se strecoara,
se indulceste si se ia cate o lingura Ia 2 ore in tratarea ulcerului gastric si duodenal, enterite, diaree,
hemoroizi interni, intoxicarea sangelui, astm, bronsite cronice, tuse, laringite, raguseaIa, catare cronice,
alergii, anemie, retentie urinara, enurezis, ateroscleroza. Se mai poate folosi amestecul, in parti egale, din
patlagina si cimbrisor pentru boli de ficat si splina. Alte amestecuri se pot face cu plante expectorante,
emoliente si cicatrizante (nalba mare, musetel, Iumanarica, mierea ursului).
Infuzie din amestec de 50 g de frunze de patlagina + 5 g de fructe de anason Ia 1 litru de vin fiert; se
lasa sa infuzeze 10-15 minute, se strecoara si se beau 3-4 cesti pe zi, prin inghitituri rare, de catre bolnavii
de flebite si cei care scuipa sange.
Decoct din 1 Iingura de frunze uscate Ia 250 ml de apa sau lapte; se fierbe 5 minute, se infuzeaza 10
minute, se strecoara si se da cate o Iingura Ia intervale de 2 ore timp de 6 saptamani Ia bolnavii de
tuberculoza pulmonara si copiilor cu limbrici.
Decoct din seminte de patlagina folosit in boli de rinichi, vezica urinara si hematurie.
Sirop de patlagina din 100 g de frunze proaspete, bine spalate care se toaca marunt; se fierbe in 1.250
ml de apa, Ia care se adauga 300 g de zahar si 250 g de miere de albine nezaharisita. Se amesteca Ia foc mic
pana se obtine o consistenta groasa ce se toarna in sticlute sau borcane bine inchise si se tine Ia frigider. Se
Ia cate o lingurita inainte de mese timp de 3 saptamani, avand efecte excelente in bronsite, tuse seaca,
curatirea sangelui de toxine, rahitism si in boli cronice de inima, plamani si ficat.
Suc din frunze prospete, spalate, maruntite si presate care se amesteca cu miere, se fierbe 20 minute
si se iau cate 2 linguri pe zi in bolile cailor respiratorii, in purificarea sangelui, limbrici si incontinenta
urinara.
Pulbere din 1 g de frunze uscate si macinate fin care se ia de 2-3 ori pe zi, dupa mesele principale, in
ulcer gastric si duodenal.
Seminte de patlagina (8 g pe zi) cu cateva inghitituri de ceai din cicoare cu efecte in prevenirea
formarii pietrelor in litiaza biliara si renala.
61
UZ EXTERN
Tinctura de patlagina din 100 g de frunze uscate in 1 litru de alcool de 70; se lasa Ia macerat 24 ore,
se strecoara, se stoarce tifonul si se pun 2-3 comprese pe ten cu acnee, in zona Zoster, inflamatii, intepaturi
de insecte sau se fac spalaturi bucale (gargara) in stomatite, faringite, laringite, afte, dureri de dinti si alte
infectii ale gurii.
Decoct din 100 g de frunze uscate Ia 300 ml de apa rece; se fierbe 15-20 minute, se infuzeaza
acoperit pana Ia racire si se pun comprese pentru cicatrizarea plagilor deschise si purulente sau arsuri grave.
Ulei de patlagina din 400 g de frunze proaspete, maruntite + 300 ml de alcool de 70 + 500 ml de ulei
de floarea soarelui; se Iasa Ia macerat 3-4 zile, se fierbe in baie de apa 3- 4 ore, se strecoara cu stoarcerea
reziduurilor si se fac badijonari in caz de acnee, rani, ulceratii, eczeme infectate, prurit, ulcer varicos, zona
Zoster, inflamatii si intepaturi de insecte.
Unguente din 5 ml de suc de frunze proaspete + 40 g de vaselina + 5 g de lanolina; se foloseste in

iritatii cutanate nezemuinde si in inflamatii.
Bai locale cu infuzie din 100 g de frunze uscate in 3 litri de apa clocotita; se Iasa vasul acoperit timp
de 20-30 de minute, se strecoara in apa de baie Ia temperatura de 37C si care se sta 15-20 minute, pentru a
trata ulcerul varicos si alte ulceratii ale pielii. Infuzia se mai foloseste in boli de ochi (conjunctivita,
blefarita), eventual cu adaus de sulfina si albastrele.
Cataplasme cu frunze proaspete, spalate si strivite, care se aplica cu o bucata de tifon pe zonele
afectate ale pielii: abcese, herpes, bube, branca, taieturi, furuncule, rani sangerande, tromboze, inflamatii
articulare de natura reumatica, cancer de piele, afectiuni maligne glandulare, ulcer varicos (se amesteca cu
sare). Are efecte cicatrizante, calmante, antipruriginoase si antiinflamatorii, datorita continutului in
aucubozida si substante antibiotice.
Persoanele care merg pe distante lungi pot pune frunze proaspete in pantofi, pentru a evita basicarea
sau se imbaiaza picioarele in infuzie de patlagina amestecata cu nalba si coada calului, iar ranile vor fi unse
cu alifie de galbenele.
Alte utilizari
In alinientatie se folosesc frunzele proaspete ca salata, piure si supe. Salata se prepara astfel: se spala
120 g de frunze proaspete de patlagina + 50 g frunze de urzica vie si se scufunda un minut in apa fierbinte;
se toaca marunt, se adauga 80 g de ceapa taiata marunt, 50 g de hrean ras, sare si otet. Se presara bucati fine
de ou fiert tare si se acopera cu 40 ml de smantana. Eventual se pot adauga frunze de papadie, macris si
coada soricelului. Pasta obtinuta din frunze trecute prin masina de tocat se amesteca cu sare, piper si plante
aromatice si se serveste ca aperitiv.
In hrana pasarior de colivie se folosesc semintele de patlagina.
62
PIR
AGROPYRON REPENS (L.) PaI.-Beauv.( albei, chir, graul mei, ragalie, iarba cainelui, , tirau)
Familia Gramineae
Descriere
Planta erbacee, perena, cu rizom stolonifer, tarator, ramificat, galben Ia exterior, lung de 1-2 m, cu noduri Ia
intervale de 5 cm unde cresc frunzulite mici, muguri ci radacini adventive. Tulpina este erecta, inalta de 3080 cm, neteda, cu noduri pronuntate, de culoare verde-cenusie sau albastruie. Frunzele lineare au lungimea
de 10-20 cm, sunt aspre pe fata superioara si netede pe fata inferioara. Florile sunt grupate in spice digitale.
Inflorirea are loc in lunile iunie-august.
Raspadire
Creste pe terenuri cultivate si necultivate, nisipoase sau argiloase, in fanete, pajisti, coaste aride, pe
marginea drumurilor si a padurilor, in tufarisuri, livezi si gradini, de Ia campie pana in zona montana
inferioara.
Organe utilizate: Rhizoma graminis rizomi.
Recoltarea
Se face primavara (martie-aprilie) si toamna (septembrie-octombrie) in urma araturilor sau prin smulgere
din sol. Se spala sub jet de apa pentru a evita pierderea substantelor solubile si se usuca Ia soare in strat
subtire sau in camere incalzite si aerisite, rezultand rizomi galbeni, fara miros si cu gust dulceag.
Continutul chimic
saponozide, mucilagii, vanilina;
glucide (fructoza, inulina, triticina, inozitol, fructozani);
uIei volatil cu proprietati antimicrobiene;
vitamine (A, B);
acid salicilic;
saruri minerale (K, Si, Al, Fe, Na, Ca).
63
depurative, detoxifiante, diuretice, sudorifice, antifebrile;
emoliente, pectorale, antitusive, antibronsitice;
antimicrobiene, antifungice, diaforetice, antialergice;
tonice, remineralizante ale sitemului osos (datorita sarurilor cu siliclu);
hipotensive prin marirea diurezei;
antiinflamatoare ale cailor urinare (datorita sarurilor de K);
racoritoare.
Actiuni specifice
boli de rinichi si vezica urinara, cistite, pielite, uretrita, litiaza renala, colici nefretice, infectii ale
cailor urinare, menopauza, retentie urinara, acid uric in sange, prostata, sifilis;
boli ale aparatulul digestiv, hepatita virala, icter, ascita, calculoza biliara, dischinezie biliara,
constipatii, indigestii, intoxicatii, hemoroizi;
boli respiratorii, bronsita, gripa, raceli, guturai, catar respirator, sudoratie, aerofagie, tuberculoza;
reumatism, guta, artrite;
insuficienta cardiaca cu edeme (inclusiv Ia glezne), hipertensiune, eliminarea toxinelor din sange;
obezitate, celulita, diabet;
boIi de piele, fracturi, eczeme, dermatoze.
Observatii Ia dureri de stomac, cainii mananca pir.

Forme de utilizare
UZ INTERN
Infuzie din 1 lingura de rizomi uscati si macinati Ia 250 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute,
se strecoara, se indulceste dupa caz si se beau 3 ceaiuri caldute pe zi, avand actiuni diuretice si diaforetice.
Decoct din 30 g de rizomi care se umezesc in 100 ml de apa; se fierbe 1 minut, se arunca apa, rizomii
se zdrobesc si se fierb in 1 litri de apa, pana se reduce cantitatea Ia un litru. Se adauga 8 g de pulbere de
lemn dulce, putina coaja de Iamaie sau de portocala, se indulceste cu miere sau cu sirop de fructe si se beau
3-4 cesti cu ceai caldut pe zi, cu efecte diuretice si dezinfectante in hipertensiune, uretrita veneriana si
menopauza.
64
Infuzie din 20 g de rizomi de pir + 20 g de cozi de cirese Ia 1 litru de apa clocotita; se infuzeaza 15
minute si se beau 2 ceaiuri pe zi in celulita si obezitate. Cura dureaza 3 saptamani, primavara sau toamna,
avand rol esential in dezintoxicarea organismului.
Decoct din 40 g de rizomi de pir + 20 g de radacini de sapunarita Ia 1 litru apa; se beau 2 cani pe zi
cu rol depurativ in dermatoze, eczeme cronice, prurit si psoriazis.
Alte utilizari
In medicina veterinara se recomanda furajul din pir in hrana caprelor cu boli urinare.
PORUMBARUL- PRUNUS SPINOSA L
Familia Rosaceae
Alte denumiri populare: porumbele, porumbe, maracine, cotobrel, curcudel, cenusoara, gusa gainii,
scorombar, spin, spinul cerbului, tarn.
Descriere
Arbust spinos, foarte rezistent Ia ger si seceta, cu tufa densa ce infloreste printre primii arbusti dupa topirea
zapezii. Tulpina este inalta de 1-3 m, are numeroase ramificatii laterale, cu scoarta cenusie, putin crapata.
Frunzele sunt eliptice, alungite, paroase pe fata inferioara. Florile sunt solitare, cu 5 petale albe care se
deschid primavara devreme, inaintea frunzelor. Fructele sunt drupe globuloase, denumite porumbele, de
culoare neagra-albastruie, brumate Ia exterior si pulpa verzuie. Au gust placut, astringent inainte de
maturare si dulci-acrisoare Ia maturare. Fructele raman pe ramuri si in timpul iernii, constituind hrana unor
pasari salbatice.
Raspandire
Arbustul creste pe soluri lutoase, luto-argiloase si locuri pietroase din zone de campie si colinare. Este
frecvent in luminisuri si margini de paduri, stancarii, marginea drumurilor si cailor ferate, pasuni, fanete
neingrijite, razoare, cranguri din apropierea lacurilor si gradinile satesti.
Organe utilizate: Flores et Fructus Pruni spinosi flori si fructe.
65
Recoltarea
Fborile se culeg la inceputul infloririi (lunile aprilie-mai), pe timp uscat, evitand scuturarea petalelor.
Uscarea se face Ia umbra, in strat subtire. Fructele se recolteaza, manual, Ia maturitate (lunile octombrienoiembrie), dupa caderea brumei cand se reduce astringenta si creste procentul de zahar. Pentru scopuri
medicinale recoltarea poate incepe din luna septembrie cand procentul de tanin este maxim. Uscarea
fructebor se face natural, in incaperi aerisite, timp de 10-14 zile si apoi artificial Ia temperaturi de 60-70C.
Continutul chimic
a.
In flori
flavonoizi (quercetina, kemferol);
glicozide cianogenice, glicoferozide;
acizi organici;
saruri minerale (Mg, K).
b.
In fructe:
glucide solubile, pectine;
antociani (prunicianina), taninuri, flavonoizi, pobifenoli, rezine;
acizi organici (malic);
vitamina C;
saruri minerale (Mg, Ca, P).
a. flori:
laxative, depurative, diuretice, calmante in dureri de stomac si in dischinezie biIiara;
expectorante, sudorifice, antiastmatice;
sedative, tonifiante, hipoglicemiante, hipotensive;
antiseptice, antiinflamatoare;
b. fructe
astringente, antidiareice;
dezintoxicante in uremie, guta si artritism.
Actiuni specifice
66
diaree, dizenterie, intoxicatii, tonifierea stomacului (fructe);
dischinezie biliara, constipatie (flori);
tuse convulsiva, nevroze;
afectiuni renale si de vezica urinara, nefrita, cistita, leucoree, guta, stimularea diurezei,
dezintoxicarea in uremie;
insuficienta cardiaca cu edeme, hipertensiune arteriala, depuratia sangelui;
artritism, reumatism, dureri de dinti;
eruptii tegumentare.
Forme de utilizare
UZ INTERN
Infuzie din 1 Iingurita de flori uscate Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute, se strecoara
si se beau 2-3 ceaiuri pe zi, dupa mesele principale, timp de 3-4 zile consecutiv, cu actiuni sedative,
diuretice, depurative si laxative.
Decoct din amestecul de flori si fructe de porumbar: cate o lingurita Ia 250 ml de apa rece; se fierbe 3
minute, se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se beau 2-3 cesti pe zi cu efecte in tusea convulsiva.
Decoct din 1 Iingurita (5-6 fructe uscate) la 250 ml de apa rece; se fierbe 20 minute, se infuzeaza 15
minute, se strecoara si se beau 2-3 cealuri pe zi cu efecete in dureri de stomac, diaree, dischinezie biliara,
guta, artritism si afectiuni renale.
Sirop din 500 g de fructe spalate si fierte 10 minute cu 250 g de zahar vanilat si cateva cuisoare; dupa
24 ore se strecoara si se fierbe inca o data pana se ingrosa si se consuma cate 1 lingura in putina apa, de 3
ori pe zi.
Tinctura din flori utilizata in dureri de cap, colici abdominali, hipertrofia inimii, dureri ale cailor
urinare, leucoree, dismenoree.
Fructe proaspete bine spalate (300-500 g pe zi) se consuma intr-o cura de 10 zile consecutiv pentru
continutul ridicat in zaharuri si vitamine.
Mustul din fructe zdrobite, folosit pentru oprirea scurgerii sangelui din nas.
Decoct din 50-60 g scoarta de ramuri Ia 1 litru de apa rece; se fierbe 15 minute si se bea cantitatea de
500 ml de ceai pentru efectele astringente si antifebrile in diaree, dizenterie si afectiuni cardiace.
UZ EXTERN
Suc sau decoct din fructe proaspete folosite ca spalaturi bucale in stomatite si gingivite.
Alte utilizari
67
In alimentatie, fructele se prelucreaza sub forma de marmelade, compoturi, siropuri, vin, tuica,
lichioruri, oteturi, cu actiuni astringente, antiseptice, diuretice, mineralizante si intaritoare ale stomacului,
utilizate, de preferat, in cure de primavara.
In hrana pasarilor de colivie se dau porumbele coapte.
In vopsitorie, pentru colorarea in rosu a fibrelor de in, canepa si Iana, se utilizeaza amestecul din
scoarta ramurilor de porumbar si prun cu flori proaspete de sovarv, otet si piatra acra.
RIDICHI
Compozitia ridichilor roz difera de cea a ridichilor negre. Ambele contin vitaminele B si C si o substanta
sulfurata care faciliteaza digestia insa ridichile roz contin in plus vitamina P, iod si magneziu.
100 g de ridichi contin peste 20 mg de vitamina C, adica aproape 30% din cantitatea recomandata adultilor
in fiecare zi.
Ridichea roz este un bun antiseptic general, este antirahitica, astringenta, diuretica, digestiva,
antiscorbutica, pectorala, tonica, laxativa si, mai cu seama, un bun drenor hepatic si renal.
In medicina alternativa ele sunt folosite pentru a creste apetitul si imbunatati digestia, impotriva oboselii si
depresiei, contra tusei, in insuficienta hepatica, guta, artrite cronice, alergii, astm, pietre la
rinichi , rahitism sau paraziti intestinali .
SUNATOAREA - HYPERICUM PERFORATUM L.

Familia Hypericaceae
Alte denumiri populare: buruiana de foc, drobisor, floare de naduf, crucea voinicului, iarba crucii, iarba Sf.
Ioan Botezatorul, iarba sangelui, iarba spaimei, inchegatoare, pojar.
Descriere
Planta perena, erbacee, cu tulpini drepte, glabre, ramificate in partea superioara, inalta de 40-100 cm.
Frunzele sunt opuse, oval-eliptice, cu multe pungi secretoare in punctele transparente. Florile au 5 petale,
sunt galben-aurii, dispuse in umbele situate in varful ramurilor. Prin fierbere sau prin presare intre degete
dau un suc rosu.
Inflorirea are loc in lunile iunie-septembrie.
Raspandire
Planta creste spontan in toate continentele, fiind prezenta pe campii si dealuri pana Ia altitudinea de 1.000
m, preferand locuri uscate, necultivate, calcaroase, fanete, liziere, taieturi de paduri, maracinisuri, margini
de drumuri.
Date tehnologice
Epoca de semanat: toamna (luna octombrie).
68
Adancimea de semanat: 0,5 cm.
Cantitatea de samanta necesara: 4 kg/ha.
Productia de herba: 1200-1500 kg/ha (uscata).
Organe utilizate: Flores et Summitates Hyperici flori si partea superioara nelignificata a Iastarilor.
Recoltarea
Se face in timpul infioririi prin taierea varfurilor ramurilor lnflorite pe lungimea de 20-30 cm, in zile
insorite si Ia orele de amiaza, inainte de formarea fructebor. Uscarea se face in locuri umbrite, bine aerisite,
in straturi subtiri sau in manunchiuri atarnate. Artificial se usuca Ia 35C. Produsul uscat are miros
balsamic si gust amarui-astringent.
Continutul chimic
ulei eteric (0,1 % in herba si 0,4-0,6 % in flori), cu miros de conifere, localizat in punctele
transparente ale frunzelor. In componenta uleiului predomina hidrocarburile sesquiterpenice;
glicozide flavonice (hiperina, rutina, quercetruna);
hipericina o substanta coloranta in rosu;
hiperforina, hiperozida, rutozida;
taninuri catehinice (8-12 %), saponine emoliente;
rezine coline, carotenoizi;
acizi organici (fenolic, valerianic, nicotinic, cafeic, clorogenic, ascorbic);
vitamine (A, C, K, P, PP);
saruri minerale.
antigastrice, antiulceroase, antidiareice, antiinflamatoare (hepatice, intestinale si gingivale),

colagoge, coleretice, antihemoragice (intern si extern), antihemoroidale, vermifuge, stimulatoare ale
digestiei si apetitului;
vasodilatatoare si hipotensoare in afectiunile cardiovasculare (datorita flavonoidelor);
expectorante (datorita saponinelor), febrifuge;
antiseptice urinare (datorita hipericinei);
antidepresive (datorita hiperforinei), antinevralgice;
69
astringente (datorita taninurilor), cicatrizante in rani si eczeme (datorita uleiurilor eterice si a

taninurilor).
Actiuni specifice
combate gastritele hiperacide, ulcerul gastric si duodenal, bolile de ficat, infiltrarea grasa a ficatului,
icter, degenerarea celulelor hepatice, hepatita cronica evolutiva, insuficienta hepatica, colecistite,
dischinezie biliara;
combate bolile de stomac si intestine (colite cronice, colecistopatii, enterocolite, dispepsii, diaree,
dizenterie, hemoroizi);
combate starile de depresie psihica, migrene, dureri de cap, somnambulism, nevroze, isterie,
insomnii, nevralgii faciale, tulburari de vorbire;
intervine in afectiuniIe pulmonare (astm, bronsite acute, catar pulmonar, tuberculoza incipienta);
combate unele afectiuni renale si genitale (cistite, leucoree, vaginite, scurgeri vaginale atrofice,
dereglarea ciclului menstrual, incontinenta urinara, enurezis, hidropizie, impotenta sexuala, frigiditate);
insuficienta cardiaca si circulatorie, hipertensiune, arterita obliteranta, artrite, ulcere varicoase;
inflamatii ale gatului, ganglionilor, gingiilor si dintilor;
amelioreaza durerile articulare, reumatismale si sciatice;
vindeca ranile deschise si purulente, eczeme, acnee, arsuri, contuzii.
Forme de utilizare
UZ INTERN
Infuzie din 1 lingura de herba uscata si maruntita Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza in vas
acoperit timp de 10 minute, se strecoara si se beau 3 ceaiuri pe zi, prin inghitituri rare, dupa fiecare masa,
avand efecte in colite cronice, enterocolite, boli de ficat, diaree si in inflamatiile ficatului, vezicii biliare si
intestinelor. Pentru efectul antidepresiv, cura dureaza 2-3 luni, efectul instalandu-se dupa 3 saptamani de
tratament.
Infuzie concentrata dintr-un amestec de sunatoare, coada soricelului, vulturica si melisa (sau salvie)
din care se beau 2 cesti pe zi, fiind indicata in incontinenta urinara (enurezis) bauta inainte de ora 18
sau o ceasca dimineata, pe nemancate, cu efect vermifug sau o ceasca luata seara in caz de impotenta si
frigiditate.
Tinctura din 2 pumni de herba uscata Ia 1 litru de alcool de 40; se Iasa Ia macerat 3 saptamani intr-o
sticla tinuta Ia loc cald sau a soare, dupa care se strecoara si se pastreaza Ia rece, in sticle bine inchise. Se
consuma cate 10-15 picaturi, de 5-6 ori pe zi, avand actiune de tip vitaminic P asupra permeabilitatii
vaselor sanguine (de 2 ori mai mare decat rutozidul). De asemenea actioneaza in stari de depresie psihica,
nevroze, insomnii, somn agitat, isterie si ca astringent in colite si diaree.
Macerat din 30 g de flori uscate in 500 ml de alcool de 40 si o lamaie taiata in rondele; se lasa Ia
macerat 15 zile Ia soare sau Ia loc cald, se strecoara, se induIceste dupa gust si se consuma cate 2-3
paharele pe zi in scop aperitiv si in usurarea digestiei.
70
Macerat din 30-50 g de herba uscata Ia 1 litru de vin alb tinut timp de 10 zile in repaus. Se iau cate 23 paharele pe zi, intre mese, cu efecte in afectiunile bronsice, astm si leucoree.
Sirop de sunatoare din 250 ml de infuzie concentrata 5% care se adauga, Ia rece, intr-un sirop din 300
g de zahar si 200 ml de apa. Se ia cate o lingura Ia fiecare ora, cu efect in reglarea secretiilor bilei.
Ulei de sunatoare din 20 g de flori uscate umezite cu 20 ml de alcool de 70; dupa 12 ore se adauga
200 ml de ulei de floarea soarelui si se lasa Ia macerat 4-6 saptamani. Dupa fiecare saptamana se mai pun
in macerat cate 100 g de varfuni inflorite, astfel ca in final se obtine un ulei bogat in extract activ, de
culoare roscata. Pentru scurtarea duratei de preparare se tine maceratul 2 ore pe baia de apa in fierbere,
agitand din cand in cand. Dupa 2-3 zile de repaus, se strecoara prin tifon dublu si se stoarce. In ziua
urmatoare se strecoara din nou obtinand un ulei limpede, de culoare roscata, care se pastreaza in sticle de
culoare bruna, Ia intuneric si racoare. Se consuma cate o lingura dimineata si seara, cu efecte antiulceroase,
cicatrizante si antispasmodice in ulcere gastrice si duodenale, boli de ficat, colici biliare si arsuri Ia stomac.
Pulbere din herba uscata si macinata (10 g) se amesteca cu 20 g de miere de albine si se ia, dimineata
si seara, cate o jumatate de Iingurita, avand efecte in stimularea secretiilor biliare, boli de ficat si coliote
cronice.
UZ EXTERN
Infuzie concentrata (2 linguri Ia 250 ml de apa clocotita) folosita ca gargara cu efect in inflamatiile
gingiibor, dureri ale dintilor, stomatite si faringite.
Decoct din 30-50 g de herba in 1 litru de apa; se fierbe 5 minute, se strecoara si se recomanda pentru
irigatii vaginale in caz de Ieucoree, spalaturi pe plagi si iritatii cutanate sau bai generale pentru igiena pielii
(5-6 litri decoct Ia o cada de baie).
Tinctura din 50 g de flori proaspete Ia 500 ml de alcool de 70; se macereaza 7-10 zile, se strecoara si
se foloseste pentru frectii in dureri de lumbago, reumatism si sciatica. Daca se diluiaza o lingunita intr-un
pahar cu apa calduta, se foloseste ca apa de gura pentru garganisme in stomatite.
Comprese cu infuzie concentrata (60 g Ia 1 litru de apa clocotita) aplicata pe fata, avand actiune
stimulatoare asupra tenurilor uscate, ridate si imbatranite.
Baie generala dintr-o galeata de plante (tulpini cu frunze si flori) puse Ia macerat in 5-6 litri de apa
rece timp de 12 ore. In dimineata urmatoare se incalzeste pana Ia fierbere si se strecoara in apa din cada
unde se face, saptamanal, o baie de sezut si 6 bai consecutive de picioare timp de 20 minute Ia temperatura
de 37C. Are efecte in relaxarea starilor deprimante, afectiuni nervoase, incontinenta uninara, calmarea
durerilor reumatismale si in cicatrizarea ranilor si arsurilor.
Ulei de sunatoare (preparat ca mai sus) se foIoseste ca unguent cu rol cicatnizant si calmant in
tratarea ranilor, eczemelor, ulcere de gamba, entorse si arsuni solare sau chimice sau in badijonari,
schimbate de 2 or pe zi, contra durerilor reumatice si gutoase.
Untul de sunatoare din 500 g de flori proaspete puse intr-o sticla cu gatul larg, care se umple cu ulei
de masline sau de floarea soarelui. Se astupa bine si se aseaza Ia soare sau Ia loc cald timp de 3-5
saptamani, pana Ia colorare in rosu. Se strecoara prin tifon dublu, se preseaza bine si se pastreaza Ia rece si
intuneric in sticle brune. Se utilizeaza, timp de 2 ani, ca pansament in arsuri, taieturi, rani deschise, eczeme,
bube dulci, lumbago sau ca masaj in ulcere gastrice, astenie, insomnie, dureri de inima, ficat si abdomen,
mai ales Ia copii si batrani, avand rol calmant si linistitor.
Alte utilizari
71
In medicina veterinara, sunatoarea poate fi folosita ca digestiv, antidiareic, antidizenteric si

cicatrizant.
La animalele cu pielea decolorata (ovine, cabaline, soareci albi), planta produce fotosensibilitate cu
fenomene de fotodermatoze, respectiv inrosirea pielii, tumefiere, prurit, umflarea buzelor si pleoapelor.
Dupa consum, aceste animale vor fi tinute Ia umbra, evitand consumul altor plante de sunatoare.
Plante uitate: TIRUL
* Dispreuit i ponegrit, considerat bun doar pentru porci, tirul este, de fapt, foarte bogat n vitamine i
minerale. n scrierile sanscrite, planta este menionat cu rangul de regin a nemuririi, aztecii o socoteau
hran a imortalitii, iar grecii antici o denumeau "amaranthus - planta care nu moare *
"Boabele lui Dumnezeu
Istoria cultivrii tirului (Amaranthus retroflexus) ncepe demult, n urm cu peste opt mii de ani, iar
povestea lui este pe ct de uimitoare, pe att de nefericit. Popoarele precolumbiene, aztecii i incaii, au
fost primii care au descoperit c tirul este cu mult mai hrnitor dect porumbul i grul, cu un bogat
coninut n substane nutritive, vitamine i minerale, un excelent energizant. Amarantul nu era numai un
produs alimentar de baz, ci i un remediu aproape miraculos, ameliornd durerile hemoroidale i tratnd
rceala, diareea, tulburrile nervoase, diversele afeciuni ale pielii. Cu sirop de tir erau hrnii toi copiii
nou-nscui, iar rzboinicii l consumau pentru a dobndi energie i putere n campaniile lungi i dure.
Denumit i "boabele lui Dumnezeu, tirul era la fel de preios ca aurul. Ultimul conductor al Imperiului
aztec, Montezuma al II-lea, primea an de an, ca tribut de la supuii si din provinciile vasale pe care le guverna, zeci de mii de tone de semine de tir. Cu proprietile sale unice, tirul era socotit o plant de origine
divin, un dar oferit de zei oamenilor, fiind venerat i folosit ca element sacru n ritualurile religioase. n
cinstea lui se organizau i festiviti, naintea crora aztecii posteau zile n ir. n faa templelor, se ridicau
din fin de tir uriae figurine ale unor zeiti, la care toi oamenii se nchinau. La finalul srbtorii, fina
era mprit tuturor i consumat pe loc, fr a fi preparat. Cultul amarantului prevedea o ceremonie special, nsoit de sacrificii umane.
Odat cu venirea conchistadorilor n Lumea Nou, odat cu colonizarea i cretinarea popoarelor precolumbiene, toate ceremoniile religioase ale aztecilor i incailor au fost limitate, iar ritualurile cu sacrificii umane - strict interzise. ngrozii de obiceiurile sngeroase ale aztecilor, cuceritorii spanioli au emis ordine prin
care se interziceau cultivarea, depozitarea i utilizarea n orice scop a tirului, aceast plant n faa creia
aztecii se nchinau i pentru care aduceau jertfe umane. Treptat, planta a fost dat uitrii. Abia n secolul al
XX-lea, oamenii de tiin au nceput s studieze atent proprietile tirului, descoperind c planta are un
coninut ridicat, dar echilibrat de proteine i este extrem de bogat n vitamine (A, K, complexul de B-uri,
C, E, acid folic), sruri minerale (calciu, fier, magneziu, potasiu, zinc, cupru) i aminoacizi.
tir mpotriva cancerului
Din compoziia chimic a tirului face parte i squalenul, un compus antioxidant puternic, care ajut la
prevenirea cancerului. Acest compus organic natural ntinerete celulele i inhib creterea i rspndirea
tumorilor maligne. Pn de curnd, squalenul era extras doar din ficatul de rechin, greu de obinut i extrem
de costisitor.
O plant mult preuit de azteci
72
Drept urmare oamenii de tiin i-au diversificat sursele de depistare ale acestei substane, iar cercetrile
moderne au relevat prezena lui i n uleiul de msline, n uleiul de germeni de gru, n trele de orez, ns
n cantiti mici. Surpriza cea mare pentru cercettori a venit tocmai din partea tirului, o plant aparent
nensemnat care, pn nu demult, era folosit doar ca nutre pentru porci. n uleiul din semine de tir se
gsete cea mai mare proporie de squalen, circa 8-10%. Pentru comparaie, din ficatul de rechin se poate
extrage doar 1-1,5% squalen.
Uleiul de tir ajut la reducerea colesterolului din snge, protejeaz organismul mpotriva efectelor expunerii la radiaii, contribuie la resorbia tumorilor maligne. Bolnavilor de cancer supui terapiilor cu radiaii
li se recomand utilizarea uleiului de tir nainte i dup asemenea edine. Acest ulei accelereaz n mod
semnificativ aciunea de recuperare a organismului, iar squalenul din compoziia sa activeaz procesele de
regenerare ale esuturilor organelor interne, adesea grav afectate de asemenea raze.
n plus, squalenul din uleiul de semine de tir are proprieti unice cicatrizante, ameliornd i tratnd
afeciuni dermatologice, ca psoriazis i pitiriazis.
Culegere,conservare,efecte
Toi cei care intenioneaz s testeze proprietile curative att de complexe i variate ale tirului trebuie s
cunoasc "regulile de culegere, depozitare i preparare a ceaiurilor, tincturilor i soluiilor. De la tir se
consum att partea verde, tulpina i frunzele, ct i seminele. Frunzele, asemntoare ca aspect, dar i ca
gust, cu spanacul, l pot nlocui pe acesta cu succes. Se pot aduga la ciorbe, tocnie sau salate. Seminele
sunt mai sntoase consumate crude, ns se pot prji.
Planta poate fi recoltat atunci cnd ajunge la o nlime de 25-30 de centimetri, cel mai propice moment
fiind n luna august. Frunzele, folosite ca ingredient alimentar, se culeg din partea cea mai de jos a tulpinii,
pe ntreg parcursul verii i pn toamna trziu. Seminele sunt bune de cules atunci cnd se scutur uor.
Sub form de infuzii i decocturi din boabe, tirul este benefic n bolile de ficat i inim, pentru combaterea
infeciilor i tulburrilor gastro-intestinale, anemie, beri-beri, diabet, obezitate, boli de piele, stomatit, parodontoz, ulcer, ateroscleroz. Au existat cazuri cnd copii bolnavi de enurezis (eliminarea involuntar a
urinei) s-au vindecat cu ceai de tir ntr-o sptmn.
Infuzie din boabe de tir mpotriva enurezisului
Spicul tirului, cu tot cu semine, se pune la uscat ntr-o camer bine aerisit i ntunecoas. Dup 7-10 zile,
se frmieaz i se depoziteaz ntr-un loc uscat.
Peste o lingur de pulbere de spic de tir, se toarn o can cu ap clocotit. Se las la infuzat timp de 15-20
de minute, apoi se ridic capacul i se las la rcit. Se consum la temperatura camerei, dup aproximativ
3-4 ore. Se bea cte un sfert de can, de trei ori pe zi, cu 30 de minute naintea meselor principale i nainte
de culcare. n cea de-a patra sear, dup administrarea ceaiului, nu se mai consum nimic, nici lichide, nici
alimente. Durata recomandat a tratamentului este de dou sptmni. Dac dup cele dou sptmni
rezultatele nu apar, tratamentul trebuie reluat o sptmn mai trziu.
Decoct mpotriva anemiei
Peste 15 grame de rdcin sau tulpin de tir zdrobit se toarn 200 ml ap clocotit. Vasul cu infuzia se
aeaz ntr-un alt vas cu ap i se fierbe timp de 30 de minute, pe aburi. Se las la rcit i se strecoar. Se
consum cte o treime de cecu, de trei ori pe zi, nainte de mese.
Bi calmante pentru tulburri nervoase
La 300-400 grame de pulbere de tir se toarn 2 litri de ap clocotit. Se fierbe ntr-o crati timp de 15 minute, apoi se las la rcit i se strecoar. Fiertura se adaug n apa din cada de baie. Aceast mbiere este
recomandat de 2-3 ori pe sptmn, timp de 20-30 de minute. Este benefic i pentru diverse boli de
piele, alergii i erupii cutanate. Pentru a-i spori efectul, se poate aduga i mueel.
ntinerirea i revigorarea trupului
73
Tratamentul este foarte util pentru eliminarea toxinelor, a radionuclizilor ajuni n corpul uman din atmosfer sau ca urmare a terapiilor prin raze, a nitrailor i nitriilor prezeni n mai toate produsele alimentare.
Se iau n pri egale tulpin sau frunze de tir proaspete, frunze de ment, flori de mueel i urzic, fr a
se depi n total 500 de grame. Toate se mrunesc i se amestec bine, pn ce aproape devin o past.
Peste 2-3 linguri din acest amestec se adaug o jumtate de litru de ap clocotit i se las la infuzat timp de
2-3 ore. Se strecoar i se bea un pahar, nainte de culcare, adugnd o linguri de miere. Restul
amestecului se fierbe pe baie de abur, timp de 10-15 minute, i se consum cte un pahar, cu o jumtate de
or nainte de mese. Tratamentul continu fr a depi cele 500 g de amestec din plante. Poate fi repetat
dup 2-3 ani.
Pregtirea n cas a uleiului de tir
Doar bine, fr urm de ru...
Uleiul de tir poate fi preparat i la domiciliu, proprietile extrasului fiind aceleai cu cele din industria
productoare de uleiuri. Astfel, este mult mai ieftin, evitndu-se totodat riscul achiziionrii unor produse
contrafcute. Este benefic persoanelor care sufer de diabet, boli ale sistemului cardiovascular, ale tractului
gastro-intestinal, cu afeciuni de ficat i rinichi.
Ulei din semine de tir prjite
Mod de preparare: 100 de grame de semine de tir se prjesc foarte puin ntr-un vas termorezistent din
sticl, pn ce se simte o uoar arom, apoi se zdrobesc cu un pislog din lemn. Pulberea obinut se
amestec bine cu 250 de ml ulei de msline i se toarn ntr-un recipient de sticl. Se nchide cu un dop i
se las ntr-un loc rcoros, timp de o lun, agitnd sticla zilnic. Uleiul poate fi folosit cnd devine uor
transparent. Se pstreaz la frigider, maxim un an.
Ulei din semine de tir neprjite
Totul se prepar n vase de sticl sau de porelan, fr a folosi ustensile de metal. ntr-un astfel de vas, se
amestec foarte bine semine de tir cu ulei de msline, n proporie de 1:1. Se toarn n sticle, se nchide
ermetic i se las ntr-un loc ntunecat i rcoros, timp de o lun i jumtate, agitnd periodic recipientul.
Uleiul obinut se filtreaz i se conserv pn la maxim 12 luni, la frigider. Pentru a mpiedica oxidarea
extractului i, prin urmare, pierderea proprietilor sale terapeutice, uleiul trebuie pstrat la ntuneric, nchis
ermetic, evitnd contactul prelungit cu aerul.
Se administreaz cte o jumtate de linguri de ulei, cu 15-20 de minute nainte de micul dejun i cin.
Consumul i utilizarea tirului, sub orice form, nu produc efecte adverse. Nu se cunosc contraindicaii.
ROINITA - MELISSA OFFICINALIS L.
Familia Labiatae
74
Alte denumiri populare: melisa, lamaita, iarba stupului, iarba roilor, stupelnita, roiste, moloaca, busuiocul
stupului, poala Sf. Marii, minta turceasca.
Descriere
Planta erbacee, perena, cu viabilitate de 5-7 ani. Are tulpini erecte, in 4 muchii, ramificate, inalte de 30-80
cm. Frunzele sunt ovale cu petiol lung. Florile sunt albe, roze, liliachii, cu nuante galbui, grupate cate 5-6 in
inflorescente laxe, plasate in varful tulpinii.
Inflorirea are loc in lunile iunie-august.
Origine si raspandire
Provine de pe coasta estica a Marii Mediterane fiind cunoscuta inca din antichitate de greci, romani si arabi,
care o utilizau in prevenirea palpitatiilor Ia inima, starilor de anxietate, neuroasteniei, nervozitatii rebele si
pierderii de memorie.
In prezent se cultiva in Franta, Italia, Spania, Germania, Africa de Nord, S.U.A., Iran pana in sud-vestul
Siberiei. Scopul culturii este obtinerea uleiului eteric prin codistilare cu Cymbopogon citratus, Cy.
nardus, Verbena, Nepeta cataria, Dracocephalum moldavica si coji de Iamai.
Creste spontan in luminisuri de paduni de stejar, poieni, pajisti, terenuri necultivate si umbrite din sudul si
vestul tarii (Banat, Mehedinti, Gorj, Valcea, Buzau, Vrancea). Formele ameliorate se cultiva in gradini
protejate datorita sensibilitatii Ia ger.
Date tehnologice
Epoca de semanat: toamna (luna octombnie).
Distanta intre randuri: 50-62,5 cm.
Adancimea de semanat 1-2 cm.
Productia de frunze: 4-5 tone/ha (proaspata) si 1-1,5 tone/ha (uscata); herba: 15-18 tone/ha
(proaspata) sI 3-4 tone/ha (uscata).
Organele utilizate: Folium Melissae frunze si Herba Melissae partea aeriana cu inflorescente.
Recoltarea
Se face incepand din anul II de cultura, in prima parte a infloririi (lunile mai-august), pe timp insorit, dupa
ce s-a ridicat roua. Se repeta de 2-3 ori pe an. Uscarea se face rapid, in incaperi aerisite si umbrite, in strat
subtire, evitand razele solare. Artificial se usuca Ia temperaturi sub 30C. Produsul uscat are miros placut,
cu aroma de lamaie, care devine mai puternica prin frecare intre degete.
Continutul chimic
Compusul principal este uleiul eteric (0,01 0,3 %), mai mult in inflorescente si in frunze tinere.
Componentele odorante ale uleiului brut sunt:
75
compusi terpenici oxgenati: citronelal si citral (40 %), citronelol (40 %), neral, geraniol, linalool,
acetat de eugenil;
hidrocarburi monoterpenice(15 %) pinen, limonen, ocimen;
sesquiterpenoide: cariofilen, copaen, cubeben, burbonen.
Alti compusi chimici
taninuri, mucilaglii, saponozide, rezine, principii amare;
glucide: stahioza, xiloza, ramnoza;
acizi organici (cafeic, ursolic, rozmarinic, clorogenic, oleanolic, oxalic, succinic);
caroten vitamina C, substante minerale (11 %).
stomahice, carminative si coleretice in dischinezie biliara (datorita principiului amar si a acidului

cafeic), antispasmodice gastro-intestinal, anticolitice, antidiareice, antiemetice (previne greata si voma),
antivirale;
stimulente ale poftei de mancare, antianemice;
cardiotonice vascular;
sedative, tranchilizante;
cicatrizante, antiseptice, antibacteriene, vuInerare;
aromatice cu miros placut, apropiat de lamaie.
Actiuni specifice
marirea secretiilor gastrice si biliare, cu stimularea digestiel si inlaturarea dispepsiei si a senzatiei de

voma Ia femei gravide;
afectiuni digestive: colite cronice, hepatite cronice, dischinezie biliara, colici gastro-intestinale,
diaree, eliminarea gazelor in aerofagie si balonari, duodenita, colon iritabil, tulburari de tranzit pe fond
nervos;
boli pulmonare, crize de astm bronsic, tuse convulsiva, bronsite, emfizem pulmonar, faringite,
laringite, guturai, febra;
tulburari cardiovasculare: hipotensiune arteriala, palpitatii nocturne Ia inima, nevroza cardiaca

psihovegetativa, slabiciune de inima;
boli ale sistemului nervos: insomnii, stari nevrotice, spasme, migrene, vertij, ameteli produse de
emotii, hipocondrie, cefalee, surmenaj intelectual, slabirea memoriei, insomnie, depresie nervoasa,
anxietate, caderi psihice, emotivitate, sincope (pierderea cunostintei);
76
dureri de menopauza, dismenoree (menstre dureroase), neregularitati ale ciclului menstrual;
dureri de reumatism cronic, crampe musculare, guta;
conjunctivita, nevralgii dentare, dureri de urechi;
rani deschise, buboaie, umflaturi, contuzii.
Forme de utilizare
UZ INTERN
Infuzie din 1 lingurita de frunze uscate Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute, se
strecoara si se beau, dupa mese, 2 ceaiuri pe zi, in inghitituri rare, contra spasmelor si colicilor intestinale,
in colite cronice, diaree, gastroenterite, aerofagie, viermi intestinali, dureri de cap, tulburari
neurovegetative, migrene, vertije si crize de nervi, dereglarea ciclului menstrual. La copii se da un ceai pe
zi, in doza mai diluata.
Infuzie concentrata din 30 g de frunze uscate Ia 1 litru de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute, se
strecoara, se indulceste si se beau 3 cesti pe zi pentru intarirea memoriei, in insomnii si tulburari
respiratorii.
Infuzie din 1 Iingurita de amestec, in parti egale, de melisa + Iamaita sau melisa + menta + flori de
tei in 200 ml de apa clocotita; dupa infuzare, se strecoara si se consuma ca tonic in caz de migrene,
surmenaj, ameteli, moleseala, somnolenta, catar pulmonar, astm bronsic.
Vinul de melisa din 20 g de frunze uscate a 1 litru de vin alb si fierbinte; se Iasa Ia macerat 14 zile Ia
temperatura camerei, se strecoara in sticlute bine astupate si se consuma cate un paharel, inainte de mese,
pentru a combate bolile pulmonare si crizele de astm. Persoanele in varsta si obosite iau cate o ceasca,
dimineata, cu rol reconfortant, dupa ameteli si migrene, aperitiv, antianemic si antiastmatic precum si in
fortificarea inimii si creierului.
Tinctura de melisa din 10 g de frunze uscate in 50 ml de alcool de 70; se macereaza 2 saptamani si

se administreaza cate 40-50 picaturi introduse in ceai, Ia bolnavii de palpitatii si indigestii.
Ulei eteric (4-6 picaturi pe cuburi de zahar) folosite cu rol sedativ.
Apa de melisa obtinuta din 60 g de frunze proaspete de melisa + 10 g de radacina uscata de angelica
+ 5 g de rizomi de obligeana + 5 g de fructe de coriandru + 20 g de coaja de lamaie + 5 g de cuisoare + 5 g
de scortisoara macerate timp de 5 zile in 500 ml de apa rece; se adauga 500 ml de alcool de 70, se
strecoara in flacoane astupate si se consuma cate o lingura in cazuri de voma pe fond nervos, crampe
stomacale, hiperemotivitate, insomnii, vertije, neurastenii, pierderi de memorie, lesin, sincope. La copii se
da cate o lingurita sau 5 picaturi pe zahar.
Frunze proaspete mestecate in gura pentru inlaturarea mirosului neplacut al gurii in cazul unor boli
de stomac, de plamani sau carii dentare.
Pasta din amestec de 15 g de frunze de melisa, 2 galbenusuri proaspete, 180 ml de lapte, 30 g de

zahar si 1 g de scortisoara, amestecate pana se transforma in pasta, care se consuma cu lingura in stari de
convalescenta, slabiciune si senilitate.
UZ EXTERN
77
Infuzie din 2-3 lingurite frunze uscate Ia 250 ml de apa clocotita; se utilizeaza sub forma de
cataplasme si bai de maini si picioare, cu rol calmant, cicatrizant si antiseptic in vindecarea ranilor,
ulceratiilor, in cazuri de furuncule, eczeme zemuinde si inflamatii.
Infuzie concentrata din 200 g de herba Ia 1 litru de apa in clocot; se utilizeaza sub forma de
gargarisme si bai de gura.
Infuzie din 2 linguri de amestec, in parti egale, de melisa + arnica + cimbrisor + muguri de plop Ia
250 ml de apa clocotita; se foloseste pentru spalaturi vaginale sau comprese in ulcere de gamba si ulceratii
adanci.
Tinctura din 20 g de herba uscata in 100 ml de alcool de 70; se macereaza 10 zile, se strecoara in
sticlute bine astupate si se fac frectii contra durerilor reumatice si contuziilor.
Bai generale din 1 parte frunze proaspete de melisa si 25 parti de apa, avand efect stimulator si
reconfortant pentru batrani, bolnavi si copii.
Frunze proaspete strivite cu care se freaca pe frunte pentru calmarea nervilor sau pe zone intepate de
insecte, avand rol de inlaturare a pruritului si a durerilor.
Alte utilizari
In industria parfumurilor si cosmetica in compozitii cu note citrate si ape de melisa;
In industria alimentara pentru aromatizarea unor bauturi alcoolice (bitter, vermut, lichior), bauturi
nealcoolice, dulciuri;
condimentarea si aromatizarea cu frunze proaspete in supe, salate, sosuri, tocanite, mancaruri cu

ciuperci, peste si vanat, prepararea muraturilor;
aromatizant in compoturi si ceaiuri alimentare (amestecat cu frunze de menta).
Melisa este o specie melifera foarte valoroasa, care fixeaza roiurile si opreste vagabondajul albinelor,
asigurand o productie de miere de 150 kg/hectar. Cu frunze proaspete de melisa se freaca stupii pentru
atragerea roiurilor.
ROSTOPASCA - CHELIDONIUM MAJUS L.
Familia Papaveraceae
78
Alte denumiri populare: negelarita, iarba de negi (de pecingine, de tatarca), buruiana sfanta, calce mare,
crucea voiniculul, iarba randunicii, ai de padure, plescarita, scanteuta, paparuna.
Descriere
Planta perena, erbacee, cu rizom ramificat, brun-roscat, gros de 1-2 cm. Tulpina erecta si ramificata,
paroasa, are inaltimea pana Ia 1 m. Contine un latex galben-portocaliu care se brunifica in contact cu aerul.
Frunzele sunt alterne, imparipenate, cu 3-5 perechi de segmente inegale, cu lobul terminal mai mare. Au
culoarea verde-inchis. Florile, cu 4 petale galbene, asezate in cruce, sunt grupate cate 3-5 in umbele simple,
situate Ia extremitatea ramurilor.
Inflorirea incepe la sosirea randunelelor, in mai si continua pana in septembrie.
Raspandire
Este comuna in flora spontana din Europa, Asia si zona Atlantica a Americli. A fost utilizata inca din
antichitate in boli oculare, iar din Evul Mediu s-a folosit sucul galben pentru afectiuniIe ficatului. Creste
prin gradini, pe marginea drumurilor si zidurilor, in lungul cailor ferate, tufisuri, zavoaie, grohotisuri, locuri
umede si umbrite paduri umbroase, asezari umane. Prefera soluri usoare, nisipoase si umede, de Ia campie
pana in zone montane, Ia altitudinea de 800-1.000 m.
Date tehnologice
Epoca de semanat: toamna (august-septembrie) si primavara (aprilie).
Adancimea de semanat: 0,5 1 cm.
Cantitatea de samanfa necesara: 4-5 kg/ha.
Productia de herba proaspata: 18-22 tone/ha.
Organe utilizate: Herba Cheildonii ramuri si tulpini tinere.

RecoItarea
Se face in timpul infloririi (lunile aprilie-septembrie). Se aduna partile verzi ale plantelor crescute in locuri
insorite care au un continut mai ridicat in principii active. Se indeparteaza partile lemnoase. Uscarea se face
Ia umbra, in incaperi bine ventilate sau in poduri acoperite cu tabla, in strat subtire sau artificial Ia 35-40C.
Prod usul uscat are miros neplacut, iritant si gust acru-amarui.
Continutul chimic
alcaloizi (chelidonina, hemochelidonina, oxichelidonina, cheleritrina, sanguinarina, berberina,

protoberberina, alocriptopina, protopina);
taninuri, rezine, flavonoizi;
saponine saponozide, mucilagii;
colorant galben;
79
acizi organici (chelidonic);
ulei volatil (urme);
enzime proteolitice;
vitamine (C in frunze);
saruri minerale (P, Ca, Mg).
antispastice de tip papaverinic Ia nivelul cailor biliare;
coleretice, colagoge, purgative, vermifuge, decongestive hepatic, stimulatoare ale functiei

pancreatice;
vasodilatatoare coronariene, hipotensive, depurative, relaxante ale musculaturii netede si ale vaselor
coronariene;
stimulatoare ale respiratiei, antitusive;
sedative asupra centrilor nervosi superiori, analgezice;
antimitotice, citostatice, antitumorale, anticancerigene (datorita sanguinarinei);
antibacteriene (contra stafilococilor si a bacteriei antraxului), antiseptice in tuberculoza pielii,

citotoxice;
antioftalmice, rubefiante, vezicante, cicatrizante.
Actiuni specifice
afectiuni hepatice cu actiune stimulatoare mai ales Ia nivelul Iobului drept (hepatita acuta si cronica,
ciroza), angiocolite, colecistite, Iitiaza biliara, dischinezie biliara, spasme ale tractului gastro-intestinal,
colici abdominale, mareste secretia gastrica (biliara, pancreatica si intestinala), constipatie, combate
cancerul de stomac, distruge viermii intestinali, stimuleaza peristaltismul intestinal (datorita sanguinarinei);
actioneaza in tusea spastica si convulsiva, astm bronsic, catar bronsic si in stimularea respiratiei;
reduce presiunea arteriala, combate angina pectorala, tahicardia, ateroscleroza cerebrala, insuficienta
cardiaca, arterita si relaxeaza musculatura neteda a vaselor mari si coronariene (datorita chelidoninei si
hemochelidoninei);
normalizeaza cantitatea de bilirubina si colesterol;
stimuleaza contractiile uterine, combate fibromul uterin si amenoreea;
diminueaza tonusul musculaturii intestinale, bronhiale si uterine;
actioneaza sedativ si narcotic asupra centrilor nervosi;
80
are efecte antitumorale de tip colchicinic contra cancerelor;
actioneaza in tratamentul tuberculozei pielii si a cancerului de piele, in cicatrizarea si necrozarea

afectiunilor dermatice (pecingine, rani, eczeme, bube dulci, bataturi, herpes, calvitie, psoriazis, ulceratli). In
medicina traditionala se utilizeaza latexul in tratamentul negilor (Verrucae Vulgaris) datorita activitatii
antivirale.
Observatii:
Sucul de rostopasca este toxic datorita alcaloizilor si trebuie utilizat numai dupa normele stabilite. In exces,
poate produce intoxicatii (iritarea tubului digestiv, basicarea gurii, arsuri in gat, greturi, voma, diaree,
respiratie incetinita, congestie pulmonara, urinare cu sange, dureri de cap, ameteli, halucinatii, asfixie, delir
si moarte (o doza de 50-60 g de planta verde poate ucide un caine). Se contracareaza cu substante laxative,
vomitive, carbune activ, lapte dulce, ceaiuri de nalba, seminte de in si frectii cu alcool.
Efectul toxic al unor alcaloizi se manifesta prin:
- berberina (paralizeaza centrul respirator nervos si scade tensiunea arteriala);
- protopina (actioneaza asupra centrului nervos vasomotor).
Forme de utilizare
UZ INTERN
Infuzie din 1 lingurita rasa de herba uscata si maruntita Ia 250 ml de apa clocotita; se Iasa sa infuzeze
5-10 minute, se strecoara si se ia cate o lingura Ia intervale de 3 ore, intr-o singura zi, evitand excesul si
supradozarea care pot provoca intoxicatii. Are efecte in tulburari gastrice si duodenale si in afectiuni biliare
(colecistopatii cu inflamarea vezicii biliare), icter cataral, spasme ale tractului gastro-intestinal. Actioneaza
si in tusea spastica si convulsiva, angina pectorala, tahicardie, insuficienta cardiaca, arterita. Daca durerile
continua, se repeta tratamentul a doua zi.
Infuzie din 1 lingurita de amestec, in parti egale, cu rostopasca, sunatoare, coada soricelului, menta si
turita mare, cu efecte curative in bolile de ficat.
Infuzie din 1 lingurita de amestec de rostopasca, urzica si mugurii florilor de soc cu efecte in
leucemie.
Vin diuretic din 15 g de radacini uscate si macinate peste care se toarna 1 litru de vin alb fierbinte; se
consuma dimineata cate un paharel de 50 ml.
Emulsie din suc proaspat amestecat cu galbenus de ou, apa si zahar din care se iau cate 15 picaturi Ia
copii sau lingurita Ia adulti, in putina cafea, dimineata pe nemancate.
UZ EXTERN
Infuzie din 2 lingurite de herba uscata si macinata Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10-12 ore,
se strecoara si se pun 3-5 comprese pe zi, cu efecte in tratarea papilelor benigne (negi, bataturi) si
psoriazisului.
81
Decoct din 20 g de herba uscata si maruntita Ia 1 litru de apa; se fierbe pana scade cu o treime din
cantitate, se strecoara si se pun comprese pe pecingine, ulcere vechi infectate Ia nivelul gambei sau se fac
gargarisme contra faringitei.
Tinctura din 2 lingurite de herba uscata in 100 ml de alcool de 70; se Iasa Ia macerat 3-4 zile, se
strecoara si se utilizeaza ca frectii contra matretii, a muscaturilor de serpi si intepaturilor de insecte.
Suc din herba proaspata si bine spalata, obtinut in extractor sau prin presare intre degete, cu care se
trateaza negii, bataturile, cancerul de piele, herpesul, eczemele si intariturile pielii (prin pensulari de 3-5 ori
pe zi), protejand partile sanatoase. Sucul se conserva in glicerina (in parti egale) pentru a se aplica mai
multe zile. Datorita toxicitatii nu se aplica pe rani proaspete si sangerande.
Suc din herba proaspata folosit Ia persoane feminine cu crestere exagerata a parului pe fata si pe
membre, datorita afectiunilor glandei suprarenale. Se aplica pe partiIe afectate, se lasa sa patrunda in piele
timp de 3-4 ore, dupa care se spala cu sapun moale si se unge cu alifie de galbenele, ulei de musetel sau
ulei de sunatoare. Concomitent se face o cura cu ceai de urzici (3-4 cani pe zi) si bai de sezut cu decoct de
coada calului.
Suc din frunze proaspete, bine spalate, se aplica pe pleoapele ochilor inchisi, catre colturi, avand
efecte in eliminarea durerilor de ochi, a senzatiei de impaienjenire si in revigorarea ochilor suprasolicitati,
obositi si slabiti. Actioneaza si in cataracta, blefarita glandulara, sangerari ale retinei sau in dezlipirea de
retina.
Colir pentru boli de ochi din 4 g de suc de rostopasca in 60-100 ml de apa distilata sau de izvor, fiarta
si racita, din care se pun cateva picaturi in ochi, de 2 ori pe zi.
Suc proaspat amestecat cu ulei de catina alba folosit in afectiuni cutanate cronice, congestive si
iritatii pruriginoase.
Unguent din 30 g de pulbere din herba uscata si macinata + 15 g de lanolina + 15 g de vaselina + 10

picaturi de acid fenic. Se amesteca pana Ia omogenizare si se ung ranile in caz de tuberculoza a pielii sau
lupus. Se Iasa pansamentul 2-3 zile dupa care se schimba, repetandu-se pana Ia vindecare.
Alifie din 6 g de suc proaspat, sapun alb si unguent camforat (in parti egale), cu rol in combaterea unor boli
ale pielii capului (chelie, matreata, favus, seboree, infectii micotice, coji albe). Dupa tunderea parului, se
spala capul cu apa calda si sapun, se aplica comprese cu decoct din planta timp de 6-8 minute dupa care se
aplica alifia cu care se face o frectie intensa.
82
SCHINELUL - CNICUS BENEDICTUS L.
Familia Compositae
Alte denumiri populare: scai binecuvantat, scai amar, iarba amara, sofran salbatic.
Descriere
Planta erbacee anuala cu tulpina in 5 muchii, inalta pana Ia 1 m, acoperita cu peri Ianosi de culoare verzui
sau rosie-brun. Frunzele sunt alungit-lanceolate, cu nervuri proeminente, albe ci paroase, cu varf ascutit,
spinos-dintate pe margini. Florile sunt galbene sau verde-deschis, grupate in calatidii terminale.
Inflorirea are loc in lunile iunie august.
Raspandire
Planta originara din India, de unde a fost adusa in secolul al XV-Iea. Creste in flora spontana si cultivata
din sudul Europei, iar in Romania in judetele Prahova, Buzau, Giurgiu, pe soluri umede si profunde, in
locuri insorite, nisipoase si aride, cu continut ridicat de Ca, pana Ia altitudinea de 1000 m.
Date tehnologice
Epoca de semanat: primavara (luna martie).
Adancimea de semanat: 2,5-3 cm.
Productia de herba: 10-20 tone/ha (proaspata) si 3-5 tone/ha (uscata).
Organe utilizate: Herba cardui benedicti sau Herba Cnici frunze, inflorescente si Iastari tineri.
Recoltarea:
83
Se executa in timpul infloririi, pe vreme uscata si insorita, prin taiere Ia 8-10 cm de Ia sol.
Uscarea se face in locuri aerisite, ferite de soare, in straturi subtiri sau artificial Ia 45-50C. Se pastreaza in
saci textili.
Continutul chimic
substante amare (benedictina, artemisiifolina), Iactona amara (cnicina), glicozide, flavonozide,

fitosterine, taninuri (8 %);
acizi organici (rezinici, nicotinic);
mucilagii, ulei gras, ulei eteric (0,3 %);
vitamina B1;
saruri minerale (K, Ca, Mg).
eupeptice, tonic-amare in indigestii, boli hepatice si lipsa poftei de mancare, calmante in tulburari
digestive, stimulente ale secretiilor gastrice, antihemoragice, vermifuge;
stimulente ale sistemului nervos;
sedative in dureri reumatismale;
depurative, diuretice, febrifuge, sudorifice;
antiseptice extern, dezinfectante, antifungice, antibiotice, antiputride, cicatrizante.
Actiuni specifice
boli ale aparatului digestiv: afectiuni hepatice, gastrite hipoacide, ciroza, ascita, dispepsii, dilatarea si
deplasarea stomacului, arsuri de stomac, inflamatii ale stomacului, constipatii, viermi intestinali, opreste
hemoragiile interne, provoaca voma pentru evacuarea substantelor toxice;
boli ale cailor respiratorii: astm bronsic, tuse, febra, catar bronsic, aerofagie;
reumatisme si artroze;
tonic in oboseala generala, slabiciune si anemie;
boli de piele: arsuri, degeraturi, rani purulente, ulceratii, ulcer varicos, zona zoster, edeme, crapaturi
pe san;
aromatizant in industria alimentara pentru bauturi aperitive (lichioruri);
uleiul extras din frunze serveste Ia fabricarea sapunurilor.
Observatii: nu se recomanda in afectiuni renale, gangrene carcinomatoase.
84
Forme de utilizare
UZ INTERN
lnfuzie din 1 lingurita de herba uscata si maruntita Ia 250 ml de apa clocotita; se lasa in vas acoperit
timp de 10 minute, se strecoara, se indulceste cu zahar sau miere si se bea cate ceasca, cu 30 de minute
inainte de mesele principale.
Tinctura tonica preparata din 20 g de planta uscata si umectata cu apa in 100 ml de alcool de 70. Se
lasa Ia macerat 7-8 zile si se consuma cate 40-50 picaturi in putina apa sau vin, cu 30 de minute inainte de
mese.
Decoct din vin: 30-50 g de flori uscate se pun Ia macerat in 1 litru de vin; se fierbe 10 minute si se
beau 2-3 pahare de 100 ml pe zi.
UZ EXTERN
Cataplasme, spalaturi sau bai caldute (timp de 15-20 de minute) cu infuzie in concentratie dubla (3
lingurite Ia 250 ml de apa) in caz de arsuri, degeraturi, taieturi si ulceratii ale pielii.
Alifie din 1 parte pulbere de planta si 2 parti vaselina + Ianolina pentru fisuri pe sani, ulcere si
ulceratii cutanate, cu efect antiseptic si de cicatrizare.
Decoct concenfrat din 1 pumn mare de frunze proaspete sau uscate Ia 1 litru de apa pentru bai de
sezut (de 2 ori pe zi) contra hemoroizilor.
Decoct din 100 g de herba uscata Ia 3 litri de apa rece, dupa macerare Ia rece timp de 30 de minute,
se strecoara si se amesteca cu apa din cada, pentru a face o baie generala Ia temperatura de 37C, timp de
15-20 de minute.
Pulbere din frunze uscate si macinate, presarata pe rani externe.
SOCUL
SAMBUCUS NIGRA L., SAMBUCUS RACEMOSA
Familia Caprifoliaceae.Alte denumiri populare: soc negru, soc rosu, coramnic, iboz, haler, hoz, scorpat,
soace, usuclu.
Descriere
Arbust cu tulpina inalta de 2-6 m, puternic ramificata. Ramurile sunt lungi si drepte, au scoarta cenusie si
maduva alba, spongioasa. Frunzele sunt imparipenat-compuse, cu 5-7 foIiole ovale sau lanceolate, ascutite
in varf, serat-dintate, glabre. Florile sunt mici, cu 5 petale albe sau verde-galbui, late de 20-30 cm, cu
ordonarea florilor a acelasi nivel. Fructele sunt bace negre, Iucioase, de 6-8 mm in diametru, cu suc violetpurpuriu si gust dulceag-acrisor.Inflorirea are loc in lunile mai-iulie.
Raspandire
Arbustul este frecvent in flora spontana de Ia campie pana in zona premontana, pe soluri fertile, bogate in
humus. Creste Ia marginea padurilor de foioase, maracinisuri, malurile raurilor, zavoaie, daramaturi, locuri
umede, santuri, marginea gardurilor. In scop ornamental este cultivat in gradini.
85
Organe utilizate: flori, fructe si scoarta ramurilor.
Recoltare
Inflorescentele se aduna Ia inceputul infloririi, in lunile mai-iunie, pe timp frumos, dupa ce s-a ridicat roua
si se usuca Ia soare sau Ia umbra, cu inflorescentele in sus, intr-un singur strat, acoperit cu hartie, pentru a
evita innegrirea. Produsul uscat are miros aromat, gust dulceag-mucilaginos si apoi iute-amarui.
Coeficientul de uscare este 5-7 : 1. Se pastreaza in Iazi captusite cu hartie si ferite de umezeala. Dupa
uscare, inflorescentele se scutura cu mana, iar floricelele se cern, se mai tin Ia uscare 1 ora si se ambaleaza.
Fructele se recolteaza toamna, in lunile septembrie-octombrie cand au ajuns Ia maturitate completa. Se
usuca iIn incaperi incatzite, atarnate pe sarma sau artificial Ia 50-60C. Coeficientul specific de uscare este
3-4: 1. Scoarta se recolteaza inainte de inflorire sau toamna (septembrie-octombrie) si se usuca in locuri
bine aerisite.
Continutul chimic
a. In flori:
mucilagii, saponine, glicozide, flavonozide, rutozide, taninuri, (sambunigrina), heterozida

cianogenica, coline;
glucide, amine;
ulei eteric;
acizi organici (acetic, cafeic, malic, ferulic);
vitamina C (82 mg %);
saruri potasice.
b. In fructe
glicozizi antocianici (sambunigrozid), caroten (provitamina A);
vitamina C (46 mg % in fructe proaspete si 330 mg % in uscate);
glucide, aminoacizi;
acizi organici (malic, citric, tartric, tanic, cianhidric).
c. In scoarta
taninuri, rezine;
acizi organici (valerianic).
sudorifice (cu scaderea febrei), emoliente, calmante;
diuretice, diaforetice, galactogoge, usor laxative;
antireumatice, antiinflamatoare, antinevralgice, depurative;
antiseptice extern.
Actiuni specifice
a.
Florile
86
afectiuni ale aparatului respirator: guturai, raguseaIa, pneumonie, pleurezie, gripa, raceala cronica,
tuse, catar bronhial, astm, bronsite, faringite, angine, febra (provoaca transpiratie abundenta si scaderea
temperaturii);
afectiuni digestive: indigestii, balonari, constipatie, dureri de stomac, ficat congestionat, ascita,
hemoroizi;
boli renale: neputinta de urinare, nefrita, litiaza renala, cistita;
reumatism articular, guta, sciatica, hidropizie;
mareste cantitatea de lapte Ia femei care alapteaza;
trateaza insuficienta cardiaca cu edeme si tulburarile circulatorii;
afectiuni oculare si ORL: conjunctivita, blefarita, orgelet, rinita, sinuzita, dureri de urechi;
combate obezitatea (celulita) prin eliminarea apei din tesuturi;
afectiuni dermatologice: eczeme, furuncule, erizipel, urticarie, abcese, contuzii, edeme, rujeola;
mareste capacitatea de rezistenta a organismului.
Observatii: florile proaspete nu se utilizeaza, intrucat pot produce inrosirea pielii si a mucoaselor.
b.
Fructele
constipatie de natura nervoasa.
Forme de utilizare
UZ INTERN
lnfuzie din 1-2 lingurite de flori uscate Ia 250 mI de apa clocotita; se infuzeaza acoperit 5 minute, se
strecoara, se indulceste cu miere si se beau 3 ceaiuri fierbinti pe zi, dupa mese, cu actiune sudorifica in
gripa, bronsita, raceala, stari febrile, reumatism, guta, sciatica, rujeola si scarlatina. Consumat seara Ia
culcare are actiune Iaxativa in constipatie cronica sau rebela.
Decoct din flori de soc, indulcit cu marmelada din fructe de soc, este un bun remediu contra durerilor
de cap, masele, urechi si amigdalita si contra afectiunilor cailor respiratorii (tuse, guturai, bronsita,
Iaringita).
Decoct din 1-2 lingurite fructe uscate Ia 250 ml apa care se bea seara, inainte de culcare, pentru
efectul usor laxativ in constipatlile de natura nervoasa jar sub forma de gargara se foIoseste In rag useala.
Decoct din 15-20 g de scoarta Ia 500 ml de lapte; se fierbe pana scade Ia jumatate, se strecoara si se
consuma dimineata, pe stomacul gol, avand efect in combaterea viermilor intestinali (ascarizi). Nu se
pastreaza de Ia o zi Ia alta.
Otet aromat din 10 g de flori de soc in 1 litru de otet de vin; se Iasa Ia macerat 15 zite intr-un borcan
de sticla si se consuma cate o Iingura Ia o ceasca cu apa indulcita, avand efecte diuretice si sudorifice in
raceli, pneumonie, reumatism si guta.
87
Vin de soc din 150-200 g de scoarta uscata Ia 1 litru de vin fierbinte; se Iasa Ia macerat 48 ore si se
iau cate 50-100 ml pe zi ca diuretic in boli de inima cu edeme consecutive, cistite si hidropizie.
Suc din fructe proaspete care se consuma seara cate 20-30 g ca diuretic si purgativ.
Sirop din 100 g de flori Ia 1 litru de apa clocotita; se fierbe Ia foc redus cu 1,5 kg zahar, se strecoara
si se iau cate 4-5 linguri pe zi, avand efecte laxative, diuretice si sudorifice.
Fructele uscate de soc (cate 10 boabe de 3 ori pe zi) se consuma in caz de diaree.
Frunzele uscate de soc servesc Ia prepararea tigarilor cu efect in renuntarea Ia fumat.
Frunzele proaspete (2-3) zdrobite in miere sau fierte in zer combat constipatia Ia batrani si Ia bolnavii
obligati sa stea mult timp in pat. Excesul de frunze poate fi toxic datorita continutului ridicat in
sambunigrina un glicozid care se descompune in acid cianhidric.
UZ EXTERN
Infuzie concentrata din 3-4 lingurite de flori uscate Ia 200 ml de apa clocotita; se foIoseste sub forma
de bai locale sau cataplasme in abcese, arsuri, furunculoza, umflatuni, degeraturi, erizipel si infectii seroase
de pe suprafata pielii.
Decoct din 50 g de flori Ia 1 litru de apa; se fierbe 3 minute, se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se
utilizeaza sub forma de bai pentru inflamatii oculare (orgelet) sau ca inhalatii in gripa si rinita.
Decoct concentrat din 100 g de flori proaspete Ia 1 litru de apa rece; se fierbe 5 minute, se infuzeaza
15 minute si se recomanda in panaritiu, edeme, tumori, flegmoane, ulcere, gangrene si arsuri.
Decoct concentrat din amestecul cu flori de soc, salvie si rozmarin, folosit sub forma de bai fierbinti
cu rol antireumatismal.
Infuzie din 100 g de frunze proaspete Ia 1 Iitru de apa in clocot; se foIoseste sub forma de comprese
in dureri hemoroidale.
Unguent din scoarta a doua a ramurilor (stratul de Iiber) zdrobita si fiarta in untura; se aplica cu rol
calmant in favus si basicarea pielii datorita substantelor vezicante.
Frunze proaspete si zdrobite se aplica sub forma de cataplasme contra intepaturilor de insecte (albine,
viespi), a muscaturiIor de vipere sau in arsuri si hemoroizi.
Alte utilizari
Prepararea unor bauturi racoritoare (socata) din un pumn de inflorescente, 1-2 Iamai taiate in sferturi,
drojdie de bere si 1 kg de zahar Ia 10 litri de apa; se macereaza 2-3 zile, se strecoara in sticle tinute Ia rece.
Prepararea unor creme si clatite cu inflorescente placut mirositoare.
Prepararea de gemuri, marmelade, dulceturi, jeleuri din fructe coapte.
Prepararea unor bauturi alcoolice (vin, lichior) din fructe.
88
Prepararea siropului de soc din 1 kg de suc de fructe si 1,8 kg de zahar; in timpul fierberii se adauga
50 g de flori uscate pentru aromatizare. Siropul cald se strecoara in sticlute care se pastreaza Ia rece.
Flori de soc puse in timpul fermentarii mustului dau vinului un gust muscat.
Florile de soc puse in Iazile cu mere Ia pastrat le dau un gust placut de ananas, asigurand si
prelungirea duratei de pastrare.
Distrugerea omizilor si a altor daunatori din gradina, cu decoct concentrat din frunze si muguri de
soc.
In hrana pasarilo rde colivie se folosesc fructe coapte.
In medicina veterinara se folosesc muguri de soc pusi in hrana bovinelor cu indigestii si meteorism.
La cai cu boli pulmonare se aplica infuzie din flori, indulcita cu miere, iar Ia oi reumatice se da infuzie (50
g de flori Ia 500 ml de apa) consumata in 24 ore.
SULFINA - MELILOTUS OFFICINALIS L.( sulcina, sulcina, iarba de piatra, trifoi mare)
Familia Leguminosae
Descriere
Planta erbacee, anuala sau bianuala, melifera, cu tulpina dreapta sau ramificata, inalta de 50-200 cm.
Frunzele sunt trifoliate, dintate pe margini. Florile au petale galbene si sunt grupate cate 30-70 in raceme
alungite.
Inflorirea are loc in lunile de vara (iunie-august).
Raspandire
Specie prezenta in Europa, Asia si Africa, in flora spontana din zona de campie pana in zona premontana
(1200-1400 m), prin fanete, pasuni, livezi, poieni, raristi de padure, locuri pietroase si uscate, marginea
drumurilor, de-a lungul cailor ferate.
Organele utilizate: Flores et Herba Meliloti flori si varfuri de tulpini inflorite.
Recoltarea
Se face in perioada infloririi, in orele de dimineata, pe timp insorit, dupa ce s-a ridicat roua. Transportul se
face in cosuri captusite cu hartie. Uscarea se realizeaza pe cale naturala, Ia umbra, in incaperi aerisite, pe
89
rame cu straturi subtiri, sau artificial Ia temperaturi intre 30-35C, in curent de aer cald. Produsul prezinta
gust sarat-amarui si miros placut, aromat, de fan cosit (datorita prezentei cumarinei). Daca florile se incing
in timpul uscarii, are loc fermentarea cumarinei care se transforma in dicumarol ce diminuiaza capacitatea
de coagulare a sangelui si provoaca hemoragii subcutanate si viscerale prelungite.
Continutul chimic
glicozide cumarinice, cumarina si derivati ai cumarinei (frumos mirositoare), melilotina, melilotizida;
acizi organici (cumaric, hidrocumaric, hidrocinamic, melilotic, alantoic, uric);
alantoina, colina, mucilagii, rezine;
flavonozide, saponozide;
taninuri, glucoza, vitamina C;
uei eteric (0,01 %)
saruri minerale.
emoliente, expectorante, antitusive, antinevralgice;
antiseptice, antibacteriene insecticide, astringente, cicatrizante, anestezice;
vasodilatatoare periferic, hipotensive, anticoagulante, fluidizante a sangelui;
calmante, sedative, diuretice, vulnerare, antispastice, somnifere;
antiinflamatoare gingival.
Actiuni specifice
boli ale aparatului respirator: tuse, guturai, bronsita, catar bronsic, astm bronsic, nevralgii;
boli de stomac: crampe stomacale, colici intestinali, dispepsii, voma, viermi intestinali, tulburari
gastro-intestinale, hemoroizi, anorezie;
afectiuni ale ficatului: icter, hepatita cronica, regenerarea celulelor hepatice;
afectiuni renale si genitale: leucoree, metrite, menstre dureroase, bufeuri ale menopauzei, cistite,
retentie urinara, dureri uterine;
afectiuni cardiovasculare: ateroscleroza, reglarea tensiunii arteriale, dilatarea vaselor periferice,

cresterea permeabilitatii vaselor, varice, flebite, tromboze, embolii;
boli de ochi: conjunctivita, blefarita, umflarea pleoapelor, decongestionarea mucoaselor oculare;
afectiuni bucale: abcese dentare, afte, gingivite, faringite;
90
boli de piele: furuncule, rani purulente, umflaturi;
dureri reumatice;
afectiuni ale sistemului nervos: hiperexcitabilitate, isterie, boli de nervi, spasme, ameteli, migrene,
dureri de cap, insomnie.
Forme de utilizare
UZ INTERN
lnfuzie din 1 lingurita de herba uscata in 200 ml de apa clocotita; se lasa sa infuzeze in vas acoperit
10-15 minute, se strecoara, se indulceste cu miere si se beau 2 ceaiuri pe zi, dimineata si seara, inainte de
mese, cu rol sedativ general si somnifer in boli neuropsihice (nervozitate, calmarea spasmelor dureroase)
sau in afectiuni hepatobiliare, cu rol in regenerarea celulelor hepatice si in dureri abdominale. Mai
actioneaza in bronsite, afectiuni renale (litiaza), hipertensiune arteriala, afectiuni vasculare (arterita,
tromboflebita) cu efect de vasodilatatie, refacerea functionarii aparatului locomotor.
Decoct din herba in apa, folosit contra varsaturilor si in vin sau bors contra leucoreei (poala alba).
UZ EXTERN
lnfuzie din 1 lingurita de herba uscata in 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10-15 minute, se
strecoara si se foloseste Ia spalarea ochilor in afectiuni oftalmice (conjunctivita, blefarita, orgelet, congestia
pleoapelor si a mucoasei oculare). Sub forma de gargara se aplica in afte bucale, abcese dentare, gingivita,
laringite, de 2-3 ori pe zi.
lnfuzie concentrata din 2-3 lingurite de flori uscate Ia 200 ml de apa in clocot; se infuzeaza 15 minute
si se foloseste, foarte calda, in comprese pentru alinarea durerilor reumatice si gutoase, retragerea
umflaturilor si contuziilor, spalarea ranilor purulente, ulceratii, hemoroizi, varice si tromboflebite.
Tinctura din 1 parte flori uscate si 3 parti alcool de 70; se lasa Ia macerat 8 zile, se strecoara si se
foloseste pentru compnese si spalaturi pe rani.
Bai cu sulfina din 100 g de herba uscata in 2 Iitri de apa clocotita; se infuzeaza in vas acoperit 15-20
de minute, se toarna in cada de baie cu apa Ia 37C, unde se sta timp de 15-20 de minute pentru tratamentul
bolilor de piele (plagi, rani, furuncule).
Unguent din 20 g de flori + 50 g de ceara de albine + 50 g de untura de porc; se incalzeste a foc

redus, se amesteca pentru omogenizare si se trece in cutii din plastic, folosindu-se in ulceratii, furuncule,
rani si dureri reumatice.
Alte utilizari
Aromatizarea supelor si a salatelor (cu frunze si lastari tineri cu otet), branzeturilor, tutunului
antiastmatic, a bauturilor alcoolice (vinuri, lichioruri) si a bauturilor nealcoolice.
Fabricarea paifumurilor cu compozitii fougere si lavande.
Tinctura de sulfina pentru aromatizarea produselor cosmetice.
91
Flori uscate, eventual asociate cu flori de lavanda, se pun in saculeti din panza care se introduc in
dulapuri pentru indepartarea moliilor si parfumarea hainelor si a lenjeriei.
TEIUL - TILIA CORDATA Mill., TILIA PLATYPHYLLOS Scop., TILIA TOMENTOSA Mnch.
Familia Tiliaceae
Descriere
Arbore cu inaltimea de 20-40 m, cu coroana globuloasa, tulpina dreapta, cilindrica, scoarta neteda, de
culoare cenusie (dupa varsta de 20-30 de ani apar crapaturi longitudinale -ritidom, negricioase). Frunzele
sunt mari, lung-petiolate, cordiforme, asimetrice Ia baza, cu varf ascutit, dintate pe margini, de culoare
verde-inchis pe fata superioara si verde-deschis pe fata inferioara. Florile sunt galbene-aurii, grupate in
inflorescente (cime), cu pedunculul concrescut de o bractee glabra in forma de Iimba, de culoare verdegalbuie. La Tilia cordata, inflorescentele au 3-16 flori, Ia T. platyphyllos au 3-7 flori, iar Ia T. tomentosa au
7-9 flori.
Inflorirea incepe in luna iunie (Tilia platyphyllos), fiind urmata de Tilia cordata (dupa 10-15 zile) si mai
tarziu de Tilia tomentosa.
Raspandire
Arborii se gasesc in flora spontana din toate zonele naturale ale tarii, in paduri de foioase (amestecati cu
stejarul pufos si garnita), in masive compacte sau ca arbori ornamentali, izoIati pe marginea soselelor, in
Iocalitati, parcuri, gradini si curti. Ca arborete pure se gasesc in nordul Dobrogei, maj frecvent Ia altitudini
de 500 m.
Organe utilizate: Flores Tillae cum et sine bracteis inflorescente cu sau fara bractee.
Recoltarea
FloriIe se culeg impreuna cu bractele insotitoare Ia inceputul infloririi (lunile iunie-iulie), cand florile au
miros aromat de miere, gust dulceag, usor astringent si emolient, datorita unor glande nectarifere. O parte
din flori pot fi in faza de boboc. Culegerea florilor se face manual, pe timp frumos, dupa ce s-a ridicat roua,
Ia 1-2 zile dupa ultima ploaie. Pentru urcare in coroana arborilor se folosesc scari duble, evitand caderea,
ruperea ramurilor si pastrand aspectul ornamental al coroanei.
Uscarea naturala se face Ia umbra, in strat subtire, in poduri acoperite cu tabla, soproane sau incaperi bine
ventilate. Artificial se usuca Ia temperaturi sub 35C. Coeficientul specific de uscare este 3,5 4 : 1. Dupa
uscare, florile au miros aromat, placut si gust dulceag, mucilaginos, datorita uleiului eteric emanat de
glandele nectarifere. Se pastreaza in saculeti de panza, cutii de carton sau lazi captusite cu hartie. Florile
de Tilia cordata se pot amesteca cu cele de Tilia platyphyllos, dar flroile de tei argintlu (Tilia tomentosa)
intra in amestec numai in proportie de 8%.
ContinutuI chimic
ulei volatil (0,04 0,07%) cu farnesol un alcool alifatic de tip sesquiterpenic care da mirosul
caracteristic;
mucilagii care hidrolizeaza in acid galacturonic, acid poliuronic, arabinoza, galactoza, ramnoza,
metilpentoze;
92
glicozizi flavonici (cvercetrina, izocvercetrina, hesperidina, tiliacina), rutozid, saponozide, tirozid,

gume, taninuri galice si catehinice, coline, acetilcoline;
vitamine (C).
pectorale, expectorante, emoliente, antitermice, febrifuge, diuretice;
neurosedative, antispastice, decongestive, antiinflamatoare, calmante, diaforetice;
hipotensive, coronaro-dilatatoare, calmante in durerile cardiace.
Actiuni specifice
boli ale aparatului respirator: bronsite cu eliminarea secretiilor, astm bronsic, tuse cronica si
convulsiva, guturai, raceli, gripa cu febra, faringite, reducerea inflamatiilor gatului (datorita mucilagiilor);
provoaca transpiratie abundenta si scade temperatura corpului;
afectiuni ale sistemului nervos: insomnii cu producere de somn Iinistitor, elimina durerile de cap,
ameteli, stari de nervozitate, isterie, tensiune psihica, migrene, agitatie nocturna, oboseala, surmenaj
intelectual, emotivitate, anxietate;
afectiuni ale gurii (amigdalite, laningite, stomatite) si ale nasului (rinite);
combate hipertensiunea si tulburarile cardiace, insuficienta cardiaca cu edeme, ateroscleroza cu

fluidizarea sangelui, palpitatii si spasme cardiace;
afectiuni digestive, colecistite, dischinezie biliara, indigestii, tonificarea stomacului (cand se asociaza
cu musetel si menta), constipatia, hemoroizii, intoxicatiile;
diabet zaharat, obezitate;
afectiuni uro-genitale: cistite cronice, cistalgii Ia femei nevrotice si anxioase, dismenoree, bufeuri de
menopauza, marirea diurezei;
reumatism, artrite, guta, varice, dureri musculare si de sale;
combate formarea ridurilor, a cearcanelor si a alopeciei.
Forme de utilizare
UZ INTERN
lnfuzie din 2 lingurite de flori uscate Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza acoperit 10-15 minute,
se strecoara, se indulceste cu miere sau zahar, si se beau 2-3 ceaiuri caIdute pe zi, cu efecte calmante in tuse
convulsiva, bronsite, dureri de piept, raceala, stari gripale (ca sudorific), tensiune psihica si tulburari
cardiace. Aceeasi infuzie, luata dupa masa, ajuta Ia digestie si Ia tonifierea stomacului. Daca se bea o cana
cu 30 de minute inainte de culcare, are actiune in caz de insomnii, asigurand un somn Iinistitor.
93
Infuzie din amestec de flori de tei, flori de musetel si frunze de lamaita sau de mataciune in apa
clocotita, din care se beau 2 ceaiuri (dimineata si seara) cu efecte antispasmodice in boli de ficat, vezica
biliara si stomac si efecte diuretice in cistite cronice.
lnfuzie din amestec de tei si sunatoare, care se bea contra durerilor de inima (mai ales Ia
hipertensivi), dureri de cap, ameteli si afectiuni psihice.
Decoct din 50-60 g de flori de tei Ia 1 litru de apa rece; se fierbe 15 minute, se infuzeaza 10 minute, se
strecoara si se beau cate 500 ml pe zi, pentru combaterea greturilor in indigestii, albuminurie si reumatism.
Sirop de tei recomandat in indigestii si Ia eliminarea secretiilor bronsice.
Apa de tei din 100 g de flori + 30 ml de alcool + 70 ml de apa, din care se consuma cate 10-15 ml de
3-4 ori pe zi in inflamatii bronsice acute si cronice, faringite, stari de nervozitate Ia copii si femei.
UZ EXTERN
Gargara cu infuzie din 4 linguri de flori Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 15-20 de minute, se
strecoara si se foloseste ceaiul cald in inflamarea amigdalelor, dezinfectarea cavitatii bucale (candidoza,
stomatita, faringite), stari de neliniste, nervozitate.
Inhalatii cu infuzie din 5-10 flori Ia 200 ml de apa clocotita, care se incalzeste pana Ia clocot si se
face inhalatia cu aburi pentru laringite, faringite si pentru combaterea ridurilor si a cearcanelor Ia ochi.
Bai sedative cu decoct din 500 g de flori Ia 3 litri de apa rece; se fierbe 10-15 minute si se strecoara
in apa din cada de baie Ia temperatura de 37C. Baia dureaza 20 de minute si are rol calmant general si
decongestiv, mai ales Ia copii nervosi si Ia bolnavi cu tuse convulsiva si insomnie precum si regenerator in
catifelarea tenului.
Tinctura din 10 g de flori uscate Ia 100 ml de alcool de 70, care se macereaza 10 zile, agitand zilnic
pentru uniformizare. Se strecoara si se toarna in sticle de culoare inchisa si se foloseste ca lotiune pentru
frectii Ia radacina parului, stimuland cresterea firelor de par.
Comprese calde cu infuzie din 60-70 g de flori Ia 1 litru de apa clocotita, folosita pentru combaterea
ridurilor, a cearcanelor, ochilor obositi, pentru tenurile cuperozice si cu eruptii cutanate, tinand un tifon
umed timp de 10-15 minute. Compresele calde se mai pot folosi contra inflamatiilor dureroase produse de
contuzii si reumatisme.
Cataplasme cu frunze proaspete strivite, care se pun pe furuncule, arsuri, plagi dureroase, pecingine,
hemoroizi externi.
Alte utilizari :Crearea de aliniamente de-a lungul soselelor, bulevardelor, strazilor si aleilor din parcuri si
gradini.
Amenajarea gardurior vii de mare inaltime.
TRANDAFIRUL - ROSA CENTIFOLIA L., ROSA DAMASCENA Mill., ROSA RUGOSA Thumb
Familia Rosaceae
Descriere
94
Arbusti decorativi, pitici, urcatori, cataratori si semiurcatori, cu tulpini de lungimi variate de Ia 30-40 cm
(Ia formele pitice) pana Ia 2-3 m (Ia formele urcatoare). Pe lungimea Iastarilor sunt prezenti ghimpi ascutiti
de lungimi diferite. Frunzele sunt frecvent ovale, cu varf ascutit, margini zimtate si nervuri proeminente pe
fata inferioara. Florile prezinta o mare diversitate de culori (rosie, roz, galbena, alba, portocalie, mov si
bicolore). Exista si o mare diversitate de forme a florilor, parfum si grad de catifelare.
Inflorirea anuala dureaza din mai pana in septembrie.
Raspandire
Genul Rosa are origine in 3 centre: Extremul Orient (China, Japonia, India), Orientul Apropiat (Iran, Siria)
si zona estica a Marii Mediterane (Asia Mica). In Europa, trandafirul a fost cunoscut inca din antichitate,
fiind foarte mult apreciat Ia greci si romani pentru frumusetea si parfumul florilor.
Lucrarile de creare de noi specii, varietati si soiuri prin hibridari si selectie, au avut Ia baza cateva specii
din flora spontana: Rosa centifolia, R. gallica, R. alba etc.
Organele utilizate: Flores Rosarum petalele florilor.
Recoltare
Formele ameliorate sunt reprezentate prin soiuri cu o singura infIorire pe an (neremontante) si soiuri cu
inflorire repetata in cursul anului (remontante). Florile destinate taierii pentru buchete si decorantiuni
interioare sunt recoltate in faza de boboc, iar cele destinate distilarii uleiului eteric se recolteaza in faza de
inflorire deplina, cand continutul de ulei este maxim.
ContinutuI chimic
ulei eteric (0,06 %) cu urmatoarele componente odorante: citronelol (40-60%), geraniol (15 %),
eugenol, nerol, linalool, citral, farnesol, acetati (de citronelil, geranil, neril)
coloranti antocianici (cianidina, peonidina);
taninuri;
vitamine (A, B2, C, K, PP);
derivati flavonici (quercitina);
acizi organici (galic, citric, malic);

saruri minerale (K, Fe, Ca, Mg).
Actiunile farmacodinamice ale florilor sunt datorate, in principal, uleiului eteric, antocianozidelor si
taninurilor care exercita o gama larga de actiuni terapeutice:
astringente, cicatrizante, antihemoragice;
antidiareice, antidizenterice, antihelmintice;
dezinfectante, antiseptice, antimicotice;
antiinflamatoare (decongestive);
antipiretice (febrifuge);
95
fortifiante, tonice, mineralizante;
aromatizante si odorante.
Indicatii terapeutice
afectiuni pulmonare: astm bronsic, bronsita, raceala, gripa, naduseli, traheita, laringita, tuberculoza
pulmonara;
afectiuni bucale cu micoze Ia sugari (macerat in miere de albine), afte in gura si gat, glosita,
stomatite, faringite, amigdalite, fisuri ale buzelor;
afectiuni ale aparatului digestiv: diaree cronica, dizenterie, dureri de stomac, hemoragii interne,
hemoroizi;
afectiuni cardiace: angina pectorala;
boli genitale: scurgeri vaginale (leucoree);
dureri reumatice si de sale;
afectiuni oculare: iritatii ale ochilor, ochi obositi, inflamatii ale pleoapelor;
afectiuni dermatologice: acnee, rani.
Forme de utilizare
UZ INTERN
lnfuzie din 2 lingurite de petale proaspete si zdrobite sau 1 Iingurita de petale uscate Ia 200 ml de apa
clocotita; se lasa acoperit 15-20 minute pentru infuzare, se strecoara, se indulceste si se beau 2-3 cani pe zi,
dupa mesele principale, pentru a combate diareea cronica, dizenteria, raceala, astmul bronsic, glosita,
hemoptizia.
Apa de distilare sau apa de roze, rezultata dupa separarea uleiului eteric prin decantare, se
amesteca cu infuzie de pelin alb, pentru a combate durerile de inima, gastrointestinale si de sale.
Macerat din 10 g de petale proaspete sau 5 g de petale uscate, tinute timp de 3-5 zile in 90 g de miere
de albine; se strecoara si se foloseste in tratamentul micozelor bucale Ia sugari, fiind usor tolerat datorita
gustului placut (Oxymel rosarum).
Macerat din 100 g de petale proaspete, tocate marunt, care se pun intr-un vas de sticla, se adauga 150
g de miere de tei sau din flora spontana montana, se amesteca cu o Iingurita pana Ia omogenizare; se
acopera vasul si se lasa Ia macerat timp de 5 zile, tinandu-se Ia frigider. Se consuma cate o lingurita
dimineata si seara, pentru tratarea afectiuniIor aparatului respirator (astm, bronsectazie). Nu se pastreaza Ia
temperatura camerei mai mult de 3 zile, deoarece devine toxic.
Pasta de trandafiri preparata din 10 g de petale proaspete in 20 ml de apa de roze + 60 g de zahar

pudra + 5 g de glicerina. Petalele se trateaza cu glicerina, se mojareaza cu zaharul si se adauga apa de roze
pana se obtine o pasta omogena. Se consuma 3-4 lingurite pe zi, in caz de afte din gura si gat, amigdalite,
faringite, angina.
96
Miere de trandafiri (Mel rosata) din 100 g de petale si 500 ml de alcool 60; se lasa la macerat 24 ore,
se preseaza si se strecoara. Se adauga 900 g de miere de albine si 100 g de glicerina, se pune pe baia de apa
si se concentreaza pana Ia 1 kg. Preparatul se foloseste in caz de diaree cronica, angina, iritatii ale gurii Ia
copii, afte bucale si alte afectiuni de gat si gura.
Otet aromatic de trandafiri preparat din 250 g de petale proaspete Ia 200 ml de alcool de 70 + 1800
ml de otet de calitate (eventual din mere). Se lasa Ia macerat 8-10 zile, agitand zilnic de 2-3 ori pentru
uniformizare. Se strecoara prin tifon dublu, petalele se storc, iar otetul se trece in sticle brune, bine inchise
cu dop. Se consuma cateva picaturi intr-un pahar cu apa pentru dureri de cap, angina, scaderea febrei in
raceli, afectiuni in gat (amigdalita, traheita, laringita) si redarea vitalitatii persoanelor lesinate.
Tinctura din 10 g de petale proaspete puse in 100 ml de alcool de 60 si lasate Ia macerat timp de 10
zile. Se agita zilnic de cateva ori pentru uniformizare, se strecoara si se trece lichidul in sticlute de culoare
bruna, bine inchise cu dop. Se consuma cate 10-20 picaturi diluate in apa, pentru tratament in caz de gripa,
astm, hemoptizie si dizenterie.
Dulceata de trandafiri indicata in afectiuni pulmonare si ale cavitatii bucale.
UZ EXTERN
Infuzie din 3-4 lingurite de petale uscate Ia 200 ml de apa clocotita, cu care se face gargara in
afectiuni bucale (stomatite, afte, micoze), comprese in boli de ochi si spalaturi oculare pentru ochi obositi si
pleoape umflate (eventual in amestec cu infuzie de museteI sau patlagina), comprese in acnee si pistrui,
gargara in dureri de dinti si spalaturi vaginale cu irigatorul in caz de leucoree (poala alba).
Apa de roze din petale proaspete, utilizata pentru spalaturi oculare cu ajutorul unui tampon de vata
sau se pun comprese cu pansamente sterile in afectiuni oculare, dureri de dinti, eczeme si urticarie.
Apa de roze din 2 kg de petale proaspete si bine strivite care se infuzeaza in 1 litru de apa clocotita si
se lasa Ia macerat timp de 24 ore. Se strecoara, se adauga 200 ml de alcool de 60 si 8 g de sulfat de zinc si
se foloseste pentru masaje prelungite pe piele, in vederea tonifierii tesuturilor sau intra in compozitia
diverselor preparate cosmetice.
Apa de roze contra pistruilor din 300 ml de apa de roze + 25 g de flori de portocal + 150 ml de
glicerina + 25 ml de alcool de 60 + 2,5 g de caolin. Amestecul se foloseste pentru tamponari de 2-3 ori pe
zi contra pistruilor.
Lotiune antiacneica din 100 ml de apa de roze + 100 ml de alcool camforat. Se foloseste in
combaterea acneei, prin frectii usoare in fiecare seara, dupa demachiere.
Lotiune contra matretii din 500 ml de apa de roze + 500 ml de rom + 25 ml de amoniac. Amestecul
serveste Ia frectii, de 2-4 ori pe saptamana, pentru a combate matreata capului.
Lotiune tonica din 200 ml de apa de roze + 50 ml de lapte de migdale + 4 g de sulfat de aluminiu.
Amestecul se utilizeaza prin frectii usoare pe tenuri pentru combaterea ridurilor.
Otet aromat de trandafiri din 100 g de petale uscate in 1 litru de otet de de vin, Ia care se adauga 3-5
g de radacini de stanjenel; se macereaza 10 zile Ia soare, agitand zilnic de 2-3 ori. Se foloseste ca frectii in
dureri reumatice si raceli, inflamatii ale tesuturilor lezate, rani si ulceratii sau in comprese pe frunte, pentru
dureri de cap si insolatii.
97
Macerat din 50 g de petale proaspete sau 25 g de petale uscate se pun Ia macerat in 200 ml de vin
rosu, timp de 10 zile. Se foloseste in gargarisme (pentru stomatite), in lotionari pentru intretinerea parului si
in irigatii vaginale pentru combaterea leucoreei.
Tinctura din petale proaspete in alcool de 60, pentru frectii cutanate cu rol cicatrizant in acnee si
rani.
Miere rozata din 100 g de petale uscate care se fierb 3 minute in 1 litru de apa; se strecoara, se
adauga 1,5 kg de miere si se foloseste in afectiuni bucale (stomatite, aftoza, micoze), mai ales Ia copii.
Unguent din 20 g de petale de trandafiri uscate si macinate, care se amesteca cu 10 g de untura rece;
se lasa sa macereaze 2 zile, se incalzeste Ia foc lent si se mai adauga 20 g de pulbere de petale. Dupa
amestecare se foloseste Ia ungerea buzelor crapate sau a fisurilor de pe mamelonul sanilor.
Alte utilizari
In cosmetica se folosesc creme, unguente si lotiuni pentru tratamentul tenurilor uscate.
Obtinerea de parfumuri fine cu compozitii florale, orientale, chypre.
Aromatizarea produselor de cofetarie (deserturi, dulciuri, dulceata, serbet) si a bauturilor nealcoolice

si alcoolice (siropuri, limonade, lichioruri).
Aromatizarea tutunurior fine.
Decorarea parcurilor si gradinilor, fiind cultivate pentru frumusetea lor coloristica si parfumul fin
emanat. Intra in alcatuirea unor rabaturi, borduri, platbande, pergole, portice sau sunt plantati in containere,
ghivece, jardiniere, vase stradale sau suspendate, pe terase, balcoane, balustrade, holuri de hoteluri,
restaurante si apartamente spatioase.
Ca flori taiate sunt preferate Ia diferite evenimente (nasteri, casatorii, aniversari, festivitati, vizite etc).
TREI FRATI PATATI
VIOLA TRICOLOR L., VIOLA ARVENSIS

Familia Violaceae
Alte denumiri populare: panselute de camp, catifeluta, toporasi, viorea, barba imparatului, carligei patati,
flori domnesti, iarba Sfintei Treimi, lamaioara, gusa gainii, fratiori, piciorul caprei, tamaioara salbatica.
Descriere
98
Planta anuala sau bianuala cu tulpini inalte de 10-40 cm, simple sau ramificate, glabre, de culoare verdeinchis. Frunzele sunt lat-ovale, cu dintisori pe margini si petiol lung. Florile au culoarea violet-albastruie,
cu pete galben-deschis sau albe, cu peduncul lung, placut mirositoare.
Inflorirea are loc in lunile mai-august.
Raspandire
Creste spontan pe terenuri pietroase si sarace, coaste, stancarii, marginea drumurilor, liziera padurilor si
margini de paduri, fanete umede, lunci sau pe terenuri cultivate, mai ales in plantatille viticole din zona de
deal, peste altitudinea de 200 m.
Date tehnologice
Epoca de semanat: toamna (luna octombrie) si primavara devreme (martie).
Distante de semanat: randuri triple in benzi Ia 45-1 5-45 cm.
Adancimea de semanat: 1 cm.
Cantitatea de samanta necesara: 6 kg/ha.
Productia de herba: 4-6 tone/ha (proaspata) si 1 tona/ha (uscata).
Organe utilizate: Herba Violae tricoloris partea aeriana a plantei fara radacini.
Recoltarea
Se face in timpul infloririi (mai-august), pe timp uscat, dupa ce s-a ridicat roua. Se usuca in locuri
umbroase si bine aerisite sau artificial Ia 50C. Produsul uscat are miros caracteristic si gust amarui, slab
dulceag si mucilaginos.
Continutul chimic
saponine, saponozide, triterpenice, mucilagii, gume;
alcaloizi (violanina, violina), taninuri, fenoli;
derivati flavonici (rutozide, rutina), cumarina, tocoferol;
acizi organici (cumaric, salicilic) si derivati salicilici;
carotenoizi (caroten, violaxantina) si antociani (antocianozide, delfinina, delfinidina);

(glucoza, ramnoza), acizi grasi nesaturati;
uleiuri eterice;
vitamine (A, C);
saruri minerale.
diuretice, depurative (datorita saponozidelor si rutozidului); expectorante,

emoliente;
antialergice, antiinflamatoare; Iaxative, colagoge.
glucide
99
Actiuni specifice
tuse rebela, astm bronsic, faringite, febre, rinite, rinosinuzite, contribuie Ia fluidificarea si eIiminarea
secretiilor brohice si a infectiilor respiratorii;
depurativ sanguin (curata sangele) si elimina toxinele Ia nivelul rinichilor;
combate colecistita, dischinezia biliara, constipatia, intoxicatiile digestive, intensifica drenarea bilei;
efect in infectii renale, scurgeri vaginale, leucoree;
combate hidropizia, reumatismul articular, scrofuloza;
rol in epilepsie, conjunctivita, cresterea dintilor Ia copii;
efecte in bolile de piele: dermatoze, urticarie, furunculoza, eczeme, acnee juvenila, herpes, impetigo,
psoriazis, cosuri, bube dulci, cruste, tuberculoza pielii.
Forme de utilizare
UZ INTERN
Infuzie din 1 Iingurita de herba uscata Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute, se
strecoara, se indulceste si se beau 2-3 ceaiuri pe zi, inainte de mesele principale, pentru actiuni depurative,
diuretice, expectorante si antitusive.
Infuzie concentrata din 4 linguri de herba uscata Ia 200 ml de apa clocotita; dupa infuzare 15 minute,
se strecoara si se ia cate o lingura Ia intervale de 3-4 ore, cu efecte in tuse si boli hepatobiliare.
Infuzie din amestec, in parti egale, cu trei-frati-patati, galbenele, paducel si fructe de catina alba; se
infuzeaza 2 lingurite in 200 ml de apa in clocot si se beau 1-2 ceaiuri pe zi pentru a mari efectul depurativ
in afectiuni alergice cronice, psoniazis, acnee, furunculoza si eczeme.
Sirop din 60 g de flori proaspete Ia 1 litru de apa clocotita; se fierbe in continuare timp de 6 ore Ia
foc domol pana scade Ia 1/3 din cantitate, se strecoara si se adauga 300 g de zahar. Din sirop se iau cate 1-2
Iinguri pe zi, eventual puse intr-un ceai aromat (de menta sau cimbrisor), avand efect usor laxativ.
Macerat din 10 g de herba uscata Ia 500 ml de apa rece; se Iasa 12 ore dupa care se fierbe 5 minute
cu 150 ml de lapte dulce. Se strecoara, se indulceste cu miere si se bea dimineata, pe nemancate, intr-o cura
de primavara de 7-10 zile, cu actiune depurativa, recomandata mai ales Ia copii.
Suc proaspat (50-100 g pe zi) din planta proaspata, zdrobita si stoarsa, avand efect in bolile vezicii
urinare si a cailor urinare si in boli de piele (acnee, furunculoza).
Pulbere din planta uscata si macinata fin, luata in doza de 1 lingurita rasa de 3 ori pe zi, dispersata in
apa indulcita.
UZ EXTERN
Decoct din 10-30 g de planta uscata Ia 1 litru de apa; se fierbe 20 minute, se strecoara si se foloseste
local, sub forma de bai, spalaturi si comprese in boli de piele (acnee, eruptii cutanate, eczeme Ia copii, bube
100
dulci, scrofuloza, tuberculoza cutanata si tenuri grase). Baile se fac timp de 10-15 minute, iar compresele se
aplica de 3-4 ori pe zi, cate o ora.
TRIFOIUL
TRIFOLIUM PRATENSE L.
Familia Leguminosae
Alte denumiri populare: trifoi turcesc, trifoiul calului, bujorul vitelului, capul-popii, canacel, ciucurul-popii,
ciucurul voinicului.
Descriere
Planta erbacee, perena, melifera, cu tulpina inalta de 20-40 cm. Frunzele trifoliate au foliole ovale sau
eliptice, intregi. Florile sunt rosii-purpurii, dispuse in capitule globuloase.
Inflorirea are loc in lunile mai-septembrie.
Raspandire
In flora spontana creste prin fanete, pasuni, raristi de padure, livezi, buruienisuri de coasta, mai frecvent in
regiuni de deal si munte. Ca planta cultivata este folosita ca nutret pentru animale, sporind cantitatea de
lapte Ia vaci.
Organe utilizate: Flores Trifolii pratensis flori.
Recoltarea
Se face in timpul infloririi (lunile mai-septembrie) si se usuca Ia umbra.
Continutul chimic
saponozide triterpenice, flavonoide;
glicozid al quercetinei (linamarozid);
101
ulei eteric;
saruri minerale.
antioancerigene;
expectorante, antibronsitice;
vuInerare;
sedative, antireumatice;
antibiotice, dezinfectante, antiinflamatoare,
diuretice, depurative, antidiareice.
Actiuni specifice
combate cancerul (indiferent de localizare), mai ales cancerul genital, rectal, laringian si leucemia;
congestie pulmonara, tuberculoza, bronsite, astm bronsic, gripa, tuse convulsiva;
leucoree, reglarea menstruatiei in dismenoree, iritatii vaginale, sifilis;
reumatism, guta, spondilita anchilozanta;
obezitate;
tulburari circulatorii, artrite, purificarea sanguina cu eliminarea toxinelor;
congestie hepatica, blocarea bilei, constipatie, crampe stomacale, lipsa poftei de mancare.
Forme de utilizare
UZ INTERN
Infuzie din 30 g de flori uscate Ia 1 litru de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se
beau 4 ceaiuri pe zi.
Pulbere (3 g) cu putin vin alb care se ia de 2-3 ori pe zi.
UZ EXTERN
Decoct concentrat din 2 linguri de flori uscate Ia 250 ml de apa rece; se fierbe 5 minute, se infuzeaza
5 minute, se strecoara si se utilizeaza pentru gargara urmata de inghitire (de 4-5 ori pe zi), in caz de cancer
laringian sau pentru clisme (de 2 ori pe zi) in cancerul rectal.
Decoct concentrat la 250 ml de apa rece cu 2 linguri de amestec, in parti egale, de trifoi rosu
(Trifolium pratense) + brusture (Arctium lappa) + dragovei (Rumex crispus) + iarba osului (Helianhemum
canadense) + radacini de papadie (Taraxacum officinale); se fierbe 2 minute, se infuzeaza 5 minute, se
strecoara si se aplica sub forma de comprese pe tumori canceroase si rani provocate de Iepra.
Cataplasma sau bai caldute cu infuzie din flori mentinute timp de 15 minute pentru tratamente in caz
de rani si pIagi infectate, avand rol emolient.
Spalaturi vaginale cu decoct concentrat (50 g de flori uscate Ia 1 litru de apa) in tratamentul
cancerului vaginal, cu inundarea colului uterin, astfel ca lichidul sa fie tinut cateva minute in vagin dupa
care se scurge in afara.
102
TROSCOT
POLYGONUM AVICULARE L.
Familia Polygonaceae
Alte denumiri populare: troscatel, brebenel, hericica, iarba gainilor, iarba noduroasa, laba gainii, sporis,
tarsoaca, traganatoare, troscova.
Descriere
Planta erbacee, anuala, cu radacina pivotanta in sol. Tulpina este taratoare pe suprafata solului, rar erecta,
mult ramificata, cu ramuri subtiri si glabre. Frunzele alterne sunt eliptice sau lanceolate, scurt petiolate.
Florile sunt mici, scurt pedunculate, rosietice, verzui sau albe pe margini, separate sau grupate cate 2-4 Ia
subtioara frunzelor.
Infloreste din luna mai pana in septembrie.
Raspandire
Specie frecventa pe terenuri necultivate, virane si batatorite, stadioane, marginea drumurilor, carari, santuri,
gradini, curti si in diferite culturi, mai ales in zona de campie si de deal.
Organe utilizate: Herba Polygoni avicularis partea aeriana a plantei, cu sau fara radacini.
Recoltarea
Herba se aduna Ia inflorire (lunile mai-august) prin smulgere din sol sau cosire. Se inlatura partile
lignificate ale tulpinii si se usuca Ia umbra, in poduri acoperite cu tabla si bine aerisite sau artificial Ia 3540C. Produsul uscat pastreaza culoarea verde, este lipsit de miros, iar gustul este usor astringent.
ContinutuI chimic
glicozizi flavonici (avicularozida, camferitrozida);
taninuri, gume, mucilagii, rezine, ceruri, derivati antrachinonici;
glucide (arabinoza);
uIei eteric (urme);
acizi organici (salicilic);
103
vitamina C;
saruri minerale (mai ales cu siliclu).
astringente, antidiareice (datorita taninurilor), hemostatice;
diuretice, depurative, antidiabetice;
hipotensive (datorita flavonoidelor), sedative;
remineratizante pentru anemici si convalescenti, tonifiante, aperitive;
vulnerare antiseptice si cicatrizante ale ranilor (datorita acidului salicilic).
Actiuni specifice
afectiuni digiestive: diaree, dizenterie, ulcer gastric si duodenal, dispepsii, enterite, hemoragii interne,
litiaza biliara, hemoroizi, lipsa poftei de mancare;
afectiuni ale aparatului cardiovascular: insuficienta cardiaca, edeme cardiorenale, hipertensiune

arteriala;
boli ginecologice, infectii urinare, scurgeri vaginale, leucoree, metroragii, uremie, albuminurie,
litiaza renala, menstruatii abundente, retentie urinara;
reumatism, artrite, guta;
afectiuni inflamatoare ale tractului respirator, raceli, hemoptizie;
dezinfectia si cicatrizarea ranilor, varice, flebite, plagi sangerande.
Forme de utilizare
UZ INTERN
lnfuzie din 1-2 lingurite de herba uscata si maruntita Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10
minute si se beau 2-3 ceaiuri pe zi, inainte de mesele principale, cu efecte in hipertensiune arteriala, diaree,
tuberculoza pulmonara, reumatism, afectiuni renale.
Infuzie concentrata din 20 g de herba uscata Ia 200 ml de apa clocotita; se lasa sa dea in clocot 1
minut, se infuzeaza 5 minute si se iau cate 2 linguri pe zi, din care una seara.
lnfuzie din 25-30 g de herba uscata Ia 1 litru de vin rosu, din care se iau 3 pahare pe zi intr-un
tratament care poate dura un timp mai indelungat.
Decoct din 20-25 g de herba uscata Ia 1 litru de apa rece; se fierbe pana scade Ia jumatate si se
consuma integral in cursul unei zile.
Decoct din amestecul de troscot si cicoare fiert in lapte; se bea de 2-3 ori pe zi, inainte de mese,
contra herniei si a hemoroizilor.
104
Decoct din 25-30 g amestec de troscot cu nalba, Iumanarica si seminte de in Ia 1 litru de apa; se
utilizeaza sub forma de clisme antidiareice.
Observatii: Nu se administreaza intern Ia pacientii care sunt sub tratament cu anticoagulante.
UZ EXTERN
Decoct din herba fiarta, care se terciueste si se aplica sub forma de cataplasme pe plagi deschise,
avand rol cicatrizant.
Decoct din 75 g de herba uscata Ia 1 litru de vin alb care se fierbe pana scade Ia jumatate si se aplica
sub forma de comprese sau spaIaturi pe rani proaspete si sangerande, avand rol hemostatic si cicatrizant.
Suc din herba proaspata, indoit cu apa, introdus cu un tampon in nari in caz de hemoragii nazale,
avand rol antiinflamator si hemostatic.
TELINA
Att frunzele, ct i rdcinile elinei au virtui vindectoare excepionale, prin bogia de

vitamine, enzime, hormoni vegetali i substane aromatice complexe, uor asimilabile, care exercit efecte
echilibrante asupra organismului uman, detoxifiante, reglatoare hormonal i de rentinerire general.
Frunzele se pot prelucra sub form de suc sau macerat, avnd nsuiri diuretice, stimulatoare, afrodisiace,
depurative, digestive i antireumatismale.
Sucul din frunze proaspete este mult mai activ dect sucul din rdcini. Dup ndeprtarea peiolurilor,
frunzele se taie mrunt, se adaug un pahar cu ap rece, se mixeaz 2-3 minute, se las n repaus 15 minute,
se strecoar i se bea, dimineaa pe stomacul gol i seara, ntr-o cur de minimum 24 de zile (nu se
depete cantitatea de 150-200 ml suc concentrat pe zi). Are efecte deosebite att intern (n curirea
sngelui, reglarea hormonal i febr), ct i extern (n acnee juvenil rebel, psoriazis, eczeme alergice,
vitiligo, sclerodermie, afeciuni oftalmice). De menionat c timp de 1-2 ore dup consumul sucului nu se ia
nici un alt aliment. n plus, pe toat durata curei nu se consum carne, alimente conservate, aditivi
alimentari sintetici (E-uri) i alcool.
Infuzia din frunze (o linguri la 200 ml ap clocotit) se bea nainte de mese n cazul bronitei cronice,
tuse veche, rgueal i astm bronic sau dup mese n congestie hepatic, litiaz renal i reumatism.
Sucurile din rdcini, excelent tonifiant
Sucul se obine din rdcina ras sau prin tiere n felii subiri sau cuburi care se pun n mixer 2-5 minute.
Se beau zilnic 50-100 ml suc, fracionat n 3 reprize, ntr-o cur de 15-20 de zile, avnd efecte n
convalescen, astenie, surmenaj, nervozitate, febr, reumatism, gut, tuse, catar bronic, obezitate, de
drenor pulmonar i hepatic i remineralizant. Extern, se aplic sub form de comprese pe plgi, ulcere,
cancer de piele, afeciuni oftalmice i n gargare contra ulceraiilor din gur.
Sucul din rdcini este un excelent depurativ, cu rol n eliminarea toxinelor din corp la persoanele care
lucreaz ntr-un mediu poluat, la cei care consum mult carne, aditivi alimentari sintetici, tutun i
medicamente de sintez (se iau 10-15 linguri pe zi, n cure de 2-3 sptmni).
105
Decoct din rizomi i rdcini rase (30 g fierte ntr-un litru de ap timp de 10-15 minute), se bea cte o
ceac nainte de mese, avnd efect stimulator general, nervos, cu aciuni n tuse rebel, rgueal, stri
febrile, afeciuni cardiace, retenie urinar, litiaz renal, digestie lent, balonri, obezitate, helmintiaz,
reumatism i gut.
Sirop din rdcini de elin n amestec cu rdcini de la alte specii (ptrunjel, sparanghel, fenicul i ilex),
luate n proporii egale (cte 125 g) care se infuzeaz n 2,5 litri ap clocotit timp de 10 minute; se adaug
3.750 g sirop de zahr, dup care se fierbe pn la consistena siropului; se consum cte 3-5 linguri pe zi
avnd rol diuretic n albuminurie cronic, litiaz renal i febr intermitent sau ca gargarism n ulceraii
ale gurii i gtului.
Infuzie din linguri semine mcinate fin la 200 ml ap clocotit; se infuzeaz acoperit timp de 10 minute
i se consum dup mesele principale avnd efecte digestive, tonice i carminative, eliminnd indigestiile i
balonrile.
elina n afeciuni digestive
Att frunzele, ct i rdcinile prezint o multitudine de proprieti terapeutice implicate n dereglri ale
aparatului digestiv (gastrite, stomahice, laxative, antimalarice, vermifuge, drenarea ficatului, ntrirea
stomacului), iar seminele au virtui carminative i tonic-aperitive, cu implicaii n balonri i aerofagie.
Afeciunile aparatului digestiv influenate pozitiv prin tratamente cu elin sunt: digestie lent, icter, ascit,
hepatit, arsuri stomacale, ulcer duodenal, balonri digestive, spasme abdominale, gaze stomacale i
intestinale, lipsa poftei de mncare, intoxicarea sngelui. Tratamentul se face cu semine mcinate fin sau
cu decoct din rdcini (o lingur cu rdcini rase la 200 ml ap, care se consum nainte de mese).
Inamicul stresului
Avnd proprieti antiastmatice, emoliente, expectorante i febrifuge, produsele din elin intervin n
drenarea pulmonar, n traheobronite cronice, astm bronic, catar pulmonar, combaterea inflamaiilor
secreiei bronhice, rgueal, tuse cronic i transpiraie excesiv (hidropizie).
Datorit coninutului bogat n vitamine, minerale i acizi organici, elina este un ideal tonic-stimulator al
sistemului nervos, al memoriei i revitalizant general n perioadele de stres.
Printele medicinei, Hippocrate, recomanda, n urm cu 2.500 de ani, s fie folosit elina n tratamentul
nervilor zdruncinai.
Avnd proprieti sedative, tonice i stimulente, elina prezint efecte deosebite n astenia psihic, fizic i
sexual, n surmenaj, migrene, vertij, stri nevrotice, insomnie i dureri de cap.
elina diminueaz senzaia de foame
Prin efectele diuretice i depurative, elina favorizeaz scderea grsimilor i a apei din organism, cu
aciune direct asupra obezitii i celulitei. Dup consumul elinei se constat o diminuare a senzaiei de
foame.
Se recomand a fi consumat cu 20 de minute nainte de fiecare mas, cnd se bea cte de pahar suc din
frunze ntr-o cur de 15-20 de zile. Pentru doamnele care in mult la siluet este indicat s mestece, ntre
mese, peiolul de la frunzele de elin.
Proprietatea hipoglicemiant, datorat coninutului n apioz i manitol, asigur eficacitatea n diabetul
zaharat prin scderea coninutului de zahr din snge.
106
Bogia n sruri minerale, mai ales n potasiu, magneziu i fier, d elinei nsuiri deosebite de
remineralizare, revigorare i imunostimulare pentru organismele debile, anemice i convalescente.
Mtura reumatismelor
Numit mtura reumatismelor, elina are efecte evidente n reumatismul infecios, artroze, lumbago i
gut, avnd rol n eliminarea substanelor toxice precum i efecte antiinflamatoare, depurative i uor
calmante n durerile articulare, mai ales la persoanele n vrst.
Se recomand o cur de 3-4 sptmni cu suc din rdcini (dou pahare pe zi), consumat pe stomacul gol n
combinaie cu suc de morcov. Este eficace i salata din frunze tiate mrunt, cu rol depurativ i curativ.
Pe articulaiile dureroase (coxartroze, gonartroze) se pun cataplasme cu frunze de elin oprite cu ap
clocotit i inute timp de dou ore, nvelite cu celofan i cu esturi din ln, avnd efecte benefice att n
poliartroze, ct i n cancere de piele i pe zone depigmentate de vitiligo.
Sucul de elin i morcov, bun pentru regenerarea pielii
Prin proprietile antiseptice, cicatrizante i antipruriginoase, preparatele din elin sunt remedii excelente
n profilaxia bolilor de piele, cu mare eficien n vindecarea de ulceraii, plgi tegumentare, degerturi,
contuzii, vnti, sclerodermie, dermatoze alergice, psoriazis i acnee juvenil. Pentru aceste afeciuni sunt
recomandate cure de 2-3 sptmni cu salate bogate n frunze de elin sau cu suc din rdcini (cte pahar
de 2 ori pe zi, luate dimineaa i seara, la culcare). Pentru regenerarea esuturilor epidermice dup rniri i
ulceraii, la sucul de elin se adaug i suc de morcov.
La bolnavii de vitiligo, o leucodermatit de lung durat, este indicat sucul de elin (2-3 linguri pe zi, luate
dimineaa pe stomacul gol i nainte de mese).
ntruct exist n rdcini un raport ideal ntre coninutul de fier i cel de magneziu, sucul din rdcina de
elin ajut la profilaxia cancerului de piele.
elina n alimentaie
Toate organele plantei ar trebui s fie nelipsite din alimentaia noastr curent. Frunzele au fost utilizate n
alimentaia european nc din secolul al XV-lea, fiind mult apreciate la aromatizarea unor salate, supe,
ciorbe, sosuri, maioneze i n multe feluri de mncruri sczute cu carne, pete i ou, fripturi rotisate. Se
asorteaz cu morcov, ptrunjel verde, cartofi, fasole etc. Savoarea proaspt, aromatizant i suculent, cu
miros intens i agreabil, are un rol esenial n stimularea apetitului i n favorizarea digestiei.
Frunzele se consum n stare proaspt sau uscat pentru iarn. Pentru salate se toac mrunt i se amestec
cu puin lmie i ulei de floarea soarelui.
Rdcina este indispensabil n arta culinar, fiind n perfect armonie cu prazul, ptrunjelul, ceapa i
morcovul. Se poate consuma n stare crud, dat pe rztoare i introdus ntr-un amestec de salate, luate
nainte de mese.
Salata se prepar ntr-un castron n care se rade o rdcin de elin, alturi de morcov, mr, sfecl roie i
ptrunjel (rdcin); se adaug puin salat verde, ceap, felii de tomate, untdelemn, sare i suc de lmie,
care se amestec i se consum la mesele principale.
O alt salat se prepar din 2 eline mari care se fierb n ap cu sare; se taie n felii subiri i rotunde, se
adaug ulei, sare, suc de lmie i se aaz pe un platou, asortat cu frunze de ptrunjel, salat verde sau
varz roie.
107
Tot din elin se prepar o sup dintr-o rdcin tiat n buci mici, se adaug 0,5 kg cartofi i 100 g orez;
se fierb mpreun n doi litri de ap cu sare i se drege cu smntn sau cu bulion.
n arta culinar sunt mult apreciate cteva feluri de mncare preparate cu rdcin de elin: salate
(eventual cu adaos de morcov, dovlecei, hrean, lmie, tomate, mere, ananas, arpagic sau maionez), supcrem, tocane de elin (cu carne, parmezan, msline sau ciuperci), budinc, gustare cu ciuperci, musaca,
piure, sufleu.
Vita de vie (Vitis vinifera)

Fam. Vitaceae
Denumiri populare: acrid, agurida, aguridariu, coarna, haligar, labrusca, poama, razachie, vie salbatica,
vinie, aua, gie, aghie, jita de jie, laurusca, ralusca
Planta originara din regiunea Mediteraneana, Europa Centrala si Sud- Vestul Asiei este o liana care poate
atinge o inaltime de 35 de metri, cultivata pentru fructul sau, strugurele cu proprietati culinare; specia
salbatica se gaseste in paduri umede si pe malurile apelor curgatoare. De mii de ani fructul este recoltat
pentru proprietatile sale nutritionale dar si medicinale, istoria sa fiind strans legata de cea a vinului. In
scopuri terapeutice s-au folosit din cele mai vechi timpuri seva vitei-de-vie pentru tratarea bolilor de ochi si
de piele, frunzele pentru oprirea sangerarilor, strugurii necopti pentru inflamatiile gatului, bolilor
infectioase, stafidele in tratarea tuberculozei iar strugurii copti cu rolnutritiv, vitaminizant, mineralizant,
antitumoral
Compoziie: frunzele contin: taninuri catehice, antociani, esteri ai acizilor hidroxicinamici, acid tartric,
saruri minerale; fructele (strugurii) contin acizi volatili, taninuri, acid malic, tartric, rasini, enocianina
(pigmentul din strugurii inchisi la culoare), vitamine A,C,E, grupul B, minerale
Actiune: frunzele de vita-de-vie scad colesterulul, regleaza tensiunea arteriala, actiune astringenta,
hemostatica, antidiareica, antitumorala, antioxidanta; fructele (strugurii) au efect nutritiv, vitaminizant,
remineralizant, laxativ, energic muscular si nervos, reglator digestiv si antiputrid, decongestiv hepatic,
colagog, hipocolesterolemiant, antioxidant, diuretic, elimina acidul uric din sange, antitumoral
Indicatii: frunzele sunt indicate in: hipertensiune arteriala, metroragii, hemoragii uterine, hipermenoree,
tulburari de menopauza, combaterea obezitatii, flebite, litiaza biliara, diaree, constipatie; in uz extern:
eruptii cutanate, eczeme, conjunctivite, dermatite; fructele sunt indicate pentru: afectiuni cardiovasculare,
boli respiratorii, renale, convalescenta, cancer, boli digestive, hepatice, demineralizare, consumati ca atare
sau sub forma de suc natural sau compoturi, stafide
Mod de administrare: frunzele (suc natural, infuzie, decoct), seva, sucul din struguri, gemoderivat din
muguri
Frunzele se pot prepara in diverse preparate culinare sau infuzie, decoct. Frunzele verzi zdrobite se folosesc
pentru oprirea hemoragiilor, plagi, rani, grabind vindecarea acestora. Frunzele proaspete se pot pune la
macerat in alcool de 60 de grade, timp de 15 zile, obtinandu-se o tinctura din care se administreaza cate o
lingurita de 3 ori pe zi pentru afectiuni cardiovasculare, tulburari circulatoorii, hemoragii diverse, etc
Ceaiul de frunze de vita de vie rosie este folosit de catre medicina populara la tratarea tulburarilor
menopauzei, pentru combaterea hemoragiilor uterine; se poate consuma alternativ cu ceaiul de piperul
boastei, pentru efectele hemostatice; se beau 3-4 cani pe zi.
Seva vitei de vie este folosita din timpuri stravechi pentru tratarea bolilor de piele (pete pigmentare,
eczeme, psoriazis, cancer de piele)si de ochi (cataracta, conjunctivite acute si cronice), se poate administra
intern cate o lingura de 3-4 ori pe zi, avand actiune antitumorala, regeneranta, revigoranta, detoxifianta;
pentru a pastra mai mult timp aceasta seva, se amesteca cu putin alcool de 60 de grade si se imbuteliaza in
sticlute inchise la culoare
Sucul din struguri necopti are actiune antiseptica, decongestiva, antimicrobiana in caz de angine
Stafidele (struguri copti stafidati) se folosesc pentru tratarea constipatiei
Extractul din samburi de struguri actioneaza asupra bunei functionari a celulelor nervoase,
Extract de muguri de vita de vie, prezinta organotropism specific asupra sistemului reticulo-endotelial si
108
asupra aparatului osteo-articular, este eficient in tratarea anginelor, inofaringitelor recidivante, in
reumatismul articular acut cu valori ridicate ale ASLO (valori ridicate ale streptolizinelor), artrite la nivelul
articulatiilor mici, artrite deformante, imunodeficienta, leucocitoza, limfocitoza, antianemic,
imunostimulator
Vinul fiert cu un varf cutit de scortisoara si cateva bobite de piper da o licoare buna in caz de gripa, raceala,
expunere indelungata la frig.
Vita de vie salbatica

Extract din mladite vita de vie salbatica 50 ml (AMPELOPSIS) ;tinctura
IMBUNATATIREA MOBILITATII ARTICULARE cu
Extract din mldie de VI DE VIE SLBATIC Ampelopsis weitchii MG=D1
Nivele la care poate aciona n organism: sistem articular i periarticular.
Recomandri:
Aparat osteo-articular: ajut la mbuntirea mobilitii articulaiilor mari i mici, la ncetinirea
deformrilor articulare.
Propuneri de asocieri cu alte produse gemoterapice:
- pentru mbuntirea mobilitii articulaiilor i ncetinirea deformrilor articulare, cu Extract din muguri
de Coacz negru - Ribes nigrum MG=D1 i Extract din mldie de Mce - Rosa canina MG=D1.
Modul de administrare:
Aduli i copii peste 7 ani: n general, cte 1-2 ml, n puin ap, de 2-3 ori pe zi, nainte de mese.
1 ml=aprox. 25 de picturi
n cazul asocierii cu alte extracte gemoterapice, se va administra o dat pe zi, cte 2-3 ml.
Durata administrrii poate varia ntre 1-3 luni de zile. Se poate repeta administrarea dup 1 sau 2 luni de
pauz.
Ampelopsis weitchii MG=D1
Contin alcool etilic de cereale 33% vol.
Sticle de 50 mL
Organotropism:
Sistem articular si periarticular; sinoviale si ligamente.
Actiune farmacologica:
Antiinflamator, analgezic si cicatrizant in formele de reumatism hiperalgic cu evolutie rapida la deformari
articulare si scleroza ligamentelor.
Indicatii terapeutice:
Reumatism cronic cu deformari, artrita reumatoida, artroza deformanta, poliartrita cronica evolutiva,
spondilita anchilozanta, maladia Dupuytren. circulatie sanguina, reumatism cronic, mobilitate articulara,
deformari articulare am auzit ca te poti lasa de tutun cu ceai din vita de vie salbatica
Mod de administrare:
Cate 30 - 50 de picaturi, in putina apa, de 2 - 3 ori pe zi; in asocieri 50 - 70 de picaturi, in putina apa, o data
pe zi.
Asocieri:
- Ribes nigrum si Rosa canina in reumatism hiperalgic deformant.
Actiune farmacologica: Antiinflamator, analgezic si cicatrizant n formele de reumatism hiperalgic cu
evolutie rapida la deformari articulare si scleroza ligamentelor.
109
Asocieri:
in reumatism hiperalgic deformant cu Extract din muguri de Coacaz negru si Extract din mladite de Maces.
in imbatranire precoce la femei si menopauza cu Extract din mladite de Rozmarin si Extract din mladite de
Merisor;
in sterilitate feminina cu Extract din muguri de Smochin, Extract din amenti de Salcie -, Extract din muguri
de Calin;
in mastopatie fibrochistica cu Extract din muguri de Arin alb.
VOLBURA
Volbura sau rochita randunicii este o planta ierboasa, perena, de pana la 1 m lungime, care se infasoara pe
alte plante, pe garduri, sau se taraste. Este raspandita in locuri cultivate si necultivate, in zonele de campie
ca si in zonele de deal, in toata tara.
Volbura se recolteaza intreaga (Convolvuli herba), fie cand planta este inflorita, dar inca nu are fructe.
Se smulge planta intreaga, se scutura pamantul dintre radacini si se indeparteaza resturile de plante straine
pe care se infasoara.
Plantele de volbura rezultate din prasiri, sunt de asemenea bune ca plante medicinale, chiar daca nu au
radacini.
Se usuca la umbra, in strat subtire, in soproane, poduri sau in incaperi cu aerisire buna. In uscatoriile cu aer
cald, temperatura poate sa atinga 50 de grade C.
Din 4-6 kg volbura proaspat recoltata, se obtine 1 kg produs uscat, consituit din plante intregi sau lipsite de
radacini, de culoare verde. Culoarea radacinilor uscate trebuie sa fie cafeniu-deschis. Produsul este lipsit de
miros, cu gust aromat-astringent.
Se ambaleaza in saci textili, sau se preseaza in baloturi si acestea se cos in panza de sac.
Din cele mai vechi timpuri, volbura pare sa fi fost cunoscuta pentru proprietatile laxative ale radacinilor si
frunzelor sale. Medicina moderna confirma calitatile lor laxative si purgative.
Valoarea terapeutica a volburii se pastreaza multa vreme, daca produsul este bine uscat.
110
Volbura este, de asemenea, coleretica; se recomanda 3 cesti pe zi dintr-un ceai preparat prin infuzarea a 5 g
planta in 1l apa clocotita.
Observatie. Ca si volbura, se recolteaza o alta planta, numita volbura mare sau cupa vacii [Calystegia
sepium (L.) R.Br.]. Volbura mare sau cupa vacii difera de volbura numai prin dimensiune. Frunzele ei sunt
mai mari , au 7-8 cm, iar diametru florilor 5-6 cm. Creste in zonele mai umede ale tarii, prin lunci si in
margini de padure, infasurandu-se ca si volbura, pe alte plante, sau tarandu-se. Contine aceleasi principii
active de importanta medicinala, ca urmare este primita la centrele de colectare in amestec cu volbura, sau
singura.
Remediu stravechi pentru tuse convulsiva si ulcer
Ceaiul din planta uscata se folosea impotriva tusei convulsive. Ceaiul din parti aeriene, amestecat cu zeama
de cartofi, se folosea in caz de ulcer la stomac.
Pe langa vitamina C, rochita-randunicii are in compozitia sa si alte elemente utile organismului, precum
substante minerale, tanini, tanoizi, rezine, convolvulina, acid convolvulinic, calciu.
Datorita acestor elemente, planta trateaza cu succes constipatia, balonarea abdominala, crampele
intestinale, colecistita, hiperaciditatea gastrica, gastrita,ulcerul gastric, ficatul "gras", previne ciroza si
restabileste functiile normale ale ficatului.
S-a mai constatat ca rochita-randunicii combate afectiunile pielii, depresia, bronsita, scorbutul, herpesul
bucal, candidoza, anumite tipuri de alergii, abcese, furuncule. Cura cu ceai de rochita-randunicii dureaza 15
zile pe luna, timp in care se bea, in fiecare dimineata, cate o cana de ceai.
Infuzia se prepara turnand 250 ml de apa clocotita peste o lingurita cu varf de planta bine uscata si
maruntita, se acopera vasul, timp de zece minute, dupa care se strecoara, se indulceste cu putina miere de
albine si se bea cald, cu inghitituri mici, pe parcursul a 10 - 15 minute.
Pentru ca un astfel de ceai sa aiba efectul asteptat, se recomanda si un regim alimentar adecvat bolii.
Pulberea se obtine prin macinarea, in rasnita de cafea, a radacinilor uscate. Se rasneste atat cat se consuma
in 14 zile, perioada dupa care planta isi pierde din proprietati. Din pulbere se ia cate o lingurita pe zi,
amestecata cu miere de albine, ca laxative si antihemoragic.
In traditia populara, frunzele de volbura se puneau pe taieturi, pentru a opri sangerarea, ori pe furuncule.
Rochita-randunicii vindeca pana si ranile facute de arsuri.
Pe langa vitamina C, rochita-randunicii are in compozitia sa si alte elemente utile organismului precum
substante minerale, tanini, tanoizi, rezine, convolvulina, acid convolvulinic, calciu.
Datorita acestor elemente planta trateaza, cu succes, constipatia, balonarea abdominala, crampele
intestinale, colecistita, hiperaciditatea gastrica, gastrita, ulcerul gastric, ficatul "gras", previne ciroza si
restabileste functiile normale ale ficatului.
S-a mai constatat ca rochita-randunicii combate afectiunile pielii, depresia, bronsita, scorbutul, herpesul
bucal, candidoza, anumite tipuri de alergii, abcese, furuncule. Cura cu ceai de rochita-randunicii dureaza 15
zile pe luna, timp in care se bea, in fiecare dimineata, cate o cana de ceai.
Infuzia se prepara turnand 250 ml de apa clocotita peste o lingurita cu varf de planta uscata si maruntita, se
acopera vasul, timp de zece minute, dupa care se strecoara, se indulceste cu putina miere de albine si se bea
cald, cu inghitituri mici, pe parcursul a 10, 15 minute.
Pentru ca ceaiul sa aiba efectul asteptat, se recomanda si un regim alimentar adecvat bolii.
111
ZMEURUL
RUBUS IDAEUS L.
Familia Rosaceae.Alte denumiri populare: azmura, mana, maIina, rug de munte, rugul jidovului, smeurar.
Descriere
Arbust tufos si ghimpos cu lastari taratori, tulpini arcuite Ia varf, simple sau ramificate, lungi de 80-200 cm,
cu ghimpi desi pe partea inferioara. Frunzele sunt imparipenate, cu 3-7 foliole ovale, albicioase si paroase
pe fata inferioara. Florile mici, albe, cu 5 petale, sunt grupate in raceme.Inflorirea are loc in lunile maiiulie.
Fructele sunt polidrupe rosii, suculente, aromate, dulci-acrisoare.
Raspandire
Planta creste in flora spontana preferand locuri umbroase, adancuri si Iuminisuri de padure, coaste
stancoase, tufisuri dese, taieturi de fag si brad, din zone deluroase si montane, pana Ia altitudini de 2.000 m.
Prefera soluri moderat acide, bogate in humus si afanate. Prin grupari dese de tufe formeaza zmeurisuri.
Ca arbust fructifer se cultiva in plantatii intensive si gradini.
Organe utilizate: Folium Rubi idaei frunze si Fructus Rubi idaei fructe.
Recoltare
Frunzele tinere se aduna inainte si in timpul infioririi (lunile mai-august). Foliolele se strujesc fara petiolul
principal, se usuca in locuri umbrite si bine ventilate, asezate in strat subtire pe rame sau prelate, sau
artificial Ia 40-50C. Dupa uscare frunzele raman verzi si au miros placut si gust astringent.
Fructele se recolteaza Ia maturitate deplina, cand sunt placut mirositoare, au gust dulce-acrisor, fiind
parfumate si hranitoare.
Continut chimic
a.
frunze
taninuri, mucilagii, flavonoide;
saruri minerale (K, P, Ca, Mg, Mn, Na).
b.
acizi organici;
vitamina C;
fructe
glucide solubile (Ievuloza), pectine;
acizi organici (citric, malic);
112
vitamine (B1, B2, C, PP);
carotenoizi;
saruri minerale (K, Ca, Na, Mg, P, Fe).
a. frunze
astringente, antidiareice;
emoliente, dezinfectante;
racoritoare;
depurative, sudorifice.
tonic-aperitive, antiscorbutice,
b. fructe
antidiabetice, depurative, diuretice, sudorifice;
energizante, tonice, vitaminizante.
Iaxative, stomahice;
Actiuni specifice
afectiuni ale aparatului digestiv: enterite, enterocolite, reduce aciditatea stomacului, diaree rebele,
gastrite hiperacide, ulcere gastrice, pirozis, ameliorarea digestiei;
afectiuni pulmonare: tuse, raceala, bronsite, angine, stari febrile;
afectiuni cardiace cu dureri;
afectiuni renale si genitale: dismenoree, metroragii;
afectiuni oculare, bucale si nazale: conjunctivite, stomatite, afte, nevralgii dentare, laringite, faringite,
rinofaringite;
reumatism, guta;
boIi de piele: eczeme, pustule, rani, eruptii tegumentare.
Forme de utilizare
UZ INTERN
Infuzie din 1 lingurita de frunze uscate Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 15 minute, se
strecoara, se indulceste cu miere si se beau 2 ceaiuri caldute pe zi, inainte de mesele de dimineata si seara,
cu efecte contra tusei, racelii si bronsitei precum si contra durerilor de cap, de stomac si de inima.
Decoct din 1 Iingura de tulpini tinere taiate marunt Ia 250 ml de apa; se fierbe pana cand apa se
ingaIbeneste si se bea o cana seara, in bolile de rinichi si diaree.
Frunze consumate crude sau in supe de verdeturi (in amestec cu frunze de mur, urzica, banutei,
patlagina si flori de coada soriceluIui), cu valoare terapeutica datorita continutului ridicat in vitamina C.
Ceai alimentar aromatic din frunze de zmeur impreuna cu frunze de mur si afin, recomandat pentru
consumul copiilor si bolnavilor, mai ales in perioadele reci cand sunt mai frecvente virozele si gripele.
UZ EXTERN
113
lnfuzie din 2 lingurite de frunze uscate in 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute, se
strecoara si se foIoseste pentru comprese pe ochi in caz de conjunctivita sau in eruptii cutanate, rani,
ulceratii si nevralgii dentare.
Infuzie din 2-3 lingurite de frunze uscate Ia 200 ml de apa in clocot; se foloseste ca gargara in
stomatite, laringite, faringite, inflamatii ale gatului, tuse si raceli, avand efecte emoliente datorita
continutului in mucilagii.
Frunze uscate Ia soare care se fierb 2 minute in apa si se aplica sub forma de cataplasme in boli de
piele (eczeme, furuncule, panaritiu, abcese, eruptii tegumentare) sau pe sani durerosi inainte de menstre.
Fructele sunt utilizate in industria alimentara si casnica Ia prepararea de dulceturi, gemuri,

marmelade, jeleuri, compoturi, serbet, peltea, lichioruri (zmeurata), rachiuri, vinuri etc.
Sucul de zmeura se prepara din 200 g de fructe de zmeura, fragi, afine si capsuni, spalate si stoarse
prin tifon, se indulceste cu zahar si se consuma imediat.
Siropul se prepara din suc de fructe si zahar in parti egale; se fierbe pana se obtine o consistenta
suficienta. Se utilizeaza ca diuretic si racoritor in bolile febrile, stimulent si tonic pentru persoane in varsta
(amestecat cu vin de calitate) sau pentru corectarea gustului neplacut al unor medicamente.
Otet de zmeura din 1,5 kg fructe si 1 litru de otet alb; se macereaza 10 zile, se strecoara si se trece in
sticle bine inchise. Prin inlocuirea otetului cu alcool de 60-70, se obtine zmeurata dupa indulcire cu zahar
sau miere.
Spuma de fructe cu gris preparata din 150 g de fructe zemoase (eventual in amestec cu capsuni, afine,
visine), 20 g de gris, 15 g de zahar si 250 ml de apa. Se stoarce sucul din 75 g de fructe, iar pulpa stoarsa
impreuna cu restul de 75 g de fructe intregi se fierb si se strecoara. In lichidul rezultat se adauga treptat
grisul si zaharul, continuand fierberea inca 4 minute. Se continua amestecarea spumei inca 5 minute Ia rece
si se adauga sucul de fructe. Se recomanda in gastrite hiperacide, ulcere, dispepsii de putrefactie, hepatita
acuta si cronica, rectocolita hemoragica, insuficienta cardiaca, hipertensiune, ateroscieroza, afectiuni
renale, boli infectioase.
Fructe proaspete consumate ca desert cu efect inviorator si usor laxativ.
Un leac de iarn: OETUL DE MERE

Licoarea acrioar i uor tulbure rezultat n urma fermentrii cidrului de mere este unul din cele mai
vechi medicamente cunoscute, menionat pentru prima oar n tratate de medicin scrise n urm cu mai
bine de trei milenii.
Medicii Greciei antice l foloseau pe scar larg, nsui Hipocrate, printele medicinii moderne, punnd la
loc de cinste oetul de mere, n scrierile sale. n medicina popular romneasc este folosit din timpuri
imemorabile. ranii notri din zonele de deal i de munte prepar i astzi oetul de mere n fiecare
toamn, folosindu-l apoi pe timpul lungii ierni contra diferitelor boli ori, pur i simplu, pentru meninerea
sntii. Practic, nu exist regiune la noi n ar n care s nu fie cunoscut folosirea acestui remediu
popular n bolile specifice frigului i sezonului rece. Iat n continuare apte aplicaii cu acest minunat
remediu.
Reumatismul
Se ia de trei ori pe zi cte o lingur de oet de mere, amestecat cu o linguri de miere. Cura dureaz
minim trei luni i are efecte de dezintoxicare a organismului foarte puternice. n plus, anumite substane
coninute de oetul de mere au efecte antiinflamatoare articulare i mpiedic procesele de mbtrnire i de
114
degenerare a cartilajelor i a epiteliilor. Durerile reumatice agravate la frig i vnt pot fi tratate i extern, cu
o cataplasm obinut din dou lingurie de oet, o linguri de hrean ras i o linguri de ceap tocat
mrunt. Cele trei componente se amestec bine, se nvelesc n tifon i se aplic pe locul afectat, cataplasma
inndu-se minimum o or.
Rcelile
De la primele dureri de gt, se face din or n or cte o gargar cu o soluie concentrat de oet, obinut
din patru linguri de oet diluate ntr-o can (250 ml) de ap. Dup ce durerile de gt se atenueaz, gargara se
face mai rar: din trei n trei ore. Este un tratament deosebit de eficient n fazele incipiente ale rcelilor.
Procedura are un efect foarte bun i n cazul n care avem senzaia de gt uscat.
Dac rceala deja a avansat, un tratament foarte bun pentru a trece mai uor boala este urmtorul: se fac
fricionri ale ntregului corp, dar n special ale toracelui, cu oet de mere. Dup tratament, pacientul se
nvelete bine i se las s asude vreme de mcar 10 minute. O eficien deosebit, n cazul n care aceste
boli sunt nsoite de febr sau de dureri musculare, o are masajul cu oet mentolat, care se obine din trei
picturi de ulei volatil de ment adugate la o lingur de oet de mere.
Indigestiile
Sunt cele mai frecvente iarna, cnd frigul, pe de o parte, i mncarea bogat n calorii, pe de alt parte, supun la eforturi suplimentare aparatul digestiv. Aadar, dac suferii iarna de indigestii frecvente sau de
hipoaciditate, bei nainte de mas, cu 5-10 minute, i imediat dup mas, cte un sfert de pahar de ap n
care a fost diluat o linguri de oet. Oetul stimuleaz salivaia, secreia de sucuri gastrice i mrete
peristaltismul tubului digestiv. De asemenea, mbuntete metabolismul gluco-lipidelor, o combinaie de
substane din alimente care este cel mai dificil de digerat i de asimilat.
Crizele biliare
Pe fondul hranei foarte bogate n grsimi din timpul iernii, problemele cu colecistul sunt foarte frecvente.
Aceasta, cu att mai mult cu ct vezica biliar se lenevete i mai mult n zilele geroase, cnd suntem
obligai s fim sedentari i s stm mai mult n cas. Majoritatea persoanelor care au probleme cu bila s-ar
putea scuti de multe necazuri, lund 1-2 lingurie de oet de mere nainte de fiecare mas cu 10 minute (2025 de minute n cazul persoanelor cu un apetit alimentar foarte puternic). Acest produs natural stimuleaz
evacuarea bilei, dizolv calculii, are efecte antiinflamatorii directe, mbuntete digestia i metabolismul
grsimilor.
ngrarea i obezitatea
Sunt "n floare" dup trecerea srbtorilor de iarn, meninndu-se cu att mai mult cu ct, n urmtoarele
dou luni, hrana rmne foarte bogat n calorii i cu puine fructe i legume crude. Soluia este oetul de
mere, cu care se fac cele mai simple i cele mai eficiente tratamente de reglare ponderal. Iat unul dintre
ele: se bea n fiecare diminea, la trezire, pe stomacul gol, un pahar de ap de izvor n care au fost
dizolvate dou lingurie de oet de mere. Apoi, pe parcursul zilei, dup fiecare mas, vom bea o jumtate de
pahar de ap n care am adugat o linguri de oet de mere i dou lingurie de miere. Oetul de mere
stimuleaz procesele de eliminare din organism (n special tranzitul intestinal) i activeaz anumite lanuri
metabolice care favorizeaz slbitul. Dac vrei o cur de slbire forte, folosii-o pe urmtoarea: nainte de
fiecare mas, orict de mbelugat sau srac, se nghit doi cei de usturoi pisai mpreun cu o lingur
mare de oet de mere i puin ap. Este un preparat nu foarte rafinat ca arom i cu att mai puin ca gust,
ns intensitatea efectului merit efortul. Ar mai fi de reinut c aceast cur, destul de dur pentru tubul
digestiv, nu se face mai mult de apte zile la rnd, urmate de apte zile de pauz.
Micozele unghiilor
Se agraveaz foarte mult n lunile de iarn, cnd imunitatea scade, circulaia sngelui este mai slab, iar
corpul (mai ales picioarele) respir mult mai puin, din cauza mbrcmintei i a nclmintei de iarn.
115
Contra acestor micoze se face un tratament de lung durat, dar cu o eficien verificat n practic: de trei
ori pe zi, dimineaa, la prnz i seara, se ine degetul n oet de mere, timp de o jumtate de or. Peste
noapte, se nvelete degetul bolnav ntr-o vat mbibat cu oet de mere i se nfoar n plastic (degetare
tiate din mnuile de protecie n gospodrie). Din cnd n cnd, se mai tamponeaz unghia i cu tinctur
de propolis sau de muguri de plop, care au efecte antiinfecioase foarte puternice i acioneaz foarte bine
pe esuturile nmuiate anterior n oet. Dup 2-3 luni, micoza va disprea.
Oboseala cronic, epuizarea
Apar foarte frecvent, la sfritul iernii, cnd corpul i psihicul ncep s-i epuizeze bateriile ncrcate peste
var. Pentru rencrcarea rapid a acestor baterii, o soluie foarte bun este un masaj cu oet de mere,
eventual aromatizat cu levnic sau rozmarin (se pun trei picturi din uleiurile lor volatile ntr-o lingur de
oet). Masajul se face pe ntregul corp, astfel: se ia oet de mere n palm i se ntinde pe piele cu micri
blnde i energice (fcute mereu n sens ascendent), insistndu-se asupra umerilor, a cefei, a toracelui i a
zonei frunii. Acest tratament dureaz 30 minute i va fi urmat obligatoriu de un du, dup care v vei simi
proaspei i n form. Acelai tratament este recomandat contra surmenajului intelectual, precum i contra
febrei musculare. Masajul cu oet de mere stimuleaz i circulaia sngelui, mrind rezistena la frig.
Tratamente pentru gonartroz i alte tipuri de artroze

Gonartroza presupune localizarea reumatismului degenerativ la articulaia genunchiului.
Este una dintre cele mai frecvente forme de reumatism degenerativ. Dei mai puin sever dect coxartroza,
rmne totui o afeciune suprtoare, uneori chiar invalidant. La nivelul genunchiului exist dou
articulaii: articulaia femurorotulian i femuro-tibial. Procesul de uzur le poate afecta separat sau de
obicei mpreun. Exist dou categorii de gonartroz: gonartroze primitive - fr o cauz identificabil - i
gonartroze secundare - cu cauze cunoscute. Combaterea durerii se face cu analgezice sau antiinflamatoare
nesteroidiene, administrate pe cale general sau n aplicaii locale. Cele mai utilizate astfel de medicamente
sunt: aspirin, indometacin, diclofenac, fenilbutazon. Ele trebuie ns administrate cu precauie, datorit
efectelor secundare defavorabile pe care le au (iritabilitatea gastric, retenia hidrosodat). De asemenea,
trebuie evitat administrarea prelungit a acestor medicamente. Corticosteroizii se folosesc rar. Ei sunt
indicai atunci cnd exist un proces inflamator important, cu lichid sinovial abundent. Administrrile
repetate pot produce deteriorri ale cartilajului. n scopul proteciei i refacerii cartilajului se administreaz
condroprotectoare, obinute din extracte de cartilaj i mduv osoas. Ele au scopul de a normaliza i a
stimula metabolismul perturbat al cartilajului.
Remedii naturiste
Hrean - se prepar un unguent din: 50 g unt topit la 40 grade; se adaug apte linguri de hrean ras fin i se
amestec pn ce se omogenizeaz. Se las la rece i pentru macerat, timp de o zi, dup care se renclzete
i se strecoar. Se pune ntr-un recipient, pstrndu-se la rcoare; se unge zona dureroas de dou ori pe zi,
timp ndelungat.
Jneapn - infuzie de jneapn, se beau cte dou cni pe zi.
Frunze tinere de nuc - peste frunze tinere de nuc se pune ulei de msline i se las 3-4 ore, apoi se aplic
frunzele n 3-4 straturi pe articulaiile dureroase. Se las s lucreze toat noaptea. Se mai poate face masaj
la articulaiile dureroase cu ulei de msline, n amestec cu zeam de lmie. Se aplic un bandaj i se las
s lucreze peste noapte.
Cataplasm de usturoi - se cur un cel de usturoi, se rzuiete, se mpacheteaz ntr-o crp umed i se
aplic pe genunchiul dureros. Se ine timp de 20 de minute. Efect garantat n calmarea durerilor.
Suplimente naturale
116
Frunze de nuc
Joint Protex - produs naturist ce conine substane prezente n mod normal n celulele cartilajului i care
acioneaz mbuntind funcia articulaiei, n plus, ca i antiinflamatoarele i analgezicele, atenueaz
durerea i inflamaia, dar fr efecte secundare.
Shark Aid (cartilaj de rechin) - particip la regenerarea cartilajelor, reduce inflamaia, durerea, red
mobilitatea articulaiilor i inhib vascularizaia local n artrit, artroz, reumatism.
Super Soya Lecithin (sau Triple Potency Lecithin) - Lecitina este indicat ca tratament naturist n aceste
afeciuni pentru reducerea durerilor articulare. Este un bun lubrifiant al articulaiilor i este de mare ajutor
persoanelor meteosensibile.
Vein Care (hirudin din saliv de lipitori) - diminueaz semnificativ inflamaia articular i scade
depozitele intra-articulare de fibrin, are efect calmant i anestezic.
Reet
Unguent din gelatin pentru gonartroz
Se prepar crema de baz: n 250 g unt se fierb 4 cei de usturoi, 1 linguri flori de glbenele, 1 linguri
rdcin de ttneas, 1 linguri de hrean, 1 linguri frunze de vi-de-vie, 1 linguri lemn-dulce, 1
linguri flori de arnic, 1 linguri foi de dafin, 1 linguri frunze de nuc i 1 linguri muguri de pin. Se
fierbe 3-4 zile, sau chiar o sptmn, apoi se strecoar. Dup strecurare, se adaug 50-100 ml ulei de msline sau ulei de brad. Separat, ntr-o can de porelan se pun 10 g de gelatin (Dr. Oetker), peste aceasta se
toarn 100 ml ap cldu, se amestec continuu, se las vreo 20 de minute pn se ntrete, se face ca
piftia. Se amestec cu crema de baz topit, dac este nevoie se mai pune la nclzit. Se amestec bine. Se
adaug n topitur uleiuri volatile de: ienupr, de brad i rozmarin, cte o pipet din fiecare ulei volatil
(pipeta mic cu par de cauciuc, cumprat de la farmacie). Se pun i 30 ml de glicerin.
Preparatul cu gelatin nu se fierbe, cci se degradeaz gelatina. nc n stare lichid, se toarn n recipiente
corespunztoare.
Indicaii: gonartroz, dar i artroza cotului, hernie de disc.
Concomintent (odat cu ntrebuinarea acestui unguent) se ia zilnic cte o linguri (5 g) de gelatin alimentar, aa cum este ea n plicule (neprelucrat). Se consum mult lichid cnd se ia gelatina. Dup 6 luni, se
reface lichidul sinovial dintre cartilaje.
M-am uns ntr-o sear la ncheietura minii i mi-a trecut durerea pe loc. A doua zi s-a fcut un strat lucios
n locul unde m-am uns. Aa trebuie, cci astfel gelatina intr n piele. Nu se terge acest strat.
Tratament intern pentru artroze i osteoporoz
Dou reete de preparare a calciului natural
Cojile de ou - o important surs de calciu natural
1. Prima metod este mai simpl. Se macin n pulbere coaj de ou (dup ce n prealabil s-au splat bine);
se amestec 1 linguri de praf de coaj de ou cu 1 lingur de suc de lmie proaspt. Se amestec pn
apare spuma. Se adaug n mncare sau se consum separat cte 2-3 lingurie pe zi.
2. A doua metod este puin mai complicat i se adreseaz persoanelor cu afeciuni n stadii mai avansate.
7 ou albe de cas splate foarte bine se pun ntregi ntr-un borcan sterilizat i peste ele se toarn sucul a 12
lmi. Se nchide bine borcanul i se pstreaz la frigider 12 zile. Zilnic, se amestec atent coninutul
borcanului cu o lingur de lemn. La sfritul perioadei, se trece coninutul borcanului prin sit i se
amestec cu 0,5 1 de coniac i 200 g de miere de albine. Amestecul obinut se pstreaz n frigider i se
consum de trei ori pe zi, ntre mesele principale.
Brnz cu calciu
117
Se nclzesc 5 l de lapte, se adaug 1 litru de lapte btut sau lapte acru, 300 g de smntn, 1 lingur de pulbere din coaj de ou sau pastile pisate de calciu din farmacie. Se ia de pe foc nainte de fierbere i se rcete. Strecurai brnza. Zerul obinut l putei folosi pentru prepararea mncrurilor sau n cosmetic.
Cur cu coada-calului
50 g coada-calului uscat se pun la macerat timp de 3 ore ntr-un litru de ap rece. Se fierbe 30 de minute,
se las n repaus 10-20 de minute, acoperit, se strecoar. Se beau 3 cni de ceai pe zi, timp de 3 luni (atunci
se vede rezultatul).
MRCU IOAN - Aiud, e-mail: janosm3@gmail.com, tel. 0745/55.88.68
BRUSTURELE
Recoltarea
Radacinile se scot din sol in toamna primului an (lunile septembrie-octombrie) si in primavara anulul II
(lunile martie-aprilie). Se spala sub jet de apa, se curata si se taie longitudinal. Dupa inflorirea din anul II,
radacinile se lignifica si devin seci sSi lipsite de inulina. Uscarea radacinilor se face Ia soare sau in incaperi
incalzite si artificial Ia 35-50C. Coeficientul specific de uscare este 4-5 : 1. Dupa uscare radacinile au
culoare bruna (Ia exterior) si alba (Ia interior), au miros slab, gust dulceag, mucilaginos, apoi amar.
Frunzele se culeg fara petiol Ia inceputul infloririi (lunile mai-iulie) si se usuca Ia umbra.
hipoglicemiante, antidiabetice, depurative, coleretice, colagoge;
antireumatismale, antigutoase, diuretice, sudorifice;
antibacteriene, antiseptice, antibiotice asupra microbilor de pe piele (comparabil cu penicilina);
antiacneice antisifilitice, seboreice, astringente.
Actiuni specifice
combate diabetul cu scaderea procentului de zahar din sange;
afectiuni digestive: ficat lenes, calculoza biliara, dischinezie biliara, enterocolite, colici abdominali,
previne puterfactiile si infectiile microbiene cu streptococi, pneumococi, bacilul antraxului;
afectiuni respiratorii: gripa, raceala, bronsite;
afectiuni cardiace: ateroscleroza, hipertensiune, insuficienta cardiaca cu edeme;
boli renale-genitale: Iitiaza renala, cistite, leucoree;
reumatism, guta;
afectiuni bucale: amigdalite, gingivite, herpes, abcese dentare;
boli de piele: dermatoze, acnee juvenila, pecingine, tenuri seboreice, furunculoza, eczeme, arsuri,
ulceratii, psoriazis, impetigo, rujeola, variola, scarlatina, sifilis, muscaturi de serpi, intepaturi de albine,
viespi, tantari;
stimuleaza cresterea parului in caz de alopecie prematura si matreata abundenta.
Forme de utilizare
UZ INTERN
118
Infuzie din 2-4 linguri de radacini uscate si maruntite Ia 1 litru apa clocotita; se infuzeaza 15 minute,
se strecoara, se indulceste dupa gust si se bea intreaga cantitate in cursul unei zile. La persoanele bolnave
de diabet, indulcirea se face cu zaharina sau ciclamat de sodiu.
Decoct din 2 linguri de radacini uscate si macinate Ia 500 ml de apa clocotita; se fierbe 4-5 minute Ia
foc redus, se infuzeaza acoperit 15 minute si se bea intreaga cantitate calduta, in 3-4 reprize, pe durata unei
zile, avand efecte iIn calculoza biliara, gripa, raceala, acnee si furunculoza.
In caz de rujeola se prepara un decoct dupa acelasi procedeu dar cu doza Ia jumatate; dupa ce se
adauga 2 lingurite de miere, se consuma timp de 2-3 ore cate 1 lingurita Ia intervale de 5 minute,
determinand o grabire a vindecarii, bolnavul fiind retinut Ia pat.
Sirop din 100 g de radacini proaspete in 800 ml de apa si 800 g de zahar. Dupa dizolvare se consuma
cate un pahar pe zi contra eczemelor si a altor afectiuni dermatice.
UZ EXTERN
Infuzie din 1 lingura de radacini uscate Ia 200 ml de apa in clocot; se infuzeaza acoperit 15 minute, se
strecoara si se foloseste sub forma de comprese in acnee sau sub forma de gargara in afectiuni inflamatorii
buco-faringiene.
Decoct din 4 Iinguri de radacini maruntite Ia 500 ml de apa clocotita; se fierbe 4-5 minute, se
infuzeaza acoperit 10-15 minute, se strecoara si se aplica sub forma de comprese, de 3-4 on pe zi, in
afectiuni dermatice (acnee juvenila, eczeme uscate, herpes, furunculoza, tenuri seboreice). Pentru matreata
si alopecie se fac frectii locale Ia intervale de 2 zile.
Decoct din amestec cu 30-40 g de radacini de brusture + 15-20 g de frunze de mesteacan + 30-40 g de
radacini de urzica Ia 1 Iitru de apa rece; se fierbe 10 minute, se strecoara, se adauga o lingura de otet si se
foloseste, saptamanal, Ia spalarea si frectionarea pielii capului, avand efect de stimulare a cresterii parului
in caz de alopecie si seboree a pielii.
Decoct din amestec de 100 g de radacini de brusture + 100 g de radacini de iarba mare Ia 1 litru de apa
rece; se fierbe 30 minute si se fac frectii locale contra micozelor si a mancarimii de piele (prurit).
Tinctura din 100 g de frunze proaspete Ia 1 litru alcool de 60; se macereaza 7-8 zile, se strecoara si se
diluiaza cu apa (1: 9 parti) pentru a face gargara si spalaturi bucale in infectii sau leziuni ale gurii, avand
efect astringent si antibiotic.
Tinctura din 200 g de radacini uscate si macinate Ia 1 litru de alcool de 76; se macereaza 15-20 zile si
se foloseste ca frectie pe pielea capului pentru tonifierea radacinii firului de par si stimularea cresterii
parului.
Suc din radacini proaspete, recoltate primavara si aplicate pe rani, ulceratii, acnee, furuncule (cu
calmarea durerilor), lotionari in alopecie, seboreea parului si a fetei.
Unguent din pahar de suc din frunze proaspete obtinut Ia mixer si pahar ulei vegetal; se amesteca
bine si se aplica sub forma de pansamente locale pe ulcere vechi de gamba, infectii ale pielii, furuncule,
acnee juvenila, arsuri, cruste de psoriazis, eczeme microbiene.
Frunze crude si zdrobite aplicate sub forma de cataplasme in caz de reumatism dureros, rani,
inflamatii, intepaturi de insecte si paianjeni, avand efecte antitoxice si calmante.

Albastrelele

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Albastrelele

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

Diverse plante cu efect terapeutic

34.Trei frati patati...............................97

39. Vita de vie salbatica...................108

43.Tratamente pentru artroze.........115

astringente, antiinflamatoare, dezinfectante, spasmolitice;

diuretice, calmante, tonic-amare, antidiareice.

boli de ficat, dischinezie biliara, dispepsii (indigestii), diaree;

tuse, bronsite, febra;

insuficienta cardiaca cu edeme, flebite, hipertensiune;

BOZ (Sambucus ebulus).

Factorul curativ: radacina

CIULIN (Carduus nutans)

COADA SORICELULUI -ACHILEA MILLEFOLIUM ( bradatel, iarba oii, iarba soarecelui,prisnel

stomahice gastrice, hepatice, anticolitice, astringente, tonic-amare, carminative, coleretice,

hipotensive, antispastice ale sistemului vascular, hemostatice;

diuretice (pentru eliminarea ureei), antialergice, antipiretice, anticonvulsive;

vulnerare antiinflamatoare, epitelizante, calmante, antiseptice, cicatrizante,

afectiuni renale si ale vezicii urinare, infectii genitale, metroragii, enurezis;

dureri reumatice si ale bratelor, amorteala palmelor;

hemoragii nazale, afte, Iacrimarea ochilor, dureri in urechi;

Infuzie dubu concentrata pentru tratarea ranilor vechi si infectate.

Inhalatii aplicate in cazul afectiunilor respiratorii (bronsita, tuse, astm, laringita).

IARBA MARE - INULA HELENIUM L.

inulina (30-45%), substante pectice;

saponine sterine (stigmasterina), alantolactone (helenina), alantopicrina, fridelina, sitosteroli, rezine;

expectorante, antiseptice, antispastice si calmante in tuse si spasme bronsice, sudorifice, antifebrile;

colagoge, coleretice, antiinflamatoare in congestii hepatice, tonifiante ale stomacului, vermifuge;

antiinfectioase, antibiotice (asupra bacilului Koch), astringente, antipruriginoase, calmante in stari

anemie Ia adolescente, oboseala, alergii, nevroze, insomnii;

afectiuni renale-genitale: nefrite, dismenoree, leucoree (scurgeri vaginale), amenoree, uretrita,

reumatism, guta, artrite, spondilita anchilozanta;

insuficienta cardiaca cu edeme;

dermatoze, eczeme uscate, rani purulente, ulcer varicos.

In medicina veterinara, se recomanda amestecul in miere a 50 g de pulbere pe zi data bovine astenice

IEDERA (Hedera Helix)

Epoca de semanat: primavara devreme (luna martie).

Distanta intre randuri:50-62,5 cm.

Adancimea de semanat: 2-3 cm

Cantitatea de samata necesara: 6-8 kg/ha.

Productia de herba: 10-15 tone/ha (proaspata) si 3 tone/ha (uscata).

Organe utilizate: Herba Hyssopi partea aeriana nelignificata, cu frunze si flori.

substante amare (hisopina, marubiina);

glicozide flavonice (5%) (hesperidina);

taninuri (8 %), coline, gumi-rezine, saponine, compusi sterolici;

acizi organici (ursolic, oleanolic, cafeic);

glucide, lipide, proteine;

tonic-aperitive, aromatice, carminative, antispasmodice asupra musculaturii netede, stomahice,

expectorante pectorale, bronhodilatatoare, antiseptice pulmonar, sudorifice, diuretice, fluidizante ale

emenagoge, diaforetice, sedative asupra sistemului nervos central si al centrilor respiratorii;

hipotensive arterial, vasodilatatoare arterial, depurative;

antireumatice, vulnerare, cicatrizante, rezolutive, antiseptice extern, antiinflamatoare, usor

combate anemia, stimuleaza pofta de mancare (datorita hisopinei);

boli renale-genitale: dismenoree, amenoree, leucoree, insuficienta renala;

reumatism cronic, guta;

afectiuni dermatologice: actiuni antiseptice si cicatrizante in rani superificiale, plagi purulente,

Cosmetica in lotiuni, creme de ten si pleoape;

Aromatizant in dulciuri, Iichioruri (bitter, chartreuse) si bauturi nealcoolice;

Odorant pentru sapunuri si detergenti;

Planta melifera cu productii de 50-120 kg de miere Ia hectar;

Fixarea nisipurilor mobile si a terenurilor erodate in panta;

Supliment in hrana animalelor avand insusiri antidiareice.

Inhalatii pentru bronsite, traheite, astm bronsic.

Gargarisme cu infuzie calduta in angine, faringite, laringite, raguseala;