Remedii verzi pentru artroză şi reumatism

Ambele afecţiuni atacă articulaţiile. În cazul reumatismului, acestea se

inflamează, iar în artroze, cartilajele articulaţiilor se alterează, cauza fiind
degenerativă. De multe ori, durerile sunt insuportabile, însă calmantele
alopatice, cu două tăişuri, nu sunt singurele remedii pentru aceste neplăceri,
plantele fiind şi ele o sursă de alinare fără efecte secundare nedorite.
Coada-calului era folosită, în trecut, pentru curăţatul vaselor, însă această
plantă vindecă multe boli ale organismului nostru. Pe lângă oprirea
vărsăturilor şi sângerărilor, ea are un efect calmant rapid în cazul durerilor
reumatismale.
•    Peste o linguriţă de coada-calului, toarnă 250 ml de apă şi fierbe timp de
15 minute la foc mic. Strecoară şi bea călduţ, de trei ori pe zi, între mese.
Urzica este deosebit de utilă în reumatismul „învechit“. Ea anihilează
predispoziţia la răceli şi combate afecţiunile artritice şi reumatice. Este
adevărat că o ceaşcă de infuzie pe zi nu e suficientă în crize, ci trebuie să se
bea minimum doi litri în timpul zilei, cu înghiţituri mici.
•    În sezon, aplică direct pe articulaţie frunze de urzică proaspăt culese,
leagă cu un bandaj de tifon pentru 5-15 minute. Imediat, va apărea urzicarea,
care va pune sângele în mişcare şi va produce o încălzire a întregii zone.
Articulaţiile se dezumflă şi se elasticizează, iar durerile se estompează.
•    Opăreşte două linguri cu plantă uscată cu 250 ml de apă fiartă, acoperă
vasul pentru 10-15 minute, apoi bea această infuzie cu înghiţituri mici. În
criză, se recomandă 6-8 căni pe zi.
Frasinul are acţiune diuretică, sudorifică, antigutoasă, antiinflamatoare şi
analgezică. Sunt utile frunzele, florile, dar mai ales mugurii.
•    Toarnă 400 ml de apă peste 30 g de muguri de mesteacăn şi fierbe zece
minute la foc mic. Lasă să stea o oră, strecoară şi bea câte un pahar, de patru
ori pe zi, la o oră după masă.
•    Opăreşte două linguri cu frunze sau flori uscate cu 250 g de apă fiartă şi
lasă la infuzat zece minute. Bea două căni pe zi, între mese.
Frunzele de coacăz, datorită substanţelor pectice şi sărurilor de potasiu, au
acţiune antiinflamatoare la nivelul articulaţiilor şi măresc diureza, fapt
pentru care se folosesc în tratarea unor boli reumatice care însoţesc
insuficienţa cardiacă, precum şi pentru prevenirea accidentelor vasculare. La
fel de bun este sucul de coacăz-negru.
•    Bea în fiecare zi un pahar cu suc proaspăt de coacăze, neîndulcit, de
preferat între mese. Sau consumă după fiecare masă 100 g de coacăze.
•    Toarnă 200 ml de apă fiartă peste două linguri cu frunze de coacăz şi lasă
la infuzat 15 minute, apoi strecoară şi bea câte 100 ml, de două ori pe zi,
dimineaţa şi seara, după masă.
Stiai?
Fasolea verde face minuni
Se fierb, 2-3 ore, 15-20 g teci de fasole într-un litru de apă. Se răceşte şi se
bea o jumătate de pahar, de 4-5 ori pe zi.

Reţetă-minune contra reumatismului

La 1/2 l spirt medicinal se adaugă 2 linguriţe sare de lămâie şi 2 linguriţe
sare fină de bucătărie. Se lasă la macerat 7-10 zile. Se agită zilnic. Se fac
zilnic frecţii uşoare la locul durerii şi se lasă să se usuce. Dacă avem
posibilitatea, putem face frecţii şi de două ori pe zi. Compresele se aplică
unde avem dureri şi le lăsăm să se usuce. După ce simţim o îmbunătăţire,
putem să le reducem la 2-3 zile pe săptămână.
SIMONA BĂDESCU - Iaşi
Leacuri pentru tratarea reumatismului
• Se taie radacina de tataneasa, se spala si se pune intr-o sticla pana la
jumatate. Peste ea se adauga tuica de cereale, se astupa cu dop si se lasa la
intuneric. Dupa o saptamana, se agita bine sticla si se poate folosi maceratul
obtinut pentru comprese, care se aplica pe incheieturile dureroase. De
asemenea, se fac frectii dimineata si seara cu acest lichid.
• Se leaga locul dureros cu frunze de hrean sau frunze de brustur, puse in mai
multe straturi.
• Se face frectie cu tuica naturala, in care s-a pus la macerat radacina de
matraguna.

Artrita reumatoida. Se prepara un unguent din sase linguri de pulbere

obtinuta din: frunza de dafin, o lingura de ace de ienupar tocate si zece
linguri cu varf de unt. Unguentul se foloseste pentru masaje in zona lombara
sau la articulatiile afectate. Durerile dispar repede.
O alta metoda: luati un cartof spalat, dar necuratat. Inainte de culcare, se
pune pe locul afectat si se bandajeaza bine ca sa nu cada. Daca va dor
degetele de la mana, cartoful se tine in palma, si se imbraca deasupra o
manusa stransa. Daca durerea se localizeaza in laba piciorului, cartoful se
pune in soseta, la talpa, inainte de culcare. Acelasi cartof se foloseste de mai
multe ori.

Unguent impotriva durerilor reumatismale

1 capatana de usturoi dat pe razatoare se lasa la macerat in 200 ml ulei de

masline timp de 2-3 zile apoi se strecoara si se poate folosi in aplicatii de 2-3
ori/zi pe locul dureros!

Pentru tratarea reumatismului cronic , tecile de fasole pot fi miraculoase .Iata

cat de usor se prepara un remediu simolu si eficient : fierbi 30 g pastai de
fasole intr-un litru de apa si il lasi la racit apoi torni intr-o sticla si il tii la
rece . Se bea cate 1/2 pahar , de 4-5 ori pe zi

Leac pentru reumatism: se pun 4 rădăcini de hrean rase şi 1/2 l spirt medicinal
de la farmacie (este mai sigur) într-un borcan cu capac. După 10 zile lichidul
rezultat se poate folosi la frecţii pe locurile dureroase. Vă doresc multă sănătate!
ANA KLEIN - Hunedoara

Pentru dureri reumatice

Un borcan de mărime potrivită se umple cu parafină dată pe răzătoare; se

toarnă apoi motorină, până se umple borcanul. Se ţine lângă o sursă de
căldură şi se amestecă din când în când până se topeşte parafina. Se pune la
rece şi se lasă până când amestecul se face ca o alifie. Este bine ca borcanul
să fie cu capac filetat. Cu această pastă se ung locurile dureroase şi se
protejează cu nylon, să nu se îmbibe îmbrăcămintea. Rezultatul se poate
constata după 4-5 ungeri. Celor ce vor folosi leacul, le doresc să le fie de
folos.
CAMELIA GIOADĂ – Sibiu

Remedii naturiste impotriva durerilor reumatice

Dupa varsta de 40 de ani, cam toate persoanele sufera de o afectiune
reumatica. Odata cu venirea sezonului rece, durerile reumatice se
intensifica din cauza frigului, a schimbarilor bruste de temperatura sau a
presiunii.

Medicamentele de sinteza sunt foarte scumpe si suferinzii, cei care le-au folosit,
s-au lamurit ca, cel mai adesea, nu au nicio eficienta, asa ca multi dezamagiti se
indreapta spre leacurile babesti, folosite de mosii si stramosii nostri, de pe
vremea cand nu existau medicamente si, in caz de durere, oamenii se descurcau
cu ce le punea la indemana mama-natura.

De-a lungul timpului, de un real folos in alinarea durerilor reumatice s-au dovedit
a fi cataplasmele, compresele, un adevarat balsam, ieftine si oricand la
indemana.

Varza, stiuta din vremuri stavechi ca leac impotriva durerilor, a inceput sa aiba
iar cautare pe piata medicamentelor naturiste. Peste mai multe foi de varza se
trece cu sucitorul sau cu o sticla si asa, in mai multe straturi, se asaza direct pe
locul dureros, fixandu-se cu un tifon.
Pentru mai multa eficienta, reumaticii ar trebui sa si consume zilnic varza, de
preferinta cruda, negatita, dar si murata, sub forma de salata.
Zeama de varza murata sau moarea, cum i se mai spune in diferite zone ale
tarii, se recomanda, de asemenea, persoanelor care sufera de reumatism,
deoarece este bogata in vitamine, cu deosebire vitamina C, si minerale.

De un real folos in lupta cu reaumatismul sunt si fructele si legumele zemoase:

pepenele rosu, perele, merele, piersicile, strugurii, prunele, castravetii.
Toate aceste produse naturale au in compozitie multa apa, cam peste 90%,
dar nu orice apa, ci una speciala, plina de minerale si vitamine.

Toate fructele si legumele zemoase sunt sarace in calorii, depurative si

diuretice excelente. In plus, sunt bogate in fibre, astfel ca ajuta la eliminarea
surpusului de grasimi, adica la debarasarea organismului de toxine, ceea ce
pentru reumatici este o necesitate.

Hreanul, folosit cu precautii

Hreanul, de asemenea, poate fi un alt leac ieftin in caz de reumatism, fara

efecte secundare si care nu da dependenta. Se dau prin razatoarea mare
cateva radacini de hrean, se pun pe o bucata de panza ori tifon si se aplica
pe locul dureros.

Atentie, insa! Hreanul se incalzeste repede si arde, moment in care trebuie

indepartat imediat ca sa nu produca usturimi. Mai putin agresive, dar cu
aceleasi efecte benefice, sunt ceapa si usturoiul.

Reumaticii ar trebui sa consume zilnic ceapa, de preferinta rosie, si usturoi,

mai ales crude. Acestea ar trebui sa se gaseasca in fiecare bucatarie,
pentru ca au un rol deosebit de important in mentinerea sanatatii si
prevenirea bolilor de sezon, printre care, la loc de frunte in anotimpul rece
este si reumatismul.

Sa avem sanatate!
Spalaturi intestinale

Reumatismul are un grad de toxicitate la nivelul intestinului gros, de

aceea, toti reumaticii ar trebui sa faca o data la 15 zile o spalatura intestinala.
Reteta: Se fierb in doi litri de apa, timp de zece minute, 25 g fructe de
ienupar si 25 g frunze de salvie. Se strecoara si se adauga doua linguri de
sare grunjoasa de mare, care trebuie dizolvata complet.
Ceaiuri

De asemenea, se vor lua zilnic, timp de 3 saptamani, trei cani mari de

ceai din urmatorul amestec: flori de cretusca, flori de musetel, cimbrisor,
frunze de fag si fructe de ienupar, in parti egale (cate 25 g fiecare). Se
adauga in apa fierbinte o lingura din amestecul mentionat mai sus, care se
lasa la infuzat 5 minute. In primele zile, acest amestec poate provoca diaree
de curatare si usurare, care nu trebuie sa va alarmeze, pentru ca are efect
detoxifiant. Cine face aceasta cura mai poate folosi un amestec din: 1 g
coada-calului, 1 g frunze de urzica moarta si 1 g frunze de coacaz negru, sub
forma de pulbere, administrat sublingual, de patru ori pe zi, cu 30 de minute
inaintea meselor principale. Dupa ce se tine 15 minute sub limba, amestecul
se inghite cu apa.

Scoarţa de salcie, cel mai bun antireumatic

Prof. Univ. Constantin Milică, 19 Ianuarie 2011

Vreme de veacuri şi milenii, reumatismul a măcinat generaţii după generaţii. De

aceea, oamenii au apelat la zeci de plante întâlnite în natură, alegând speciile cu
proprietăţi antiinflamatoare, sedative, calmante a durerilor, diuretice, depurative,
antitoxice, dezinfectante, sudorifice şi antifebrile.

Pentru uz intern se recomandă infuzii sau decocturi din plante medicinale

folosite separat sau în amestecuri:
- flori de salvie (cea mai eficientă), soc, arnică, trifoi roşu, lavandă, tei,
muşeţel;
- frunze de mesteacăn, nuc, frasin, urzică, pelin, afin, mentă, rozmarin,
coacăz negru;
- muguri de pin şi plop negru;
- herba de coada-calului, cimbrişor, păpădie, sunătoare, tarhon;
- fructe de ienupăr, cătină albă, măceş, teci de fasole;
- rădăcini de lemn dulce, ghinţură, osul iepurelui, pir, tătăneasă, ţelină,
pătrunjel;
- scoarţă de salcie.
Aceste plante intră şi în componenţa unor tincturi (extracte hidroalcoolice),
în raport de 10-20% cu alcool 400, a unui sirop antireumatic (din care se iau
câte două linguriţe în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, timp de 6
săptămâni), precum şi câte 3 păhărele pe zi cu lichior din fructe de ienupăr şi
usturoi.
Din compoziţii nu trebuie neglijată scoarţa de salcie, un foarte bun remediu
antireumatic datorită conţinutului ridicat în derivaţi salicilici (salicina), din
care se obţine aspirina naturală, cu efecte antifebrile, sudorifice,
dezinfectante, diaforetice şi antinevralgice. De asemenea, sunt foarte
eficiente florile de soc cu efecte dezintoxicante şi sudorifice, precum şi
rădăcina de lemn-dulce cu proprietăţi antiinflamatoare.
Pentru uz extern se foloseşte un întreg arsenal de preparate aplicate sub
formă de comprese, frecţii locale şi cataplasme, balsamuri, uleiuri, unguente
şi creme.
Compresele calde şi frecţiile pe locurile dureroase se fac cu infuzii sau
decocturi din:
- herba de păpădie, sulfină, urzică albă;
- rădăcină de tătăneasă, castane şi usturoi, macerate în alcool şi petrol;
- tinctură în alcool 700 cu muguri de plop negru, frunze de rozmarin,
cimbrişor şi traista-ciobanului, rădăcină rasă de ţelină şi hrean, fructe de
ardei roşu şi ienupăr şi scoarţă de salcie;
- uleiuri din fructe de ienupăr, flori de muşeţel, cimbrişor, măghiran;
- alifii cu gălbenele, tătăneasă, sânziene, răşină sau venin de viperă.
Toate acestea au efecte antiinflamatoare şi de activare a circulaţiei sângelui.
Cataplasmele se fac cu hrean ras sau făină de muştar negru (în amestec cu
apă fierbinte, până se obţine o pastă care se introduce într-un săculeţ de
pânză şi se aplică pe locul dureros). În artroze se pun cataplasme cu varză
crudă sau fiartă, foi de ceapă, praz sau usturoi, flori de câmp, paie tocate de
ovăz sau rădăcini proaspete de pedicuţă.
Băile generale sau locale se fac cu făină de muştar negru, decoct (3-4 litri)
cu fructe de ienupăr şi castan, rădăcină de tătăneasă, scoarţă de salcie,
muguri de pin, flori de câmp, lavandă şi gălbenele, frunze de frasin, herba de
salvie şi rozmarin. Aceste plante, în totalitate sau parţial, se toarnă în apa de
baie ţinută la temperatura de 370C în care se stă circa 20 de minute.
La durerile de coxartroze şi gonartroze se recomandă băi locale cu tulpini de
tomate, frunze de coacăz negru, făină de muştar negru şi sare de Bălţăteşti.
Regimul de viaţă
Bolnavii de reumatism şi poliartroze vor evita frigul, umezeala, ceaţa şi
curenţii de aer rece. Îmbrăcămintea va fi călduroasă şi comodă, potrivit
sezonului, iar încălţămintea va fi din piele, cu toc normal şi bot rotund.
Se va evita obezitatea care favorizează instalarea unei invalidităţi
ireversibile. Se adoptă un program zilnic de gimnastică medicală şi la
domiciliu, expunerea corpului la soare (plajă) şi exerciţii fizice în aer liber,
cu mişcări în limite normale de efort, evitând, pe cât posibil, repausul
prelungit în pat, care duce la anchilozarea oaselor. De asemenea, se iau unele
măsuri speciale, inclusiv reducerea consumului de glucide, până la
normalizarea greutăţii corporale.
Pacienţii vor evita activităţile fizice intense care produc o uzură accentuată a
articulaţiilor afectate. În plus, poate dăuna surmenajul intelectual, stresul şi
emoţiile.

8. Boli reumatice
8.1 - Reumatism
8.2 - Artroza
8.3 - Osteoporoza
8.4 - Spondiloza

8.1. Reumatismul articular acut

Este cea mai de temut formă a bolilor reumatismale, datorită extinderii bolii la copii şi
adolescenţi, dar şi datorită faptului că afectează, în mai toate cazurile, inima. Boala
începe cu o infecţie a căilor respiratorii superioare, iar dacă infecţia nu este tratată
corespunzător, după două săptămâni de la acest capitol, în o treime din cazuri se
declanşează atacul de reumatism. Afecţiunea se manifestă prin febră, transpiraţii,
frisoane, ameţeli, vărsături şi paloare. Apoi apare inflamaţia propriu-zisă, cu umflătura
încheieturii, roşeaţă în zonă şi dureri.
În înţeles cotidian, reumatismul defineşte afecţiuni diverse, caracterizate prin dureri ale
aparatului locomotor sau ale uneia sau mai multor articulaţii. Se pot distinge reumatisme
articulare inflamatorii, reumatisme articulare degenerative şi reumatisme abarticulare,
care afectează ţesuturile din jurul unei articulaţii.

Fitoterapie
Muşeţelul - are o puternică acţiune antibacteriană, este antiseptic, antiinflamator şi
anestezic. Se pot bea 2-3 căni de infuzie pe zi, preparată din 2 linguriţe de plantă la o
cană cu apă colcotită.
Rozmarinul - are o puternică acţiune bacteriostatică, pe un număr mare de germeni. Se
face o infuzie dintr-o linguriţă de frunze la o cană cu apă şi se consumă două căni pe zi,
puţin îndulcit.
Frunzele de frasin - conţin tanin, ulei eteric, vitamina C şi un glucozid, substanţe cu reale
calităţi antireumatice. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi dintr-o infuzie de două linguri de frunze
la o cană cu apă fierbinte.
Ceai - preparat din 15 g de muguri de mesteacăn la 200 ml de apă. Se fierbe 10 minute la
foc mic. Se lasă o oră, după care se strecoară şi se îndulceşte. Se bea câte o jumătate de
pahar, după fiecare dintre cele trei mese principale.
Acelaşi efect îl are ceaiul de flori şi crenguţe de soc, cu deosebirea că acesta se bea cu o
jumătate de oră înainte de mesele principale.

Alte remedii:
Compot de mere - se taie 3-4 mere necurăţate de coajă şi se fierb 10
 minute în 300 ml de apă. Se lasă 4 ore, apoi amestecul se pasează după
care se poate bea compotul călduţ, de 3-4 ori pe zi.
Infuzie de viţă de vie - se pun 300 g de frunze proaspete de viţă de vie
bine spălate într-un vas de 3 litri. Se toarnă apoi apa fiartă şi răcită cât
să le acopere şi lasă la macerat timp de trei zile. Apoi se strecoară şi se
bea câte un pahar de 3 ori pe zi.
Pentru dureri reumatismale mai este recomandat decoctul de rădăcini
de ştevie sau de lobodă uscată.
Se fierb o linguriţă de rădăcină mărunţită cu două pahare cu apă timp
de 15 minute. Se lasă 2 ore, apoi se strecoară şi se consumă câte 2
linguri, de 2 ori pe zi, înainte de masă.
Peste 2 linguriţe de lobodă uscată se toarnă un pahar cu apă clocotită şi
se lasă 30 de minute. Se strecoară şi se iau câte 2 linguri, de 3-4 ori pe
zi, cu 20 de minute înainte de masă. Băutură antireumatică - se fierb
timp de 10 minute o ceapă mare tăiată fin, 4 linguri de ulei de măsline,
150 ml apă şi 10 g untură nesărată. Se bea lichidul obţinut 3-4 seri la
rând. La culcare se bea un decoct de cruşin preparat din o linguriţă de
plantă la cană, fiert timp de 3 minute.

Dietă
Cei care suferă de reumatism este bine să ştie că alimentele de bază trebuie să fie
zarzavaturile, mai ales cele crude, precum şi sucurile de legume sau fructe.
Tărâţele de grâu, consumate ca atare sau făcute pastă, cu puţină apă şi miere, sunt foarte
eficiente, atât intern, cât şi extern, pentru aplicaţii pe zona afectată.
Varza, păpădia şi urzicile au mult calciu, la fel smochinele, seminţele de floarea-soarelui
şi laptele, de aceea nu trebuie să lipsească din dieta reumaticului.
Cartofii, mai ales copţi sau fierţi în coajă şi ceapa trebuie consumate zilnic. Aportul de
carne trebuie să fie moderat.

Gimnastică
Sunt indicate exerciţii uşoare, doar pentru bolnavii care nu sunt în crize acute de
reumatism.

Masaj
Se pun 8 linguri de piper negru măcinat într-un litru de rachiu tare şi se lasă la macerat 5-
7 zile. Se filtrează şi se masează cu această soluţie zonele dureroase de 2-3 ori pe zi.

Aromoterapie
Uleiul volatil de brad are efecte bune în tratarea reumatismului. Se administrează intern,
2-4 picături de 3 ori pe zi în miere şi apă, ceai sau pe un cub de zahar. Durata
tratamentului va fi de cel mult trei săptămâni. Extern se pot face inhalaţii cu 10 picături în
100 ml de apă fierbinte sau se pot pune lămpi odorante cu 3-5 picături în 50 ml de apă.
Baia cu aromă de brad - se fierb în 5 litri cu apă clocotită 5-6 crenguţe verzi de brad
tocate mărunt, timp de cinci minute. După aceea amestecul se răceşte şi se filtrează. Se
adaugă în apa fierbinte de baie şi are imediat efecte de detensionare musculară, de
calmare a durerilor articulare şi de tonifiere generală.
8.2. Artroza
Este suferinţa cartilagiului articular, un ţesut elastic care acoperă extremităţile oaselor. În
mod normal, suprafaţa acestor cartilagii este foarte netedă, facilitând mobilitatea
articulară şi absorbând, totodată, şocurile. Acest lucru este deosebit de important la
nivelul articulaţiilor mari, care suportă greutatea corpului, cum sunt cele de la picioare şi
articulaţiile coloanei vertebrale. Pe măsură ce artroza progresează, suprafaţa cartilagiilor
şi a osului de dedesubt devine neregulată, apar excrescenţe osoase (numite ciocuri sau
noduri). Remediile simple sunt aplicaţiile calde şi reci, alimentaţia sănătoasă şi protejarea
articulaţiilor.

Aplicaţii externe:
Se prepară o pastă obţinută ditr-o căpăţână de usturoi pisat, amestecat cu apă, pe zona
afectată.
Se amestecă 3 linguri de troscot cu 2 linguri de frunze de mesteacăn şi 2 linguri de fructe
de măceş. Se pun plantele într-un termos sau într-o sticlă de culoare închisă şi se toarnă
deasupra un pahar cu apă fiartă. Se lasă de seara până dimineaţa, iar a doua zi se adaugă
în soluţie 2 linguriţe de sare. Se înmoaie un prosop de bumbac în această infuzie, se
stoarce şi se aplică pe locul dureros. Tratamentul se poate face în fiecare seară, până la
dispariţia durerilor.
Se aşază 100 g de paie de ovăz într-o cratiţă întinsă, se toarnă apă cât să le cuprindă şi se
fierb 30 minute la foc mic. Se aplică cataplasme călduţe pe locul bolnav.
Se toarnă ulei de măsline peste frunze tinere de nuc şi se lasă la macerat 6-7 ore, după
care se aplică frunzele în 3-4 straturi pe locul bolnav.
Se aplică pe zona dureroasă cataplasme cu ceapă tocată sau usturoi pisat.
Se adaugă cinci picături de ulei volatil de portocal într-o lingură de ulei vegetal (de
măsline) şi se frecţionează uşor zona dureroasă. Pentru comprese se pun 3-5 picături de
ulei volatil pe o pânză umezită cu puţină apă şi se aplică pe locul afectat de boală.

8.3. Osteoporoza
Apare cu precădere la vârstnici şi la femei, după menopauză, dar poate afecta ambele
sexe la orice vârstă. Diagnosticul este dificil de pus în fazele incipiente, necesitând teste
de determinare a densităţii osoase. Osteoporoza este supranumită şi hoţul tăcut, pentru că
poate slăbi oasele timp de ani de zile fără să fie detectată.
Un lucru foarte important este calciul, mai ales pentru persoanele cu risc crescut la
osteoporoză. Osul pierdut nu mai poate fi recuperat oricât s-ar creşte aportul de calciu.
Pentru persoanele adulte se recomandă un aport de circa 1000 mg calciu/zi, iar pentru
bărbaţii trecuţi de 65 de ani şi pentru femeile în postmenopauză 1500 mg/zi. Laptele
degresat, pasteurizat sau fiert este o sursă bună de calciu, dar există şi produse vegetale
bogate în calciu - cerealele integrale, seminţele, legumele de culoare verde închis
(broccoli, spanac, frunzele verzi de salată, lăptucă, lobodă).

Fitoterapie
Se ia câte o linguriţă de tinctură de mărar diluată într-o jumătate de pahar cu apă de 3-4
ori pe zi, minim 6 luni. Tinctura se prepară din 20 de linguri de seminţe de mărar care se
amestecă cu 50 ml alcool alimentar de 70 de grade şi se lasă la macerat 8 zile, după care
se filtrează. Se păstrează în sticluţe mici, închise la culoare.

Gimnastică
Exerciţiile fizice regulate ajută la menţinerea densităţii osoase şi, în plus, întăreşte
sistemul muscular şi scade, astfel, riscul căderilor.
Cele mai indicate sunt exerciţiile antigravitaţionale, care presupun purtarea unor greutăţi -
mersul pe jos, urcarea scărilor.
Dacă suferiţi de osteoporoză, nu efectuaţi exerciţii care cresc riscul de fractură, cele care
suprasolicită coloana vertebrală, cum este gimnastica aerobică, săritul cu coarda sau
joggingul. Nu faceţi genoflexiuni, exerciţii de flexie a trunchiului pe coapse sau alte
exerciţii care arcuiesc spatele.

Alte remedii:
Se amestecă 1/2 litru alcool medicinal cu 50 aspirine pisate şi 2 linguri
de sare de lămâie. Se lasă la macerat 2-3 zile, agitând de câteva ori pe
zi până se dizolvă complet aspirinele. Cu acest preparat puteţi masa
seara locurile dureroase.
Se amestecă 3 vârfuri de cuţit de piper negru cu un pahar de sare
grunjoasă şi 1/2 litru de coniac. Se lasă la macerat 5 zile. Se pun apoi
comprese cu această soluţie pe zonele dureroase.

8.4. Spondiloza cervicală

Este o boala artrozică localizată la nivelul coloanei vertebrale cervicale. Din grupul
bolilor reumatice, spondiloza cervicală are frecvenţa cea mai mare, cu incidenţă maximă
între 60-75 de ani. Afectează preponderent femeile, iar cauzele ei sunt genetice, dar se
poate datora şi poziţiilor vicioase ale coloanei cervicale sau microtraumatismelor locale.
Cel mai important simptom e durerea localizată la nivel cervical, după solicitarea intensă
a articulaţiilor afectate. Durerea dispare o dată cu încetarea efortului fizic sau la aplicarea
de căldură locală. Pe măsură ce boala evoluează, durerea apare şi în stare de repaus.
Frigul şi umezeala accentuează simptomele spondilozei. După câţiva ani de boală pot
apărea dureri de cap, ameţeli sau tulburări de vedere.
Pe perioada tratamentului trebuie evitate expunerea la frig, umezeala sau eforturile fizice
mari.

Fitoterapie
Se consumă zilnic 3-4 căni de ceai de coada calului în amestec cu ceai de urzică. În
fiecare cană de ceai se pune câte o lingură de bitter suedez.
Se face cură cu tinctură de urzică timp de 5-6 luni, câte 10 picături dizolvate într-o cană
de ceai, de 3 ori pe zi.
Mărul conţine, printre alte vitamine, mult potasiu, recomandat în toate acţiunile care
privesc sistemul osos. 3 felii de măr necurăţate de coajă se fierb într-un litru de apă timp
de 15 minute. Se strecoară şi se bea cantitatea pe parcursul unei zile. Tratamentul se face
timp de 3 săptămâni. Se poate relua de 3 ori în cursul anului.

Alte remedii
Unguent împotriva durerilor - se pun la macerat 200 g frunze măcinate
 de dafin în apă rece, timp de 24 de ore. Se strecoară şi se adaugă o 200
g de osânză de porc. Se pun la fiert în baie de apă 4 ore. Se strecoară
prin tifon, se amestecă bine până ajunge la consistenţa unui unguent,
apoi se păstrează la rece. Seara, înainte de culcare, se face un masaj
uşor cu acest unguent, apoi locul se înveleşte cu un prosop încălzit.
Se pun în zonele dureroase comprese cu frunze de varză zdrobite, în 2-
3 straturi, de seara până dimineaţa.
Se pun comprese cu bitter suedez.

Masaj
Este indicat masajul uşor, cu buricele degetelor, la nivelul cefei şi chiar pe omoplaţi şi
umeri. Se încearcă astfel mărirea mobilităţii la nivelul cervical şi activarea circulaţiei
locale.

Gimnastică
Programul de gimnastică medicală se practică zilnic, de regulă dimineaţa, şi durează 15-
20 de minute. În regiunea cervicală se pot efectua mişcări de flexie, extensie, îndoiri,
răsuciri şi rotări ale capului şi gâtului, în ritm lent.
Somnul se face pe un pat tare, în poziţia culcat pe spate, fără pernă, cu un sul sub ceafă.

8. Boli reumatice
8.1 - Reumatism
8.2 - Artroza
8.3 - Osteoporoza
8.4 - Spondiloza

8.1. Reumatismul articular acut

Este cea mai de temut formă a bolilor reumatismale, datorită extinderii bolii la copii şi
adolescenţi, dar şi datorită faptului că afectează, în mai toate cazurile, inima. Boala începe
cu o infecţie a căilor respiratorii superioare, iar dacă infecţia nu este tratată corespunzător,
după două săptămâni de la acest capitol, în o treime din cazuri se declanşează atacul de
reumatism. Afecţiunea se manifestă prin febră, transpiraţii, frisoane, ameţeli, vărsături şi
paloare. Apoi apare inflamaţia propriu-zisă, cu umflătura încheieturii, roşeaţă în zonă şi
dureri.
În înţeles cotidian, reumatismul defineşte afecţiuni diverse, caracterizate prin dureri ale
aparatului locomotor sau ale uneia sau mai multor articulaţii. Se pot distinge reumatisme
articulare inflamatorii, reumatisme articulare degenerative şi reumatisme abarticulare, care
afectează ţesuturile din jurul unei articulaţii.

Fitoterapie
Muşeţelul - are o puternică acţiune antibacteriană, este antiseptic, antiinflamator şi
anestezic. Se pot bea 2-3 căni de infuzie pe zi, preparată din 2 linguriţe de plantă la o cană
cu apă colcotită.
Rozmarinul - are o puternică acţiune bacteriostatică, pe un număr mare de germeni. Se face
o infuzie dintr-o linguriţă de frunze la o cană cu apă şi se consumă două căni pe zi, puţin
îndulcit.
Frunzele de frasin - conţin tanin, ulei eteric, vitamina C şi un glucozid, substanţe cu reale
calităţi antireumatice. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi dintr-o infuzie de două linguri de frunze la o
cană cu apă fierbinte.
Ceai - preparat din 15 g de muguri de mesteacăn la 200 ml de apă. Se fierbe 10 minute la
foc mic. Se lasă o oră, după care se strecoară şi se îndulceşte. Se bea câte o jumătate de
pahar, după fiecare dintre cele trei mese principale.
Acelaşi efect îl are ceaiul de flori şi crenguţe de soc, cu deosebirea că acesta se bea cu o
jumătate de oră înainte de mesele principale.

Alte remedii:
Compot de mere - se taie 3-4 mere necurăţate de coajă şi se fierb 10
minute în 300 ml de apă. Se lasă 4 ore, apoi amestecul se pasează după
care se poate bea compotul călduţ, de 3-4 ori pe zi.
Infuzie de viţă de vie - se pun 300 g de frunze proaspete de viţă de vie
bine spălate într-un vas de 3 litri. Se toarnă apoi apa fiartă şi răcită cât să
le acopere şi lasă la macerat timp de trei zile. Apoi se strecoară şi se bea
câte un pahar de 3 ori pe zi.
Pentru dureri reumatismale mai este recomandat decoctul de rădăcini de
ştevie sau de lobodă uscată.
Se fierb o linguriţă de rădăcină mărunţită cu două pahare cu apă timp de
15 minute. Se lasă 2 ore, apoi se strecoară şi se consumă câte 2 linguri,
de 2 ori pe zi, înainte de masă.
Peste 2 linguriţe de lobodă uscată se toarnă un pahar cu apă clocotită şi
se lasă 30 de minute. Se strecoară şi se iau câte 2 linguri, de 3-4 ori pe zi,
cu 20 de minute înainte de masă. Băutură antireumatică - se fierb timp de
10 minute o ceapă mare tăiată fin, 4 linguri de ulei de măsline, 150 ml
apă şi 10 g untură nesărată. Se bea lichidul obţinut 3-4 seri la rând. La
culcare se bea un decoct de cruşin preparat din o linguriţă de plantă la
cană, fiert timp de 3 minute.

Dietă
Cei care suferă de reumatism este bine să ştie că alimentele de bază trebuie să fie
zarzavaturile, mai ales cele crude, precum şi sucurile de legume sau fructe.
Tărâţele de grâu, consumate ca atare sau făcute pastă, cu puţină apă şi miere, sunt foarte
eficiente, atât intern, cât şi extern, pentru aplicaţii pe zona afectată.
Varza, păpădia şi urzicile au mult calciu, la fel smochinele, seminţele de floarea-soarelui şi
laptele, de aceea nu trebuie să lipsească din dieta reumaticului.
Cartofii, mai ales copţi sau fierţi în coajă şi ceapa trebuie consumate zilnic. Aportul de
carne trebuie să fie moderat.

Gimnastică
Sunt indicate exerciţii uşoare, doar pentru bolnavii care nu sunt în crize acute de reumatism.

Masaj
Se pun 8 linguri de piper negru măcinat într-un litru de rachiu tare şi se lasă la macerat 5-7
zile. Se filtrează şi se masează cu această soluţie zonele dureroase de 2-3 ori pe zi.

Aromoterapie
Uleiul volatil de brad are efecte bune în tratarea reumatismului. Se administrează intern, 2-
4 picături de 3 ori pe zi în miere şi apă, ceai sau pe un cub de zahar. Durata tratamentului va
fi de cel mult trei săptămâni. Extern se pot face inhalaţii cu 10 picături în 100 ml de apă
fierbinte sau se pot pune lămpi odorante cu 3-5 picături în 50 ml de apă.
Baia cu aromă de brad - se fierb în 5 litri cu apă clocotită 5-6 crenguţe verzi de brad tocate
mărunt, timp de cinci minute. După aceea amestecul se răceşte şi se filtrează. Se adaugă în
apa fierbinte de baie şi are imediat efecte de detensionare musculară, de calmare a durerilor
articulare şi de tonifiere generală.

8.2. Artroza
Este suferinţa cartilagiului articular, un ţesut elastic care acoperă extremităţile oaselor. În
mod normal, suprafaţa acestor cartilagii este foarte netedă, facilitând mobilitatea articulară
şi absorbând, totodată, şocurile. Acest lucru este deosebit de important la nivelul
articulaţiilor mari, care suportă greutatea corpului, cum sunt cele de la picioare şi
articulaţiile coloanei vertebrale. Pe măsură ce artroza progresează, suprafaţa cartilagiilor şi
a osului de dedesubt devine neregulată, apar excrescenţe osoase (numite ciocuri sau
noduri). Remediile simple sunt aplicaţiile calde şi reci, alimentaţia sănătoasă şi protejarea
articulaţiilor.

Aplicaţii externe:
Se prepară o pastă obţinută ditr-o căpăţână de usturoi pisat, amestecat cu apă, pe zona
afectată.
Se amestecă 3 linguri de troscot cu 2 linguri de frunze de mesteacăn şi 2 linguri de fructe de
măceş. Se pun plantele într-un termos sau într-o sticlă de culoare închisă şi se toarnă
deasupra un pahar cu apă fiartă. Se lasă de seara până dimineaţa, iar a doua zi se adaugă în
soluţie 2 linguriţe de sare. Se înmoaie un prosop de bumbac în această infuzie, se stoarce şi
se aplică pe locul dureros. Tratamentul se poate face în fiecare seară, până la dispariţia
durerilor.
Se aşază 100 g de paie de ovăz într-o cratiţă întinsă, se toarnă apă cât să le cuprindă şi se
fierb 30 minute la foc mic. Se aplică cataplasme călduţe pe locul bolnav.
Se toarnă ulei de măsline peste frunze tinere de nuc şi se lasă la macerat 6-7 ore, după care
se aplică frunzele în 3-4 straturi pe locul bolnav.
Se aplică pe zona dureroasă cataplasme cu ceapă tocată sau usturoi pisat.
Se adaugă cinci picături de ulei volatil de portocal într-o lingură de ulei vegetal (de
măsline) şi se frecţionează uşor zona dureroasă. Pentru comprese se pun 3-5 picături de ulei
volatil pe o pânză umezită cu puţină apă şi se aplică pe locul afectat de boală.

8.3. Osteoporoza
Apare cu precădere la vârstnici şi la femei, după menopauză, dar poate afecta ambele sexe
la orice vârstă. Diagnosticul este dificil de pus în fazele incipiente, necesitând teste de
determinare a densităţii osoase. Osteoporoza este supranumită şi hoţul tăcut, pentru că poate
slăbi oasele timp de ani de zile fără să fie detectată.
Un lucru foarte important este calciul, mai ales pentru persoanele cu risc crescut la
osteoporoză. Osul pierdut nu mai poate fi recuperat oricât s-ar creşte aportul de calciu.
Pentru persoanele adulte se recomandă un aport de circa 1000 mg calciu/zi, iar pentru
bărbaţii trecuţi de 65 de ani şi pentru femeile în postmenopauză 1500 mg/zi. Laptele
degresat, pasteurizat sau fiert este o sursă bună de calciu, dar există şi produse vegetale
bogate în calciu - cerealele integrale, seminţele, legumele de culoare verde închis (broccoli,
spanac, frunzele verzi de salată, lăptucă, lobodă).

Fitoterapie
Se ia câte o linguriţă de tinctură de mărar diluată într-o jumătate de pahar cu apă de 3-4 ori
pe zi, minim 6 luni. Tinctura se prepară din 20 de linguri de seminţe de mărar care se
amestecă cu 50 ml alcool alimentar de 70 de grade şi se lasă la macerat 8 zile, după care se
filtrează. Se păstrează în sticluţe mici, închise la culoare.

Gimnastică
Exerciţiile fizice regulate ajută la menţinerea densităţii osoase şi, în plus, întăreşte sistemul
muscular şi scade, astfel, riscul căderilor.
Cele mai indicate sunt exerciţiile antigravitaţionale, care presupun purtarea unor greutăţi -
mersul pe jos, urcarea scărilor.
Dacă suferiţi de osteoporoză, nu efectuaţi exerciţii care cresc riscul de fractură, cele care
suprasolicită coloana vertebrală, cum este gimnastica aerobică, săritul cu coarda sau
joggingul. Nu faceţi genoflexiuni, exerciţii de flexie a trunchiului pe coapse sau alte
exerciţii care arcuiesc spatele.

Alte remedii:
Se amestecă 1/2 litru alcool medicinal cu 50 aspirine pisate şi 2 linguri
de sare de lămâie. Se lasă la macerat 2-3 zile, agitând de câteva ori pe zi
până se dizolvă complet aspirinele. Cu acest preparat puteţi masa seara
locurile dureroase.
Se amestecă 3 vârfuri de cuţit de piper negru cu un pahar de sare
grunjoasă şi 1/2 litru de coniac. Se lasă la macerat 5 zile. Se pun apoi
comprese cu această soluţie pe zonele dureroase.

8.4. Spondiloza cervicală

Este o boala artrozică localizată la nivelul coloanei vertebrale cervicale. Din grupul bolilor
reumatice, spondiloza cervicală are frecvenţa cea mai mare, cu incidenţă maximă între 60-
75 de ani. Afectează preponderent femeile, iar cauzele ei sunt genetice, dar se poate datora
şi poziţiilor vicioase ale coloanei cervicale sau microtraumatismelor locale. Cel mai
important simptom e durerea localizată la nivel cervical, după solicitarea intensă a
articulaţiilor afectate. Durerea dispare o dată cu încetarea efortului fizic sau la aplicarea de
căldură locală. Pe măsură ce boala evoluează, durerea apare şi în stare de repaus. Frigul şi
umezeala accentuează simptomele spondilozei. După câţiva ani de boală pot apărea dureri
de cap, ameţeli sau tulburări de vedere.
Pe perioada tratamentului trebuie evitate expunerea la frig, umezeala sau eforturile fizice
mari.

Fitoterapie
Se consumă zilnic 3-4 căni de ceai de coada calului în amestec cu ceai de urzică. În fiecare
cană de ceai se pune câte o lingură de bitter suedez.
Se face cură cu tinctură de urzică timp de 5-6 luni, câte 10 picături dizolvate într-o cană de
ceai, de 3 ori pe zi.
Mărul conţine, printre alte vitamine, mult potasiu, recomandat în toate acţiunile care privesc
sistemul osos. 3 felii de măr necurăţate de coajă se fierb într-un litru de apă timp de 15
minute. Se strecoară şi se bea cantitatea pe parcursul unei zile. Tratamentul se face timp de
3 săptămâni. Se poate relua de 3 ori în cursul anului.

Alte remedii
Unguent împotriva durerilor - se pun la macerat 200 g frunze măcinate
de dafin în apă rece, timp de 24 de ore. Se strecoară şi se adaugă o 200 g
de osânză de porc. Se pun la fiert în baie de apă 4 ore. Se strecoară prin
tifon, se amestecă bine până ajunge la consistenţa unui unguent, apoi se
păstrează la rece. Seara, înainte de culcare, se face un masaj uşor cu acest
unguent, apoi locul se înveleşte cu un prosop încălzit.
Se pun în zonele dureroase comprese cu frunze de varză zdrobite, în 2-3
straturi, de seara până dimineaţa.
Se pun comprese cu bitter suedez.

Masaj
Este indicat masajul uşor, cu buricele degetelor, la nivelul cefei şi chiar pe omoplaţi şi
umeri. Se încearcă astfel mărirea mobilităţii la nivelul cervical şi activarea circulaţiei locale.

Gimnastică
Programul de gimnastică medicală se practică zilnic, de regulă dimineaţa, şi durează 15-20
de minute. În regiunea cervicală se pot efectua mişcări de flexie, extensie, îndoiri, răsuciri şi
rotări ale capului şi gâtului, în ritm lent.
Somnul se face pe un pat tare, în poziţia culcat pe spate, fără pernă, cu un sul sub ceafă.

© cartea.info, 2004