UNIVERSITATEA TEHNICA A MOLDOVEI

Facultatea Inginerie şi Management

în Construcţia de Maşini

Catedra Inginerie şi Management

în Sistemele de Producţie
V


VV 



x



   

 
 
  
  



  

















Chişinău

c


 Îndrumarul metodic este destinat studenţilor anilor V ± VI şi a fost
întocmit în corespundere cu planul de învăţământ a specialităţilor:
º
 Tehnologia Construcţiilor de Maşini; º
 º Proiectarea
Asistată de Calculator în Construcţia de Maşini pentru elaborarea părţii
organizatorico - economice în tezele de diplomă pentru specialităţile TCM şi
PACCM

  conf univ dr Demian UŞANLÎ

lector superior Igor CUCER

V conf univ dr Vasile MAMALIGA

VVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVconf univ dr Tudor ALCAZ

V
V
V
V
V
V
V
Bun de tipar
   Formatul hârtiei 6 


6
Hârtie ofset Tipar Riso Tirajul 5 e
Coli de tipar  Comanda nr 
V
V
UTM º  Chişinău bd Ştefan cel Mare
6
Secţia Redactare şi Editare a UTM
º 6 Chişinău str Studenţilor 


© UTM º 
Vº
 

 !"!"#" $!$
#"% #"#&# #!"#$!$

!# 

Sarcina principală privind realizarea părţii organizatorico -

economice a proiectului de diplomă constă în verificarea şi
aprofundarea cunoştinţelor studenţilor în domeniul
managementului industrial şi economiei de ramură de asemenea
pentru dezvoltarea abilităţilor proprii şi lucrul ştiinţific în domeniul
dat
În procesul lucrului asupra proiectului de diplomă studentul
urmează să folosească ultimele realizări în domeniul construcţiei de
maşini cu scopul micşorării consumului de metal energiei şi
manopera necesară pentru eecutarea unui produs posibilitatea de
majorare a nivelului productivităţii muncii micşorarea costului de
producţie minimizarea termenului de recuperare a cheltuielilor
capitale necesare pentru implementarea tehnicii şi tehnologiilor
noi
Datele principale pentru realizarea părţii organizatorico ±
economice a proiectului de diplomă sunt rezultatele îndeplinirii
părţii constructive şi tehnologice a proiectului de diplomă şi
anume: schiţa (desenul) piesei şi a semifabricatului; volumul anual
de producţie; regimul de lucru al întreprinderii unde se fabrică
piesa; procesele tehnologice de bază (uzină) şi cel proiectat cu
normele de timp pentru fiecare operaţie; lista utilajului folosit
În lipsa procesului tehnologic în cadrul uzinei se permite
utilizarea unui proces tehnologic virtual coordonat cu şeful catedrei
ÄTehnologia Constructoare de Maşini´ şi aprobat de către
consultantul compartimentului organizatorico ± economic
E necesar să se ia aminte că datele din îndrumarul metodic
sunt date generale şi nu sunt suficiente pentru a da răspuns la toate
întrebările legate de realizarea compartimentului organizatorico -
economic

V


  '      
  


 
  &  
 
   
  


 

     
'    '  (

'
  
 




Compartimentul organizatorico ± economic urmează să fie
întocmit îngrijit să fie amplasat după partea constructivă şi
tehnologică a proiectului de diplomă toate compartimentele
paragrafele şi foile - să fie numerotate La îndeplinirea tuturor
compartimentelor părţii organizatorico ± economice studentul se
consultă cu profesorul referitor la compartimentul respectiv
calculele efectuate se transcriu pe curat şi se prezintă consultantului
pentru verificare Verificând calculele prezentate consultantul
aprobă copertarea tezei de licenţă Pentru partea organizatorico ±
economică în coordonare cu consultantul studentul pregăteşte
-
 foi grafice pentru demonstrarea rezultatelor calculelor în timpul
susţinerii tezei de licenţă în faţa Comisiei de Stat Conţinutul
fiecărei foi se coordonează cu consultantul şi se semnează de către
acesta

#" !)
 "#"% #"#&# #

Partea organizatorico ± economică trebuie să conţină
următoarele despărţituri:
ƒV organizarea producerii;
ƒV calculul costului de producţie;
ƒV calculul indicatorilor tehnico ± economici




V
 à
  
 


V Organizarea tipului de producere şi forma de organizare
ºV Determinarea numărului necesar de utilaj şi coeficientul de
încărcare a acestuia
V Determinarea numărului necesar de muncitori şi coeficientul
de încărcare a acestora
V Două ciclograme de lucru a servirii multiple cu toate
calculele necesare pentru deservirea multiplă
5V Elaborarea planului - grafic de intrare - ieşire a pieselor pe
-
º luni (lotul optimal durata ciclului de producere perioada
de intrare - ieşire)
6V Graficul de lucru al sectorului (liniei) cu reprezentarea
grafică a stocurilor şi calculul tuturor tipurilor de stocuri
V Organizarea dotării locurilor de muncă cu instrumente şi
calculul necesarului în scule aşchietoare şi de control
conform programului
V Argumentarea determinării mijloacelor de transport pe sector
(linie)
V Schema de planificare a unui loc de muncă cu descrierea
metodelor de organizare a muncii pentru acesta

V Calculul suprafeţei de producţie şi construirea planului
sectorului (liniei)

„
 
   


V Determinarea consumului de material

ºV Determinarea consumului cu privire la remunerarea muncii
V Determinarea consumului de energie electrică
V Determinarea cheltuielilor indirecte pe perioada de consum
5V Calcularea costului de producţie pe unitatea de producţie

V5
 „
 
    




V Determinarea cheltuielilor capitale

ºV Calculul efectului economic al cheltuielilor capitale
V Calculul termenului de recuperare a investiţiilor capitale
suplimentare
V Calculul nivelului rentabilităţii
5V Calculul indicatorilor de lucru ai liniei (sectorului)
6V Calculul pragului de rentabilitate
V Concluzii referitor la teza de licenţă

[*"% ""#
$"
[[V*"% "$!$
"#
$
+#"
#"% "

În partea tehnologică a proiectului de diplomă tipul de

producţie se determină prin metoda tabelară care este orientativă şi
serveşte la realizarea calculelor tehnologice La compartimentul
dat pe baza proceselor tehnologice deja proiectate se verifică
autenticitatea tipului de producţie primite după tabele şi se
efectuează indicatorii organizatorici
Tipul de producţie se determină după Äcoeficientul de întărire
a operaţiilor´ - ß


Coeficientul de întărire a operaţiilor se determină după
următoarea formulă:

 
     

   R  

unde
 - tactul de producere a piesei minute;

  - timpul bucată mediu la îndeplinirea unei operaţii

 

minute;

V6
  - fondul anual de timp minute Se determină pe baza
regimului de lucru al uzinei
V± programul anual de producere a piesei bucăţi

Tactul de producere a piesei se determină după formula:



   

Timpul pe bucată mediu la îndeplinirea unei operaţii se
determină ca media aritmetică m
la toate operaţiile procesului
tehnologic
Valorile numerice ß

pentru tipul de producţie
corespunzător sunt următoarele:
ß o ”
(
) - producţia de masă;

(
) ” ß o ”
- producţia de serie mare;

” ß o ” º - producţia de serie medie;
º ” Ʉîo ” - producţia de serie mică;
” Ʉî - producţia de unicate
După determinarea tipului de producţie se alege forma de
organizare a producerii În dependenţă de tipul de producţie se
recomandă să se efectueze următoarele forme de organizare:
producţia în masă - linii în flu;
producţia în serie mare - linii în flu variabil;
producţia în serie medie - linii în flu variabil;
- sector de producţie;
producţia în serie mică - sector de producţie;
- specializarea tehnologică;
producţia de unicate - specializarea tehnologică;
- sector de producţie
Liniile în flu pot fi: linii în flu continuu linii în flu
discontinuu linii cu flu variabil automat şi rotoare Alegerea
tipului liniei în flu sau o altă formă de organizare a producerii
piesei trebuie să fie bine argumentată
V
 [,V
" " $ "$!$
$!-
+# $!
x  "")$
V
Numărul de utilaj necesar se determină pentru fiecare
operaţie în parte Iniţial se determină numărul de utilaj calculat şi
pe baza acestuia numărul de utilaj acceptat Numărul de utilaj
acceptat se determină în urma rotunjirii mărimii fracţionare a
numărului de utilaj calculat până la un număr întreg Rotunjirea se
face după următoarea regulă Dacă mărimea fracţionară este egală
sau mai mică ca 
 atunci numărul se rotunjeşte în descreştere
Dacă mărimea fracţionară e mai mare ca 
 atunci numărul se
rotunjeşte în creştere Metodica de calcul a numărului de utilaj
depinde de forma de organizare a producerii piesei alese
Pentru toate liniile în flu ca bază pentru determinarea
numărului de utilaj se iau normele de timp la îndeplinirea
operaţiilor şi tactul de lucru al liniei Însă pentru fiecare tip de linie
în flu se iau în consideraţie particularităţile organizării lucrului
acesteia

[.*"% "! x !$/#  $$
"#
$"

  )0)!" )!$!$

Pentru liniile în flu continuu numărul de utilaj calculat se
determină după următoarea formulă:


  


unde ëV± numărul de utilaj calculat la operaţia Ä!;
m
 ± norma timpului operativ la operaţia Ä´ minute;
" ± tactul de lucru al liniei în flu continuu min
buc

Linia în flu continuu lucrează cu întreruperi reglementate

pentru odihnă şi deservirea organizatorică a locurilor de muncă De
aceea la calculul tactului în formulă se iau în consideraţie

V
întreruperile reglementate (m  iar determinarea numărului locurilor
de muncă (utilajului) şi întocmirea graficelor de deservire multiplă
se fac pe baza timpului operativ (m


Tactul de lucru al liniei în flu continuu se determină după
următoarea formulă:


§
# R $ R   ° 


unde Z V± numărul zilelor lucrătoare într-un an Se determină după
calendarul de lucru

V± numărul de schimburi în decurs de º ore schimburi;

 ± durata schimbului de lucru h;

 ± durata întreruperilor reglementate Mărimea acestor
întreruperi e necesar de argumentat
V% programul anual de fabricare a pieselor buc

Dacă în harta tehnologică este indicat m
 atunci m
V ± se

determină prin înmulţirea m
la


Numărul locurilor de muncă
obţinut (ë este egal cu numărul locurilor de muncă calculat
rotunjit până la un număr întreg
Coeficientul de încărcare a locurilor de muncă se determină
ca raportul valorii calculate la valoarea primită (ë
ë )
Ritmul de lucru al liniei este cantitatea de produse care se
eecută pe linie pe unitatea de timp şi se determină după formula:





Numărul de muncitori care lucrează pe linia în flu este
strâns legat de mărimea normei de deservire a acestora
Norma de deservire a unui muncitor reprezintă numărul de
maşini pe care acesta le poate deservi concomitent în cadrul
regimului de lucru şi poate lua valori egale şi mai mari decât

după cum urmează:
-Vnorma de deservire egală cu
 dacă maşinile nu au timpi de
lucru automaţi;

V
 -Vdacă maşinile au timpi de lucru automaţi norma de
deservire e mai mare decât
şi se determină după formula:
  l 
   

 

unde   - timpul de lucru automat al maşinii la operaţia Ä´ min;



 - timpul de ocupare a muncitorului la operaţia Ä´ min

Numărul de muncitori la fiecare operaţie se determină după
formula:

&  


unde & ± numărul operatorilor pentru un schimb;
 ± numărul locurilor de muncă calculat (maşini unelte);
V± norma de deservire a locurilor de muncă

Numărul operatorilor primiţi se determină cu evidenţa

cumulării profesiilor La determinarea numărului muncitorilor
acceptaţi trebuie să tindem spre o încărcare uniformă pentru
fiecare din ei ce se poate atinge pe calea măsurilor tehnice sau
organizaţionale (sincronizarea operaţiilor deservirea multiplă şi
altele) În dependenţă de numărul lucrătorilor prezenţi la locurile de
muncă numărul scriptic al muncitorilor ia în consideraţie
neprezenţa pe motiv de boală concedii (aproimativ
±
º %)
Coeficientul de încărcare a muncitorilor-operatori se
determină ca raportul dintre numărul muncitorilor±operatori
calculat (&
) la numărul muncitorilor ± operatori primit (&
)
 

La încărcarea insuficientă a muncitorului la o oarecare

operaţie cumularea profesiilor se admite numai la locurile de lucru
alăturate sau înrudite tehnologic
Rezultatele calculelor numărului de utilaj şi de muncitori-
operatori se reflectă în tabelul



V

V


 [1# )"$"!#%"!#"
!$"$
!$!+ &$ !

Lucrul la mai multe maşini-unelte reprezintă activitatea prin
care un eecutant individual asigură funcţionarea simultană a mai
multor maşini-unelte
La baza acestei metode de organizare a muncii stă folosirea
timpului de funcţionare utilă a unei maşini fără a fi nevoie de
intervenţia sau supravegherea eecutantului (timpul mecanic
automat de funcţionare a unei maşini) pentru consumarea timpului
de muncă al acestuia la alte maşini
Posibilitatea organizării lucrului la mai multe maşini este
determinată de caracterul procesului tehnologic de structura şi
durata operaţiilor respectiv de eistenţa unor corelaţii între timpul
mecanic ± automat şi timpul de muncă al operaţiilor efectuate de
maşinile deservite simultan
În funcţie de structura operaţiilor şi de durata acestora eistă
mai multe variante de lucru la mai multe maşini:
-Vlucrul la mai multe maşini care eecută operaţii identice ca
structură cu aceeaşi durată;
-Vlucrul la mai multe maşini care eecută operaţii diferite ca
structură cu aceeaşi durată;
-Vlucrul la mai multe maşini care eecută operaţii cu durate
multiple între ele;
-Vlucrul la mai multe maşini care eecută operaţii diferite atât
ca structură cât şi ca durată
Obiectivul urmărit prin analiza activităţii operatorului
individual în condiţiile lucrului la mai multe maşini constă în
determinarea numărului optim de maşini ce pot fi deservite de un
lucrător astfel ca atât eecutantul cât şi utilajul deservit să aibă un
grad de ocupare şi utilizare cât mai mare
La organizarea lucrului la mai multe maşini se ţine cont şi de
cerinţele tehnico ± organizatorice:
-Valegerea maşinilor dotate cu dispozitive autooprire de
autoaccelerare a mersului în gol;

V
º
 -Vamplasarea raţională a maşinilor-unelte în organizarea
lucrului;
-Vasigurarea calificării corespunzătoare a operatorului;
-Vamplasarea raţională a mijloacelor de transport
Organizarea lucrului la mai multe maşini presupune stabilirea
prin metode de măsurare şi de calcul a unor categorii de timp şi a
unor parametri ce caracterizează această formă de organizare a
muncii:
-Vtimpul de funcţionare utilă a utilajului fără a fi nevoie de
intervenţia operatorului ('

);
-Vtimpul de supraveghere a funcţionării maşinii (
'
);
-Vtimpul de muncă manuală ± mecanică a operatorului (



);
-Vtimpul de odihnă şi necesităţi fiziologice (

'
);
-Vtimpul auiliar timpul de trecere de la o maşină la alta ();
-Vtimpul de muncă a operatorului se determină după formula:

= 
'
+ 



+ 

'
+ 
-Vdurata ciclului de lucru al unei maşini-unelte ();
-Vdurata ciclului de lucru a mai multor maşini-unelte ();
-Vnumărul optim de maşini-unelte ce pot fi deservite de un
operator (
);
-Vtimpul de aşteptare sau timpul liber al operatorului (

);
-Vtimpul de întreruperi a funcţionării utilajului ca urmare a
faptului că muncitorul e ocupat la altă maşină-unealtă (

)
Ciclograma lucrului la mai multe maşini oferă posibilitatea
realizării unei imagini sinoptice asupra procesului analizat
permiţând compararea vizuală a variantelor posibile şi alegerea
celei mai eficiente şi totodată serveşte ca grafic de lucru pentru
operator
Pentru o mai bună înţelegere a acestei întrebări studentul
urmează să construiască nu mai puţin de două ciclograme de lucru
la mai multe maşini Eemple de ciclograme sunt reprezentate în
graficele de mai jos (figurile

şi
º)
Modul de calcul al parametrilor caracteristici fiecărei situaţii
sau variante de lucru la mai multe maşini-unelte inclusiv
ciclograma specifică respectivă se efectuează după cum urmează:

V

  V V
V
 V
() V V *+V ,V
VV+VV(V+ De eemplu considerând
că: 'V-V.
min şi 
V-V/ min se determină:

) Durata ciclului de lucru al unei maşini :
V-V'V0V
V-V.
V0V/V-V./V

V
º) Durata ciclului polideservirii  se determină cu aceeaşi
relaţie deoarece maşinile eecută operaţii identice ca structură cu
aceeaşi durată:
V-V'V0V
V-V.
V0V/V-V./V

V
) Numărul optim de maşini unelte
ce pot fi deservite de
un operator fără timp de interferenţă:


  ' 

Å  (
V

În cazul când
rezultă ca număr fracţionar acesta se
rotunjeşte în minus
) Timpul de întreruperi condiţionate de tehnologie  :

    Ü 
   
R 

  R  º V

V
 

5) Timpul de întreruperi ale funcţionării utilajului condiţionat
de organizarea muncii (timpul de interferenţă):
V-VV%V1'V0V
V-V./V%V1.
V0V/V-V
V
În cazul când  este egal cu zero se realizează o utilizare
completă a funcţionării fiecărei maşini
Maşinile vor funcţiona fără întrerupere deoarece:
'V2V1
V)V.V
VV V.
V2V13V)V.V/VVV.
V2V4V
Graficul de lucru al unui operator individual care serveşte trei
maşini-unelte la care eecută operaţii identice ca structură cu
aceeaşi durată este prezentat în figura


 V V
V
 V
() V V *+V ,V
'V V +V V (V + De eemplu considerând
deservirea simultană a trei maşini unelte care eecută operaţii
diferite ca structură însă cu aceeaşi durată respectiv:
- maşina I: ' =  min; 
=  min;
- maşina II: ' =  min; 
= l min;
- maşina III: ' =  min; 
= º min

V

se determină:

) Durata ciclului de lucru al fiecărei maşini-unelte Întrucât
se eecută operaţii diferite rezultă că fiecare maşină-unealtă va
avea câte un ciclu de lucru a cărui structură va fi diferit de la o
maşină la alta astfel:
.V-V'.V0V
.V-V5V0V3V-V.
V
6V
7V-V'7V0V
7V-VV0V.V-V.
V
6V
3V-V'3V0V
3V-V4V0V7V-V.
V

V
Deci toate ciclurile de lucru au aceeaşi durată:
.V-V7V-V3V-V.
V

V
V

V 'V  V

/V .
V

Ü
 V

.7V 7V

- 
 VV
+V V V1
V
- 
 VV',V +VV : V1'V
V
 - 
 VV V,VV  8V1 

8
V.
.
V' VV V VVVV9(VV

() V VV*+V,VVV+V
+VV(V+
V

V
5
 º) Durata ciclului polideservirii
V-V.V-V7V-V3V-V.
V

V
) Numărul optim de maşini-unelte
ce pot fi deservite de
un operator:
 ' 


l


 l
Å 
(6V


 ' 
º  
º 

(6V


 ' 

 l

  l
 5
(
V

º
Numărul optim de maşini-unelte ce pot fi deservite
concomitent se determină prin alegerea celei mai mici valori
rezultate (
V-V3)
) Timpul de întreruperi condiţionate de tehnologie  :

    Ü 
 
 ( l
l º)  V

V
 

unde  - numărul maşinii respective

5) Timpul de întreruperi al funcţionării utilajului condiţionat
de organizarea muncii (timpul de interferenţă):


Ü


 

deoarece pentru fiecare maşină în parte sunt îndeplinite

condiţiile de bază respectiv sunt satisfăcute relaţiile:

 '

Ü 
  

  6    '


º l 

 


 ' º  Ü  °  º   6 °
 ' º  
  


 ' 
Ü 
  
   6  º  ' 


l 
º
 

V
6
 Graficul de lucru al unui operator individual care
deserveşte trei maşini-unelte la care se eecută operaţii diferite
ca structură cu aceeaşi durată este prezentat în figura
º

V


V  'V


3V  5V



.V  V

  V  V



 7V 4V

Ü

  V


;V  /V

 - 
 VV
+V V V1
V

 - 
 VV',V +VV : V1'V
 V
- 
 VV V,VV  8V1 

V
8
V.
7
V' VV V VVVV9(VV

() VV*+V,V'VV+V
+VV(V+
V

V

 Schema de planificare a liniilor în flu continuu se face cu
scopul: a) economisirii suprafeţelor de producţie b) deservirii
locurilor de muncă la mai multe maşini şi folosirii unor mijloace
progresive de transport interoperaţional În schema de planificare
se indică: amplasarea utilajului tehnologic şi de transportare
numărul de operaţii numărul locurilor de muncă şi al operatorilor
cu linie punctată se marchează drumul în limitele deservirii
locurilor de muncă specificaţia utilajului tehnologic şi de
transportare şi scara primită
Stocurile pe linia cu flu continuu (neîntrerupt) se divizează
în trei grupe: de transportare tehnologice şi de siguranţă
Stocurile tehnologice se găsesc la locurile de muncă în
procesul de prelucrare asamblare şi control şi se determină după
formula:

#  Ü



  R     

unde Î
± stocul tehnologic pe linie buc;

± numărul operaţiilor tehnologice;
 
 - numărul locurilor de muncă primite la fiecare operaţie;

 ± numărul pieselor prelucrate concomitent la fiecare loc
de muncă buc
Stocul de transportare se determină în dependenţă de tipul
transportului utilizat
La utilizarea benzii rulante cu acţiune continuă stocul de
transportare se determină după formula:
 R
Î   

unde  ± mărimea setului de producere buc;
 V ± lungimea părţii de lucru a benzii rulante (m) se
determină ca produs al pasului la numărul locurilor de
muncă:
 V-V <

VV
unde ± distanţa dintre două locuri de muncă învecinate sau pasul
conveierului m

V

 La transmiterea pieselor cu partide de transportare mărimea
stocului de transportare se determină după formula:

Î   R   V

undeV V %V capacitatea de producere a liniei pe perioada de
deservire buc
La transmiterea pieselor bucată cu bucată stocul de
transportare va fi egal cu numărul de operaţii fără una şi se
determină după formula:
Î   (  
 
) R 
unde 


± numărul locurilor de muncă pe linie
La utilizarea benzii rulante pulsante stocul tehnologic este
totodată şi stocul de transportare
Stocul de siguranţă se determină orientativ în mărime de 5 ±

5 % de la numărul pieselor prelucrate în decursul unui schimb şi
se determină după formula:
 R  8
# 8 
   R 
unde  ± volumul anual de producere buc;
=8 ± coeficientul stocului de siguranţă (=8V-V
V


V
.);
   - numărul zilelor lucrătoare în decurs de un an zile;
 ± numărul de schimburi
Stocul de siguranţă se formează pentru operaţiile care
prezintă pericol în apariţia rebutului (se determină pe cale
eperimentală)

[2*"% "! x !$/
)#  $$

"!$""  )0)!"
 )!$!$

Calculul tactului numărului de utilaj muncitorilor-operatori

se determină analogic ca la organizarea liniilor în flu continuu
dar luând în consideraţie următoarele particularităţi

V

 La calculul tactului coeficientul ß

 ce iau în consideraţie
întreruperile reglementate nu se ia în consideraţie aşa cum aceste
întreruperi la liniile în flu discontinuie (în flu simplu) pur şi
simplu lipsesc
Tactul în cazul dat se determină după formula:
# R $ R 



Însemnările convenţionale (Î  
) în aceste formule sunt
la fel ca în formulele anterioare
Determinarea numărului locurilor de muncă calculate se
efectuează nu după  dar după  şi se determină după
formula:

 
 


Cumularea profesilor se admite nu numai la operaţiile
alăturate dar şi la cele nealăturate Durata ciclului deservirii
multiple de obicei se determină cu timpul pe bucată la operaţia
principală din operaţiile cumulate adică are  mai mare
Deservirea locurilor de muncă compatibilitatea muncitorilor
ce deservesc mai multe maşini-unelte la liniile în flu simplu de
organizat în decursul tactului ca regulă tehnic nu e posibil
De aceea se stabileşte o perioadă de deservire mai mare (>)
în dependenţă de greutatea piesei şi durata ei de prelucrare
Mărimea perioadei de deservire (>) pe liniile în flu simplu în
construcţia de maşini va fi
± º ore
Capacitatea de producere a liniei pe perioada de deservire 
se determină după formula:
>
  


E neraţională transmiterea piesei de la o operaţie la alta în
partide întregi
Pentru evitarea acumulării ecesive a stocului liniar
transmiterea pieselor mijlocii şi mari e mai efectiv să se realizeze
bucată cu bucată sau pe loturi de transmitere egale cu necesitatea
Vº
prelucrării concomitente la maşinile-unelte cu multe locuri
(dispozitive cu mai multe locuri) În aşa fel trebuie de procedat şi la
deservirea paralelă a utilajelor de către un muncitor

[3x #"%"$!$
!$"$!! x !$/

)#  $$0x !$/)!$

Graficul de lucru al liniei în flu simplu combinat cu epurele

stocului de circulaţie prezintă documentul important ce reflectă
eactitatea calculelor mărimilor calendaristic±normative
principiile ştiinţifice a organizării muncii reglementarea lucrului
utilajului şi a muncitorilor ± operatori
Cu cât mai raţional e planificat lucrul liniei cu atât mai mic
va fi stocul de circulaţie cu atât mai continuu şi ritmic va fi lucrul
liniei
Pentru construirea graficului preventiv e necesar să se
calculeze durata de lucru a utilajului (maşinilor-unelte) la fiecare
operaţie pe perioada de deservire () şi se determină după formula:
 R  
 

 


unde m
 ± timpul pe bucată la operaţia Ä´ min;

V % capacitatea de producere a utilajului pe perioada de
deservire buc;


V%Vnumărul maşinilor ± unelte la operaţii
La ocuparea muncitorului la două sau mai multe operaţii
durata de funcţionare a utilajului (maşinilor-unelte) la aceste
operaţii se determină durata ciclului de deservire multiplă
În afară de cele trei tipuri de stocuri (tehnologic de
transportare şi de siguranţă) pe liniile în flu simplu se formează şi
stocul de circulaţie El e destinat pentru menţinerea procesului
continuu al liniei pe calea echilibrării lucrului utilajului la două
operaţii alăturate cu productivitate diferită

V º

 Stocul tehnologic de transportare şi de siguranţă (rezervă) se
determină prin aceeaşi metodă ca şi la linia în flu continuu
Stocul de circulaţie interoperaţională apare în urma
productivităţii utilajului diferit între două operaţii alăturate
(învecinate)
Stocul de circulaţie se determină după acele operaţii alăturate
la care nu este egală productivitatea adică atunci când
 


f º

  


  
º

Stocul circulant care trebuie să-l dăm până la începutul

lucrului operaţiei următoare se practică să fie marcat cu semnul
minus iar care se formează în procesul lucrului liniei ± cu semnul
plus
Drept eemplu în figura
 e readus graficul de lucru al
liniei pe perioada  cu epurele stocului circulant
Determinarea stocului circulant între perechea de operaţii
alăturate cu productivitate diferită (Î) se determină după formula
de bază:
 R   
 R      





Î     

  
  
 

  }
} 
    
unde m ± timpul de lucru comun la două operaţii alăturate pe
perioada de deservire min;
 


şi 
 - numărul locurilor de muncă (MU) la operaţia
anterioară şi următoare ce lucrează în perioada m;
 

 şi  - timpul pe bucată de fabricare a piesei la operaţia
anterioară şi următoare min

  

 
 

 

 V V V, V.V(V7
V

Calculul se face după formula:

V ºº
       

 R  
 R  
#  °   º
°

º }r
°
     }


º
º

Din graficul fig
 se vede că lucrul maşinilor-unelte la

operaţia anterioară (ȱ-a) şi a următoarei (º-a) operaţii începe în
acelaşi timp dar productivitatea utilajului la operaţia a doua
(următoarei) e mai mare decât la prima şi că timpul lucrului în
comun a acestor maşini-unelte m =  min Durata lucrului maşinii
± unelte la operaţia
pe perioada  este:
 R ? ºR

 
  6 min 
 




  6
unde  

  º
durata lucrului maşinii ± unelte la operaţia doi pe perioada 
alcătuieşte:
º R 
R 
  min 
 º

Prin urmare pentru asigurarea lucrului normal al maşinii ±
unelte la operaţia a doua trebuie să fie creat şi până la începerea
lucrului să fie dat pe linie stocul circulant în număr:
 R
 R

Î  
5    
5 
º

@ VV  
VVAVV@>
B VV CVVD VCV
Din graficul fig
 se vede că lucrul utilajului la aceste
două operaţii alăturate începe şi se termină în acelaşi timp: la
operaţia următoare (V) a lucrului utilajului începe la minutul 

mai înainte ca la operaţia anterioară (ȱV)
Prin urmare pentru asigurarea lucrului normal al utilajului la
operaţia a cincea e necesar ca preventiv de creat şi de dat la
începutul lucrului liniei stocul de piese în următoarea cantitate:

R

   ºº  



V º
 Pentru determinarea timpului comun al lucrului utilajului la
operaţiile IV şi V mai întâi determinăm durata lucrului utilajului la
operaţia V pe perioada de deservire Ea este egală cu:
  R 
 R 
 5
º min 
  
5

În aşa fel la operaţiile ȱV şi V utilajul va lucra în comun º -


=

min (acest interval de timp pe grafic este marcat cu
punctele º - ) În aceste

minute la operaţia V utilajul
prelucrează  piese
 R  


R

    
5

 5


iar la operaţia IV ±
bucăţi
 R  

R







Prin urmare în timpul lucrului în comun al utilajului la
operaţia ȱV se prelucrează cu 6 (
± ) piese mai mult decât la
operaţia a V-a
Durata lucrului utilajului la operaţia a ȱV va fi egală cu:
  R >  R 
 C 
  º min 
 


De aceea la operaţia a ȱV maşina-unealtă va continua să

lucreze încă
 (º -

) minute
Pentru cele
 minute rămase (pe grafic acest interval de timp
este marcat cu punctele  - ) la operaţia ȱV maşina-unealtă va mai
prelucra încă
6 piese
 R  

 R


6 

 

În aşa fel la operaţia ȱV iarăşi va fi creat un stoc în număr de
ºº (
6 + 6) buc ceea ce va asigura lucrul normal al utilajului în
perioada următoare

V º
  V V V, VCV)VC Veste egal cu zero aşa
cum utilajul acestei operaţii lucrează cu aceeaşi productivitate

Coefici- Perioada de deservire  = 6 min

Numărul nr
nr entul de Ɍbuc Mărimea
maşinilor opera-
oper încărca- (min) stocului 5

5 º º5  5 5 5 55 6
unelte torului
re a MU
I
 º

I-II-
5

II 5

º II-III+


III-
III  6 º º
IV+


IV  
º IV-V-ºº

V 

V-VI-

VI 

5 VI-VII-
VII-
VII 5

5
VIII+
VIII 5
5
6

V
8
V.
3
VV' VV V V V V' *VV
V VV V 

@ VV  
VVAVV@>
B VC V%VC

La aceste operaţii utilajul lucrează cu productivităţi diferite
dar ambele operaţii sunt deservite de un muncitor-operator Prin
urmare la operaţia C utilajul va lucra cu micropauze şi durata lui
de lucru parcă se egalează cu durata de lucru la operaţia C (pe
grafic aceasta este marcată cu linie întreruptă) De aceea stocul
circulant între aceste operaţii nu se formează
Pentru micşorarea stocului circulant pe linie trebuie de
pretins la mărirea deservirii multiple a locurilor de muncă alăturate
şi înlăturarea neegalităţii timpului-bucată la operaţie (sincronizarea
operaţiilor)

V º5
 [4*"% "! x !$/5"!

Consecutivitatea de calcul a indicatorilor de lucru ai liniei în

flu variabil este următorul În primul rând se determină volumul
anual de lansare a pieselor în unităţi convenţionale recalculate în
unităţi convenţionale pentru volumul de muncă necesar pentru
fabricarea piesei reprezentante Pe baza ei se face calculul tactului
mediu al întregii linii şi după aceea ± tacturile particulare ale liniei
pentru fabricarea pieselor de diferite tipuri Dacă se ştie denumirea
tuturor pieselor ce se fabrică pe linie; procesele tehnologice cu
normele de timp pentru fiecare operaţie a fiecărei piese; volumul
anual de fabricare pentru fiecare piesă atunci numărul necesar de
utilaj se determină în felul următor
Se determină volumul anual de lansare a pieselor pe linie în
unităţi convenţionale (bucăţi) Programul în unităţi convenţionale
se calculă după formula:
  R     R     R 
 

unde V%Vprogramul anual de lansare a tuturor pieselor recalculate
în unităţi convenţionale pentru volumul de muncă necesar
pentru fabricarea piesei ± reprezentante la unităţile
convenţionale;
E V$V(




V± programele anuale de lansare a pieselor
FVGV şamd în unităţi naturale de măsurare (bucăţi);
m m m$V (




± volumul corespunzător de muncă pentru
fabricarea fiecărei piese FVGV şamd min
buc;
m ± volumul de muncă pentru fabricarea piesei reprezentante
(FVGVV ) care se stabileşte după volumul de muncă anual
de lansare
Tactul mediu al liniei cu flu variabil (

  se determină după
formula:
 R R 6 R =


  

unde  ± fondul nominal de timp al utilajului într-un schimb min;
V º6
 V% numărul de schimburi lucrătoare în º ore;
ßV %V coeficientul care ia în consideraţie cheltuielile timpului
de muncă pentru reglarea maşinilor-unelte la prelucrarea
diverselor piese fiate după linie În dependenţă de
compleitatea reglării se alege în limitele 5 până la 5
Calculul numărului locurilor de muncă (utilajului) efectivul
de muncitori-operatori pe linie se face după tactul mediu Metodele
acestor calcule au fost reflectate la pag  ±

Lucrul liniei cu flu variabil (pentru fabricarea pieselor de
fiecare denumire) se face după tacturile particulare care trebuie
calculate după următoarele formule:
Dacă piesa
este piesa reprezentativă:




;


? R  ;
?





R  

Graficul periodicităţii de lansare a piesei pe linie se

reprezintă reieşind din mărimea specifică a volumului de muncă a
fiecărei piese volumului de muncă total pentru toate piesele după
programul dat
Eemplu de calcul al programului de lansare a pieselor în
unităţi convenţionale şi determinarea greutăţii specifice (cota-parte)
a fiecărei piese în programul anual la linia în flu variabil este
reflectat în tabelul
º
Lansarea anuală în unităţi convenţionale se determină prin
divizarea volumului de muncă al programului anual al fiecărei
piese la volumul de muncă al piesei - reprezentante De eemplu:
º

după piesa
  ;


º5
după piesa G  
666  şamd

Cota-parte a fiecărei piese în programul total în unităţi
convenţionale se determină astfel:
V º
 
după piesa
  5
;

º

666
după piesa G    şamd

º

Ɍ ɚ b e l u l
º

   V8
 VV VV V V+,V9, V
(V
V)+,VV'+VV V8
 V V
V
C 
 V
 +V V )V
C 
 VV V
+V
>8
 V C 
 VV
+V +,V V
>V
+VVV VV
 VV V8
V

V 9,) 8
 V
V

V )
 V  V
V
V

V

FV 5

V 3
V 5

<3
-7.

V 3
V 5

V

.V

HV 

V 7V 

<7-.7

V 3
V /.;;;V

3
V

ëV /

V 7
V /

<7
-4

V 3
V 7;;;;V

.V

  6V V /.

V V .34337V .

V

Trebuie de avut în vedere că volumul de muncă al fiecărei

piese reprezintă suma pentru toate operaţiile Aşadar după piesa A
volumul de muncă  min reprezintă suma a
 operaţii în medie
câte
6 min pentru fiecare De aceea cu tactul 5 min

6
§ º
încărcarea maşinilor-unelte va constitui  5

 5
ceea ce corespunde cotei-părţi a timpului ocupat cu această piesă în
volumul de muncă total a tuturor pieselor întărite pe linie
La întocmirea planului lunar şi a graficelor pe decade e
necesar de făcut divizarea schimburilor (pe lună decadă) între
piese
V º
 Piesa A va necesita ºº · º 
 = · 5
= ºº schimburi
(   );
Piesa B va necesita ·  =
º schimburi (  5 º);
Piesa C va necesita · 
 =  schimburi (  º )
În aceste calcule ± numărul schimburilor lucrătoare în
lună
În baza datelor obţinute se construieşte graficul periodicităţii
de lansare a pieselor pe linie care este prezentat pe fig
 
Calculele următoare se efectuează în dependenţă de gradul de
sincronizare a procesului tehnologic la fel ca şi la linia în flu
continuu sau la linia în flu simplu

[7*"% "! $#

"!$"")!#"

Metodele de calcul a liniei automate în general sunt analogice

metodelor de calcul a producţiei în flu continuu dar au unele
particularităţi Aşadar la calculul tactului trebuie inclusă corecţia
gradului de utilizare a liniei automate care se determină reieşind
din compleitatea constructivă şi tehnologică a prelucrării piesei
utilajului primit tachelajului mijloacelor de transport mijloacelor
de control în limitele de la  până la 
La calculul numărului de muncitori-operatori trebuie să ia în
consideraţie că timpul de bază şi cel auiliar este automatizat şi
rolul operatorului este de a supraveghea lucrul maşinilor-automat
iar în lipsa avansului mecanizat şi schimbul piesei ± la încărcarea
pieselor la prima operaţie şi luarea lor la sfârşitul liniei
Timpul de ocupare a muncitorului depinde de modul de
transmitere a pieselor bucată cu bucată sau în loturi De aceea se
recomandă mai întâi să se elaboreze schema de planificare a liniei
automate în dependenţă de numărul maşinilor-unelte şi
caracteristicile mijloacelor de ridicat şi transportat şi mai apoi să se
determine numărul operatorilor şi a reglorilor Dacă linia automată
se descompune (divizează) pe secţii numărul operatorilor se
determină în dependenţă de volumul de muncă pe fiecare din ele
nu mai mult de un operator pe secţie

V º
V
 Stocul tehnologic se determină după formula recomandată
pentru linia în flu
Stocul de transportare se determină în dependenţă de
următoarele condiţii:
a)V la eistenţa conveierului pas cu pas şi a sateliţilor ± după
numărul sateliţilor minus stocul tehnologic;
b)Vla eistenţa conveierului pas cu pas şi lipsa sateliţilor ± în
dependenţă de construcţia conveierului: între maşinile -
unelte pe banda rulantă poate să fie una sau două piese
Stocul de siguranţă (rezervă) se formează în dependenţă de
volumul de piese fabricat pe parcursul a două ore
La liniile automatizate-discontinuu cu conveier pas cu pas
stocul de circulaţie nu este necesar deoarece transportorul se
conectează după finalizarea tactului maşinile-unelte cu o
productivitate înaltă automat se deconectează după finalizarea
operaţiei sale iar piesa se găseşte pe loc până la finalizarea tactului
Stocul de circulaţie se determină pentru linii automate
multisecţionale înainte de operaţii (cărora le precedă) tratamentul
termic mărimea acestui stoc se determină prin durata prelucrării
piesei în afara liniei automate
În proiectul tezei de licenţă la tema dată trebuie să se facă
caracteristica panoului de comandă legăturilor de dispecerat
organizaţiilor de deservire a liniei forma de lansare a producţiei şi
staţionarea utilajului de asemenea măsurilor de bază pentru
reparaţii preventiv planificate a echipamentului (utilajului)

[8!#""! $!$%"

 ""+")!#"V
*"% ")#"$!$ "$"#
$"x )"

Datele necesare pentru sector sunt:
ƒV mărimea lotului de piese (ansambluri);
ƒV periodicitatea (ritmul) de intrare a pieselor în producere;
ƒV durata ciclului de producere pentru fabricarea pieselor
(asamblarea ansamblului);
ƒV mărimea stocurilor

V 

 Datele iniţiale sunt: volumul anual de producere a pieselor
(ansambluri) şi productivitatea de fabricare a pieselor
(ansamblului)
Mărimea lotului de intrare concomitentă în producere se
calculează pentru operaţia la care raportul timpului de pregătire-
încheiere la timpul pe bucată va fi mai mare
Această mărime se ia şi pentru celelalte operaţii Calculul se
face după formula:
 
    

 R = 

unde    mărimea lotului de piese la operaţia Ä´ buc



     timpul de pregătire ± încheiere la operaţia Ä´ min

  timpul pe bucată la operaţia Ä´ min
= ± coeficient practic admisibil corelării timpului de pregătire
± încheiere la timpul de lucru al utilajului în decursul căreia
pe el se va prelucra lotul de piese Mărimea lui după datele
eperimentale se alege în următoarele limite:
- pentru producerea în serie mare ±  º   6;
- pentru producerea în serie medie ±  6   ;
- pentru producerea în serie mică ±    
º
Mărimea lotului preventiv se corectează în corespundere cu
următoarele condiţii:
a)V numărul de piese în lot trebuie să fie nu mai mic decât
numărul de piese fabricate de muncitor în decurs de
jumătate de schimb pentru a asigura un număr minim de
reglări a utilajului în decurs de un schimb;
b)Vnumărul de piese în lot trebuie să fie multiplu programului
lunar ceea ce reduce planificarea operativă de producere
Determinând mărimea lotului ( ) şi ştiind din sarcină
volumul de producere a pieselor în decurs de o lună ( ) în primul
rând se determină de câte ori în decurs de o lună se va repeta
lansarea (I ) acestui lot în al doilea rând ± care va fi ritmul
lansării

V º
 Numărul de lansări în decurs de o lună ± este raportul
volumului de fabricaţie către mărimea lotului de fabricaţie
Perioada de repetare (ritmul) a lansării loturilor de piese în
producere se poate determina prin divizarea numărului zilelor
lucrătoare la numărul de lansări conform formulei:
 R
      

unde  ± ritmul lansării lotului zile lucrătoare;
 ± volumul de producere în perioada planificată buc;
  ± mărimea lotului buc;

 ± numărul zilelor lucrătoare în perioada planificată

Pentru determinarea timpului calendaristic de intrare-ieşire a

lotului în producere şi construirea graficului de lucru a sectorului e
necesar să se ştie şi durata ciclului de producere a fabricării
pieselor
Pentru ciclul multioperaţional e necesar să se ia în
consideraţie gradul de paralelism al prelucrării lotului de piese la
diverse operaţii ale procesului tehnologic
Alegerea tipului de mişcare a lotului de piese trebuie
argumentat atât din punct de vedere tehnic cât şi economic
Cele trei forme de bază ale organizării fabricaţiei în spaţiu şi
timp sunt: organizarea succesivă organizarea paralelă şi
organizarea mită
Tipul de mişcare a lotului:
-Vsuccesiv;
-Vparalel;
-Vmit
@8V 9+ se caracterizează prin faptul că
transmiterea şi începerea prelucrării lotului de piese la fiecare
operaţie Ä´ au loc numai după terminarea prelucrării tuturor
pieselor din lot la operaţia precedentă ÄV)V.´
Forma de organizare succesivă este specifică producţiei în
serie mică şi producţiei individuale

V 
 @8V   + se caracterizează prin aceea că
transmiterea pieselor de la operaţia Ä´ la cea următoare Ä0.´ se
face individual şi fără aşteptări Astfel gradul de paralelism se
măreşte considerabil iar durata ciclului de fabricaţie se micşorează
Piesele din lot intră în fabricaţie după micropauze de timp
neproductiv care se determină după formula:
ma
    R 

  R   

Organizarea paralelă asigură durate mai mici ale ciclului de

fabricaţie în comparaţie cu organizarea succesivă fapt ce a impus-o
în producţie în serie mare
@8V
*+ se caracterizează prin aceea că
prelucrarea şi transmiterea pieselor de la operaţia Ä´ la cea
următoare Ä0.´ se face pe fracţiuni din lot numite loturi de
transport
Deoarece această formă de organizare permite o desfăşurare
succesivă şi parţial paralelă a procesului de fabricaţie are ca
rezultat o reducere a duratei ciclului de producţie faţă de
organizarea succesivă şi eliminarea micropauzelor nerecuperabile
care apar în organizarea paralelă
Desfăşurarea parţial paralelă a fabricaţiei implică unele
decalaje minime în circulaţia pieselor în scopul completării lotului
de transport şi a începerii prelucrării lotului la fiecare operaţie
următoare
Completarea lotului de transport este necesară ori de câte ori
duratele operaţiilor vecine se găsesc în relaţia     În astfel
  

de situaţii se impune un decalaj între operaţiile Ä´ şi Ä0.´ care se

calculează cu relaţia:
  R 
  


Evitarea micropauzelor neproductive se impune atunci când

duratele operaţiilor vecine se găsesc în relaţia     În aceste
  

cazuri mărimea decalajului se calculează după relaţia:

  R  ° (  °  ) R 
  
  

V 
 Forma de organizare mită prezintă o deosebită fleibilitate
permiţând îmbinarea raţională a elementelor materiale ale
procesului de fabricaţie cu forţa de muncă pentru o largă varietate
de situaţii concrete Datorită acestui fapt organizarea mită poate fi
aplicată în mod diferenţiat atât în cadrul producţiei în serie
mijlocie cât şi în cazul producţiei în serie mare
Calculul duratei ciclului de producere în dependenţă de
modul de transmitere a pieselor de la o operaţie la alta se
efectuează în felul următor:
ɚ) pentru mişcarea succesivă

 J m 

   Ü l
R  } l  
 R
 
 
 }
 

b) pentru mişcarea paralelă

 



ma


¿ Ü §

   
  R     ° 

ma 
  
 R  ¿
   
  
c) pentru mişcarea mită (succesiv - paralelă)
min


J m 


 

¿ Ü
 R
 ¿



§ 

 Ü    min l
R  l  




undeVV% numărul de schimburi;

 ± durata unui schimb min;
 ± numărul pieselor în lot buc;
KV± mărimea lotului de transportare buc;
± numărul de operaţii;
m
V± timpul pe bucată calculat pentru prelucrarea unei piese
la operaţia Ä´ min;


 ± numărul de maşini-unelte necesare eecutării operaţiei
Ä´;
m ± timpul interoperaţional de aşteptare a stocării lotului de
piese min;
mV - timpul proceselor naturale zile lucrătoare;

V 5
 min min
  ( 
  timpul pe bucată calculat minim şi numărul

locurilor de muncă la operaţia Ä´ ce lucrează paralel la linia

dintre două operaţii învecinate;
ma ma
 ( 


- timpul pe bucată calculat şi numărul locurilor
de muncă la operaţia Ä´ mai mare (operaţia principală) din
proces
 Operaţia scurtă dintre două operaţii învecinate se socoate

acea operaţie pentru care raportul ° este mai mic Operaţia


  


cea mai mare a procesului este operaţia pentru care raportul 




va fi maimal
Timpul interoperaţional al stocării lotului de piese poate fi
ales după tabelul


Ɍ ɚ b e l u l

V
C  V9V V
 V, V V+V
VV,V V 
V
V
Tipul de Perioada de repetare a lansării lotului (ritmul) zile
nr
producere
5
5  6

 Serie mare   6 - -
º Serie medie - 55
 º5 55
 Serie mică - -
 º6 5º

Mişcarea loturilor de piese pe operaţiile procesului tehnologic

trebuie să fie reflectat în proiect în formă de grafic liniar Pe baza
rezultatelor obţinute în urma calculelor se întocmeşte planul-grafic
(standard-plan) de intrare şi ieşire a loturilor de piese (fig
5)

V 6
 nr Nlm Tbuc Tc  55
Ɍɰ
zile
ɞɧɟɣ

8
V.

VV>  V%V8'V1) VVV(V(V

V  VV
V

După acest grafic se poate determina mărimea stocului la

începutul şi sfârşitul lunii planificate
Pentru construirea planului-grafic au fost luate următoarele
date de bază (tab
 )

Ɍ ɚ b e l u l


 VV
 V  )8'V

Unitatea de Denumirea piesei

nr Denumirea indicatorilor
măsură Ⱥ ȼ ɋ

 Programul de lansare lunar buc 
5 5 5º5
º Mărimea lotului buc 5 º 5
5
Durata ciclului de prelucrare a zile

5 6
lotului de piese lucrătoare
Perioada de repetare a lansării zile
 5  6
lotului de piese (ritm - lot) lucrătoare
5 Stocul probabil la data de întâi buc  - -

Determinarea termenelor calendaristice de intrare şi ieşire

pentru piesa
se face în felul următor Aşa cum în prima zi a lunii
planificate (martie) pentru piesa dată este un stoc în mărime de 
bucăţi (pe º zile) atunci primul lot de piese trebuie să fie prelucrat
la sfârşitul zilei a doua de muncă; al doilea lot şi următoarele loturi
± corespunzător peste 5 zile lucrătoare după ieşirea primului al
doilea lot şi aşa mai departe

V 
 Numărul zilelor lucrătoare în luna martie ± º
zile
Rezultă că după lansarea a patru loturi în martie vor fi
fabricate ·5 =  buc piese plus  buc în stoc iar în total ±
 buc La
aprilie în stoc vor rămâne  ± 
5 = ȱ5 buc piese
F ceea ce va îndestula o desfăşurare normală a muncii în luna
aprilie
Analogic în planul-grafic se includ şi toate celelalte piese (GV
şamd)
Calculul stocului total se determină fără fracţionare pe
categorii după formula:
ÎV-V<VV
unde  ± lansarea pieselor (ansambluri) pentru o zi de muncă
după plan buc;
V ± durata ciclului de producere pentru fabricarea pieselor
(ansambluri) zile lucrătoare
De eemplu dacă pentru secţia de asamblare este fiat un
plan zilnic de lansare a pieselor de diverse denumiri pe patru grupe
de maşini-unelte iar durata ciclului de prelucrare este determinată
în
º zile atunci în stoc tot timpul trebuie să se afle aceste piese la
·
º =  complete (seturi) pe  maşini
Numărul maşinilor-unelte calculat se determină după
formula:
  R 

  


 R 6


unde 
 - numărul maşinilor-unelte la operaţia Ä´;


 - timpul pe bucată la operaţia Ä´ min;

V%Vvolumul anual de producere buc;V
 - fondul anual real de timp al lucrului maşinii-unelte



ore;
;
± transformarea orelor în minute

V 
 Coeficientul de încărcare a maşinilor-unelte se determină din
raportul dintre numărul maşinilor-unelte calculat ( 
 ) la numărul


maşinilor-unelte primit ( 
 ) 




= 
  


 

Numărul scriptic de muncitori se determină după formula:

 R   R  
& 
  


 R  ë 

unde &

 ± numărul scriptic de muncitori la operaţia Ä´;V
 - fondul anual real de timp a lucrului unui muncitor ore;



V%Vnumărul maşinilor-unelte primite;V
=
± coeficientul deservirii multiple (se alege de la .
. până
la .
3)
Coeficientul de încărcare a muncitorilor se determină
analogic producerii în flu

[[ #"% "5 
)%$""$)
5&$"

0)$!'
)#5'5"#"

 
 
 

 



 

Desfăşurarea normală a procesului de producţie într-o

întreprindere industrială impune asigurarea locurilor de muncă cu
diferite SDV-uri problemă care se cere rezolvată de către un
compartiment specializat numit secţia de SDV-uri sau de sculărie
Asigurarea cu SDV-uri corespunzătoare influenţează în mod direct
asupra calităţii produselor productivităţii muncii gradului de
utilizare a capacităţii de producţie şi nivelului costurilor de
producţie

V 

 


  
 

Asigurarea ritmică cu SDV-uri a locurilor de muncă impune

planificarea necesarului anual pe fiecare tip de SDV în parte
Norma de consum de SDV-uri se determină în mod diferit în
funcţie de tipul de SDV utilizat în procesul de producţie Vom
eemplifica modul de determinare a normei de consum de SDV-uri
pentru grupa sculelor aşchietoare şi pentru cea a instrumentelor de
măsurat
Pentru   V (  norma de consum se determină
după următoarea formulă:

R 
  



unde 
 - timpul mecanic de prelucrare pe unitatea de produs min;

 - timpul mecanic până la uzura completă a sculelor
aşchietoare min
Timpul mecanic până la uzura completă a sculei aşchietoare
se poate determina după formula:

V-V1V0V.OO1.V)VLV
unde  - numărul de reascuţiri ale sculei aşchietoare după prima
utilizare;
 - timpul de utilizare al sculei aşchietoare între două
reascuţiri;
LV -V

 - coeficient de pierderi în utilizarea timpului de
lucru al sculei aşchietoare datorită calităţii şi modului de
eploatare al acesteia
Numărul de reascuţiri ale sculei aşchietoare se poate
determina după formula:

  

unde  - lungimea părţii aşchietoare a sculei mm;
- grosimea stratului aşchietor care se îndepărtează la o
reascuţire mm
Norma de consum de scule aşchietoare este dată de formula:

V
 
 R 
   


 l
} R  R §
 L

Calculul sculelor aşchietoare asamblate cu plăcuţe se
determină după formula:

 R 
  
 R §
 L R 
unde  ± numărul vârfurilor plăcuţei aşchietoare
Pentru 
 V V
+ norma de consum pe
unitatea de produs se determină după relaţia:

 R 

 


unde 
 - numărul de măsurări ce se vor eecuta cu instrumentul
de măsurat pe unitatea de produs;

 - numărul de măsurări care se pot face cu instrumentul
de măsurat până la uzura completă a acestuia
Numărul de măsurări până la uzura completă a instrumentului
de măsurat se determină după relaţia:

V-V1V0V.O

OO1.V)VLV
unde  - numărul posibil de reparaţii ale instrumentului de
măsurat;


- numărul de măsurări ce pot fi efectuate pe un micron

de uzură;
 - toleranţa la uzură a instrumentului de măsurat;
L - coeficientul de pierderi în folosirea timpului de lucru al
instrumentului de măsurat
Secţia de sculărie se amplasează alături de secţia de
reascuţire Pentru păstrarea SDV-urilor secţia este înzestrată cu
stelaje speciale Suprafaţa secţiei de sculărie se determină în
dependenţă de numărul maşinilor ± unelte deservite din calculul
º5 ±  mº pentru o maşină-unealtă

V

 [[[*"% ""# ! !#$!$
$  
Locul de muncă este cel mai mic compartiment productiv
înzestrat cu utilaje SDV-le necesare pentru îndeplinirea sarcinilor
de producţie De înzestrarea locului de muncă depind în mare
măsură calitatea produselor productivitatea muncii etc
Un element al locului de muncă este spaţiul de lucru şi
înzestrarea tehnică a acestuia Utilarea locului de muncă se face în
funcţie de sarcinile fiate pentru acesta şi de forma de diviziune a
muncii adoptată de întreprindere Utilajul şi instalaţiile urmează
tehnologia producţiei şi specializarea locului de muncă
Pentru asigurarea unei productivităţi sporite a muncii la locul
de muncă trebuie să eiste nu numai mijloacele necesare pentru
eecutarea lucrărilor respective ci şi diferite instrucţiuni de folosire
a acestora În producţia de masă (serie mare) se recomandă
întocmirea unor instrucţiuni speciale care să cuprindă toate
problemele muncii operative şi de deservire a locului de muncă La
producţia în serie mică (unicate) unde la fiecare loc de muncă se
eecută lucrări variate se stabilesc numai reguli generale privind
îngrijirea locului de muncă menţinerea ordinii şi curăţeniei
Pentru păstrarea diferitor mijloace auiliare care nu sunt
folosite în permanenţă sunt necesare dulapuri mese etc
Amenajarea spaţiului de lucru trebuie să asigure efectuarea
muncii cu economie de mişcări astfel încât muncitorul să poată
manipula obiectul supus prelucrării cu un efort şi un consum de
timp cât mai reduse
Economisirea mijloacelor şi a suprafeţelor de producţie se
face prin amplasarea raţională a mijloacelor de muncă cu care este
înzestrat locul de muncă prin aşezarea cât mai aproape de
muncitor a tuturor aparatelor de comandă a sculelor şi
materialelor
Componenta cea mai importantă a locului de muncă este
omul Poziţia muncitorului trebuie să fie optimă ea influenţează
mărimea câmpului vizual viteza şi precizia mişcărilor efortul şi
capacitatea de muncă ale acestuia Un alt element al locului de
muncă este iluminarea şi asigurarea corespunzătoare a acestuia cu
sculele necesare Deosebit de importantă este deservirea preventivă
a locului de muncă mai ales în producţia de masă (serie mare) în
care planurile calendaristice de deservire elaborate în timp joacă
un rol de seamă
V º
 7V V
V 8
VV.
;
VV VV
+VV
.V

 VV+VV
7M3V 9(V
(V%V +V
3V V8+V V7
V
V

.
V VV 6V

7
V(VV6V
3
V
VV
6V/
VV
V6V
V :VV
/V 9
V

Protecţia şi securitatea muncii înlătură unele fenomene ce ar

influenţa negativ asupra productivităţii muncii şi condiţiilor de
lucru ale muncitorului Aceasta presupune asigurarea curăţeniei
locului de muncă iluminatul ventilaţia încălzirea şi aerisirea
acestora în condiţii optime înlăturarea zgomotelor dăunătoare
prevenirea accidentelor incendiilor
Eemplu de planificare a locului de muncă vezi fig
6
[[,   !    "   ) # " $ !$ 

Planificarea sectorului de prelucrare mecanică se face prin

diferite metode Alegând una din ele e necesar s-o argumentaţi
În dependenţă de utilajul ales se determină din ce grupă face
parte acest utilaj apoi se determină suprafaţa sectorului după
formula:
V-V
V0V*
V0V
V0V

V0V
V0V
V
undeV 
V %V suprafaţa de producţie care se calculează după
dimensiunile maşinilor - unelte suprafaţa specifică pe o
maşină - unealtă ±
mº atunci:V

V-VV<./V
7V
V%Vnumărul maşinilor - unelteV
*
V%Vsuprafaţa auiliară;V
*
V-V
3<
V
7V

V%Vsuprafaţa încăperilor de păstrare a sculelorV
V 
 
V-V
5V<V

V%Vsuprafaţa de depozitareV

V-V
.<
V
7V

V%Vsuprafaţa mesei de control se ia  mº pentru un loc de
controlV

V%Vsuprafaţa încăperilor administrative - 6 mº
V
V
O altă metodă de planificare a sectorului de prelucrare
mecanică se face după tipurile de suprafeţe
',V + de producţie a secţiei de prelucrare mecanică
se determină după relaţia:
     R   
unde  ± suprafaţa totală a unui utilaj mº;
 ± numărul de utilaje necesare din cadrul secţiei
Suprafaţa totală a unui utilaj se determină după formula:
V-VV0V8V0VV
7V
',V + () ± suprafaţa pe care se aşează efectiv
utilajul se determină în funcţie de dimensiunile acestuia
V-V
V<VGV
7V
',VV89, (8) ± este necesară pentru deservirea
de către muncitor a locului de muncă sau pentru depozitarea
materialelor
8V-V<V
7V
unde  ± numărul de locuri din care poate fi deservită MU
',V V 9 , () ± este necesară pentru deplasarea
personalului din secţie şi pentru efectuarea diferitor transporturi
V-V1V0V8<=V
7V
unde = ± coeficient de suprafaţă (  5 « )V
Sectorul se proiectează ţinând cont de toate cele menţionate
mai susV
Conform normativelor sectorul de prelucrare mecanică
cumulează dimensiunile: lăţimea (trecerii) ±
º m pasul coloanelor
± 6 m înălţimea ± 6 m lăţimea trecerii ± º5 mV
Se aleg mijloacele de transport intern operaţional şi se indică
preţul acestora
V
 ,!$!$!#)$!$
"#
$

1V'V  VV VV+V(V VV

V
Pentru ca companiile să menţină poziţiile competitive
procesul de reutilare tehnică şi tehnologică în cadrul lor este un
proces continuu ce necesită investiţii capitale îndreptate la
implementarea tehnologiilor noi şi novaţionale şi a formelor noi de
organizare a proceselor de producere
Din punct de vedere economic investiţiile capitale şi
costurile generate în procesul de implementare sunt justificate în
cazul dacă tehnologia proiectată şi formele de organizare a
procesului de producere sunt însoţite de creşterea productivităţii
muncii micşorarea costului de producţie şi recuperarea investiţiilor
capitale În proiectul tezei de licenţă este necesar ca studentul să
determine indicatorii tehnico-economici ce argumentează avantajul
producerii piesei în cadrul sectorului (liniei tehnologice) proiectate
conform sarcinii
Argumentarea va include compararea indicatorilor până la
implementarea proiectului - varianta întâi şi după implementare ±
varianta doi Analiza comparativă va include calcularea costului de
producere pentru o piesă şi pentru un lot utilizând una şi aceeaşi
metodologie de calculare însă studentul prin coordonare
obligatorie cu conducătorul tezei poate să utilizeze şi alte metode
care iau în consideraţie specificul tehnologic şi constructiv propus
în proiectul tezei de licenţă
Studentul va determina efectul economic în urma
implementării măsurilor tehnico-organizatorice şi va aprecia
termenul de recuperare a investiţiilor capitale
Pentru a determina costul de producţie a piesei sau articolului
proiectat studentul va determina valoarea materialelor de bază
valoarea retribuirii muncii personalului de bază şi valoarea
consumurilor indirecte de producere
V 5
 „    
  cuprinde consumurile ce ţin de
fabricaţia producţiei În funcţie de legătura cu procesul tehnologic
consumurile se grupează în consumuri de bază şi consumuri de
regie Consumurile de bază pot fi atribuite nemijlocit unui tip
concret sau unui lot de produse ele se împart în consumuri directe
de materiale şi consumuri directe privind retribuirea muncii
Consumurile de regie cuprind consumurile care nu depind direct
de procesul tehnologic acestea având rolul de a crea condiţii
normale pentru organizarea şi gestiunea producţiei Consumurile de
regie se atribuie indirect produsului sau lotului de produse Atât
valoarea consumurilor directecât şi valoarea celor indirecte de
producere sunt influenţate de preţurile de piaţă
Valoarea consumurilor directe reflectă normativul cantitativ
de materiale conform fişei tehnologice consumat pentru
producerea unei unităţi şi preţul de piaţă al acestor materiale
Valoarea consumurilor directe privind retribuirea muncii
muncitorilor de bază reflectă normativul manoperei conform fişei
tehnologice consumată pentru producerea unei unităţi şi costul
unui om-ore
Informaţia despre normele tehnice normativele constructive
şi tehnologice de consum utilizate în procesul de calcul a costului
de producere a piesei va fi colectată din documentaţia tehnică şi
tehnologică a uzinei unde se preconizează producerea piesei
(articolului) proiectat
Este necesar ca studentul să deţină informaţia despre preţurile
de piaţă pentru materialele de bază ce sunt propuse pentru
producerea piesei proiectate O sursă informaţională pot fi ultimile
preţuri de achiziţii a uzinei pentru materialele de bază stipulate în
proiect o altă sursă poate fi informaţia difuzată de companiile ce
vând aceste materiale pe piaţa Republicii Moldova sau în afara ei

V 6
 ,[
" "# )$$!$
"!

Conform desenelor tehnice şi a fişei tehnologice elaborate

pentru piesa proiectată studentul va generaliza în formă tabelară
specificarea materialelor de bază normele lor de consum pentru o
unitate de produs şi preţul de cost pentru fiecare tip de material
Preţul de cost reflectă preţul de achiziţie a materialului de bază plus
costul de transportare a acestui material până la întrarea în procesul
de producere
Consumurile pentru materialele de bază se determină pe calea
înmulţirii masei semifabricatului (turnat ştanţat) la preţul planificat
pe unitate şi ecluderea din această sumă a preţului deşeurilor
(acest preţ se obţine prin înmulţirea masei deşeurilor cu preţul
stabilit pentru deşeurile materialului dat)
Preţul la materialele de bază se iau din datele uzinei după
ultimele cumpărări ale materialului dat sau din listele preţurilor
firmelor cunoscute care realizează materialul dat în zona unde e
amplasată uzina
Preţurile la semifabricatele turnate ştanţate şi la alte
semifabricate primite la uzină trebuie să includă preţul de
procurare a materialului sau preţul conform listelor de preţ şi
cheltuielile ce ţin de producere În preţul materialelor se iau în
calcul şi cheltuielile legate de aprovizionarea acestora
Determinarea costului operaţiilor de transportare ( ) a
materialelor în cazul când studentul nu deţine această informaţie se
va evalua ca
-
5 % de la preţul de achiziţie a materialului

JV-V V<IN'V<>JV%VIV<>V
unde  V± costul operaţiei de transportare lei;
IN'VI ± masa semifabricatului şi a deşeurilor (aşchiilor) pe
unitatea de produs kg;
>JV > ± preţul materiei prime şi a deşeurilor (aşchiilor) pe
unitatea de produs lei
Masa deşeurilor se calculează după formula:
IV-VIN'<V)VI
unde I ± masa piesei kg
V 
 ,,
" "# )$$!$$"5"
!"$ ""$ 

Tarificarea lucrărilor şi acordarea categoriilor de calificare a

muncitorilor se efectuează în conformitate cu îndrumarele tarifare
de calificare a profesilor Sistemul de salarizare a muncitorilor de
bază se calculează conform reţelei de tarifare şi îndrumarelor
tarifare de calificare
Fondul de remunerare a muncii numărului muncitorilor de
bază scriptic se constituie din salariul de bază şi salariul
suplimentar La calculul salariului de bază se ia în consideraţie
salariul direct după taa tarifară tariful pentru plata muncii în
acord de asemenea sporul după tariful progresiv sporul la salariul
sub formă de premiu pentru meritele de muncă Salariul
suplimentar include remunerarea concediilor legale şi concediilor
suplimentare remunerarea întreruperilor stabilite de legislaţie
Salariul suplimentar nu trebuie să depăşească
±
5 % din
salariul de bază Contribuţia la asigurarea socială (CAS) se
stabileşte în conformitate cu legislaţia în vigoare pe perioada dată
de timp În prezent CAS constituie º6 % de la fondul total de
remunerare Contribuţia pentru asigurarea medicală alcătuieşte
º5%
În proiectul tezei de licenţă studentul trebuie să justifice
formele de remunerare a muncii pe unitatea de timp sau în acord
pentru fabricarea piesei
Fondul anual direct (tarifar) de retribuire (
) a muncitorilor
de bază salarizaţi conform timpului se calculează după formula:
   
R (&
R l &º R l  l &6 R ) R



º 6

unde &.V &7V V &; ± numărul muncitorilor prezenţi la lucru

corespunzător O)V7)V3)VVVP;) categorie în corespundere
cu numărul de schimburi;

± fondul anual real de lucru al unui muncitor (.4 ore);
     ° salariul tarifar pe oră pentru O)V7)VPV;)

º 6

categorie;

V 
 .. ± coeficient ce ia în consideraţie neieşirile la lucru din
cauze motivate: concedii legale de boală de îndeplinire a
datoriilor de stat şi obşteşti
Pentru muncitorii salariaţi în acord fondul anual direct
(tarifar) de remunerare se calculează după formula:
     R  
unde ?
± tariful total pentru fabricarea unei piese;
V± programul anual de producere a piesei bucăţi


  Ü




 R 
 
 

6
Salariul de bază se determină după formula:

V-Vë
V0V

unde 
± sporul la fondul de remunerare directă orientativ se
stabileşte în valoare de la º până la º5 % din salariul tarifar
Salariul suplimentar (
) se planifică în mărime de ±
5 %
la salariul de bază
Fondul anual total de retribuire a muncitorilor de bază
alcătuieşte suma fondului de bază şi a celui suplimentar de salariu:

V-V
V0V

Contribuţia la asigurare alcătuieşte º5 % din fondul total
de salariu
Salariul mediu lunar al muncitorilor de bază se determină
după formula:
  
   

ºÜ &
unde .7V%Vnumărul lunilor într-un an;


Ü&


 - numărul total de muncitori calculaţi

V 
 Informaţia va fi generată în formă tabelară în care studentul
va justifica consumul privind retribuirea muncii pentru o unitate şi
pentru lotul proiectat spre producere

,.
" "# )$$!$
 "%!" 

Asigurarea consumului curent de energie impune stabilirea

necesarului de energie atât pe fiecare subunitate în parte cât şi total
pe întreprindere
Calculul consumului de energie electrică se efectuează în
următoarea consecutivitate Mai întâi se determină puterea
echipamentului tehnologic instalat în secţie după care se
calculează consumul anual de energie (&) luându-se în
consideraţie coeficienţii cererii la încărcarea utilajului
Determinarea necesarului de energie electrică se face în mod
diferenţiat după cum energia electrică este consumată în scopuri
tehnologice pentru forţa motrice sau pentru iluminat:
a)V necesarul de energie electrică folosită în scopuri
tehnologice se determină în baza normelor de consum de energie
electrică pe unitatea de produs cu ajutorul formulei:

  Ü  Q   
 .
unde  - necesarul de energie electrică pentru scopuri
tehnologice kWt;
I - cantitatea din produsul R!;
 - norma de consum de energie electrică pe unitatea de
produs R!
V
b) necesarul de energie electrică pentru forţa motrice a
diferitelor maşini şi instalaţii se determină cu ajutorul relaţiilor:V

V- Ü > <'V<=<=$ 
 

unde =$ ± coeficientul cererii (se ia în limitele    5);

= ± coeficientul mediu de încărcare a utilajului tehnologic;

V5
 

Ü > V)Vputerea motoarelor instalate pe maşini kWt;

 



' - timpul de funcţionare al unui utilaj pe perioada de calcul

a necesarului de energie electrică ore
 R  R  R =  
  '
  ' R (
l )


unde '
- necesarul de energie electrică pentru forţa motrice
kWt;
 - numărul de utilaje acţionate electric;
' - timpul de funcţionare a unui utilaj pe perioada de calcul a
necesarului de energie electrică ore;
 - norma de consum pe ora de funcţionare a utilajului;
= - coeficientul de simultaneitate al funcţionării utilajelor;
 - randamentul motoarelor cu care sunt echipate utilajele
 R  ' R =  R =  
  '
R (
 )


unde > - puterea motoarelor instalate pe maşini kWt;
= - coeficientul de încărcare a utilajului
Celelalte notaţii au aceeaşi semnificaţie ca în relaţia
precedentă
c) necesarul de energie electrică pentru iluminat se determină
după relaţia:

   > R  R =  R (
l )


unde > - puterea instalată a punctelor de iluminat;
 - timpul de iluminat pentru perioada considerată ore:
= - coeficientul de simultaneitate al funcţionării punctelor de
iluminat;
N.

- procentul de pierderi de energie electrică în reţea

V 5

 Pentru calcularea consumului pentru energia utilizată în
procesul tehnologic volumul anual de energie în L&
 se
înmulţeşte cu preţul la unitatea de energie

,1
" "# )$$"!#"
"

"#

# )$

Consumurile indirecte de producţie în proiect trebuie luate

în raport procentual de la salariul de bază al muncitorilor de bază ai
sectorului
Consumurile generale ale uzinei se iau în raport procentual
de la salariul de bază al muncitorilor de bază
Alte consumuri se pot calcula în procente (%) de la costul
de producţie
Toate aceste date normative trebuie luate după datele uzinei
unde se produce piesa Şi numai cu acordul consultantului aceste
normative se pot lua în următoarele mărimi:
Consumurile indirecte de producţie:
- producerea în masă -  %;
- producerea în serie mare - º5 %;
- producerea în serie -
5 %;
- producerea în unicate - 5 -
%
Consumuri generale ale uzinei - 5 -
%
Alte consumuri -  - 5 %

,2V !$!"#)$!$
"#
$
$ 
"#
$)V

Rezultatele obţinute se introduc în tabelul º
 Studentul

trebuie să facă analiza tehnico ± economică a datelor din tabel
Preţul pe unitatea de produs se calculează în felul următor:
costul de producţie plus profitul În condiţiile economiei de piaţă
mărimea profitului depinde de cererea şi oferta pe piaţă a
produsului dat În scopuri didactice mărimea profitului poate fi
stabilită arbitrar după coordonarea cu consultantul tezei de licenţăV

V 5º
 T a b e l u l º

V


V VV,VVVVV V V
V
 
 


 
 
 

 
Materiale de bază şi semifabricate

 Deşeuri (aşchii)
Materiale fără deşeuri
º Energia tehnologică
Remunerarea muncitorilor de
 bază (de bază şi suplimentul cu
CAS-urile)
  
   

 Consumuri indirecte de producţie
5 Amortizarea utilajului ( ±
%)
 
    
 
  


6 Consumuri generale ale uzinei
 Amortizarea clădirii (º ± %)
 
    
 
  

 Alte consumuri
 
    
 
  

 
 Profitul operaţional
         

 TVA
 
 
     
  
   
Marja de siguranţă buc = Volumul anual de producţie buc -
Volumul critic de realizare buc
Datele tabelei sunt însoţite de analiza tehnico ± economică în
care o atenţie deosebită se acordă factorilor de bază care au dus la
modificarea preţului de cost pentru producerea piesei
Calcularea costului de producţie pe unitatea de produs se
poate efectua şi după alte metode coordonate preventiv cu
consultantul

V 5
 .!$!$!
#"!#" #&# #
.[
" "!$!!#"!
Cheltuielile capitale legate de implementarea proceselor noi
progresive şi formelor corespunzătoare de organizare a producerii
de obicei sunt compuse din cheltuielile pentru construirea clădirii
şi a încăperii procurarea utilajului echipamentului aparaturii
mijloacelor de transport sculelor şi a tachelajului de producere
Calcularea cheltuielilor capitale se face prin diverse metode
Alegând una din ele e necesar să o şi argumentaţi
   l  l  
unde   cheltuieli pentru utilaj lei;
  cheltuieli pentru echipament tehnologic lei
 cheltuieli pentru construirea clădirii şi a încăperii lei
Pentru calcularea cheltuielilor capitale e necesar să se ia în
consideraţie încărcarea utilajului de prelucrare a piesei pentru care
se elaborează tehnologia
Valoarea fondurilor fie se constituie din: utilaj mijloace de
transport echipament aparatură ± după preţul fiat de piaţă;
sculele inventarul şi accesoriile pentru producerea în masă în
mărime de la (
±
º %) pentru producerea în serie (
º ±
5 %)
de la preţul total al utilajului
Preţul
mº de suprafaţă de producţie se ia după preţul
întreprinderii
Cheltuieli pentru utilaj
 

5 R > R = 
Cheltuieli pentru echipament tehnologic
  (

5)% R > R =

Cheltuieli pentru construirea clădirii şi a încăperii

   R 
 º R  
unde  ° preţul utilajului lei
=  coeficientul mediu de încărcare a utilajului

V 5
    suprafaţa totală de producţie mº

 ° preţul
mº de suprafaţă
º

O altă metodă de calculare a cheltuielilor capitale e necesar

să se ia în consideraţie coeficientul de întărire a operaţiilor (=

)
după care se prelucrează piesa
Cheltuieli pentru utilaj


5 R 
 
=  
Cheltuieli pentru echipament tehnologic
(

5)% R >
 
=  
Cheltuieli pentru construirea clădirii şi a încăperii
  R 
 º

 
=    coeficientul de întărire a operaţiilor
Toate calculele cheltuielilor capitale se includ în tabelă unde
separat se indică preţul fiecărei maşini-unelte sau al altui utilaj

.,!$!$!$!$# #
!!$!!#"!

Efectul economic anual al investiţiilor capitale se determină

conform formulei cheltuielilor eprimate:
V-V1ë.V0VSV<Vß.V)V1ë7V0VSV<Vß7V
unde V± suma efectului economic anual lei;
ë. şi ë7 ± costul de producţie anual complet după tehnologia
de bază şi cea proiectată;
ß. şi ß7V% cheltuielile capitale după tehnologia de bază şi cea
proiectată luînd în consideraţie gradul de utilizare;
SV± coeficientul normativ al eficacităţii ( 
« º)V

V 55
 ..!$!$!" $!$
"$"" 5)!#"
!)$! "

Calculul termenului de recuperare a investiţiilor capitale
suplimentare se determină după formula:
= º  =

  
§
 º R
undeV ë. şi ë7 ± corespunzător costul de producţie complet al
unităţii de producţie după tehnologia de bază şi cea
proiectată;
ß. şi ß7V % ɫorespunzător cheltuieli capitale după tehnologia
de bază şi cea proiectată luând în consideraţie încărcarea;
V± volumul anual de producţie după proiect

.1!$!$! 5!$!$" ! 

Nivelul rentabilităţii urmează a fi determinat după doi
indicatori:

) ca raport al profitului de la valoarea fondurilor fie se
determină după formula:
> R

   

º) ca raport al profitului obţinut către costul de producţie
complet a aceleiaşi producţii după formula:
> R

   
unde >V% profitul pe un an lei;
ë ± costul de producţie complet anual al producţiei;
 ± valoarea fondurilor fie (investiţiilor capitale)
Primul indicator reflectă eficacitatea producerii în întregime
al doilea ± rentabilitatea producerii articolului dat
Profitul se determină ca diferenţa dintre volumul anual de
producţie după preţurile fiate de întreprindere şi volumul anual a
aceleiaşi producţii după costul complet al producţiei Prin fondurile

V 56
de producţie se subînţelege valoarea fondurilor de bază plus
mijloacele circulante normate (supuse normării)
Dacă la calculul termenului de recuperare a investiţiilor
capitale se iau în consideraţie numai fondurile noi introduse pentru
implementarea noii tehnologii atunci pentru determinarea nivelului
rentabilităţii e necesar de luat în consideraţie toate fondurile de
bază adică suprafeţele de producţie şi cele auiliare construcţii
speciale utilaje aparate mijloace de transport instrumente şi
tachilajul tehnologic (utilaj de producţie) care participă la procesul
de producere a piesei respective
Volumul normat al mijloacelor circulante poate fi luat
condiţionat în mărime de 6 % de la preţul fondurilor de producţie
de bază

.2!$!$!
#"!#"
!$"$! 

0)#"$!$

Coeficientul deservirii multiple se determină prin împărţirea

tuturor MU pe linie (sector) la numărul lucrătorilor de bază
prezenţi la lucru ocupaţi în schimbul cel mai mare


Ü 


 
=  
  

Ü&
 




Înzestrarea muncii cu energie e necesar de determinat prin

împărţirea puterii instalate a tuturor utilajelor tehnologice la
numărul lucrătorilor de bază prezenţi la lucru în schimbul cel mai
mare


Ü&
 


A
  

Ü&
 




V 5
 Puterea pe un muncitor de bază (lucrător la o MU) se
determină prin împărţirea puterii instalate totale a
electromotoarelor MU la numărul lucrătorilor de bază prezenţi la
lucru ocupaţi în schimbul cel mai mare


Ü&
 


&

 

Ü&
 




Puterea pe o MU se determină prin împărţirea puterii instalate

totale a electromotoarelor MU la numărul total al MU instalate pe
linie (sector)


Ü&
 


&

  

Ü
 




Volumul de muncă necesar pentru fabricarea unui produs

(ansamblu) se determină prin suma tuturor cheltuielilor de timp a
muncitorilor de bază ocupaţi la prelucrarea piesei pe MU pe prese
pe instalaţii de tratament termic scoaterea bavurii asamblarea
ansamblului şamd la toate operaţiile procesului tehnologic în
afara celor de control cu luarea în consideraţie a coeficientului
deservirii multiple şi se măsoară în norma-h după următoarea
formulă:
Ü ( )   

 ë  
Ü  ( K )
unde Ü  (
) - suma timpului bucată la toate operaţiile procesului
tehnologic eecutat la maşinile unelte prese etc;
Ü ( K ) - suma timpului bucată la celelalte operaţii ale
procesului tehnologic: lăcătuşerie decapare spălare
tratament termic etc;
 ë  - coeficientul deservirii multiple

V 5
 Numărul de ore MU a piesei se determină din suma tuturor
cheltuielilor timpului bucată a muncitorilor de bază ocupaţi la
prelucrarea piesei la toate operaţiile MU şi se măsoară în MU - h
Fabricarea producţiei la preţurile fiate de întreprindere:
- pe un muncitor de bază lei
A R 
 
&
- pe
leu de fonduri de producţie lei
> R
>
 >  A r
>G R >A>
unde >AV% preţul fiat de întreprindere lei;
& ± numărul locurilor de muncă primite;
>G ± valoarea fondurilor de bază lei;
>A>- valoarea încăperilor de producţie lei
V
.3!$!$!"%$!$
" !

Calcularea pragului de rentabilitate este o tehnică de analiză

cu ajutorul căreia se stabileşte volumul producţiei pentru care un
sistem de producţie devine rentabil
Pentru construirea graficului punctului lipsei de pierderi
studentul trebuie să clasifice toate cheltuielile la producerea piesei
în două grupe:
-V la prima grupă se referă cheltuielile variabile (cheltuielile
care depind de volumul de producţie);
-V la grupa a doua se referă cheltuielile permanente
cheltuielile care nu depind de volumul de producţie sau
această (dependenţă este nesemnificativă)
În scară se depun toate mărimile pe grafic cum este
reprezentat în eemplu pe figura 
 şi de arătat pe el pragul de
rentabilitate ± >

V 5
 ÎV
V>V

V+V ' V

V V

>V
>V
  V9 V

ÎV
 V

  V
V

V VV
V
8
V3
.
VV' V8 VV 
V

De indicat pe grafic amplasarea relativă a programului dat de

producere a piesei De comparat > cu programul de producere şi
de tras concluzia respectivă
În memoriul eplicativ e necesar de readus toate calculele
pentru construirea graficului
Pragul de rentabilitate se caracterizează prin următorii
indicatori:
aV volumul critic de realizare buc
 
  9     
  
>A   var     
bV pragul de rentabilitate mii lei
>V-VV<V>A
V
Pragul de rentabilitate este o tehnică de analiză cu ajutorul
căreia se stabileşte volumul producţiei pentru care un sistem de
producţie devine rentabil
Indicatorii de calcul ai lucrului liniei
sectorului se înscriu în
tabelul 


V6
 V
Ɍ ɚ b e l u l 


V V%V
VV VV V
1 V


 
„  
   
 
  
    c   „ 

  

    
 
  


r
.
V C 
 V VV,V V V V V
)V V+,V V 
V V V V
)V V+,V9 V V V V V
7
V 
+ V
( V)V V +,V V V V
' V V +V V
3
V V V V V

( V)V V
C 
 V V
+V V
/
V 
) V V V V
V*V V

V C 
 VV
+VVV ) V V V V
;
V 
+ V
 VV+V V V V V
  V
V V  V
5
V V V V V

 VV+V
' V 9V
4
V V V V V

  V

V >V  +V V  : V
L&V V V V
  8V
)V 9VV
( V)V V L&V V V V
.

V >VVV
(+V)V +V L&V V V V
..
V AV
VV8V L&V V V V
.7
V V ,V V
V V V V
, V V
)VVV
VV+V V V V V
)V V V V V 'V V
V V V V
,V
>, V V V 
 V  V
.3
V V V V V
V
' V 
V  V
./
V 1'
V     V V V V V
V
>V V V V
.
V V V V V
    V 
V
.;
V >8 VV V 
V V V V
.5
VV 9  V +,V TV V V V




V 6

 .4# !$)$""#$!$
!  

La finalizarea tuturor calculelor studentul urmează să

efectueze analiza tehnico-economică a indicatorilor de lucru şi să-i
compare cu indicatorii analogici de producere a piesei la uzina de
bază de asemenea să indice pe baza căror măsuri s-a ajuns la
îmbunătăţirea indicatorilor în lucru Pe lângă aceasta o deosebită
atenţie trebuie să acorde problemelor ce ţin de micşorarea
consumurilor materiale energie salarizare la fel şi reducerea
cheltuielilor generale administrative comerciale şi altele Pe baza
acestei analize se trage concluzia privind oportunitatea
implementării măsurilor tehnice şi organizatorice

åå à

V Badea F Managementul producţiei industriale Bucureşti ALL


ºV Bărbulescu C Economia şi gestiunea întreprinderii Bucureşti
Editura economică
5
V ȼɟɥɢɤɚ  Ʉ Ɇ ɢ ɪ ɗɤ ɢɤɚ ɢ ɪɝɚ ɢɡɚ ɢɹ
ɩɪɢɡɫɬɚ  ɢɩɥ  ɩɪɟɤɬɚ Ɇ Ɇɚɲɢ ɫɬɪɟ ɢɟ

6
V ɚɥɶ  Ⱥ Ⱦ ɇɪɢɪɚ ɢɟ ɢ ɚɭɱ ɚɹ ɪɝɚ ɢɡɚ ɢɹ ɬɪɭɚ
 ɚɲɢ ɫɬɪɟ ɢɢ Ɇ Ɇɚɲɢ ɫɬɪɟ ɢɟ
 
5V Ʉɥɢ Ⱥ Ɇ Ɉɥɟ ɟ ɂ Ⱦ ɋɤɥɳɢ  ɋ Ⱥ Ɉɪɝɚ ɢɡɚ ɢɹ
ɢ ɩɥɚ ɢɪɚ ɢɟ ɚɲɢ ɫɬɪɢɬɟɥɶ ɝ ɩɪɢɡɫɬɚ Ʌ
Ɇɚɲɢ ɫɬɪɟ ɢɟ
º
6V ɚɡɭ ɂ Ɇ ɢ ɪ Ɉɪɝɚ ɢɡɚ ɢɹ ɢ ɩɥɚ ɢɪɚ ɢɟ
ɚɲɢ ɫɬɪɢɬɟɥɶ ɝ ɩɪɢɡɫɬɚ Ɇ Ɇɚɲɢ ɫɬɪɟ ɢɟ

 

V 6º
 ɋuprins

     
   

  


 
   
„   

   
  
 


                                  
à
  
 


Ɉrganizarea tipului de producţie şi forma de
organizare                                    6

º Determinarea numărului de utilaj şi coeficientul de
încărcare a acestuia                            

 Ɉrganizarea liniei în flu continuu de producere
mecanică a piesei (asamblarea ansamblului)         

 Construirea ciclogramelor de lucru la mai multe
maşini-unelte                                
º

5 Ɉrganizarea liniei în flu discontinuu de prelucrare
mecanică a piesei (asamblarea ansamblului)        


6 Întocmirea graficului de lucru al liniei în flu
discontinuu (în flu simplu)                      º


 Ɉrganizarea liniei în flu variabil                 º6

 Ɉrganizarea liniei automate de prelucrare a pieselor   º

 Elaborarea planului ± grafic de intrare ± ieşire a
pieselor Ɉrganizarea sectorului pentru producerea în
serie                                        



Organizarea activităţii de asigurare cu SDV-uri (scule
dispozitive verificatoare)                        



Ɉrganizarea raţională a locului de muncă           º


º Planificarea sectorului                          
„
 
   

º
Determinarea consumului de material              6
ºº Determinarea consumului cu privire la remunerarea
muncii                                       
º Determinarea consumului de energie electrică       5
º Determinarea cheltuielilor indirecte pe perioada de
consum                                      5º

V 6
º5 Calcularea costului de producţie pe unitatea de
producţie                                     5º
„
 
    




Determinarea cheltuielilor capitale                5
º Calculul efectului economic al cheltuielilor capitale   55
 Calculul termenului de recuperare a investiţiilor
capitale suplimentare                           56
 Calculul nivelului rentabilităţii                   56
5 Calculul indicatorilor de lucru ai liniei (sectorului)    5
6 Calculul pragului de rentabilitate                  5
 Concluzii asupra proiectului tezei de licenţă         6º
Bibliografia                                  6º

V 6
 UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI



VV 



x



   

 
 
  
  



  

















Chişinău


V 65