Lucru Individual

Tema: Metoda de calculare pe faze

Realizat : Covali Chiril IPF-042

Cuprins
Introducere.......................................................................................................................................3
Delimitarea fazelor de calculatie.....................................................................................................4
Condiţii de aplicare a metode..........................................................................................................5
Gruparea cheltuielile pe baza carora se calculeaza costul...........................................................6
Stabilirea fazelor de calculatie a costurilor......................................................................................7
Reflectarea costurilor semifabricatelor interne pe faza de calculatie..............................................8
Varianta fara semifabricate..........................................................................................................8
Varianta cu semifabricate............................................................................................................9
Repartizarea cheltuielilor de productie intre doua sau mai multe produse obtinute din aceeasi
faza...................................................................................................................................................9

2
Introducere
Producţia, în dubla ei ipostază de proces economic ce se desfăşoară într-un anumit cadru
organizatoric şi de rezultat al procesului de muncă, generează pe de o parte cheltuieli de
organizare, conducere şi control al procesului de muncă şi pe de altă parte, cheltuieli aferente
produselor obţinute, lucrărilor executate şi serviciilor prestate.
Prin particularităţile ce diferă de la o ramură la alta sau de la o firmă la alta, putem spune
că producţia determină conţinutul, nivelul, structura şi dinamica costurilor.
O firmă, în condiţiile economiei de piaţă, poate supravieţui în cazul în care obţine
venituri care să depăşească cheltuielile de producţie. De aceea o preocupare deosebită, pentru
conducerea firmelor este reducerea costurilor de producţie.
În proiectul de faţă am prezentat metoda de calculaţie a costurilor complete pe faze din
punct de vedere teoretic precum şi un studiu de caz privind organizarea şi conducerea
contabilităţii de gestiune în condiţiile aplicării acestei metode
Aplicarea metodei pe faze implica luarea în considerare a particularitatilor procesului
tehnologic a caracteristicilor tipului de productie si a modului de organizare a productiei în
unitatile patrimoniale. Astfel, având în vedere încadrarea societăţii în industria siderurgică, am
ales metoda pe faze fără semifabricate. Aceasta se aplică atunci când nu este necesar să se
determine costul semifabricatelor după fiecare fază.

Continutul acestei metode de organizare a sistemului informational al costurilor este

determinat de particularitatile procesului tehnologic de a fi divizat in faze de fabricatie. De aceea
inainte de toate este necesar sa fie analizata situatia acestor faze, pozitia si rolul lor in
organizarea sistemului informational al costurilor.

Astfel, faza de fabricatie este definita ca fiind acea diviziune a procesului tehnologic, delimitata
si din punct de vedere organizatoric, in care se executa o anumita operatie din lantul operatiilor
succesive de prelucrare a materiei prime, in vederea obtinerii unuia sau mai multor produse finite
de masa sau de serie mare.

Faza de organizare a sistemului de organizare a costurilor este considerata ca fiind o expresie

tehnico-economica a fazei de fabricatie, caracterizata printr-un anumit specific al formarii sau
calculatiei, analizei si controlului costurilor.

3
 Delimitarea fazelor de calculatie a costurilor, stabilirea numarului si a
nomenclaturii lor trebuie rezolvata de organele tehnice si cele economice din intreprindere,
deoarece de sectionarea procesului tehnologic depinde delimitarea corecta a costurilor pe
purtatori de costuri, evaluarea productiei neterminate, identificarea pierderilor tehnologice pe
faze. Fazele de calculatie pot reprezenta centre de responsabilitate in privinta productiei si a
costurilor.

Numarul optim al fazelor de calculatie se stabileste fie prin comparatie cu intreprinderi ce au

acelasi obiect de activitate si proces tehnologic, fie prin observatie directa avand in vedere
urmatoarele:

a) Faza de fabricatie (tehnologica) in calitatea ei de loc de productie in care se executa o

anumita operatie din lantul operatiilor succesive de prelucrare a materiei prime este in acelasi
timp si loc generator de costuri, deci fiecare faza de fabricatie este o faza de calculatie. In situatia
in care in cadrul unui atelier sau sectii se desfasoara mai multe faze de fabricatie, care nu pot
constitui in mod independent cate o faza de calculatie a costurilor intrucat nu este eficient sau nu
este posibila delimitarea costurilor pe fiecare faza de calculatie reuneste mai multe faze de
fabricatie care se succed in fabricatia produsului.

b) Sectia (atelierul) trebuie sa constituie subdiviziunea de baza pentru o calculatie pe centre

de responsabilitate.

c) In cadrul sectiilor, liniile tehnologice sau instalatiile complexe pot constitui faze de
calculatie, daca rezulta semifabricate sau produse care se deosebesc de celelalte prin destinatie,
calitate etc.

d) Se vor crea faze de calculatie distincte pentru fazele tehnologice in urma carora rezulta un
semifabricat ce se prelucreaza in continuare sau un produs finit.

e) Conditia esentiala a stabilirii fazelor de calculatie a costurilor este ca la sfarsitul acestor

faze productia obtinuta sa poata fi masurata.

f) Costul fiecarui produs trebuie calculat printr-un numar cat mai redus de faze, pentru a se
asigura eficienta calculatiei.

4
Condiţii de aplicare a metode
Metodele de calculaţie a costurilor, numite şi metode de conducere prin costurilor cuprind
un ansamblu de procedee prin care se ″asigură cuantificarea corelaţiei dintre cheltuieli şi
producţia care le-a ocazionat, în calitatea lor de marimi economice determinabile prin măsurare
şi calcul″.
Această metodă de contabilitate şi de calculaţie a costurilor se aplică de către entităţile cu
producţie de masă sau de serie mare, unde procesul tehnologic are un caracter relativ omogen, iar
produsul finit se obţine din prelucrarea în faze succesive a materiei prime (de exemplu în cazul
entităţilor din industria siderurgică, alimentară etc.)
În cazul metodei pe faze, cheltuielile de producţie ale secţiilor de fabricaţie sunt
programate şi evidenţiate după structura de cheltuieli practicată de fiecare entitate, pe feluri de
produse şi pe fazele procesului tehnologic.
Deoarece se bazează pe conceptul costului complet, metoda e calculaţie pe faze implică
desfăşurarea lucrărilor privind determinarea acestuia potrivit schemei de principiu specifice
metodelor de calculaţie de tip absorbant.
Deşii în principiu parcurgerea etapelor în cauză comportă folosirea procedeelor având
valabilitate generală în calculaţie, totuşi aplicarea metodei pe faze la condiţiile concrete existente
în entităţile care utilizează această metodă presupune găsirea unor soluţii de rezolvare pentru o
serie de probleme importante, între care:
• Stabilirea fazelor de calculaţie a costurilor;
• Reflectarea costurilor de producţie pe faze de fabricaţie;
• Repartizarea cheltuielilor de producţie între produsele obţinute în aceeaşi fază.
Nu exista un model unic pentru aplicabilitate în practica, fiecare unitate patrimoniala îsi
stabileste numarul fazelor de fabricatie si raportul dintre acestea si fazele de calculatie. Fazele de
calculatie odata stabilite si delimitate sunt apoi simbolizate cu ajutorul unor simboluri atribuite
care se înscriu obligatoriu pe toate documentele privind consumurile ocazionate si productia
obtinuta în cazul lor.
În etapa de lucru urmatoare sunt colectate cheltuielile directe pe fazele de calculatie stabilite
anterior, iar cheltuielile indirecte pe sectii omogene ca atelierele si sectiile de productie.
Repartizarea cheltuielilor indirecte între doua sau mai multe produse finite obtinute în aceiasi
faza de calculatie, se face la finele lunii, utilizând anumite procedee specifice.
Pentru calculul costului fiecarei faze si produselor rezultate se completeaza o Fisa de
calcul a costului pe faza. Aceasta fisa cuprinde o serie de informatii referitoare la productia în
curs de la începutul perioadei; cheltuielile perioadei; costul produselor transferate altei faze;
costul productiei în curs de la sfârsitul perioadei.
Fazele procesului tehnologic se realizează în cadrul secţiilor de bază, delimitate din punct
de vedere organizatoric, în care se execută mai multe operaţii care contribuie la obţinerea
produselor finite.
Fazele de calculaţie constituie expresia tehnico-economică a fazelor de fabricaţie
caracterizate printr-un anumit specific al nivelului şi structurii cheltuielilor de producţie şi a
costurilor de producţie. Ele se constituie în locuri de cheltuieli, ajutând din punct de vedere
contabil la determinarea si delimitarea cheltuielilor de producţie.
5
 Fazele de calculaţie se determină prin decuparea procesului tehnologic, iar
semifabricatele sau produsele finite obţinute în cadrul acestora constituie purtătorul de cheltuială.
În consecinţă, fazele de fabricaţie stau la baza determinării fazelor de calculaţie, în raport cu care
se stabilesc şi se delimitează cheluielile de producţie ocazionate.
Odată stabilite fazele de calculaţie, acestea sunt simbolizate. Simbolurile se înscriu în
mod obligatoriu pe toate documentele privind consumurile ocazionate şi producţia obţinută în
cadrul acestora.
Gruparea cheltuielile pe baza carora se calculeaza costul
 materiale directe aferente fazelor si produselor;
 salarii directe aferente fazelor si produselor;
 cheltuieli indirecte repartizate asupra fazelor si produselor prin intermediul ratelor
de absorbtie prestabilite sau efective.
Cheltuielile directe de producţie se determină şi delimitează pe faze de calculaţie, respectiv pe
feluri de semifabricate sau produse finite obţinute în cadrul acestora. Din ultima fază a
procesului tehnologic rezultă produsele finite.
Cheltuielile indirecte de producţie, în structura pe articole de cheltuieli se colectează pe
faze de calculaţie.
Teoretic cât şi practic, metoda de calculaţie a costurilor pe faze are două variante: cu
semifabricate şi fără semifabricate
Costul unitar efectiv al semifabricatului obtinut in fiecare faza de fabricatie se determina
pe baza urmatorului model de calcul:

n m
Csf·Cuf −1+ ∑ Chdf + ∑ Chif
Cuf= d =1 i=1
Qsf

unde:

Cuf – costul unitar efectiv al semifabricatelor obtinute in fiecare faza de fabricatie;

Csf – consumul efectiv de semifabricate in faza “n” provenite din faza “n-1”;

Cuf-1 – costul efectiv al semifabricatelor obtinute in faza “n-1”;

Chdf – articole de cheltuieli directe, ocazionale in faza “n”;

Chif – articole de cheltuieli indirecte, ocazionale in faza “n”

Qsf – cantitatea de semifabricate obtinute in faza de fabricatie “n”

Daca cerintele nu impun folosirea variantei cu semifabricate, este preferabila utilizarea

metodei pe faze in varianta fara semifabricate ( fara mutarea cheltuielilor de productie de la o
faza la alta). In aceasta situatie in conturile de cheltuieli se deschid analitice corespunzatoare

6
fazelor, iar costul efectiv al produsului finit presupune insumarea cheltuielilor de la toate aceste
analitice ( faze ) si raportarea totalului obtinut in cantitatea productiei obtinute, astfel:

t
Cu = ∑ ¿¿ ¿
f =1

unde:

Cu – costul unitar pe produs;

f – fazele de fabricatie;

Chd – elemente sau categorii de cheltuieli directe;

Chi – elemente sau categorii de cheltuieli indirecte;

Q – cantitatea de produse obtinute;

În cadrul fiecărei metode de calculaţie a costurilor, implicit şi în situaţia aplicării metodei

pe faze, organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune trebuie să înceapă cu unele opţiuni
ale utilizatorilor. Aceste opţiuni trebuie să fixeze împrejurările precise, clare în care urmează a fi
organizată aceasta.

Stabilirea fazelor de calculatie a costurilor.

Fazele de calculatie a costurilor se stabilesc prin sectionarea procesului tehnologic in punctele

sale cheie, punctele alese fiind o problema deosebit de importanta deoarece creeaza conditii de
delimitare corecta a cheltuielilor pe purtator, evaluarea justa a productiei neterminate atat pe
fiecare articol de calculatie, cat si pe total, respectiv sectorizarea materialelor refolosibile
rezultate pe parcursul intregului flux tehnologic. La stabilirea fazelor se au in vedere
urmatoarele: ca baze se iau etape sau faze tehnologice care in majoritatea cazurilor au caracter
succesiv; costul fiecarui produs va fi stabilit printr-un numar redus de faze de fabricatie.

In general, fazele de calculatie difera de fazele de fabricatie.

Numarul optimal fazelor de calculatie se stabileste pe doua cai: prin comparatie cu alte
intreprinderi ce au acelasi obiect de activitate si utilizeaza aceeasi tehnologie de fabricatie; prin
observatie, avandu-se in vedere succesibilitatea fazelor si posibilitatea masurarii si exprimarii
cantitative a productiei obtinute. Numarul maxim al fazelor tehnologice ce pot constitui o faza de
calculatie e limitat in cadrul fiecarui produs la numarul acelor faze ce se desfasoara in cadrul
unei sectii, aici putandu-se constitui mai multe faze de calculatie daca exista linii tehnologice sau
instalatii complexe si daca fiecare dintre acestea au ca obiect productia unui semifabricat sau
produs ce se deosebeste de celelalte prin destinatie, proprietati calitative, grad de finisare, care
determina si cheltuieli de fabricatie ca volum;
7
Reflectarea costurilor semifabricatelor interne pe faza de calculatie.
Lucrarile de calculatie trebuie astfel organizate incat sa se reflecteze in structura costului toate
cheltuielile de productie si independenta lor fata de stadiile de prelucrare specifice productiei de
masa. Aceasta grupare poate avea loc in doua variante:

1.Varianta fara semifabricate.

2.Varianta cu semifabricate.

Varianta fara semifabricate.

Aceasta varianta presupune determinarea cheltuielilor directe si indirecte privind fiecare faza de
calculatie in parte, stabilindu-se costul productiei din faza intermediara numai pe baza acelor
cheltuieli, fara a lua in considerare costul semifabricatelor transmise de la o faza la alta.

Cheltuielile directe si indirecte de prelucrare sunt formate din totalul cheltuielilor de productie
mai putin cheltuielile cu materiile prime, materiale si deseurile. Costul produselor finite se obtine
insumand pe fiecare articol de calculatie cheltuielile determinate in prealabil pe faze din
momentul introducerii materiilor prime in procesul de fabricatie pana la transformarea in
produsul finit.        

Costul planificat al fiecarui produs finit (Cpl) se determina astfel:

Cpii = cheltuieli (Ch)upl MP + MI + f = t Ch prel. planificata

unde: f= faze de calculatie; Cupl= cost unitar planificat; t= numarul fazelor de calculatie;

Ch MP + MI = cheltuieli cu materiile prime si materialele directe;

Ch prel.= cheltuieli de prelucrare.

Ch Prel. pl. = Ch SD Pl + Ch i + CAS PL  + CIFU PL + CGS PL + CGI PL

Pentru calculul costului efectiv se iau in considerare cheltuielile inregistrate in cursul perioadei
de calcul in contul 921 de fiecare faza de calculatie si cheltuielile privind productia neterminata
din fiecare faza, precum si cantitatea de produs finita.

Aceasta varianta se aplica in unitatile ce obtin un numar mare de produse, ai caror intermediari
trec de la o faza la alta fara gestionare, depozitare etc.

Costul efectiv se stabileste numai pentru produsele finite obtinute la sfarsitul ultimei faze de
calculatie; rezultatele procesului de munca din toate celelalte faze nu sunt considerate
semifabricate, ci productie neterminata. Nici cheltuielile aferente productiei neterminate trecute
de la o faza la alta nu se transloca in contabilitate de la o faza de calculatie la alta, ci se
insumeaza extracontabil la sfarsitul perioadei pentru produsele finite ce au parcurs intregul
proces de fabricatie.
8
Varianta cu semifabricate

Cea de - a doua varianta a metodei pe faze, si anume varianta cu semifabricate presupune

stabilirea costului pentru fiecare semifabricat in parte la nivelul fazelor de calculatie luand in
considerare atat costul materiilor prime, semifabricatelor primite din faza anterioara, cat si
cheltuielile de prelucrare directe si indirecte privind faza respectiva.

Costul de productie al semifabricatului obtinut intr-un anumit stadiu al procesului de productie se

transforma in faza de calculatie urmatoare, iar costul calculat pentru productia ultimei faze
constituie costul produsului finit. Costul determinat pe faze de calculatie este de regula cost de
sectie daca semifabricatul se consuma in celelalte faze, iar daca semifabricatul este destinat
vanzari, este cost de uzina.

Costul efectiv al semifabricatelor si produselor finite se determina folosind aceeasi metoda de

calcul, dar apeland la datele contabilitatii si la soldul productiei neterminate inventariata si
evaluata prin calculatie pentru inceputul si sfarsitul perioadei.

Aceasta varianta se aplica in intreprinderile ce fabrica un numar redus de produse, in cazul unor
procese tehnologice indelungate unde semifabricatul rezultat din diferite faze nu se consuma
imediat si integral, in faza imediat urmatoare intervenind imediat depozitarea, manipularea etc.

Repartizarea cheltuielilor de productie intre doua sau mai multe

produse obtinute din aceeasi faza
In cazul intreprinderilor cu productie de masa, unde se obtin in anumite faze de fabricatie doua
sau mai multe produse, avem de - a face cu produse principale si produse secundare, legate
organic de un total oarecare al cheltuielilor de productie. Pentru separarea din totalul cheltuielilor
de productie a unei faze a acelor cheltuieli cuvenite fiecarui produs, se apeleaza la unul din
procedeele calculului prin diviziune cu ajutorul coeficientilor de echivalenta, echivaland
produsele secundare cu o oarecare cantitate de produs principal sau procedeul valorii ramase.

In vederea stabilirii costului de productie pe unitatea de produs si faza trebuie repartizate

cheltuielile aferente productiei neterminate de la sfarsitul perioadei. In productia neterminata se
repartizeaza cheltuielile cu materiile prime si materialele directe, materialele auxiliare,
ambalajele, C.T.A., salarii, C.A.S. aferent si fondul de somaj.