Stiinta economica n perioada contemporana Stiinta economica este si ramne o componenta a stiintei n ansamblul sau.

n aceasta calitate stiinta economica trebuie sa-si manifeste si conserve att elementele sale particulare, ct si elementele comune oricarei stiinte, n toate etapele pe care le parcurge civilizatia umana. Stiinta este un fenomen definitoriu, dominant al lumii contemporane. Dezvoltarea stiintei este marcata de o revolutie stiintifica fara precedent, prin amploarea si consecintele sale. Stiinta reuseste in zilele noastre sa anticipeze nevoile productiei si ale societatii n ansamblu. Stiinta n ansamblul ei devine o ramura economica de importanta vitala; acesteia i se acorda fonduri sporite, efective tot mai mari de personal, se creaza noi laboratoare, institute si academii de stiinta; a nceput procesul de industrializare a stiintei care si accentueaza astfel si mai mult contributia si asa determinanta la progresul tehnologic, economic si la cel social. Datorita nivelului atins, stiinta este n acelasi timp si sursa de ingrijorare, de teama, n anumite conditii putndu-se crea mari pericole pentru civilizatia umana, inclusiv pentru viata planetei noastre. Este aici unul din motivele pentru care stiinta este nu doar o poblema nationala, a fiecarei tari n parte, ci si prima dintre problemele globale ale omenirii, n acest sfrsit de secol si de mileniu. Stiinta este un fenomen extrem de complex, astfel ca este dificil de dat o definitie stiintei care sa fie unanim acceptata. Ea apare ca un ansamblu de cunostinte despre lume; o baza a conceptiei despre lume; o forma a constiintei sociale (o forma de reflectare a lumii in constiinta); o componenta a culturii spirituale; o componenta esentiala a factorilor de productie. Aceasta complexitate sporeste daca tinem seama ca unii specialisti mai adauga stiintei si alte atribute mai mult sau mai putin distincte: fenomen biologic; instrument de adaptare; latura a cunoasterii; mijloc de productie. Tadeusz Katorbinski considera ca stiinta este orice cunoastere care s-a maturizat suficient de mult pentru a putea fi predata ca disciplina n nvatamntul superior. Einstein: stiinta este ncercarea de a face diversitatea haotica a experientelor noastre senzoriale sa corespunda unui sistem de gndire uniform din punct de vedere logic. Alti specialisti apreciaza ca prima trasatura distinctiva a unei stiinte este sa fie o cunoastere bazata pe fapte, organizata astfel inct sa explice si sa rezolve problemele.

Stiinta are de regula mai multe laturi care constituie un tot unic, coerent, definit prin: materialul faptic acumulat de-a lungul ntregului proces de dezvoltare a stiintei; ipotezele confirmate si neconfirmate; rezultatele observatiilor si experientelor, generalizarile teoretice facute pe baza materialului faptic (legi, teorii, axiome) si confirmate de practica; modelul de cercetare a realitatii (metodologia). Stiinta economica nu se mai limiteaza la studiul pietei, integrnd si alte conceptualizari si orizonturi mai noi. Alaturi de principiile clasice fundamentale cum sun 24124l1119y t rationalitatea, eficienta, echilibru-dezechilibru, concurenta, etc., stiinta economica s-a mbogatit cu noi concepte si teorii, facilitnd aparitia noii economii clasice, a noii macroeconomii, la ascensiunea Keynesismului si apoi a postkeynesismului, a institutionalismului si, n general, a structuralismului, dnd nastere teoriei organizatiilor, economiei conventiilor, teoriei incitatiei, teoriei echitatii, teoriei, justitiei etc. Stiintele economice s-au dezvoltat ntotdeauna deschis, n relatii strnse cu celelalte domenii ale stiintei si, n primul rnd, cu stiintele naturii. mbratisnd ideea ca fizica este stiinta model, mai multi economisti accepta n fapt transformarea stiintelor economice n stiinte exacte, ca orice alta stiinta a naturii.