MINISTERUL

EDUCATIEI $1 l NVATAMINTULUI

Prof. dr. ing . DUMITRU CIOC

hidraulica

EDITURA
DIDACTIC.A. $1 PEDAGOGlcA
SUCUR~TI
TelinorrJ.atlor: Liz.i Erblrtscu
Copula: arh. O idia ~g bor&a
 PRE FATA

A ceaslti luC1'are nu este u11 lratat de ht"draul-icti ci

u1i ma11ual care are, in pri11111l r(nd, rolul de a-i aj11ta.
pe cci care fm:a(ii hidra1tlica pimfru a o aplica fo rezol-
varea problcmtlor tehnice. Tc.matica mam1alnlui cores-
p rmde programei analitice a curs11l1'i de hidraulicii de la
sec/ia de ingineri a fa t11liafii de hidrotehniciI. Pritt
cou/inulul s1fa *i prin modul de expimere, tucrarea se
adrtseazii studen(il.or ~i, fn general, cewr ce folosesc
ltidra11lica in domeniul lor de specialitate.
Pe11tr11 a realiza scop11l e1mn!at, se insi:stiI asupra
descrierii fcnomtnelor, formultirii problemelor legate
de modelele de calcul ~i dome11iul lor de aplicare,
asupra nutodelor de nmoa*tere ~i de calc11l folosite in
liidra11liciI.
Tinfod s<ama de plasarea llttrs11hti in plamd de
iiivafiimint - inainte de discipli11ele de speci'alitafe -
- pentri' a permite dezvoltarea laturii aplicative a
c11rsului, se dmi descrieri smiiare ale mzor 1'11stalatii
11: co11strt1C/ii lzidrotel111ice, se expu11 problenzek lzidraulice
ale acestora, se pre2i11tii metodelc generale sau specifice
de re2olvare, se dau exe111pk de calcul.
De~i cursttl confine exemple de calcul, 111111uir-ul
aceslora a Jost redu.s la mi111'.111um 11ecesar fofelegerii
# fixiirii cu11o~tin{elor p rec1im ~i p1merii in eviden/ii
a 11nor aspecle canlitaHve caracleristice care sii t'l1tstreze
ava11tajcle ~i dezava11tajele u11or sol11/ii ~i modele de
calr.ul sau sii dea o idee despre ordinul de 111iirime al
tmor para111etri. N1, s-a co11sideral necesar sii se dezvolte
eicemplele de calcul, deoarece acest aspect este larg dez-
voltat i11 ut!egerea de problcme apiirntii in a1ml 7973,
ca # fo currnl de Meca11ica ffaidelor p11blicat in 1967.
Cuno~tinfele generate de mecanica fluidelor stnt in-
troduse pe parc11rs, 111ili ales fo ceea ce priv~te vocalndarnl
co mun ~i u11ele 11o{i11t1i desC1'iptive. Elemente de mecanica
fluidelor snt prezentate t.i douii capitok separate (XIV,
XV) care. cuprind c11.11o~t1'.nfe despre ecua/iile geiierale
~j, metodele mecanicii ffoidelor, formtnd o bazii penlr1'
dezvoltarea viitoare a spect'aliftilor care vor aprofunda
acest donuniu. Stnt date exemple de probkme teh11ice

3
in care pot Ji aplicate metodele mecanicii jlHidelor ~i
se i11sistii asupra do111eni11lui de aplicare al 111odel1tl'lli
de f l11id perfeet .
Capitokle de hidra11lfra couductelor, mi~care 11eper-
111ane11ta snb p res-ittne, hidra11lica cauaklor, hdra11lica
conslrnc{iilor ~i Jddraulica subteranii card i11terescaui
in mod special 1io111<:11i11l ltidrotdmic sill/ larg dezvolta/,;
a/it s11b aspcct11l tlescrieri i f e110111cnclor ~i problenu1ticii
specijice cit $i a mrtodclor $i mijloacrl.or de rezolvare
rn11cretii a f>ro/ile111c'lor.
AUTORUL
 0.1. OBIECT, DEFINfTll, CLASIFICARI

Hidraulica estc disciplina care studiaza mi~carea ~i echilibrul corpurilor

fluid e in scopul rezolvarii problemelor practice inginere~ti; in acest scop
ea folose~te metode proprii, spccifice, precum ~ metode ~i rezultatc ale me-
canicii fluidelor.
Hidraulica ~i mecanica fluidelor au acela~i obiect de studiu, mi~carea
~i echilibrul corpurilor fluidc, da r ccea ce da fiecareia un caracter specific,
legat ~i de istoria dezvoltarii celor doua discipline, sint problernatica diferita
~i metodele diferite pe care le folosesc.
Meca11ica fluidelor este disciplina care studiaza problemele generalc ale
echilibrului ~i mi~carii corpurilor fluide, precum ~i ac\iunea reciproca dintre
fluide ~i corpuri solide aflate in stare de mi~care sau de repaus. Uneori
obiectul studiului se limiteaza numai la licbide sau numai la gaze ~i se in-
troduce atunci o prima diviziune a mecanicii fluidelor fn:
- mecanica lichidelor sau hidromecanica;
- mecanica gazelor sau aeromecanica.
Jn mod corespunzator, mccanica fluidelor sc mai nume~te ~i aero-
hidromecanica.
0 a doua diviziune a acestor discipline se face in :
- hidrostatica, acrostatica sau aerohidrostati ca;
- hidrodinamica, aerodinamica sau acrohidrodinamica, dupa cum cste
vorba de studiul echilibrului sau al mi~carii fluidclor.
Metoda generala aplicata in mccanica fluidclor consta in stabilirca
ecuatiilor diferentiale ale fcnomenulu i care face obiectul problemci studiate
~ in integrarea acestor ecua!ii, combinata de cclc mai muJte ori cu vcrifi-
carea sau corectarea expcrimentala a rezultatelor. Aceasta da mecanicii
fluidclor un pronuntat caractcr matematic.
Hidraulica studiaza mi~ca rea fluidelor in difcritc instalatii ~i construcjii
foarte variate ca forma, conditii de functionarc ~ i dimensiuni. Prohlcmelc
de mi~care a lluidelor pe care Jc pun acestc instal a~ii se grupeaia pc un
num5.r destul de mare de tipuri, cum ar fi : rni~carca fluidelor sub prcsiunc
in conducte, rni~carea cu suprafata libera a lichidclor in canale ~i conducte,
mi~carca fluidelor prin oriricii ~i aju taj e, rni~carca lichidelor peste deversoare,
mi~carea fluidelor in doua faze etc. Conc!il]i!e foarte compE:::a~e de desfa-
~urarc ale acestora ingreuiaza considerabil aplicarea directa a mecanicii flui-
delor ~i justifica existent a hidraulicii ca disciplina de sine statatoarc.
Denumirea de hidraulica provine din alli.tura rea a doua cuvinte grecc~ti
liiidcr (apa) ~i artlos (conducta), deoarece mi~carea apci 1n c-0nducte a con-
stituit una din problemele importante pe care, t nca de mult, oamenii au
avut s-o rezolve in legatura cu alimentarile cu apa. Prin cxtindere, se folo-
se~te tennenul de hidraulica lntr-u~ -sens m ai larg, care depa~e~te sensul
etimologic al cuvintului, incluzind uneori in domeniut de studiu at hidrau-

5
licii ~i mi~carea gazelor. Sc obi~nuie~te uneori ca partea din hidraulici refe-
ritoare la mi~ca:rea gazelor sa fie numita pneumatica, avind deci, alaturi
de mecanica fluidelor, doua discipline care studiaza problemele inginere~ti.
hidraulica ~i pneumatica.
J\fetoda principala de studiu a hidraulicii consta in adoptarea unei
scheme simplificate de studiu, bazatc in special pe modelul unidimensional
al curgerii ~i In folosirea experimentului, a coeficientilor experimentali ~i a
formulelor emprice.

0.2. LOCUL MECANICll FLUIDELOR ~I Al HIDRAULICll.

LEGATURA CU ALTE DISCIPLINE

;\fecanica fluidelor ~i hidraulica lac parte dintre ~tiintele tehnice, fiind

ramuri ale mecanicii. Mecanica are doua ramuri principale:
- mecanica mediilor discrete (puncte ~i sisteme de puncte materiale) :
- mecanica mediilor continue, 1n care corpurile sint privite ca medii
continui, a~a cum apar ele la prima vedere.
Tabelul 0-1 arata locul pe care mecanica fluidelor ~i hidraulica il ocupa
in mecanica mediilor continue.

Oenumlre~ ra.mudi
l Obiectul
d~ Jtudu
I )fodeJe de s:tudlu

:\tecanica teoretic:l Solidul Modelul Jui Eucl1<l (corpul ~rleet

rigid)

E:lastlcHatea. ~l reiistcnt.a Solidul Modelul lui Hooke (corpul rigid. p<t

materia lelo r feet elastic)

Reologia C<>rpurl Diferite modele

reologice

Mec.anica fluidi:lor ~i h.idraut ica F luidul I. Modclul lui Newton {fluidul \'6cos)

2. Modclul lui Euler (fluidul per!:t,

{dra viscozitato)

). Modolul lul Pascal (Ouidul inco nt-

presibil)

Ca camuri ale mecanicii mediilor continue, mecanica fluidelor ~i hidra-

ulica au legaturi cu toate celelalte ~tiinte din tabel; ele pot fi privite, ca ~i
elasticitatea, plasticitatea ~i rezistenta materialelor, ca un caz particular
al reologiei, care este ~tiinta generali a mi~carii mediilor continue (a
curgerii).
Mecanica fluidelor ~i hidraulica au la baza cuno~tintele din mecanica
teoretica ~i din fizica generala.

6
 Multe din ecuatiile generale ~i metodele de calcul ale elasticitatii pre-
zinta asemanari cu cele ale mecanicii fluidului perfect sau viscos.
Raportul dintre rezistenta materialelor ~ elasticitate este asemanator
cu eel dintre hidraulica ~i mecanica fluidelor.
l\Ietodele ~i ecuatiile mecanicii fluidelor prezinta ascmanari ~i cu alte
domenii, mai indepartate, cum sint termodinamica ~ electricitatea. Aceste
asemanari formeaza baze pentru o metoda de studiu apartc, numita metoda
analogiilor, prin care rezultatele obtinute intr-un domeniu de fenomene
pot fi extinse ~i in alte domenii, pe baza identitafii descrierii matematice
a knomenelor.

0.3. SCURT ISTORIC AL DEZVOLTARll HIDRAULICll

~I MECANICll FLUIDELOR

Fiind legate de folosirea unui element esential ~;etii omului, cum cste
apa, cuno~tintele de hidraulica ale omenirii sint dintre cele mai vechi Fo-
!osirea pentru transport a barcilor ~i corabiilor, iriga(iile executate de popoa-
rele antice care locuiau in Asiria, Egipt, China, Jucrarile de alimentari cu
apa ale romanilor ~i grecilor slnt marturii ale acestor cuno~ti nte, care In
\Temea aceea erau doblndite prin observarea ~i tntelegerea fenomenelor na-
tura!e ~ e.rau apoi folosite direct pentru u~urarea viepi omului.
Primele cu no~tinte scrise de hidraulicii dateaza de acum 2 200 de ani,
cind Arhimede (287-212 i.c.n.) a scris tratatul sau asupra plutirii corpu-
rilor ~i hidrostaticii.
A doua lucrare de hidraulica apartine lui Leonardo da Vinci (1152-1519)
[7); aceasta lucrare este intitulata ,.Despre mitarea ~i masurarea apei"
~i ea a fost publicata abia in secolul nostru. Sub influen\a dezvoltarii
constructiilor hidrotehnice din Italia in epoca Rena~terii, Leonardo da Vinci
a facut primele tncercari de laborator, lasind o serie de schite pri:vind
curgerea apei in citeva cazuri studiate de el, a proiectat lucrari hidrotehnice,
a emis ideea de continuitate.
Mai tlrziu, Galilei a publicat o lucrare asupra plutirii corpurilor.
Newton (1642-1727) a studiat rezistenta la inaintare a corpurilor, a
descoperit legea freciirii la fluidde viscoasc ~i fenomenul contractiei la
dnele de apa.
Bazele ~tiintifice ale mecanicii fluidelor i hidraulicii au fost puse in
secolul al XVIII-lea de catre Leonhard Euler ~i Daniel Bernoulli.
Euler ( 1707- 1783) a stabilit ecuatiile diferen\iale ale echilibrului ~i
mi~carii lichidelor ~i gazelor, a efectuat integrarea lor in citeva cazuri ~i a
stabilit ecuatia ma~inilor hidraulice.
Berno11Ui ( 1700-1782) a stabilit ecua1ia care Ii poarta numele ~i care
sta la baza studiului mi~ciirii fluidelor in hidraulica [2].
D'Alembert (1717-1783) a facut cercetari teoretice ~i experimentale
asupra rezistentei la inaintare a corpurilor ~i in special asupra mi~ciirii
vaselor in canale [I].
Cu introducerea pierderilor de sarcina ~ a metodelor de calcul pentru
ele de catre Chezy (1718-1798), Coulomb (1736-1805), Proni (1755-1839),

7
 Woltmat1 ( 1757- 1837), Belanger ( 1789- 1874), Darcy (1803-1858), W eissbacll
(1806-1871) se creeaza bazele hidraulicii.
Dupa descoperiririlc lui Ettlu ~i Bernoulz.i, abia la jumatatea veacului
al XIX-lea mecanica fluiddor a facut un pas mai departe.
In 1845, S tokes integrind ecua tiile pentru mi~carea un ei sfere intr-un
lichid viscos, a observat neconcordanta rczultatelor teoretice cu eek experi-
mentale, la viteze mari.
Fenomcnul a fost Jamurit in 188.1 de Reynolds care a descoperit experi-
mental ex isten ta celor doua regimuri de mi~care: regimul laminar ~i regi-
mul tu.rbulent.
ln 1880, !V endeleev a publicat articolul .,Asupra rezistentei lil:hidelor
~i a plutirii in aer" in care apar idei noi asupra mecanismului rezistentelor
hidraulice ~i apare prima data ideea stratului limita, care s-a dovedit atit
de fructuoasa in dezvoltarile ei ulterioare.
ln 1889, ]ukovski a formulat ec ua\iile generale ale mi~carii apelor
subterane. J ukovski a lamurit problem a sustinl.'rii a\"ioanelor In aer prin
teorema care-i poarta numele ~i care stabil~te formu la de calc ul a fortei
de sustinere intr-un curent potential cu circulatie. jukovski ~i Allievi au
stabilit ecuattile dlfcren\iale ale fenomenului Joviturii de berbec in conducte.
Pasul important in dezvoltarea bidraulicii ~ mecanicii fluidelor, produs
la sfir~itul secolului trecut ~i mai ales in sccolul nostru, cs te dezvoltarea
cercetarilor ex-perimentale ~i a modclariihidraulice (la incepu t Reech, Fronde,
Reynolds, ]ukovski} ~i elaborarea teoriei stratului limita ~i turbulentei {in-
ceputa de R eynolds, B cmssmesq ~i continuata de Prandtl, Karm.an, Tolt-
mim, Schlichting, Loif iamki).
Prin aceasta s-a dat W1 mare impuls dezvoltarii mecanicii fluidelor ~i
hidraulicii ~i s-a creat posibili tat ea stabilirii unei legaturi mai slrinse intrt>
teorie ~i expcrimen t ~i intre mecanica fluidelor ri bidraulica.
La dezvoltarea mecanici i lluidelor ~i hidraulicii ~i-au adus aportul ~i
oamenii de ~tiinta romAni. Prin crearea sonicitatii, George Co11sla11tinesw
a adus o contributie insemnata la studiul mi~carii nepermanente ~i apli-
carii metodei analog iilor in hidraulica intr-o perioada cind capitolul mi~
carilor nepermancnte era putin studiat. Dionisie Gherma11i a contribuit la
sistematizarea . ~i completarea teoriei similitudinii hidraulice ~i fizice ~i a
scds un tratat de hidraulidi remarcabil, intr-o forma originala de prezentare.
in tara noastra, cercetiirile de hidraulka ~i mecanica fluidelor s-au dez-
voltat continua, atingind un nivel lnalt, concretizat fn primul rind prin re-
zolvarea unor probleme practice complica te ~i apoi prin contributii leoreti.ce
rccunosc ute privind anum ite capitole, cum ar fi: teoria lubrlfica\iei, acrodi-
namica, sonicitatea, mi~c-area in med ii poroase, mi~carea cu suprafata libera
~i hidraulica instalatiilor ~i a conslruc tiilor hidrotehnice. Acestc contributii
sint men\ionate in cuprins ul cursului.

0.4. McTODE GENERA.LE DE STUDlU IN HlDRAULICA

Ca toa te ~tiintele naturii, hidrau!ica ~i mecanica fluidelor folosesc in

cercetare metoda teoretica ~i metoda experimentala. ln mecanica fluidelor
rolul preponderent il are metoda teoretica, in timp ce !.n hidraulica, fn

8
multe probleme, rolul hotaritor il are experimentul. In ambele discipline,
succese importante in cercetare s-au obtinut numai printr-o justa imbinare
a metodelor teoretice cu cele experimentale. Prezentarea separata in acest
paragraf a celor doua metode trebuie privita nu ca o chestiune de fond,
ci ca o problema de sistematizare.
In legatura cu problema imbinarii metodelor teoretice cu cele experi-
men tale, trebuie subliniat rolul important pe care in ambele metode il au
tcoria similitudinii hidraulice ~i, in strinsi lcgatura cu ea, analiza dimen-
sionala.
Tinlnd seama ca bazele metodelor teoretice ~i experimentale sint cu-
noscute, in acest paragraf se prezinta num ai c!teva particufaritati ale tor
la aplicarea In domeniul hidraulic. 0 prezcntare mai dezvoltata s-a dat
ana.lizei dimensionale, similitudinii hidraulice ~i metodei analogiilor sub
forma unor paragrafe separate.

0.4.1. Metodll t eoretid. M>delul de fluid in hidraulica

Domeniul de cercetare al mecanicii fluidelor ~i al hidraulicii II for-

meaza studiul problemelor de echilibru ~i de mi~care a corpurilor fluide.
Fluidele sint caracterizate prin proprietatea de a-~i schi mba foarte u~or
forma, fara a opune rezistcnte apreciabile cind sint solicitate la deformati ! ;
sub actiunea greutatii proprii ele pot si ia, in tr-u n timp scurt, forma vasu-
lui in care slnt continute. Aceasta proprietate, numita fluiditate, deosebe~te
fluidele de corpurile so Lide, care nu curg ~ i nu i~i sc himba forma sub cfectu I
greutatii proprii; pentru a scbimba form a ~i a distruge integritatea unui
corp solid es te nevoie de actiunea unel forte a ca rei intensitate depa~c~te
o valoare determinata.
Gazcle se deosebesc de lichide prin proprictatea tor de expansiune, de a
ocupa intreg volumul care le sta la dispozipe, in timp ce lichidele ocupa
numai un volum determinat din capacitatea vasu lui. De asem~ne.i, la tem-
peraturi ~i presiuni obi~nu ite, gazele se deos~b~sc de lichide prin m u e.i lor
compresibilitate ~i printr-o greutate sp ~ci(ica mul t m~ mica.
Este de observat ca deosebireJ. dintre gaze ~i celelalte doua categorii
(lichidele ~i solidele) este neta. Intre lichide ~i solide exista insa o trecere
gradatli, in acest dom!niu situindu-se corpu rile care d azvolta rezistenta
la deiormatie dupa di(erite legi, ans1mblul lor formlnd corpurilc reologic:.
In hidraulica se considera drept lluide ac?le corpuri ca re au un grail
de fluiditate pronuntat ~i p'!ntru care se p:>1te a-:lmite, practic, ca nu opun
nici o rezisten\a clnd slot solicitate la d ~form l \ie, din stare de rep.rn s.
Cu alte cuvinte, se admite ca o puticula dintr-un astfol de flui d, a(lat in
repaus, se pune tn mi~care sub actiun ~a unei forte tangentiale oriclt d2 mici.
Legile ~! formulele care se vor stabili vor Ci aplic1bile num1i la Huidclc
care t'ndeplinesc aceasta con:litie, de e.'(emplu: apa, benzin1., aerul etc.
Pe lingli expedm ?nt, un rol impJrtant in d :;~op?drc1, form"Jlir<!a ~i
interpretarea legilor bidraulicii iL are m. Jlo.fa l~ore!ica. Ac~astli m!toji con>ta
in aplicarea teorem'!lor din m !canic.i ~i a apuatului m1tem1tic in cerce-
tarea fen:>m !nului hidra.ulic. Din ca.uu cJ:n,Jlexit!itii re1lita\ii e;tc n !v.>i ~
sa se elaborez:e s~h?m? de calcul s1u m>:lcle de stuliu ah fcn,m :nJlJi
real.

9
 Schemele de calcul se obtin Iasind de o parte anumite aspecte secundare
ale fenomenelor naturale, ceea ce simplifica problemele ~i da posibilitatea
unei cxprimari matematice mai lesnicioase, prin construirea unui model
matematic.
In cadrul aplicarii metodei teoretice, hidraulica studiaza echilibrul ~i
mi~carea fluidelor cu ajutorul legilor din mecanica clasica. Aceste legi tre-
buie aplicate tinind seama de specificul fenomenelor hidraulice.
Echilibrul ~i mi~carea fluidelor se poate trata ca echilibrul ~i mi~carea
unui sistem de puncte materiale discrete. 0 asemenea idee este ju.stificata
prin structura moleculara a f!uidelor ~i prin faptul ca moleculele se pot
mi~ca liber. 0 astfel de reprezentare a fluidelor este folosita in teoria cine-
tica a gazelor ~i pe baza ei se explica anumite fenomene (de exemplu vis-
cozitatea), sau se stabilcsc relatiile intre anumite elemente bidraulice ~i
st area fizica a corpuJuj (cazul formulei care da valoarea presiunii in functie
de numarul moleculelor pe unitatea de volum, masa unei molecule ~i media
patratica a vitezei de mi~care a moleculelor).
Tirund seama ca moleculele poseda o mi~care a lor proprie, rezulta
ca aceasta reprezentare a fluidului nu permite o rezolvare u~ara a pro-
blemelor de hidraulicii. Pentru a se elhruna influenta rru~carii proprii a
moleculelor este nevoie ca in hidraulica sii se ia in considerare particule mai
mari decit moleculele, adoptind o reprezent;ue simplificata a fluidului.
In aceasta reprezentare, fluidul se considera format din particule care
umplu complct ~i compact volumul. Aceste particule sint formate clin mole-
cule de fluid, au o forma oarecare, variabila, iar dimensiunile lor sint arbi-
trar de mici, insa nu sub limita care ar face sa intervina influenta rni~dirii
proprii a moleculelor sau a mi~carii brauniene. Aceasta limita, la gaze de
exemplu, este in orice caz mai mare decit lungimea liberului parcurs al mole-
culci (pentru aer la presiunea de 760 mm mercur atinge 7 10-s cm). Dimen-
siunile particulelor nu pot intrece insa anumite limite, determinate de con-
rutiiJe geometrice ale mi~carii, astfel ca sa li se poata aplica formulele di-
ferentiale.
Modelul de fluid astfel definit permite sa se reprezinte fluidul ca un.
mediu continuu, ceea ce u~ureaza considerabil calculele in vederea deter-
minarii elem en telor hidraulice.
Modelul de mediu continuu folosit in hidraulidi ~i mecanica fluidelor
are diferite grade de complexitate. Pentru anumite categorii de fenomene,
sau aspecte ale acestora, pot fi adoptate modele simplificate: fluid perfect -
lipsit de viscozitate (modelul Euler), fluid viscos (modelul Newton), fluid
incompresibil.

0 .4.2. Metoda experimentali

Metoda experimentala se aplica sub doua forme :

a) ca experiment propriu-zis, avind drept scop sa s.tuclieze legi generale
ale fenomenelor, sa verifice anumite concluzii teoretice sau sa introduca
diferite corec\ii la legile stabilite pe cale teoretica, largind in acest fel
domeniul de aplicarc al acestora;
b) ca metoda de rezolvare directa a unor probleme concrete, cu un
grad de complexitate care nu permite solutionarea lor prin calcul. In acest

10
caz, rezolvarea se obtiJle prin reproducerea fenomenelor pe un model, care
cea.liteazi la scarii redusa condi\iile initiale ~i la limita, asemanlitoare cu ale
fenomenului din natura. Sub aceasta forma metoda poarta numelc de ,,.,_
de/are hidrarilicii.

0.5. ANALIZA DIMENSIONALA

0.5.1. Definitia '' continutul anal izei dimensionale

Ana.lita dimensionala studiad. structura relatiilor fizicc, pentru a gas1

regulile dupli care se stabilesc formele generate ale acestor relatii ~i modul
in care aceste reguli se aplica in cercetarea ~tiintifica.
Ea are la bazli principiul materialist-dialectic ca fcnomenele naturii sint
guvemate de legi obiective, care pot sli fie cunoscute, precurn ~i ideea care
deriva din principiul cauzalita tii ca aceste legi pot sli fie exprimate - folo-
sind simbolismul matematic - cu ajutorul unor relatii fizice, care pot fi
transfonnate in relatii matematice.
RPlatiile fizice sint relatii intre marimi fizice, iar cele matematice sin t
relatii fntre numere abstracte.
ln procesul de formare a relatiilor fizice acestea au capatat forme
stabile, care se piistreaza ~i la trecerea in forma matematica, in concordanta
cu caracterul obiectiv al legilor pe care ele le exprima. Acest lucru se mani-
{esta prin faptuJ ca forma unei relatii fizice este astfel alcatuita lnclt ea
nu depinde de elementul subiectiv al alegerii sistcmului de unitati de mi-
suri, cu ajutorul caruia se exprima rnarimile fizice ~ i se formeaza numc-
rele care intra in aceste relatii.

0.5.l. Hirimi fizice

Nounea de mii.rime fizicii - sau simplu miirime - reflecta cantita-

tiv ~i calitativ un anumit aspect al fenomenului studiat. Latura can ti-
tativli a mlirimilor este exprimata prin numere care rezulta dintr-o opera\ie
de masurare aplicatli unei marimi fizice ~i al carei rezultat se exprirna prin
rel a tia simbolica:
marime
- -- ---- = valoare x uni'ta.e ...Ie mas1ira
-
(0- 1)
(marime fizica) (numar)
Un exemplu pentru un caz u~or de reprezentat se refera la determi-
minarea ~i exprimarea lungimii unui fir intre doua puncte A ~i B. Se
a lege un etalon de lungime (de exemplu cent imctrul) ~i nwrgind de la A
spre B se aplicli pe fir ~i se vcde de cite ori etalonul se cupri11dc in lun-
gimea AB (de excmplu 5 ori) ~ i se exprirni!. rezultatu l conform rc lntici
(0-1) astfel :
l = lungimea AB = 5 x cm = 5 cm.

11
 Efectuind aceasta operatie ~i la alte mllrimi (greutllti. forte. viscozitllti,
intensitatea efortuh1i unitar) rezultatul se poate exprima de asemenea
printr-o rela1ie de forma (0-1).
Jn forma li terala aceasta relatie se scrie astfel:
(0-2)

in care: x, este marimea Cizica; a, - unitatea de masura; X, - valoa-

rca marimii.
Rela\iile (0-1) ~i (0-2) sint relatii simbolice ~i in acest fel trehuie
privite ~i in .scrierea rela\iilor fizice.
No\iul'lea de marime caracterizeaza calitativ ~i cantitativ un anumit
aspect al fcnomcnului. Valoarea (sau numarul) exprima numai cantitativ
accst aspect ~i in acest sens are caracter de numlir absiract , fiind insa con-
cret legal de fenomenul care ii reprezinta ~i de operatia de mlisurare prin
care a fost in trod us, Jegatura exprimata prin opera\ia simbolica:
,, x,
.I\., = - , (0-3)
.,
care arata ca numarul X, dcpinde ~i de unitatea de masura aleasa ~i de
marimea fizica.
Adunarea (scaderea) a douli marimi fizicc sc poatc opera matematic
prin adunarea (scaderea) numerclor corcspunzatoare, daca nurnerele sint
formate cu aceea~i unitatc de masura. Pcntru adunare (sclidere) se define~te
opera\ia simbolicli:
(0-'1)

in care a e$le unitatea de masurli comuna.

.-1n1plu. Dou!\ lungimi , / 1 ~ i (1 sc adu.ni fi2.ic puntndu...sc cap la c.1p tn pr~lung ir~. Se
obtinc fn acest fc l o lungimc. I. care <:s tc $umn lor. Pcntru un caz concret, :iceast~ operatie
se scrie s1mliQHc as tiel ~

I = 11 + 1, = J .5 km + 520 m = 3 SOOm + 5ZOm - 4 020 m.

lnmul\irea (imrll.r\ irca) Sl' efectueazil. separat pentru numcre ~i sepa-

rat pcntru unitr1tilc do masura, prin opera \ia si mbolica:
(0-5)

Prin acrasta opcrat ie simbolica se obtine o mllrime noua x, egala cu

produsul cdo r doua marimi x 1 ~i " ~i avind valoarea :
x = x,x. (0-6)

format ll cu ajutorul unila\ij de masurli a. ca re rezulta din operatia (0-5) :

(0-7)

12
 0.5.l. Unitlti de mlsuri fundamentale 'i derivate.
Sisteme coerente de unitati de mlsuri

La inceput unitatile de masura au fost alese arbitrar, dovada numeroa-

sele unitati de masura mai vechi care exista pentru lungime (mila marina,
picior, stinjen, cot), pentru suprafata (pogon, acru), pentru greutate (oca,
font), pentru viteza (nod), pentru unghi (grad, radian, miime) etc. Un sistem
de unitati de masura format la intlmplare, fiira reguli determinate, se nu-
me~te sistem necoeren t.
fn realitate, intre marimi exista legiituri generale determinate de legile
obiective ale fenomenelor, care cu ajutorul nopunilor de marime ~i numar
pot fi exprimate prin relatii fizice sau rela\ii matematice.
De exemplu, intre forta, masa ~i acceleratie, in mecanica newtoniana
exista relatia fizica:
/=ma. (0-8)
Fixind unita\ile de masura pentru masa m ~i acceleratia a, prin ope-
ratii simbolice de forma (0-5) se poate deduce unitatea de masur5. pen-
tru for\a, care apare ca unitate de masura derivata.
La fel, daca in formula care exprima supra fa ta dreptw1ghiului :
s = bh (0-9)
se alege unitatea de masura pentru cele dou5. lungimi b ~i h, unitatea de
m5.sura pentru suprafata rezulta ca unitate derivata.
Apare de aici ideea, formulata pentru prima data de Fourier, ca se
poate crea un sistem de unitati de 'misura, In care se aleg convenabil un
numar oarecare de unitati de masura fundamentale ~i, cu ajutorul !or ~i
al unor relatii fizice, se exprima, in mod univoc, unitatile de masu ra ale
celorlalte mar.imi, prin opera\ii simbolice de tipul (0-5), eventual combinate
cu (0-1).
Un sistem de unita\i de masura format in acest !el poarta numele
de sistem coerent ~i cuprinde 1initati fundamentate ~i uniti#i derivate deter-
minate univoc in raport cu unitatile fundamentale.
Pot ii elaborate numeroase sisteme coerente de unitati de masura fi-
xind, dupa anumite reguli, un grup de marimi fundamentale ~i unitatile
de masura pentru ele. Restul marimilor ~i unitatilor sint, in sistemul ales,
marimi ~i unitati derivate.
In tara noastra este adoptat sistemul international de unita\i de ma-
sura SJ, recomandat de Biroul International de Masuri ~i definit in STAS
737-62. El cuprinde ~ase marimi ful"ldamentale ~i uni ta tile lor:
1) metrul [m] pentru lungime;
2) kilogramul [kg) pentru masa;
3) secunda[s] pentru timp;
1) amperul [A] pentru intensitate de curent electric;
5) gradal Kelvin [K] pentru temperatura termodinamica;
6) candela [cd) pentru intensitate luminoasa.

13
 . Celclaltc mari~i ~i unitati sint derivate. D_e exemplu , tn acest sistem,
umtatea de mlisura pentru suprafat1i este o umtate derivat1i ~i rezulta din
ecuafia (09) prin operatii simbolice de tipul (0-5);
s = bh = (Bm) (f/m) = (BH) (m m) = (BH)mt =Sa,
deci unitatca derivata este a = m 2 ~i numarul corespunz.ator S = BH.
Pc linga sistemul SI, in tara noastra mai sint tolerate temporar siste-
mul tebnic Ml<fS (metru, kilogramforta, secunda) ~i unele unitati de masura
speciale.

0 ..5.4. Formule dimensionale

Nojiunca de dimensiune exprima, sub aspect calitativ, anumite pro-

prietati ale marimilor fizice care se manifesta in interactiunea dintrc cle ~ i
il'S in evidcnta odata cu aplicarea lim bajului matE'm atic la exprimarea le-
gilor fizicc.
Apari\ia notiunilor d e dimensionalitatc ~i de dimensiune a unei ma-
rimi fizicc ('Ste legata de folosirea sistl'melor coerentc de unitati de masura
~i de proccsul de formare a unitajilor derivate.
Opera\iile aratate mai !nainte pentru deducer ea unita\ilor de masura
d erivate pot fi efectuate intr-o forma mai generala, fllra a preciza unita \ile
de m asura fundamentale adoptate, ci numai marimile care au fost aJese
drept funda mentale. Tn accst scop sc noteaza marimea respectiva cu un
simbol, care se nume~tc dimensiunea marimii considerate. De exemplu, pen-
tru marimi m ecanice sc no tcaza in sis tcmul S I : L - dimensiunca lungimii;
J,f - dimensiunea masci ~i T - dimcnsiunea timpului.
Cclelaltc m arimi m ccanice sint m arimi deri,ate ~i dimensiunilc lor se
d cduc printr-o opera\ie simbolici , ce reproduce ecua tia d e defini\ie.
De cxcmplu , conform ccua\iei d e dcfinitie, dimcnsiunea accelera\iei in
si stemul S I rezuHa :
[a) = ( u) = !.:!:::....::: L T- Z. (0-10)
[t] T
Folosind ecuatia (0-8) dimens.i unea unei forte, in sistemul SI, se scrie
astfel:
[JJ = [m] [a) = ilfLT - %. (0-11)
Expresiilc d e form a (0- 10) sau (0- 11) exprima dim ensiunea ma rimilor
d eriva te ~i poarta numele de f ormu/e s1111 ec1<a{ii dime,,sio11ale.
Dimcnsiunea exprima partial la tura calitatha a marimii r especthe ~i
nu trebuic confundata cu acea sta. Astfd , aceca~i formula dimcnsionara
poatc exprima dimcnsiunca unor ma~im.i fizice. de. nat.ura diferi.ta. De_exem-
plu Iucrul m~canic cfectuat de o for\a ~1 encrg1a cmet1cli a unui corp in mir
car~, de~i sln t marimi difcritc au in sistemul SI aceea~i formula dimensio-
na la: MLT 2

Pt ntr\I nul.t.rea diml'ns1unii UllCI m.o\r1m1 SC: rolosesc: parJn.tcze dreptc, spre c:<emplu
{.- )='" A. in cn rc A ~te dimensiunt=:i mUin1H

14
 ln aceea~i ordine de idei se mentioneaza ca este gre~it sa se spuna
ca presiunea este ,.forta pe suprafata", deoarece acest mod de exprimarc
arata numai dimensiunea presiunii in sistemul de manmi fundamentale for{if.,
l1mgime, timp ~i nu continutul notiunii de presiune.
~otiunea de dimensiune a marimilor fizice este deosebit de importan ta
~i se folose~te in formularea regulilor de formarc a rdatiilor fizice. In tabe-
lul 0-2 se prezinta sinoptic notiunile folosite pentru exprimarea matemalica
a legilor fizice ~i notatiilc care se utilizeaza In continuarea accstui paragraf.
TA8EWL O l

DeaumJ.rc~ notluuH
I SlmbOlul
I
Exemptc

M~rime (mArime fiicl) Xt, Yl .. . Forf;'I, /

Dimensiune ,,,, B,, ... MLT- 1
Unitate de m3surA a,. b1. , .. kgm/s'
Valoare (oumr.r) x,, y,, ... 9,81

0.5.5. Reculi de formare a rela~iilor fizice. Primele doui teoreme ale

analizei dimensionale

Se vor pune mai intii in eviden\a citeva caracteristici ale procesului

de formare a relailor fizice, pomind de la exprimarea legii de variatie a
presiunii la lichide in echilibru.
Aceasta lege se reprezinta prin rela\ia fizica:
P = Po+ yli (0-12)
~i se expritna astfel: intr-un punct al unui lichid incompresibil aflat in echi-
in cimpul gravitational - paralel, presiunea p este egala cu presiunea
li br~
la suprafata lichidului Po la care se aduna produsul intre greutatea spccifica
a lichidului ~i adincimea Ii a punctului considerat. Tntr-o formulare generala,
o rclatie fizica exprima legea de desfii~urare a unui enomen sub forma
unei dcpendente functionale:
(0-13)
in care y., x,, x., ... , x. sint marimi. cu ajutorul carora se descrie feno-
menul.
Examinind exemplul ales, apar avantajele ~i unele caractcristici ale
exprimarii matematice a legilor naturii.
Exprimarea matematica este foarte concisa. Pentru ca o astfel de rela-
{ie sa poata fi folosita in practica, se cere sa fie cunoscute, cu precizie, defi-
nitiile marimilor care intervin in relatie ~i conditille ei de aplicare. De aici
rezulta, ca !apt deosebit de important pentru practica, ca nu este suficient
sa se ~tie numai relatia fizica, ci trebuie, in acela~i timp, cunoscuta cu exacti-
tate semnificatia ei fizica.
Folosirea limbajului matematic ~i a matematicii in studiul fenomenelor
{izice are o imensa valoare metodologica ~i este unul din factorii care sta la

15
baza progreselor realizat c in ultim ele secolc In cunoa~terea ~tiin\ilicJ in
domeniul ~ tiin\elor naturii. rn lcgatura cu aceastll problema sint doua as-
pec tc importanle care trebuie scoase in eviden1a.
P rimul csle un aspec t <le fond : de~i matemalica ocupa un rol importa nt
in cunoa~terea ~tiin\ifica , nu lrebuie picrdut din \'cd cre faptul ca ac<'st rol
este in cea mai mare masura 1m rol d e mijloc d e invcstigatic <le care se
folosesc ~tiin\ele naturii penlru formularea, descoperirea ~i aplicarca 1,g tlor
sp ecificc.
Al doilca cste un aspect formal : pt'ntra ca a supra unei rela\ii fit. ii s.'l
se poata opera cu m('tod ek matematicii, aceasta rela\ie trt'huie sa aiba o
forma reductibila la o relatie matcmatica, adid i. la o rela\ic intre nu111cre
abs tr~cte.
Prima tcorema a analizei dimensionalc, tt:orema omogenila/ii sc rek ra la
an'Sl ult im asp ect ~i sc enun\a astfel: pentm ca o rela/ie fizicii. sii. fie redtfftibil/J
la o reiafic fntre 111mrnrc, rda(i:a treb11ie sii. f ie omogem'i din pu11ct de vc:dere
di111ensio11al, ill raporl r11 un sislcm cocrt nt de ntiirimi /1md~ 111rnt11lt'.
Acea sla inseamn5 de fapt ca difrri~i lt'rmcni ca re intra intr-o rda\ie
fizica trebui e si.i aibi1 act>ka~i dimensiuni. Daca in raporl cu un anumit sistem
d e marimi fundamenlalc termenii au acdea~i dimensiuni, numerele lfJr~s
punziitoar<' se put exprima iA accca~i unitatc de masur a ~i rela\iei i S<' pot
apli ca opcra\iilc de adunarc - sca dt>re dupa rela lia simbolica (0-4). Dupa
aceca, fiid nd abstraqie de unilal ea de mlisurii - in limbaj mal<'ma tic,
sirnplilicind t u unilat ea de mt1s11ra - rcla jia fizica se transforma in tr-o
rela ~ie int re numcrc.
Aceasta arat a ca procesul de masurare prin care se formeaza nunwrde
- reprezentat simbolic prin rela\ia (0-3) - c:sle in realitate un proces
de abstractizar<', prin carr. pornind de la datde realc sc lorrneaza numerele
a bstra ctc cu ca re opcrc;iza mat ematica ~i care confcrii mal ematicii carac te-
rul d abstract ~i generali zalor.
Din teorcma omogenitatii d ccurg a numite rcguli pentru lormart'a n la -
liilor fizicc ~i pentru akgcrca sistemt'lor de marimi ~i unitati fundament a le.
Pcntru excmplifkare sc c.onsidera rcla \ia fizidi:
f == n1a, \0 8)
care cxprima legca a doua a lui Newton : intC'nsita1ea lortei care ac \ioneaz~
asupra unui corp in m.i~carc ('sle egaHi cu produsul intrc ma~a corpulu1 ~1
intensitat ea accelera\iei ; relat.ia este omogena in sist~mul SJ. Daca se inlo-
cuiesc marimile fizice prin re la I ia sim bolica (0-2) scrisa In sisl emul SI ~i se
lac oprra\iile, se ob tine aceea~i rela)ie fizica in forma :

F[k~~] =MA [k:;],

care se poate scrie ca o relatie matematica intre numere:
F = MA. (0-1 ~)
Dadi se exprima numerelc cu ajulorul sistemului de unitati de masura
ktl, kg, m, s se obtJne :
F 1[kgf] = .MA[kg :.J (0-15)

16
 Relapa (0-15} este valabila ca relape fizica, insli nu poale fi redusa la.
o relatie intre numere, deoarece nu este omogena dimensional In raport cu
marimile fundamentale ale sistemului kgf, kg, m. s. ln raport cu accst sistem
ea poate fi fiicuta omogena daca se introduce un coeficient de transformare
a unitatilor de masura:
j = (11111. (0-16}
Valoarea roeficientului c depinde de sistemul de unita\i de masura,
deci apare ca o marime dimensiona!a ~i poate fi considerat drept o constanta
fizica. Introdudnd asemcnea constante dim ensionale relatiile fizke pot sa
fie facutc omogcne - dimensional - pentru diferi te sisteme de unila\i dt>
masura.
Existii in'a interesul ca rela \iile f.izice sa fie simple - In special cele
cu utilizare frecventa - ~i de aici decurge ca trebuie sa se adopte o lcge
convenabila de formare a unitatilor. De excmplu, dadi. fn relatia (0- 16) se
com;ne sa se ia c = I, atlrnci rezulta rei:,'Ula de formare alit a unitatii de
masura cit ~i a ecua \iei dimensionale a for \ei in sistemu1 SI.
Deci, pentru a defini complet un sistem coercnt de un.it a \i de maswril,
trebuie date unitatile fundamentalc ~i regulile de formare a uni ta tilor dcri-
,ate, stabilite astfc.>I incit acestea sa fie definite u nivoc in raport cu primele.
Marimile fundamentale ~i regulile de formare a celor derivate se aleg dupa
criteriul simplicita(ii (in aceasta consta caractcrul conventional al sistemului
de unitati de masura ~i al dimensiunilor). De aici rezulta di , in scopul sim
plificarii rela!iilor fizice spec.ifice, pot fi adoplate sistcme de unitati de masura,
alese dupa ccrintele domen.iuJui studiat (asi ronomie, eleclricitate, meca nicit
etc.), iar relapile fizice se construiesc astfel ca sa fie rt"specta\a teorema omo
genitatii in sistemul de marimi fundamentale ~i derivate, ales dupa criteriile
amintite.
Astfel1 daca in mecanica, folosind sistemul SI, se alege rela!la (0-8)
pentru defin.irea dimensiunii fortei, in alte ecuai in care ap<i r forte poate
sa fie nevoic, pentru a respecta cerin tele omogcnitatii, sa se inlrod uca coefi-
cien dimensionali cu caracter de constante fizice, cum este cazul legii a.trac-
tiei universale:
,.
f = k-mm' . (0- I7)

in care k este constanta atractiei universale.

In cele ce urmeaza se va presupune di relatiile fizicesint construite cu
respectarea teoremei omogenitatii in raport cu un sistem de unitati de masura
dat ~i, prin urmare, relatiile matematice ~i relatiile fizice rezulta identice
ca forma.
ln continuare, se pune problema: c;e cond.itie suplimentara trebuie ln-
deplinita ca un sistem de relatii fizice omogene in raport cu un anumit sis-
tem de unitati de masura sa nu-~i modifice forma, cind se schimba siste-
mul de unitati de masura. Raspunsul U da a doua t eorema a analizei d.i-
mensionale.
A doua teorema a analizei dimensionale se enun\a as tfel : pentrtt ca o
'ela/je fizica, omogenii In raport ct~ un animiit siste111 de ttnitii(i de mas11rii,

17
sti 1111-1>i 111.odifice forma la scliimbarea sislemului de tmitii/i de miimra este
1ucesar ca dimensiitnile mi1:rimilor derivate tn ambele sisteme sii se ex prime
sub forma de formule dfoumsio11ale mcnome.
\lu se va da demonstra\ia acestei teoremc care se poate gasi in literatura
de specialitate [6] ci se va face numai o verificare a ei folosind rela\ia
(0- 17) care este omogena in sistemul ST, undc marimea k are dlmensiu-
nile:
[k] = Ul [r'J MT. T 'L'
[m] [m') M.\ I

Se scrie accastii rela\ie in sistemul MKfS in care dimensiunea masei

se exprimit printr-o formula rnonoma:
[mJ = [J] =FL- 1 T 2
[ )

~i rela\ia (0- 17) dcvine:

FrkgC] = K(m' ~] J\fJ\f'(kgftm-'s'J = K ~[ kg fl
L s2 kgf ~'l Ri m1: R2 .

sa11 :

<eea ce verifica teorema, deoarece rela\ia fntre numcre pastreaza aceea~i

forma ca relatia fizica .
ln general, conform celei de-a doua teoreme, dacii B, este dimensiunea
unei marimi derivate y 11 iar A 11 A 2 .. . A. stnt dimensiunile marimilor funda-
mentale -"u .l"2 , x k , formula dimensionala a marimii y 1 se scrie astfel:
; = B , = A""
[y) 1 A"'' , J.,'
z. . ""1,t (0-18)
fo ca re di;, d 2 ,., , d,, slnt exponenti dimensionali pen tru marimea y , .in
sistemul x1 , x2 , .. ., x.
fn mod cores punzator., marimea y, se scrie conform formulei sim bolice
{0-2) astfel :
y, = Y ,a,'" a,du ... a,.Jkl . (0- 19)
.Monomul format din unitaiile de masura fundamentale este unitatea de
rnasuri pentru marimea derivata y ,.
Comparind relapile (0-19) ~i (0-18) apare ~i reguJa de formare a
unitfqilor de masura din ecua\ia dimemionala ~i Jegatura dintre ele.

0.5.6. Mirimi adimsnsionale 'i complexe adimensionale.

Criterii. A treia teoremi a analizei dimensionale

Exista doua moduri de a defini nopunea de marime adi,mensionala.

Prirnul mod porne~.te de la sensul etimologic al cuvintelor, marime tara di-
m ensiuni, adica marime a. carei formula dimensionala este:
(X] = AfAg ... A~ = 1. (0-20)

18
 Dupa aceasta definitie numerele X, introduse prin operatia (0-3) sint
mlirimi adimensionale.
Al doilea mod de definire considera drept marimi adimensionale acele
mlirimi a caror valoare este independenta de sistemul de unitati de masura
folosit. Numerele abstracte X, nu se incadreaza in definitia de mai sus.
Aceasta conditie o indeplinesc numai rapoartele a doua marimi determi-
nate, care au ~i acelea~i dimensiuni; de exemplu, raportul !aturilor unui
dreptunghi dat, raportul intre encrgia cinctici\ ~i energia po.tentjalli a un ui
corp in mi$care, adicii raportul 1mor miirimi de acelea~i dimen.s1"1mi, definil<:
tn kgillurii cu un fenomen concret dat.
Numerele sau valorile X 1 pot intra $i ele in aceastii categorie, daca
unitatiJe de miisura sint date in raport cu fenomenul studiat. Spre a nu
da loc la confuzii, marimilc adimcnsionale - dupa dcfinitia a doua - se nu-
mesc comple:ce adimensionale ~i se noteaza cu litera 1t, insotita de ouicci
de un indice. Complexele adimensionale cu roluri speciale se numesc cri-
terii ~i au nota tii speciale. De exemplu, criterit1t R eynolds :

Re = ?vi=~ (0-2 1}
'l

este raportul intre o viteza inmul\ita cu o lungimc ~i viscozitatca cine-

matica.
La nndul lor, complexele adimensionale pot fi privite ~i ca numcre.
deoarece ele rezulta din raportul a doua marimi de acelea$i dimensiuni:

""' = -j 'j ' cu: [ y,J = [Yo), (0-22)

Yo

deci printr-o opera\ie definita de relatia simbolica (0-3) in care y 0 este

unitatea de masura. Fiind formate intr-un mod legat concret de fenomenul
studiat, numerele 7t au un rol special in descrierea fenomenelor ffaice c:u
ajutorul relatiilor matematice.
ln acest sens ele pot fi privite ca numere specifice sau numere in-
trinseci ale fenomenului concret pentrn care sint definite [4).
Cu aceste notiuni pregatitoare se poate cerceta cca de-a treia teorema a
analizei dimensionale, cunoscuta sub numele de teorema pi. Spre deosebire
de cele doua teoreme care se refera la reguli formale de con struc\ie a re-
la\iilor fizice, aceasta este o teorema de induc\ie completa care sta la baza
unei metode folosite des in hidraulica - ~i in alte ~tiin!e - in scopul des-
coperirii ~i scrierii sub forma de relatii fizice sau matem.atice a legilor unor
fenomene pentru care nu se cunosc, din expcrienta, decit informatii
cu privire la marimile prin care se pot descrie fenomenele ~i nu Jegile inse~i.
Esen\a teoremei pi consta in faptul ca, pe baza ei, relatiile fizice pot fi scrise
intr-o forma mai simpla, daca la scrierea simbolica a mii.rimilor se folosesc
complexe adimensionale, definite in raport cu fenomenul studiat dupa un
procedeu care se arata mai jos.
A treia teorema, teorema pi, se enunp. astfel: o rela/ie fi"z1:ca:
(O-Z3)

19
Care reflectii m1 fenome11 crmc-ret dat, co11struitii c1i respectarea prime/or doua
teoreme ale analizei dimensio11ale ~i C'llprinziml (n+ 1) niiirimi e:cprimate In sis-
-tem11t standard de imita# de mdsura, poate Ji scrisd ca o reta/ie titre (ti + 1- k)
co111plexe adimensionale, dacli se remm/a la sistemul standard de miiliili de
1111is11rli ~i se adoptli wi sistem propriu je110111e1mlui st11diat, format di.11 mii-
ri111ile x1 , x 2 , ... , x,..
Conform primelor doua teoreme ale analizei dimensionale, relatia (0-23),
care reflecta o lege obiectiva, este independenta - ca forma - de sistemul
de unitati de masura. Pentru a trece la exprimarea matematica a rela\ici
(0-23) sc akgc, pcntru forrnarea numerelor, un sistem de unita\i de masura
constituit chiar de marimile xi> x 2 , xk. Se exprima manmile care intra in
rela\ia (0-23) dupa relaa {0~19) astfeI:
' _
) ' -
' ' vlf11 XJ1 1 .,.d~i
l l"' t . , ... ""k )

i:
_ X P xl<ir x.,<tt> . . . x,_,,.,..,, (p = 1, 2, "' 11).
xi> - 1

1\1.onoamcle din partea drcapta a rela\iilor formate cu ajutorul un ita-

~ilor
de rnasura x 11 .i:2, . .. .'Irk repre:iin ta marimi determinate In raport cu
fenomcnul studiat ~i deci numcrdc Y ., X, slnt complexe adimensio nale
determinate prin relatii ascmiinatoare cu (0-22):
YI (0-2'1)
Y' = rt,., = J ' tl
;tl lj .1~-:!I .t'k,l;t

(p = 1, 2, .. ., 11).

Complexele adimensionale - sau numerele - corcspunzatoarc manm1-

lor x ,, x 2, ... xk, care au fost alcse rlrept unita\ i de masura sint toate egale
cu unitalea ~i relatia (0-23) se scrie in forma matematica astfel:
(0-2.5)
adica sub forma unei rela~ii intrc (11+1-k) complexe adimcnsionale, ceea
ce dcmonstreaza teorema pi. Cu ajutorul rela\iilor (0-2~) ~i (0-25) se poate
scrie:
(0-26)

~i se obtine o relatie fizica care expnma maramca y 1 ca functie monoma

d e k marimi principale: x 1, x 2, x,,. Dependenta mii.rimii y , de celelalte ma-
rimi : x11 x.+2 , ... x. este exprimata printr-o functie globala de complexele
adimensionale corespunzatoare acestor mii.rimi.
Teorema pi are a larga intrebuintare; se folose~te in legatura cu teo-
rema similitudinii care este expusa la punctul urmator; este in mod obi~
nuit utilizata la prelucrarea ~i interpretarea rezultatelor experimentale, deoa-
rece operind cu un numar mai mic de variabile permite sa se desoopere
mai u~or legile de desfa~urare a unor fenomene; poate fi folosita pentru a
stabili relatii fizice, numai pe ba:ia cunoa~terii marirnilor cu care se descrie
un enomcn.

20
 .Exmcplu. Sc propune sl so stabileasc:l, eu ajutorul analizei dimensionale, relatia care-
expriml legea de variape a vitez-ci la clderca libed, ln vid, a co-rpurilor. Din experierntJ,
(experienfa lui Galilei) sc ftie cl mJlrimile de caTe depiude vlteza de clde<e In vid slnt :
- ln!ltlmea de cldere h;
- intensitatea forte1or Dla$ice unit.are g.
Loe& de variafie a vitezei se expriml printro rel a tie de forma (0-23) :
= l(g, h).
Jn relati.e intr~ nuqlo.i mMimi 'incmatice ; se aleg ca unit~ti de mdsurl g 11i h ~i con.-
form relapei (0-25) sc scr;c:

" = f(l,1) = const. ~ o;>(O). {0-27) .

Se construi~te complexul adimcnsional " conform relaj:illor (021) sub form>:

n,=-~

g 1 h""

Se determin~ exponentii dimensionali d 1 ~i d, punb1d - In slsternul Sl - conditla ca

mhim.ile de la numitor 'j de la numll:Ator sl a:iba. aceleafi dimensiunj:

[) = LT-' = [g] 41 [nJ'- = [LT-2]4L(LJ''

4i rezultl urm~torul si'Stem:
d, + d1 ~ I ; 2d1 = I,
din care rezultl:

Cu acesto valori retatla (0..27) se scrie:

= '!' Vch - coust. Vch

adic~ formula Jui Toricelli In care constanta (q> - )/Z) pote fi dctcrmioatl teoretic sau
experimental.
Din acest exemplu apar foloase!e ca ~i limitele teoremei pi. Pentru.
aplicarea ei, se cere cunoa~terea - din experienra - a sistemului complet
de marimi care determina aspcctul fenomenului ccrcetat. Daca aceste mari.mi
nu sint corect stabilite, fie ca unele lipsesc sau altele sint tn plus, nici rezul-
tatele nu sint corecte. Daca sistemul de marimi a fos t corect stabilit, rezul-
tatul ob!inut prin procedeul indicat tn tsorema pi, rcf!ecta corect fenomenul.
Forma in care apar aceste rezultate depinde !nsa de un factor subiectiv
~i anume de alegerca sistemului de unitati de masura, pcntro ca.re se pune
numai condi!-ia sa fie un sistem coe.r ent , cu ajutorul diruia sa se poata
e:i.;prima dimensional toate marim.ile care descriu fenomenul. Pentru fe-
nomene de mi~care mecanica - cum este cazul in hidraulica - numarul
acestor unitati este de trei (k = 3). Daca pentru descrierea fenomenului
se folose~te nn numar de marimi independente mai mare deci t trei (n ~ 3)
exista mai multe posibilitati de a fonna sistemul de unitati de masura ~i
de aici ~i posibilitatca ca relatia (0-25) sa capete diferite fonne, toate
valabile, insa nu toate la fel de utile pentru scopul urmarit. Aceasta arata
importanta practica a alegerii convenabile a unlta\ilor de masura !n apli-
carea tecremei pi, opera tie pentru care nu se pot da reguli precise ci numai

21
in<lic<1lia ca treuuie alese acclc marimi care au o inHuenta preponderenti
in <l ~~fa~urarea fenomenului.
Faptul ca prin aplicarea teoremei se pot ob\ine rela\ii diferite, care
rcprczinta acela~i fenomcn, a dat loc la numeroase obiec\ii, in special din
partea matomaticienilor, ca re au contestat valabilitatca leoremei p1. Se ved e
ins;i cl't va labilitatea acestei tcorcme nu trebuie apreciata in cadrul ma te
mat ic, fiind ca ea nu cste o teorema in scnsul matematic, ci se situeaza
in domcniul fizicii , iar valabilitatea ei trebuie apreciata prin rezul tat ele
practice.
Aplicatia 0-1. SA ~ $l.ab1lcascl structura (ormulei ure t:<pr1m~ r~z1S tl!n4.a la ini.1nt.ire
a unu1 corp sfe.rtc care se mt~ cu v1tetl constc.nt;i tnUun do mcn1u 1nhn1t. ocup.it de un flu11J
omog,n .
flr:oliarr. 0 1n cxpcricnt~ se ... tab1leJC p.uan\ :tru care 1nllucntca.c1 reiistcnta l.i inount~rc:
D - d1a mctru I srerel :
v - \' iU::za de mi,ca.rc .;\ srcrci:
p - densitatea fluHJulul :
Yl - cocficicntul de vi.sco,i t"tc ;ti nuidulu& ;
~ - rugoz1t.ttea. absolul~ a 'urrafe\c.i s(crci , ca.re ex-prim\ ln\ti1meo. .isper1tl.Jllor.

'.S'uth'tl e:u R rezis-ten\a l.i ln;unt.tre :

R f (D, P. . r,. 6 ).
Sc a.leg Cil parametr1 determ1nan11 : D. p ~i "
Conrorm Ciel1atiei {026) sc sc:ric :
R '!'(" rrA ) D'9v'.
Se determi.n1 cxponenfii x, y. ~i z din conditia de omogenitate rn s.istemJJ SI :

Din c;alare.a crponcnJilo r sc ob,lnc sistemul :

x -Jy + , =I,
y = I,
- :t= -2

din ca re rezu1U :
.a - 2: y :D" l ; r -- 2 ,

.i dccl:
fl= '!'("' "'A) D'u1?. \030)
Jn mod analog .., deduc cxprcsiilc pcntru " 'i "A 'i se obtine :
'I v I
" - --
DP
=-=
uD
-
Rt
[}.
7t'A= -
D

tnlocuind In ecuatia {0-30) reiult~ fo rmula linall :

R - 'I' ( -
1- , ~)D'P'
Rt D

22
 ln a=stl formull expresia lui qi se
determinl pe cale teoreticl. sau e.xperimen-
tall. Se obscrvl ell la oui:uue Reynolds
1
!oarte mari. prima variabill - - devinc
R
foarte mid. ~i se poate scrie :

Rar 11 (o. ~ )vp.,:, :;

-,.., , . ,,,7 ,-777
, .,.,, .t... ~ -- -~7
sau R ~ 11 ~ )vpv.
1(
Fig. 0.1. Curgerca. peste un c,Jeve.rsor.

Aplicatia 0-2-. !n figuYa 0. 1 este desenat un deversor dreptunghjufar, Jomi~t d inlTuru

prag de grosime c. peste care trece apl.
Se ccrc sl se stabilcascl structura formulei de calcul peotru debltul de lichid care t recc
pcste dcversor, Jtiind d el depinde de elementele geometric:e .n otate pe figurA, de nivclul li-
chidu1ui lnaintc $i dupl deve.rsor (detenninat prin parametrii H ~i -') de natura litbidului. 'i
(de~erminatA prio parametrii p ~i T1).

Re:otvare. Notind cu q debitul car!i; trec;e peste dcvcrsorvl de lungjme cgal. cu uni
tatea :
9 ~ f(H. Jr p, P. c. 'l 11).

ln plus, fat. de parametrii indicat:l ln enu.n tul problemei, s~a introdus accclcra.tia gravi-
taiiei I c~e ca.racterjzeaz.l clmpu-1 fortelor masice, de care de asemcnca depinde curgere.a
peste deversor.
Sc aleg ca paramelrli principali H, l ~i p ~i se apliel relatia (026) :

Ecuafia care expriml condltia ae omogenitatc, din care sc detcrminA .r, y, fi z, estc;

Rezultll :
I
x = - t ; =r o.
2
fi deoi :
I S

,,
it)gn
Se noteazl:

care esu formula generalll a devm;orolui dreptunghiular.

23
 0.6. SIMIUTUDINEA HIDRAULICA

Tcoria similitudinii hidrau lice formeaza baza teoretica a metodei mode-

larii hidraulice ~i - in acel~i timp - impreuna cu analiza dimensionala se
folose~te la interpretarea ~i generalizarca rezultatelor cxperimentelor de hi-
draulica.
Similitudinea fizica - in general - rczulta din extinderea no~iunii de
simiiitudine geometricii la clasa fenomenelor fizice.

0.6.1. Definitia similitud inii

Doua fcnomene, 1\'f (model) ~i N (natura) siut similare daca iac parte
din accea~iclasii ~i daca intre mi rimile omoloagc cu ca re se descriu aceste
fenom~nc e.xis ta re la~ii de prop:>r!ionalitatc. Defini\ia poate fi cxprimata
printr-o rela(ie de forma :

.,, .., -s - -' - '([,r])

-- - :t - - .t i t (0-28)
.ff , .V cz
In care:
x es te o manme oa recare cu care sc descrie fenomenu l; indiccle Jl f
se refera la model, iar indicele N la natura; inuicele i arata
locul. m:imentul ca ~i modul de defini\ie a marimii x in raport
cu punctul i;
s, scara mirimi lor de dimensiunea [x] ;
coeficientul de similitu:ii11 ~ p~n tru mirirnile de dirneosiuoca[x].
"
Prio dcfioi(ie, scara S, este constanta to ti mp ~i spa\iu peotru marimi
de aceea~i dimensiune.

0.6.2. PrimJ. teoremi a similitudinii

La do111i fe11om~11e similar.e, sa11 la o clasii de Je110111~n.s simi/are, toale com-

pte.xete adi111rnsionale om ?!oags sinl ide11!ice.
Fie doua fcnomonc similarc !If ~i N; p~ntru ficcare se ddinesc la fel
complexele adimension,ale ""' ~~ "s care p:> t fi scrise ca raportul a doua
mirimi de acele.i.~i dimensiun i (A ~i BJ, conform relatiei (0-22.):

it,_,, -- --,
rr,.,. 7t,, =

-JI ~.- .
B.v
B .11

Se fac~ rap)rtul complcxelor adi1neosio1nlc ~i rcwlta:

1tM_A .11.A.v_5
--- .-- A
SD-- l '
rr.v Bll B,,,

deoarece s::trile m irirnilor A ~i B sint cg ale, ele fund mirimi de acele~i

dimensiuoi.

24
 Se obpne
(0-29)
ceea ce demonstreaza teorema. Rezullatul se mai scrie ~i sub fonna
.. n, idem".
Din definitia si.militudinii $i din prima teorema a similitudinii se poate
vedea lcgatura acesteia cu analiia dimensionala.

0.6.l . A doua teoreml a sl militud inii

Aceasta teorerna se refera la condifiile necesarr $i suficicnte p<:ntru

ca doua fcnomene sa fie similare $i ea se enunta aslfd: pe11tm ca 1111 frno-
men Af sa fie similar c11 u11 ftnome n determi11at I\", lreb11ie ca ambele sa fie de
acetQ-$i nat11rii ~i sii a1:ba critrriile determi11ante ide11tice.
Prin criterii determinante se lnleleg complexelc adimensionale formate
cu mlirimile detenninante ale fenomenelor. Aplicana teoremei se poa tc ur-
mari fn capitolul X III.

0.7. METODA ANALOGllLOR

Metoda analogiilor are la baza identitatca formala care apare in ex-

primarea matematica a unor legi fizice, care se refcrii la fenomcnc de naturi
difrri le.
lntre variabilele (privite ca numere) care descriu aceste fenomcne pot
sa fie stabilite rdalii de propor\ionalitate, ca in cazul similitudinii, sau
anumite corespondente analogice.
. Astfcl, In electricitate, distributia po ten \ialului electric U intr-un do-
meniu fara surse de eleclrici tate este descrisa de cc uat ia Jui Laplace:
il"l'
-()'U
ax + a'C
-
ay> + -=0.
a:>
0 ecuatie de acela~i tip dcscrie distributia polcn(ialului \'itczelor 9
fn cazul unei mi~cari potentialc a Ouidelor incompresibilc (v. capitolul 14):
"''!' + a";i
ax
+ a'I' = o.
oy a:
Aceste ecuatii difera ca rcla\ii fizice prin semnificatia func \iilor U $i <p,
insa din punct de vedere formal, matematic sin! idcn tice, ceea ce pennite
ca solutiile, rezultatele experimentale sau melodele de rezolvare ela borate
intr-un anumit domeniu sa fie transpusc in celilalt, respecUnd regulile de
corespondenta analogicii.
La prima vedere, aceasta asemanare intre fenomene de natura diferita
poate piirea surprinzatoare. Exprimarea matematica, cu gradul de abs trac-
tizare care Ii este propriu, permite sa se puna in eviden\a aceste asemanari
care arata ca unele aspecte generale ale legilor de mi~care sint acel ea~i
la fenomene de natura diferita, ceea ce se explica prin unitatea materiala
a lumii.

25
 Trebuic subliniat fnsa faptul ca stabilind asemanari intre ienomenc de
natura diferita, mctoda analogiilor are limite determinate. Ea se referi
numai la trasaturi ~i legi generalc ~i nu sc cxti ndc ~i asupra celor specifice
fenomenului respectiv.

0.8 . DESCRIEREA STARll DE TENSIUNE A FLUIDELOR. FORTE CARE

ACTIONEAZA ASUPRA MASELOR DE FLUID

0.8. f. Fo~e de leglturl interioare. Stare de tensiune

lntre particulele care formeaza o masa de fluid - aflat In stare de

mi~carc sau in stare de repaus - se produc actiuni reciproce, care se mani-
festa su b forma unor forte de legiitura. Ele slnt expresia legaturii moleculare
'are exista lntre i;>articulcle de fluid ~i sint provocate de solicitarilc exer-
citate asupra flua.lului. Existenta acestor forte da na~tere, in fieca re
puncl al volumului de fluid , la o anumita stare de tensiunc. Deter-
minarea caracteristicilor starii de tensiune conslitu ie una din problcmelc
principalc care trcbuic rezohatc in studiul rcpausului ~i mi~ii corpurilor
fluid e.
Pcntru a pune in evidenta prezen\a for\clor de legatura in starea de
cchilibru, se considcra sistcmul din figura 0.2,"a unde masa de fluid se
afla in echilibru, adica i~i pastreaza neschimbata forma iar particulele care
o compun nu sc mi~d\ (ceca ce nu implica *i fixitatea moleculelor, in con-
forrnitate cu modelul de fluid adoptat).
Experienta arata ca lichidul ~i gazul apasa asupra peretilor rezervo-
rului. Daca rezcrvorul s-ar taia in doua parti printr-un plan vertical ~i apoi
s-ar separa cele doua par!i obtinute (fig. 0.2, b) lichidul ~i gazul s-ar scurge
din vas. Pentru a le pastra in stare de echilibru trebuie sa se introduca
in locul planului de separa\ie o membrana sau un perete rigid, care sa
fie in masura sa dezvolte fortele ne-
cesarc asiguraru echili brului masci de
fluid.
ln mod virtual, echilibrul masei

.
-- -::r: -- --
-
--
-
...
i--.-.,-1.- ~=...--!
....
-_,....;:
de fluid s-ar putl!a pastra ~i dura sepa-
rarea ei, daca pe ambele parti ale pla-
nu.Jui de scc\ionare s-ar introduce for-
-

-1-
__J_ -
I

-_-[UJ \ele neccsare sa asigure echilibrul.

0 b
FIG. 0.2. Forte de Je.g:itur!l In intcrioru1 unei complicate.
mil.Se de fluid In tchillbru:
- for'~ de ltilturl J.1 c.1;1nt~tul fh.ildulul cu f)t're-tD
Jcicnoruluj; - lor-te Jc .1telturi pt o wpr.1r~~l de
$ot'pUll\1c,
Aceste forte reprezinta ac\iunea reci-
proca a cclor doua parti d~torita for-
telor de legatura dintre particule. Daca
fluidul se ana in mi~care, fenomenul
~i for\<'le de legatura prin c.are 5<:
exprima, se men\in dar devin ma1
Aceea~i operatie se poate .efectl!a
~i pentru o particuli de fluid; din
masa de fluid se sepa.r a, in mod vir-

26
 tual, o particica de forma oarecare
(fig.0.3); pentru a-i pastra forma ~i sta-
rea de echilibru, trebuie ca pc suprafata
exterioara sa sc introduca fortele care
sa in!ocuiasca reactiunea masei de fluid
inconjuratoare, adidi. for~ele de legatura
care in figura 0.3, a sint arlitate numai 0
pe fa\a din stinga; ele pot fi inlocuite
prin rezultanta !or pe fiecare fata {figu- Fig. 0.3. F'ort" de lcgatura la o pulicula :
- fr:>r'c t.ltmf'l'lt.ire: de l~r.1tu:r1 pc un~ din ftt ..1..
ra 0.3,b). unw p.irale:Upipt>d : t - o.r-ic de &q1tur1 recul
Din cele expose rezultli ca se poate l.&Att pe; l~ re I.all ~ p....ri1l.clipiped-...t11J.
considera ca particica de fluid deta~ta
din masa de fluid se afla tn echilibru sub actiunea fortelor de legatura
~i a fortelor masice (propor\ionale cu masa particulci: greutate, forte de
inertie etc.).
Din acest punct de vedere particula se comporta ca un corp rigid ~i i
se pot aplica teoremele cunoscutc din mecanica corpului rigid.
Acest procedeu prin care particica fluida estc tratata aseman5.tor cu
un corp rigid poarta numcle de solidificare ~i a fost indicat pentru prima
data de Slevin. Procedeul nu trebuie confundat cu solidificarea fizica; de
exemplu, daca particula ar fi de apa ~i ar inghe\a, ea ~i-ar schimba forma
lii densitatea, deci s-ar afla fn aJte conditii. Procedeul solidificarii poa te
Ii aplicat ~i unui volum de fluid finit.

0.8.2. Eforturi unitare. Expresia fortelor de leglturl

0 problema care se pune curent in practica este determinarea for\elor

cu care fluidele actioneaza asupra corpurilor cu care vin in contact.
Pentru rezolvarea acestei probleme este necesar ca de la descricrea
calitativa a fortelor de legatura ~i a starii de tensiune sa se treaca la o
exprimare cantitativli. ln acest scop se va defini notiunea de efort m1itar
care reprezinta o masura pentru starea de tcnsiune dintr-un punct.
Se considera in interiorul unui
volum de fluid un punct M (fig.O.~)
prin care se duce un plan P cu o ori-
entare oarecare ii, iar actiunea masci
de fluid care se afla la stinga pla-
p nului se tnlocui~te cu for\ele de
legatura respective.
Se alege tn planul P, in jurul
punctului M, o supralata a cu un
contur oarecare. Fortele de legatu-
ra care ac\ioneaza pe aceasta su-
prafata au o rezultantli f care de-
.
pinde de starea de tensiune tn jurul
Fig. 0.4 Defillirea efortulal unitar. punctului M ~i de mlirimea supra-

27
fetei a. Pentru a caracteriza starea de tensiune in jurul punctului M, se
eliminii inCluenta miirimji suprafetei, fiic)nd raportul
...
f - ....
--p.,I (0-30)
a

Valoarea acestui raport poarta numele de efort unitar medfo pe suprafa\a

a \'i depinde in genera.I de forma suprafe\ei a (nu depinde de fonna supra-
fe\ei num<ti in anumite cazu ri particulare cind distrjbutia este uniformii
In jurul punclului 11'1).
Pcntru a climina influen\a formei suprafe\ei a se folose~te operatia de
trecere la limita ~i se definc~te un efort uni tar punctua.1, care depinde numai
de pozi\ia punctuluj M ;>i orienta rea planului P.

maj mici ~i fiicind rapoartele l.!,

.. .
Considerind in jurul punctului M in planul P, suprafete a din ce in ce
...
li, Lt, se ob\ine u.n ~ir a ciirui li-
a1 a1 a3
mitii, cind suprafa\a a tinde sii se confunde cu punctul 111, poartii numele
de efort 2111ilar in punctul 111:
...
... = itm -
p r {0-31)
"-'' a

~i direc\ia ~i sensul fortei

..
Efortul unitar este un vector avind in tcnsitat.ea datii de relatia (0-31)
r.
Dupii procedeul descris, in punctul 111 se pot defini efortud uni tare pentru
fiecare orientare ii a. pla.nului (sau fa\etei) P. To tali ta tea eforturilor uni tare
din punctul ]II[ descriu starea de te11si1me fo jurul pm1ctului M.
Rezultii cii pentru un volum de Cluid eforturile unitare depind de pozi\ia
punctului Jlt[ ~i de orientarea planului P, ceea ce se exprimii prin legii tura
funcfionala:
... = flit[,
p. ( n). ... (0-32)
Presupunind ca sint cunoscute eforturile unilare intr-un punct M,
fortele de legaturii dF pc cl suprafa~a elementarii avind norma.la it se scriu:
4 .... .... .....
dF = p(111, n ) d.A = p.(il1) dA . (0-33)
Rezullanta fortelor de legaturii pe o suprafata de separatfr finita A
va fi :
F= ~\,, p,.(1\,J) dA. (0-3~)

0.8.3. Proprieta~il e stiri i d e tensiune. Definirea presiunii

Consideri.nd un tetraedru OA 1 A 2 ~1, ~i muchiilc OA., OA,, OA 3 ca axe de

coordonate, (fig. 0.5),sc definesc pentru eek patru fete cforturi.le unitare
p,. p2 , p3 ,p. Daca, la limitii, tetraedrul se reduce la punctul 0, marimile
p1, p2 , p3 , p. devin eforturi unitare definite pentru punctul 0.
28
 Dintr-o ecuatie de tip d'Alembert scrisa pentru tetraedru, aplicind
principiul solidificarii ~i relatiile (0-33), rezulta:
... ...
- p 1a1 - p 2a2 -
~ ~
p,,a3 + p.a. + ....f .v = 0.

Marimile a, ~nt ariile fetelor ~i v volumul tetraedrului. Deoarece

a, = k'x1xk ~iv= k 'x 1x2x3 , in operatia de trecerc la limita se poate neglija
termenul care contine pe v ~i se obtine o rela!ie lini ara in tre cfortul p.
...
~I p., ......
Pt p3 d'm o:
{0-3.5)

Um1eaza ca trei vectori liniar independenti po t forma o baza pentru

exprimarea starii de tensiune intr-un punct oarecate. Notirtd componentele
vectorilor bazei cu p,1(i = I, 2, 3 ; j = 1, 2, 3) rezulta ca starea de tcn-
siune din tr-un punct sc rcprezinta prin tr-o matrice patrata fomrnta din
3 X 3 = 9 componente:

T = { ~~~ ~:~ ~: }. (0-36)

p3, P32 P33
Jn figura 0.6 se dau componentdc cforturilor pe fetele pozitive (cu
... ... ...
normalele i, j , k) ale unui paralelipiped clemcntar. Sc considera pozitivc
componentele definite pe o fata pozitiva ~i indreptate In sensul poziti1
al axelor. Cu notatiile din figura 0.6 lablou1 componentelor se scrie s 11b
forrna :

(0-37)

z
p,

=~
A,._--- (,
2 <

0 1
x, x
Fig. 0.5. Eforturi unitare pe fefelc unui Fig. 0.6. Componeotolc eforturilor unltare
tetraedru . poi:i tive.

29
Matricea T (0-36 sau 0-37) poarta numele de tensorul eforturilor unitare ~i
are doua proprieta\i importante:
- eforturile tangen\iale simetrice fa\a de diagonala principala sint
egale (p,1 = p1,) , deci starea de tensiune este definitii de ~ase componente
scalare;
- suma componentelor (eforturi normale) dupa diagonala principalii:

I(M) = p,. + Pvv + p,, (0-38)

nu depinde de orientarea sistemului de axe, fiind un invariant a1 tensorului.

Marimea J(M) exprima gradul de comprimare sau intindere pe care
starea de tensiun.e ii dezvolta in punctul respectiv. La corpurile Cluide, gra-
du) de comprimare se exprima printr-o marime caracteristica numita pre-
siune care cu ajutorul rela~iei (0-38} se define~te astfel:

3 (p,.. + P + p,.).
I I
p(M ) = - 3 I (fl.-!) = - (0-39)

Presim1ea este o ma.rime scalara care exprima numai partial starea de

tensiune ~i anume gradul de comprimare mediu pe care aceasta o produce
in punctul Jllf. 1n rela\ia {0-39) se introduce semnul minus deoarece Pu
rezultind dintr-un efort de compresiune este negativ, conform defini\iei ilus-
trate in figura 0.6.

0.8.4. Forte care actioneaza In fluide .

Forma generala a ecuatiilor d e mifcare

Utilizind metoda solidific.arii, se izolcaza dintr-un fluid in mi ~care o

masa de fluid (fig. 0.7), delimitata de o suprafa,\a de control inchisa S.
Scriind relatia de mi~care in forma Newton (ml! = R) intra in consi-
derare uana toarele forte exterioare ;
- for/ele de lcgiit"r1i pe suprafata de separa~ie (de control) S care se
exprima cu ajutorul eforturilor unitare conform relatiei (0-34) ; nu intr-.l
in considerare foqele de legatura din in ieriorul suprafe tci de control, deoa-
rece pe fiecare fateta sint egale ~i de
semn con trar ~i se anuleaza ;
- jor/ele ma.~ice distribuite in interio-
n rul suprafetei de control ~i proporonale
iw:;- -P4 ~
cu masa fluidului; notind cu f for/a 11111-
sicii mzilarii fn punctul M (fig. 0.7) re-
zultanta for !elor mas.ice va fi :

Fig. 0.7. Individoaliiarea unei mase de ForteJe masice unitare au dimensi-

flu id printr-<> supmfatl!. de co ntrol S . une de acc.elera\ie. In mod asema-

30
nlitor produsul ma devine ~~~. ap d'I' ~i ecuatia de mi~care a fluidelor capa-
ta urmatoarea formi generali:
(0-40)

BIBLIOGRAFIE

1. n A le m he r t, J. E ssoi tl'une "owvelli thtorie sur la risislan&e dfs /ltid-e-s. 1752.

2. B e r -no u 111, D. Hydradi"omi"', sive de vlribus cl molibus /luidorum conienlarii. s0-ris.I,
la Petersburg (1730) ~i publicatll la Strasburg (1738).
3. B ert r a o d, I . Su' /'homqgi..Jili dons lu formulu d p/1yiq11e. C.R. de l'Ac. de Sc. Paris-
1878.
4. G he r _m an i. D . Sur la s'''"ture des [ormults el lt1 syHthlst d~s lois ilt simi/Uude '"' PhJs;'
qw. Bucu~ti. 1931.
S. Rouse. H., Ince, S. Hish>r'y of H ydraulics. Dovc:r. Nt'"'-"\"ork, 1957 ~
6. S ed o v. L. Melodi podobia i 'ozmernosti v mehanike. GJITL. Moskva. 1951.
7. Leon a rd o d a Vinci, Del _nJoto e misu,.a dell'acqua. Bologna, 1924.
 Capltolul I

PROPRIETATILE FIZICE ALE FLUIDELOR

1.1. GREUTATEA SPECIFICA

Sc nume~te greu tate specifidi y a unui corp omogen raportul intre

greutatea ~i volumul corpului :
c
y = - 1 ( 1-1)

l'en tru fluide nemnogene, in conformitate cu caracteristicile modelului

de mediu continuu, greutatca spccifica trebuie definita ca o caracteristica
pun~t uaJa , printr-o ciperape de trecere la limita

y =Jim t!.G'
AV- 0 ill'

in care ilG es te greutatea unei particule ~i .ti. V volumul ei.

Greutatea specifica este o ma rime dimensionala; dimensiunea ei re-
iulta din ec uatia de definitie (1 -1 ) :

[y) = [ :~ ] = :, = FL-3 =1l1r-2r2

Valoarea greutatii specifice variaza cu presiunea ~i temperatura C'Or-

pului. La gaze aceste varia!ii sint mari ~i se calculeaza cu ajutorul relatiilor
de stare fizica. La lichide variatiile sint foarte mici ~i de aceea, in multe
cazuri , greutatea specifica a lichidelor se considera constanta.

1.2. DENSITATEA

Densilatea unui corp omogen p se define~te ca raportul intre masa

~i ,olumul acelui corp; se nume~te ~i masa specificii:
m
p= -v (1-2)

La fluide ncomogene:
. a,,.
F = lim -
AV... o t!.V
lntrc densitatea ~i greutatea specifica a unui corp exista relatia:
y =pg, (1-3)

32
sau :
p = l.. (1-1)
I
g fiind acceleratia gravitationala.
Jn tabelul 1-1 se da densitatea apei tn func1ie de temperatura ; se
vede ell variatiile sfnt mici ~i practic se pot neglija in cele mai multe
cazuri.
TAB ELUL 1- 1

tl'C) I o 10 20 JO
60 100

Pil<g/m'J 1 999,9 999:1 998.2 995.7 992,2 983,2 958,i

1.3. COMPRESIBILITATEA

Compresibilitatea lichidelar. Lichidele ~i gaiele sint coro.presibile, adicl

~i schimba volumul sub acliunea unei variatii de presiune. Scbimbarile de
volum slnt considerabil mai mari la gaze decit la licbide.
La varia\ii mici ale presiunii, schimbarea de volum dV este proportio-
nala cu variatia de presiune dp, cu volumul lichidului V ~i un coeficiml de
compresibililale p:
dV = -pVdp. ( 1-5)
La lichide, aceasta ecuatie se poate aplica sub forma finita la variat ii
suficient de mari de presiune, astfel:
6V = -PV6p. {l-6)
Coeficientul de compresibilitate p este o constanta fizica a fieci.rni li-
cbid, dimensiunea lui reznltind din ecuatia:

( ;)(6~) = F 'L2 = M-'LT2.

6
[p)=

Ca masura a compresibilitatii unui lichid se folos~te deseori inversul

coeficientului de compresibilitate
I
c= - t
fl
care este coeficie11l11l de elasticitate.
Coeficientul de compresibilitate p ~i eel de elasticitate c pot sa fie ex-
primati ~i fn functie de variapa densitl'ltii ~i presiunii. Considerlnd un vo-
lum de fluid de masa constanta pV se poate scde condifia de conservarc
a masei:
d(pV) = Vdp + pdV = 0.

33
 Din aceasta relatie rezulta legatura intre variatia volumului ~i variatia
densitatii:
dV dp
-=--
v p

~ !olosind ccuajia {1-5) se poatc scrie:

I dp
-=e=p- ( 1-7)
" dp

Pentru un lichid dat, coeficientul de comprcsibjlitate nu are o valoaro

co1.,tantii, ci variaza in raport cu tcmpcratura. Aceste varia\ii slnt insa
foartc mici ~i pentru exemplificare sc dau in tabelul 1-2 valorile coeficien-
\ilor de compresibllitate ~i elasticitatc pentru apa la dilerite tcmperaturi.
La presiuni foarte mari, de ordinul suti?lor de atmosfere, coeficientul
de comprcsibilitate depinde l?i de presiune.
Din tabelul 1-2 se mai observa ca valoarea coeficientului de compresi-
bilitate este foarte mica, astfel di la studiul majoritatii fenomenelor de
echilibru ~i de mi~care a lichidelor, accstea pot !i considerate incompre

TABELUL 1 - 2

l('CJ I 0
I 10 I 20 I JO

:i;in'/ksfJ 50, 2 10-10 18.l 10- 16,5. 10-:0 15.6 . 10- 1

~(mi/ NJ 5. 12 ur 1,92 . 10-1 '1.71 . 10- '1,65 . 10- 1

c[lcgl/in'J 1,99 1c 2,07 IC' 2. 15 10 2, 19 . 10'

c::-ifm'l 1.95 . 1.:; 2.0l . 10 2, 11 . 10' 1. 13 . 101

sibilc, chiar la \'ariatii mari de presiun<:>. De cxcm plu, la o taria\ie a pr~

siunii de 100 de at mosfere corespunde, pentru apa la 30C, o \'aria\ie rela-
tita a volumului egala cu:
.0.1'
- = 13~p = -16,5 . 10- 10 100 = o,00465,
v
adica 4,65% 0 din volum.
rpoteza incompresibilitatii nu corespunde realitatii, ci constituie numai <!
ipotcza simplificatoare de calcul. Jn uncle cazuri speciale, aplicarea aceste1
j p0teze poate s3. dudi la erori ~i in asemenea situaj:ii este nevoie sa se (in a
seama de compresibilitatea lichidelor, ca ln cazul fenomenului numit lovitura
de berbec care se rnanifesta printr-o marire sau miqorare apreciabilii a pre-
siunilor in conducte care transporta lichide.

34
 Compresibilitaka gazelcr. La gaze volumul variaza in functie de tem
peratura ~i presiune. lntre cci trei para.metri :
v = .!. - volumul specific, egal cu inversul densita\ii;
?
p - presiunea;
T = tC + 273 - temperatura absol'uta,
existi relatia lui Clapeyron:
vp = ..!_ = R, (1-8)
tT yT

care este valabila pentru gazele perfecte.

Pentru aer R = 29,27 kgfm/ kgf grad = 29,27 m/grad.
Pcntru unitatea de masi ecuapa de stare a gazelor perfecte se scrie:
.l.. = r .
PT
ln timpul schimbarii de stare a gazelor, schimbul de energie se face
dupa legea I a tennodinamicii:
dq = i;dT = c.dT + A dl, ( 1-9)
In care:
q este cantitatea de caldura pe uni ta tea de greutate;
c. - cfildura speci(ica la Yolum constant;
l - lucruJ mecanic al gazului, pe unitatea de greutate;
A - echivalen tuJ caloric al lucrului mecanic.
Schimbarea de stare se face in regim barotrop (izoten:n, adiabatic,
izobar, izochor sau politropic), cind densitatea se poate exprima functic de
presiune
F = f(p),
sau tn regim baroclin, cind aceasta conditie nu cste indeplinita.
ln tabelul J-3 se da caracterizarea unor procese ~i expresia lucrului
mecanic specific, calculat cu relapa:

l,. = ~:pdv.
Trebuie men(ionat di pentru gazele reale ecuapa (J-8) poate da abateri
importante, care ajuog ~i pina la 50%. Fenomenul compresibilitatii la ga-
zele reale este foarte complicat ~i pentru exprimarea lui s-a propus un
mare numar de rela t ii de stare:
f(v, p, T) = 0,
care dau legatura intre parametrii de stare. Una dintre aceste relatii este
pv = ZRT, (1-10)

fn care Z este un ~eficient de corectie care se num~te coeficient de abater>

de la legea gazelor perlecte; el variaza cu natura gazului, cu presiunea
~i cu temperatura.

35
 TA8L UL 1-J

O~numir-< -1 Condf\llle &cuatJa

ptoeesu1ul procet.ulul procesulul Bapre.iL, lucn.ilui mtcaruc spt"cUk
-
Tzocbor r1 = const. .!_ = cons! .
T
,,! - 0

,.
lzo ba r p =cons<. - = t.On.st. t,'l = p(1:'l -
r l'1)

p,
Jzot<!'rm T -= const. pn1 = Const. / 11 = p1v 1 In -
p,

1\d iabntic rr = const. /'L'~ = canst. I , .,! = -I- i />'!"-e -

z -1
p,11,
f>1"1> .e -
z- 1
- I
[ - r--]
( -p,
p,
I
l<

(I>' r--]
I
f'v lllropit t = con.;t. fl~" = const. I,, = - I- l/'n - />1"1l - -p,1
- , [ I - -
tr - I n -1 p1

Formulele din tabelul 1-3 ramm \'alabilc ~i in cazul aplica rii ecua\iei
( 1-10), daca se ia domeniul de variatie suficient de restrins pentru a se
putea admite Z = co11st.
fn cazul arnestecurilor de gaze, marirnile critice sc calculeaza ca rnedie
ponderata in \'Oiurn a constantelor gazelor compon ente.
Pentru constan ta R (respectiv r) a amestecului se face media ponderatii.
fa \a de marimea in raport cu care este <lat R.

1.4. CAVlTATIA

Se nume}te cavitatie fenomcnul de forman: a ,aporilor in masa unui

iichid aflat in mi~care ~ i conde.nsarea !or ulterioara. \' aporizarea are loc in
regiuni.le unde prcsiunea scade sub presiunea de vaporizare, iar condensarea
se produce In regiunile unde aceasta presiune critica este <lepa~ita.
Otlata cu forrnarea ~i condensarea vaporilor are Joe ~i un fenomen de
degajare ~i apoi dizol\'are a gazdor conrinute in liehid, cauzat tot de ,aria-
t ia de presiune.
Apari\ia fenomenu.lui de ca,ita~ie arc drcpt urmare deranjarea condi-
tiilor de omogcni tate a lichid ului ~i coroziunca suprafe\elor in locuri le unde
se produce.

1.5. VISCOZITATEA

Viscozitatea este proprietatea fluidelor de a opune rezistenta cind sfnt

solicitate la deformatie cu schimbare de forma (lunecare). Acest fenomen
cste de origine moleculara (iind <latorat fortelor de legatura dintre molecule

36
~i m~carii moleculelor. La modelul de med.iu continuu, de acest fenomen
se tine seama prin introducerea unor eforturi tangenfiale de visco:i:ita te.
Fortele datorite viscozitatii se manifest.a ca forte de frecare intema, care
au tendinta sa frineze mi~carea ~i intr-o oarecare masura sa tmpiedice depla-
shile neregulate ale particulelor fluide. Existen t a fortelor de frecare la con-
tactul intre straturi de fluid cu viteze diferite ;,ire drept efect transform area
partiala (~i uneori practic ireversibila) a energiei de mi~care a particulclor
In energie calorica, ccea ce are ca urmarc o modificare continua a parame-
trilor caracteristici mi~dlrii.
ll!ecanismul de apari\ie a fortelor inteme de frecare este ilustrat tn
figur a I. l. In figura I. I, a se arata o ~care foartc simpla a unui fluid
vfscos (mi~rea Couette): fntre un pat fix ~i o placa P paralela cu pa tu I
exista un fluid care este pus tn mi~care de placa P care se mi~ca cu o vitcia
constanta V. Experienta arata ca pentru accasta este nevoie ca placa sa
fie trasa cu o for\a constanta F. Particulele care se afla in contact cu placa P
se mi~d'i cu viteza V, cele in contact cu patul au viteza nula.
Pe grosimea Ii vitezelc variaza liniar a~a cum se arata in figura 1. 1, a, b.
For\a F este transmisa prin intermediul stratelor de fluid pina la patul fix,
care dezvolta o reactiunc - F. Deci pe suprafetelc care separa stratelc de
fluid exista forte de legatura tangenfiale care dau na~tere efortului tangen-
tial de \'iscozitate -r = F/A .
Rezistenta de viscozitate se dezvolta clnd particulele de fluid real sint
solicitate la o mi~care cu schimbare de forml!.. Legatura tntre schimbarea
de forma a particulelor ~i lunccarea !or, care face sa se manifestc for\ ele
de frecare intema, este ilustrata in figura I. I, c.
ln pozitia (1), la momentul t = 0, particulele sint figurate ca o piltt
de cltramizi. Datorita mi~c.'lrii cu viteze diforite, variind liniar, dupa un
interval de timp 6.J particulelc s-au deplasat ~i ~i-au schimbat forma ocuptnd
po:i:itia (2). Daca fiecare particula ar fi rigida, atunci in locuJ a~ezarii (2)
s-ar obpne o dispozie (3) (translatata spre dreapta) care punc in evidenta
lunecarea, respectiv deplasarea relativa a particulelor.
Pozipa (1) din figura l.1, c ilustreaza un alt fenomen care are Joe in
prezenta eforturilor de viscozitate: roti1'ea ptuticulelcr odata cu dcformarra
!or. Fenomenul este vizibil ~i fn pozitia (2) tn care se vede ca diagonalck
particulelor se rotesc. !n pozifia (1) fenomenul estc mai bine ilustrat: par-
ticulele sint imaginate ca ni~te cilindri; daci la contact exista for te tangcn-
tiale, acestea creeaza momente care rotesc particulelc; daca Jlu exista fort e

I' I v

II

-
f ;,.1:
0

Fig. 1.1. Distribufla vituelor ti
!I
~- ,'

c
eforturile tangentiale deviscozitate
la mi~ea Couette :
"'-.....
~---,

...,'
;

- IChcm.a mifc:lril : It - distributLa clOf

torilot tutnJ1a1e .ji & vltew.1-or ; c - dt
form t)a. hroccana wl r:otlrca partlNld.
,-} .
37
tangentiale de contact (cazul fluidului perfect, lipsit de viscozitate - mode-
lul Euler) rotirea particulelor lipse~te, dar poate fi prezenta deformatia.
Existen\a visc<>"zitatii se pune tn eviden\a printr-o experien\a simpla:
invirtind o galeatli sau un pahar cu apa in jurul a.xului de simetrie vertical,
se ohse.rvi'\ cum apa incepe sa se roteasca de la peretele vasului spre cen-
tru. Transmiterea mi~di.rii de la peretele ,asului la straturile de apa ve-
cine, ~i mai departe in intedorul lichidului, se realizcaza datorita apari\iei
fortelor de viscozitate.
Vjscozitatca unui lichid cste caracterizata prin coeficientul de viscozi-
ta te; numit viscozitate dinamicii.
Dupa ipoteza lui New/011, efortul unitar tangcn\ial datorit viscozita\ii
la o mi~carc plana (fig. 1. 1) are cxpresia:
du
-;=>)- (1-11)
dy

unde:
T estc efortul unitar tangen ti.al datorita ,iscozita\ii;
l') - viscozitatea dinamica ;
du
- derivata vitezei dupa direqia y , normala la planul vitezei v
dy
in ca re se ia "t". Accasta dcrivata reprczinta Yiteza unghiulara de
deforrna\ie a unghiului drept, a~a cum rezulta din figura I. I.
Fluidele care se comporta dupa aceasta lege se numesc ftuide new/o-
niene.
Se observii ca Jegea frecarii interioare la fluide, expdmata prin ecuatia
( 1- 11), se deosebe~te de legea frecarii la corpurile solide, unde for!a de fre-
<:are este direct proportionala cu componenta normala ~i depinde pu\in de
aria suprafe\elor "in contact ~i de viteza relativa a corpurilor.
Valabilitatea exprcsiei (1-11) a fost verificata prin misuratorile efec-
tuate in cazul mi~ciirilor laminare, la care eforturile unitare tangentiale se
datoresc numai viscozitatii.
Cercetari asupra viscozitatii au lost Hi.cute in secolul trecut de Co1ilomb,
Poiseuille ~i Petrov.
Raportul intre coeficientul de viscozitate ~i densita tea Cluidului res-
pectiv poarta numele de viscozitate cinematicii:
(1-12)

Denumirea se datore~te faptului ca in formula dimensionala a coefi-

ci<mtului intra numai lungimea ~i ti mpul:

[vJ = [~J
Formula dimensionalli pentru "l se deduce din ecuatia ( 1-1 I):

["I)) =[-r): [::J =(FL-J:(L:-) = FL-T = ML- T - 1. 1

38
 ln sistemul MKfS unitatca de masurli pentru viscozitatea dinamica
este kgfs/mt ~i in sistemul SI: kg/s.m.
Pentru viscozitatea cincmatica v unitatea de masura este m2/s in ambele
sisteme.
Tn afara de uni tatile de mai sus, in tehnicll. se mai folosesc ~i altc
unitati : pentru viscozitatea cinematica exista unitatea de masura din sis-
temul CGS:
l cm'/s = 1 St (Stokes)
~iviscozitatea conventionala exprimata i.n grade Engler (0 E).
lntre viscozitatea cinematica exprimata in grade EnglH
cozitatea cinernatica v cxprimata in cm~/s exist a relatiile:
0.0631
v -- 0 ,07 31 . voe - - - . ( J- 13)
vos

'Iv' -o,0 1s1~ { 1-14)

voa = v + ---=-0,""'1-=:62=--
La amestccurile de gaze viscozitatea cinematica se calculcaza ca medie
armonica ponderata in volume,

..!.=~ + ~+ ... +!.!!. . (1-1.5)

v \ll "2 v,.

!n care:
v estc viscozilatea cinematica a amestecului;
v,. v2, " - viscozitatilc cinematice ale gazelor componente;
a., a 2, a. - coeficien\ii de volum ai gazelor (a1 + a, + ... + a. = I).
\ ' iscozitatea variazll. cu temperatura ~i cu presiunea. ln figurile 1.2 ~i
1.3 se dau, ca exemplu, valorile Jui v ~i l) la apa, aer ~i ulei in raport cu
temperatura sau presiunea.

rfC9f/e11.1)
'Jtm~<f/ll> 2800 I
0.0200
0.0175
I I
uoo '
'
40150 ,,.
II I
0.300 zooo ~
~ ~
0.0IZ5

"
j 1600 -~
-~
0.0100 0.200 1200 -~
0.0075
0.()050 I
I ~~ 0,100 800
-~
:~
v
0.002S I 11 11 0,000 400
p
o.oooo o 10 20 3Q 40 so 60 10 BO go 1ooc 0 800 2400 34QO<igf/N11 1l
Pig. 1.2. Variatia vicotilllil clnematicc Pig. 1.3. Variaf.ia viscozi t.'ltii d ioa-
pentru a~ 4i aer In lunctie de tem- micc ~ unui ul~i tn functie de
peraturl. presiune.

39
 ln tabelul 1-4 se dau valorile coeficientilor de viscozitate pentru apli.
in f11nctic de temperatura. Se observa variatii mari. Aceste variatii exista
~i la uleiuri; se cautl ca prio adaosuri sa fie reduse (ulei tennostabil) pen-
tru a conserva proprietatile de ungerc.
TAB/iLUL 1-1

l("C)
I 0
I 10
I 20 I 40 I ,.
100 'l)[kg/s.m] 17.90 13.00 10,00 6,53 1.88

106 l){kgl /m'J 182 13'.l 102 66.~ i7,9

10 v(m'/s] 1,79 l ,J I 1,01 0,66 0,17

Pentru apa, variatia luj v in funct ie de temperatura se calculea.z a cu

formula P oiseuille
v = ''o( I + 0,0337t + O,OJ0222t J-, 2 (1-16)
in care:
v0 cste viscozitatea cinematica la temperatura oc 1
t - temperatura, in c.
P en tru gaze se poate folosi rela tia
v= vo 273 Jc (.!.)'", ( 1-1 7)
T ~ c 273

u nde:
v0 este viscozitatea cinematidi la T = 27 3K;
c - o constanta ca re depindc de natura gazului.

1.5. DEGAJAREA ~I DIZOLVAREA GAZELOR IN LICHIDE

Lichidelc pot sa contina gaze d izolva tc. De cxemplu, apa la tempera-

turi obi~nuite ~i la presiunea atmosferica con tine un volum de acr cgal cu
cca 2% d in volumul de apa. Cantitatea d e gaze dizolvate la satura\ie este
proportiona la cu presiunea (legea lw Henry). Cind prcsiunea cr~te, lichidul
mai poate ab>orbi o cantitate suplimentara de gaz. Daca presiunea scadc,
gazel"' in exces sint eliberate ma i inti.i sub forma de bule rasptndite in
masa lichidului $i fonn.tnd impreuna cu acesta o emulsie aproape omogena
~i apoi, dupa un timp scurt, bulele de gaz se rididi spre p5.rtile inalte ~i
se unesc formind pungi de gaz. Prezen\a bulelor modifica caracteristicile
(greutate specifica, compresibilitate ~i vitezii d e propagare a sunetului) ~i
deranj caza continuitatea mccliului. Prezenia pungilor de gaz m.odifica caracte-
cisticile m,i~rarii ~i poate provoca fenomene secundare importante: disipare
supli menta ra a cnergiei, ~curi, coroziuni.

40
 1.6. CAPILARITATEA

Pe suprafetele de contact a doua lichide, a unui lichid cu un gaz sau

cu un corp solid apar forte suplimentare datorate interactiunii moleculare
care nu se echilibreaz.3. direct. Apa in contact cu aerul formeaza o suprafata
libera de separatie, care constituie o membranli In stare de tensiune alcli-
tuita din straturi de molecule. Tensiunea din membranli se nume~te tensiime
superficialil ~i are o :valoare determinata. Pentru apa-aer la 2oc, tensiunea
superficiala a are valoarea a= 0,0077 kgf/m, = 0,0755 N/m; pentru mercur-
aer, a = 0,055 kgf/m = 0,51 N/m.
Ascensiunea in tuburile capilare are drept cauza tensiunea superficiala.
Intre diametrul r/. al tubului capilar ~i ascensiunea h exista relatia:
h r/. = C = constant, ( 1-18)
in care constanta C = 30 pentru apa la 20C ~i C = -14 pentru mercu r,
h ~i r/. fiind exprimati in milimetri.
 Capltolul II

STATICA FLUIDELOR

2.t. ECUATll ~I LEGI GENERALE ALE ECHILIBRULUI FLUIDELOR

2 .1.1. Starea de tensiune la fluide in echilibru

La fluidcle in rcpaus, conform lcgii Jui ~ew ton cxprimata prin rcla\ia
(1- 11) cfort urilc tangcn\iale sint nuk. Ca unnare, starea de tensiune com-
porta numai eforturi nonnalc de comprrsiunc, cgalc dupa toate di rec\i il<'.
ACl'stc proprieta\ i, cart' e,xprima fom1a slmpla a stiirii de tcnsiunc, slnl discu-
tatc ~i ilustratc mai jos.
- Efort11rile w1ilare sftit efort11ri 11or111ale. Aceastli propriclatc r,zultii
direct din abscn\a eforturilor tangen\iale. Abs<'n\a rczistcn\clor tangcn\ialc
cxplicii ~ i kgca Jui Pascal a transmisibiliti\ii intcgrale a presiunii.
- Eforturite 1111ilarc slut c:Jorluri 1111itare de comj>resirme. Aceasta este o
co nsccin\ii a faplului cii fluidcle nu pot sa dczvoltc rcz.ist<'n\e care sa se
npuna eforlurjlor de intindcrc, dcoarece cxistcn\a unui efort d e in lindere
in masa fluiduJui ar duce la dczl.ipirea ~i puncrca In mi'1care a part iculelor
de flui<.l ~i dcci la dcranj arca starii de rcpaus ~i la crcarea <le goluri. Accste
concluzii sint valabik pcntru efortu rile care d epa~esc valori le carC' , in
razul lk hiddor, ar putea sa fie prduatc prin dectul de atrac\i<' molecu-
lara.
- fu.tr-tm pm1ct al w111'i fhiid ajlat Fit rej>a11s, cforlul 1111ilar are aceea$i
valotirc duj)(i toate direc[.ii/a. Demonstrarca accstci propricta\i sc face pomind
de la cundi!iilc de echilibru pentru o particula de fonna unei prismc triun-
ghiularc drcp lc (fig. 2.1) .
Pcnlru u~urin\a dcmonstrarid, prisma a fost aJcasii astkl ca fa\a
A BA' 8' sa fie nonnala pe fort a .m asici 1' ,..
Tn afara de for\a F 0 ,, asupra prismei ma i ac\ioneaza foriclc de kga-
turf1 F., F., F, , S', S norm ale p e fr\<'!<" prismci.
Condi\ia de ech ilibru penlru for\cle F., F., F, ~i Fm, con\inule in
pla nul normal pe a.xa prismei, este ca poligonul for\dur (triunghiuJ din fi-
gura 2. I) sa fie inch is.
Triunghiul for\elor din figura 2 . t fond asemenca cu triunghiul II BC
exista rela\iile:

unde d cste inaltimea prismei.

Fiecarc fracpe reprezinta intcns itatea efortuJui unitar mediu pe cite
una din Ce!ele dreptunghiuJare ale prismei. Prin opera\ia de trecere la li-
rnita, fadnd ca a, b, c ~i d sa tinda concomitent catre zero, se ajunge la
eforturile unitare.

42
 Prima egalitate da P. = p.
-
_--
_---
_ -[ __ ____ deoarece:
~i

--- - - - c - - -- --
A' 5'--~ f> _.!_ dbc Sin "
-A-:.~:;;:~?:'- s lim - = 1im -2 -- - -
F,.
cd cd

= lim .!. pb sin a = 0,

b~o 2

rezulta ca limita ultimei fractii es te

p, ~i deci

P. = p. = p..
Direc\iile eforturilor uni tare}. ~i p
fiind alese arbitrar, rezulta ca valoa-
Fig. 2. 1. Echilibrul unci prismc de lluid. rea efortului unitar static intr-un
punct e.s te independentii. de directie.
Proprictatea a 3-a arata ca starea de tensiune poate fi ca racteriz.ata
cant_itativ prin valoarea presiunii p. Se obi~nuie~te ca presiunea definita
pentru fluide in echilibru sa fie numita presi1me staticii sau presimie !tdro-
staticii spre deosebire de presiunea la fluidele in mi~care care se define~te
prin relatia (0-39) ~i poarta numele de presimie di11amicti sau presim1e
llidrodinamicii. Directia ~i sensul efortului unitar pe o fate ta de orientare
ii se e:-,-prima prin relafia:
-+ -+
p.=- np. (2-1)

l.1.2. Ecuatiile diferen~iale ale lui Euler pentru echilibrul fluidelor

Pentru stabilirea acestor ecuatii, aplicind metoda solidificarii, sc sc rie
conditia de echilibru a unei m1se finite de fluid (fig. 2.2) conform relatiei
genera le (0-40) ~i tinind seama de (2-1) :

-+
in care f reprezinta forta masica unitara. Intcgrala pe suprafata in-
chisii. S se transforma intr-o integrala de volum cu ajutoruJ formulei Gauss-
Ostrogradski [I], [2] generalizata:

~i se obtine:

~~~~ 7p dT - ~~~'VP dT =
= ~~~.(pf - VP) d .. = O, Fig. 2.2. Ed1ilibrul un i mase <le fl :!<l .
din care rezulUi.:
.
pf - VP =
..
pf - grad P = O,
sau:
.. l
f - -p grad p = 0, (2-3)

care constituie ecua\ia diferen\iala a echilibrului fluidelor. In proiecfie pe

cele trei axe carteziene se scriu trei ecuafii:
ap
J. - -1 -;-- = 0,
p "

I 8p
I. - -p -;--
Y
= o. (2-1)

I ap
/,- -p -,,. =0.

Acestea sint ecua\iile echilibrului fluidelor in fonna Euler*.

2.1.3. Integrarea ecuatiilor Euler.

Proprietati generale ale echilibrului fluidelor

Fu11cfia de presume i integrala eetfalie,i. Examinind ecua\ia (2-3) se

observa ca daca p = p(p), adicii echilibrul fiuidului este insopt de un proces
barotrop, se poate deiini o functie ! prin relatiile echivalente :
.!._ grad
p
p = grad !ii; dp =
p
d! ; ! = Sdpp (2-5)

Funqla ! poarta numele de /unc/ie de presi1me. Cu ajutorul acestei funcpi

ecuatia (2-3} se scrie:
.f - grad! = O,
ceea ce arata ca in cazul proceselor barotrope echilibrul fluidului are loc
numai daca fortele masice unitare deriva dintr~ functie de forta U sau
un potenfial rr, adidi:
.f =grad U = - grad rr. {2-6)

L<onAord Eulw (1707-1783) , DAscut la Basel (ElveiiaJ a fost fizician fi matematician.

A lucrat la academiile din Petenburg ~ Berlin. A pus buelo mocanicii iluidelor stabilind
ecuafit1e mifdrii !luidelor perfecte fi integ:rtnd aceste ecuatil sub fonna rolatiei Jui Bemo\llll.
Lista. tltlurilor lucrarilor sale so lntiodo pe cincizeci de pagini.
 In cazul proceselor barotrope, conditia (2-6) este indeplinita ~i
ecuatia (2-3) conduce la
-grad 1'r - grad !t = 0; -grad (7r + !t) = 0,
de unde rezulta o in tegrali sub forma:
7r + !t = co11sta11t ; !t = ( ...!1.e_ ,
) P(/')
(2-7)

care expnma legea genera la a echilibrului fluidelor; pentru liehide se nu-

me~te legea hidrostaticii.
ProprietiJtik uhitibrului. Din relatia (2-7) rezulta ca pen tru 1'r = con-
stant se obtine !I: = constanJ. Relatia rr {%, y, z) = constanJ reprezin ta ecua-
tia suprafetelor de nivel sau s14pra/*1or echipoulf/iale ale funcpei 7r. Rela-
tia =constant conduce la p (%, y, z) = constant, care reprezinta ecua~ia
suprafetelor de egala presiune sau izobare. Se poate formula prima propri~
late : la un fluid barotrop in echilibru suprafetelc izobare coincid cu supra-
fetele echipotentiale ~i reciproc. *
A doua proprietate rezulta direct din relatiile (2-7): presiunile crcsc in direc-
tia descr~terii potentialului.
Forme particulare ak integralei. In cazul unui fltiid incompresibil functia
de presiune are forma simpla:
= ( dp = P + constan/4 (2-8)
J p p

~i legea hidrostaticl gencrala (2-7) devine pcntru fluide incompresibile :

7r + t.p = consta11t. (2-9)

In cazul fluidelor compresibile functia de presiune capata diferite forme fn

raport cu procesul termodinamic care are loc ~i care pot ti stabilite cu aju-
t orul relatiilor date in tabelul 1-3 tifilnd seama ca:

!I: = )d: = Jvdp = pv - Jpdv = pv - 111

1.1. STATICA LICHIDELOR IN CIMP GRAVITATIONAL PARALEL

Asimilarea cimpului gravitatiei terestre cu un clmp de forte paralele

constituie o aproximatie care nu are o influenta sensibila asupra rezolvarii
problemelor practice, atlta vreme cit dimensiunile volumelor de Cluid con-
Echilibrul maselor do apa do pe p1mlnt (lacuri . marl, ocMne) so produce sub ac11u-
nca loriclor masice / geocrato de l,'nvitaa plmlotului. lntr-<> prim~ apro><ima\le ctmpul for-
t.elor f poate fi considerat ca un ctmp de forte centrale. cu liniile de forj~ convcrgontc In con
tn1I p:lmlntulul; suprafetele ccbipotentiale vor ri sfere conccntrice. n.vtnd d.r cpt ccntru ccntru l
pnmlntului.
Rczultl cl suprafetole izobarc ale ape! pe p1mlnt - lutrc care ~i suprafata llbcrd a
la.c.urHor, mlrilor $i oceanelor la caro p .- Pot= t:.tn1Jla"' - vor fi suprafete. sferice. Numai pe
tntinderi mici acestea pot fi asimilatc cu planul tungent care formeazl planul orizo ntal al
locului consi.derat.

45
siderate stnt foarte mici in raport cu dimensiunile plimtntului. Pentru vo-
lume de fluid de intinderi mari (occane, mari , regiuni intinse din atmosfera)
aceasta aproxima\ie introduce eroti mari ~i relatiile ob\inute nu se mai
pot aplica; problema se re.zolva pcntru fietare caz cu ajutorul ecua\iei
(2.-9).

2.2.1 . Legea hidrostatici

Legea hidrostatica se ob\ine din ecuajia (2.-9) in care se introduce

expre~ ia poten\ialului for\elor masice produse de cimpul .gravitatiei, consi-
derat ca un cimp de foqe paralele, cu direc\ia verticala.
Pentru an velum de fluid care se afla in ecbilibru In cimpul grav ita\ iei,
for(cle masice se reduc la greutatea proprie; in aces t caz forta masica uni-
tarli este:
..-. _ ..G _ 111g-+ _ ...
1 - - - - -g.
"' m

Pentru cazul clnd a.~a oz are direc \ia \"erticala, cu sensul poziti1 in
sus (fig. 2.3), componentcle for\clor masice unitarc au \"alorile:

fz = O; f,=0 ; f , = -g.
Expresia poten\ialului rezultli:

n = - ~ !.r. dx + f~ dy + f, dz= gz + C.
fnlocuind in ecua\ia (2-9) sc ob \in e:

gz + t.p = const;

\in ind seam a ca pg = y. aceasta ccua \ie poate fi scrisl\ in doua felur i:

y +p = const; (2.-10)

z
A
\
\

"o- -- -;- \ _..xc

\ ,,,.."""
' ,_,,_,,
B

Fig. 2.3. Fort ma.ic~ a Fig. 2.4. Uustrare la aplicarea legii hi

unei pa.rliculc tn cimp drostatice.
gravitaiional para1el.

46
 z + y/> = const. (2-Jl)

Daca se scriu ecuaile (2-10) ~i (2-11) pentru mai multe puncte oare-
caie A, B, C din masa fluidului, se ob tine (fig. 2. 4):
PA+ yzA =Pa + 'fZs = Pc + YZc = ... = const.
1 (2-12)
~i

zA + p,.y = Zs + Poy = Zc + Pcy = ... = const. (2-13)

!n pradica, relatia (2-12) pusa sub fonna:

Ps = p,. + y(z,. - Zs) (2-14)

se foloselite pentru calculul presiunii intr-un punct B, dnd se cunoa~tc pre-

siunea intr-un punct oarecare A.
Din ecuatia (2-11) se deduc urmatoarele proprietati ale echilibrului hi-
drostatic in cimpul gravitatiei:
- Presiunea statica cre~te liniar cu adincimea, proprictate care se de-
duce din ecuafia (2-10) scrisa astfel:
p = const. - yz.
Se observa ca valoarca prcsiunii nu dcpinde decit de adincime, ceea
ce explica paradox1d hiarostatic.
- Suprafetele de egala presiune sau izobare sint plane orizontale. Aceastf\
proprietate se deduce din oricare din ecuapi in care, daca se face
p = const., se obpne z = canst., care reprezinta ecuapa unui plan orizontal.
Sc explicil astf~ de ce suprafa\a lini~tita a apei dintr-un rezervor este
orizontala; la suprafata apei avind o presiune constanta, egala cu presiunea
atmosferica, punctele de pe aceastii suprafa\a formeaza o suprafa\a izo-
bara, care conform proprietatii enuntate trebuie sa fie o suprafa\a ori?..on-
tala ; in acda~ fel se explica tegea vaselor c.om1micante.
- 0 cr~tere de presiune produsa intr-un punct oarecare al masei de
licbid se transmite cu o valoare egala in toate celelalte puncte, cu conditia
ca volumul de lie hid sa nu-~i schimbe form a (!egea lui Pascal) *.
Aceasta proprietate se deduce din ecuatia (2-14); dacl In punctul A
se produce o cr~tere a presiunii cu AP,., cre~terea Ap8 care sc produce
in punctul B este egala cu ea, deoarece:

P" + Ap0 = p,. + Ap 4 + y(z,. - z8 ),

iar termenul y (z,. - z8 ) ramlne neschimbat.

Bla1$.& Pascal {1623-1662). matem:itician. fizician ~i filozof r-rancez, n1scut Ja Clcr-

mon"t-Ferrand: a invcnta.t prima ma11i na de calculat, a l i\Jriurit runctiQna_rca bi\romctrului in
Jeg~tura. cu pre:icn~a presiunii atmos(edce. a inventat pres~ hidrauli1;A ~i a form~lat prine ipiul
care Sj poart1 numele cu privire la transmiterea presiunilor.

47
 In legatura cu aplicarea practica a celor doua ecuafii (2-11) ~i (2-li)
trebuie observate urmatoarele reguli, care rezulta din modul In care au
fost stabilite ecuatiile (fig. 2. i):
- ecua/iile se aplica la tnase de fluid omogen a/lat i11 ecltitibru ; fn cazul
nai nmltor fluiae, ecua/iite se scriu separat penJru fiecare;
- ecua(iile pot Ji scrise pentru douii sau mai muUe prmcte din domeni1,z
ocupat de masa de fluid, dacii acestea pot Ji unite printr-o tinie co11tinud t are sa
rdm{ntf tot timp11l cuprinsa In ace~i fluid a/lat In echilibru.
ApUcatla 2 1. S_! se stabileasd formula de calcul a diferentei do prcsiune lntre punctelo
A !$i B la sJsto.m-ul din figura 2.5 ca.re reprezint:i. schema de montare a unui manonietru
diferential cu dod licbide.
Modul de functionare a aparatului este urmMorul : punctcle A ~i B se pun In legaturi
prin doua. tuburi de cauci-uc cu tubul de sticll CDE.; phtrlnd robinetul R deschls. apa pa:.
trunde. Jo aparat ~i-1 umple ; prin paJ"tea de sus se introduce ulei sub presiune coborlnd
n iveJul ape.i ptn1 se ajunge la situatia din figurll, dupl tare robinchl l R sc tnchide. In aeeast3.
situatic, tntre cele doul ramurl se creeul o di(Crent1 de njvel egall cu h. iar problema
constl In a detennina diferenta de p resiune p,. - p8 In funclie de h.
Re10Ware. Problema se rezolvl stabilind relat;ia. care c,Usta. 1nttc prcsiunl le din cele
douA poncte A ~i B cu ajutorul legii hidtostatice scr-isl sub form.a ecuatiei (211).
'Jn Cazul probltmei de fati nu se poatc scrie direct ecuatia t:nlTe pu.nctele A ~l B pe
drumu.ri)e AFB sau ADB, deoare.ce nu stnt tndeplinite conditiile enuntate, ~i anume:
- drumul AFB tre-Ce prin lichid ln mi~are fi dec-i dea lungul Juj nu se poate a.pHca
legee hidrostaticl;
- drumul ADB s!Tlbate doul lichide diferite. aflate In ecb.ilibru.
Problema se rezolv<\ scriiod ecua\ia (2 11) pe drumul ACDEB. pentru fiecare lichid
In po.rte:
de la A la C: p,. =Pc+ Yo(c - A) ;
de lac la : />c = PB + r.(r.11'- c);
de la E la B: f's =f's+ Ya(s - sl
Adunt.nd cele tTei ecuatii SC obtine:

p,. - Ps = Cr. - r.> Cc - ,,) = Cro - r.> A. (?- 15)

Flg. 2.5. J.Usuraru di.fercnlei
do presjuoe. cu ajutorul m.aoo-
metruhd diferen\ial cu doul
lkbid.
Aplica jia 2-2. Sli se g<\seasC<\ poiitia d e echilibru a
sistemului hidrostatic fonnat din doi ciJindri verticaJi C1
~i C1 , cu diametrele d1 ~i "1 care comunicl priatr-un tub
de Jeglturi ~ezat la partea de jos {fig. 2.6). Pe suprafa\a
licbidului s!nt a;ezate doul pistoane de greutlp G1 ~i G1 Se
presupu.nc cl pistoanele lunecl flra irecare.
Reio11u1r~. Diferenta de nivel ea.re s.e creeazl iatre
suprafa.ta lichidului din cei doi cilindri se afJ! aplie:lnd Iegea
hidrostaticl tntre punctcle A ~i B, situate pc suprafata lichi
dului. Dcept plan dexeferin!l se alege planul orizontal 1tx'.
Se scrie relajia (2 13):
:,. + p,. = 'B + f>s'
r r
48
 T l
Fig. 2.6. Sistem bidrostatic cu doi cilindri.

1.n care :

G iG
p,. ~ p., + _,
A1
= p., + - -1 '
~df

G, -!G
PB = Por + - = Par - -2
A,. 7tdl

Se ob\ine:

h =ta-,,. = ~
"Y
(.0..-
<If
G'df }
Pozitia absolutA ~ .sistemului SC obtinc scri lnd in p lus conditia geornetric.!i astfel :

din care se scoate :

V - A 1h-IA 3
~8 = '
A1 +A1
ln care I ~i A., slnt dimensiunile t ubului de leg<\turA_, iar V esto volumul Jiehidu1ui continut
In sistem.

2.2.l. Reprezentarea graficl 'i interpretarea energetici

a leeii hidrostatic:e

2.2.2. I. Reprezentarea grafica. T ermenii din ecuafia (2-11)

z + t_ = const.
r
reprezinta lungimi. Acest lucru este evident pentru primul termen, iar pentru
al doilea tennen acest lucru se poate stabili pe calea analizei dimensionale:

[~J =~:~= L
49
 tvb Hr:mtttlt
. pknb~!~ . Az -- +- - ~ - -"""'.--
!
la1J t0JhDi1/tt11c I

--
- "=--
""''~
-

"Fig. 2.7. Repre zcntarea grafi~ ~i intcrpro.l<;'l:-rca geometric.\ a lcgii hidrostaticc, eazul Po > Poe

Lungimea f>/y poarta numele de tnal/fo1e piezometrica ~i reprezinta inaltimca

unci coloane de fluid care prin greutatea ei da o presiune egalli. cu p.
Aceasta observa\ie permi(e sa se dea legii hidrostatice o reprezentare
grafica simpla. Considerind rezervorul din figura 2.7, in care se afla un lichid
sub presiun e, la suprafa\a lui presiunea fiind data de un gaz inchis la pre-
siunea Po > P.,, pentru un pun ct oarecare A 1 din masa lichidului se poate
scrk:
p
AA,= z; A 1A 2 = - ;
y

AA,+ A,A 2 = z + !..y = crmst. = Hb.

Retulta ca locul geometric al punctului reprezentativ A 2 , dnd punctul
A 1 t~i schimba pozi\ia, este un plan orizontal situat la miltimea Hb deasupra
planului de referinta.
Planul este indicat pe figura 2.7 printr-o linie orizontala ~i poarta
numele de pltm barometric.
Acest plan este suprafata izobara corespunzatoare Jui p = 0. Inil\imea
H0 = z +y!.. , care reprezinta distanta de la planul de referinta la planul
ba romctriG, poarta numcle de sarcina Mdrostaticii barometricii. .
Pozi\ia planului bai;-ometric poate fi materializata cu ajutorul unui tub
piczometric inchis (tub barometric, notat pe figura 2.7 cu T 1) care ar ~ la
partea de sus vid. Nivelul lichidului in acest tub se va stabili la o ina!-
~ime = deasupra planului de referinta egala cu:

== H0 - p_ = H 0 - ~ = H 0,
y y
<lcCi coloana de lichid din tubul piezometric inchis se ridicli. pina la planul
barometric.

50
 Tubul piezometr.ic inchis T, materializeaza segmentul A 1A 2 prin inal-
timea coloanei de licbid din tub; aceasta Inalme, care se nume~te fmil!ime
piezometricii absolul4 sau foii[#imc barometricli, este proporj'ionala cu presiunea
p din p.unctul A, :
A1A2 =It= t. (2- r6)
y

Presiunea p ob\iI)uta din rela(ia (2-16) poarta nurnele de presiune baro-

metrica sau prcsiune absoluta. Ceea ce define~te aceasta no\iune este faptul
di valoarea presitmii: se. determit1ii l11nd ca origi11e presiunea in vid (p. = 0).
Daca In locul tubului piezornetric inchis T, sc introduce un tub deschis.
T 2 (tubmanometric), coloana de lichid se ridica la o fniil\ime mai mica dedt
In tubul !nchis.
Nivelul de lichid din acest tub materializeaza pozitia unui alt plan
orizontal caracteristic numit plan manomelric, anume suprafata izobara cores-
punzatoare presiunii atmosfericc.
Not!nd cu H., infiltimea planului manom etric deasupra planului de
referin\a, se determitia aceasta iniil\ime scriind legea hidrostatidi 1n tre punc-
tele .4 2 ~i B 2 :
Hm + Pi = Z + ~= H.,
y y

in care p este presiunea atmosferica care se exercita in punctul B 2 Re-

01
zulta :

H,. = H. - 111
y

Pe figura 2.7 au mai fost indicate ~i altc elemcntc defini te in legatura

cu planul manometric:
- inallimea m.anometricli h,. este inal\imea deasupra punctului A 1,
respectiv B 1, la care lichidul se ridica in tubul deschis,
/1., = P - p., p...
(2- 17)
y y '
- sardna man<>metrica este inaltimea H m la care se gase~tc piano! ma-
nometric deasupra planului de referinta. Spre deosebire de sarcina baro-
metrica, care are valoare Constanta, sarcina manometricii. are o valoare varia-
bila In funce de valoarea prcsiunii atmosferice;
- presiunea manometricii reprezinta valoarea presiunii exprimat e luind
ca origine presiunea atmosferidi (p., = 0). Presiunea manometricii. este pro-
por/ionalii cu iniiJlimea manometricii data de ecuatia (2-17). lntre prcsiunea
manometrica ~i presiunea barometrica exista rela\ia:

p., =Po - P.,. (2- 18)

ln figura 2.8 este reprezentat cazul cind Po <P ., adica la suprafa\a
lichidului exista o presiune mai midi dec!t presiunea atmosferica (vacuum).

61
 - Az J!.a11b:ramttric,_ ,_ --- - 1~3 -
r,

. A1 - -- -- -
I . -_ I ~-~ - -~~

I
I
I -I
iM jB Pir.I< mrrm/O

Fig. 2.8 Reprez~nta.rea grafica a 1..:-!,r-ii h.idrosr-atice pentru p0 < Pat

S-a folosit un tub manometr ic indoit, deoarece planul de apa coboara sub
p lanul suprafe \ei libere a lichidului.
!nfil(imea vacuummetridi se defin e~te prin rclatia:
/r.ttOt' = p., - P -- - Iim (2-19)
y

~i este ega la cu adincimea planului manometric sub pun ctul considerat. 0

reprezentare mai sugestiva a no \iuni i de !nal\ime vacuummetrica este data in
figura 2.9. Pr~si1111ea vacuwmnefr ici1 este data de rela tia:
P , = P., - P. = - Pm= rh.... (2-20)
l'resiunea vacuummetrica nula corespunde presiunii atmosferice, iar P.., = p.,
corespund e presiunii barometrice nule.
fn scara manometrica vacuumul se cxprima prin presi uni negative, iar
in scara absoluta prin presiuni mai mici decit presiunea atmosfericii.
Vacuumul se exprima ~i in procente, calculate
! < Pat cu formula :
p,.., x 100.
Pt
2.2.2.2. Interpretarea energeticii a legii hidrosta-
tice. Termenii din ecuatia (2- 11) reprezinta lungimi,
insa Ii se poate da o interpretare energet ica scriind:

[z + ~ J= r: = [C~ H] .

Fig. 2.9. Definirea ~ ; ilustrn- N umariitorul este lucrul mecanic sau energia ne--
rea lnlltimii vacuun1metrice. cesara pentru a ridica o particula de greutate G

52
la lnll!imea H. Fizic, expresia z + !..y reprezinlli energia particulei raportata
la greutatea ei, adica energia specifica a particulei din punctul considerat.
Tinlnd seama ca z + !.. = const. = H~, se poate da legii hidrostatice
y
urmatoarea interpretare energetica: energia specificl este aceea~i In toate
puoctele ocupate de fluidul In cchilibru ~i este egala cu energia specifica a
punctelor din planul barometric.
Energia specificii. . a unei particule fluide se compune din doua parji:
- energia specificii. de pozie, exprimata prin z;
- energia spedfidi corespunzatoare presiunii, exprimata prin terme-
nul P/y.
Energia specifica a particulei z + .!... are caracter de energie potentiala.
y

2.2.3. Hlsurarea presiunilor

2.2.3.1. Unitap de masurll peotru presiuni. Din relatia (0-31) se deduce
formula dimensionala a presiunii
[p) = .!... = FL- 2 = ML- 1T- 2,
L'
de unde rezulta urmatoarelc uni ta ti de masura:
- in sistemul MRfS, kgf/mt;
- in sistemul SJ, N/m 2 = Pa (Pascal).
t n afara de aceste unitaji, tn practicii se mai folosesc ~i:
- atmosfera teh11iclJ1 care sc noteaza cu at ~i care are valoarea:
1 at =I
kgf/cm 2 = 10 000 kgf/m 2 ;
- bar= I05 Pa ~ 1,02 at;
- atmcsfera fizica, notata cu At ~i care are valoarea:
IAt = 1,0332 kgf/cm2 = JO 332 kgf/m2
Aceasta valoare corespuode valorii medii normale a presiunii atmo-
sferice la nivelul marii, fiind egali cu presiunea data de o coloana de mcrcu r
de 760 = la oc.
Ctnd se folose~te scara presiunilor baromctrice se scrie atb, rcspectiv
Atb, iar cind se folos~te scara manometricii se scric atm ~i Atm.
Deseori, in locul unitatilor de masura aratate, se folos~te pentru ex-
primarea presiunilor coloana de lichid sau tnaltimea piezometricii corespun-
zlitoare; in aceste cazuri trebuie indicat lichidul rcspectiv ~ eventual tem-
peratura.
De exemplu:
I at este presiunea data de o coloaoa de apa de Io m la 1C;
lkgf/m1 este presiunea corespunzatoare unei coloane de apa de I mm
la 1C;
I At este presiunea data de:
- o coloana de apa de 10,332 m la 1C;
- o coloana de mercur de 760 = la oc.
 2.2.3.2. Masurarea presiunilor. Pentru masurarea presiunilor se folosesc
.manometre. Manometrele se impart in doua categorii: manometre cu lichid
~i manometre metalice. Descrierea lor se face tn cele ce urmeaza.
- lvlamm1elre er' lichid. Un manometru simplu este constituit dintr-un
t ub manometric care folose~te un lichid d e aceca~i naturli cu eel din rezer-
vorul sau conducta in ca re sc masoara presiunea (fig. 2..10).
Formula pentru calctlul presiunii este:
p,. = yh,. = yh. (2-21)
ln figura 2. 11 cste aratat un tip de manometru cu licbid, format dintr-un
tub indoit. Presiunea ma nometrica din punctul A se calculeaza cu fonnula :
p. = P., + y,,Ji - y 11i'. (2-22)
ln cazul cind in rezcrvor sau in conducta sc ana gaz, se poate ncglija a l
do ilea termen ~i:
p,. = P + r2" (2-23)
Figura 2. 12 prezinta un manometru diferential cu doua lichide, care
1nasoara difcrcnta de presiune lntre dona puncte A ~i B. ln cazul clnd
ccle doua puncte sint la accl~i nivel, formula de calcul a diferen\ei de
presiunc estc:
p,. - Pa = (Y2 - Y1)lr. (2-2~ )

c
,_:A
... .
1j
lJ
- - 11

Fig. 2.lu. Mano mctru ou Fig. 2.11. M"namotru cu doull lichldc.

lichid .

Fig. 2.12. llltnometru difetenlial cu lichid.

54
 ln figura 2.5 este ar!itat un manometru cliferential cu doua lichide, a
carui constructie difera de cea din figura 2.12, insa functioneaza pe acela~i
principiu.
Manometrele cu lichid dau rezultate precise, dar gama de presiuni pentru
care pot fi folosite este redusa, deoarece la presiuni mari cer iniil \imi
mari de tuburi piezometrice; de aceea sint folosite pentru masurarea presiu-
nilor de ordinuJ unei atmosfere. Pentru presiuni mai mari se folosesc muJti-
manometre, fonnate clintr-o succesiune de tuburi piezometrice care comunidi
intre ele.
Pentru masurarea diferentelor foart e mici de presiune sint ulilizate ma-
nom etre diferentiale de o c;onstructie deosebita, care poarta numele de mi-
cromanometre. fn figura 2.1.l este anltat schematic un micromanometru cu
lichid, la care marimea preciziei determinarii se ob tine prin faptuJ ca tu bu!
piezometric este !nclinat ~i coloana de licbid este mai lunga, ceea ce miqo-
reaza croarea relativa a masuriitorii.
- Afanometre melatice. In industrie, instalatii, sta(ii de pompare, pentru
masurarea presiunilor mari se folosesc manometrele metalice de diferite
tipuri.
Un astfel de manometru este ariitat in figura 2.14; el se compunc
dintr-un tub metalic flexibil AB care are un ca pat A fixat pe carcasa mano-
metruJui. Prin acest capat, interiorul tubului Jlexibil comunica cu exteriorn1
~i poate fi pus in legatura cu rezervorul caroia i se masoara presiunea.
Celalalt capiit B este inchis, astfel ca marind sau mi~orind p resiunea din
interioruJ tubulu.i flexibil, acesta se deformeaza ~i capatuJ Jui liber B se mi~ca.

1
;
( -<:

nirda
I I

Fig. 2.13. Micromanometru

difrrcntjal cu lichid.

Fir. 2.1. Manometru metallc.

55
Aceste mi~cari sint transmise, prin tr-un dispozitiv de multiplicare, unui ac
indicator care se mi~ca pe cadranul manometrului ~i indica presjunea. Acest
tip de manometru lucreaza in condi fiile tubului manometric: tubul arcuit
al manometrului suporta la exterior presiunea atmosferica, astfel incit el se
defonn eaza sub inluenta diferen\ei dintre presiunea absoluta de la interio-
rul lubului ~i prcsiunea de la ex terior. Din aceasta. cauza, cind tubul ma-
nomet rului este pus in legatura cu atmosfera, acul indicator ramine la zero
oricare ar fi valoarea presiunii in mediul inconjurator.
Aceasta observa\ie justifica denumirile de presiune manometrictI ~i tnal-
{ime 111ancmetricii, definite pentru tubul piezometric deschis {manometric).
Manometrele metalice sint gradate, in mod obi~nuit, to atmosfere teh-
nice; in cazul cind sint gradate in metri coloana de apa poarta numele de
hldrometre. Hidrometrele se folosesc de obicei la instalaile de hidrofoare,
indidnd ina.Jmea pina la care se poate ridica apa i:n cladire, sau la insta-
Ja~iile pentru mi\surarea aproximativa a nivelului apei in pufuri.

2.2 .4. Forie de presiune

Lichidcle ~ i gaze!~ exercita forte de presiune asupra pere\ilor rezer-
voarelor *i cond uctclor care le con\jn, sau asupra corpurilor cu care vin tn
contact. Pentru dimensionare cstc necesar sa se cunoasc.i for\ele cu care flui-
dul ac \ioneaza asupra pere\ilor rezervorului, conductelor sau asupra unor
par~i de constru<;fie.
Pentru exemplificare ~i pentru expunerea metodei generale de calcul a
acest-0r forte se considera Ifig. 2. LS) un rezervor sferic, care contine pfna la
un anumit nivel un lichld ~i care la partea de sus are aer la o presiune
Po mai mare decit presiunea atmesferica. Planul manometric al sistemulu i
se afla la nivelul planului oxy. Din p eretele sferic al rezervorului se delimi-
tcaza o suprafa!a ABCD, care se noteaza cu A; forta cu care lichidul aco-
n eaza asupra acestei suprafcte, datorita prezentei starii de tensiune, poarta
....
numcle de forta de presiune ~i se noteaza cu P. Ea reprezinta for\a de
legatura dintre portiunea de perete A.BCD ~i fluid. Portiunea de pere te
.... ....
A BCD actioneaza la rindul sau asupra fiuidului cu o for\a R = - P .
....
Pentru a calcula forta de presiune P, se pleaca de la observa(ia ca ea
~

apare ca efect al starii de tensiune exprimata prin efor turile uni tare p. Pe

pt'esill"' manmeltic4 ill

et.lrul ei<mwuM IA : p n Fig. 2.15. Scheml d e calcul
pentru fort-> de presiune.

56
 -+
o supralata elementara dA, se exercita o forta elementara dP, care se ex-
prima astfel:
-+ ... ... ~
dP=p.dA= - n PdA = -PdA ,
in care
p este efortul uni tar;
p - presiunea.
.....
-
Pe o suprafata finita A , forta de presiune P se ob tine (v. relatia 0-3~)
.

insumind vectorial fortele elementare dP ~i rezulta formula generala (in care

se va renunta la semnul minus):

-P = ~~)~dA = ~L - p <lA. (2-25)

Se va folosi ultima formula in care apare presiunea, deoarece ea se

exprima ~r in functie de h (v. diagrama din fig. 2.15). In cazul unor
supralete plane eforturile unitare au aceea11i directie, ~i in acest caz, relatia
-+
(2-25) se reduce la o insumare scalara, iar direc\ia ~i sensul Jui P sint cu-
....
noscute, P fiind noanala ~i indreptata spre suprafata planli A. Pentru su
prafete curbe relatia (2-25) se pastreaza in formli vectoriala.
2.2.4.1. Porta de presiune pe o suprafafa plana cu orientare oa.recare. ln
figura 2.16 este reprezentata, in perspectiva, o por\iune dintr-un rezervor
avind un perete plan RSTU. 1n planul acestui perete se afla o suprafat-a
A pe care se cere sa se calculeze forta de presiune ~i s1i se stabileasca
pozi\ia ei.
Ca sistem de referinta se aleg axele rectangulare oxyh; axa ox este
orizontalli ~i coincide cu dreapta dupa care planul RST U intersecteaza
planul manometric xoy'.

Fig. 2.16. Forfa de presiune pe o

supr&fa~ pl&DJ..

&t
 ~flirimea fortei de presiune pe suprafata A se calculeaza ca suma scalar!
a forj elor elementare dP care se exercita pc suprafefele dA , cu rela-
\ia (2-2S):

(2-26}

Notind cu h acllncimea sub planuJ de apa a suprafetei elementare dA

sc ob tine
p = ~~A y/1dA; (2-27}

din lriunghiul 1\IJM'/oJ (fig. 2. 16) rczulta

It = y sin et (2-28)
~i pentru P se ob\ine urmatoarea expresie:

P = y sin ~~./ dA . (2-29)

Intcgrala reprezinta momentul static al suprafe\ei A in raport cu axa

o." ~i se poate scrie:
P = yS, sin = yA y 0 sin, (2-30)
in care
S, cstc momentul static al suprafe\ci A !n raport cu ox;
y 0 - ordonata centrului de grcutate G al suprafe\ei A .
Din figura 2. 16 rezulta
y 0 sin - Ji,,, (2-31)
untie he cstc adincimea sub planul manomclric a centruJui de greutate G
al suprafe\ei.
Formula finala pentru calculul rczultantei presiunilor pe o suprafa\a
plana cste deci:
(2-32)
undc Po cste presiunea din centrul de grcutatc al suprafe\ei A.
Ramlne de stabilit pozi\ia acestei for\c, prin coordonatele punctului
ei de aplica\ic (centrul de presiune), notat cu C pe figura 2.16. Coordonatele
sc dctcrmina din rela\ia care se ob\i ne scriind ca momentul rczultantei
..... .
Pin raport cu axaoy , respechv axa ox, cste egal cu suma momentelor for\clor
clcmcntare dP !n raport cu acclea~i axe.
Jllomentele fn raport cu axa ox sfnt :

YcP = ~~.y dP; (2-33)

folosind ecuatia (2-30) ~i rela(ia

dP = yhdA = yysinetdA ,

58
ecuaJia (233) se transformli in:

YYcS. sin"'= ~Lyy 2 sin "'dA, (234)

din care se obtioe

Ye =
SS/'tlA
s.
J.
s, (235)
unde J. este momentul de ioertie al suprafetei A in raport cu axa ox.
Notiod cu r0 , raza de giratie a suprafeJei A in raport cu o axii para
lelli cu x, care frece prin ccntrul de greutate al suprafetei ~i tinind
seama ca
S, = y 0 A; (236)
], = ]r;, + Ayi, = A(y~ + rt,), (237)
ecuaJia (235) se mai poate scrie astfel:

Ye =Ye + -r~
Yo
fez
=Ya+ -
AJ'c
(2-38)

Efectuiod acele~i calcule in raport cu axa oy se obtine absdsa cen

truJui de presiune:
(2-39)

Relatia (2-38) arata ca ceotruJ de presiune se afla intotdeauna sub cen

trul de greutate al suprafetei.
Aplicatia 23. Sl se calculeze rorta de presiune ~i sl Sc determine pozifia centrului
de presiune la o vanl planl vertica13, de formA drtptuoghiu)a.r~. a~zatisub.planut suprafe~ei
li~re (fig. 2.17).

prcsiune pc o stavill .planli vertical!.

59
 Rt101Mrt : Foria do prcsiun~ e-ste :

P =Apa BHy ( H, + ~)
Pozitia centrulu l de prcsiune.:
hlf>

Ac = hc + -
f er H
=H1 + - + - - 12
---
AAc 2 BH (H,+z
H}
sau :
he _ H, + 3H1 + 2H . H
2H 1 + H 3

-
2.2.4.2. Forle de presi une pe suprafete curbe. Problema sc rewlva cu
ajutorul relatici (2-25), respectiv (03~). Fortele elementare dP fiind dirijatc
dupa normala la suprafetele elementare dA, au direc\ii care pot sa diferc
de la un element de !;Uprafa\a la altul, astfel cl'l ansamblul fortclor dP
(care se obtin pcntru o anumita lmpar\irc a suprafetei curbe In suprafete
-
elementare dA) fonneaza un sistem oarecare de forte In spatiu. Fata de un
punct al spatiului, acest sistem se reduce la o rezultanta ~i la un moment.
-
Sinl uncle caiuri in care sistemul spatial al fortelor elementare d P se

-
reduce la o rezultanta unica. Astfcl, in cazul sferei, oricum s-ar face distri-
butia ekmentclor dA, for\elc rezultante dP sint concurente in centru l
sferei, formlnd un sistem de forte concurentc in spa\iu, care se reduce la o
rczultanta unidL fn cazul suprafctclor c:ilindrice, simctrice fa\a de un plan
\'Crtical se ob\inc de asemenea o rezultanta unica, deoarece la o lmpar\ire
in clemente dA prin plane perpendiculare pc axa, sc obrt forte paralele
coplanare. In practica, se intilnesc asemenea suprafete sub forma pere\ilor
de rezervoare, stavile cilindrice cu ax orizontal sau vane cilindricc cu ax
vertical. Existi'i ~i alte categorii de suprafcte curbe care admit o reiultanta
unicii, cum este cazul corpurilor plutitoare aflate fn echilibru, la care for\a
de presiune trebuic sa He egala ~i de sens contrar cu greutaka corpului.
Pentru suprafe\ele care admit o rezultanta unica, calculul forte! de
-+
presiune P se reduce la calculul rezultanlei unice, determinata ca direc fie,
punct de aplicatie ~i intensitate.
Pentru suprafetele care nu ad mit o rezultanta unica se face reducerea
sistemului de forte elementare la un punct convenabil ales ~i se obtine
-+
rezultanta sistemului (care este for\a de presiunc P) ~i un moment.
-+
ln ambele situa\ii for\a de presiune P se calculeaza cu ajutorul re-
laliei generale (2-25).
-
Pentru stabilirca fonnulei de calcul a for\ei de presiune P , In figura
2.18 se considera o suprafata curba ABCD, astfel aleasa incit orice verticala
o intersecteaza lntr-un singur punct. Se alege sistemu1 de axe o:xy h, cu
axa oh vertica!a, cu originea tn planu1 manometric ~i cu sensul pozitiv In jos,
astfel ca h sa repreiinte adlncimea unui punct sub planul manometric.

60
 h

Fig. 2.18. Schema de calcol a fortei de presiune pe o suprafa curb1.

-
Forta de presiune P pe suprafata ABCD se scrie conform relatiei
(2-25):

in care A este suprafata ABCD. Relatia de mai sus se trece la fonna scalara,
prin proiectarea fortei de presiune pe cele trei axe; se obtine:

(2-40)

-
P., P,, P. stnt proiectiile forfei P pe cele trei axe; proiectiile supra-
fetelor dA ~i A pe plaJ)ele de coordonate sint notate cu indicii nonnalei la
planul pe care se face proiectia. De exemplu, dA. ~i A., reprezinta proiectia
suprafetelor dA ~i respectiv A pe planul x, adica pe planul oyh care are ca
normalll. axa ox.

61
 !n ecuatia (2-40) se introduce expresia p = yh ~i se obtine:

P, = r ~L.hdA, ;

P. = y ~~A." clA, i (2..-41)

P. = y ~L hclA .
Primele doua integrale reprezinta momentele statice ale suprafetelor A.,
~i A in raport cu planul manometric, deoarece co ta h a centrului elementu-
lui clA di.mine egala cu cota Ji a pr~iectiilor sale orizontale, clA, ~i respectiv
dA ,. Ele pot fi calculate direct din elementele geometrice ale proiectiilor.
Ultima integrala se calculeaza ca un volum; hdA reprezinta volumul
unui cilindru clementar vertical, limitat la partP.a superioara de planul mano-
metric, la partea inferioara de elementul de suprafata clA ~ avind sec-
punea dreapta egala cu dA . Pein rnsumarea acestor volume se obne
un corp cilindric al clirui volum este egal cu valoarea intcgralei:

(2-'42)

Corpul obtinut prin insumarea volumelor elcmentare se nume~te corpul

de presiune pen tru cakulu) componen tei verticale P ~i este u11 cili11dm
"' gelreratoare verticale, avi11d ca bazd supra/a/a A ~i ca directoare cont1,rul
ilCJJstei suprafqe, cealaltii bazti fii nd n plaiiul manometric. Aceasta definitie
a corpului de presiune. este valabila pentru cazul clnd generatoarele nu in-
teapa dedt o data suprafata A. In cazul dnd ele o inteapa de mai multe
ori, forma corpulu.i de presiune se stabile~te de la caz la caz, eliminind par-
tile comune cu volume de semne contrare, ale caror efecte se anuleaza.
Pe figura 2.18 corpul de presiune este ABCDA'B'C'D'. ln figurile
2. 19 ~i 2.20 se dau inca doua exemple de corpuri de presiune.

Fig. 2.19. Corpul de presiune pentru. Flg. 2.20. Corpul <le presiunc pentru o
o poftiune clintT-<> sferl. poqiune de cilindru oriiontal .

62
 Relatiile (2-41) se transforma in unnatoarele fonnule de calcul:
P,, = yS.., = A xPcz
P, = yS,,. = A,Pc,
P,. = yV,..
Poz ~i p~ sint presiunile din centrele de greutate ale proiectiilor A,. ~i Av
ale suprafetei A.
:Aplicafia 2 ..4 . S! se calculeze componentele fort;ei de presiune pe sfertul de ci lindru d.::
lAtimo b clin figura 2.2 1.
Rr;o/tare_. Component.a ori_iontatl ~ reduce la. Py: valoarca ei tstc data de (orm-ula:
H I
P v =A vf>cv = flby - = - yb/-.
2 2
Componenta vertical! este:

Centrul de presiune se all~ la intersec\io fortei Py (care lucreazA la 2H/J d< I~ plan ul
manom~tric) cu P11,, care arc ca punct de aplicat ie centrul de grcutate aJ oorpu lui de presiunc
~s fertul de ctlindru A BO'DCO /.
Actlta~i rezultaic s~ pot ob/jne ~i prin apt$carea me.lodt:i' solidi/icdrii. Se considcr:i
solidHicata (flg.2.22,a) prisma. de apa T ~i s:e .scriu eonditiile de echilil1ru sob actiunea
urmAtoarelor for\e (fig. 2.22. b):
P 11 - forta de presiu-ne pe suprafata BB 1 C'C, egala. c\I
yH'b
p u-
- -'2- J

P1 - reac~iunea de pc. fund, egaUL cu foria. de presiune pe supraaf..a pJanli. oriz:ontai1

AB'C'D:
P 1 = yfl'b ;

............... I
c. . . . . .
' '
. ..... . . . :r
f)' 11
h
0
p

b
I} i} r;
c

Fig. 2.21. Forte de prcsiune pe un sector c\c stavi l~ dlin.drlc~.

63
 Fig, 2.22. Aplicara met.odei solidilicAril la calculul lorteior de presiune.

G sroutatea prismei de apl T:

c-r (111 - ~ ""') b;

~ ~
R - reactiune3 suprafctei AB, esalll ti do semn contrar cu P.
Notllld c u Rv fi R componentolo forte! R fi scriind condltllle de echllibru dupl cele
dou~ axe ox ti on ob\ioo (fis. 2.22, b) :

P , - R, - O; G - P 1 + R = 0,
de unde:
I
Rv ~ P - - ybH'
2

I 1
R - P, - G - - ybftrt = -Tf'bH'.
4 4

l.2 .5. Plutirea corpurllor

2.2.5.1. Legea lui Arhimede. Un corp solid in echilibru, aflat !ntr-un

fluid to echilibru, suporta din partea fluidului o fmpingere egalli cu forta de
presiune pe suprafata laterala a corpului aflat in contact cu fluidul. Valoarea
acestei forte a fost stabilita acum 2 200 de ani de Arhimede, sub forma
legii care ti poarta numele ~i care se enunta astfel: jorla de tmpingere pe un
corp cufundat fotr-un flt,id esle egaiit c11 greulaUa vommuJui de jluil dislocuil.
Aceasta forta este dirijata de jos in sus ~ trece prin centrul de greutate
al volumului dislocuit.

64
 Penlru demonstratie se presupune 8'
un corp cufundat intr-un fluid care are
planul manometric du pa A'B' (fig. 2.23).
Forma corpului este astfel aleasa ca '
o verticala oarecare nu intilne~te supra-
fata laterala a lui decit in eel mult doua h
puncte. Valoarea fortei de presiune pe
suprafata laterala a corpului se afla apli-
cind cele stabilite la calculul !ortei de
presiune pe suprafete curbe.
Componentele orizon tale Ps ~i Pv Fig. 2.23. Schema de calcul ' " demon-
... strarea legii lui Arhimedt'.!: .
ale rezultantei P sint nulc, deoarece
..
proiectiile orizontale ale fortelor elementare dP sint doua cite doua egale
~i de sens contrar. Rezultan ta P este egala cu componenta verticala P. ~i
se calculeaza cu formula (2- ~3). Pentru a stabili forma corpului de pre-
siune se descompune suprafata laterala a corpului A BCD in doua regiuni,
una superioar.l ACB ~i alta inferioara ADB, separate p.in linia curba ABA ,
Ia care sint tangente generatoarele vertica!e. Cele doua r egiuni sint caracte-
rizate prin faptul ca iiecare din ele are un singur punct de intersec\ie cu o
vertica!a oarecare, iar componentele verticale dP. ale for\elor elementare
dP pastreaza acela~i sens, fiind dirijate, de sus in jos pentru partea superioara
~i de jos in sus, pentru partea inferioara.
Corpul de presiune pentru suprafata superioara ABC este format din
cilindrul ACBB'A', avind ca baza suprafata A CB ; pentru suprafa\a infe-
rioata, corpul de presiune este cilindrul ADBB'A', a'vind ca baza suprafa\a
ADB. Corpul de presiune pentru corpul ADBC se ob\ine din par\ile necomune
ale celor doi cilindri.
Jn figura 2.23 se observa ca partea necomuna a celor doi cilinclri este
corpul considerat, ADBC. Notind cu W \ioJumul corpului ~i cu P A forta
de presiune, conform ecuatiei (2-43) se poate scrie :

P,. = yW, (2-H)

y fond greutatea specifica a lichidului. Aceasta formula e."'\ prima legea lui
Arhimede.
ln cazul cind corpul nu este complet cufundat in lichid (fig. 2.25),
ci se afla fn echilibru la suprafaia acestuia, atunci W nu mai este volumul
intregului corp, ci numai partea din el aflata sub planul suprafetei libere
a lichidul ui.
Forta PA poarta numele de portan\a sau for\a arhimedica, are directia
verticala, este dirijata de jos in sus, in sens contrar greutatii; punctul ei de
aplicatic este in centrul de greutate al volumului W .
....
Acel~i rezultat , inclusiv directia ~i semnul fortei PA se obtine aplicind
direct rela\iile (0-34) ~i (2- 1) ~i formula Gauss (fig. 2.24):

PA = ~~s - ~p dS = ~~~' - VP d-r.

65
 Tinlnd seama ca p = ronst. =
l

/
/
/
/

..
-yz (conform relatiei (2-11)), deci
- VP = V(yz) = ky, rezulta:
k---------~f pA = ky ~~~' d'!" = kyW. (2-15)

Punctul de aplicatie al fortci

,.' arhimedice se ob~ine dintr-o re-
lalie de momente (fig. 2.24):
.. .. ,ft, .. ..
c rcx P.= 'jf r xdP =
s

P. ,ft, .. ..
= 'jf r x(- np)dS.
Fig. 2.24. Poii\i3 eentrulul de caren!L s
Folosind relalia Gauss generalizata [2}:

~ sL(7'i) a dS = )~\. L(v) a dT,

se obtine:

;cX P,. = ;c X (kyW) = ~~~'; X (-VP) d-r = ~\~,; X (ky) dT = ;oX (ky W),
dooarece ultima integrala rcprezinta momentul static al greutiill.i fluidului
tn raport cu 0. Rezulta re = r0 , deci centrul de presiune coincide cu
ccntrul de greutate al masei de fluid dislocuite. Punctul C poarta ~i numele
de centru de carena.
2.2.5.2. Plutirea corpurilor. Condipi ~i definipi. Condi/ii de plutir: la
supra/a/a 1mui lichid. Un corp cufundat tntr-un lichid este supus la acliunea
a doua forte verticale: greu tatea corpului G ~i port an ta P ...
Dupa valoarea relativa a celor doua forte, corpul se poate afla
intr-una din unnatoarcle trei situatii:
G = P,., corpul SC ana in echilibru in interiorul lichidului;
G > P,., corpul se pune In mi~care in jos;
G < P,., sub actiunea tmpingerii lichidulu i, corpul se ridica la suprafala,
trectnd fn stare de plutire la suprafata.
l n starea de plutire la suprafafa lichidului numai o parte din corp
se afla cufundat tn lichid, astfel ca sa sc realizeze un volum d.islocuit W,
care sil tndeplineasca condi ti a:
G = yW = P,.. (2-16)
Acest volum poartli. numele de caren4, iar centrul de presiune care ii
corespunde se num~te cenhu de care114. Pentru a realiza echilibrul corpului
plutitor, cele doua forte G ~i P" = yW trebuie sil aiba aceea~i lirue de
actiune, ceea ce se realizeazl ctnd centrul de carena se af1il pe verticala
centrului de greutate al corpului plutitor; deci echilibrul se poate realiza

66
 Jl.1 /ong11ultnol I t plufire
Ax l eplu11re: "'-
-.......j / lwotltpfutire

- l lhlO tiep/ul(h

Fig. 2.25. Elemeotele qi.racteristice la un plutit-0r.

numai in anumite pozitii ale corpului plutitor. 1n unele din aceste pozi\ii
echilibrul este stabil, in altele nestabil.
Dejini/ii n legifturii cu plutirea corpurilor. Un corp care plute~te la
suprafata apei (corabie, vas, cheson plutitor) se nume!lte, in general, plu-
titor.
Planul suprafe\ei libere a lichidului in care plute~te plutitorul se nume~te
pla1i de plutire (fig. 2.25).
Linia de intersec\ie dintre suprafata laterala a plu titorului cu planul
de plutire poarta numele de linie de pl1,tire.
Figura plana delimitata de linia de plutire poarta numele de arie de
pluti.re.
A.xa tk plutire este dreapta at~ata plutitorului, care trece prin centrul
de greutate al plutitorului ~i centrul carenei, corespunzatoare pozi\iei de
echilibru stabil.
Dreapta: orizontala care trece prin centrul de greutat.e al ariei de plu-
tire ~i in jurul careia se produc micile oscila\ii ale plutitorului poarta nu-
mele de axa longitudi~lii de pl1dire ;. dreapta perpendiculara pe ea, con\inuta
in planul ariei de plutire, poarta n.umele de axa tratfSVtrsa/a de plutire.
Greutatea volumului de lichid dislocuit poarta numele de deplasament
~i este egal cu greutatea plutitorului. Adincimea sub planul de plutire a
punctului celui mai jos al plutitorului se nume~te pescaj (t). 0 parte din
elementele definite mai sus sint indicate in figura 2.25.
2.2.5.3. Stabilitatea plutirii la suprafa\a lichidelor. Condi/iile de stabilitate.
Condifille de stabilitate a echilibrului corpurilor plutitoare se asigura in
mod diferit de acelea cunoscute din mecanica pentru c.orpurile rigide sus-
tinute tntr-un punct sau dupa o axa.
Un corp rigid se afli in echilibru stabil daca punctu! lui de sus\inere
se ga~te deasupra centrului de greutate al corpului, pe verticala acestuia.
ln cazul cind pllll~ de suptinerese afla sub central de greutate, echilibrul
este nestabil (fig. 2.26, a~ b).
Pentru corpurile plutitoare, rolul punctului de sus\inere S ti indeplin~te
centrul d~ carena. De obicei, pentru un plutitor, situatia se prezinta ca in
figura 2.27, unde este reprezentata o grinda de lemn care plute~te fn echi-

67
 1-----m---1~----------r
fl
s G
G c
G G ~
a b
Fig. -Z.26. Condl\11 de <eh11ibru la n grind~ d e SC<tiune dreptunghiular~ :
- situ1l.1. f0t1~lor la o c-ind.l susiinutS 1il Uptl~ . b - 1'1""', la o ctl.1uU t.are pluteflr.

libru stabil. D~i centrul de carena se ana tot timpul sub centrul de greu-
tate, dupa cum arata cxpcrien\a, echilibrul plutitorului in aceasta pozitie
poatc sa fie ~i stabil. Tn acest caz, daca grinda este deplasata din pozitia
de cchilibru stabil, ea revine in aceastli pozitie printr-o serie de mici
oscila\ii care se fa c in juruJ pozi\ iei de echilibru stabil.
P cntru a explica fenomenul de stabiJitatc a plutirii, in figura 2.28 se
considcra grinda rotita fata de pozitia de echilibru aratata in figura 2.27.
Prin aceasta deplasarc forma volumului de carena se scbimba, astfel ca
centrul de ca.rena care se afla in pozitia de echilibru in C, se dcplaseaza
spre stinga, in C'. Locul geomelric al centrelor de carena C', corespunzatoare
la diferitc inclinari ale plu ti torulu.i, poarta numelc de 011Tba cenlrtl<>r de
carenii.
Tn pozitia deplasatll. 1 corpul se afla sub actiunea celor doua fort ? P,
~i G care ramin paralele ~i cgale, insa liniile de actiune nu se mai suprapun,
astfel ca ele formcaza un cuplu (cuplu de forma), care imprima lntregului
corp o mi~care de rota\ie. Daca forma corpului este astfel lncit din deplasarea
centrului de carena ia na~tere un cuplu care arc tendin\a sa aduca din noua
corpul in pozi(ia de echilibru (fig. 2.28) atunci echilibrul este stabil. Un
astfcl de cuplu poarta numele de cuplu de sta bilitate ~i ia na~tere daca noua
linie de actiune a for\ei P, (care trece prin C') se intiln~te cu a.xa de
plutire intr-un punct M , deasupra centruJui de greutate al corpului. Cind
punctul fill se afla sub centrul de greutate, se formeaza un cuplu de ras-

~ 6
; ' 9
G
~-
' li~
;

-- ---.:....
.,. ---, , ,,c -,
~-:;,-, ~ ;
. rs-.. ,,
~
.

' ;
c"C
,,, ;
;
'
I\
P.
II
TW G
Fie. 2.27. Grincla In poitic Fig. 2.28. Oe!lnlrea motaeentrului.
de plutire stablll .

68
tumare, care indeparteaza co~pul de pozif.ia ini\iala de echilibru, iar echili
brul este nestabil.
La oscilatii mici ale plutitorului (sub 15) punctul J\lf se deplascaza
foarte putin, astfel cii, du pa pozitia Jui pe axa de plutire, se poate recunoa~te
daca pozitia de echilibru respectiva corespunde unui echilibru stabil sau ne-
stabil.
Pentru un lichid dat, pozitia punctului },{ este determinata de forma
~i greutatea plutitorului, fiind o caracteristicii geometrica ~i mecanicii a
acestuia. Punctul M poarta numele de metacentr11, iar distanta GM de di.s-
tan/a metacentricii ~j se noteaza cu 8.
0 aJta caracteristica a plutitorului, definita in raport cu pozitia punc-
tului !ti, este raza metace11tiicii, distanta J\IJC, notata cu p; ea este raza de
curbura in punctul C al curbei centrelor de carena. Distan\a metacentrica 8
serv~te drept criteriu pentru recunoa~terea caracterului echilibrului corpu-
lui plutitor, ~i anume:
8 > 0 echilibrul este stabil;
8 < 0 echilibrul este nestabil.
lntre 8 ~i p exista rela\ia (fig . 2.28): 8 = p - CG, in care CG, distan\a
intre centrul de carena ~i centrul de greutate, trebuie luata cu semnul sau
algebric ~i poate Ii determinata dfrect.
Raz.a metacentrica se calculcaza cu formula [3]:
I
p=- (2-17)
IV

fn care:
I este momentul de inertie al ariei de plutire fata de axa de osci-
lafie;
W volumul carenei.

l .3. ECHILIBRUL RELATIV

Ecuatia (2-9) capata diferite forme dupa natura cimpului de forte

masice. In cimpul gravita\iei terestre, pentru mase de fluid de intindere
redusa , cimpul de forte real a fost asimilat cu un cimp de forte paralele,
cu direc\ia vcrticala, obtinind o expresie simplli numita legca hidrostatica
(v. 2.2. 1).
La acest punct se va trata aplicarea relapei (2-9) la cimpuri de for\e
mai complicate, examinind doua caz.uri de echilibru hidrostatic relativ, ~
anume: echilibrul unui lichid iiltr-un vas aflat intr-o mi~care rectilinie ~i
uniform accclerata pe un plan orizontal ~i cchilibrul licbidului dintr-un vas
tn rotape cu .vitez.a unghiulara constanta (fig. 2.29, 2.JO). ln ambele caz.uri
lichidul se afla in ecbilibru hidrostatic in raport cu un sistem de axe antre-
nat cu vasul respectiv. Pentru a afla poten\ialul for\elor masice trebuie ca,
pe llnga for\ele produse de gravita\fa tercstra, sa se tina seama ~i de for-
\ele de inere. Stabilind pe aceasta baza expresia poten\ialului ~i introdu-
dnd-o in ecua\ia (2.-9) se ob\ine legea echilibrului pentru fiecare caz.

69
 z 2.J.1. Cazul vasului antrenat

Considertnd axele antrenate cu

vasul (fig. 2.29) ~i notind cu a accele-
ratia, expresia potentialului se scrie:

n = - ~ (- adx - gdz),
de unde:
7777T,~77'7ibt--n77.i'77.'f7.m7?;'1':'"'??:7.,... n = ax + gz + C.
- IJ Rezulta expresia legii echilibrului:
Fig. 2.29. Rezcrvor eu lkhid o.ntrennt In
mi~e u aiiorm accelerat:\. ax + gz + P..p = const,
sau
a
- x
g
+ z + -yp = const. (2.-48)

Pozitia liniilor izobare ~i respectjv a celor potentiale in sectiunea din

figura 2.29 este data de ecuatia
a
z= - - x + C, {2-49)
II
ceea ce arata di sint drepte inclinatc fata de orizontala, perpendiculare pe
directia rezultantei fortelor masice.

2.J.2. Cazul vasului in rotatie

Componentele fortelor masice uru tare date de gravitatia terestra sint
(fig. 2.30):
1: = O; 1; = 0; f; = -g, z
avind aceea~i valoare pentru toate particulele.
La aceasta trebuie adaugate componen-
tele date de actiunea fortei centrifuge, care
pentru o particula a!lata in punctul de coor-
donate x, y , z, se scriu astfel :
1.. -- ..u,,,tx' 1v -- ,.,2y r - 0.
""" ' 1 - ,
!
unde ro este viteza unghiulara de rotatie a
vasului.
Prin adunarea celor doua componente se
obtin proiectiile fortei masice unitare:
I
rls = rox; lv = ro2y; /, = - g ; x 1 ~mYZ
1",,z
/'\/,
din care se deduce expresia potenfialului for- ~ .. x.wz f = ;n r =r.t.Jz
telor masice urutare:
Fig. 2.30. Vas cu lichid antr'$aat
n = ~ dn = - ~ (xi+ y) +gz + C. (2-50) l.n ~ de rotatie cu vited un
ghiularl constant:l.

70
 Inlocuind in ecuatia (2-9), se obtine expresia legii echilibrului pentru
vasul in rota tie:
p .,.
z+- - -2, (xa + yt) = C. (2-51)
y

Din aceastii relatie se deduc urmatoarelc proprieNili ale echilibrului pentru

vasul In rotatie:
- Suprafata libera a lichidului are forma unui paraboloid de rotatie
cu axa verticala, avind ecuatia:
.,, Pt
z- -
2g
(x 2 + y~) = C- ...!.
y

Aceasta este suprafata izobara pentru p = P.,. Celelalte suprafete au aceea~i

forma, fiind paralele cu suprafata libera.
- Variatia presiunii de-a lungul unei drepte verticale se face dupa legea
hidrostatica in cimpul gravitatiei, ceea ce se deduce din ecuapa (2-51) In
care se ia x = x 0 ~i )' = y 0 :
p .,.
z + -y = c - -2g (,r. + yiJ = C'.

Se observa ca, spre deosebire de echilibrul bidrostatic in cimpul gravitatiei,

valoarea constantei C' nu mai este aceea$i pentru toate punctele ; ea pas-
treaza aceea~i valoare numai pentru punctele situate pe un cilindru a carui
a.xa coincide cu axa de rotatie.
Constanta C din ecuatia (2-51) este insa aceea~i pentru toate punctele
~i se determina observind ca pentru axa de rotatie:

x = 0 ~i y = 0,
ceea ce conduce la:

C = z, + l>a1,
y

h1 care z, este distanta de la fundul vasului pina la virful paraboloidului.

Valoarea constantei C se obpne pentru fiecare caz particular scriind ca
volumul lichidului ramine acel~i inainte ~i dupa rotatie. Volumul lichidului
in timpul rotatiei se af!a. scazlnd volumul paraboloidului de inaltJme
w2 R'
h' = -lg
-

din volumul cilindrului cu lna!timea

w'R'
z. + "2i""
~i din egalarea volumelor se deduce z,.
71
 2.4. STA TICA GAZELOR

2.4.1. Consideratii 1nerale

Rezultatele ob\inute la paragrafele prcccdcnte sint aplicabile ~i gazelor

tn echilibru, in condi\iile in care acestea pot Ii considerate ca fluide omogene,
incompresibile. Ipoteza incompresibilitiilii gazului poate fi admisa daca vo-
lu mul de gaz considerat nu se intinde pe lnliltimi prea mari (Ji < 300 m)
~i temperatura gazului este constanta.
Aceasta este situatia pcntru cele mai multe instalatii care con\in gaze
in echilibru; pentru acestea legea echilibrului gazelor poate fi exprimata mai
simplu decit prin legea hidrostatica (2-10), dat fiind ca, in comparafic cu lichi-
dele, greutatea specificii a gazelor este de 700... 10 000 de ori mai mica; se poate
lua y = 0 in relatia (2-10) ~i se ob\ine p = consl., ceea ce revine a adopta
pentru gaz modelul fluiduhli lipsit de greutate. Un exemplu este aratat In
figura 2.3 1, a, care reprezinta un cazan cu apa ~i aer sub presiune (hidro-
for). Fara a face o eroare prea mare, se poate considera gazul li psit de
greutate ~ i se admite o distribu\ie a presiunilor ca in figura. Pe por\iunea
ocupata de gaz presiunea se considera constanta, iar sub suprafata de sepa-
ra\ie (in apa) variatia ei este liniara, conform lcgii hidrostatice. Din aceasta
simplificare rezulta ~i un calcul mai simplu pentru forta de presiune. De
exemplu, forfa de presiune a gazului pe capacul superior al cazanului se
poate lua cgala cu produsul intre aria .cercului de baza ~i presiune.
Jn schimb, in figura 2.3 1, b este aratat un cxcmplu in care greutatea gazu-
lui nu poate fi, in general, neglijata. Figura reprczinta un co~ care contine
aer cald ~i care este inchis la partea de jos. Tirajul co~ului este in legllturl'l
cu diferenta de presi une care apare la baza co~ului intre cele doua fete A
~i B ale oblonului. La calculul acestei diferen\e de presiune este ev ident ca
nu se poate neglija greutatea gazului, fiindcii diferenta de presiune la baza
co~ului are drept cauza diferenta de greutate specificii intre gazele mai calde
din co~ ~i cele mai reci dinafara co~ui.

:. ;: :;:' .'./-i-----
-
.. .:: . .
. ' ' '. / rO

-------
--
n

----
-- ...
- ---

0 b
Fig. 2.31. A!""'te caracteri.stic:e ale varia~lel ptesiunllor la gaze:
a - c fl llcbld: - ca~ c:u deull.lSI dUtdt. {cot de fu.m).

72
 1 .4.2. Formula barometricl

Este bine cunoscut ca presiunea atmosfel'.ici variaza cu altitudinea ~i

ca intr-un loc dat presiunea atmosferica variaza in func\ie de factorii meteo-
rologici in limite de aproximativ 0,2 at. Formula baromctrica exprima
legea de variatie a presiunilor atrnosferice medii, sau standaTd, in raport
cu altitudinea. Presiunile medii sau presiunile standard caracterizeaza atmo-
sfera sta11dard. Pentru atmosfera standard se admitc ca pentru z IO 500 m <
temperatura scade cu altitudinea z dupii o lege liniara :
T(z) = T 0 - az, (2-52)
in care T 0 este ternperatura la z = 0 (T 0 = 27.3 + 15), iar a es te o constanta
(a = 0,0065C/m, pentru aer uscat).
Dupa legea gazelor perfecte
!... = rT = r(T 0 - az) . (2-53)
p
Derivind rela!ia (2-7) care exprima legea echilibru.lui pentru gaze, in-
locuind pep dupa (2-5.3) ~i pe " pentru c.impul gravitational {re = gz + const. )
se ob\ine:
d1t + df>P = O.
'gz
d + r (T 0 -
P
at) dp _
-
O

In ultima ecua\ie se separa variabilele ~i se integreaza:

- c In (T0
a
- az) + rlnp = co11st. = C.

Se determina constanta din condi\ia p = Po la z = 0 ~i se obrine :

{2-54)

Aceasta este formula barometricii. Dezvoltind in serie partea dreapta

~i re\inind doi termeni se ob\ine formula simplificata
P = Po (I - ;;}
care pentru cakulele practice se transforma in
p
- = 10- .:... . (2-55)
y 900
unde pfy se exprima fo m H 20, iar z, in m.

BlBLIOGRAFIE

l . Pet i; es cu, ~ t., e I. a I. Ana/1:4 malmali<4 fi mal.,,,ali<i spt<iak. EDP, i969 .

:Z. Co c 1n., If. E. VtlitMM< iscislenii i 1'0:iala ftniornogo iscisl<>1ii11. Z.. Ac. N .. Moslrva, 1951.
3 .Matee a cu , Cr. Hidr~wl~a. EDP. 1963.
4 . Car. at o Ii , E., 0 r o ye an u, T. M"""i'a / luidelor, vol. I ., Editura Ac. RPR, 1952.

7~
 Capltolul Ill

INTRODUCERE i N STUDIUL Ml~clRll FLUIDELOR

3.1. DESCRIEREA STARll DE Ml~CARE A FLUIDELOR

!n mccanica fluidelor ~i in hidraulic3, mi*carea fluidelor se reprezinta

ca mi~carea sistemului de particule fluidc care alcatuiesc masa de fluid
considerata ~i care umplu complet ~i compact tot domcniul in care are loc
mi~carea. Pentru lichide, o ascmenca reprczcntarc inceteaza sa mai fie vala-
bila clod in masa lichidului apar goluri umplute cu vapori (cavitatie) sau
cu gaze care se dcgaja din lichid.
Mi~carca sistemului de particule fluide sc exprima in raport cu un
anumit sistcm de rcferintJi, folosind doua sistemc de reprezentare a ~cam
flu idclor: sistcmuJ de reprezentare Lagrange ~i sistemul de reprezentare Euler.

3.1.1. Sistemul de reprezentare Lagr ange

ln acest sistem variabilele sint, prin dcfinitie, ata~ate particulelor fluide

Dependenta func\ionahi lntre variabile se exprima astfel (fig. 3.1):
x = x(a, b, c, t);
y = y(a, /I, c, t); (3-1)
z = z(a, b, c, t) ;
v
= v~ = -a1
ax -
Vv- - ,
ay. a:
v, = -a1 (3-2)
a1

il1 x il1y il'z

a.. = a11
- t a = -1 a= - (3-3)
a1 ' ' a1'
p = p(x, y, z) . (3-'4)

Sistemul de variabile Lagrange este

x format din a, b, c, t ca variabile inde-
pendeflte ~i x. y z, Vs, v., v,, p, a., a. , a.
Fig. 3.1. Siltemul de reprcicn tarc La-
grange. etc. ca variabile dependenk.

Lof""'l'
f ouplt Louis (1736-1813) matematieian li iizieian Lraneu a scris ,,lUmoi re
our la thtorio dea eaux courantes" fi ,,M6c:aruquo analytique " 14 care a dezvoltat, dupl
Euler, trat&tea matematicl a mi~ fluiddor, a introdu ootiunile de potential de viteze fl
de tuneti de eurent ti a 1tabilit formula de propagare a uudelor ID c:anale c = t Y
74
 V tuiabilele itukpendenJe sin t :
- t, timpul;
- a, b, c, parametrii de individualizare ai particulelor fluide, care sln t
coordonatele particulei la mornentul initial
Ceilalji paramctri sin! variabile depende11U ;
- x, y, z, coordonatde particulei fluide;
- 11., 11., 11,. componentele vitezei particulci fluide ;
- a., a. , a, 1 componentele acceleratiei particulei;
- p, presiunea in punctul in care se afla particula la momen-
tul respectiv.

J .1.1. Sistemul de reprezentare Eule r

1n accst sistem, mai:imile fizice cu care se descrie mi~carea fluidelor nu
mai sint ata~ate particulelor fluidc in mi~care, ci punctelor /'vf din domeniul
in care se afla fluidul in mi~care, deci ca 11ariabile independente a.par
(fig. 3.2):
x, y , z, coordonatele punctelor din domeniul ocupat de fluid, respect iv
1 (raza vectoare);
t, timpul.
Celelalte mai:imi se exprima astfel ca Cunctii de punct, definind pentru
fiecare un cimp scalar sau vectorial dupa natura marimii respective.
Variabilele dependente din sistemul Euler sint:
- v, viteza locala care este vectorul vitez11. atapt punctului JJ,J din spa-
liu ~i egal cu viteza particulei care se afla in acel punct (fig. 3. 2) :
- p, presiunea din punctul de coordonate x, y, z.
l n sistemul Euler dependenja functionala se exprima astfel:
v, = v,(x, y, z, t)
v. = v.(x, y, z, t)
v, = 11,(x, y, z, t) (3-S)
p = p(x, y, z, t).
t n tre cele doua sisteme de varia-
bile exista urmatoarele relajii de tre- z
cere : It- coaJt.I
Dx = v.. dt; Dy = v. dt; Dz= v, dt,
(3-6) ~ U(z ..z)
-s>._-v
tn care Dx, Dy, Dz reprezinta compo- /--..
Hnie ~curmt
nentele drwnului elementar al particu-
lei. ln acest caz x, y, z nu mai sint
variabilele independente din sistemul
Euler , ci coordonatele particulelor din I
sistemul Lagrange, ceea ce este pus in
eviden de notajia diferenala D.
In sistemul de variabile Euler de-
rivata ai /81 se refera la un punct
ales M ('i deci fixat) ~ in consecinfa Fi,. 3.2. Sistemu.I de "'prezeotare Euler .

75
nu rcpreiinla accelera\ia particulci din punctul M ci numai intensitatea
de varia\ie a vitezei locale (adica o accclera\ie locala). fn sistemul Euler
accelera\ia parliculelor se exprima cu ajutorul unui operator special care
va fi cxaminat in capitolul XI V.

l .1.l. Notiun i 'i mlrimi caracteristice

pentru descrierea stlrii de mi,care a fluidelor

ln studiul mi*carii iluidelor se foloscsc o serie de no\iuni ~i marimi

caractcristicc care se expun mai jos. Majoritatea sint definite in s1stcmul de
reprezcntarc Euler, folosit in mod obi~nuit In mecanica fluidelor ~i in hi-
draulidL
- T raieciorie a particulei este curba d escrisa d e o particula fluida.
- Linie ffoidii este o in~iruirc continua d e particule. La o mi~care cu
structura continua , o astfel de linie i~i men\ine in timp individualitatea.
Firul de curcnt ~i linia trasoarc care sc dcfinesc mai depa.r te reprezinta linii
fluide.
- Linie de cure11t este curba la care vitezele de la un moment dat sfnt
tangcnte In ficcare punct (fig. 3.2). Liniile d e curent formeaza o familie
de curbe a caror ecua\ie difercn\iala es tc:

d .r dy d:
- = - = v,- (3-7)
Vz

-
Ecua\ia (3-7) exprima condi\ia d e paralclism intre vectorul dr {dx, dy,
dz), clementul de linie de curent ~i vitcza din centrul elementului.
Familia liniilor de curent are urmatoarcle proprieta\i:
- prin fiecare punct trecc eel pu\in o linie d e curent. proprietate care
rezulta di n ipoteza continuita\ii fluidului ~i a slructurii continue a mir
carii i
- printr-un punct , cu excep\ia punctelor singulare d e viteza locala
nula sau infinita, nu trece decit o singura linie d e curent. Proprietatea se
demonstreaza prin reducere la absurd i daca printr-un punct /.[ (fig. 3.3)
ar trccc doua linii de curent ar insemna ca In punctul M viteza locala finita
ar avea doua directii distincte, ceca ce
nu este posibil. ln figura 3. 4 se arata
aspectul liniilor de curent in jurul unor
puncte singulare.
- Tub de cureflJ este suprafafa tu-
bular! gcnerata de liniile de curent care
se sprijina pe o curbll tnchisa (fig. 3.5).
Un exemplu de tub de curent este su-
Pi,. 3.3. ln~rtecfie lictivl a doul linil pra!ata interioari a unei conducte prin
de cureot lntruo puact Ddlllgular. care curge un fluid.

76
 fig. 3.4. Linll de curent in puncte s-ingulare.

- Tub eleme11/ar .de curent este silprafata tubu lara cu dimensiuni trans-
versale foarte mici, formata de totalitatea liniilor de curent care tree prin
conturul unei suprafete elementare dA (fig. 3.6) .
- Fir de c11rent este linia fluida din interiorul unui tub elementar de
c urent. Cu alte cuvinte, firul de curent este format d in fluidu1 aflat in inte-
rioru1 unui tub elementar de curent ~i reprezintii materializarea unei linii
de cu rent.
- Li nie lrasoare este linia fluida formata din pa rtic ulele care au trecut
printr-un acela.~i punct al spapului Pa rticulele care tree succesiv printr-un
punct din spatiu riimin in con tact, fonnind o linie fluida care este linia tra-
soare. lntr-un lichid tn m ~care ea poate fi malerializatii cu ajutorul unei
sonde fixe, prin care se introduce un lichid colorat , care marcheaza particu-
lcle care tree pe la vlrfu1
sondei.
- S1tprafa/if de c11re11 I
este suprafata fonnata de
totalitatea 1iniilor de curen t
care tree printr-o curba data.
- Curmt este masa de
fluid in mi~care delimitata
de un tub de curent.
- Suprafafa vie se nu
me~te suprafata ortogonala
liniilor de curent. Fig. 3.S. Tub de curent .
- Debitul firul1'i de ctt-
,-enJ este o marime fizica
prin care se exprima can-
titativ transportu1 de fluid
care se efectueaza de-a lun-
gu1 unu.i tub elementar de
curent. Se define~te (fig. 3.6)
considerind o sectiune M,
fixa in spa tiu, de arie dA.
In timpul At prin ea treee
un volum de fluid: tub tkmenttr dt cvrtnr

Fig. 3.6. Tub ele.ment:ar de curent.

77
Marimea:
. AV -+ .. -+ ~
q = dQ = hm - = v dA cos (v, n) = v n dA, (3-8)
61 ... 0 liJ

poarta numele de debitul firului sau al tubului elementar de curent.

Daca vil<za locala ~ nu variaza in timp, atunci debitul firului de curent
este cantitativ egal cu volumul de fluid care trece prin sectiunea M in
unitatea de limp (~i raportal la timp).
- Debitril m111i c11rc11t sau 11l 1mui tub de e11re11t se compune din suma
debildor firelor de curent. Daca scctiunca tubului de curent este A, debi-
tul prin accastii sec \iune este dat de rela\ia:
(3-9)

D im1nsiunca dcl.Jitului es t<':

[Q] = (6tJ.1"J= La r-,

iar unita t..:a de m :1>ur~1 <'O rrspunzatoare in S I este 1113/s.
No tiunea de debit es t11 o marimc foark des folosita In hidraulica pentru
a carackriza caparitatea de transport a instala\iilor hidraulice. rn afara de
debitul de vol um dcfinit prin rda\ia (3-9) sc mai folosesc, in special la curgerea
gazdor, debitul de rnasa ~i dcbitul d"' g rcutatc:
Q.., = pQ; G =- yQ. (3-10)

3.2. CLASIFICAREA Ml~CARILOR

Mi~carea fluidelor este un fenomen complicat care se prezinta sub forme

variate. Pcntru descrierea accstui fenomcn ~i pentru studiul sau au fest
iotroduse nurneroase clasificari, dintre care se prezinta la acest paragraf
cele comune hidraulicii ~i mccanicii fluidelor ~i anume:
- duprl. c.r itcriul variatiel In - niisct1.r1 perm~' nentc :
timp a ar~ rn~trilor lc>Call { - n1i~cAri lldpern1anc ntc:

- mi$clri r<:ctllinii para.lcle ;

- m i ~c.~rJ ncpara lule :
sau:
- mi~c:lri uniforn~e.
- dup.\ criteriuJ varja\iei 1n
- n'liftUi ncuniforme ;
5p:iiiu a par>J.metrllor locnli
sau:
- mi~j tridimenslonale.
- mi~t,!ri bidimensionale,
- mi~!iri uo.idimensiooate;

- dup~ crileriul c9ndq iilor de - mi~clrj sub presiune.

contact { - mi,Wi cu supralalll Jibed;

78
 - mi~clri laminare.
- dupl criteriu'I fizic
{ - mi~ri turbulente.

Aces tea reprezin ta clasificl.ri paralele, astfel ca o mi~care poate fi ca-

racterizata ca fiind in acel~i timp: turbulenta, sub presiune, paralela ~i
permanenta.

3.2.1. Mi,ciri permanente 'i mifdri nepermanente

Mi~ciiri permanente sint acelc mi~cl.ri la care vitezele locale nu variaza

in timp ca directie ~i marime. C.ele care nu indeplinesc aceasta conditie sint
m~cari nepermanente (sau variabile). 1v1i~carile permanente au urmatoarele
proprietati:
- derivata par?ala a vitezei locale in raport cu timpul este nula in
orice punct:

- cimpul vitez.elor locale este un cimp vectorial foe, iar lini.ile de curent
formeaza o farnilie de curbe fixe in spapu; tuburile de curent sint de ase-
rnenea fixe;
- liniile de curent coincid cu traiectoriile ~i cu liniile trasoare;
- debitul de greutate sau de masa este constant de-a lun,,"111 unui tub
de curent.
Pentru a demonstra ultima proprietate se considera (fig. 3. 7) un tub de
curent pe care se aleg doua sectiuni fixe A ~i B. Mi~carea fiind permanenta,
tubul de curent este o suprafata fixa in spatiu, prin care particulele de fluid
nu tree dintr-o parte in alta, altfel vitezele locale n-ar mai fi tangente la
suprafata tubului de curent; din acest punct de vedere tubul se prezinta
ca perei unei conducte. Se demonstreaza proprietatea enuntata prin re-
ducere la absurd: se presupune ca prin sectiunea A intra un debit de masa
(pQ) .. ; dacii. prin secpunea B ar ie~i un debit (pQ) 8 , diferit de (pQ)A, In
porpunea de tub AB s-ar schimba
continuu cantitatea de fluid ~i
odata cu aceasta s-ar modilica in (ij>Q)8
timp presiunile ~i vitezele, ceea ce
contraziceipoteza de m~care perma-
nenta. Pentru ca vitezele ~i presiu- a
nile locale sa ramtna constante in
timp, trebuie ca:
(pQ).. = (pQ)8 = constant, (3- 11)
Pig. 3.7. SchemA do caleul la. relalia de
deci proprietatea enunfata. eontinuitate.

79
 R ela\ia (3-11) poarta numele de ecuatia continuitatii *. Daca fluidul
este incomoresibil (p = const), ea se reduce la:
Q,. = Q8 = co1ist. (3-12)

3.2.2. Mifciri paratele fi ne paralele. Mifciri uniforme fi neuniforme

Se numcsc mifciiri paralele acele mi~cari la care lin'iile de curent sint

rectilinii ~i paralele. Mt~ciiri uniforme se numesc acele mi~cii.ri paralele la
care viteza are aceea~i valoare de-a lungul liniilor de curent, la un moment
dat. Deoareceliniile de curent se confunda cu traiectoriile, rezulta ca la mi~
cadle uniforme permanente viteza unei particule rarrune constanta.
Mi~clrile unifoane la care viteza locala este acee~i pentru toate liniile
de curent poai:ta numele de mi~cari omogen-uniforme. MiJciirile neparatele
respectiv neunifonne, sint cele care nu indeplinesc conditiile de mai sus. Este
de observat ca o mi~care neparalela este intotdeauna ~i neuniforma, in timp
ce o mi~care paralela poatc fi uniforma sau neuniforma.
Mi}carile paralele $i cele miiformc se buetwii de 14'mif.toarea proprietate:
inlr-o set#ime transversalii - normalii pe lin.iile de cureiu - presiunile variazti
dupii. le.gea hidrostaticti.
Aceasta proprietate se demonstreazii prin aplicMea ecuatiilor generale
care se dau in capitolul XIV ~i se explica prin faptul ca in planul yOz
(fig. 3.8) ecuatiile diferentiale ale mi~carii se reduc la cele ale echilibru-
lui hidrostatic (se neglij eaza eforturile tangentiale, iar av = 0, a, = 0):
f, - 2. ap = oi /. - ..!. ap = o.
P oy 9 a;
y Integrlnd aceste ecuatii in planul
yOz, se obtine legea hiclrostatica, ceea
- - -- - - -- - 'z V ce demonstreaza proprictatea enun-
-------~ ~- o
tata. Deoarece aceasta proprietate
- - -- -- - -- Yz 0 aduce simplificari importante In scri-
erea ecuatiei de mi~care, ea se ex-
tit;1de in practica ~i asupra acelor mir
diri neparalele care au liniile de curent
" aproximativ rectilinii ~i paralele. Aceste
mi~cari, foarte apropiate de m~di.rile
l
Fig. 3.8. Mi~care pa:ralela. paralele, se numesc gradual variate.

) Ideea de continuitate apare vag la gr_eci ~~ romani. Pentru pri!lla dat:l i 50. d~ ~
formulare cantitativl In notelc publicate par11al aba In 1921(7) alt lu1 Leonar~o da Vm"!
(1152- 1519) uncle se spu11e : ..dacl sectiunea duei prin care iese apa va h d~ 100 de on
ma.i mic~ decit soc:(iun~a princ:1pa11 a pompei, apa va curge tn du id de 100 de or11na1 repede
dcelt.., mi~d pistonul". Benedetto Castelli (1577 - 1611) tn .. D~ll'. mlsura delle <ju;
c.orrcnti" (1628) spune; ,,sec(iunj a le acelui~i rtu vor conduce caut1t:A_t1 ~e apli. egalc tn. ~1.mp~
egaJi, cbiar dac~ seq-iu nile tnsele sint neegale ~i .,date dou~ sectiun1 pr1n ~e ~ cantttlt1
egal~ de ap1, secliunile $lnt invers proporfionaJe cu vitez.ele... ~ub CorrnA diC~re':'t1al1 t-cua-
pile de continuitate au lost s tabiJjte do d' Alembert (P. '""'')
l Euler (9. var1ab11) .

80
 3.1.3. Mi,clri sub presiune 'i mi,clri cu suprafatJ libera

Se numesc n1i$ciir si'b presimie cele care se produc in spatii marginite d e

pereti rigizi, spatii pe care lichidul in mi~care le umple complet; un exemplu
de astfel de mi~care este mi~carea cu sectiune plina a unui lichid intr-o
conducta. Mi~cariJe gazelor sint mi~cari sub presiune.
Mi,~ciiri cu S1'prafa/ii tiberii sint acelea la care lichidul nu umple complet
spatiul c:llsponibil pentru mi~care, formind o suprafata Jihera in contact cu
atmosfera sau cu un gaz; un exemplu de ~care cu suprafa\a libera este
rni~carea apei intr-un riu .

3.1.4. Mifdri tridimensionale, bidimensionale

,; unidimensionale

M~carile reale au toate un caracter spatial mai mult sau mai pu\in
pronuntat. Se numesc mi$ciiri tridimensionale cele la care, in studiu, carac-
terul spatial nu poate fi negUjat, iar parametrii mi~carii sint functii de cele
trei coordonate ale spatiului:
...v = ..
v (x, y, z, t),
p = p(x, y, z, t).
Se numesc m1~can bidimensionale cele la care parametrii pot Ii cxpri-
mati in func\ie de doua variabile spatia.le:
..
v = v"'( x, y, t),
p = p(x, y , I).

Exista doua clase importante de mi~cari bidimensionale: mi~ciiti axial-

simetrice ~i mi$ciiri plane. Mi~carile axial-simetrice au proprietatea de sime-
trie in raport cu un ax, cum este cazul mi~carii fluidului intr-o cooducta
cilindrica circulara. La mi~carile plane, in planuri paralele normale pe axa
02, situatia m~carii este identica ~i ca atarc ea poatc (j studiata intr-unul
din aceste planuri, respcctiv numai in planul :1;0y. Un exempla ii constituie
mi~carea intr-o albie dreptunghiulara foarte latli (fig. 3.9), la care, in planuri
verticale yy', paralele cu axa albiei, situa!ia mi~carii este aceea~i, cu exceppa
uoei zone de mica intindere situata linga p~retii verticali.
Mi~ciiri 11nidimensionale se numesc
cele la care uoii parametrii ai mi~carii
pot fi exprimafi in functie de o singura y'
variabi!a spatiala:
~
v v(x,
= 1),
I -
p = p(x, t) . , r ' ,

Tn categoria mi~carilor uoidimen- !

sionale pot fi incadra(i curenfii de fluid, Fig. 3.9. Mi~ca ptanA lntro :i.loi
care se trateaza la capitolul IV. dreptunghitthA".

81
 3.2.5. Mi,clrl lamlnare '' turbulente . Proprietlti. Numlrul Reynolds

Mi~carea lichidelor ca ~i a gazelor se poate produce rn doua feluri,

calitativ deosebite unul de altul: regimul laminar ~i regimul turbulent.
3.2.5. 1. Caracte.rizarea mi~ciirilor laminare ~i turbulente. Existenta celor
doua regimuri de mi~care poate i pusa in evidenta printr-o experienta simpla.
Cu ajutorul aceleia~i ex-perientc se pot stabili proprietatile caracteristice ale
fiecarui regim de mi~care. Experienta se poate cfectua in felul unnator
(fig. 3.10): printr-o conducta transpa.renta de sticla AB se trece un curent
de apii ciiruia i sc regleaza viteza ~i totodata debitul, cu ajutorul unui
robinet R a~ezat la capiitul conductei. In conducta de stic!a, in interiorul
curentului de apa, se introduce cu ajutorul unui tub subtire T un Jicbid
colorat care poate materializa o linie trasoare.
Pii.strtnd aceea~i conducta AB se trece prin ea, la mceput, un cu rent cu o
vitezii. foarte mica ~i se constatii ca firul colorat din interiorul conductei
se mentine, astfel cum se aratii in figura 3. 1 I, a.
Repetind experienta cu vitcze diferite, din cc in ce mai mari, se ob-
servii ca, la o anumitii. vitezii., firul de lichid colorat ~i pierde stabilitatea
~i fonna regulatii, devenind ondulat (fig. 3.11, b). Repetind experienta cu
viteze mult mai mari, se observa ca firul de lichid i~i pierde complet stabili-
tatea ~i individualitatea (fig. 3.11, c}.
ln figura 3.12 se dau citeva fotografii foarte sugestive ale acestui fe-
nomen de tranzipe, inregistrat la curgerea unui fluid foarte viscos In jurul
unui cilindru subtire.

r,;==J><C:J --== olimthlare

T
preaplin

A 8
"
,

Fig. 3.1 0. Instala~ie pentru vizualizacea curgeril In conducte.

II.

b.
Fi&. 3.11. Aspectul schematic al curgerilor l&ali-
nate turbolente:
- tq:lm lamlou ; 6 - ...Pm de tr.uditc: Q - niiba
tuxtiul10t..

82
 ;i
:>

~
2
~

....... 0
"' -=
.

<>:
..
'>: ~ "
..
J-

ii
e
.!!
-
0Fti
...
~

;
.
:>.

"'"'
Ii>
"-

83
 Aceste expericntc arata ca, oda ta cu depa~irea unei anumite viteze (ca-
ractcristica pentru sistemul hidraulic ~i fluidul cu care s-a efectuat experienta),
se produc schifl\bari calitativc in caracterul mi~dirii lichidului, punindu-se
in eviden\a cxistenta a doua regimuri de mi~can~ : regimul laminar (fig.
3. 11, a) *i regimul turbulent (fig. 3.11, c).
fll i$carea lami11arii are urmatoarele proprietati, pusc in evidenta de ex-
pericn\a:
- traiectoriile particu lelor au o forma regulata., fiind curbe continue,
a~a cum sc vede in figura 3. 11, a;
- mi~carea are o structu.ra regulata, filiforma sau lamclara, dcci curentul
laminar poa te fi rcprezentat prin juxtapunerea unor rirc de curent de felul
celui din figura .l. 11, a ;
- in cursul mi~carii laminarc: particulclc fluidc i~i pastreaza individua-
litatca.
Aft'.$Cflrea turb11lwtii sc clcoscbc~tc prin caracterul ei de mi~carca lami-
nara. Tn regimul turbulent, mi~ca rea particulclor sc: face d czordonat ~i intim-
pl5.tor, deci traiectoriile nu mai pastreaza o forma regulata. In mi~carea tur-
bulenta apar deplasari de particule rluide in sens transversal directiei gene-
rate d e mi~care, fenomen pu~ in cvidenta prin faptul ca substanta colorata,
care la ln ceputul concluctt'i tl. B {fig. 3. 10) se afla in centrul ei, dupa o
distan\a foarte. scurta se raspinde~te ln toata masa curcntului, ie~ind de pe
firul de lichicl (care este clar individualizat la mi~carea laminara). Mi~carca
d ezordonata a particulelor in regim turbulent amintc~tc, la o scara mai mare,
fenomenul de agita \ic a l mokcul<.'lor, cu deosebirea ca in mi~carea turbu-
lent5. particulek fluidc nu-~i mai pastreaza individuaUta tea, cle existind
numai ca formc instantane~. care sc disperseazii continuu In masa curen-
tului.
1n kgal'ura cu caracterele deo~ebite ale celor doua regi muri de mi~care
trt>buie precizat inca un fcnomcn. S-a aratat ca in regimul turbulent de
mi~care, s ubstanta colorata cu care se efectucaza experien\a difuzeaza in
masa curentului, colorindu-1 in mod uniform. fn rea.litate, aceasta se observa
in tr-o masura mult mai redusa ~i ln cazul regimului laminar, in special
cind se folose~te drept colorant permanganatul de potasiu.
La mi~carea laminara fcnomenul este o urmare a clifuziei molecula.re;
'in cazul mi~carii turbulent e el este mult mai intens, fiind produs de depla-
sarea transversala de particule de fluid ~i poa.rta numele de di/uzie turlm-
lentii.
1n mi~carea turbulenta se mai observa ~i fenomenul de pulsa/je a vitezei
care se poate pune in evidenta tot cu instalapa aratata in fig-ura 3.10.
Daca se aranjea.za instalai ia astfel ca sa se obtina conditiile unei mi~cari
permanente, adica prin conducta AB sa treaca un debit constant, atunci
ar Ii de a~teptat ca vite.za locala dintr-un punct oarecare 1\1 sa lie cqnstanta.
Daca in punctul M se introduce o sonda ob~nuita pentru masurar.ea vit~zelor
care are o sensibilitate redusa, se observa ca se obtine pentru viteza Jocata
o viteza practic constanta. Cind se inlocuie~te aceasta sonda cu un dis-
po.zitiv mai sensibil, se constata ca vite.za locala nu este constan ta, ci ea
are o serie de variatii r.epezi in jurul valorii medii, variatii numite pulsalii.
Fenomenul de variatie rapida a vitezei se nume~te pulsaJia vitezei ~i se ob-
serva ~i in cazul cind instalatia r
(fig. 3. 10) functioncaza cu un debit
variabil, adicii s!'nt realizate con-
difiile pentru o mi~care nepenna-
nenta, ceea ce arata ca fenomenul
de pulsatie este caracteristic pentru
mi~carea turbulenta in general.
Aspectul variaei vitezei locale
fn functie de timp ~stc prezentat T t
in figura 3.13. Se vede ca mi~carea
turbulenta este iiltotdeauna o mi~- Fii;. J.13. Pulsatia vil<:zclor locale.
care nepermanenta, cu un caracter
specific.
Experienta arata ca in cazul in care in conducta AB, din figura 3. IO,
scurgerea se produce cu un debit constant, expresia:
(' +T -+
J,
::..:...--
v di
=-Vt
=> (3-13).
T

care reprezinta media in timp a vitezei locale momentane i pe un interval

t
de timp T suiicient de lung, are o valoarc constanta in timp in punctul
considerat , numita viuza locala medie.
La mi~carile nepennanente aceasta viteza Jocala medie variazii in timp.
Diferenta:
... , ... :+
v = v - v (3-14}

poarta numele de viteza de pulsa/ie.

3.2.5.2. Recuno~terea regimului de mi~care. Numarul lui Reynolds. Efec-
tuind experientele descrise mai inainte cu conducte AB (fig. 3. IO) de dia-
metre diferite, se constata ca viUza critica, la care se produce trecerea la
regimul turbulent, vatiaza cu valoarea diametrului tn sens invers, adidi la
conducte cu diametru mai mare trecerea de la regimul laminar la regimul
turbulent se fate la viteze critice mai mici.
Daca experienfele se re.peta cu diferite lichide ~i gaze, se constata cl
valoarea vitezei critice cre~te odata cu cre~terea coeficientului de viscozitate
al fluidului respectiv.
Experimental rezulta ca parametrii determinanti ai regimului de mi~care
tn conducte sint:
11 viteza in conducta;
D - diametrul conductei;
v - viscozitatea cinematicii a fluidului.
Cu ajutorul acestor parametrii se poate fonna un singur complex adi-
mensional, ~i anume:
vD
ReD = - (3-15)
v

85
car!?, conform teoriei similituclinii, reprezintii criteriul de recuno~tere al
regimului de mi~carc in conducte cilindrice.
Expresia (3-15) poarta numele de 1mmiirul lui Reynolds [5] dupa numele
savantului care I-a propus pentru prima data pentru rec.unoa~terea regi-
mului de mi~care. Despre existenta a doua regimuri de mi~carc a vorbit
pentru prima data Stokes (1843) ~i a poi Boussinesq [I].
Exprcsia (3-15} es1e valabilA pentru curenti de formll. cilindrica ~i de
aceea se noteaza cu indicele D (de la diametru).
Pentru curenti de alta forma sc folose~te o expres.ie analoaga, in care,
in locul diametrului se introduce raza hidraulica (v. paragraful 4. I) ;
(3-16)

Conform teoriei sirnili tudinii, trecerea de la regimul laminar la regimul

turbulent de mi~care se face la o anumitii valoare a criteriului; s-a stabilit
experim~ntal ca pcntru conducte circulare aceastii: valoare este:

(Re0 )., = 2 300, (3-17)

sau:
(3-18)
Pentru curen\i de alta forrna va.loarea critica are oarecare abateri.
Experimental s-a constatat ca valorile critice indicate nu deterrnina
in oi:ice conclitii punctul de tre<:ere de la mi~carea laminara la mi~carea tur-
bulenta, !n realitate, valorilc la care se produce trecerea de la regimul la-
minar la regimul turbulent se situeaza iotr-un interval oarecare (wna de
b;:ecere). Valorile indicate mai sus constituie limitele minime ale acestai
interval ~i reprezinta valoarea criteriului de la care mi~carea laminara se
poatc transforma in miJicare turbulenta, insa odata aceasta transfor-
mare efectuata, mi~carea nu mai revine la regimul laminar, decit daca se
coboara numaral Rernolds al curentului sub Re., m <lat.
Limita superioara a wnci de trecere este variabila in functie de con-
diFile executarii experientei. fn unele cazuri au fost atinse valori
de ordinul:
(Re0 )" .... = 150 000.

3.2.6. Schema mitcirii medii turbulente.

Tensiuni de turbulenii

3.2.6. 1. Definirea schemei. Tratarea teoretica a rni~carilor turbulente

este considerabil ingreuiata de structura complicata a acestor .mi~cari. In
schema de calcul admisa ptna acum, fluidul tn mi~care este reprezentat
ca fiind alcatuit din particule foarte mici - microparticule - care formeaza
un sistem ce se mentine in timp.
0 astfel de reprezentare are o baza reala tn m~carea laminara, la care,
tacind abstractie de difuzia moleeulara, se mentine individualitatea parti-
culclor. !n mi~carea turbulenta o asemenea reprezentare nu poate fi men-
tinu ta decit prin in troducerea unei noi scheme de calcul, specifica ~carii
turbulente. Existenta vitezei locale medii, definita prin relatia (3-13), dii

86
posibilitatea elaborarii unei astfel de scheme. Ea se ob~ine considednd in
fiecare punct viteza locala medie ~ in locul vitezei locale momentane t.
Cimpul ae viteze obtinut prin aceasta folocuire este lipsit de pulsatii
~i are o structura continua. Schema construita astfel poarta numele de scMma
mi~carii tnedii turbulente.
Pentru aceasta schema se men\in defini\iilc, caracterizarile ~i clasifi-
c3.rile anterioare, date la paragraful 3.2.
In terpretarea fizica a schemei mi~dirii medii turbulente rezulta din
analogia cu schema de calcul a mi~carii laminare.
!n mi~carea laminara, microparticulele fluide au dimensiuni mici, care
se fixeaza pc considerentul ca in interiorul unei microparticule Uuide s.'i se
circumscrie mi~carea de agita\ic a moleculelor. La mi~carea medic turbu-
lenta, sistemul de particule, corespunzator reprezentarii mi~carii , comporta
particule de dimensiuni mai mari (macroparticule, alciituite din microparti
cule fluide) ~i anume suficient de mari pentru a circumscrie in interiorul
lor mi~carea de agita\ie a microparticulelor fluide.
lntroducerea schemei de mi~care medie turbulenta echivaleaza cu des-
compunerea mi~carii reale in doua mi~cari componente: mi~carea medie
turbulenta cu cimpul de viteze locale t" ~i nti~carea de pulsa\ie cu cimpul
de viteze t';
... =
II
::;;-
II + ...V' (3- 19)
Aceasta schematizare a fost propusa de Boussinesq ~i de Reynolds
[6). !n lucrarea dtata, Reynolds expune ~i ecuafiile mi~car:ii medii turbu-
lente.
3.2.6.2. Starea de tensiune la ~carile turbulente. ln mi~carea lami-
nara a fluidelor viscoase se ia ca baza pentru studiu schema de mediu con-
tinuu, cu microparticule (fig. 3.11, a) la care influen\a structurii discontinue,
moleculare, se intro.duce prin efortucile tangenpale de viscozitate -r., care
realizeaza rntre particule legatura datorita fortelor moleculare ~i trecerii
moleculelor prin suprafa\a de separa\ie. 0 reprezentare asemanatoare (fig.
3.11, b) se da modelului mi~carii medii turbulente (dupa Prandtl) in care se;

z z
r r1

A
-
~
:
-
- ., 8
- --=-er::
-, :r
tJ; t1vr

r '

'L -- __J
'

JI
0 ! , 0 I
a b
Pie. 3.14. Schema m.ifCllril medil turbulente:
- tcb. . . mlfCldl lam!Duo; & - Ida.,.. ml,.adl mcdil turbulcntc.

87
 presupune o schema cu macro-
--z~::j~~~=;:;~t:::i---::--s, particuJe, suficient de mari ca sa
circumscrie in interioruJ !or mi~
carea de agita\ie a microparticu-
f Cz sa
lelor ~i astfel poata fi conside-
rate ca se mi~ca in bloc cu viteza
-"'-'" - --"-' - - -- - --"'"--- --Sz locala medic 't. L~atura intre
Fig. 3. 15. llus trarea prod ucerii c(orturUor tnngen aceste .P articuJe se realizeaza prin
tiale prin schlmb d e cantltate de mi~arc. eforturi tangentiale, care se dato-
resc legaturii moleculare T (ca
in schema mi~dirii laminare) ~i efec tului turbulen\ei (schimbului turbulent
de microparticule prin suprafa\a de separa\ie AB), care da na, tere unor
eforturi t angen\iale suplimentare T 1 care reprezinta corec\ia specifidi sche-
mei de .mi~care medic turbulenta.
Pentru a explica apari(ia acestor efortu ri suplimentare se prezinta un
fenom en analog mai simplu (fig. 3. 15). Se presupune ca un vas C, se mi~ca
suspendat de o ~ina S, cu o viteza orizontala constanta u. Yasui C1 este
plin cu apa ~i la fund are ni~te orificii prin care apa iese cu vitcza ver ti-
cala w. Firi~arele de apa care ies din vas au viteza re-tultanta =
Ele cad int.r-un al doilea vas C2> care poate luneca Iara frecare pe o
v a + W
~ina 5 2 , insa nu se mi~ca , deoarece este fixat , prin intermediuJ unui dina-
mometru D, de stilpul P, Debitul de apa adus de firi~are mare~te canti-
tatea de mi~care a apei din vasuJ C2 ~i conform teoremei varia\iei cantita\ii
de mi~care va aparea o for\a suplimentara care va ac(iona asupra masei
de apa din vasul C3 Componenta orizontala a acestei forte, T, este pusa in
evidenta de dinamometrul D ~i se poate calcula folosind formula (-4-57)
scrisa in proiectie dupa orizontal.a , cu diferentc finite (pen tru un interval
de timp t.t) astfel:
t.(mv) = T /jj ,
Partea stinga a relatiei reprezinta varia\ia componentei orizon tale a
cantita\ii de mi~care. Ea se datore~te cantitapi de mi~care adusa de firi~oa
rele de apa care cad din vasuJ C1 ce se mi~ca cu o viteza relativa u fata
de vasul de jos ~i sc exprima astfel:
- in timpul t.t, in vasul de jos, intra un volum de apa egal cu kAwt.t,
in care kA este aria orificiilor vasuJui C2 ~i w viteza de ie~ire din orificii;
- masa de apa corespunzatoare este pkA w/jj;
- componenta orizontala a cantita\ii de ~care intrata in vasul C1
este :
t.(mv) = (pkA111/jj)11.
lnlocuind, se ob\ine:
T= pkAwu.
Pe suprafata orificiilor revine un efort unitar tangential:
T
Tr=AA=puw. (3-20)

88
 Printr-un mecanism asemanator se poate
explica apari\ia eforturilor tangen\iale la sche- z
mele din figura 3.14. Cu formula (3-20) se pot
calcula eforturile suplimentare de turbulen\a,
la schema din figura 3.16, unde sint reprezen-
tate doua macroparticule M 1 ~i M 2 Datorita
vitczci de pulsape 11;, din particula 1\IJ 1 trece
in particula M 2 o cantitate de fluid , repre-
zentata conventional prin por\iunea orizon- 0 !
tala ha~urata . Rdatia de continu.itate cere
ca din particula 1\{2 sa iasa, iar in particula ilf 1 Fig. 3.16. Schcmd de caloul pentru
sa intre aceea~i cantitate de fluid (reprezen- eforturilc tangc.oti:ilc turbulcnte .
tata prin portiunile verticale ha~urate) , ceea
ce da na~tere vitezei de pulsatie asociate v;.
La contactul dintre cele doua
macroparticule apare un efort tangential turbulent, notat cu -r;,. Pentru
fa\a z pozitiva a particulei 1lf2 efortul este po.zitiv ~i el poate fi exprimat
prin analogie cu formula (3-20) astfel:
' = pv,' ( - Vv') ,
"T,., (3-2.1)
deoarece w are ca analog pe 11;, iar " are ca analog pc 11~ < 0.
Rela\ia (3-21) exprima efectul instantaneu ~i pentru a trece la valoarea
medic (corespunzil.tor schemei de mi~care medie turbulenta) se aplica formula
(3-13) :
- I SJ+T/Z - pv,' v'11 dt -= - -pv",-,
-:~11 = - v.,. (3-2.2)
T 1-T/ 2

In mod asemanator se obtin eforturile tangentiale suplimentare pentru

celelalte fe\e. Datorita eforturilor tangen\iale va aparea ~i un supliment de
eforturi normale, astfel ca starea de eforturi cu care se corecteaza schema
de mi~care medie turbulcnta se exprima prin tensorul:

-,, -,, - pv:-1

P, =
I_
- pv: v: - v: .
P~s v~
p11, 11. - pv, v, - pv, 11,
, , , , , ,
1 (3-2.3)
1- pv. v. - pv, v., - pv, v,

Dupa cum se vede, eforturile un.itare de turbulen(a depind de densitatea

flu.iduluj ~i de caracteristicile cinematice ale mi~carii de pulsa\ie. Cind se
pune problema rezolvarii ecua\iilor de mi~care, aceste eforturi trebuie expri-
mate in func(ie de caracteristicile cinematice ale mi~carii medii. Cea mai
simpla relatie care poate fi propusa este cea data de Prandtl, care pentru
situapa din figura 3.11, b este:

't",. = pl2 ( ava,)l (3-21)

ln care l poarta numele de lungime de. amestec. Ca sens fizic, care ii explica
~i numele, l reprezinti lungimea dupa care microparticulele care se deplaseaza
sub acfiunea vitezei de pulsaf.ie v; din centrul macroparticulei M 1 se in-
tegreaza tn macroparticula M 2 ~i iau viteza medie a acesteia (fig. 3.14, 3.16)

89
Se vede ca, in acel~i sens, ea reprczinta dimensiunea medie a macroparti-
cult>lor schemei mi~carii medii turbulente. Se vede ca s-a !oat :

I v_.. I=- I v,' I -- -""

o: , I (J-2.5}

ceca cc se justifica prin obscrva\ia facutli la schema din figura 3.1 6 unde s-a
v:
arata'l ca sint vitt'ze de pulsa\ie asocialc ~i prin urmare de acela~i ordin
de marime.
Componcnta v; din formula (3-25} reprezinta in medie diferenta de
viteza Int re particulele M 1 ~i ,\J 2 ~i rezultli ca l repre-zinta aproidmativ dis-
tant a intre centrelc celor doua particule ~i deci dimensiunea particulclor.

3.l .7. Oescrierea statistica a turbulentei

Dupf1 cums-a aratat, In mi~carea turbulenlli paramelrii locali caractcris-

tici, viteza locala ;; ~i presiun ea hitlrodinamica p, variaza continuu ~i intlm-
pl5tor, Modul de varia\ic al parametrilor ;; ~i p depinde de condi\iilc gene-
rale ale mi~carii med ii ~i de pozi\ia punctului considerat; pc intcrvalc lungi
de timp respecta anumitc legi statisticc.
Variatia sau pulsa\ia vite1:ei ~i presiunii sint insotite de anumitc modifi-
cari In structura mi~carii : transfer de masa ~i can ti late de mi~care {difuzie
1urbulenta), formarca de virtcjuri cu clifcrilc ordine de marime ~i vitcze de
rota!ic, respectiv Irccvcntc care sint in legalura cu frccventa pulsa!iilor.
Dat fiind caracterul alcator al acestor varia!ii ca ~i complexitatea fe-
nomenului , de multa vrcme s-a impus descrit'rca statistica a tu.rbulentei.
Mai jos sc dau ci\fra din paramctrii statislici folosi\i in descrierea mi~carilor
turLulente.
,\fedia aritmetica cste data de formula (3-13):
::;
V = -J ) HT(i -+
V
dT.
T 1- T>J

C11rba de frecve11(a rdativa, resputiv de deim"/ale de probabilifa/1: se deter-

mina masurind vitezele cu o aparatura spcciala cu care se inregistrcaza
vitczcle sub forma unor diagrame ca aceca din figura 3. 13. Prin prelucrarc
manuala sau automata, din aceste diagrame se stabilcsc curbele de frecven ja
rclativa a vitezelor care aproximeaz.a func\i a densitai de probabilitate
f(v), in care v este componenta vitezei dupa dircctia aleasa. Functia densitatii
are proprietatile cunoscute:
r
f (- oo} = O; f{ + oo) = O; J_.. f{.r} d.r = I. (.>-26)

1n prczc.nt asemen~a mt\sur:itorl se fac cu sonde cu fir cald sau tennoancmonietre.

Sondn cste con.stituit~ dintr-un fir fo3rto subtire de. tungsten sau a lt metal prin4 tntre doi
elcctrozi. Curentul care trcce prin !ooda tncllt:~te f.lruJ fi intcnsltatca lui se schimbl to luoc-
~io de rczistenta firuJui. Acoa..st.o. se scliim.b l odat~ cu t,empcratura firului care variazA In fuoc-
1ic do vitcz.l. Recent, pcntru ucmeuea mlsurltoti au lnceput s4 sc foloseascll anemometn
tu laser.

90
 Cu ajutorul lui f(x) se exprima functia de distributie a probabilitatii:

..
D(11) = J~ f(x) dx. (J-27)

ln turbulenta libera - care se realizeata. la o oarecare departare de pe-

re\ii solizi care genereaza turbulenta - s-a constatat ca legea distribu\iei
pulsa\iilor de viteza este cea nonnala (Gauss):
1 -~
f(x) =--= e ' (J-28)
12"
fn care I> estc media ~i a 2 este dispersia variabilei stochastice x.
Cu titlu de cxemplu in figura 3. 17 sc dau [~] curhcle frecven\ei
relative, respectiv densitatii de probabilitate pentru componentele v;. v;
ale vite.zei de pulsa\ie determinate in doua puncte ale unui canal cu su-
prafata libera (y = 0, 18 h ~i y = 0,9 h, h fiind adincimea canalului). Se
remarcli apropierea de distributia gaussiana.
1Media staJislicii lnlocui~te pe (J-13), dar coincide cu ea la o distribu-
tie simctrica:

D = vJ:: 11[(11) dv (J-29)

~ireprezinta viteza locala medie.

Dispersia medie ptitraiicii este momentul de ordinul doi al abaterilor
variabilei stochastice:
a= J:: (v - ii)~f(v) dv = 11'. (3-30)
Devia/ia m~die piitralicii
a= Vv' (J-31}
exprima intensitatea absoluta a turbulen\ei. In tensitatea relativa, care este
o masura mai potrivita, se exprima prin numarul Jui Karman:

K = a/fl = Vv' /v.

1
(J-32)
n ..,_,

-1 -z o z 4
50 r rv;1 so FMI
,,
.-;1-..:.. 1 - 0.1811 .J 0.1811

R 4 -2 0 Z 4 6 ,, 2 2 4
Ffe. 3.17. Curbe de frecven~~ensitate pentru vitczcle de pu13a~e
lntMlD canal d~bls.

91
 BI BL I 0 GRAF IE

1. 8 o us s l n cs q , J. ,\) &sais Stcf la 1Jdor1'e dt.s toitx courottltJ. ,.?tt~moircs present~s par
divers savants ~ J'Acadlmie des Sciences" , t. 23, 1877;
13) Th4orie de l'lcoult.menf lourbilltmant rt lt'niullc'U% de.! liquides. Paris, 1897.
2. G h co r g hit oi. St. T~oria straJului limi/4 fi turbulas/4. Univ. l,3uc urc-$ti, 1973.
J . H I n 1e, J. 0. T11rbule11ce. Now York, 1959.
i. Min s k i i, E. M. 0 pulstJ/o'i skorostei v olkrflom potoke. Tcb. Zap. TACT!, 105, 1.936.
5. Reyno 1 d s. 0 . An Expr.ri,nt-ntal l1nus tigatfon of tlit Circ11ttistanc,r.s wJiic-,, Ddermine the
Molir>n of IValer S hall be Dir<d 0 1 Slnous and the Law of Ruistanu in Para/Id Channels.
Phill. Trans. lloyal Soc., 1883.
6. Rey .o o Id s , 0 . On the Dynamic Tlicory of lntom/Jrl'ssible Vi"Jcous Flut'd and th~ DtUrttu'-
nalton of the Criterion. Phil. Trans. ~oyal Soc.. J 895.
7. To w n s e n d , A. A. The Strutlud of T~rbuln1t Shtar F/ofkJ. Cambridge. 1959.
 Capltolul IV

RELATll GENERALE ALE Ml~ClRll CURENTILOR DE FLUID

4.1. MODELUL CURENTULUI UNIDIMENSIONAL DE FLUID

4.1.1. Despre s iste me hidraulice

Majoritatea problemelor care se rczolva in hidraulica se refera la cakulul

presiunilor ~i dcbitelor in instalatii formate din conducte, canale ~i dispo-
zitive sau constructii prevazute de-a lungu l acestora.
Un ansamblu de conducte sau canale impreuna cu dispozitivelc aferente
care asigura transportul, distribu\ia sau mi~carea fluidelor poarta numele
de sistem hiclraulic sau instala\ie hidraulica. Sistemelc hidraulice se pre-
zinta de obicei ca sisteme de conducte sau sisteme de canale, iar uneori sub
fonna unor sisteme mixte formate din conducte ~i canale.
Conductele au secuni transversale inchise de diferite forme (circulare,
dreptunglliularc, triunghiularc etc., fig. 4. I), in timp ce canalele, care de
obicei sint sapate In pamint sau sint realizate sub forma de jgheaburi, au
secpunea transversala deschisa la partea superioara (fig. ~ . 2) . Uneori, sc
in\eleg prin conducte numai cele de scc\iune circulara iar cele de alte
secpuni se numesc canale, fie ca au profil inchis sau deschis. Astfel, sint
inceta\enite denumirile de canal ovoidal sau clopot la instala\iile de cana-
lizare sau de canal de ventila\ie, de~i este vorba de conducte cu profil in-
chis. De asemenea se folosesc denumirile de tune! (sub presiune) sa:u galeric
(cu nivel liber) cind conductele sint ob\inute prin sii.pare in pamint.

--
0 m 8 0 - --
--
-- -- --
- -
.
----
- ---
-- -
-

Fig. ..t . Profile de conduct.

Fig. .2. Profile de canale.

93'
 Un exemplu de sistem hidraulic simplu
fleztrvor cu conducte este aratat fn figura 1.J; alte
exemple sint aductiunile uzinclor hidroelec-
trice, instala\iile de pompare etc.
ln figura 1 .~. se arata o parte din insta-
la \ia de alimcntare cu apa a unei cladiri.
/ Exista numeroase alte asem enea exem-
Candur/4 ple. Se poale spune ca instalatiile hidraulice
formcaza sistemul circulator care asigura
localitatile ~i industria cu apa ~i combustibiJ
ar.ti
~i ca slnt nelipsile din schemcle tehnologice ale
fig. 4.l. Sistcm bidrnulic cu conduc tc . instala\iilor hidrotehni:e, industriale (chimice,
siderurgice etc.) ~i a instala\iilor de iriga\ii.
Accasta enumcrarc a rata ma rca importanta a studicrii sistemelor hi-
draulicc - obicctul principal al hidrauJici i - a cunoa~terii fenornenelor care
au Joe la rni~carea fluidelor in accste sistcme, pcntru a realiza proiectarea
~i ex ploatarea !or in condi\ii care sa garanteze o func\ion are bu na ~i o ex-
ploatare sigura, cu un cost red us. De mare importanta cste red ucerca costuJui
exploati1rii ~i al investi\iei, dat filnd ca astfel de instala\ii se executa in
propor(ii de masa. Pcntru aces( rnotiv, hidraulica trebuie sli <lea, pentru
rc2olvarea aces!or tipuri de pmbleme, me lode de cakul care sa fie nu numai
eficiente, dar ~i simple. Accst deziderat se realizeazli prin folosirea valorilor
med ii ~i a schcnwi de calcuJ a curentului unidim ensional de fluid, posibili-
tate care r"'zulta din proprieta tile specifice a le mi~carii fluidelor in instala!ii
hidrauli ce.

4.1.2. Caracteristicile mi,cari i fluidelor

in sisteme hidraulice
i\li~carea fluidelor in sistemele hidraulice poal.i avea forme variate, in
general toa te formele exarninate la paragraful 3.2, avind intotdeauna un
caracter spa\ial (tridirnensional).
C~,1
robinel
o :" ""
G-t'l '
..hidroior

- CIJ{)dlf4"/h
da 1
,
'
\ ._, \

t-fl6 A 8 c

rtzemir

Fig. 4.4. Scbcmn insta.latici de aliment.arc c u -a pl lntro c;l.\di.re.

94
 ln mod ob~uit, mi~carea fluidelor in sisteme hidraulice este turbu-
lenta ti numai in cazuri exceptionale este laminad (de exemplu: curgcrea
pacuri1 ~i uleiurilor grele, curgerea petrolului la temperatw:i sclzute etc.).
ln instalatiiJe hidraulice mi~carea este de obicei pcrmanenta; a par insa
~i stari nepermanente de mi~care: in regimurile tranzitorii de pomire ~i
oprire, la schimbarea conditiilor de functionare (inchiderea sau deschiderea
unei vane), in cazuri de avarie (blocarea unui dispozitiv, spargerea unci
conducte etc.). De aceea, calculul ~i dimensionarea instalatiilor hidraulice se
fac pentru mi~carea permanenta, apoi dimensiunile ~i functionarea instalatiei
se vcrifica ~i se corecteaza ca sli suportc ~i solicitarile care apar in mi~ca rea
nepermanenta. ln m4carea nepermanenta pot aparea uneori solicitari care
impun modificarea dimensiunilor ~i regulilor de exploatare, sau cer introdu-
cerea unor dispozitive speciale de protec\ie. De aceca, un capitol special
(capitolul VII) este consacrat acestei probleme.
ln instala\iile hidraulicc pot avea loc atit mi~cari cu suprafata liberl
cit ~i mi~diri sub presiune.
ln sistemele cu conducte, curgerea se produce de obicei sub presiune.
lo cazul gazelor se produc numai mi~cari sub presiunc, la care, in general,
nu poate fi neglijat efectul compresibilitatii decit la viteze mai mici de cca.
50 m/s. Jn cazul lichidelor pot exista atit mi~cari sub presiune cit ~i mil-
cari cu suprafata libera, cum este cazul ob~nuit al conductelor de canali-
zare. Din punctul de vedere al studiului mi~carii estc mai putin important
daca sistemul este alclituit din conducte sau canale dcschise; important este
daca mi~carea are loc sub presiune sau cu suprafata libera, dcoarece me-
todele de calcul pentru aceste doua tipuri de mi~care difera. De aceea, ~e
obi~nuie~te ca sistemele hidraulice sli fie clasificate du pa accst criteriu In:
sisteme sub presiune (care slnt numai cu conducte) ~i sisteme cu s11pra/a/d
libtt'a care pot fi atit cu canale deschise cit ~i cu conducte.
Jn sistcmele cu conducte apare ~i o situatie mixta cind pe o portiune
e.xista mi~care cu suprafata libera ~i pe alta portiune mi~care sub presiunc,
de exemplu o conducta de canalizare care se varsa lntr-un riu (fig. 1.5) ;
cind nivelul apei in du este scazut, conducta functioneaza cu suprafata
1.ibera (fig. 1.5, a), iar dnd nivelul in riu cre~te, conducta intra partial sub
presiune (fig. 1.5, b) ~i functioneaza in regim rnixt. La o mi~care cu nivcl
l.iber, daca debitul de apli depa~e~te o anumitli limita, intrcaga conducta
s~u o portiune mare a ei poate intra sub presiune. Ceta ce caracterizeaza
inslaiQ/iile_hidraulice este faptul cii, daJaritii lungimii mari a conductelor sa"

a a

Pig. .5. Conducte cu curgero cu supri.fall Uberl (o) ii mix~ (b) :

X - co~ de comaodl .

95
canalelor care intra in compwierea /or, 1ni$carea fluidelor are, pc cea mai mare
lntilidere a arestora, 1m caracter de mi$Care paralelii sau de mi~care 1mi/om1ii.
A ceaslti caracleristicli pcrmite i ntroducerea modd11ltii de ctirenl 11nidi~>isional.
fnainte <le a trcce la definirea ~i analiza acestui model sc va prezenta
pe sc url un a,<;pert importa nt a l mi~carii uniforme, ~i anume distribu~ia neu-
nifonn a a vitczclor locale in conduc te ~i canale, deoarcce tocmai acest aspet,
care da caractcrul spatial a l mi~carii , este neglijat in construirea schemei
un idimensiona l<:. 0 examinare mai amanuntita a acestei problcmc, lcgata
~i de disiparca de energie in conductc ~i canale se face in capitolul V.

4.1 .3. Distribuiia vitezelor locale in conducte fi canate

cu mifcare uniformi

Dislrib11/ia 11or111alti a vitezclor. Aerul, apa ~i alte fluidc care se mi~ca in

conducte sau ca na lc adcra la pcrete ; ca urmare, la contactul cu peretele,
viteza rela tiva a flui<lului este nula. Straturile de fluid vecinc sc mi~ca
alunccind Cap de stratul ad erent ~i unde fata de a ltele, cu viteze care cresc
catre a,~a conduc tei, formind astfcl o distribu\ie neuniforma a vitezelor
(v. fig. 4.6 ~i i .7).
La mi~carile laminarc in conducte cilindrice, in secpune, vitezele lo-
call' variaza d upa o lcgc paraliolit,'i'l (fig. 4.6) exprimatii prin relatia:

v = vmoz (' - ..C.),

,.! (1-1)

fn care r 0 cste raza conductei.

La mi~carca turbulenta legca distribu\iei vitezclor intr-o sectiune trans-
Vt>rsala am cu totul alt aspect (fig. 4. 7) .

...
-+- -<i- ----1 litax
.....
Fig. 4.6. Dis tributia vitcielor locale. In i:nt~ea
laminar-a. a unui fluid intr-o condtJc tl c1rcula.r.1 .

0 0 785mm

...,, --.hP' -
]$
lS
S.'
I

'
I
I

'

-V -
' ll
..
0.5:' 1.0' :' 1.5 2.0 2.5 3.fi. 35 40 4.5 5.0 ; 5.S 6.0 6.5 7.0:' 7.5' 8.0 8.5 9.0: 9.5
m/s
" . Q844 l.37 3.26 5.33 7.31 117
F ig. 4.7 . Dh;tribu, ia \1itc:2clor loealt la n1 1~ar ea turbule nta intr-o conduct~ circ:1th1r4.

96
 Fonna diferita a legilor de I
distributie a vitezelor in ~
carea laminara ~i in cea tur-
bulenta iese ~i mai bine in evi-
denfli in figura 1.8., in care se
reprezinta variatia vitezelor in
variabile adimensionale -"-,
"'"""
unde 11...,z este viteza maxima \
'S.6srral limiti
in axa conductei (diferita la laminar
cele doua tipuri de mi~diri). Fig. .8. Rt!prez.entarea adimensionata., comparativ~.
La mi~carile turbulente, a distrib u ~ici vitezeJor tn c.onducte.
dislributia vitezelor prezinta
doua zone distincte (fig. i.7 !
~i i .8): a
- filmul laminar sau sub-
stratul limita laminar, aflat tn
contact cu peretele conductei
sau canalului ;
03
02
, 0.1
-v -- --T--
"' '
~
i
~r
v.-
- zona centrala turbulen- '<> ~~)
ta sau simburele turbulent al
curentului. a2 Q4 a6 O.B 10 1.2
-Vi I

In prim a zona' linga pe- Fig. 4.9. C.v-acteristicile puJsatHJor de vitez.A ln filmuJ
rete, mi~carea are un caracter laminar {dup!I. Niklt:in).
apropiat de c_el laminar - de-
oarece peretele conductei impiedica pulsatiile turbulente - ~i se dezvolta
intr-un strat de grosime mica care imbraca ca o pelicula zona centrala tur-
bulenta a curentului ~i de aceea poarta numele de film laminar, sau substrat
limita laminar.
ln filmul laminar, mi~carea nu este de !apt laminara, ci are un caracter
special. Dupa cum au aratat experientele efectuate de Nikitin , In tilmul
laminar exista pulsafii care se dezvolta dupa o lege proprie (fig. 4..9). lo
fil;nul laminar, datorita rezistentelor tangentiale mici, viteza cr~te foarte
repede.
In a doua zona, unde se dezvolta mi9carea turbulenta, distributia vi-
tezelor i~i schimba caracterul ~i cr~terii rapide de viteza din filmul lami-
n ar ii urmeaza o variatie lenta a vitezei (fig. i.7). In comparatie cu mi~
carea laminara, distribupa vitezelor din mi~carea turbulenta este mult mai
uniforma (fig. 4.8).
Legea distributiei vitezelor in zona centrala turbulenta se exprima prin
relatii semiempirice sau prin relatii empirice de forma
r ) I/ (i-2)
V = Vma% ( 1- - '
'
in care n variazii cu numarul Reynolds astfel :
Rel i 10" 1,1 JO 3.21 JO
~ 6 7 10
)\' i k ( t I t1, I. J<. Un~le prob/emt. ale hidraulicii curen/Uor et., --nitiel Jiber. Stud.ii de hi-
draulic.1. ISCH , \'OI. I V, Bu curc~H . 1962.

Q7
 Caracterul diferit al dlstributiei
vitezelor la cele doua tipuri de m~dri
.. v,.., sc expHca prin natura dlferitli a efor-
turilor tangentiale. Reprezentlnd iru.,..
carea fluidului tntr-o conductli ca o
mi~carc telescopica, In straturi concen-
trice (fig. 1.10), este evident ca legea
Fig. 4.10. Caractcrul t:d..copic al mi~clrii de varia\ie a vitezelor va dcpindc de
laminue a modelului de fluid. valoarca eforturilor tangenale de
legatura tntre straturile de fluid ~i
reciproc. La rni~carca laminar;i aceste eforluri sc datoresc numai visccni-
tll\ii. La mi~carea turbulcnta au valori mull mai mari (de sute ~i mii de
ori mai mari), ceca ce cxplica distribu\ia mai uniforma a vitezelor locale tn
zona ccntrala turbuknta.
Fornrarm distrib11(iei 11or111ale 11 vitezelor ~i slral11l li111itii. Distribua nor-
rnala de vitczc din mi~carca uniforma rezulta dintr-un cchilibru al intcrac-
\iunii intre mi~carea fluidului ~i efeclul de frinare al perc\ilor, elect transmis
prin intcrmcdiul cforturilor tangenti.ale, de viscozitatc ~i turbulen\a.
La !nccputul canalului sau conductei accasta interac\iune are un caractcr
tranzitoriu ~i, ca urmarc, profilul vitezeJor se transfonna treptat pina ajunge
la fonna normal3.
Pcntru cazul mi~cllrii larninare intr-o conducta, desla~urarea fenomenu-
lui de fonnarc a distribu\ici vitezelor este aratata In figura 1.11. La fnceput,
la plecarea din rezervor, mi~carea are caracter de mi~care de fluid perfect,
cu o distribufie aproape uniforma a vitezelor; pc mf1sura ce curentul sc dc-
plaseata fn conductli, dislributia vitezelor estc modilkata prin actiunca de
frfnarc a peretilor, formind o zona de s tra t limi tfL (zona h~urata) care se
cxtinde treptat pina ce fnlr-o scctiune F ocupr1 lntreaga conductli. De aici
interactiunea din stratul limita se echilibrcaza ~i profilul de viteze ramine
s tabil. Lungimea de inccput, pe care se produce procesul de stabilizare al
prolilului de viteza, se nume~te lungimea de stabilizare I, ~i la m~carea la-
mlnara se determina cu formula:
l, = 0,03 D Re0 . (1-3)
La mi~carca turbulcntil fenomenul este asemlinator (fig. 1. 12) cu deo-
se birea ca !nt.r-o anumita sec\iune S mi~carea in stratul limita devinc tur-

profit Jran11/ariu r!e r1/ue

/

lun11mro de stobilizare
Fig. .t l. Formnrca profHuJul de ,1it~.u la 1-oite.an:a laminara. in conducte.

98
 F
I Subs/rat fimilo laminar(film laminar}
'<I-

-a-
Strat /imiti laminar
Fig. 4.12. Fonnarea profiluJui de viteze la mJfearea turbulenU tn conduc~ .

bulenta (zona dublu h~urata), iar zona de strat limita laminar se ingus-
teaza ~i se transforma tn substratul limita laminar. !n cazul mi~carii turbu-
lente, lungimea de stabilizare este aproxima tiv:

l, = (i0- 50)D.

Distrillu/ia vittzelor la curen(.i ue siiprafa~ii libera. /J.ifluen{a formei .sec-

!iunii lra1i.s11ersale. La mi~carea cu suprafata libera, in conducte ~i canale,
distributia vitezelor ~i formarea profilului de viteze se dezvolta dupa legi
asemanatoare cu cele de la conductele circulare sub presiune. La mi~ca.rea
Jaminara plana pe o placa inclinata distributia este parabolica (fig. 4.13).
Distributia vitezelor in mi~carea turbulenta intr-o albie dreptunghiu-
lara este aratat.a in figura 4. 14, iar intr-o albie de rlu ill figura 4. 15

y.l
I

fig. 4.13. Distribuiia vltez.clor la o mi!;ca.re lamlnarl

pe o pla.<:A pland . . ,.,.,,, ,, ., . . ,. , lJ.V

'
:r
a. b.
Fig. 4. 14. Distribufia viteulor lntr-uo canal de sec\;iun:e dreptunghiulard :
- cur:be de ega.11 vices.I {iiotaae) : - dl.stdbutJ ~ vertlcalt.

99
 Fig. 4. 15. Distributia vit.ielor lntr--0 albie de lorm~ oarec:are.

Din exemplele de mai sus se vede di distribupa vitezelor in sec\iune

transversala este influentata de forma secpuuii, influenta care se simte
pe fntreaga sectiune.

4.t .4. Modelul curentului unidimensional de fluid.

Schema de calcul a sistemelor hidraulice

Fie ca este vorba de mi~cari sub presiune sau cu suprafa\a libera, la-
minare sau turbulente, permanen te sau nepermanente, faptul ca mi~carea
fluidelor in sistemele hidraulice cu conducte sau canale are caracter de
mfycare paralela sau gradual variata constituie baza fizica pe care se poate
introduce schema de calcul folosita in hidraulica la stucliul sistemelor hi-
draulice ~i anume: modelul curentului de fluid unidimensional.
In aceasta schema se presupune ca mi~carea fluidului se face cu viteze
uniform distribuite pc sec\iune. Intr-o sec\iune oarecare, mi~carea este carac-
terizata printr-o viteza medic V ~i prin co ta piezometrica:

(4-4)

Cota piezometricii reprezinta caracteristica de presiune a curentului uni-

dimensional ~i intr-o sec\iune transversala a unui curent paralel are aceea~i
valoare in toate punctele (v. paragraful 3.2.2). P rin extindere, se aclmite ca
aceasta proprietate semen tine ~i pentru mi~carile gradual variate. ln scbimb
cota piezometridi variaza in lungul curentului de la o sec\iune la alta, din
cauza ca la curgerea fluidelor reale in canale ~i conducte se produce o clisi-
pare continua a energiei hidraulice in caldura, prin lucrul mecanic al fortelor
inteme de viscozHate. P entru a tine seama de acest consum de energie hi-
draulica, schema de calcul a curen\ilor unidimensionali se completeaza cu
inca o mirime numita pierdere de sarcina h, care are doua componente:
- pierderea de sarcl11ii liniari! h, care se produce in lungul curentului
in mi~care uniforma ~i este proportionala cu lungimea lui;
- pierderea localii de sarcinii h1 in zonele cu neuniformitati (zonele A,
B, C, D in figura 1.4).
Pierderea totala de sarcina sc calculeaza prin insumare:
(4-5)

100
 4.1.S. Definlrea mlrimilor caracteristice
ale schemei unidimensionale a curentului de fluid
4.1.5. 1. Viteu medie a curentului V. Este viteza modelului de curent
unidimensional, tn ipoteza cii tntr-o secliune transversala a curentuh1i, indi-
ferent de distribulia reala a vitezelor, toate particulel e se mi~cii cu aceea~i
vi teza. Viteza medie a curentului se define~te astfel ca debitul efectiv a1
curentului de fluid sa fie egal cu debitul modelului de calcul:
v = Jt.
A
(4-6)

La mi~carea laminara fn conducte cilindricc viteza medie reprezinta

jumlitate din viteza maxima, in timp ce la mi~carea turbulenta este apro-
piata de viteza maxima.
Cunosctnd viteza medie, debilul poate fi calculat cu relatla:
Q = AV. (1-7)
Debitul de greutate ~debitul de masa se exprima prin relajile:
Gc=yQ = yA V ; Q., = pQ=pAV.
4. 1.5.2. Cota piezometrica sau sarcina piezometrici. Se defin~te pentru
sectiunile in care mi~carea este paraleli sau gradual variata, avind expresia:
Hp =.:+!..
'(
.
Dupa cum se ~tie de la interpretarea energeticii a legii hidrostatice in
clmpul gravitational (v. 2.2.2), aceasta mil.rime reprezinta energia specifidl
poteotiala a unei particale, raportata la greutatea ei. ln tr-o secun e a
curentului, lo care mi~carea este paralela, cota piezometricii are aceeaJii va-
loare pentru toate particulele. De aceea, fluxul (debitul) de energie mecanica
potenfiali E. pe care particulele il transporta printr-o secpune A se poate
scrie astfel :
(-t-8)

4.1.5.3. Pierderea de sarcini lilliari fi panta hidraulici. Sint manm1

globale care caracterizeaza procesul de disipare a energiei mecanice a curen-
tului In cildura la mfycarue uniforme ~i gradual variate.
Pierlerea de sMcinii. liniarii. h, esu egalil cu consumul ile energie 1necanicli
al unif4/ii de greulaU de fluid, ctnd aceasla parcurg~ o tlistatti L. Energia se
consuma pentru tnvingerea rezistentei care ia n~tere la fluidele reale prin
frecarea fluidulai de pereti. Consumul de energie se product: prin lucru l
eforturilor tangenf:iale de contact fntre particule ~ depinde de legea dupli
care se deformeaza particulele. La rmdal sau, aceasta lege depinde de m9-
dul de variape al vitezelor locale, deci to ultima analiza de distributia
vitezdor . La mfycarea un.iforma aceasta distributie este aceea~i in _lungul
curentului (cazul fluidelor incompresibile) ~i pierderea de sarcina este pro-
portionali cu lungimea ~i de aceea se num~te liniara (h,).
Pe ~ ca.le se face ana1iz.a teorelicl a pierderi lor de sarcilll. la c.apitolu 1 V.

101
 Dat fiind caracterul stabil al procesului rierderii de sarcina in mi~
carea uniforma, el poate fi caracterizat ~i loca prin notiunea de panta hi-
draulica.
Pan ta liidraulicli J a curentului se define~te pentru 1Il4carile uniforme.
Ea este pierderea de sarcin5 liniara, pe uni ta tea de lungime:

J = !!!... . ('1-9)
L

Pnn extindere, sc folose~te aceasta notiune sub forma diferen1iala ~i pentru

mi~clirile gradual variate in conducte ~i can ale:

J= dho. (4-10)
dL

Panta hidraulica depinde de natura fluidului ~i de caracteristicile hidraulice

~i geometrice ale curentului (v. capitolul V).

4.1.5.4. Pierderea de sarcina locala. Este o marime globala cu ajutorul

careia se exprima suplimentul de consum de energie mecanica al curentu-
lui lpeste eel din mi~care uniforma) la traversarea unor rezistente hidraulice
locale, in zonele cu neuniformitati (curbe, vane etc.). Ea se defin~te tot
pentru unitatea de greutate de fluid care traverseaza obstacolul, astfel ca
pierderea totala de sarcina II, pe o lungime determinata L (intre doua
sectiuni date I ~i 2) se poate "calcula prin insumare;

4.1.5.5. Fluxul energiei disipate de curent. Cu ajutorul nopunii d~

pieidere de sarcinll. se poate exprima cantitatea de energie mecanica disi-
pata de curent pentru a invinge rezisten\ele hidraulice pe o lungime L .
!ntr-un timp Al, lungimea L este parcursa de o cantitate de fluid (ex-
primata in greutate) egala cu yQAI, deci cantitatea de energie disipata in
intervalul de Ump At pe lungimea L este yQAth,,_,.
Flu.xul (debitul) de energie disipatii prin pierderile de sarcina pe lun-
gimea L va fi :

Er = yQ!J.th,,_, = .,/'lfi (4-1 I)

/)J 1\f '-

Formula este foarte simpla dar are ncvoie de o justificare suplimentara.

In instalapa din figura 4. 19 cantitatea de fluid care intra prin sectiunea I
este yQAt, fiind ha~urata pe figura; o cantitate egalii de fluid iese prin
secpunea 2; pentru a efectaa acest transport, cantitati egale de fluid sint
deplasate prin fiecare sectiune. Din punctul de vedere al fenomenului de
clisiparc, deplasarea simultana a masei de fluid - care se produce cu disipare
de energie - poate fi inlocuita cu transportul cantitii\ii yQAt de-a lungul
conductei ~i in concordanta cu definitia pierderii de sarcina (v. p. 4.1.5.3)
energia disipata intre sectiunile I ~i 2 tn intervalul de timp At se scrie:
(yQAt) II,,_,.

102
 mi "-'6-01
A--s1.4/ ~ A f(Qh) A
4

- - - ~

p
Fig . .4.16. Dcfinirea ptrimetruiui udat.

4.1.S.6. Efortul tangeojial mediu la perete, perimetrul udat ~i raza hi-

draulica. Aceste notiuni sint legate de fenomenele de contact intre curentul
de fluid real ~i pereti, precum ~i de pierderea de sarcina.
Perim-etncl ml.at P este lungimea din perimetrul sectiunii transversale a
curentulni pe care acesta se afl.a in contact cu peretii rig.izi. tn !igura 4. 16
se dau citeva exemple de defi.nire a perimetrnlni udat.
Ejort11l ta11ge11lial tnedi11 la peret,e -.0 se defin~te pentru o secun e trans-
versali ~i este media eforturilor tangen tiale pe pcrimctrul udat al sec-
tiunii.
Raza hid7'a11lica a secfim1ii R este raportul intre aria sectiunii udate A
~i perimetrul udat P:
A
R = -p ('1-12)

fiind o lungime caracteristica a modelului de curent unidimensional care sc

folose~te in cxprimarca efortului tangential mediu la perete ~i prin accasta
la caracterizarea fenomenelor de disipare a energiei la cu:ren ~ii de fluid in
mi~care uniforma.

4.1 .6. Legea de baza a mifcirii uniforme t i interpretarea energetica

a c:aracterlsticilor modelului de curent unidimensional

Se considera ~carea uniforma ~i permanenta a unui curent de fluid

intr-un canal sau :intr-o conducta de forma oarecare (fig. 1.17) ~i se scrie
ecuatia de mi~e in lungul axului, pentru masa de fluid cuprinsa intre
sectiu:nea J ~i sectiunea 2. ?rli~carea fiind uniforma ~i permanenta, accele-
ratille particulelor sint nule ~i ecuatia de mi~care se reduce la ecuatia de
echilibru a fortclor exterioare care actioneaza asupra masei de fluid, fortele
interioare anulindu-se reciproc. Foryele exterioare sint:
- forte1e de presiu:ne pe sectiunile I ~i 2: p1A, p2A ;
- greutatea masei de fluid : G = yAL;
- reactiu:nea peretiJor conductei: T = T 0 PL, unde To este efortul tan-
gential mediu la perete, iar PL suprafata peretilor conductei !ntre cele doua
sectiu:ni.
Se scrie ecuatia de echilibru in proiectie dupa axa conductei:
p1A - p,ft + yAL cos - T 0 PL = 0.
103
 Fig. ,.17. Schema de calcul a mi~!l.ril uniforme .

lmpartind cu yA ~j tnlocuind L cos ct cu z1 - z1 se obtme:

(Z1 + 7p, )- (Z2

+ 7p, ) - y:;-=
~0 PL O
'
in care parantezele reprezinta sarcini pie.zometrice, iar .!... inversul razei hi-
A
draulice.
lnmulfind cu yQ ~i inlocuind dupa (4-4) rezulta:

yQH.,1 - yQHp,a = ~ (-r PL) = Q0 T: (4-13)

Expresiile obti.nu.t e in partea stlnga exprima, conform relapei (4-8), fluxurile

de energie potenpala prin sectiunile l ~i 2. Deoarece in cele doua secf.iuni
viteza particulelor este ace~i fluxurile de energie cineticii sint egale ~ i
diferenta (yQH.,,,1 - yQH ,2) reprezinta fizic fluxtil de energie mecanica
E, disipat intre seep~ I ~i 2, care se exprima conform relatiei (4-11)
tn care se introduc numai pierderi de sarcina liniare (deoarece mi~carea este
unifonnii). Se obpne relafia:
E, = yQh1,_, = V(or0 PL) = Q To L, (4-14)
R
care se ma1 poate scrie sub forma:

lllE, =(Vilt) (PL-r0). (4-15)

l n ultima relape, partea dreapta reprezinta lucrul mecanic efectuat de efor-

turile -r0 cind curentul se deplaseaza pe distanta V flt. Rezulta cii .modelul
curentului de fluid unidimensional care se deplaseaza ca un bloc (sau ca o
fringhie}, completat cu efo.r tul tangential mediu la perete, reprezinta ~i din
punct de vedere energetic fenomenul real.

104
 Scriind raza hidraulica sub forma:
A .AL
R =- =-
P PL

aceasta se poate interpreta ca volumul in care se produce disiparea energiei

ca urmare a freclrii pe unitatea de suprafata de perete udat.
Observind ca tn relatia (i-H) se poate introduce panta hidraulicl con-
form relatiei (4-9), se obtlne relatia de legatura fntre efortul tangential
mediu la perete, pan ta hidraulicl ~i raza hidraulicl a curentului, astfel:
To= yRJ. (4-16)

Din aceasta relatie ~i din (4-13) (sau direct din 1-11) se obtine relatia
de baza a curenIor cu mi~care uniforma:

H.,,,1 - H.,,,2 = (z + ~ )1 -(.t + ~), = ]L = h;,_,, (i-17)

care exprima - cu ajutorul notiunilor introduse pina acum - o lege foarte

simpla a ~clrii; la o mi~care uniforma diferenta cotelor piezometrice in-
tre doua sectiuni este egala cu pierderea de sarcina liniara tntre cele doua
sectiuni.
Aceasta lege este ilustrata in figura 1.17, unde pierderea de sarcina
liniara este masuratli prin diferenta de nivel la cele doua piezometre, care
arata cota piezometrica din sectiunea in care sint montate.

4.l. RELATll GENERALE DE CALCUL LA CURENTll DE FLUID INCOHPRESIBIL

IN Hl~CARE PERHANENTA

1ntr-o secune, modelul de curent unidimensional este caracteri~at prin

douli mlirimi principale: viteza V ~i cota piezometrica H.,,, deci pentru deter-
minarea lor in raport cu o secpune de referinta este nevoie de doua ecuatii.
Prima este fumizata de rela{ia de co11tinuitate (3-11).
Pentru cazul din fi.gura
4.18, pentru fluide incompresi-
bile, ea are forma:
I,
Q =Qi = Q. =Q, = Q. +Q. =
Q Q Q
= A 1 V 1 = A 1 V2 = A 1 V1 = 4 s
(4-18)

~i arata cl viteza medie va-

riazii invers proportional cu Fig. 4.18. Dustrarea relafiei de eootinu itate tntr-un
aria secpunii curentului. sistem hidraulic.

105
 A doua ecuae necesara este furnizati de ftla,ia lui Bernoslli scrisl
pentru fluidele reale pentru care la punctele urmlltoare se dau demonstratii
bazate pc aplicarea principiului conservaru energiei, dupi metoda folositi
de Bernoulli . Se vor trata doua cazuri, ~i anume: cazul sistemelor cu
canale sau conducte fixe ~i apoi cazul sistemelor cu conducte sau canale
mobile. ..

4.1.1. Relatla lui Bernoulli pentru curentl tn conducte sau canale fix
Se considera un sistem hidraulic fix (fig. -1.19); se aleg pe conducta
doua sectiuni transversale, .In a~a fol lnclt tn drcptul lor mi~carea sa fie
paralcli. fn aceste condifii, modelul curentului unidimensional poate fi
caracterizat astfel:
- in scctiunea 7, prin V, ~i HP,= {z + ~ ), ;
- In sectiunea 2, prin V 2 ~i H,, 2 = ( z +~ t
Mi~carea fiind permanenta, energia mecanica a masei de fluid care se
aHa intre sectiunile I ~i 2, tn volumul D cste constanta In limp, deoarece
parametrii in funct ie de care ca se cxprima In sistemul Euler nu variaza
in limp. Aceasta energie are ca suport particulele de fluid ~i este purtata
de acestea, de unde rezulta ca pcntru a ramlnc constantli trebuie ~a fluxul
de cnergic care intra in volumul D ~i fie cgal tot timpul cu fluxul de
(/)

v ,.'
~
(])
~
c,
v.

Fig. 4. 19. Schema do calcul a unui si.stem hidraulic cu conducto Clxc.

Bi.-lli Daill (1700- 1782), matomatician ti ~i&ieian otv:~ & ext?licat. lo~P,.
mea cinotioA cu ajutorul princlpiului onorgiei, a porfecf1onat .tehnca .mlsnritll pres1uuilor.
a i.n trodus donumirea do ,,hidrodinamicl" t i a prnpus prnpul11a pnn Jot.

106
energie care iese. F luxul de cnergie care intrii in sistem se noteaz! cu E,
~i este purtat de particulele care intra prin sectiunea I. Fluxul de energie
care iese din volumul D are doua componente: prima este fluxul de ener-
gie E2 purtat de particulele care ies prin sectiunea 2 ~i a doua este E;,
fluxul de cnergie disipata tn volumul D ~i care, cu ajutorul pierderii de
sarcina, se exprima prin relatia (4-l 1). lntre ccle trei fluxuri de energie
exista deci o relatie de bilant energetic:
E 1 = E 2 +E,. (4-19)

Fluxurile de cncrgie la intrare ~i la i~irc E 1 ~i E, au la rindul lor doua

componente:
E=E. +E.
in care:
E. este fluxul de energie potentiala;
E. - fluxul de energie cinetica.
Fluxul de energie potentiala se exprima, folosind co ta piezometriC'.i.
prin relapa (4-8).
Pentru fluxul de energie cinetica se stabilesc formulele de calcul con-
siderind iluxul prin sectiunea 1 reprezentata la scara mai mare in detaliul
din figura 4. 19. 0 particula de masa "'' care se afla in punctul M ~i are
viteza locala "M poseda o cantitate de energic cinetica egala
.
cu .!.2 m11Jr.
Energia specifica a particulei din M raportata la greutate (respectiv
pentru unitatea de greutate ~ezata fn punctul M) cste:
I
-2 mo.,
e,.. =
:M.
"'l 2g
Se considera tn jurul punctului M o secpune elementarli dA, prin care
trece debitul de grcutate al tubalui de curent corespunzator, egal cu yv" dA .
Fluxul de energie cinetica pr in tubul elem en tar de curen t va fi:

dE, = e.,y11,u d.A = y ~ dA,

iar pentru secpunea se obtine prin integrare:

Ec1 = ( y oir dA. ('120)

' )Ai lg

ln conformitate cu modelul de calcul adoptat, in formula (4-2.0) tre-

buie sa apara viteza medic V 1 in locul vitezei locale. ln acest scop se ex-
pruna viteza locala astfel:
v = v., = k(M)V,, (i-21)
In care k(M) este coeficientul de distributie al vitezei locale.

107
 l nlocuind in (4-20), se obpne:
E,,1 = ..!.. A 1 Vt ( k'(M) dA .
A1 2g )A,
Notlnd
= ..!. ( k3(M) dA (1-22)
A )A
~i observind di A,V, = A 2V 2 =Q, se scrie.:
av
E. = yQ2g (1-23)
Comparlnd relatia (4-23) cu relatia (1-8) rezulta ca marimea
H = "" (4-21)
' Zg
reprezinta energia cinetica a curentului unidimensional, raportata la greu-
tate; ea are dimensiunea unei lungimi ~i. de aceea, poarta numele de iniil-
fime cineticii.
ln expresia (1-23) nu mai intra marimi locale {respectiv viteze locale v),
ci numai marimi care caracterizeaza modelul de curent unidimensional;
iotre ele apare o marime noua o:, introdusa pentru prima data de Coriolis,
prin care se fine seama de neuniformitatea vitezelor locale din ~carea
reala. Marimea o: este adimensionala, poarta numele de coeficuntul C<Wiolis
~i se poate calcula cu ajutorul relaf:iei (1-22), daca se cuno~te pe cale teo-
retica sau experimentala legea de distribufie a vitezelor. Din calcu.le ~i ex-
periente se dau urtnatoarele valori uzuale pentru o:, la mi~can uniforme:
- mi~carea laminara In conducte cilindrice: = 2;
- mi~carea turbulenta in conducte circulare rugoase: ll = 1,05.-1 , IO;
- mi~carea turbulenta in canale de forma regulata: = 1,10-1,20.
Cu ajutorul relatiilor deduse mai inainte se poate stabili relafia lui Ber-
noulli. lo acest scop, in relatia (4-19) a bilantului energetic al curentului
pe por\iunea dintre sec\iunile I ~i 2 se introduc:
- fluxurile de energie poten\iala conform relatiei (1-8);
- fluxurile de energie cinetica conform relatiei {4-23);
- fluxul energiei disipate pe portiunea dintre sectiunile l ~i 2 conform
rela\iei (1-ll), dupa care se simplifica cu yQ ~i se obfine:

(z+ !..)
y I
+ ..,v: = { + !..) + ...v: + h,,_,.
28 y 2 2g
(4-25)

Aceasta este relatia lui Bernoulli pentru mi~carea pennanenta a flui-

delor incompresibile in sisteme fixe.
0 b s er vat i a l. Rela\ia (4-25) este o relafie de bilant energetic,
exprimata cu ajutorul miirimilor medii care caracterizeaza mi~carea mode--
lului de curent unidimensional. Semnifica\ia lor individuala a fost aratata
mai inainte. Jn relajia (<t-25) mai apare suma:

H= H.+H.= (:+t)+'"YI
y 2,
, (4-26)
formata din energia specificii potentialii a curentului ~i energia specifici
cineticl, reprezentlnd energia specific! totala a curentului ~i purtlnd oa-

108
mele de sal'Cinl hidrolinamici sau 11141/ime hidrodinamica. Ca ~i ceilalti
tenneni, are dimensiunea unei lungimi. Prin aceasta se justifica denumirea
de pierdere de sarcina data manmii h, care rezulta din relatia (1-25), ca
diferenta lntre sarcinile hidrodinamice:
h,,_, = H 1 - H 1
To mod corespu11Liitor, formula difercntiala (~-10) pentru panta hidrau
lica sc scric:
dh1 dH
]= - = -- (1-27)
dL dL

0 b s e r v a t i a a 2-a. Pentru aplicarea relatiei lui Bernoulli (4-25)

cele doua sectiuni care d elimiteaza scctorul (I ~i 2) se aleg in zone cu rni~
care paralela. Din cauza simplitatii care o prezinta aceasta relatie, ea se
folo~te uneori ~i to cazuri cind conditia de mai sus nu este tndeplinita.
Astiel, se aplica rn mod obi~uit pentru sectiuni in care mi~carea generala
a curentului are un caracter rectiliniu, insa cu zone de stagnare (apa moarta)
sau intoarcere, cum este cazul unor sectiuni de dupa o vana, dupa o J.argire
brusca de sectiune, dupa un orificiu tnecat, la i~irea din aspiratorii turbi
nelor etc. 1n cazul ~carilor cu caracter general rectiliniu, termen ii
z + l.. exprima destul de bine energia potentiala a curentului ~i nu se mo-
Y
difica, tn schimb apar modificari la calculul celorlalti termeni: astfel, pentru
calculul !naltimii cinetice nu mai sint valabile valorile Jui date mai sus,
pentru mi~cari uniforme, ci trebuie introduse valori modificate, specifice
fiecarui caz; la i~irea din orificii sau ajutaje, distributia vitezelor este
aproape uniforma ~i se ia = I; pentru ie~irca din aspiratorii turbinelor
se iau valori mai mari, dat fiind ca au lost masurate valori care ajung
plna la = 7,1.
0 b s er vat i a a 3- a. Peotru vine de licbid care ies din orificii,
ajutaje sau conducte (fig. 1.20) trebuie facuta o mentiune speciala in ceea
ce prive~te exprimarea cotei piezomctrice H, = (z + ~ ) Ca valoare me-
dic a curentului unidimensional ea rezulta din expresia (1-8) ~i la cureo ti
paraleli cu suprafata libera este egala cu cota suprafetei libere. ln situatia
din figura 1.20, b vina de lichid este incoojurata de aer ~i presiunea dintr-o
sectiune transversala este aproxima
tiv constantli deci, tn aceste cazuri, q
opera\ia de mediere se executa nu-
mai asupra termenului z ~i rezulta:

E, = ~A (z+ ~ } y dQ = - I
1-

= yQlzc + ~ )
Pie. 4.JO. Vloa de fluid la i~iru din cond ucte
Expresia ramine neschimbata ~ orificii :
- la letfr.a dhllt-4 eood:sadJ; 6o - la it:tltu dlotr-11
ca forma fata de expresia (11), orilido.

109
 insa punctul in care sc calculeua H
nu mai poate fi ales a:rbitrar, cl tTt
... buie luat tn central de greutate al
sectiunii.
0 b s c r v a I i a a 1-a. Cind mir
carea generalli nu mai este rectilinie
ci curbli., relatia Jui Bernoulli fn form~
II
(1-25) nu poate fi aplicata declt daca
se corecteazli. ~i tt:nnenii de energie
potentialli., de obicei sub forma:

in care jl' este un coeficient ce tine

seama de abaterea distributiei P.resiu-
nilor de la legea hidrostaticli.. ln fi-
gura 1-21 se aratli. caracterul acestei
abateri pentru doua cazuri (fig. 1.2 1, b;
4.21, c).

, 4.2.l . fteprezentarea graficl a

relatle l lui Bernoulli

Fig. 4.21 . Distribulfa prcaiunli In secfiunea

ln studiul instalatillor hidraulice
transversali a unul curent: se folosesc reprezentll.rile grafice, care
- cucent p-a.ratel; b. ' - turesit In eurbl . dau imediat o privire generala asupra
variatiei presiunilor, vitezelor medii,
pierderilor de sarcina ~ deci a functionarii instalatiei, avind la baza repre-
zentarea graJicii a relatiei lui Bernoulli. Aceastli. reprezentare este data fntr-o
fonna generalli., In figura 1.22 care se referi la o portiune de instalatie care
cuprinde ~i o rezistentli. localii (lirgire bruscii de secune). Linia C1Ct
poartli. numele de linie energdica ~i reprezinta variatia sarcinii hidrodinamice H,
fatli. de planul de referinta 00' sau variatia pierderilor de sarcinli. fata
de planul de sarcinlL
La conducta orizontaUi, tnclinarea liniei energetice este proportionalli..
cu pan ta hidraulica. Se observa ca la conducta cu diametrul redus inclinarea
este mai mare, iar la conducta cu diametrul ma.i mare este mai mica, deoarece,
la acela~i debit, disiparea de energie este mai putin intensli la conducta
mare, care opune o rezistenfli. ma.i mica.
Linia B 1B 1 poarta numele de linie piezOtrUlica ~i reprezinta variatia
cotei piezometrice fa ta de planul de relerinta 00'; ea poate fi materiali-
zatli. cu ajutorul unui tub piezometric. Distanta de la axa conductei pfna
la linia piezometricli. este egaHi cu inaltimea piezometrica din axa con-
ductei.
Jn fi~ra 1.22 aceasta proprietate este ilustratli. cu ajutorul unui tub
piezometnc deschis, tn care lichidul se urea pl'na la linia piezometrica, ceca ce
pune tn evidentli. faptul ell. la nivelul liniei piezometrice presiunea sistemu-

110
 c p/111 i~ Sll'tifti D
-- Q't,;-~~'eltel
-.. .._
-..-... ... .
'"~1
~~
- .
--- .,,,,- ,., --- c, ""-
-.-:-
-...
u,
1

"' "' B, ~1~

- --- -- At-

--
--- - 2

,...
......-!::'
:::;~

'-
...

0 0
.,,- ., . , , ,,
Fig. 4.22. Reprezentarea grafrcl a relatiel Jul Bernoulli.

lui este ega.li cu presiunea atmosferica (cind linia piezometrica se construie~te

pentru presiuni manometrice). Distanta intre linia energetica ~i linia piezo-
metrica este egala cu inliltimea cinetica ' ~i in acest .fel se da o ima-
2g
gine a variatiei vitezei medii. In figura 1.22 aceast1i distanta este mai mare
la conducta mica decit la cea mare, deoarece V 1 > V1 conform ecuatiei
de continuitate:
V 1A 1 = V aA- 1 = const. = Q.
Treapta pe linia energetica reprezinta pierderea de sarcina locala, care
de~i se produce pe o oarecare lungime, se obi~nuie~te sa se reprezinte con-
centrata sub forma de discontinuitate. Treapta oorespunzatoare de pe linia
piezometrica rezulta din pierderea de sarcina local1i. ~i variatia inaltimii ci-
netice. Cind rezistenta locala se afla pe o conducta cu diametrul constant,
aspectul reprezentarii grafice este aratat in figura '1.23.
Pierderea de sarcina local.3. este reprezentata tot printr-o discontinui-
tate, prezenta. atit la linia energetica cit ~i la linia piezometrica; cu linie
subiire intrerupta s-a indicat cu aproxim.ae vaciati.a reali a sarcinii hidro-
dinamice ji a presiunii. In figura '1.24 se vede reprezentarea grafica a rela.-
tiei lui Bernoulli pentru curenti cu supra.fata libera. Se obi~nui~te ca la

111
-
-- - - - 1'- ..,...- -r
""'-~
- -li11ir..:::.p .-
l t'/(q

li11111 p1ezD111efric;

- --
-:.-
'\r/~, ,.:~. ~--r-~
. ~:I~~~---------~-~

Fig. 4.23. Exemplu de roprezentare gralicll la ml!jeorea sub presiune.

curentii de lichid (sub presiu.ne sau cu suprafata libera) presiunea sa fie

exprimata in scara manometricli. ln aceasta situape, la curenti cu supra-
fatli libera, linia piezometrica se ~teme pe suprafata libera a curentului.
Cu titlu de exemplu, tn figurile '4 .2.5 ~i 1.26 se dau liniile energetice ~i
liniile piezometrice pentru Inell doua instalai hidraulice . La construirea
lor se recomanda ca mai tntli sa se construiascli linia energetica in sen-
sul curentului ~i apoi, tn sens invers, linia piezomctrica, la distania " 1'1
2,
de linia energetica.

---
-
.. ..
a. h
Fig. 4.:U. Reprueotare& grafiel la cureotil ca supraf&j:A b1>crl:
- tuCIOt cv adlPdml craeltoue: -IM'tDt cu 1dlbdml dCKnldtoan.

Ca exercitiu pcotni a vcrlflca lnfelegcrea t"Olaticl lul Bernoulli se rccomandl cititoru

lui sl urmllreasc:l funcfiooarca liatemului ti st trase.e liniiJc caracteristice P"ntru dlferite grndo
do 1Dchidere ii.le vaoci 2.

112
 Urmirind funcponarea unui sistem hidraulic este important sa se recu-
noasd. seqiunile tk """4Ml ~i respectiv para'""'"' tk ccmand4 care deter-
minii debitul ~i pozia liniilor caracteristice. ln situatille prezentate tn
figurile 1.25 ~i <t.26 sectiunile de comanda stnt:
- secfiunea de intrare 1 avind ca parametru de comanda cota energetica
la int rare (z 0 + J>0 /y);
- sec\iunea de i~ire 3 avind ca parametru de comanda cota piei ome-
trica la ie~ire z1 = o.

-"
Fig. 4.25. Repreientaru gra.f icl la o instalape ou hidrofor .

-=l
---, - v.

Fig . 4.26. Repteientar9 gn.fk l la o instalti w rezervor

113
 4.1.J. Relatia lul Bernoulli pentru conducte -.u c:anale mobile

Situatii cu canale sau conducte mobile apar tn cazul ma~inilor hidrau-

lice rotative (fig. 4.27) sau la unele dispozitive cum este mori~ca hidraulica
(fig. 4.28). Ca ~i la sistcmcle fixe, se pune problema stabilini unei relatii
lntre marimile caracteri.stice ale curentului tn doua sectiuni I ~i 2. Se aplica
metoda folosita la paragraful precedent ~i se obtine o ecuatie asemanatoarc
cu (4-25) :

(z+ E.) + ,.,v1 = (z + .) + ,.,v: + Ii.,_, + H, (1-28)

Y I 2g y 2 2g

cu deosebirea ca, In partea dreapta apare un tennen suplimenta.r H care ex-

prima schimbul de energie intre curent ~i conducta. Aces! schimb de ener-
gie se produce prin lucrul mecanic efectuat de cforturile de contact intre
curent ~i partea mobila.
Jn cazul turbinelor cforturile de contact ac\ioneaza asupra par\ilor
mobile ~i le pun in mi~care, deci fluxul de energie este de la curentul de
fluid la rotorul ma~inii ~i deci H > 0. In cazul pompelor sl.u ventilatoa-
rclor rotorul este antrenat din exterior ~i la rindullui pune in mi~care curen-
tul de fluid, deci iluxul de energie are sens invers ~i H < 0.
Cind pe o conducta se afla instalata o turbina sau o pompii., reprezen-
tarea grafica se arata in figurile 1.29 ~i 4.30. Reprezentarea graficl din
figura 4.29 are aspectul celei din figura '1 .23, care se refera la pierderea di!
sarcina localii.. Diferenta dintre ele este ca, la o pierdere localii. de sarcina,
energia curentului este clisipata tn clildura, in timp ce tn cazul turbinei
energia este extrasli din curentul de fluid ~i folosita.
ln figura 4.30, care reprezinta cazul pompei, se vede ca linia energetka
urea, ceea ce arata ca energia cste cedata de pompa ~i primita de curent.
O reprezentare grafidi completa pentru cazul unei instalatii de pompare est<!
data in figura 6. 15.

- -~ -<D

Fig. 4.27. Sistem Wdraulic cu conduct.. Fig. 4.28. Mori~a hidraulic1..

Uxo fl plrfi mobile (rotorul pompei).

114
 .:i:
1'
rr-
..
-l~
- - --
'
-- --44 ::: ', ,..~
H--"6-~.-1
I
-";:j

l.p

--- lv,..ini pompi

-
Fig. 4.29. Reprezent:area graficl la o Fig. 4.30. Repretentarea grafic~ la
instaJatie cu turbinA. o instalape cu pomp!.

4.3. RELATll GENERALE LA CURENTll DE FLUID COMPRESIBIL (GAZ)

IN Ml$CARE PERMANENTA

RelatiiJ.e de cal cul ale curen tilor de gaz se pot sta bill unnind metoda
generala folosita la punctul 1.2. l pentru fluidele incompresibile, cu modifi-
carile care rezulta din luarea in considerare a compresibilitatii gazelor.
Aceste modiiicari se refera la relatia de bilant energetic ~i la introducerea
variatiei greuta tii specifice in lungul curentului.
Tinind seama ca mi~cai:ea gazelor este influentata de schimbul de cll-
dura, in relatia bilantului energetic se iau in considerarc energia hidraulica,
energia interna a gazului ~i schimbul de caldura cu exterioruJ. Pentru curen-
tul de gaz cuprins intre doua sectiuni 1 ~i 2 (fig. '1 .19) rela\ia bilan (ului
energetic se scrie:
(1-29)
in care:
q;_2 este caldura primita (q > 0) sau cedata prin schimb cu exte-
riorul de catre unitatea de greutate de fluid, in deplasarea
sa de la sectiunea l la secpunea 2 ;
"=c T 0 - energia intema a unitapi de greutate de gaz, unde c.
este cildura specilica la volum constant, iar T tempera-
tura;
A echivalentul caloric al unitatii de lucru mecanic;
H energia specifica hidraulica (sarcina hidrodinamica).
ln relap.a bilantului energetic total al curentului, pierderea de sarcina
nu mai intra ca termen de oorectie independent, deoarece energia hidraulica

11 5
transfonnata in ciildura inte.rvine din nou tn procesul de m~care sub forma
de caldura interna. Intre aceste doua forrne de energie exista relatia:
yQqj_ 21.1. = AyQh,1.... ('1-30)
in care qi-2 1.1. este energia primita de unitatea de greutate sub forrna
de cii.ldura interna, in deplasarea sa de la sectiunea I la secpunea 2.
~reut'.'-tea sp:cif~ca y fiin_d v~r~abila. in lungul curentului, numarul para-
metnlor h1drauhc1 a1 scheme1 umdim ens1onale a curenlor de gaz se ridica
la trei, ac~tia llind:
- viteza medie W; se folose~te notatia W pentru a nu se conunda
cu volumul V cu care apare concomitent tn unele relatii;
- presiunea p ;
- grcutatea specifica y.
lntre ace~ti parametri se stabilcsc trei relatii de baza care se folosesc
tn studiul mi~carii curentilor de gaz:
- relatia de stare fizica;
- relatia de con tinuitate;
- relatia energetica.
Se o bserva ca spre deosebire de lichide, s-a ales ca parametru presiunea
p in locul cotei piezometrice H, = z + !!... , ceea ce se explica prin faptul
y
ca z este mic tn raport cu !!... ~i poate fi neglijat. ln mod corespunzator,
y
sarcina hidrodinamica se scrie:

H= -yp +-
11W'
2g
('I-JI)

4.3.1. Re latia de stare fiz icl

La studiul mi~carii curenfilor de gaz, ca relatie de stare fil:ica se folo-

se~tede obicei relatia politropica:
py-" = const.
care da, intr-o fonna simpla, o relae directa tntre presiune ~i greutatea
specifica. Asupra folosirii ei sint de fac\it doua observatii.
0 b s er v a ti a I. Relatia politTopicl descrie numai aproximativ pro-
cesele tennodinamice care au Joe in mi~carea curentilor de gaz, care sint
complicate datorita variatiei cantitatii de ciildura a particulelor, variatie
care se produce pe doua cai principale:
- prin schimb de caldura cu exteriorul (conductibilitate sau alte forme);
- prin disiparea energiei mecanice a curen tului.
Ambele procese se stabilizeaza greu, ceca ce s-ar putea exprima prin
valori pentru n variabile in timp. Chiar in cazul unor procese stabilizate,
conditiile pot sa fie variate in functie de intensitatea schimbului de cil-
dura cu exteriorul ~i in functie de intensitatea disiparii energiei mecanice a
curentului, ~i atunci n este cuprins intre n = I (prooese izoterrne) ~i " = ><
(procese izentropice), ic fiind exponentul adiabatic.

116
 0 b s er v a t i a a 2-a se refera la condifiile tn care mi~rea curentu
lui poate fi consideratll ca izentropica, tn care caz se poate lua n = x.
Pentru aceasta nu este sulicient ca m~carea curentului sa fie adiabatica,
[n sensul ca schimbul de clildura cu exteriorul nu exista. Este necesar in
plus ca mi~carea rnsli~i a curentului sli fie adiabatica, respectiv cantita tea
de caldura a particulelor sa rllmina constan ta. Jn realitate se mi~cli flui-
de rcale, la care energia mecanica estc d isipatll sub forma de ciildurli ~i
dacli acest proces este in tens, chiar dad. curentul este izolat fa de exterior,
mi~carea curentului nu este adiabatica. Se poate considera mi~care adia ba-
ticli (izentrnpica), la care 11 = x, numai in conditiile de fluid perfect (flira
viscozitate).

4.) .2. Relatia de continuitate

tn cazul fluidelor compresibile se folose~te relatia de continuitate pcn-

tru dcbitul de greutate (fig. 'I. 18):
G = G4 + G,; yAW = y 1A 1 W1 = y:A 2 W2 =
('1 -33)

4.l.3. Re latia energeticl ln forml mecanicl

Se aduna relatiile ('1-29) ~i (1-30) ~i dupa gruparea termenilor se obtinc:

yQH, = yQH2 + yQh,,., - yQ

A
[(qi- 2 u1, + qi- 21.1.) - (u 2 - u 1)). ('1-31)

Conform primului principiu al termodinamicii aplicat anitatii de grea-

tate de gaz:
qi-2 ..1. + qi- 2'"' - (u 2 - 111) = Al,t>
In care l 11 este Jacrul mecanic efectuat de unitatea de greutate cind trece
de la starea din sectiunea I la starea din sectiunea 2.
Inlocuind paranteza mare din relaFa (1-34), dupa simplificare cu
yQ rczultli:

Se lnlocui~te H conform relatiei ('1-31) ~i se obtine relatia energetica tn

forma mecanica:

(1-35)

Lucrul mecanic unitar al gazului se calculeaza cu formula cunoscuta:

111 = r. p d11 = ~: p d ( ~ )
U7
 ln functie de natura proceselor termodinamice (v. paragraful 1.3.J.)
rezulta diferite forme pentru ecuatia (1-35).
Cazul j>rocesekrf politropice. La procese politropice se obtine expresia

l11 = -"- (!..!. -

n -1 Yi
Pa)
Yt
(4-36)

cu ajutorul careia relatia (1-35) se scrie:

-"-A+
,._, y
..,W?
21
= -"- P. + ..,w: + h'-'
..-1 y 21
(4-37)
1 1

Cazul proceselor izentropice. In acest caz particular n = x ~i se obfine

relatia :
-"-!..!.. + u,Wl = - "-Pa + otaw:
l<-1 y, 2g K-1 Yt 2,
+ h,...,. ('1-38)

Cazul proceselor izoterme. La procese izoterme n = l ~i relatia (1-35)

devine improprie. De aceea, se calculeaza lucrul mecanic direct:

111 = h. (lnp 1 - lnpJ. (1-39)

y,

Rela\ia de mi~care (1-J.5) devine:

h. (1 + lnp + ..,w; = b. ( I + lnp + otaWl + h,,_,.

1
) 1) (1-10)
~ ~ ~ ~

Ecuafia mi~c1frii sub formii diferenliala. Se scrie ecuatia (4-3.5) sub forma:

p, - h. + .x,lyt - '" W} + h,,_, - lu = O.

Yt Ya 2g 2g

Daca sectiunea 2 tinde catre sec\iunea I, diferen\ele pot fi tnlocuite cu dife-

rentiale:

d (~) + d ( ";;' ) + d(h,) - d(l) = 0.

Se calculeaz:a separat ~ se tnlocuie~te

d ( ~) - dl = ~ +pd ( ~) - pd ( ~ ) = ~ .

rez:ulUnd ecuatia diferentiala:

df>
y
+ d ( ..ltws) + dh, = o. (4-'11)

U8
 4.4. RELATll DE CALCUL LA Ml$CAREA NEPERMANENTA
A CURENTILOR DE FLUID

Relatiile de calcul pentru mi~carea nepermanenta a curentilor de fluid

se examineaza pentru:
- cazul mi~carii sub presiune a fluidelor incompresibile in conducte
indeformabile;
- carul mi~carii sub presiune a fluidelor compresibile in conducte defor-
mabile.
fn relatiile corespunzatoare de la ~carea permanenta, vor fi introduse
corectari care \in seama de caracterul nepennanent al mi~carii.

4.4. t. Relatii de co ntinuitate ti relat ii energetice pentru fluide incom-

presibile tn conducte indeformabile Ji fixe

Rela/ia de co11tinuitate se pastreazli sub forma (4-18):

Q = A V = const. (i-'12)

1n conditiile m~dirii nepermanente debitul variaza in timp, astfel ca

relatia {4-42}, valabila la fiecare moment, se scrie cu valori diferite in timp
pentru Q ~i V. Demonstratia ei este asemanatoare cu cea folosita la relatia
(1-18) ~i se face prin reducere la absurd. Presupunind conducta rigida, dadi
debitul nu ar fi constant in lungul conductei, ar trebui ca fluidul incompre-
sibil sa se acumuleze pe anumite portiuni, facind sa varieze secttunea, ceea
ce contrazice ipoteza conductei indeformabile.
Rela/ia de mi~care se deduce similar cu relatia ('1-25) cu deosebirea ca
fn relapa de bilant (4-19) trebuie introdus un tennen suplimentar:
(4-43)

in care E. este fluxul de energie consumata pentru accelerarea particulelor

sau fluxul energiei primita de curent prin decelerarea particulelor de fluid
cuprinse intre secfiunile 1 ~i 2 (fig. '1.31) .
Acest flux este egal cu variatia energiei cinetice a masei de fluid cu-
prinsa intre s.ecpunile 1 ~i 2 in timpul dt ~i raportata la acest interval de
timp, astfel:
E. = ~1 ; (~. p d-r ~ ) dt, (-t-44) I
unde cu 'I" s-a notat volumul cuprins I
- - j -
tntre cele doua secpuni.
Elementul de volum este: 1
d'I" = dA ds I
([) A
~i relaa fluxului se poate scrie:

.!..(f pds ( ~ dA}

1
E. = Fig, 4.31. Schema de calcul la m~carea
a1 J 1 J.. 2 nepermanentA..

119
Se introduce In a doua integrall viteza medie V din sectiunea A prin relatia:
11,., = k(M) v,
in care se admite coeficientul k de distributie a vitezelor fuoctie numai de
punctul M, nu ~i de timp. In acest caz se poate introduce coeficientul de
corec\ie:
~ = !. ( k'(M) dA (4-45)
A)..
printr-un procedeu similar cu acela prin care a fost introdus coeficientul
Jui Coriollis In relatia (4-22) .
Cu acestea, expresia huxului se poate scrie:

E.=('~pVA ~ds =.!..f'~yQav ds.

)1 a1 c )1 a1
Conform ecua\iei de continuitate, yQ cste constant deci:

E. = yQ .!.. ('~av ds. (4-46)

G ), cl

Aceasta expresie se introduce in rela\ia (4-43) ~i dupa efectuarea ope-

ratiilor aplicate rela\iei (4-19) se ob\ine:

(
Z + !y ) +
t
ct1 Vf
2g
= (z+ yp} + "'1VI
2g t
+ h,,., + .!._ (I ~ av ds.
g )1 ol
(4-47)

Condi\iile de aplicare ale acestei rela\ii sint asemanatoare cu cele ale

r ela\iei (4-25), afara de restric\ia privind caracterul permanent al mi~ciirii .
ln rela\1a {1-'17) corec\ia pentru caracterul nepermanent al mi~carii este
rcprezcntata pnn termenul:
11. = -1 ~ ~ -
avds, (4-18)
g .I Cl
in care V este func\ie de s ~i t, iar ~ (in ipotezele admise) este func\ie numai
de s. In por\iunile cu mi~care uniforma valoarea lui ~ poate fi calculata jdin
distribu\ia normala a vi tezelor ~ se constata ca intre ~i ~ exista relapa:
o.- 1
~ = I +- (4-49)
3
de unde se vede ca pentru cazul mi~carilor turbulente el este apropiat de
unitate ~i, de obicei, se adopta pentru el aceasta valoare (in realitate variaza
aproximativ lntre 1,01 ~i 1,03). Pentru aplicarea rela\iei (1-'17), termenul
Ji. din formula {4-48) trebuie calculat separat pentru sectoare cu mi~care
unifonna. Daca lungimea unui asemenea sector este L , atunci expresia ter-
menului corespunzator rezultli:
Lav (4-50)
"=!!

--
' ii

120
 4.4.2. Relatiile mifdrii nepermanente a fluidelor compresibile
In conducte fixe
Rela/ia tk contin11itate. ln relatia de continuitate se tine.seama de compre-
sibilitatea fluidului ~i de deformabilitatea conductei. Ea are fonna:
o(PA) + 9(PQ) = O, (1-51)
ot as
care se deduce din figura 1.32, astfel:
- sc aleg pe conducta doua secfiuni, fixe in timp, la distanta l>s una
de al ta;
- se scrie masa de fluid care ramine in conducta, in timpul dt, pe por-
tiunea marginita de cele doua secfiuni alese:
.!.... (pAlls) dt = - o(PQ) Ss dt. (1-52)
ot as
Tinind seama ca l>s nu este functie de timp ~i simplificind apoi cu
Ss dJ se obtine relafia (1-51) .
Rtlalia tk mi~care. Din ecuafia diferentia.la a mi~carii fluidelor compre-
sibile in mi~care perrnanenta (4-41), la care se adauga influenfa fortelor
masice (in cimpul gravitational paralel) pentru a fi valabila pentru mi~
carea lichidelor, se obpne:
1 op
--+ yos -o ( z+-+
as
acl'1
h, ) =0.
2g
(4-53)

Aceastii ecuatie se corecteazii cu un tcrrnen care \ine seama de neperma-

nen ta mi~ciirii.
Este de men\ionat ca ecuafia (4-53) a fost scrisa cu derivate partiale
In raport cu s, deoarece, in acest caz, p ~i V s!nt func\ii de cele douii varia-
bile s ~i t.
Tennenul de corectie care fine seama de neperrnanen\a mi~dirii ~i care
introduce in bilanful energetic al curentului energia specifica cheltuiti pentru
accelerarea locali a particulelor se deduce la fel ca la fluidele incompresibile
~i se obtme prin derivarea in raport cu s, a termenului inertial (4-48), care
apare in ecuafia (1-17). Se ob\ine:
( 1-51)
a; c a1
~i ecua\ia ('1-53) se completeazii astfel:
! av + .!. ap + .!.... (z + acV' +h ) = O. (i-55)
c ot y 01 OS 2g r

Tinind seam a ca in ecuafia (1-55) deri-

vata a~. reprezinta panta hidraulica a curen-
as
tului, relafia de mi~care se scrie
! av + .!.... ( ..v) + ~ + .!. ap +] = o, (1-56)
ii at os 21f os y as Fig. 4.32. Schcm.l. de calcul pentru
ecuatia de contiouitate la mi~.a.
care se aplica in mod conven fional de-a lun- rca nepermo.nentl a fluide.lor tn
gul axei curentului. cooaucte deformablle.

121
 ?n cazu1 lichldelor, relatiile de cakul ale mi~ nepcrmancnte
ale curen\ilor de fluid compresibil se compon din relatia de con-
tinuitate (1-51) ~i rela\ia de m~care (1-56). Acelea~i rela\ii sint aplicabile
~i mi~carii nepermanentc a curen\ilor cu suprafa\a Hbera, unde se obi~nuie~te
sa Ii se dea o forma pu\in schimbata prin introducerea adtncimii II a curen-
tului, conform relajiei p =- yh, luind z, pe linia fundului. Pentru studiul
mi~dirii nepermanente a curcn\ilor de gaz se folosesc de asemenea rela\iile
(i-51) ~i (1-55) sau (4-56), introduclndu-sc tn plus ~i relatia de stare
/izica ce dli. legatura intrc y ~i p.

4.5. APLICAREA TEOREMEI IMPULSULUI (CANTITATll DE MISCARE) LA

STUDIUL MISCARJI CURENTILOR DE FLUID

?n paragrafeJe preccdente s-au stabilit rela\iile care exprima legile de

mi$carc ale curcntilor de fluid pc baza apliciirii principiului conservarii ener-
giei, care rcprczinta aplicarea teoremei variatici energiei cinetice la s tudiul
mi~carii sistemului de particule ce aJcatuiesc curentul de fluid. In accst fel
sc obtio relalii sub forma de bilant energetic, in care apare lucrul mecanic
al tuturor for\dor ca re ac(ioneaza asupra sistemului de particuJe, inclusiv
al for\elor de lcgatura interioarc (normaJe ~i tangen\iale). Uliimele ac(io-
treaza ca forte de jrecare ce disipuuii e11ergia meca11ic4, ceea ce in relaJiile e11er-
f,tlice sc ref /cda pritt prezeirfa lermem1lui de pil'dere de sarci111i. Pentru folosirca
ecuatiilor energetice trcbuic calculat., in preaJabil, aces t termen. ?n multe
si tua \ii , accasta dificultate SI? poate ocoli folosind teorema impulsului (teo-
rema variatiei cantita\ii de mi$care).
Tn aplicarea tcorcmei impulsului la mi~carea fluidelor, aceasta are o formii.
spccifica. Se considera cazul mai general (fig. i .33) al unui curent marginit
d e pcreti rigizi fic~i ~i se aplica teorema varia\iei cantWi\ii de mi~carc
masd de fluid care, la momcntul ini~ial t, sc afla in volwnul delimitat de
suprafata inchisa A ' B' C'D'. Aceasta s1tj>raftqii im:hisii, $i jixa in sPa/iu, cu
ajutorul clreia s-a definit masa de fluid , poarta numele de supra/a/a de
ro11/rol. Par\i din ea pot sa fie formate di n suprafc\c rigide: peretii de con-
ducta, partc clintr-un rotor de ma$ina hidraulica, suprafa\a tubulara A'D'
8 'C' iar aJte parti sint formate din suprafc\c de separa\ic situate la contac-
tul cu un alt fluid, sau in masa fluidulul cum slnt suprafetele A'B' $i C'D';
prima es te sectiunea tran sversala I prin care fluidul intra In suprafata de
control, iar a doua cstc scctiunea transversal:\ 2 prin care fluidul iese
din suprafata de control.
Sc aplica masei de fluid considerate tcorema impuJsului sub forma :
... :t
D(C) = FdJ, (4-57)
in ca re:
..C= J, ..
(
pvd
...
este cantitatea de mi~care a masci de fluid considerate, iar F reprezinta suma
for\elor masice ~i a for\elor de legatura care actioneazli pe suprafata de con
trol.

122
 l n ctmpul gravitational:
(4-'.iS)
unde:

G este greutatea masei de fluid;

-+
R - reactiunea peretilor;
-+ -+
P,, P 2 - sint rezultantele fortelor de legatura pe sectiunile *i 2.
-+ ... .... ...
Jn expresia Jui F apar numai fortele exterioare de legaturii {R, Pu P 2 )
nu ~i cele interioare, care se anuleaza reciproc, fiind doua cite doua egale.
Se stabil~te expresia partii stingi a ecua\iei (4-.57) calcuUnd:

D(c) = c - c.
-+ -+
in care C ~i C' reprezinta cantitatea de ~.care a masei de fluid considera t~
in momentul final (t + dt) ~i, respectiv, in momentul initial t. ln momentul
initial, masa de fluid .ocupa pozitia AB ~i in momentul final pozit.ia A 1B 1
Din figura 4.33, pentru fluide compresibilc, se obtine:

C"-C' = (~ p"v"d-r+ ~_ p"v'd-r)-(C_ p'v'd-c+C_ p"t'd,}=

TA,B BB, J....... , ).A1D

Deoarece p'v" = p'v' + a(~;> dt, intr-un punct, ~ d-r = ii dt cl.A peun
fir de curent, se poate scrie (luind seqiunile dA normale pe t) :

c - c = r
)A,
piiv dA dt - c)..c J p'v'v' dA c1t + rJ TA,B a(P?
a1
cit d-r. {4-.59)

R
v ~
dA
dA \
.-r-
-
A,
I
,,,,;/
1

----
P-ig. 4.33. Soheml de calcul pentru apUeareA tecremei impulsului la ml~ca"'" nuidelor.

123
Neglijtnd infinitii mici fata de marimile finite ~i scotfnd factor comun pe
dJ, care este constant In raport cu dA ~i d-r, se obtine:
D(C) = dt l()Al etv dA - (
}Al
piv dA + ()'f a(P)
at
d.,.].

Notfnd :
-+ ( .. )-+ _ ~ a(pv) dt
I = )A pvv dA ~I 0 - - - 1 (4-60)
, a1
rela\ia (4-57) se poate scrie:
~ .... ... .. .... ..t ....
R + G + P 1 + P, + / + (-J,) - 1 10 = o, (4-6 l)
care reprezinta fonna finala a relatiei impulsului ~i are aspectul unei relatii
de echilibru. Sistemul de forte aflat in echilibru este reprezentat In figura
4.iH pentru o curba de conducta, In cazul mi~ciirii permanente (/0 = 0).
Dacii in secpunile 1 ~i 2 mi~carea este uniforma, ecuatia (4-60) se poate
scrie astfel:
I=
-+ ~ pvvdA
.. = -~ ~ pv dA,
A V A

In care V este viteza meclie in secpune. Folosind coeficientul de corectie

dat de relatia (4-49) rezulta:
.. v-+ ..
I = - ~pV2A = ~pQV. (4-62)
v
La mi~carile permanenle, rela/ia ( 4-61) poate Ji stabilita ~: pe o cale mai
simpta. Pentru masa de fluid luata in considerare, teorema variatiei canti-
mi~care se scrie, pentru un interval de timp t:..t, astfel:
taIor de
.. ..
A(C) =FAt. (4-63)
Relatia este scrisa in sistemul Lagrange, deci se refera la aceea~i masa
de fluid. Variatia cantitatii de mi~care a masei de fluid provine din fap-
f. tu! ca ea i~i schimba locul In timp, ocupind poo:itii
Y / ' cu alte valori ale cimpului v~ezelor locale ~i
""' densitatilor. Pe aceasta baza, A(C) poate fi scris
'2> in. sistemul Euler \inlnd seama de urmatoarele
(fig. 4.33):
! - masa de fluid pierde ca ntitatea de mi~care

C din volumul "'"" pe care ll parase~te ~i In care

r I''
G 1
fluidul din stinga intra prin suprafata A1 ;
I ., I masa de fluid ci~tiga cantitatea de mi~care
-
p
1
C, din volumul Taa, pe care tl ocupa in plus fata
de pozij:ia inij:iali ~i pe care fluidul din dreapta
Fig. 4.34. Schema slslcmu
Jui de for~e 1a o e1urba. ii parase~te (i~ind prin suprafata A.). Cantitatile

124
de mi~e din volumele T,u, , T.11.11, se scriu folosind descompunerea in tu-
buri de curent de lungime vtll (fig. 1.33, b) astfel:
.. =
C
( .. ( ..
)A p(11tlJ dA) II = )A pt1 dQ!lJ

~i rtzulta :

~cc,= c. - c, =6'(~... pt dQ - ~... pv dQ) .

..
lnlocuind in ecue.tia (4-63) aceasta expresie ~i forta F prin componentele
sale, conform ecuatiei (4-58), se obtine relatia (1-61) cu 10 = o, la tn.i.'jcii.ri
pennanente:

R
... .. ... .. ... ...
+ P, + P + G + / + (- 1.J =
1 1 O. (1-64)
 Capltolul V

PIERDERI DE SARCINl fN INSTALATllLE HIDRAULICE

S.1 . CONSIDERATll ASUPRA METODEI DE CALCUL

Majoritatea problcrnelor hidraulicii se rezolva cu ajulorul relatiilor ener-

getice a1e curcntului unidimensional, care pot fi folos.ite cu succes numai
claca pierderile de sarcina se exprima in functie de cara.c lcristicile curentului
11nidimensionat Stabilirea ~i expunerea unor astfel de relatii constituie obiec-
tul capitolului de fa\a.
Problema calculului pierderiior de sarcina se reduce, de fapt, la cal-
culul en.ergiei disipate de curenl lntre doua sectiuni date. Aceasla problema
a fost rezolvata prin metode hidraulice glohale, a cfu:or esen\a consta In
exprimarea pierderii de sarcina printr-o fonnula cu structura rela\iei (0-26):
v
Ii, = ( - (5- L)
2g

in care V ~i g sin t marimi principale, iar ~ este un coeficien t adimensional,

funclie de complexete adimensionale formate cu cclclalte marimi care in-
fl uentcaifl fenomenul.
Coeficientul C poarta numele de coeficienl de rezistw/a hidrauJicii sau
cocficie 11t de p ierdere de sarciiu'i. Metoda folosita in hidraulica pentru deter-
minarea lui a fost empirica (pe baza masuratorilor in natura ~i laborator),
exislind numeroase formule de calcul atJt pentru cazul pierderilor liniare
cit ~i a celor locale.
Data fiind complexitatea fenomenului de disipare a energiei, metoda
hidra ulica este eficicnta ~i mai este folosita ~i in prezent in calculul pierderi-
lor de sarcina. Pe baza ei a fost elaborat ~i sintetizat un bogat material
experimental care permite sa se rezolve problemele de proiectare a insta-
Ja1 iilor hidraulice . Mecanica fluidelor a adus ~i aduce, in aceastli pro-
blema, un ajutor insemnat in explicarea mecanismuJui prin care se produce
disiparea energiei, In p.unerea in evidenia a aspectelor principale ~i caracte-
ristice ale fenomenului studiat, in unele cazuri la stabilirea formei generate
a relatiilor de calcul, fara a elimina necesitatea de a recurge ~i la deter-
minari experimentale, conducind in acest caz la o imbinare a metodelor hi-
draulicii cu cele ale mecanicii fluidelor. In aceasta directie au fost ob\inute
rezultate remarcabile prin elaborarca fonnulelor semiempirice de calcul pen-
tru pierderile de sarcina liniare.
Un material de sintezl care co1'lt-ine uo oumlr mare de d.a tc cste lucrarea lui ldeJcik,
13) . In aceast~ lutra:re sc g1sesc;. m~joritatca datelor ~- coeflcicnfilor utiJi In c:ilc ulu.l instala.
iuJor b.idrauJice ~i se recomand~ pontru folo!irc. Date aaeJD.a.nltoare. l).plic.abilo tn special
jnstalafiilor hidroteboice. se gA.sesc In [6]. Extra.se din ambele lucrlri se dau tn ancxelo S.

126
 In capitolul precedent s-a aratat ca pierderile de sa:rcina Sint de doua
feluri: liniare ~i locale. Mecanismul disiparii enetgiei la fiecare din cele doui
categorii este diferit (v. 4.1.5) ~i de aceea sint diferite ~i metodele de stu-
diu. Pentru acest motiv se vor expune mai intii problemele refcritoare la
pierderile de sarcina liniare (mi~carea uniforma) ~i apoi la cele locale (mi~care
neuniforma).
Se va insista asupra descrierii fenomenului fizic al mi~carii in cazurile
studiate ~i asupra concluziilor care decurg din rezultatele experimentale. In
studiul pierderilor de sarcina liniare se va incepe prin a se descric instala\ia
experimentala ~i factorii care au influenta asupra pierderilor de sarcina
liniare.

5.2. DETERMINAREA EXPERIMENTALA A PI ERDERILOR DE SARCINA LINIARE

~I A FACTORILOR CARE LE INFLUENTEAZA

5.2.1. Descrierea instalatie i experimentale

ln figura 5.1 este aratata schematic o instala\ie de laborator pentnt
detenninarea pierderilor de sarcina in conducte. Instala(ia se compune din :
- un rezervor de nivel constant Rl, alimentat din conducta E;
- un rezervor de masura R., cu ajutorul caruia se masoara debitel<!
(sau un alt dispozitiv pentru masurarea debitelor);
- conducta CABD in care AB este por\iunea de conducta pentru care
se determina pierderile de sarcina;
- vana D pentru reglarea debitului;
- aparate pentru masurarea diferen\ei de cota piezometrica intre sec-
tiunile tronsonului pentru care se detennina pierderile de sarcina. ln ace.st
scop se folosesc manometre sau micromanometre cliferentiale. Pentru mai
multa claritate, in figura 5. 1 diferenta de cota piezometrica intre cele doua
sec\iuni este materializata cu ajutorul a doua tuburi piezometrice T , ~i T~.
!

R, r, r,
c

;:
.;;
a
A a D

<D <V - "

-_jl\ __- -
Fig. 5.1. Schema in.Stalatiei pentru determina.rea pierdecUor de sarcina..

127
 Pe tronsonul de conducta A 8, cu mi~care uniforma, pierderile de sarcina
stnt egale cu diferenta de Divel care apare lntre cele doua tuburi piezome-
trice care materializeaza cotele piezometrice din secpunile I ~i 2.
Aceasta rezulta ~i din aplicarea relatiei Jui Bernoulli intre secfiunile
I ~i 2:

(z+ f.} + o.,v: = (z+ ! ) + .,,q + h 1,_, .

y 12g y 21 I

Tinlnd seama ca mi~carea este uniforma,

...v: ..,vr
--=--
lg 2g

rezulU. pentru determinarea pierderilor de sarcina expres1a, identica cu

(1-17) :

h.,_, = (z + ~). -(= + ~). = H . n..

1 - (5-2)

5.2.2. Factorii care influentea:d pierde ril e de sarcina liniare

Cu ajutorul instalatiei descrise se pot cfectua o serie de detenninari care

sa puna In eviden\a factorii de care dcpinde valoarea pierderilor de sarci'1a
liniare. ln acest scop, la fiecare determinare se schimba conclitille experientei,
modilicind pe rind diferitele elemente care influen\eaza pierderile de sar-
cina.
Astfel, se constata ca presiunea nu influenteaza direct valoarea pierde--
rilor de sarcina (J]. 1n schimb, al\i factori, destul de numero~i, au influenta
asupra valorii pierderilor de sarcina la curen tii cu mi~care unilorma. Se
expun pe scurt ac~ti factori.
- Lunciniea curenJul"i. Pierderea de sarcina liniara este direct proporlio-
nall'l cu lungimea curentului (coeficientul de proportionalitate fiind panta
hidraulica, reJatia 1-17):
h1 = JL .
Panta hidraulicii caracterizeaza local eroccsul de pierdere de sarcina ~i
depinde de elementele care se arata mai JOS.
- Raza hidraulica R . Se constata ca pierderile de sarcina cresc, dacll
raz.a hidraulica scadc ~i invers.
- Natura fluidului. Pastrind neschimbate concli\iile ~i repetind experien-
tele pen tru diferite fluide, se cons tata ca valoarea pierderilor de sarcina se
schimba cu natura fluidului (caracteri.z at printr-o anumita densitate p ~i u.n
anumit coeficie.n t de viscoz.itate '1)).
- Viteza tMdie a curentul-ui V. Pierderile de sarcina crescdacii vitez.a medie
a curentului cr~te. Se constata ca legea de varia\ie a pierderilor de sarcina

128
 lg (
in functie de viteza se schimba cu re- /,0
gimul de mi~care, ~i anume: J
- in regim laminar, pierderile de
sarcina sint proportionale cu viteza me-
die la pu terea I ;
- in regim turbulent se constata
QO *
!I "
_;

o lege de variatie mult mai complicata, ~#I

,v.
pierderile de sarcina liniare fiind pro- r.o
portionale cu viteza la o putere intre ~ J,Dart ul'liciJ
1,7.S ~i 2 (fig. .S.2). 1R1J110-
- Natura pere1ilor co1iductei sau /' ""1i_corr lamiflDI'O
albiei ( rugozitatea) . Se cons tata, la va- . I nt

lori mai marl ale vitezei medii a curen- .II -

tului, di pierderile de sarcina se modi-
fica, daca se scbimba natura peretilor. '
Marimea acestei infiuen te depinde de Fi. 5.2. Depcndeoju pantei hidrauJice
gradul de rugozitate al acestora. de vitez.! (sau de num~rul R eynolds).

S.2.3. Rugozitatea

Rugozitatea este o caracteristica geometrica a peretilor conductelor ~i

albiilor in care se mi~ca curentii de fluid ~i este determinata de gradul de
asperitate ~i. de neregularitate al suprafetei interioare a peretilor.
Rugozitatea depinde de natura materialului, precum ~i de modul Jui de
prelucrare. Rugozitatea conductelor sau albiilor executate in conditii de
uzina sau de ~antier se nume~te mgozitate naturala, spre deosebire de rugo-
zitatea executata in scop de studii, prin metode speciale, in conditii de
laborator, care se num e~te rngozitate artificialii.
Ru&ozitate3: naturafa_ este de doua feluri: .rt~g~zitate as.f!ni ~i _ru~ozitate
011dulata. Rugoz1tate aspra au betonul, fonta , z1dar1a, peretu de pamrnt sau
de stinci, otelul tumat etc. Acest fel de rugozitate este format de numeroase
proeminente care dau supraietei interioare un aspect zgrunturos. Proemi-
nentele au fonne !ii marimi variate $i sint dispose neregulat. Forma, ma-
rimea ~i dispuner.ca !or sint proprii fiecarui material ~i mod de prelucrarc,
alciituind un anumit tip de rugozitate, caracteristic pentru. conducta sau ca-
nalul dat (fig. 5.3, a).
Rugozitate ondulata au conductele bitumate, lemnul, betonul sclivi-
sit , azbocimentul etc. La acestea, suprafa\a intei:ioara este neteda, insa are
proeminen\e dispuse nercgulat sub for-
ma de valuri (fig. 5.3, b). ~~ a.
Din cauza marimii diferite a proe- - - -
minen \elor, a formei lor caracteristice ~i
a dispunerii !or variate la fiecare mate-
rial, rugozitatea naturala nu este sus- ~~
ceptibila de o exprimare matematica di- ~ b.
recta, legata de exemplu de mari.mea Fig. s.3. Rusoitaii naturale:
geometrica ~i distributia neregularitati- - rugcnll" aspr&: b - rug..;tato ondulati

129
lor. De aceca, a fost nevoi'e ca in unele experiente sistematice de labo
rator asupra pierderilor de sarcina, sa se recurga la rugozitali artificiale,
care sa poata fi definite prin .marimea geometrica a proeminentelor.
ln experien\ele sale, Nikuradze a folosit o rugozitate artificiala creata
cu ajutoral graun\elor de nisip rotund ~i calibrat, fixat cu lac de pere\ii
conductelor, realizatli astfel: conductele au fost umplute cu un lac foarte
:fluid, care a fost apoi scurs; dupa ce interioral s-a zv1ntat, conductele au
fost umplute cu nisip calibrat, cu diametrul granulelor k ~i apoi au fost go-
lite; pe pereti au ramas lipite ~i distribuite uniform granule de nisip; du pa
uscarea completa a lacului, oonductele au fost din nou umplute cu lac ~i
apoi golite ~i Jasate sa se usuce, pentru o mai buna fixare a nisipului.
!n acest fel, a fost obtinuta o rugozitate uniforma ~i granulara a carei
reprezentare schematica este data in figura 5.'!. 0 astfel de rugozitate a
fost exprimata prin cliametrul k al boabelor de nisip; mlirimea k defin~te
r11gozitatea absolt4tii. ln locul diametrului k al graun\elor se folose~te deseori
in literatura, pentru rugozitatea absoluta, marimea 6. = .!.. k. Schlmbarea este
2
justificata prin faptul ca graun\ele nu lucreazli decit cu aproximativ jurna-
tate din climensiunile lor. Raportul k/r0 , in care r 0 este raza conductei, poarta
numele de mgozitate relat-iva. Inversul acestui raport r 0 /k se num~te nete-
zime relativii.
Se obi~nuie~te ca rugozitatea naturala sa fie exprimata in scara rugo-
zita\ilor granulare printr-o marime 6.. (sau k.) care se nume~te mgozitate
absol11ta echivalenta. Pentru un material oarecare, aceasta marime este egala
cu rugozitatea absoluta a boabelor de nisip, a caror rugozitate artificiala ar
produce, in condi\ii similare, o pierdere de sarcina egala cu aceea care s-ar
obtine pentru rugozitatea naturali. Aceasta echivalare se face pentru cazul
mi~carii situate in zona patratica a pierderilor de sarcina. ln mod analog
se define~te ~i pentru rugozitatea naturala o rugozitate relativa echivalenta
care de obicei se ia fata de raza hidraulica. Relatiile de echivalenta pentru
rugozita \jle relative ex primate in diferite scan se dau mai jos:
h A A A k
- = - = 2- = "- = 2- . (5-3)
r0 R Y0 D D

Variabilitatea ti tiinp a rugozila!ii naturale. S-a constatat ca rugozitatea

pere\ilor canalelor ~i conductelor se modifica fn timp datorita unor procese
variate ~i complicate. Este cunoscuta modificarea in timp a rugozitatii
conductelor de fontii ~i o\el, prin coroziune sau depuneri - incrustatii,
depinzind in mod direct de calitatile apei ~i de prezenta ferobacteriilor.
ln conditii stabile rugozitatea poate cr~te proportional cu timpul dupa
relatia cea mai simpla propusa de Colebrook-White [2, 5)
k = k0 + a.t, (5-4)
in care t este timpul in ani, iar este un coelicient pentru care se dau date
fn [7).
Se citeaza cazul unui ca
nal de beton [I] la care, in
timp de un an, rugozitatea
a crescut cu 20% sau un alt
Fi&. 5.4. Defullrea ragozit41il absolute. caz (Monceau la Virole) unde

130
In galerie pierderile de sarcina s-au dublat in timp de un an sub ac\iunea
unor bacterii ..sideris capsa" tn simbio.za cu o alga, pentru ca apoi sa dispara
spontan, odata cu modificarea calitatii apei.

5.J. FOP.MULE GENERALE DE CALCUL PENTRU PANTA HIDRAULICA ~I

PENTRU PIERDERILE DE SAP.CINA LINIARE
Pierderile de sarcina liniare sint propor\ionale cu lungimea, conform re-
la\iei generale
h, = ]L, (.5-.5)
astfel ca problema calculului pierderilor de sarcina liniare se reduce la sta-
bilirea formulei de calcul pentru panta hidraulica. Jn acest scop se folo-
se~te teorema pi (0-26).
Panta hidraulicli ] este influentata de raza hidraulica a curentului R,
\'iteza medie V, natura fluidului (p, "l) ~i rugozitatca peretilor t:i.; deci se
poate scrie:
J = / 1 (V, R, p, t:i., lJ). (5-6)
Daca se aplica teorema pi relapei (5-6) exista dezavantajul ca, din cauza
ca J este adimensional, tn partea dreapta a rela\iei (0-26) nu vor aparea ex-
plicit manmi caracteristice ale fenomenului. De aceea, in locul lui (.5-6) se
folose~te relapa echivalenta (1-16):

-r 0 = yR] = f(V, R, p, t:i., l)) (.5-7)

in care V, R ~i p se aleg ca mtlrimi principak (unita\i de masura) ~i aplictnd
rela\ia (0-26) se obtine:
'1' 0 = tp(nA, 1<,,) JISRp. (.5-8)
Din ecuatia dimensionala :
[-r.J = ML- 1 T" 2 = [V~R"p') - (LT"')"(L)"(.ML-a)',
rezulta:
x = 2, y = 0, z = I;
Asupra acestti rclatH alnt neeesa.re o :Serie de obsuva.iii suplimcntare. D-upa cum a
arliat la puoctul 1.1.~. 1 . rau hidraulic.t C5te o mArime llniart care car.>cterizazl paf1ial pro-
cesul d isiplrii energiei mecaniee In mi$Qna uniformA. fo realitato, aeest pruces. un depindo
In primul rind de distribu~a vituelor. este infloentat fi de forma sectiunii transvenale. de<:i In
mod riguros a.r trebui ca printre factorii ca.re detennjU picrder-ea de sarcinA. Jiniari. si figureie

de sarcl11l, ca 'i
uouJ aau ma.i multi codicie-nti de form.1 a.i sectiuuii. Cercetlrile experiment.ale asup:ra pie:n:Serii
eclc uupra d1stributiea vitez-elor, arata el la mitearea turbulcnta ac:easti
inlluen\l eote r-edu$l la formele utuale de conducte 1i cl ea est mai pronuntatl la mife:>.r<Oa
laminari. Pentru acest motiv, majoritatc& ecrcetlrilor experimtnta.lc ca ~i a datelor cuprin.so
In lodrcpt.are de calcul se dau pontru conducte cilindrico. La folosirea !or va trebul Sii so
tlni seam11. cl la tor.ne de sec1lunl care diferl mull de forma circularl, sau to cazul mi1c.trllor
lamJnarc, rte nevoie, penl-ru a m.Ari precizia caJcule_lor, al &e introduca. un coeficient do co.
nqie pentra forma eectlunil.

13)
~i deci:

1t-r
.
'
= -pV1
Analog se obfine:

lt~ = V ~p = l;R = ~' ; ltA = !.

Se inlocui~te in ecuatia (5-8) ~ rezulta :

To = p vicp (~' _1 )
R R
Se noteaza:

f = 2cp (Re, ! )= t( Re, ! ) (.5-9)

~i se scrie :
v
To =jp -2 (5-10)

Cu ajutorul relafiei (5-10) se exprima panta hidraulica astfel:

J= -i.=.l!..
yR yR 2
~.
sau :
I v (5-11)
] = - -
R 2t

Aceasta formula este valabila pentru un curent uniform cu secfiunea

oarecare (cu rezerva aratata ca ar mai trebui introdus inca un coeficient de
forma a sectiunii, odata cu R). Pentru sectiunile circulare, la care D = 1R,
formula se scrie :
>. v (.5-12)
]= -D -2t
unde s-a notat:
A= 1/.
Folosind in locul lui f marimea A, care este mai uzualii, relafia generalii
(5-11) se scrie:

J = 1~ ~. (5-13)

Relatfile {5-11), (5-12) ~i (5-13) reprezinta formulele generale de calcul

ale pantei hidraulice. Ele au o forma rationalii, in concordanta cu cerintele
analizei dimensionale ~i confjn un parametru adimensional (A sau f) care
depinde, conform relatiei (0-26), de celelalte elemente caracteristice ale~
chii, prin complexele adimensionale prezente fn relapa (5-9): numarul
Reynolds Re ~i rqgozitatea relativa
/1
R
Relatia (5-12) este numita: reJa/ia lui Darcy - Weissbach. In mod cores-
punzator, CQejUUntul le rezisten/l ). poarta numele de CQejicientul Darcy
- Weissbach .
l n afara de formula lui Darcy, pentru calculul pantei hidraulice se mai.
folose~te ~i formula lui Ch~zy , ecbivalenta:
yt
j = C'R (5-H)

In care C poa.r ta numele de coeficientul lui Ch~zy.

lntre C, >. ~if exista relatiile:
I I >.
c;t=2g=8g. (5-15)

Se vede di, spre deosebire de I. ~i f care nu au dimensiuni, C este un

coeficient dimensional, avtnd dimensiunea YLT"1
Cu ajutorul formulelor precedente pierderile de sarcina liniare pe un
sector de lungime L se exprima astfel:
- pentru stjuni de forma oarecare:
fL V' ll V1
h, = R- - = -~R- - (5-16)
2g 21
sau:
v
hI = L -C'R (.5-17)

- pentru conducte cu sectiune circulara plina:

).J.. yt
h, = - - (5-18)
D 2g

Formulele de mai sus pot fi reduse ca structura, la expresia generala

(5-1) astfel:
(5-19)

Hn<ri PAiliberl c..p.rtl Dar<y (1803-1858) hidraulician francez, a stabil.it legile fil.
tratiei landnare ti a efectuat multe erperiente privind piezderilo do sarcioll ID cooducte. For-
mula de calcul folositl de Duey era Ins diferitl de (~12).
1"1ivs W~ (1806-1871) hidrauliciao germao fi profesor. a flcut o sistematiure a
CUOOJtmielor de hidraulid fi a ad111 cootn'bu~i la formula deversoarelor ,; a rezislenlelor In
coaducte. El este col care a propu1 pentru prima datl o formula. de tipul (~12) pentru cal-
culul piorderilor de sarcinll Uniare.
CMzr Amoitu (1718-1798) hidranlician francu a formulat o relali do sirnllitudino
Intro parametrii de curs- (V, P, J, A) de la doul canalo din care ruul!A formula (~14)
care Ii poutll numele. Dh> formularea Jui Ch6zy nu aparo c& parametrul C trebuie al fio con-
ltant llf& cum se ,,....,tioaeull uDA!ori In literaturll,

133
fn care:
/L 2gL
t, =>.I.
- = - = - -
v R cn
(5-20)

Coeficientul C, se nume~te coeftcieniul pierrlerilm de sarcinif liniare.

ln formulele de mai sus intra coeficientul A (respectiv C), functie de
rugozjtatea relativa a conductei sau a albiei ~j de numarul Reynolds al cu-
rentului. Analiza ma.i amanuntita a acestui coeficient, a carui cuno~tere
este indispensabila pentru calculul pierderilor de sarcina liniare, faceobiectul
paragrafelor urmatoare.

5.4. CERCETAREA EXPERIMENTA~ A RELATIEI >. = f (Re, !)

Din cauza complexitatii fenomenului, legile de dependenta intre >., nu-
marul Reynolds ~i rugozitatea relativa au fost lamurite destul de Urziu.
Primele rezultate care pun in evidenp. rolul numarulw Reynolds in
determinarea lui >. sint cele ale lui Stanton ~i Pannell [15). La experiente
efectuate cu aer ~i apa ei au obtinut rezultatel.e din figura 5.5, din care se
vede ca >. depinde de numllrul Reynolds (pentru conducte de acela~i fel).
0 im agine completa a dependentei intre A pe de o parte ~i Re ~i .A
R
pe de alta parte o dau rezultatele cercetarilor sistematice efectuate de Niku-
radze (8, 9) pentru conducte, ~i ceva mai tirziu de Zegjda pentru canale
dreptunghiulare.
Cercetarile efectuate de Nikuradze au avut drept scop sa puna tn evi-
denta forma generala a relatiei >. = f {Re, !)
~i sa furnizeze material pen-
tru a stabili formule de calcul pentru >..
ln cursul experientelor, Nikuradze a folosit conducte cu diferite valori
ale netezim.ii relative. La fiecare conducta s-au deteaninat pierderile de

t
0.111--.a.---1-----1---~----+-0-
Apo-.--1---+----+---i O.fl

e A"

4NI--- -+---+---+-----1-----IQJ1

Pig. 5.5. Dependent& coeficieotuloi ), de nnmlnd Royno1dl (dapl Stanton ti Pannell).

134
 I0 ( ~1JtH.)
1,1
.
. r -s
. -"'60" ~I
lO

0.8
' I\..

\~m
0

0
..
- 116
0 ..
..
-

- zsz
- SD?
_ _@
~
s
'\
'1v .
_j.s'll .
-
I
'.~ I ,_
0. 1 i-t--- 1 ~\ ~

, -

~
~ I ~~ : '.} -
06 - -'
~
0.5 64
).-Iii-
(fjJ .._ 0

~l
- -
-I 1\ -

' - 1--,-
fq
-.
0

a3
~ l l..

~
... -
' 1
I j
-....;: o ' I
1 Lcminar Turbulent !"--..' la Rt. I\
0. 216 Z.ll 3.0 32 J.4 .,6 J,6 4.D 4.l 4,4 .6 41 s.o 5.2 H 5.6 s.s 6.(I
F ig. 5.6. Dependenia coelicientului >. de numlnll Reyno lds
tivl pentru conducte circular cu rugozitate artiliciala (dupl
'i de rugoiitatea rela.
Nikuradse).

sarcina ~i s-a calculat valoarea corespunzatoare a coeficientului >. pentru o

larga gama de numere Reynolds.
Ca rezultat al acestor experiente s-au obtinut o serie de valori >. in
functie de Re ~i ' , valori redate, in graficul din figura 5.6.
A
ln graficul din figura 5. 7 sint aratate rezultatele experientelor lui
Zegjda pentru canale dreptunghiulare.
lg(/OCQf)
lo -1 I
R 1 R
"f-z ll--

1.5 ''1'
?o
" -.... . 'I 15
i.10
LO
I "B = .... ....
~
lioi
0

:; ,:: .. lo
I! E. ~
JO
~
8a
Z.5 lD 3.5 4.0 4.5 S.D

P ig. S.7. Dependent& coeJicientului >. de num.ltol Reyn.olds ti de rugozitatea

relativl pentnl mi...,.a cu suprafail liberl In albll dreptuogbiula.re (dupl
Zegjda).

135
 Ambele grafice stnt construite in coordonate logaritmice avind tn ab-
scisa lg (Re0 ) la graficul lui Nikuradse ~i lg (ReR) la graficul lui Zegjda. tn
ord~nata, .in gr~ficul lui. Nikuradse slnt trecute valorile ~g {lOO >-), iar tn
graf1cul lui Zeg1da valonle lg (I 000 f). In cele doua graf1ce, netezimea re-
lativa este exprimata diferit: in graficul Nikuradse ea este exprimata ln
scara -' = -R , .tar i n gra f"1cuI Zegi"da m scara -R = -I -R .
h A A 2 A
Cele doua grafice au un aspect asemanator, ceca ce arata ca legile pier-
derilor de sarcina slnt aproximativ acelea~i (cu exceptia zonci de mi~care
lammara, unde abaterile sint mai mari) independent de forma sectiunii trans-
versale a curentului *. Curbele numeroase din cele doua gra(ice, ca ~i form a
lor destul de neobi~nuita pentru o relatie fizica, arata o dependenta foarte
complicata a coeficientului >. de factorii care ii determina.
Pe aceste grafice se pot deosebi cinci tipuri de relatii intre >-, Re ~i !!.. ,
A
corespunzind la cinci zone de mi~care, care sint delimitate pe graficul din
figura .5.6.
Tiput I de relatii corcspunde zonei in care mi~carea este laminara. Pe
graficul din figura .5.6 el este reprezentat de drepta r pe care se a~aza toate
punctele obtinute experimental, indiferent de netezimea relativa a conduc-
telor, ceca ce arata ca, in zona I, coeficientul de rezistenta >- nu depinde de
netezimea relativa, ci numai de numarul Reynolds:

Zona I se intinde pina la (Re0 ),. = 2 320.

Dupa zona I urmeaza o zona ingusta, T, de trecere de la mi~carea la-
minara la mi~carea turbulenta. fn aceasta zona, coeficientii de rezistenta
depind, de ascmenea, numai de numarul R eynolds dupa o lege foarte com-
plicata, reprezentata in grafic prin curba de racordare intre dreapta I ~i
dreapta II :
>. = t,.(Re).
Dupa aceasta scurta zona de trecere unneaza domeniul cu numere Rey-
nolds mai mari de 2 320 {lg Re0 > 3,.5) in care mi~carea devine turbulen ta.
In acest domeniu se disting pe grafic tipurile II, III ~i IV de relatii, care
corespund la trei zone de mi~care turbulenta, cu comportare deosebita ln
ceea ce prive~te producerea pierderilor de sarcina.
Tiput II de relatii este reprezentat pe grafic prin dreapta II. Aceasta
este a doua dreapta pe care se grupeaza punctele experimentale de la con-
ducte cu netezimi relative diferite. ~i in acest caz >. depinde numai de numa-
rul Reynolds, dupa o lege diferita de cea din m~carea laminara:
>. = f 11(Re).
Ace.'LSta se lntlmpl~ pentru sec\'iuni apropiate ca forml de core. Pentru sec\iuni triun-
ghiulare a.scu\ite sau dreptunghiulare lnguste abaterlle pot fi mari. So admito cl rezultatelo
obpnute pentru sec\iuoi circulare pot fi lolostt.> la sectluoile dreptungbiulare sau trapewidale
dacA nu slnt prea lnguste (b/h ;> O,S). Tinlnd seama do aceasta so obi,nui..te ca In formula
(5-12) sl so iotroduc.'I diamctrut hidraulie D~ = 4R, ceea ce revinc la folosirea formulei (5-13).

136
 Pe grafic se vede ca pentru rugozira\ile relative mari (deci netezime rela-
tiva mica) punctele experimentale nu se ~aza pe dreapta II (de exemplu
curbele cu' = 15; JO: 60). In schimb, pc aceasta dreapta se a~aza
A
punctele experimentale obtinute pentru condu ctcle mai pulin rugoase, ceea
ce arata ca tipul 11 de rela\ii exprima legea rezisten\elor pentru conductele
netede. Graficul pune in eviden\a ~i faptul cl'l pentru o gama de num erc
Reynolds, cu atlt mai larga cu ci t conducta este mai neteda, conductele ru-
goase se comporta, din punctul de vedere al rezistentclor hidraulice, ca ni~
te condu cte netede.
Acest domeniu. a carui intindere variaza cu netezimea relativa a conduc-
tei, corespunde wnei a II-a de mi~care, tmmit4 mi~carea t11rb11leniii n con-
ducle neted~.
Numarul Reynolds Re11 _ 1111 la care inceteaza zona a 11-a ~i se pro-
duce trecerea de la zon a a II-a la zona a III-a de mi~care, este variabil cu
netezimea relativa a conductei. Pentru determinarca Jui se poate folosi for-
mula:
D
(Re,,) 11_ 111 = 23 J;. (5-21)

Tip11l II I de relalii este reprezentat pe graCic prin portiunile de curba

cuprinse intre dreapta II ~i linia de separatie S. Curbele slnt diferen\iate
dupa valoarea netezimii relative, fapt care arata ca In aceasta zona incepe
sa aiba influenta ~i rugozitatea conductei. De a.semenca, se observa ca pen-
tru o anumita curba corespunzind unei netezimi relative date, valoarea lui
" variaza ~i cu numarul Reynolds, deci:

'- = f 111 (Re, ~ )

Tipul I V de relatii corespunde pe grafic portiunilor de curba situate
la dreapta liniei de separa\ie S . Aceste curbe se transforma in linii aproxi-
mativ drepte, paralele cu axa absciselor, ceea ce arata ca in zona a I Y-a
coeficientul de rezistenta >. nu mai depinde de numarul Reynolds, ci este
functie numai de netezimea relativa a conductei:

>. = frv (:}

Aplictnd relatia (5-18) pentru Z'>na a IV-a rezulta:
h, = f1v (~ ) !:.. v = const. ~,
ll. D 2c 21
adica In w na a IV-a pierderile de sarcina stnt proportionale cu patratul
vitezei medii a cnrentului. Din aceasti cauza wna a IV-a se mai num~te
~i zono piUratidi, iar zona a Ill-a z11114 prepiUratici..
Zonele Ill ~i IV ln care rugozitatea are influenta asupra lui '- formeaza
domeniul mi$ciirii turbulente tn conduciele rugoase. Trecerea de la wna a III-a
la zona a IV-a se produce pentru numere Reynolds variabile cu netezimea
relativa:
(Reo)lll - I V :;;;; 560 . (5-22)
A

137
 ~
0.100

oaso
0[J40
... '-
I
lO,J!Sm; l,.O.0295

....,. ,_ -- ~--
l D.i5m :JW O,Ol61
0.0J(J / ;Al,5m ; ),., O.OZ40
~ ,L J.Om ; Jw 0.0223
0.010 , ),.,., 0.0188
l"47;;; I. rq_ rrslurt
~
I 1' - -t+t- ~t
l J 4 5 6 8 /Os 1 3 4 5 6 6 10 15 10

h
F;g. S.8. Innucnta naturH peretUor fi a lmbinlrii conducteJor asupra coefi
cientului A:
- cond1.1c t~ not de: otc1, ftrl lmbinlti: b - cooduete noi de Olel lm.binate pdn sudu.rS.

Cercetarile Jui Nikuradze au meritu1 de a fi lamurit structura relatiilor

de cakul p entru /. ~i de a fi pus la indemina date experimentale exacte
pentru stabilirea coeficientilor care intra in formulele semlempirice. Totu~i.
sub aspect can titativ, aceste rezultate s!nt limitate.
Experientele lui Nikuradze, ~i dupa aceea ale Jui Zegjda, au fost cfec-
tuate cu rugozitate granulara artificiala. Cercetarile ulterioare (1938-1939)
ale Jui Colebrook ~i White asupra conductelor tehnice, concretizate in
formula (5-31) ~i graficul din anexa 5.5, precum ~i cercetarile mai recente
ale Jui $evelev asupra conductelor de fonta ~i o\el, au aratat ca forma
curbelor din figura 5.6 (in zona a III-a) este caracteristica numai rugozitatii
granulare. Pentru a pune in evidenta acest fapt, in figura 5.8, a se dau
rezultatele lui $evelev pentru conducte nol de otel. Mai mult, forma ~i
pozitia curbelor depinde de modul de imbioare al conductelor ~ de corec-
titudinea a~ezarii lor. In figura 5.8, b se indica, tot dupa $evelev, iofloenta
imbinarii prin sudura I.a conductele de otel.
Cele de mai sus arata ca pentru alte tipuri de rugozitati decit cea
granulara rezultatele lui Nikuradze au valoare calitativa ~i i n zona oorgerii
turbulente, in conducte rugoase trebuie folosite formule speciale pentru dife-
rite tipuri de rugozitate a peretiJor.

138
 S.S. RECOMANDARI PRIVIND CALCULUL COEFICIENTILOR 'A ~i C.
FORMULE UZUALE

Cele expuse in paragraful precedent au pus suficient in eviden1a com-

plexitatea fenomenului de pierdere de sarcina ~i au aratat ca sistematizarea
formulelor de calcul s-a facut relativ tirziu.
Aceasta explica de ce pentru calculul lui 'A ~i C exista numeroase for-
mule, numarul !or trecind de I40. Unele dintre ele nu sint corecte, altele au
domenii restrlnse de valabilitate ~i este destul de greu de ales formulele
pentru calculele practice ; rezultatele expuse la paragraful precedent dau
criterii pentru a se putea aprecia corectitudinea fonnulelor ~i domeniul lor
de aplicabilitate. Formulele de data mai recenta respecta criteriile indicate
~i au, in general, forme corespunziitoare cerintelor analizei dimensionale;
multe dintre formulele vechi nu sint corecte din punct de vedere dimensional,
totu~i unele se folosesc ~i astazi, ceea ce se explica prin doua motive:
- formulele de fonna exponentiala sint mai comode pentru calcul;
- formulele noi presupun cunoa~terea rugozitatii echivalente sau stabili-
rea de coeficienti pentru care nu s-au facut Inca suficiente determinari.
Pentru a u~ura alegerea formulelor de calcul, la punctele urmatoare se
dau formulele recomandate ~i indicatii pentru utilizarea !or.

5.5.t. Formula pentru mi,carea laminari

Pentru mi~carea laminara in conducte, coeficientul lui Darcy se cal-

culeaza cu fonnula:
A
'A= - (5-23}
Re
care pen tru conducte cilindrice are expresia:
'A = ~ (5-23'}
ReD

5.5.l. Formule pentru mi?carea turbulenti In conducte netede

Pentru aceasta zona se recomanda for.mula lui Blasius:
'A= 0.3161 ~ I
(5-24}
JU>.% f 100 Re
Este o formuli mai veche, la a carei intocmire nu s-a dispus de date
decit pentru numere Reynolds ptna la 100 000, astfcl ca ea estc valabila in
intervalul 1 000 < Re < 100 000.
0 formuli mai noua, cu un domeniu larg de valabilitate, este formula
Filonenko-Alt~ul ( 1918- 1950} :
I
'A= , {2-25)
(1,8 lg ReD - 1,61)1

care acopera domeniul Re > 1 000, pentro conducte netede.

139
 Pentro calcule practice se recomanda folosirea tabelelor ~i graficelor din
anexa 5.3 intocmite dupa formulele de mai sus.
0 alta formula cste formula Prandtl-Nikuradze (1932}:

,~,. = 2 lg (Re v-X) -

I
0 0,8. (5-26)

Aceasta formula are un caracter semiempiric. Structura ei a fost deter-

minata pe cale teoretica, iar coefic.ien!ii au fost determinap din datele experi-
mentale ob!inute de Nikuradze.

5.5.l . Fo rmule pentru mi, carea turbulent! In co nducte

' i canale rugoase
ln acest domeniu cxista doua tipuri de fonnule, ii anume: for.mule
valabile numai in zona patratica ~i formule specializate pentru anumite
tipuri de conductc care acopera, de obicei, cele tre.i zone de miicare turbu-
lenta.
!n prima categoric intra numcroase fonnule pentru X ii C, dintre care
se recomanda cele de mai jos. Toate sint date in sistemul metric.

5.5.3.1. Formula Manning. Da valoarea coeficientului Jui Chezy:

C= .!. R 116 (5-27)

"
In functie de raza hidraulica ii un coeficient de rugozitate n, care depinde
de natura peretilor canalului sau conductei (anexa 5.2). Pentru a u~ura cal-
culele, in anexa 5.6 se dau valorile Jui R'' 6
5.5.3.2. Formula Jui Pavlovski *:

C -- -1 R ' (5-28)
'"
In care:
Y= 2,5(11 - o, 13 - o,15V'R(Vn - o, 1)
Formula este valabila pentru R ~ 5,0 m.
In anexa 5.7 se da o diagrama de calcul pentru C in functie de R ~i n.
Pentru calcule aproximative se poate lua:
y = J,5 Vn pentru' R < 1,0 m;
y = 1,3(11 pentru 1,0 m. R >
lo domeniul de valabilitate, formula lui Pavlovskl se apropie mai mult
de formulele semiempirice mai noi, din care se da mai jos formula (5-30).
Pov/ovsAi, N. N. (1881-1937). hidraulicia.n sovietie, a stabilit o lormulA. cu .,xponent
variabil pentru ealculul coefieientului Jui Chby, a .,laborat no.i principii pentru ealcu.l ul mif
clrii apelor subterane pe sub construelii hidrotohnice, a propus folosirea analogiei electrohidro-
dinamice ti a elaborat metode do ealeul pcntru ntif<area cu supta.lall liberA In cana.Jo.

14-0
 5.5.3.3. Formula Ganguillet-Kutter. Prescurtata are forma:
23+.!_
C=---11- (5-29)
I + 23 "-
YR
Coeficientul de rugozitate n este dat in anexa 5.2 pentru diferite cate-
gorii de rugozitati.
Formulele de mai sus slnt alcatuite pe baza prelucrli.rii unui bogat ma-
terial de masuriitori in laborator ~i in natura asupra conductelor ~i canalelor
~i sint aplicabile curgerii in conducte ~i canale.

5.5.3.4. Formula Prandtl-Nilruradze:

(5-30)

este o formula semiempirica. Valorile rugozitatii relative pentru diferite ti-

puri de pereti se iau din anexa 5. I.
Jn categoria formulelor specializate exista numeroase formule; ele sint
valabile pentru un anumit tip de rugozitate, pentru diferite zone de curgere.
Se dau mai jos doua asemenea formule.
5.5.3.5. Formula Colebrook-White:
_1_ - -2( 2,51
ff - Roff
+- - ).
3,71D
(5-31)

Formula se aplica In general la conducte tehnice ~i acopera cele trei zone

de mi~care turbulenta in conductc rugoase; are o structura complicata ~i
contine pe :!. sub forma implicita. Pentru u~urinta calculelor se da in anexa
5.5 o diagrama de calcuL Valorile rugozitatii relative se iau din anexa 5. l.

5.5.3.6. Formulele Jui ~evelev. Acesteformu\e ocupa un loc special deoa-

rece, spre deosebire de cele precedente, sint stabilite pentru un anumit ma-
terial, ~i anurne pentru conducte de fontli. ~ de o\el. 0 a doua particularitate
consta tn faptul ca ele sint construite astfel ca acopera mai multe zone
caracteristice. ~cvelev a dat trei categorii de formule, ~i anurne:
F<mnuk penJru conducte Mi de o{el tmbinate prj.n s11durii:
:!. = 0,312 (I 9. 10-e
J)O,... '
+ .!)"i2'
v
. (5-32)

Pentru apa (11 = l,310-tm1/s. la t = 10C) formula devine:

A= ~ (I + 0,68~
DO,IM v
)o,m. (5-33)

1n aceste formule rugozitatea absoluta echivalentii a pere\ilor conduc-

telor este 2~, = k, = O,O 11 mm.

141
 Formulele sint valabile in ipoteza ca tmbinarile se fac prin sudura.
Daca !mbinarile se fac prin mufe atunci rezultatul se imparte la coeficientul
k1 = 1,18.
F orm11lo pentr14 co111i1tete noi de f ontii tmbinate prin mu/e :

"A = o,S6l
DO,IM
(o 55 . io-e + _::)o.s.
, v (5-3~)

Pentru apa formula devine:

A= 0.0114 (I + 2.l6 )MB. (5-35)
D'>.,_. V

Rugozilatea absoluta echivalenta pentru fonta noua este:

2A, = k, = 0,20 mm.

F01'mule pentru comiucle 11echi de fontii ~i ofel cu im/linari prin mufe:

Daca: ..!:'. ~ 9,2 I05 m- 1 formula este:
v

>- = o.021 (5-36)

D""

iar daca: v <9,2 1Q5m 1:

v
1
"A = - - ( I 5 10-e
vo.J )
+ vv )o,J (5-37)

Pentru apa formulele devin:

- 1a V;;;:. 1,2 m/s;
(5-38)

- la V ~ 1,2 m/s;
"A = 0,0 179
1)0.
(I + 0,867
v
}e,> .

Daca conductele sint imbinate prin sudura, rez.ultatele se tnmultesc cu

coeficientul K 2 = J, 18.
Fonnulele sint stabilite prin masuratori de laborator ~i masuratori in
natura efectuate la conducte de otel ~i fonta dupa 6- JO ani de exploatare.
Rugozitatea echivalenta corespunz.atoare este:
2.6., = k, = 1,0 mm.
Pentru a u~ura calculul lui >- se dau in anexele 5.9.1, 2, 3 graficele de
cakul pentru:
(5-39)

142
>.., fiind coeficientul pentru conductele a~ezate in conditii de laborator, adica
(5-40)
ln care:
k 1 = I, 15 este coficientul de majorare pentru conducte a~ezate in conditii
de ~antier;
k1 = 1,18 coeficientul de majorare pentru imbinari prin sudura.

5.6. CALCULUL PIERDERILOR DE SARCINA LOCALE

5.6.1. Consideratii asupra formulei de calcul

Prin pierdere de sarcina localli se tntelege suplimentul de pierdere de

sarcina care apare de--a lungul curentilor in zonele cu neunifonnitati, cum ar
fi : curbe, coturi, vane, schimbari de seqiune etc. Influenta acestor obsta-
cole se intinde pe un sector oarecare al curentului, sector in care ~carea
devine neuniforma ~i cere un consum suplimentar de energie, dind na~tere
unei pierderi de sarcina locale.
La mi~carile sub presiune, unde fonna curentuJui este fixa - determi-
nata de configuratia peretJlor - zona de mi~care neuniforma este restrinsa.
Ea se intinde pe un sector foarte scurt iii amonte ~i ceva mai lung in aval
de obstacol, fara a depa~i in total de citeva ori sau zed de ori dimensiunea
transversala a curen tului.
La mi~carile cu nivel liber, unde fonna curentului poate sa varieze1 ob-
stacolele produc de obicei schimbarea suprafetei libere a curentului ~I fe--
nomenul este ceva rnai complicat.
La acest paragraf se vor trata nurnai pierderile de sarcina la rni~carile
sub presiune. Pierderile de sarcina locale se calculeaza cu formula generala
(5-1) in forma :
(5-11)
In care:
c, este un coeficien t de rezisten ta locala;
v - viteza medie a curentului in aval de obstacol, daca nu se
indica altfel.
Coeficientul C, depinde de for-
ma obstacolului care produce rezis-
tenfa localli ~i de numiirul Reynolds
al curentului.
Dependenta acestui coeficient ZllllD p0tf'11ticti
de numirul Reynolds este foarte 'St ClflShMI
complicata ~i l~i forma ei depin-
de de natura obstacolului. Ca exem-
plu, In figura 5.9 se da graficul de
variape al Jui i:, tn funcpe de nu- 11,1 1 JO 10 10 10' 10' 11 1111 R
mirul Reynolds pentru un gri.tar Fig. 5.9. DepeDdenp. coeficientnlui ~. de numA
de bare cilindrice rare. La numere rul Reynolds la un gritar ca bare cilllldric;e rare .

143
Reynolds mai mid, legea de variatie a lui i:, este suficient de complicata.
Se observa insa ca la numere Reynolds mari, coeficientul i:, intra fntr-o
zona patralica, pastrind o valoare constanta. La obstacolele cu forme rotun-
jite, zona patTatica incepe la Re = 600 000 - I 000 000. La obstacolele cu
muchii vii, stabilizarca sc produce mult mai rcpcde ~i zona patratica incepe
la Re = 30 000 - 10 000.
Din cauza complexitatii fenomenului, metoda teoretica nu poate fi
aplicata decit in cazuri simple pcntru detenninarea coeficientului l;,. Un
asemcnca caz este tratat la paragraful 5.6.2.
Metoda normala de studiu a rezistentelor hidraulice locale este metoda
experimentala, determinindu-se, in mod obi~nuit , valoarea cocficientului i:,
pentru zona patratic;a. 0 scric de valori ~i formule uzualc sint date in
anexelc 5.9.
Pen!ru situa\iile cind anumile tipuri de rczistentc hidraulice nu se ga-
sesc in indreptare, asimilarea poate fi folosita numai pentru calcule orien-
tative. Pentru calcule exacte, in functie de importanta lucrarii, se reco-
manda sa se faca cerce tari in laborator.

5.6.2. Lllrgirea brusca de seC1iune. Formula Borda-Carnot

Se considera (fig. 5.10) o conducta cilindrica cu diam clrul D,, care se

continua cu o conducta cilindrica cu diamctru l D2 > D,. Din cauza sc himbarii
:le scctiunt, in zona de trecere mi~ca rea dcvinc ncunifom1a ~i liniile de cu-
rent, care in ronducta D, sint
paralele, la tretcrea in conducta
D2 devin divergente pc o por-
tiune oarecare (din sect~unea I
pina in sec\iunea 2). Pe aceas-
ta portiune a curentului. numai
o parte din sec\iunea conduc-
tci D, rste activa, iar zoncle
de la lnargine, cuprinse intrc pe-
re\ii condu ctci ~i o suprafata de
discontinuitate a vitezclor, se
,, umplu cu virtejuri formlnd o
zona de apf1 moarta, care nu par-
ticipa la transportul debitului,
lnsa consuma o parte din enetgia
de mi~care. lncepind cu sectiunea
2 li11iile de curent devin paralele
cu axul conductei, mi~carea fiind
din nou uniforma.
Lungimea L pe care mi~carea
este neuniforma, este de aproxi-
Pig. 5. 10. Mil"!arca unui fluid 1.1 o lllrgirc brusc~
de scctiunc. mativ (8- 10) D 2

144
 Intre sectiunile I ~i 2 are Joe o pierdere de sarcina locala care se
poate exprima astfel:

h, = H 1 - (H 2 + Ii,,_,) = (z + ~ ). - (z + ~) 2 + "~;: - ";;: - h; ,_,.

(5-12)
Pentru a exprima pe h1 numai in functie de viteze, trebuie transfor-
mate cele doua paranteze; se efectueaza aceasta transfonnare apliclnd teo-
rema variatiei cantitatilor de mi~care masei de lichid delimitata, la momen-
tul initial, de suprafata de control ABCD. Se admite ca pe sec~iunea I:
z + !. = (z + t.}
= ao1ist.,
r r i
ceea ce se justifica prin prezenta zonelor de apa moarta ~i prin paralelismul
aproximativ al liniilor de curent in scctiunea de ie~ire a conductei D,.
Scriind relatia (1-61) in proieqie dupii axa comuna a celor douii conducte,
rezultii:
(5-13)
in care:
P, = p,A,; P 2 = p 2A 2 ;
G cos a= yLA 2 cos a = yA 2( : , - z 2);
I, = ~,pQV, = ~,pA 2 V2 V, ~ pA 2 V 2 V 1 ;
1 2 = ~ 2 pQV2 = ~ 2 pA 2 V2 V2 f1;;; pA 2 Vi.
ln ultimele egali ta ti s-a lua t: ~ 1 = ~. ~ I.
Se exprima R, luind in consideratie numai cforturile tangentiale me-
dii paralele cu axul:
R, = - -:0 tcD.L = - y ~' ] 2 tcD,J. = - yA 2h1,_,.

ln!ocuind in ecuapa (5-43) se obtine:

(p, - p 2)A 2 - yA.}11,_, + yA 2(z1 - z2) + pA 2 V1 V2 - pA 2 V! = 0.
lmpartind cu yA 2 , relatia de mai sus devine:

( z + r1
P) - (z + = vi - v,v,
r2 g ;:
t.} +h1,_,.
lnlocuind in (5-12) ~i lutnd oc 1 = oc2 = I rezultii:
h,= -Vf - --
V. 1 V2 Vf
+- - -Vf
g g 2g 2.g
din care se ob tine formula Borda-Ca mot:
h ,-_ {V,-V.J'
2c
(5-H)

145
 Folosind ecuatia de continuitate Q = A 1V 1 = A1 V1 se poate sc:rie:

Ji, = (A'A - 1)' v:2g =(I - ~A )'VI.

1 2g 1
(5-15)

Din ultima relatie rezulta expresia cocficientului de rezisten\a locala

la largire bruscii de sectiune:

t,=(~: - 1r. (5-16)

tr = {I- A')';
A,
(5-17)

primul se aplica la viteza din a,al V 2 ~i al doilca la \'iteui din amonte V 1

5.6.l. Alte rezistente locale

Jn.trarc fntr-1111 rezervor de dimensi1111i mari. La in trarea lntr-un rezef\or
mare curentul sufera o schimbare brusca de scc\iune. Dupa intracea In
rezervor, viteza din conduc ta scade treptat pina la zero, ceca ce echivaleaza
cu cxisten\a 1mei pierderi de sarcinii cgalii cu iniil\imea cinetica a curentu-
lui:
ixl t
lz, = H. = - 2g
ceca cc da:
i:; = IX,

ln figura 5.11 este prezentat schematic aspcctul scurgerii la intrarea in

rezervor. Pe figura se arata de asemenea linia energetica ~i linia picz0me-
trica in valori relative.
Difuzor. Se nume~te difuzor piesa care face legatura !ntre doua conducte
<le diametre diferite, realizind o racordare continua prin marirea diametrului
in sensul curentului (fig. 5.12).
1n difuzor se realizeaza o transformare treptata a encrgiei cinetice in
energie poten\iala, inso\ita de pierderi de sarcina, in general mai mid dedt
la largirea brusca de sectiune.
Coeficientul de rezisten ta localli.
--1...!._
---------- ( 1 al difuzorului depinde lntr-o mare
masura de unghiul de divergen\a al
~
-- difuzorului ~i de dimensiuni, a~a cum
se arata In figura 5. IJ. Se observli. ca
;~--~-
::--- -=~-
~=-~. - :.-

-
....
--:.. ~ .-
pentru e = 60-80" el atinge valoarea
maxima, care este mai mare declt cea
~

corespunzatoare la J.argirea brusca de

-.
c:.-. .:>~:;::-;;<~- .~-
.__)
_)_
. _, sectiune. Marirea coeficientului de re-
zistenta pentru unghiuri 0 > 7-9 se
Fig. 5.U. Aspectul mi~ la intrarea explica astfel: odata cu mli.rirea di-
totrun rezervor ma.re. vergentei difuzorului, presiunea cre~te

146

I

Fig. 5.12. Mi~a:ra unui Ouid lntr-un difuzor.

mai repede spre aval, ceea ce arc drept elect crearea unor curenti de sens
contrar lingi pereti, cu dezlipirea stratului limita ~i formarea de zone de
apa moarta tn care se produce o disipare suplimentara a energiei
(fig. 5.12).
O caracteristica importanta a difuzorului este coeficientul de restituire
a energiei cinetice sau de randament al difuzorului:

V t _ , ~t
.!LJ_.
Zg 21
- ,,,
- (:+ ~ ) -(: + p)
"ldl/ = = y 2 y ' (5-'18)
u, Vf ct1 Vf
2g 211

Co11fuzor. Confuzorul realizeaza o mic~rare treptata a secJiunii {fig.

5.1 i). De-a lungnl confuzorului viteza cre~te, presiunea sc<ide ~i curentul se
mentine stabil, fara dezlipire. Coeficientul de rezistenta locala este pradic
nul, daca unghiul 6 nu este prea mare:

t, = 0,005 - 0,06.

-ffe..-1
, s
Uk
1.0 "
"
~
-
" 0, J
QB
Q6
Q4
j

'
I

..._
I I

.. 311 r.! --I-

I
l 11
I
....
I
~
!>i - k I "ff.>' I
~ I
00 10 40 ' '80
fj(J /IX} 120 l40 160 8'

Fig. 5.13. Dia~ pentru calculul pierd<rii Fif. 5.14. Confuzor.

de sarcin~ la un dil-uzor.

147
 (i) Plc. 5.15. fngustaro br1Ucl de oec~a11e.

!1igustarea br1isca tk sec/i1111e. Este reprezcntata In figura 5.15. Curentul

sufera ma.i lntii o strangulare de la sec~iunea A 1 la sectiunea A., a poi o
di la tare de la A. la A 2, avind :

Coeficientul poarta numelc de coeficienl de contrac\ie. El depinde de

raportul ~ ; pentru valori mai mici ramine constant. Cauza principala a
"
picrdcrilor de sarcina locale la ingustarea de sectiune este disiparea de ener-
gie in zona de apa moarta care se formeaza in regiunea sec\iunii contrac-
tate. Coeficientul de rezisten!'1i, raportat la viteza V 2, es te dat in tabelul
urmator:

~ ''
A,
O,Ol 0,1 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0
A,
'' ''
o,s 0,47
~
0,45 0,l8 0,34 0,3 0,25 0,2 0,15 0,09 0,0

I ntrarea n conductii. T recere a din rezervor in conducta se realizeaza tn

diverse moduri, din care cele principale sint aratate in figura 5.16.
Cazul a din figura 5.16 constituie un caz limita al ingustarii de secti-
unc avind C, = 0,5. Pentru celelalte cazuri coeficientii sint indicafi pe
figura.
a. b. c. tl.

148
 Curbo uteriaora

'A 0
I .. --, 1---~---~-'"'1-0.5
A _ I (C>~

t --
( C -.; -8

Fig. 5.17. ~li~e.a lntr-o ~urbd a uoei

f----~-~'----i

' - - ---'=-'"'---"-'""'-'="--" -
-/,0
/,5
Fig. 5.18. Varilia presiu.nilor In lungul unci
conciucte. curl>e.

Cttrbe. La trecerea printr-o curba curentul unifonn sufera modifidiri

importante (fig. 5.17). Datorita fortei centrifuge presiunea cre~te dinspre
interiorul spre exteriorul curbei, cum se aratli in figura 5.18; distributia vi-
tezelor se schimba, deoarece Ia intrarea in curba zona centrala a curentu-
lui, care are o vitez.a mai mare, ~i mentine mai bine directia de curgere,
obligind firele de curent vecine cu peretele sa-~i modifice directia spre inte-
riorul curbei.
ln felul acesta ia na~tere un curent secundar, dublu elicoidal, care se
mentine pe o distanta oarecare spre aval ~ concomitent se pot produce
dezlipiri ~i inversiuni ale curentului atit la interiorul cit ~i la exteriorul
curbei. Aceste perturba\ii produc pierderi de sarcina locale, care se adauga
celor distribuite. Pentru calculul coeficientului de rezistenta localli se poate
folosi formula Jui Weissbach:
(5-i9)

valabila pentru suprafete netede, imbinate cu flan~e, fara discontinuitati

~iD ~ 2R, ~ 5D.
Valorile lui ~''" in funcfie de.!:.... sint date in tabelul de mai jos:
Re

D/R,

~l. ,,o
0,2

0,13
0,4

0,14
0,6

0,16
0,8
--------
0,21
1,0

0,29
'" "' I-;; .. ''
0,44 0,66 0,98
----
1 .41 1,98

Pentru conducte rugoase, cu .E. =I, ~1 cr~te Ia 0,5.

Re

La imbinliri cu discontinuitati (fig. 5.19) coefi-

cientul cr~te ~i poate atinge valori mari.
Cotufi. Cotul este o piesa de lmbinare care rea-
lizeaza o schimbare brusca de directie. Se folose~te
Fig. S.19. CurM eu ra-
la conducte cu diametru mic. Dupa formula Borda- corduri

149
Carnot, sencra lizata la schimbarea de direct ic, pierderea de sarcina locala
este:
r
...
(I', -
..
V, )' (5-50)
lit = I
2,
care conduce la:
. a -"
sin (5-5 1)
2
in care ex cstc unghiul co lului.
Formula nu concorda satisfacator cu rezulta tcle cxpcrimcntalc ~i sc rcco-
mandii sa sc ia valor ilc din ta bclul urmator date penlru ex = 90, prccum ~i
cclc din anexclc 5.9.

Dlamctrul conductei [mm] 20 25 34 38 49

i;, . ... 1.7 1.7 I. I 1.0 0,J8

Ramijica/ii. Coeficicntul de rezisten\[1 la

ramifica\ii d<'pinde in prim ul rind de confi-
gura\ia gcomctrica a ramificatici ~i apoi de
raportu l dcbitclor, scnsul scurgcrii ~i numarul
Reynolds. Citeva date cxperimentale sint date
in an cxclc 5.9.
Ven tile, robi11ete, vane. Acestea sint dis-
pozitive de obt urare *i
reglaj care sc mon-
t caza pe conducte ~i care pot introduce pier-
deri de sarcina importante. In figura 5.20
sint ara tate robinetul cu cep, vana cu scr-
tar ~i ventilc sau robinete de diferite con-
struc\i i. Jn ane.xele 5.9 se dau coeficien\ii
de rczistcn\a pentru citeva obturatoare mai
b. d es folosi te.

3,9 3,4 2,7 2.5 0 0,5

c.
f ig. S.lO. Organe de obturare t i reglaj :
- roblact (1,1 up; - YUi cu Mtt u ; c - robtoete (eotUe) dllaft (dup.l Rk:lat ).

150
 Sorb11ri, clapeu inverse. Sorburile sint piese care se montea.za la ince-
putul conductelor de aspiratie pentru a impiedica patrunderea corpurilor
straine. Coeficientul de rezistenp. depinde de dimensiunile ~i construc~ia sor-
bului. Tn anexele 5.9 se dau valorile coeficientilor de rezistenta pentru sorb
~i pentru clapeta de construc\ie obi~nuita.

5.6.4. Calculul pierderilor de sarcina locale

la mifcarile laminare

Datele pentru p!erderile de sarcinii locale se vor completa cu citeva

indica\ii privind instalaiiile care functioneaza in regim laminar. Asemenea
cazuri apar in practica destul de rar. De obicei. apar regimuri laminare de
mi~care la instala\iile care transporta fluide foarte viscoasc ~i in mod excep-
tional la mi~carea apci sau a aerului.
Coeficientul de pierdere de sarcina locala, la mi~cari laminare, sc cal-
culeaza cu formula
~. =~.
Re
(5-52)

sau cu formula care folose~te pe :h ~i lungimea ecbivalentii L,:

~ = )L, = ~ L,,
1
D R D
in care
L ' = A4 D.

lo anexa 5.10 se dau valorile pentru !::.!. ~i A, 'in citeva cazuri u:ia1ale.
D

5.7. CALCULUL PIERDERILOR DE SARCINA LA UN SISTEM HIDRAULIC

SUB PRESIUNE

De obicei pierderile de sarcinii se calculeazii de-a lungul unui sistem hi-

draulic. Pentru cazul sistemelor S\lb presiune care transportii fluide incom-
presibile se poate exprima pierderea de sarcina totala cu ajutorul unei for-
mule simple, de forma (5-20) sau (5-11 ): h, = ~ V2/(2g) .
Pentru stabilirea acestei formule se considera sistemul hidraulic sub pre-
siune din figura 5.21 format dintr-o succesiune de n conducte, avind pe.
parcurs ~i diferite rezisten~e locale. Pierderile de sarcinii in tre seqiunile a-a'
~ b-b', se exp rim a astfel:

unde til< este coeficientul rezistentelor liniare pe tronsonul k, iar Et, sere--
feri la acela~i tronson. "
151
 I
I
I
I
II I
I
I II
II

c
II
v, v,
I
,11,
-----;,,
I
I
.
I b'
a' k I le- 2 kJ
I
k4 I
I
I I I
0 z J n
fig. S.21 . Sc.h~n1a de calc ul ;i pier-dc.rilor de sarcin.i lntr-un s iJtcru hidraulic.

Folosind ecuatia de continuitate:

Q= A,V, = A,v. = ... = A. v. = ... A.v.
~i notlnd
A = A ~i V. = V,
sc ob!ine:

~t (t.+E t.)(; ) 1
h,,_ =
t - t
Se noteaza :

(.5-SJ)

~i se ob tine formula finala :

{.5-S1)

care are structura formulei generale de calcul a pierderilor de sarcina li-

niare sau locale. ln aceasta formula tn locul coeficientilor t. ~i t, se intro-
duce coeficientul t care reprezintli. coeficientul de rezistenta al sistemului
redus la sectiunea de i~ire (A. = A) ~i care poarta nurnele de coeficientul
de rezistcnta rcdus.

152
 Rclatia (5-Si) poate fi scrisa in functie de debit astfel:
h,,--. = MQ2, (5-55)
in care M se deduce prin comparatie cu rcla\ia (5-5~):

M = M, + M, = !;' -2gA1- 1
(5-56)

Coeficientu!J\1 poarta numele de morliitul de rezisten/a al sistemului.

ln cazul curgerii turbulente in regim patratic coeficientii i; ~i M nu
depind de viteza ~i stnt constan , ceea ce prezinta avantaje dcosebite in
calcule.

s.a. TEORIA SEMIEMPIRICA A M1$CARll TURBULENTE UNIFORME

IN CONDUCTE. DISTRIBUTIA VITEZELOR $1 PIERDERILE DE SARCINA

Acest paragraf are rolul sa completeze cuno~tintele despre distributia

vitezelor ~i pierderile de sarcina in mi~carea turbulenta ~i uniforma. Aceste
cuno~tinte sint necesare pentru o mai buna intelegere a procesului disiparii
energiei ~i mecanlsmului turbulen\ei, 1n legatura cu aplicatii ulterioare la
mi~carea aluviunilor ~i difuzia turbulenta.
Pe aceasta baza se pot deduce pe cale semiempirica legile distribu\iei
vitezelor ~i legile pierderilor de sarc.ina in conducte ~i canale, pomind de la
analiza microstructurii fenomenului de mi~care turbulen ta.
Problema distributiei vitezelor in mJ~caTea turbulenta ~i uniforma p6ate
ii cercetata teoretic printr-o metoda simpla avind la baza analiza directa a
mi~carii turbulente ~i uniforme in conducte. Prin completarea ~i corecta-
rea rezultatelor teoretice cu ajutorul datelor experimentale s-a elaborat o
cale semiteoretica sau semiempii:ica de rezolvare a acestei probleme.
0 rezolvare semiteoretica a problemei distributiei vitezelor in conducte
a fost data de Karman [i] pe baza unor consideratii de similitudine ~i apoi
pe o cale mai simpla, prin metoda lungimii de amestec de catre Prandtl
[10] care a stabilit ~i fonnule semiempirice pentru coefidentul lui Darcy-
Weissbach.
In cazul mi~carii in conducte, teoria lungimii de amestec a dat rezultate
tn buna concordanta cu datele experimental!\', d~i are unele neajunsuri
de amanunt care au facut sa se recurga la metode mai exacte bazate pe o
abordare statistica a problemei.
Data fiind buna concordanta cu datele experlmentale ~i simplitatea ei,
se va folosi pentru studiul mi~caril turbulente in conducte metoda lui Prandt!
tnceptnd cu examinarea problemei filmului laminar.

Pra'Jll4tl L. (1875-19S3), savant german. a activat tn domeniul mecanicii apHcate ~i

1n speci al to mecanJca. fluidelor ~i hldraulica.. A creat teoria stratului Hmit.1 $i a explicat
rezistenta de forml. A elaborat teoria_aripei de anvergurA. finit!i. A avut contributii imyer-
tante tn dezvoltarea teoriei turbulentei ~i dinamicii gazelor. la dez..voltarca ceroelirilor expc-
rimentaJe aJe fenomenelor bidraulice ~i a interpretlrii lor teoretice, fiind ini~iatorul $i. 1n mare
parte, reaJUatoruJ sintezei tntre cerceta.rile experim.e ntale fl teorctice tn domcniul mecanicii
Ouidelor, baza dezvolt:Arii recente a cunoitintelor asupra mi~ii fluidelor rcalc.

153
 5.8.t . Grosimea filmului laminar

La contactul unui CUTent turbulent cu un perete, in zona stratului li-

mita, se fonneaza o pelicu!a de fluid in care, din cauza apropierii peretelui,
agitatia turbulenta este redusa ~i in care ml~carea are un caracter apropiat
de eel laminar. Aceasta pelicula se nume~te film laminar (v. ~i p. 1.1.3.)
~i are o grosime foarte mica. In filmul laminar are loc o cre~tere rapida de
viteza (v. fig. 4. 7, 4.9 ~i 5.22) datorita faptului ca legea rezistentelor este
apropiata de legea Jui Newton pentru mi~carile laminare.
Pentru filmul laminar legea lui Newton poate fi scrisa astfel (fig. 5.22):
<h1 "a
To = l) - ~ 'J - '
(5-S7)
dy s,
in care:
este efortul tangential la perete;
-.0
o1
- grosimea filmului laminar.
Se introduce l'n rela\ia de mai sus densitatea fluidului prin rela\ia
'll = pv ~i se scrie:
(5-58)

Se observa ca radicalul are dimensiunile unei viteze ~i se noteaza dupa

K eulegan :

11* = v~ = VgRJ = V v~ (5-59)

~i sc nume~te vitezii de /recare. Este o denumire improprie fiindca de fapt

11*nu reprezinta viteza de alunecare, ci numai o alta fonna de exprimare a
efortului de frecarc la perete.
Folosind aceasta nota~ie se aduce expresia (5-58) la o forma adimen-
sionaHi:
(5-60)

Dat fiind caracterul aproxirnativ plan al mi~carii in filmul laminar,

ca este determinata complet de parametrii din formula (5-60) ~i deci complexul
adimensional N trebuie sa fie un criteriu
f care sa caracterizeze schimbarea calitativa
a mi~di.rii la marginea filmului laminar,
se face trecerea la mi~carea din shn-
v I undeburele turbulent. Experien\a verifica apro-
ximativ aceasta ipoteza ~i da pentru N o
J valoare critica:
N"'ll.
- ,.. Din (5-60) rezulta grosimea filmului
C::;,,;;~:::=:::::'.'.'.:'.::::=.=:.~""'~'t laminar:
Fig. 5.:ll. Varlatia vitezel In filmul (5-61)
laminar fi In etmburelo turbulent.

164
 lnlocuind pe T 0 dupa formula
To = yR] in care ] se ia dupa
formula lui Darcy-Weissbach se -
-
... l=--------------d
5 i~
!!,5
"
obpne relatia: a.

~1 = N 11 c~J =NV8v;0: =
NRVS
- (5-62)

care arata ca gTosimea filmului la-

minar variaza invers cu numii:rul Fig. 5.23. Contactulperetclo.
stmburclu i turbule nt c u
Reynolds.
Aceasta explica faptul, pus in evidenta in graficul lui Nikuradse (fig.
5.6), ca o aceea~i conducta se comporta ca o conducta neteda la num ere
Reynolds mici ~i ca o conducta rugoasa la numerc Reynolds mari. Odata
cu cre~terea numarului Reynolds grosimea filmului laminar se miq oreaza
~i asperitatile pereIor ajung sa influenteze direct zona turbulenta a curen-
tului ~i distributia vitczelor in aceastii 7.ona (fig. 5.23). Exist.a trei forme
de contact intre simburele turbulent ;;i peretele conductei :
- pentru conducte netede contactul se face prin intermedi ul filmului
laminar (fig. 5.23, a);
- pentru conducte rugoase, in zona patratica, contactul se face direct
intre simburele turbulent ~i asperitatilc peretelui (fig. 5.23, c);
- pentru conducte rugoase, in regim prepatratic, contactul este mixt
atit prin interrn.ediul filmului laminar cit *i direct cu proeminentele asperi-
tatilor (fig. 5.23, b).
De aici apare ca la mi~carile turbulente distributia vitezclor ca ~i calcu-
lul pierderilor de sarcina liniare trebuie examinate pentru aceste trei condi\ii
deosebite.

5.8.l. Distribu~ia vitezelor la mi,carea turbulenti uniformi in canale

largi fi in conducte circulare
5.8.2.1. Legea generala a distribufiei vitezelor in zona turbulenta a
~ in conducte circulare. Pentru mi*carea 1n conducte circulare ~i mi*-
carea plana ln canale largi se poate stabili o formula generala a distributiei
vitezelor In simburele turbulent al
mi~caru. J 0.5 1.0 1.5
t--~~~~~~~~~~~-v.mfe
2.0 2.5 3.0
Demonstratia care urmeaza
(dupa Prandtl) se referli attt la mir-
carea plani (in canale largi) cit ~i
la conducte cilindrice circulare, din
cau.za simetriei axiale a mi~clirii ...,:.L..,J-----======:...._+1--...L
(fig. ~.2'1). Ea are la baza urmli-
toarele ipoteze:
- se neglijeazi efortul tan-
geopal de viscozitate - de citeva Fig. 5.24. Distribupa viteielor lotr-o coo-
ductA.

155
sute de ori mai mic dedt eel de turbulenta - ceea ce reduce ecuapa
diferen \iala a distribupei vitezelor la ecuatia (3-24) scrisa astfel:

(5-63)

- se ad.mite ca in zona turbulenta efortul unitar tangential este constant

~i egal cu eel de la perete:

- se admite ca lungimea de amestec l este proportionalii cu distanta

la perete (fig. 5.22):
l = xy. (5-M)
Coeficientul de proportionalitate x - co11stanta l"i Karman - se con-
sidera ca are rolul unei constanle m1iversale.
ln baza ultimelor doua ipoteze ~i tinind seama ca derivata partiala
se poate transforma in derivata totala, iiindca v nu depinde decit de y
(mi~care uniforrna plana sau intr-o conducta) ecuatia (5-63) se poate scrie:

xy :; = V~ = v.,,
in care v este viteza de frecare.
Separind variabilele se obtine:
dv = ~ dy
" y
~i prin in tegrare rezulta:
v = ~ ln y + C.
)(
(5-65)

Aceasta relatie este valabila in zona turbulenta. In axul conductei

unde se realizeaza viteza locala maxima, care se noteaza cu v", se scrie:

vM = ~In r 0
)(
+ C,
in care r0 este raza conductei.
Scazlnd din aceasta relatie pe (5-65) se ob tine:
VM - V ~ ln !!_ (5-66)
ti. x y

Diferenta v" - v, intre viteza maxima ~i viteza locala tntr-un punct

oarecare, poarta numele de deficit de viuzl!. iar expresia .v- poarta nume-

le de deficit de vileziJ relativ. ln ipoteza x = const. rclatia (5-66) arata
ca deficitul de viteza relativ depinde numai de distanta relativa y/r0 , fiind
deci constant tn. puncte omoloage a diferite co.nducte. Aceasta constituie
legea deficituh4i de viuzl!. a lvi Karman.

156
 Din legea deficitului de viteza, scrisa sub for-
ma (.5-66), rezuWi doua proprietati generale ale
distributiei vitezelor ln zona turbulenta, ~i anume:
a. lnlocuind pe v. dupa relatia (5-59) se poate
scrie relatia (5-66) astfel:
VM-ti

v (.5-67)

Rezulta di distributia vitezelor in doua con-

ducte este similarli., daca conductele au acela~i
coeficient >.. Fig. S.?5. Elemenhll de
b. Relatia (5-66) poate fi transformata pen- arie la conducta cireuJarii.
tru viteza medie scriind:

.!. r
A JA "
.... - dA = ..!._ c)A t (!.)
A 'o
dQ

~i apoi inlocuind (fig. 5.25) :

A = ltTg; dA = n (r 0 - y) dy
se obtine:
u,.,-v

~i rezulta ca
.,,,_ v
F = const. (5-68)

Notind cu y 0 distanta la care v = V se poate scrie:

"M - v = f (1'.!) = F = const.

" "o
Daca F, odata cu x, este o constantii universala, atunci :
Yo = const., (5-69)
'
ded la diferite conducte eilindrice viteza medie se realizeaza in puncte omo-
loage.
Cercetli.rile experimenWe q.le Jui $evelev la conducte au aratat insa ca
nici F ~i nici x nu sint constante universale. El a stabilit pentru F expresia:
(.5-70)
In schimb a constatat ca Yo variaza in limite foarte recluse ~i se poate Jua:
Yo = 0,2'1 " (5-71)
Teoretic s-a obtinut:
Yo = 0,223 r 0 (5-72)

157
 Din faptul ca F ~i x nu sint constante universale rezulta ca nici legea
deficitului de viteza nu este riguros exacti. Ea poate fi considerata ca vala-
bila intr-o prima aproximatie pentru curenti cu dimensiuni nu prea diferite.
S.8.2.2. Distribupa vitezelor in conducte circulare netede. Formula dis-
tributiei vitezelor la mi~carea turbulenta in conductele circulare netede se
deduce din relatia (5-65) punind condipile la limita in mod corespunzator.
Se observa ca relatia (5-65) devine improprie la y = o, pentru care da
v = - oo, deoarece ea este valabi1a numai pentru zona turbulenta.
ln cazul conductelor netede zona turbulenta se intinde pina la marginea
filmului laminar, deci conditia la limita va fi (fig. 5.22) v = v1 , pentru
y = 81 ~i relatia (5-65) se scrie asUel:
Va = .!!.. ln 81
><
+ C.
Se inlocuie~te 81 conform ecuatiei (5-61) ~i Ila dupa ecua\ia (5-60) ~i se
ob\ine:
C = 11* [ N - ~ ln (N; )]
ln!ocui nd constanta in ecuatia (.S-65) rezulta formula distributiei vitezelor:
~ = 2- 1n l:!!.. +Cu (5-7 3)
v. lot 'V

unde cu C1 s-a notat expresia:

C1 = N- ~ln N.
"
ln relaiia (5-73) intervin doua constante x ~i N, care au fost deter-
minate de Nikuradse, obtinindu-se formula:
~ = 5,75 lg )lfl. + 5,5. (5-7i)
v
5,....---,---.-.--.---,.--.--.-T""""'.,....,.-....., ln figura 5.26 se arata
ol--+--l--!--+~1---;--t;.L.b;;l!'J---f du pa Schlichting [ 15] cores-
pondenta acestei formule (re-
St--+--+-+~t-+--t ~~-'--t~I prezentata de curba 3) cu da-
"3 tele experimentale ale lui Ni-
Ot --!---t- i --t-'.- 0 R4.0IO!I
kuradse ~i Reichardt [ 12]. Se
S 1--lc--+"'": ...et--l---l 0 - 2.3 . 10$
/ / 10, vede ca ea se suprapune foar-
o '.0 ro,,N1kuradzt
0 h--b."lJ~l-+--t--i I.I 10, te bine cu datele experimen-
2,0 IO, tale pentru tot domeniul de
5 F-+.i"-t--cl-+--t--i - 32 IO nmnere Reynolds, Re> i 000,
Rddrardt
oo~--1~.L._-'-_2.L.__.__3.L._-'--4..___.__,s~~ cu exceptia zon.ei de Unga pe-
Fig. 5.26. Legea Iogaritmicl genera.IA de distributic rete, pentru ~ < 70, ceea ce
a vltezelor In conducte netede :
t - dlJltibuJia ll.nlat.1 In Hlmul laminar: 2 - 1on111 de tnoOCrc ltalnar arata ca tn aceasta zona for-
- turbulmt; > - du pt formul (~ 7); 4 - dup& formoJa "'" - mula (5-63) pentru eforturile
- 1,74 ( : )l/ -Bld111 ; S-dupa foran1la 1t/&t. w 1 t,5( ~ )
7 1110
tangenpale inceteazii. sa maifie

158
valabila fklnduse simtHa ~i influcn\a viscozita\ii. Din datele graficului
din figura 5.26 pot fi puse in eviden\a trei zone distincte ale sec\i unii
transversale a curentului:
- zona laminara de Unga perete, pentru YI' < 5;

- zona intermediara cu frecarc laminar-turbulenta, pentru 5< Y" <70;

- zona turbu1enta din centru, pentru Y > 70.

Aceasta tmpartire pe trei rono da o idcc mai exacta asupra caracteris-
ticilor mi*carii turbulente in conducte, dec!t impartirea in doua zone: film
laminar ~! slmbure turbulent lolosita mai !nainte.
Comparind cu rclatia (5-60) rl'zulta ca numaru1 critic N = 11 estc de
fapt va1oarea raportu1ui >"' pentru y = 81 , la marginea filmului laminar,

ceea ce arata cii. limita filmului laminar {pentru impar\irea in doua zone)
este conven\ionala ~i se afla unde\a fn zona intermediara cu frecare lami-
nar-turbulenta, pentru care 5 < -E! < 70.

Tmpiir!irea secpunii curcntului turbulent in cele trei zone a, b, ~i c
este in concordan\a cu ce1e trei legi ale rezistcntclor hiclraulicc liniare in mi~
care turbulenta ~i le explica mai binc. Astfel (v. fig. 5.23):
- dadi inii.llimea asperita\ilor k satisfacc relatia:

- <5
v. A (5-75)

asperitat ile slnt inecate de 1..ona laminara ~i condu <: ta se comporta ca o
conducta neteda cu ). = '-(Re);
- daca :
5 < < 70 (5- 76)

asperila\ile ajung in zona cu mi?care laminar-turbulcnta ~i conducta intra in
zona prepatratica cu ). = ). (Re,;$) ;
- dad:
> 70 {5-77)

asperita\ile ajung ln zona cu frecare turbulenta ~i conducta intra in zona
plitratica cu ). = . R
).lk)
Keulegan indica va1orile 3, rcspectiv 67 pentru rugozitatea granularli ~i
l, respectiv JOO pentru rugozitatea tehnica.
5.8.2.3. DistribuJia vitezelor in conducte circu1are rugoase. Influen\a
rugo;r.itap.i peretuor asupra distribuliei viteze1or se face simtita ln cazurile
ctnd, conform relatiei {5-75):

-> 5

~i conducta funcponeazi in regim rugos.

159
 1.0 Curbele experimentale (la

~
v.., 0.9 acela~i
numar Reynolds) din fi-
,.....:;
gura 5.27 pun tn evidenia influ-
0.8
,,.-; /

/,, >",
,,, enta rugozitatii asupra distribu-
0.7 pei vitezelor. Se observa ca pre-
1/,1/ zenta rugozitatii mare~te neuni-
0.6 fonnitatea distributiei vitezelor.
0.5
I C.,.ef(l(/Oi>tltl<tl
t S07
6
Cercetarile experimentale asu-
0.4 126 & IO - pra lungimii de amestec au ara-
30.6 J tat ca formula (5-6~) ramine va-
0,3
la bila ~i la conductc rugoase fn
0.2 acele~ conditii ca la conductele
0. I netede, adica pc o zona oarecare
in apropierea peretilor, a~a cum
1. rezuJta din figura 5.28. !n ace-
0.2 0,4 0.6 0.8 1.0 '
Fig. 5.27. D istributia vitezelor In conduclc neled o lea~i conditii este deci aplica-
~i rugoase la accla~i num!lr Reynolds (du p4 Ni- bilii ~i la conducte rugoase le-
kuradsc). gea gencrala a distributiei vi-
tez-elor (5-65).
Pentru determinarea constantei trebuie pusa conditia la limita intr-un
mod di feri t de acefa folosit 1a conductele netede, ~i anume, se pune condi-
jia [ 15) ca la o distan ta oarecare d e perete, y = ak, viteza sa fie nula:
0 = In (ak) + C,
"
d.in c~tre se scoate C, se inlocuie~te in (5-65) ~i se ob tine re.Latia ge11eralii a
dislrib11(iei vilezelor iii co11d11cte r11goase :
..!'..=.!.. (In 2'.. - In a)
'' )( Ir
~i luind x = 0,4, sc scrie:

- v = 2,5 ln -" + B, (.5- 78)

" k
I
.i.
r 0. 16
7 0. 16
a 14
I

_. - ' o.14 _...r '

0.12 ll 12
2;
0.10
',/
/ 0 10
2.f ,., /
....,..
0.08 - l"i
s
RlLlIO,
008
0.06
~IV r.~ra.'ora
k . 507
neottl1
0.06 J
321
11'/o' 0.04
~

126
30.6
004 j
I 0.02 '
002
0
0
~

02 0.4
a.
0.6 0,8 1.0
1
r,
0
'
0 0.2 0.4
b.
0.6 0.8 1.0 '.
!

l'ig. 5.28. Distribujia lungimll de amostcc In conducte netede ~j rugoase :

3 - In conducle ncccde 1 b - In oonducte- rugoase.

160
in care B se determina di- 8 fl
ferit pentru cele trei regi-
1./
10
muri de mi~care, fiind tn : ~; ~~ ,'..... . . :
general o funcpe de
g
1tt1.
..J. . . :~

K
8
v
J .
'
''
Datele experimentale din fi-
gura 5.29 confirma acest
7 .. \
;
Rtgim
'
fl'Tf."'"'"
{tr:nzrtl~
; 111m;., 1111 tr1t;c
6
lucru ~i arata ca pentru
regimul patratic, B= 8,5 =
= canst.
5
u~Mumu ~ ~~wu~uuuu
.."'
'"Supt1J'k hiikaulit

v, k
Ig -;;-
Deci, pentru regim pa-
tratic formula distributiei Fig. S.29. Dependen~ lui B de num3.rul .Apentru con-
v
vitezelor va fi: ducte cu rugorit.ate granularil :
1 - regim cu rugorit-11,i !nee.ate, cooditJ:s (S 7S}; 2 - regim c.u ru
.!. = 5, 75 lg 2'.. + 8,5. co&it~I odntcte, cooditia CS-17}.

o A
(5-79} 1
26
24
I
A~a cum se vede, in regim
22
20 - "'
prepatratic, B este vari- 16
I ,
16
1 cu -""
a.b1
v
14
12
...
.;

I ' .. -zs!L
1 ......
k
126
601-
:'-+ f -L ! ......

*
1n figura 5.30 se arata 10
I
.. ;3~6-
1

comparatia intre formula 6

I I I I I
6
(5-79} ~i determinarile ex- 0 02 Q4 IJL ll8 (0 12 1.4 1,6 1,8 20 ~ 2~ u 2lJ
perimentale facute de Ni- 1q-f-
kuradse ~i se vede di ele Fig. S.30. Distribupa vitezclor In con-
ducte rugoase In regim pltratic, ecu-
concorda . atia (5-79).

S.t.J. Dl1tl'ibutia vltezelor In conducte necirculare

f i alb ii d reptunghiula re
La conducte de alta forma decit cea circulara distribupa vitezelor este
mai complicata. 1n figurile 5.31, .5.32 ~i 5.33 se arata distributia vitezelor in
mi~carea turbulenta la curenti de diferite forme, prin curbele de egala vi-

7.

Fig. 5.31. Distribu~ vitnelor la mitcatta turbulen~ lntr-o conductl.

cu seetiune dreptunghiulari.

161
 Suprafata
/lbtri
---------------------- ...

Fig. .5.l2. Distributia vitczelor tn mi'carc

turbulent\ fntr-o oonductl t:riunghiular.1..

Fig. S.34. Curentii secundarl In mi$care turbu- Fig. S.33. Distribupa vltezelor In m ~
len~ tntr-o conduct:l trJungbiuJard ~i tntr-un carea turbulent! cu s upraJat:A librrii
canal dreptunghiula.r. lntr-un canal drcptungbiular.

teza (izotahe). Se vede ca la col\uri apar viteze destul de mari, fenomen

care se explica prin aparijia unor curen\i secundari arata\i in figura 5.31
pentru o conducta triunghiulara ~i un canal dreptunghiular.

5.9. PIERDERILE DE SARCINA LA Ml~CAREA TURBULENTA IN CONDUCTE

CIRCULARE

Cu ajutorul relatiilor care exprima distribu\ia vitezelor se pot stabili

relai semiempirice pentru calculul coeficientului lui Darcy-Weissbach :>..
care intra to formula generala de cakul a pierderilor de sarcina liniare
(5-12).
lo acest scop se folos~te rela\ia (5-68) pentru viteza medie. Calculata
cu ajutorul relatiei (5-66) ea are expresia:

"" - v = F = 3,75; (5-80)

162
dupa detenninlirile experimentale ale lui Nikuradse:

-=---v = F 1 = <f,07.
V114 - (5--81)
"
iar dupa ~evelev expresia data de (5- 70).
In expresille de mai sus se Wocuiesc vM ~i 11. ~i se obtin relaile pen-
tru calculul lui >.. Aceste relatii se numesc semiempirice, fiindca ele contin
o serie de coeficienti care au fost stabiliti pe cale experimentala.
Cazul conducielor mU4U. In relatia (5-81) se introduce v., dupa relaji(l.
conductelor netede (5-7'1}:

11., = 11. ( 5, 75 Jg': + 5,5)

~i se gase~te

v= 11. (5,75lg": +1,15) -

Mai departe se inlocuie~te v. din relatia (5-59):

~ apoi:
v v).
s
'" =D _ _ = - 2- ReV7A
v 2 v 11'2

~i se objine formula (5--26):

.::- = 2 lg (Rey}:) - 0,8 = 2 lg Re 1'1:

r >. 2.5 1

Cazul conducttlor rugoase (regim patratic). 1n relatia (5-81) se inlocui~te

v.., dupa legea distributiei vitezelor in regim patratic (5-79) ~i se obtine:

v.., = 11. {5,75 Jg'; + 8,5) .

Procedind ca mai sus se obtine:

1' = - -- - - - (5-82)

sau in forma (5-30}:

163
 Pentru zona prepatratica s-ar putea deduce, pe aceeilii cale, o formula
pentru :h, folosind !,>Taficul din figura 5.29, insa ea ar fi prea complicata.
De aceea se procedeaza prin combinarea formulelor de tipul (5-26) ~i (5-30),
<>btinfnd formulele de tipul Colebrook ~i White sau ~evelev, care au fost
indicate la p. 5.5.3.
Datele experimentale prezentate in acest capitol se refera la conducte
n etede sau conducte cu rugozitate granulara artificialii. Dupii cum s-a arii.tat,
-comportarca conductelor tehnice in zona prepiitratica difera de cea a con-
ductelor cu rugozitate granular! ~i de aceea pentru cakule trebuie folosite
formulele indicate la . 5.5.

BIBLIOGRAFIE

l. Caste x 1 L. Math a 1 y . R .. Thi r r iot . C Rl.sultals d'usais $ UY It! canal d4 la ckule

de Polann'>ry. La. t-touille Blanche, nr. 4, 1943.
2. G r~ i E, J. The Jncrea.se of Pipe Ro11glu1ess J' ti the Ljght qf Hydrodi1a1nical ""d Biolqgical
Apects. Proc. XV th Meet. IARH. vol. 5. Istanbul, 1973.
J. I de I c i k , I. E. SpYa11oci'nili po gJ,idrafJtic-tskim soprotivlt-niia mi, C.E.I. .Moskva, 1960.
4. Karman, Th . A. ZAMM, 11, 1929; B. Mecbanische Ahnlichkeit und Turbulenz,
111. Kong. l.A.M.. Stockholm, 1930.
5. K irsch mer, 0 . DeY gegenw/irligc S101u1 1tn.str E.rkfttu'sso ilbe,. dU Rohrr~ib ung. L>as
Gos u. W(IJ;Scrfach. 94, 1953.
6. L evin~ L. Formulaire des cond1,iJts f"reies. oli"duc.s et cottduites d'olralion. Dunod, Paris,
1968.
7. Most k o , M. A. Ghufravlimkii sprave<inih. GILSA, Moskva, 1954.
8. N l k u r a ds e, F. Str6mungscutt:e in rauil<n RohY<n. V,D.l., Forsch, H, 361,1933.
9. N l k u rads, F. Gtsel:mas.igktil( n in glatten RoAmo. V.D.I, Forsch, H, 356, 1932.
10. P r a nd t I, L. Uber di a"'gebildttt Turbulen'- ZAMM, 5, 1925.
11. P us Io v o 11, B. V. MecAaniha ltcenia voda/1 v trubah. Niedra, Leningrad, 1971.
12. R I c bard I, H . Die. Wa,.,,,etlh.,trag1mg i lurbu/enlcn Rcibungschiehlen. ZAMM, 20,
1940.
13. Rouse, H. Critical Anplysis of Of>#lt-ehanntl Re.sistanee. Proc. ASCE, JHD, HY 4, July,
1965.
H. Sc b 11 ch t Ing, H. Gren:sc/1uhl-Thtorit. Karlsruhe. 19;1.
15. S ta n ton , T. E. Pa n n e 11, .F. R. S imil..ity of Motion in RelaliMI lo 1/u Surfiut Frlv
li<m of Fluids. Phil. Trans. Royal Soc .. (A), 214, 1914.
 Capltolul VI

HIDRAULICA CONDUCTELOR SUB PRESIUNE

6.t. CARACTERIZAREA SI CLASIFICAREA SISTEMELOR SUB PRESIUN~

Sistemele sub presiune (v. 4.1.1. 9i 4.1.2..). sint instalatii hidraulice i111
care fluidul are o mi~care sub pre.siune (fara suprafete libere).
Sistemele sub presiune care transporta fluide incompresibile se carac-
terizeaza prin doua elemente hidraulice: debitul Q ~i sarcina sistemului H
care este diferenta tntre cota piezometricli la infrarea in sistem ~i cota piezo-
metricii la ie~irea din sis tern (fig. 6.1):
H* = Hp, 1- H.,, 2 = (z + P/r)1 - (z + P/rl2 (6- 1}

In afara de elementcle hidraulice, in caracterizarea sistemului intra cle-

mentelc sale geometrice (lungimi de condncte L" diametre D,, forma re-
zistentelor locale, rugozitatea) ~i natura fluidului.
Problemele principale ale cakulului bidraulic aJ sistemelor sub presiune-
sint:
- Calcul11l debili{lui Q cind se dau sarcina H* ~i elementele geometrice;
- Calcttltil sarcinii H* necesara pentru a asigura curgerea unui debit
dat Q, cind se cuno~te restul elementelor.
Ambele probleme se rezolva cu ajutorul unei relatii intre Q 9i H, care
se stabilC9tc cu ajutorul ecua\iei de continuitate (4-18) ~i a relapei Jui Ber.-
noulli ('l-25):

ln cazul sistemelor care au conducte de lungimi mari (conducte de

transport, re~ele de distribu\ie etc.) cu rezistentc locale rclativ mici, rela!ia
(4-251 se poate simolifica in sensul ca se pot neglij.a termenii cinetici (mai

Fig. 6.1. Schema. de calcul ~ unui sistem hid.ra.uJic cu c:Qnducte scurte:

o -.sis;ttm de c:ondu1;te; b- definitt?.a Si\rc.lnil hidr.aulioe.

165
corect, diferenta lor) fata de pierderile de sarcina liniare, iar pierderile lo-
cale se pot tngloba tn cele liniare. Cu aceste simplifican, relatia (1-2.5) se
reduce la relatia mult mai simpli a mi~carii unifonne (1-17):

H = Hp, 1 - H,,, 1 = (z + ~ ) 1 - (z+ ~ ). = }L.

ln felul acesta sc doved~te utila o clasificare a sislemelor sub presiu11e

in douii categorii:
- sisteme cu conducte scurle;
- sisteme cu conducte lungi.
La primele se aplica relalia Bernoulli sub forma completa (1-2.5). iar la
celclalte relajia simplificata (1-17). Cu totul indicativ, se poate admite ca
un sistem intra in categoria sistemelor lungi daca lungimea conductelor de-
P~~te cir ca 100 m, la diametre apropiate de 100 mm. Pentru alte dia-
metre se dau valorile critice tn tabclul 6-1. Un criteriu mai corect este acela
al erorii. Se admite ca un sistem hidraulic poate fi considerat ca un sistem
lung daca prin aplicarea formulei simplificate (i- 17) nu se face o eroare re-
lativa ma.i mare de 2%. Pe accasta baza se di o metoda de apreciere la
paragraful 6.1. 1.
TABtUt 61

~I 100 2SO
I soo
I 7SO
I 1000

0,050 80 - - - -
0,040 100 140 - - -
0,030 130 320 650 - -
0,015 - 380 110 I ISO 1'50
0,0lO - - 970 1450 1950
O,OIS - - - 1950 2600

0 a doua clasi/icare a sislemelor s11b presi1111e se face dupa conditiile de

ie~ire din sistem, anume:
- sisteme cu ie~ire nelnecata (libera);
- sisteme cu ie~ire inecata (fortata).
l n fwimut caz condi/iile de scurgere din sistemul hidraulic nu stnt in/tue,.ue
de condi{iile de m4care ale curenJului fo a11al.
l n aceasta categorie se afla sistemele date, ca exemplu in figura 6.2,
cu observatia ca in exemplul din figura 6.2, b ie~irea este neinecata la li-
mi ti. Caracteristic pentru aceste exemple este ca lichidul iese in atmosfera,
iar conditiile de ~care ale curentului in aval (ca ~i schimbarea lor) nu in-
fluen\eaza mi~carea din amonte de sectiunea de ie~ire.
ln al doilea caz, condi\iile de curgere ale curentului din aval de sec\iu-
nea de ie~ire influenteaza mi~carea tn sistem. Ca exemplu se dau situa\ille din
figura 6.3. l n comparatie cu fig:ura 6.2, ~ in figura 6.3, 4! se arat~ ~epa~irea
limitei de tnecare, care se manifesta pnn faptul ca secpunea de t~U'e efec-
tiva se muta din sectiuoea 2' (cum era tn figura 6.2, b) in sec~unea 2.

166
 o--~ - a.
I

c. d. I
a p j Q
~
If'

i Q

Fig. 6.2. Sistemc hidraulice cu ie~e liberl1 (netneeatll) :

- letlrea libu& diatro conducts : 6 - iq.ire.a. libul dlnho cooductl la timita de
lntcare; ~, 4 - iq.iri 1ibtre. tip or:ificiu uu ajutaj.

Aceasta deplasare nu influenteaza pe H* decit daca conducta este inclinata;

in scbimb, in orice situatie, modifica pierderile de sarcina. 1n figura 6.3, b
este aratata situapa neta de inecare. ln acest caz debitul in sistem este
influentat direct de nivelul de la ie~ire, de Ia care se masoara H*. Rezulta
deci ca intre situaj:ia limita din figura 6.2, b ~i cea de inecare neta din
figura 6.3, b exista o zona de trecere in care fenomenul de racord este mai
complicat.
In concordanta cu cele aratate la paragraful 4.2.1, din punctul de vcderc
al calculului lui H.sistemele cu ie~ire Jibera, la rindul lor, se divid in doua
categorii:
- sisteme cu ie~ire nesprijinita;
- sisteme cu ie~ire sprijinita.
In primul caz se formeaza o vina libera in atmosfera, ca in figura 6.2, c.
In aceasta situatie, in vina de lichid nu mai e.xista distribujia bidrostatica
a presiunilor ~i ca punct de referinta pentru determinarea lui H* se ia
centrul de greutate al vinei de fluid.
ln al doilea caz, dupa ie~ire, curentul de licbid este sprijinit intr-o
albie (fig. 1.20, a; 6.2, a, b ~i d) ~i in secpunea transversalii. se menfine
distributia bidrostatica a presiunilor, iar H* se ia de la suprafata libera.

11)7
 ,,.I
_;;,;::::~;:::::1;i:::::~ a'?'?
_ - t:- 1- ...
a,

b,

Fig. 6.3. Sistemo hidrauliec cu ietlro fortatl (lnecatl):

- fneure parp al1 : b - IJH!(-.are complet&.

SectiuniJe in care cota piezometricii. esle impusa de conditii exterioare

sistemuJuj (conilitii la limita) poarta numele de sec/iuni de comandtl. ln
general acestea sint sectiunile de intrare ~i i~ire in/din sistem, dar pot fi
~i cazuri cind exista mai mult de doua sectiuni de comanda (de exemplu,
sectiunea de bran~are a unui rezervor cu nivel constant cu volum mare).

6.l. CALCULUL SISTEMELOR CU CONDUCTE SCURTE

Se considera un sistem hidraulic scurt, dcHmitat prin doua sectiuni I

~i 2 (fig. 6. 1). Sarcina sistemului H fiind data, se cere sa se exprime debi-
tul fn functie de H* in situatia mi~carii permanente. ln acest scop se aplica
relatia lui Bernoulli intre sectiunile I ~i 2 (care au fost alese astfel ca mi~carea
sa fie paralela sau gradual varialli):

(z + t.)
y
+ ..2t,vr = (z + ty ) + "VI
l 2f
+ h, ~ .
I
(6-2)

Se fnlocuiesc pierderile de sarcina dupa relatia generali a sistemelor

sub presiune (5-51) ~i V, to funce de V1 , conform relatiei de continuitate

fi se obtine:

~ [t- (7,)' + ~]=(z + ~)1 -(z + ~)1 =H.

ot1

168
 Se noteaza viteza de referinta de la ie~ire V2 = V ~i se obtin relatiile
finale de calcul, astfel:
V = <pyzgH*, (6-3)
uncle:
J
<p=

v. . - r
77==========~

u, ( ;: + i:
(6-1)

este coeficientul de corectie al vitezei.

Acestea sint relapi generale ale sisteme)or hidraulice scurte, cu viteza
de acces, caracterizate prin faptul cii vitezele medii in secfiunile I ~i 2 sint
diferite ~i ca una din ele are o valoare relativ mare fata de yzgH*.
l nfluenfa Jor apare in relatia de calcul a Jui <p prin marimile ot1 pentru
viteza de acces ~i <Xt pentru viteza de iC9ire din sistem.
Dupa situa\ia vi tezelor de la in trarea ;;i de la ie~irea din sis tern se
<listing doua cazuri de cakul, cu formule simplificate:
Caz1d I , cind viteza de acces este mica ~i al doilea teanen de s11l;1 ra-
dical se poate neglija ~i se ob\in formule mai simple:

V. '!' yzgH*;
(6-5)

'!' = Vu+i: '

valabile pentru sisteme scurte fara viteza de acces. Ca exemplu se dau sis-
temele din figurile 4.3, 1.4 ~i 6.5. La aceste sisteme alimentarea se face
dintr-un rezervor sau dintr-un canal de sec\iune foarte mare. Sectiunea de
intrare se considera in rezervor sau in canal, cu A 1 ;i>A 2

CD- - --
t--::=~~.,,..:=1- - -- - -

Fig. 6.4. Schema de ca!eul a unui sistem cu eondo.cte

seurte lnecat.

169
 Pig. 6.5 Linia energetic!'i linia piezometric! la un siotem
alimentat dintr-un hidrolor.

Cazul al 11-lef', cind ambele viteze V 1 ~i V1 stnt mici ~i termenii cinetici

din relatia Bernoulli se pot neglija ~i rezulta:
v= 'V2gH;
(6-6)
I
'P = --
Vt"
Acesta este cazul sistemelor scurte, alimentate dintr-un rezervor ~i cu 1~e
tnecata tntr-un al doilea rezervor. Sec\iunile I ~i 2 stnt situate tn cele doua
rezervoare (fig. 6. 4). ln acest ca,z, in t se include ~i coeficientul de rezis-
ten \.a la intrarea conductei tn rezervorul din aval (egal cu a), astfel ca
numeric valoarea Jui ip din formula (6-6) nu difera de cea data de (6-5).
La calculul sistemelor hidraulice este util, pentru a avea o imagine
asupra caracteristicilor mi~carii, sa se traseze fn prealabil linia energetica ~
linia piezometrica. l n figurile 6.5, 6.6 ~i 6. 7 se dau ctteva exemple de trasare
a liniei energetice ~i a liniei piezometrice.

CD - - ---

Jlls. 6.6. LiDia -geticl ti liDja piuometricl la a11 all'liom allmeatat

diotr-oo resuvor.

170
 N'__ - -

II

Fig. 6.7. Linia encrgeti~ ~i linia pie.zometricl la un s'lstem Jnecat,

cu eondue tl s ifon.

6.l. GOLIP.EA fl.EZERVOARELOR

In Jegliturli cu curgerea prin conducte scurte apare de obicei ~i problema

golirii rezervoarelor. Ea se prezintli obi~nuit sub forma celor doua scheme
care sint date in figurile 6.8 ~i 6.9. ln figura 6.8 se vede schema unui rezer-
vor care se gol~te prinh-o conducta scurtli cu scurgere in atmosferli. fn
figura 6.9 se aratli o schema in care doua rezervoare sint legate printr-o
conductli scurtli, ~i lic.hidul se gol~te dintr-un rezervor in cela.Jalt, pinli la
egalizarea nivelelor, clnd se presupune ca mi~carea inceteazli. fn ambele
cazuri sc pune problema sli se calculeze timpul de golire.
La stabilirea formulelor de calcul se presupune ca variatia 1n timp a
elementelor hidraulice este foarte inceatli, ceea ce permite ca mi~carea, care
este nepermanentli, sli fie asimilatli cu o succesiune de stadii de mi~care per-
manentli. Pe aceastli bazli, intre elementele hidraul.ice de la un moment dat
se pot scrie rela\iile de mi~care permanent3.
deduse la punctul precedent. n
Astfel, penttu .cazul din figura 6.8, se
poate scrie ecuaf:ia debitului:
Q = q>A Vigy. (6-7) >::

A
ln aceastli ecuape, Q ~i y sint funct:ii de
timp, insa timpul nu apare e.xplicit. Se intro- - ---
duce timpul, scriind ecuapa de continuitate:
Fig. 6.8. Schcmll de calcul la golirea
-Ody = Qdt, (6-8) liberl a unu1 reurvor.

171
care exprima ca volumuJ de lichid i~it In intervalul de timp dt este egal
cu volumul maturat de suprafafa libera a apei din rezervor, ctnd aceasta
coboara cu dy.
Din cel e doua ecuatii se obtine:
dt = - Ody
q>AV2tY
lntegrind de la H la y, rezulta:
t= 20 (VH - }fy). (6-9)
q>A Yzc

La golirea complet3, y = 0, ~i se obtJne:

T = lOVH . (6-10)
q>A '/2g

ln cazul schemei din figura 6.9 ecua\fa debitului ramine (6-7). Ecuatia
de continuitate se schim bli, cltpll.tind fonna unnlitoare:
n,dy, = - n1 dy1 = Qdt.
ln plus, existll relatia:
dy = dy1 -dy, ,
tn care se introduce valoarea Jui dy1 din prima ecuafie ~i se obfine:

dy = dy . (1 + ~:)
lnlocuind pe dy 1 in ecuatia de continuitate ~1 exprim1nd pe Q conform
relafiei (6-7) rezulti:
dt=- 01 I dy.
1 + o, q>A vier
o.
care se integreaza de la H la y ~i se obtine:
t= 20,0. lYiK <V H - '{Y). (6-11)
0 1 + O, 'PA Zg

12 ..
.L -- - -
y . / / <. / '
:c ,,.
I
~

-- - - - ~
-
.
I 'A --- I
. - - -
Fig. 6.9. Sdleml do calcul la golirea ti uniplerea combinatl a do!ll re.urvoue.

172
 Pentru timpul de egalizare a nivelurilor tn cele doul rezervoare se
ia y = 0 ~i se obtine:

20,0,
T= o, + n, (6-12)

Aplktl/ia 6.1. S.e cere sl se calculeic debitul instalalJei de alimentare cu apl din ligura
6.10. lnstah\$ia are statie de pomparc care alimentead cu debitul necesa.r un rezervor R
prevt!.zut cu tampon do acr comprimat (hidro!or). In timpul funcjion!rii, tamponul de aer
estc menlJnut la prcsiunea Po= S,O atb.
Re.zcrvorul alimenteazi o conductl. ale clrei caracteristici stnt datetn figud. Conduo-t-clo
stnt din otel. vechi ~i lmbinate cu mule.
Ruolva,.. In condiliile descrise, clnd presiunea Po este men!lnutl constap~. modul do
funcponare al instalatie! nu deplnde de modul de lucru al pompei. despre care so spune c:!
asigur! debitul necesar Q.
Si.stemul este f-Arl vltezd de acces. cu. lc-firca Jibera. deci se calculeaz-a. debitul folosind
formulele (63) ~i (6-S):
Q =AV ~ A<p VicH
I
'P = .
v~ + c
Se traseazl linja energetiol $i Hnia piezometr;cn, ~i apoi se determina. s11rcina sistemului;

H - ( + ~), -( + ~). = J + 10 (5,0 - 1,033) - (-5) = 47,67 m.

Coeticientul de rezistent! al sistemului se ia dupa formula (S-53):

t; = ( >-:., + E~) (:, )+ ( ~ + l:t;,) ,

adicl:

t: = C1 ( -100 )' + t:, = -l C, + t:,

200 16
~--- ~- -- - -

&5.Dolb

o, 100 mm
1011

A
Pig. 6.10. Instalatie en conducte acnrto ~i hidrofor.

173
 Se calculead mai lntli ). 1 ti ).1 cu ajutorul lormulei lui ~velev (cooducto vechi de o~.
lmbinate cu mufe, D < I 100 mm), formula (.S-36):

0,021 0,021
)., = - 0,033,
Dt,J (0.2)1..

0,021 0,021
At= = 0,012-.
D: (0,1)"'

Se calculead apoi C, ,; C,. introduclnd coelicientii pierderllor locale de 9&1'CiDl dupl

anule 5.9:
- lntrarea In conduct! (anexa .S.9.1) :

- VanA deschisA (anexa .5.9.20):

C1 = o.1s:
- Jngustare de sec1iune :

Ct = 0,.5 (I - ;: )= 0,5 (I - ~ 1 ) = 0,38 :

- CurW de 90 (anexa .5.9.10);

unde :
ka, = I ;

t i deci :
c. = 0,20,

unnlnd eventual a: se corecta dup1 determlnarea debituluL

10 )( 0,033
C, = + o,s + 0.15 = 2.70,
0,2

!Sx0,012
c, = + 0,38 + 2 x 0,20 + 2 x 0, 15 = 7,38,
0.1

c = c, + -16I c, = 1,38 + -16I 2.10 = 1.s.s.

----c y.. + I' I.I + 7,55 0,31.

V = tV2gH - 0,31 x1,13f17,67 = 10,1 m/s,

Q - A V = 0,78.S 0,1 10,1 = 0,082 m1 /s = 82 I/a.

t74
 6.4. CALCULUL CONDUCTELOR LUNGI

6.4.1. Consideratii asupra dasificlrii rn conducte scurte

,1 conducte lungi

lnaint~ de a trece la calculul propriu-zis, sint necesare citeva predizari

cu privire la clasificarea conductelor in cele douii categorii, conducte scurte
~i conducte lungi. Aceasta clasificare este convenfionalii, deoarece nu existii
deosebiri intre curgcrca in conducte scurte ~i cea in conducte lungi.
Formula generala de calcul a conductelor lungi {4-17) este un caz par-
ticular al formulei generale a conductelor scurte (4-25) ~i se obtine liisind
deopartc termenii cinetici ~i de obicei ~i termenii pierderilor locale de sarcina.
Considerind formula de calcul a vitezei la conductele scurte (6-5) ~i folosind
pentru cp expresia mai simplii
I
cp = '11
:,.=+=i:,=+=
-: I:;;;i;;=-
,
valabila daca conducta are peste tot acel~i diametru, se poate stabili di-
rect formula de calcul a conductelor lungi luind:
I
cp = ~
y(,
~i neglijind suma IX + Et,. Eliminarea acestor termeni introduce in rezul-
tatele finale anumite erori. Eroarea relativa p la cakulul vitezei, exprimata
in procente, are valoarea aproximativa:
P= 100 4 'P = ..!.. .. +Et, (6-13)
2 " + I:(, + (1
cp
Marimea acestei erori serve~te d.rept criteriu pentru aprecierea dad con-
ducta poate sa fie calculata ca o conducta scurta sau ca o conducta lun-
ga. Marimea ei admisibilii este in functie de precizia datelor de baza ~i a
etapei de calcul. ln general se poate lua p = 2%.
Pentru o conducta de 100 mm diametru, avtnd pe ea o vana ~i doua
coturi de 90, lungimea critica de trecere de la conducte scurte la conducte
lungi rezulta (cu ;>. = 0,01) din relatia:
.!_ IOO. I + 0, 12 + 2 x 0,2j = 21
2 1 + O.~L + 0.062
0, 1
d e unde:
L~
IOOm.
Se vede ca lungimea critica depinde de diametru, coeficientul ;>. ~i
+ Et,. Pastrind IX+ Et, = 1,0 + 0,62 = 1,62 In tabelul 6-1 se dau
valorile critice corespunzatoare lui p = 2%, pentru trei valori ;>., Se observa
ca la diametre marl, lungimea criticii cr~te foarte mult. Datele din ta bel
servesc ca o indicafie pentru a aprecia daca se pot folosi, fara erori mari,
Jonnulele .ro_nductelor lungi.

175
 6.4.2. Calculul conductelor simple

F ormrlle generate de calcut. Prin conducta sim pla se in ielege o conductii

cu un singur fir, care are peste tot acela~i debit (deci nu are ramificatii ac-
tive pe parcurs).
Conducta considerata arc, prin dcfini\ie, o lungime mai mare d ecit lun-
gimea limita indicata la punctul precedent. La o astfel de conducta se
poate neglija termenul cinetic ~i atunci expresia sarcinii hidrodinamice se
reduce la termenul energiei poten\iale (cota piezometrica) :

(6-H)

ln acest caz linia de energie se coufunda cu linia piezom etrica. ln re-

prezentarea grafica a ecuatiei conductelor lungi ramine o singura curba
~ anume linia piezometrica a conductei (fig. 6. I I). Toate punctele sistemu-
lui de pe aceasta Iinie au presiunea egala cu presiunea atmosferica, de unde
rezulta ~i metoda de construire a ei. ln figura 6. I 1 linia piezometrica A' B'
porne~te de la suprafa\a apei in rezervor (unde p = p0 ,) ~i ajunge in punc-
tul B' in care d e asemenea presiunea cste egala cu cea atmosferica, deoarece
BB' rcprczinta inal\imea piezometrica a presiunii de serviciu p., care se
cere pe conducta in punctul B (inaintea vanei), cind prin conducta curge
un debit dat Q.
In categoria conductelor lungi intra in mod obi~nuit conductele d e
transport ~i clistributie care se a~aza in pamint. Aceste conducte pot fi
considerate practic orizontale ~ i, pentru ele, linia piezometrica este o linie
dreapta care coboara in sensu1 curgerii ~i estc lnclinata fa\a de orizontala
cu un unghi 6 avind tg 6.= ] , in care ] este pan ta hidraulica, egala cu pan ta
piezometrica a conductei, dar difcrita de panta axei conductei.
Calculul vitezei medii Ia o astfcl de conducta se face pornind d e la
ec ua\ia (4-18) astfel (notatiile in figura 6.11):
, .l
H = It=
1 --
C'R

~i rezulta:

~
..

...-
Fig. 6. 11. Linia piewmctric~ ~i schema de calcul la couducta simp!A,
deci:
(6-15)
cunoscuta fonnula a Jui Chezy.
Formula debitului este:
Q =AV= ACVRJ. (6-16)
Grupind elementele care depind de caracteristicile conductei, se no-
teaza:
(6-17)
Marimea K poarta numele de tncdidul de debit al conductei ~i reprezin ta
debitul conductei la o panta biclraulica egaJa cu unitatea (J = 1). Formula
debitului se scrie prescurtat astfel:
Q= KVJ, (6- I8)
iar pentru panta hidraulica rezulta formula:
Q
] =](%-. . (6- 19)

Calc1dl4l condttctelor simple fo regim piitra#c de wrgere. La curgerea in

regim patratic"modulul de debit K depinde numai de caracteristicile conduc-
tei: sectiunea ~i rugozitatea ei. Valoarea lui K poate Ii calculata dinainte
sub forma de tabele sau grafice, iar problemele care se pun in legatura cu
conductele simple pot fi rezolvat-e cu ajutorul fonnulelor generale.
La conductele simple se. pot pune trei categorii de probleme:
- Probleme de verificare d nd se cere ca la o conducta data sa se calcu-
leze V ~i Q. Se rezolva direct cu relatiile (6-15) ~i (6- 18);
- Calculttl pierderilor de sarci11a, la o conducta data, pentru un debit
dat. Se rezolva cu formula (6- 19):

h =MQ 2 =JL= Q' L (6-20)

' K' '
in care se ia:
M = !::.. , (6-2 1)
K'
M fiind mod11lul de rezisten/ii al conductei.
Uneori se obi~nuie~te sa se calculeze pierderile de sarcina folosind ma-
rimea a, numita rezistenta specifica a conductei:
h, = aLQ 2, (6-22)
in care:
M
a = - (6-23)
L

177
 - Probleme de dimensionare, cind se di debitul Q, situatia conductei
(din care rezulta H1 - H1 ~i deci ]) ~i se cer dimensiunile. Se rezolva
calculind:
K=AC V-R= - Q (6-2-4)
Y7
~i determinind apoi sectiunea conductei cu ajutorul lui K .
Pentru conducte cilindrice problema se rezolva direct cu ajutorul datelor
din ind.reptarele de calcul. Pentru sectiuni de alte tonne se detennina di-
mensiunile, rezolvind prin lncerclri ecuatia (6-21).
Pentru calculul conductelor cilindrice in zona patratica se dau valorile
lui K in anexele 6.1 ;;i 6.2. Anexa 6. 1 este intocmita pentru diametrele stan-
dardizate de la 25 la 2 000 mm, dupa fonnulele din zona patratica, catre
limita lor inferioara. Anexa 6.2 este intocmita dupa formulele lui Manning
_pentru diferite rugozitati. Trebuie mentionat ca formulele din zona patratica
nu sint acoperitoare pentru zona prepatratica ~i zona neteda.

6.4.3. Calculul conductelor afezate in serie

1n figura 6. 12 este reprezentata o conducta in serie care leaga doua

rezervoare ~i care este compusa din doua conducte, una cu lungimea Li
~i diametrul D 1 ;;i cealalta cu lungimea L 1 ~i diametrul D1 Sarcina sistemu-
lui, sub care are Joe curgerea, este:
H =Hi - Hz.
Aceasta sarcina se consuma pentru invingerea rezistentelor liniare, deci:
H* = h,. + Ii,,.
E xprimlnd pierderile de sarcina in functie de debitul Q al conductei
compuse se scrie:
(6-25)
din care se obtine relatia care da debitul in regim patratic de scurgere:

Q= I
M , + M1
v-H* (6-26)

-------....-.-----~l'~-T
L=--.:==::::::,~ 11 h,, + h,1 - If, - H,

F ig. 6.12. Con.cluct.e ~t.e la serio.

L78
 Aceste relai arata ca o con.ductii in serie se calculeazii ca o conductii
simplii al clirui modul de rezistenf4 esle suma nwtlulelor diverselor tronsoane
care compun conducta:

6.4.4. Calculul conductelor a,ezate fn paralel

fn figura 6.13 sint reprezentate trei conducte in paralel, care pleaca

dintr-un punct A ~i se mtllnesc mtr-un punct B. Cele trei conducte au lun-
gimi ~i diametre diferite: L., D., L 2 , D 2, L3 , D,. Se noteaza cu aceia~i indici
~i debitele pe care le transporta fiecare conducta: Qt> Q2 , Q3 . La un astfel
de sistem, pierderile de sarcina1 pe fiecare din cele trei conducte, sint egale.
Aceasta proprietate rezuWi. observind ca a tit in punctul A , cit ~i in punctul
B , presiunea este aceea~i pentru toate cele trei conducte.
Pe fiecare din cele trei conducte va trebui sa existe o pierd ere de sar-
dna egaH\ cu :

H.. - H8 = H* = (z + ~}. - {z + ~t
~i egali pentru toate conductele. De aici rezulta ecuatia de baza pentru
stabilirea rclatiilor de calcul :
ii,, = /1,, = /I,, = H .

ln functie de debite aceasta relatie se scrie astfel :

Q -- M 2Q2
M 11 2 -
- M3
Q92 -
- H .

Se objine pentru calculul debitelor pe fiecare conducta :

H
Q. = V -M, (6-27)

relafii identice cu cele de la conducta simpla.

Cu aceste relatii se calculeaza debitele pe fiecare conducta dnd se cu-
nosc caracteristicile conductelor ~i H.
Daca se cunosc caracteristicile conductelor ~i debitul total Q, atunci
pierderea de sarcina h, = H
~i debitele pe fiecare conducta - - ------ - - -- --! --
se calculeaza cu relatiile (6-27), If h,11 If. - 11,
m feluJ unnator:
Q = Q, + Qi + Q. =
=( YM, +_!____+
I
VM, YM,
I ) VH.
(6-28) f ig. 6 . ll. Cooducte a(letato In para.lei.

179
Relatia (6-28),. arata ca sistemul celor trei comluae simple, ~e:ate tn para/el
poale Ji inlocl4it printro comlucla simplii ecltivalentll avt11d modul11l de re:isten,J
M dat de for11111la:
I I I I
YM=VM, +yM, + t M,' (6-29)

care este ascmanatoare cu formula rezistentelor in paralel din electricitate,

aceea~i observatie fiind val;1bila ~i pcntru conducte in serie.

6.4.5. Calculul pierderilor de sarc.inl la o co nductl cu consum uniform

distribuit de-a lungul ei

!n problemelc cxaminate pina acum sa presupus ca debitul de-a Jun-

gul conductei este neschimbat, ceca ce inseamna ca fntre ccle doua capete
ale conductci nu se produce nici un consum. Acesta este, in general, cazul
conductclor de transport sau de aductiune. La conductele de distributie si
tuatia se prezinta difcrit, fiindca o parte din debitul intrat in conducta se
consuma de-a lungul ei. Daca se presupune ca acest consum se produce
uniform pe tot parcursul atunci se ob tine pentru o astfel de conducta schema
de calcul din figura 6.14, a.
Prin nodul I intra in conducta debitul total Q din care se consuma
de-a lungul conductei debitul Q,, consumul pe unita tea de lungime fiind:
Q, Prin nodul 2 iese din conducta debitul Q, = Q - Q,. Debitul Q,,
L
care cste transportat dca lungul condl1ctei, poarta numele de debit de tran-
zit. Pe aceasta schema se va calcula pierderca de sarcina de-a lungul con-
ductei, tinlnd seama cl debitul este variabil. Notind cu Q, debitul din sec
~iunea aflata la distanta " de nodul 1, pierderea de sarcina pe lungimea dz
poate fi scrisa in regim patratic astfel:

d/I, = ] ,dz = -/If Q; dx =

L
-M ( Q -
L
Q. -,r
L
)tdx.
Integrind de la I la 2 (z = 0 ~i x = L) se obtine:

)o "L
Ii, = (L M ( Q - Q. -z)2 dx = M (Q' -
x QQ. + 3I Q'f). (6-30)

Din rezultatul obfinut apare concluzia cli relatille generale de calcul (pentru
debite sau pierderi de sarcina) la o astfel de conducta pot fi reduse la cele
ale nnei conducte simple, cu acela~i modul de rezisten\3. }.f, insa cu un debit
fictiv de calc ul:

care poate fi luat aproximativ:

Q/;;;.Q - 0,55Q.;;Q - 0,5Q,. (6-3 I)

180
 Acest rezultat permite ca la
retelele de conducte, pentru
o1 fiecare artera cu consum, sa
- q se adopte schema de calcul
simplificata din figura 6.14, b,
"" a, ... 11-~ rz-. in care artera este transfonna-
..!!._ - -Q-----===----
\.:..1 \Vo -- a, 6 ta intr-o conducta simpla, iar
\ ~, \ ~- debituJ consumat Q, se repar-
tizeaza egaJ la cele doua no-
duri de la capetele arterei.
Fig. 6 .1'4. Conducte cu consum uniform distribuit. : Erorile care se fac la calculul
- c.u c::oosu.m uniform dfsttfbult : b - Jithcma tfmplUicat.4 de
calc.ut, cu dc:bh l k'Jiv. pierderilor de sarcina dupa
schema din figura 6. 14, b (in
Jocul schemei din figura 6. H, a) depind de raportul Q, ln tabelul 6.2
Q
se dau erorile relative In procente e raportate la h, calculat dupli. formula (6-30).
TA 8LUL 6t

o,
Q
I
0,0 0,10 0,20
I
0,30
I o...o
I
o,so
I 0,1S 1,0

6% I 0,0
I 0,09
I 0 ,1 1
I 1,03
I 2,08
I J ,7
1
12
I 33,J

Dacii. se noteaza cu (h,) 1 pierderea de sarcina calculata dupa (6-31)

~ cu Q1 = Q - 0,50Q., pierderea reala poate fi calculata cu o formula de
<;ore ct are:
(6-32}

6.4.6. Calculul conductelor de pompare

Conductele de pompare fac parte din categoria mai larga a conduct elor
energetice care cuprinde ~i conductele de aductiune ~i conductele fortate ale
uzjnelor hidroeledrice. La calculul Jor, pe llnga aspectele tebnologice, ia te rvin
~i ceJe economice. Problemele fiind asemanatoare, aici se tra teaia sumar, cu
titlu de exemplu, problemele instalatiilor de pompare.
6.4.6.1. Generalitap . 0 instalaiie de pompare are rolul sli traasportc
un debit Q de la o cota energetica mai mica la o co ta energetica mai mare ;
in figura 6.15 este reprezentata o instalatie care pompeaza dintr-un rezervor
inferior R, (bazin de aspiratie) .t ntr-un rezervor superior R 2 (bazin de rcfulare}.
TransportuJ se realizeaza printr-o conducta simpla sau compusa care are
doua tronsoane distincte: conducta de aspiraiie ~i conducta de refulare.
Energia neccsara p entru transportul lichidului de la o cota energetica mai
joasa la una mai ridicata este comuaicata apei cu ajutorul pompeJor. Pe
figura 6. 15 aceasta energie este reprezentata prin sarcina hidrodinamica H,
care se masoara int.re punctele eel mai de sus ~i eel mai de jos ale liniei
energetice a sistemului. Sarcina hidrodinamica H definita ca mai sus poarta
numele de niStfimede pon,pMe. Diferenta de nivel piezometric tntre cele doua

181
 '
"''
';,,.
.
~

>:
'
,.,' "' .
-1'
~
"'
CDI

Fig. 6.1 5. lnstala\le de pompare.

rezervoare R, ~i R2, nota ta pe figura cu H,. poarta numele de iniil/ime

geodezicii de pompare. !nal!imea de pompare se exprima astfel:
H = H, + h, = H, + MQ2, (6-33)

/i., fiind pierderile de sarcina de-a lungul intregului sistem.

Pe figura 6. 15 mai sint notate urmatoarele elemente caracteristice:
H,, - iniltimea geodezica de refulare, masurata de la axul
pompei, la nivelul piezometric al rezervorului su-
perior;
H, = H,, + Ii,, - iniltimea de refulare;
H,. - inaltimea geodezica de aspiratie, masurata de la axul
pompei, la nivelul piezornetric al rezervorului inferior;
H. = H,. + h,0 - inlilfimea de aspiratie.
La staFile de pompare se folosesc pompe de diferite feluri. Mai departe,
la examinarea diferitelor probleme, se presupune ca statia este echipata cu
'I pompe centrifuge. Pompele cen-
54 Him)
'O trifuge pompeaza lichidul prin
48 H' -.... 80 lnvirtirea unui rotor ~i pot s3. dea
4l ...... ' ....... ~~ diferite debite ~i inaltimi de pom-

I
J6 .K'l
JO '' 50
1[C.P.)
pare. Lao pompa centrifuga, intre
debitul pompat ~i inlilfimea pe
Z4 /
/
' 40
I' 30 '2
18 care o dezvolta pompa, exista o
"N
12 20 8 relatie detenninata, care se da
I
6 ID 4 in cataloage, de obicei sub for-
0 13 46 6!J 92 a(m'f:) ma unui grafic ca ac.ela din fi-
gura 6. 16.
Pig. 6.16. Cur~le caracteristice ale uoei pompc
centrifuge: Acest grafic poarta numele de
Q - debitul ; H - ta!JJlmu do pom,pue: N - P.. ; diagram a caracteristica a pompei.
1'l - ra.nd.ammtul.

182
 6 .4.6.2. Determioarea punc-
tului de functionare al instalapei. H r - -t...
l c_oroctcrisfica pa111pci H f(Q)
Din diagrama din figura 6. 16 se
vede ca pompa poate da diferite
debite ~i tnalpmi de pompare. H.
La functionarea ei In sistemul I
hidraulic dat, ea va dezvolta lnsa .-J.--=-----t -
un debit detenninat Q0 ~i o lna!- 1
timc detenninata H 0 , carora le :z: I
corespunde pe diagrama (fig. 6.17) . L . . L - - - - -- --OQ- -....Q~
un punct A. Problema detenni-
narii acestui punct poarU numl'le Fig. 6.17. O.ttnninarta punctu!u1 de functionar""
la o insta!at de pomparo.
de detenninarea punctului de
funcponare. Problema se rezolva grafic prin intersectia a doua curbe. Una din
curbe este caracteristica Q-H a pompei (data tn figura 6.16). A doua reprezinta
relafia !ntreQ ~i H, proprie sistemu.lui bjdraulic (conducta de aspiratie, conducta
de refulare) care este data de relatia (6-33) ~i care poarta numclc de carac-
teristica sistemului Punctul de functionare se afla la intersectia caracteris-
ticii sistemului cu caracteristica Q-H a pompei (fig. 6.17).

6.4.6.3. Calculul inil!imii geodezice de aspirape (determinarca cotci axu-

lui pompei). 1n sectiunea 2, la intrarea in pompa, presiunea nu trebuie sa
scada sub o anumita vaJoare p'; daca p 1 < p' in pompa a pare fenomenu.1 de
cavi tape. !naltimea vacuummetrica corespunza toare la intrarca in pompa
poate avea deci o valoarea maxima H ,. :

H v -- p.,-p'
' (6-31)
y

care poarta numele de foiU/ime vacuummetricii de aspiratie admisibilii. Ea

este o caracteristica a pompei ~i vaJoarea ei se da in cataloage. La un de-
bit dat Q, rezulta pcntru lna.Jtimea geodezica de aspiratie o valoare maxima
admisibila care se detennina din relatia Bernoulli aplicata lntrc scctiunea I
~i sectiunea 2, cu prcsiuni absolute (fig. 6. 15):

P + ,~r = H + Pr + ..,1':
2
+ It,. .
y 2g y G

Considerind V 1 = 0, luind la limita p2 = p ~i \inlnd seama ~i de condi\ia

(6-31) rezu.lta:
P - p, = H,. + ..,v: + h., . = H ..,
y 2,
deci:

H,. ~ H.,. - (h, + "~:;),

0 (6-35).

In care V1 este viteza medie la intrarea tn pompa.

183
 6.4.6.4. Calculul conductei de refulare simple. Problema hidraulica a
dimensionarii conductei de r efulare a unei instalatii d e pompare la un debit
dat Q este nedetermin ata, deoarece dimensiunile ei sin t functie de H , care
in anumitc limite {dupa tipurile de pompe care sint la dispozi\.ie) este va-
riabil. P entru ca problema sa devina dcterminata trebuie introdusa o condi-
tie suplimentarli, economica, ~i anume: conducta trebuie astfel dimensionata
ca valoarea tuturor cheltuielilor anuale aferente intregii instala(ii sa fie cit
mai mica, astfel ca sa rezulte un cost minim pentru apa pompata.
ln cazu l conductdor lungi, d e transport sau de dlstribu\ie, in aceste
cheltuieli intra cheltuielile aferente investi\iei ~i costu l pomparii, ~i anwne:
- CJieltuiclik a1111ate afere11te c<mstmc{iilor # i'llslala/iilor : amortismen te,
cota parte pentru reproductia largita, lntrenere, cheltuieli anuale de ex-
ploatare. Acestea sc exprima ca o frac\iune din valoarea investi\iei facute
pentru construirca instala\ici. Uneori se neglijeaza costul sta\iei de pompare,
care la sistemele hidraulice pentru alimentari cu apa este mult mai mic.
Costul conductelor se cakuleaza cu o formula de forma:
C = {C0 + bD") L,
in care C 0 , b, " sin t coeficien\ii care trebuie determina\i de la caz la caz,
iar D este diametrul conductei. Cheltuielile anuale vor fi:

V 0 = (13 + 1'.,) (C 0 +bD') L,

in care 13 este coeficientul aferent amortizarilor, intretinerii ~i exploatarii, iar

T, timpul de recuperare, in ani, al investi\iei (pentru reproduc\ia Jargita).
- Cost11l am1al al energiei cheltnite pe11tm pompare v. care se calculeaza
pentru transportul debitului Q, sub o diferenpi de sarcina H . Pompa con-
suma o puterc cfcctiva:
yQH
N= -.,,-

in care 'I este un coeficient de randament total.

!nlocuind pe H conform relatiei (6-33) se obtine:

H = H + fr,"'Q', = H' + IJ.

2cDA 1
Q -- H' + -D'"
8- Qt '

in care s-a no tat :

8 )./_
D"' 2gDA 2
R ezulta :
N[kWJ = 9~1 Q(H, + Ds.. Q').
Cheltuielile anuale se cakuleaza cu formula:
v. = NaT 0 ,
in care a este pre\ul la J kWh ~i T 0 timpul mediu de func\ionare tntr-un
an, pe intreaga perioada, calculat cu un coeficient global de neunifonnltate
a functionarii sta\iei tJi.

184
 Rezulta (pcntru Q in m5/s ~i D in m) :
V=0 86 000 .jia Q
Ti
(H +-nm8- Q
1
2
)

Adunind v. ~i V0 , derivind in raport cu D ~i anulind derivata, se obtine

rela\ia care dli. diametrul economic:
D"''" = 86 000 S.j.a"' Q3 ,
"~b (" + ;, }

care se scrie prescu:rtat astfcl:

(6-36)
In care:
p= l (6-37)
Cl + '"
~i
E = 86000 a...;...
.._...__ (6-38)
u~b (ci + ;, J
E poarta numelc de factor economic.
Se dau mai jos nota\iilc marimilor care intra in formula factorului eco-
nomic pentru alimentari cu apa:
11 [lei/kWh), pre\ul energiei;
m = 5,30 ~i 8 = 0,0017~. du pa formula lui $cvelev;
'I)= 0,55 - 0,85;
~ = amortismente ~i reparatii capitale, intretinere ~i exploatare,
T, = timpul de rccuperare;
~i b se determina de la caL la caz;
lji = 0, 10 - 0,75 dupa regimul de functionare ~i schema gcnerala a instala\iei.

6..5. C ALCULUL RETELELOR DE CONDUCTE

6.5.1. Defini~ii. dasiflciri, probleme generale

Prin re\ea de conducte se lntelege un sistem hidraulic format dintr-un

numar oarecare de conducte simple. Asemenca sisteme sc foloscsc la dislri-
butia apei in localitati, in industrii sau in cladiri.
Dupa natura lor, re\elele de conducte se impart in doua categorii:
- re\cle ramificate ca in figura 6.18;
- retele tnchise sau inelare ca in figura 6.19.
La o retea ramificatli, un punct oarecare poate fi alimentat dintr-o sin-
guri parte. ta o retea inelara un punct oarccare poate fi alimentat din doua
par. De exemplu, punctul A din figura 6. 19 poate sa fie alimentat atit
dinspre nodul 2 ctt ~ dinspre nodul 5. Conductele care alcituiesc re\eaua
poarta numele de artere. Ele se denumesc prin numerele de ordine ale no-
durilor de la capete, care se folosesc ca indici ~i pentru notarea a difcrite ele-

185
 4 s

'
Fig. 6.18. Re\ta ramilicati. Fig. 6.19. Re~ inelari.
mente caracteristice ale arterei: diametru, lungime, debit, pierdere de sarcina,
panta, notate astfel D,1, L ,1, Q,1, ls,u, ],1 etc. Schema generala de calcuJ
a rejclei sc objine socotind toatc consumurile concentrate la noduri (fig.
6. I 1, b ) ~i tratind ficcare artera ca o conductll. simpla.
DateJe de ba:za ale unei refeJe slnt:
- form a gcnerala a rctclei: lungimile arterelor L 11 ~i cotele geodezice
ale diferitelor puncte, dlndu-se de obicei cotele nodurilor z1 ;
- debitele consumate pe fiecare artera Q<t1 din care rezulta debitele
concentrate la noduri Q,;
- cotelc piezometrice minime la fiecare nod ( z + ~). = (H,).,.. fn care
p, este presiunea de serviciu ceruta de norme ~i care poate sa difere de la
un nod la altul.
Presupunlnd ca se cunosc aceste date de ba~, la calculul rejelelor se
pun doua categorii de problemc:
- Probteme de veri/icare la care, In afara de datele de baza, se cunosc
~i diamctrele arterelor ~i se cere sa se calculeze co tcle piezometrice la no-
duri ~i cota piezometrica de intrare (care tn cazul pomparii, determinl'l tnaJ-
tim ca de pompare neccsara). Problema se prezinta diferit dupa cum
rejelele sint rarnificate sau inelare. Uneori, fn special pentru sisteme mai
simple, sc poate pune ~i problem a in versa: cunoscind co ta piezometrica la
intrare realizata de un re:iervor sau de o pompa ~i cunoscind cotele piezo-
metrice de la ie~ire, sa sc determine debitele care se transporta tn retea
(v. 6.5.3.).
- Probkme de dimensionan, in care se cer dimensiunile conductelor
cind se cunosc datelc de baza indicate mai tnainte. Attt ln cazul c!nd
rc teaua este alimcntata dintr-un rezervor de la o cota piezometrica constanta,
cit ~i atuuci cind se pompeaza fn retea, din punct de vedere hidraulic, pro-
blema dimensionarii este nedeterminata. Pentru determinarea solutiei tre-
buie introdusa ln plus conditia economica, astfel:
- pentru rctele alimentate de la cota piezometrica data se pune con-
di\ia ca valoarea invcstijiei:
F(D,1) = l:(C0 + b~1)L11 (6-39)

sl'l fie minima sau, uneori, consumuJ de metal propor~onal cu

r.D,iL11
sli fie minim ;

186
 - pentru retele alimentate prin pompare se pune conditia ae minimum
pentru cheltuielile a.n uale alerente investitiei ~i pomparii. l ntrucit problema
dimensionarii cere un calcul tehnico-economic care se trateaza in cursu-
rile de spedalitate, acest aspect nu se exarnineaza aici ci se vor expune nu-
mai problemele hidraulice alerente. Ca o metoda simplificata pentru dimen-
sionarea conductelor la retele alimentate prin pompare se indica posibili-
tatea de a folosi relatia (6-36) in care in locul Jui Q se introduce debitul fie-
ci:rei artere.
Solutia cautata pentru retea trebuie sa reprezinte un optimum tehnico-
economic in care datele ~i conditiile tehnologice formeaza restrictiile. Ex-
presia (6-39) sau expresiile mai complicate F(D,1) = v. +
V 0 , reprezentind
swna cheltuielilor anuale, reprezinta functia obiectiv care trebuie minimi-
zata. Cu ajutorul acestor functii problema solutiei optime a re\elei sc for-
muleaza ca o problema de programare neliniara.

6.5.2. Calculul debitelor pe artere 'i a cotelor piezometrice

la nodurile retelei

Cazlll rqelelor ramificate. In acest caz debitele se calculeaza direct din

consumurile la noduri, cu ajutorul ecuatiilor de continuitate. Pentru cotele
piezometrice la noduri problema se rezolva fara complicatii ~i rcvine la
calculul pierderilor de sarcina pe artere ~i la insumuea !or pe diferite tra-
see. Pentru reteaua din figura 6.20 insumarea pierderilor de sarcina se face
pe toate trasede posibile pornind de la nodurile extreme 5, 6, 7 ~i 8, catre
nodul I , in sens invers curentului.
Deoarece, in acest caz, debitele sint date, se ob\in in acela~i mod cote
piezometrice diferite pentru fiecare traseu. De exemplu, in nodul 3 se
obFne:
H; = H. + II,,_, = H. + 1l-J.3 Q:,,
Hi = H, + h.,_, = H8 + 1l1153Qi.,
unde H~ ~i H; pot sa nu fie egale. Mai departe, pentru calcul , se ia de
baza valoarea Hs cea mai mare ~i se modifica in mod corespunzator ~i pre-
siunile pe arterele 3-5 ~i 3-6. ln acela~i fel se fac modificarile corespunza-
toare pentru a ob tine in fiecare nod conditia: H, ;;., (H,).,,. = z, + ( ~Ji
Ca rezultat se obpne H h sarcina piezometrica necesara la intrarea in retea.
Daca initial dimensiunile arte-
relor nu s-au fixat printr-un calcul a,
hidraulic, at unci este necesar ca in
cursul operapei indicate mai sus sa
se aduca anumite corectari, astfol ca , I
a, a,
3 ~ \,
y '-5
,01/ o,
21 _
sa se realizeze cit mai strlns relatia --.....:.~-.....;: ~
H 1 ;;., (H,),.,.
1fl,\
Cazul re{elelcr inelare. Cakulul
cotelor piezometrice la retelele ine-
lare este mai complicat decit la cele Fig. 6.20. Schema de calcul a retelelor
ramificate, deoarece debitele arte- ramifieate.

187
relor nu m.ii pot ,fi considerate ca fixe ~i cunostute de la lnceput. Daca se ia
exemplul unei retele vechi, la care se face calculul de verificare, ca date fixe
cu privire la debite se dau numai debitele la noduri. Lor le corespunde o
anumita distribupe a debitelor in artere, care este necunoscuta ~i trebuie
in prealabil determinata. Daca este o retea noua, problema are un aspect
asemanator, fiindca schema de repartitie a debitelor care a stat la baza
dimensionarii retelei nu corespunde celei care se realizeaza efectiv in
retea. Acest lucru este evident daca. dimensionarea retelei se face printr-un
calcul tehnico-economic sau chiar tn cazul ctnd calculul se face printr-o
metoda riguroasa hidraulica ~i tehnico-economlca, deoarece nu se poate
oonstrui reteaua din conducte cu diametrele rezultate din calcul ci trebuie
alese dimensiuni standardizate. Acestor dimensiuni modificate le cores-
punde o noua repartitie de debite care trebuie detenninata. Aceastli ope-
ratie de determinare a debitelor poarta numele de compensarea relelei ~i se
efectueaza prin aproximatii succesive, pomind de la repartitia initiala.
Abia dupa compensarea retelei se poate face calculul pierderilor de
sarcina pe diferite trasee ~i se pot detennina cotele piezometrice la noduri,
opera\ii care prezinta analogie cu opera\iile corespunzatoare de la re\elele
ramificate. De aceea la acest punct se expun numai metodele dupa care
se dectueaza compcnsarea retelei (recalcularea debitelor).
Sc considera o retea inchisa formata din doua inele (fig. 6.21). Debi-
tul QI> din nodul I, reprezinta alimentarea re\elei, iar celelalte (Q 2 , (?"8 , Q,,
Q0 , Q6 ) sint consumuri. Debitele pe fiecare artera sint notate cu doi indici,
iar pe retea se indica pentru liecare sensul pozitiv. Numerot.area inelelor se
face cu numere romane.
Valoarea acestor debite trebuie sa satisfaca in fiecare nod relatia de con-
tinuitate; de exemplu, pentru nodul 2 relatia este
{6-10)
ln aceasta scriere Q,1, Q, reprezinta valori absolute (Q,1 = I Q,1 1), iar
semnele se pun dupa sag.etile care indica sensul debitului. Se considerli
pozitiv sensul de intrare In noduri.
O a doua conditie pe care trebuie sli o satisfaca o repartitie de debite
corecta ei;te urmatoarea: de-a l1tngul oricifrui i11el !ncliis mma pierderilor de
saroina trebuie sa fie 11.14la. Gasirea unei scheme de debite tare sa satisfaca ~i
prima .;;i a doua conditii: constit~ie p_roblema compensarii retelei. Se. v~
arata cum se face aceasta operat1e pnn metoda Lobacev. Metoda prez1nta
analogie cu metoda curenplor de contur de la re\elele electrice {Maxwell),
cu deosebirea ca in electricitate ecuaile sint liniare.
a, , I a,, z /Q, 3/Q.

~t) a, ~(<) a.
/a._ /
s
Fg. 6.21. Scbeml de calcul a unei retelo inelare.

1'88
 Se calculeaza mai intii pentru fiecare inel eroarea de l1ichidere t:.h, a
pierderilor de sarcina pentru toate arterele care compun inelul. fn accst
scop, se alege un acela~i sens de parcurs pentru toate inelele (sensul acelor
unui ceasomic) ~i se considera pozitive pierderile de sarcina ale arterelor
care sint parcurse in sensul de mi~care al apei ~i negative celelalte. Apoi cu
valorile obtinute pentru fiecare inel se calculeaza o corec~ie de reparti tie
a debitelor fn inelul considerat.
Se va stabili formula de calcul pcntru corectia t:.Q 1 la inclul I. Sc
presupune ca pentru repartitia initiala de debite, s-a obtinut la accst incl o
eroare de inchidere:
(t:.h,) 1 = h,,_, + Ji,_, - h,,_, - lz, ,_, = 1Yf 12Qr~ + 1\rl:isQ~. - ./IJ 46Q10 - 1l f14 Q[, .
(6-~l )

Pentru a compensa eroarea de inchidere va trebui sa se corecteze re-

parti tia initiala de de.bite cu o valoare t:.Q 1 care se aplica cu scmnul ei pcntru
debitele pozitive ~i cu semn schimbat pentru celelalte, pentru a obtinc in
ansamblul retelei compensarea del:>itelor.
De exemplu, pentru nodul 2, care apar\ine celor doua inele, dupa corec-
tie se men tine relatia de continuitate:
(Qu + l:.Q1) -
Qz - (QZ' + t:.Q,.) - (Q2& + t:.Q, - l:.Qu) = 0
Aceasta corcqie trebuie sa fie determinata ca sa <lea o inchidere nula
la pierderile de sarcina. Pentru inelul I ea se ob\ine din condijia:
I: 1\1,,(Q,, t:.Q,)2 = o.
I
Scriind dezvoltat se obtine:
L;1111i(Q11 t:.Q1) 2 = 1l f 12 (Q 12 + 6.Q1) 2 + J\f2,(Q2~ + l:.Q1 )' -
I
- Ms(Q,s - !:.Qi)'- M1.(Q 14 - t:.Qi) 2 = 0.
Rididnd la patrat ~i neglijind l:M,1!:.Qf, rela\ia devine:
M12Qia + M2:1Q~ - M 45Qi5 - M 1 ,Q~, + 2t:.Q1(1lrl12Q12 + Nl:isQ:is +
+ !.f.,Q + M 14Q 14 )~0.
45
Suma primilor patru termeni este (t:.h,)i, deci pentru un incl oarecare
se poate scrie:
t:.Q - tih, (6-42)
21:1 MQ I
Din aceasta relatie rezulta t:.Q ca Q valoare algebrica, cu un anumit
semn. Pe arterele din inel pe care apa curge in sens poziti v (adica in sen-
sul acelor unui ceasomic} t:.Q se aduna cu semnul rezultat din (6-42), iar
pe cel~alte artere cu semn schimbat.
Opera\ia de compensare se realizeaza deci printr-un transport de debit
AQ de la arterele prea incarcate dintr-un sens, la cele mai putin incarcate
din celilalt sens.
Operaiia de compensare se efectueaza succesiv pina se obtffi, in toate
inelele, tnchideri ale pierderilor de sarcina apropiate de zero. La fiecare aproxi-
matie, calculele de compensare ~i corectiile se efectueaza pentru toata reteaua.

189
 4 6.5.J. Calailul direct al debitelor In
retele simple
s
La retelele mai simple se poate face
direct calculul debitelor, astfel cum se arata
pentru reteaua ramificati din figura 6.22.
Fig. 6.22. Sche~ de calcul a retelei
Ca date de baza ale problemei trebuie
simple. sa fie cunoscu te:
- lungimea ~i diametrele arterelor;
- debitele consumate in nodurile interioare 2 ~i 3;
- cotele piezometrice in punctele 'finale H., H 4 , H 5 ~i H 6
Cunoscind aceste date se pot detennina ~i debitele din fiecare artera.
Ca necunoscute ale problemei se aleg initial debitele Q,, Q5 ~i Q8 Ecuatiile
necesare pentru rezolvarea problemei se obtin scriind pierderile de sarcina
pe trei trasee independente. Asemenea trasee pot ii: 1234, 1235, 126 sau:
1234, 135, 126 sau; 135, 53Z6, 126 etc. Pe un traseu oarecare de exemplu
5326, ecuatia se scrie asHel:

(6-13)

!n ecuatii pot sa apara ~i alte debite decit cele alese ca necunoscute,

de exemplu Q23 . Acestea se elimina exprimtndu-se in functie de necunoscutele
principale, cu ajutorul ecuatiilor de continuitate din noduri. 1n felul acesta
se obl:ine un sistem de ecuatii de ~adul doi care da solutia problemei ~i
care se poate rezolva u~r numai pentru retele simple.

6.5.4. Calculul unei retele binare, cu circulatie prin pompare

Fie sistemul hidraulic din figura 6.23, a care reprezinta un element

vertical dintr-o instalatie de inclilzire cu apa calda. Faptul ca circulatia se
face prin pompare pennite sa se neglijeze influenta variatiei de temperatura
~i sa se considere scurgerea
..,, ' unui fluid omogen, incompre-
s
Q; I 1r1; sibil (curgere izotenna).
IA, 1n aceasta schema, con-
3
~ ductele 1-1 ~ 5-8 reprezinta
Gi l M; f I I I coloanele (turul ~i returul), iar
"'' 2 legaturile 2-7, 3-6, 4-5, radi-
1
atoarele ~i lega turile lor.
Se cere sa se calculeze
~I - debitul total ~i debitele prin
D fiecare radiator, cind la cape-
b. tele elementului ex.ista o dife-
a.
Fig. 6.23. Schema rcW<i de lncllzire: renta de cotli piezometrica H
- e kmnil crtical lwlat din lotah1Jf1 de-(1\dl&ire:. b- iottala\it: data de o pomp& de circulape.
for:matl di..D trti e.J~nte vat.kale.

190
Se scriu unnatoarele trei ecuatii (una pentru fiecare inel) alegind ca necunos-
cute debitele Q11 Q1 ~i Q, in cele t i:ei radiatoare:
2Me(Q1 +Qi+ Qa)z + M1Qf = H ,
+
2M1(Q2 Qa) 2 + MzQi - M1Qi = O, (6-44)
2M Q: + M QI -
1 1 M 2Qi = 0,
luind:
M~=M3; M;=M1 ; M~=M1
Din ultima ecua\ie rezulta:

Q3 = Qz v2M:; M, = A32Qz (6-45)

fnlocuind in a doua ecuatie, se ob\ine:

Q2 = Qi VM. + 2/V~;l + AnJ' = A z,Q1 (6-46)

Din prima ecuatie se obtine Q1 :

Q1 -- VH =A 10 lyH
rffi
{6-47)
YM 1 + 21111 ( 1 + Au + A,.,4 11 )1

~i astfel din aproape in aproape se pot calcula debi tele necunoscu te

Ql, Q,, Q,.
P entru debltul total, relafia este:
Q = (A10 + AuA to + A3zAnA i ol VH* (6-48)
Aceasta relatie, fn care coeficientii A depind numai de dimensiunile
retelei, reprezinta ecua\ia caracteristicii retelei. 0 instala\ie de tncilzire
(fig. 6.23, b) fiind alcatuita prin alat urarea unor elemente de diferite or-
dine, asemanatoare cu eel din figura 6.23, a, poate !i calculata in intregime
prin metoda expusa.
 Capltolul VII

Ml~CAREA NEPERMANENTA iN CONDUCTE SUB

PRESIUNE

7 .t. GENERALITATI. CLASIFICARE

Regimul nepennanent de mi~care a fluidelor constituic un caz nonnal in

funclionarea instalatiilor hidraulice. El apare cind se pome~te sau se opr~te
o instalatie, cind se produce o avarie, ori de cite ori se schimba regimul
de funcponare.
Trecerea de la un regim de funclionare la altul se face destul de repede,
printrun regim tranzitoriu de mi~care nepermanenta, care apare ca urmare a
faplului ca intr-unul sau mai multe punctc ale sistemului au fost modificate con-
ditiilc cxistentc de func\ionare (deschiderea sau inchiderca unci vane, eliminarea
aerului, spargerea unei conducte etc.). Regimul nepermanent poate introduce
solicitari importante ale sistemului, prin schimbarea vitezelor ~i presiunilor.
La. mi*carea lichidelor in conducte pot apiirea suprapresiuni care sii intreaca
de citeva ori sau zed de ori pres:iunea din starea de regim ~i sa duca la dis-
trugerea instalatiei.
De aceea, studierea regimului nepermanent de functionare constituie,
de cele mai multe ori, o condipe necesara pentru buna proiectare a unei
instala\ii hidraulice 5i a regimului ci de functionare.
In capitolul de fa.ta se studiaza mi~carea nepennanenta a lichidelor in
c0nducte, care da fenomenele cele mai suparatoare ~i care a.pare frecvent in
practica hidrotehnica.
Studiul se face pe schema curentului unidimensional, luind in conside-
rare, in cele mai multe cazuri, compresibilitatea lichidului ~i elasticitatea
conductelor.
Ap cum se va ariita mai departc, nu se poate neglija compresi.bilitatea
in fenomene cu caracter de ~oc sau cu desfa~urare relativ rapida. Acest tip
de mi~car.e nepermanenta in conducte sub presiune poarta numele de lot1i-
t1irii de /Jerbec. In mi~carile rela.tiv lent variabile, compresibilitatea se poate
neglija ~i se poate utiliza schema fluidului incompresibil. Mi~carile de acest
gen sint de tipul oscita/iilor In masa.
ln acest capitol se vor studia mai intii metodcle de calcul ale loviturii
de berbec pe modelul de fluid compresibil ~i dup1i aceea metodele de calcul
ale oscilatiilor in masa cu ajutorul modelului de .fluid incompresibil.
Jn schema unidimensionala de calcul a loviturii de berbec viteza me-
dic ~i presiunea se exprima ca functii de Joe ~j de timp., .ceea C? face ca
studiul sa fie dificil. Sc va cauta sa se ocoleasca aceste d1ficultat1 1 puntnd
la baza rezolvarii problemelor metoda caracteristicilor (invarianji Riemann,
metoda grafica Schnyder-Bergeron) cu o demonstratie simpla, care este
intuitiva ~i fizica ~i recurge mai putin la dezvoltari matematice [10).

192
 7.2. BAZEL FIZICE ALE CALCULULUI LOVITURll DE BERBEC

7.2.t . Ca.racterul ondulatoriu al mitdrii nepermanente Tn conducte

Fenomenele de mi~care nepermanenta au un urracf$r ondulatori1,, Intr-un

sistem hidraulic, o miljcare nepermanenta apare ca urmare a schimbarii con-
clitiilor la limita intr-unul sau mai multe puncte ale sistemului. 0 perturbafie
a condi\iilor la limita provoacii schimbari locale ale debituluj ~i presiunii,
schimMri care se transmit pri11 mule in lungul instalafiei hldraulice.
Pentro a pune in c,idenfa caracteristicile principale ale fenomenului, se
considera (fig. 7.1,a) o conducta semiinfinita AB,, in care se aflli o coloana
de lichid in repaus la presiunea P 0 La capa tul din stinga exista un piston
care poate fi pus in mi,care dupa o lege oareca re, modelind astfel perturbarea
conditiilor la limita.
Se presupune ca la momentul I = 0 se imprima pistonului o mi~ca re
uniformii, cu viteza v, ceea ce echivaleaza cu introducerea brusci'i prin capatu l
A a unui debit q = Av, A fiind sec~iunea conductei ~i a pistonului. Pentru
a pune in ~care pistonul ~i a-I ment:ine in stare de mi~care, trebuie sa se
ac\ioneze asupra lui cu o forfii suplimentara detcrminata f , direia ii cores-
punde in coloana de fluid o cr~tere de presiune p = f /A . Deci, mi~carca
pistonului produce ~i lntrctine la capatul A al conductei o perturbatie a
starii initiale, reprezentata printr-{) variat:ie de debit q ~i o varia\ie asociata
de presiune p. Jn ipoteza fl11idului perfect, aceste modificari se transmit prin
coloana de fluid nemodiCicate, ca un fenomen de u,nda simpla. Frontul undei
separa regiunea neperturbata de
cca care se afla sub actiunea t O
undei ~i se deplaseaza cu viteza A
c, numita celeritatea undei. r. .. mI a.
Celeritatea este viteza de r. AP, I
propagare a undei in fluidul aflaf t. /Jt
in repaus. fntr-un fluid in mir I C ==1
care cu viteza V , viteza de pro-
pagare va fi: r ' o' . ' I ~ --F-f~
L.. ~ q'i .,
&
b.

a= V c D I v dt
Dupa un timp tit, situafia
c
coloanei de lichid este cea arii-
tatii tn figura 7. I, b: pistonul a
I
t llHl ll lllt:' t L
parcurs clistanta vAt, iar frontul
I
undei distanta c til. Distanfa c6t I
estc mult mai mare decft depla-

.I
sarea vt>t, ceea ce pune in eviden~a
caracterul de unda al fenomenu-
lui, faptul ca pert11rbQ/ia se pro-
pag4 din aproape n aproape, de IIm 111t!;;n',"u"" . .'
Ia tm strat tle fluid ta aitul, ttl(Jdi-
fictnd concomite11t debit11l ~i pres- Fig. 7.1. Produccrra unei uodc 1lmplc :
"'
unea acestora cu valorile q ~i p - 1ih.1Jl lnf1l1IJ1 6 - 1itua1l.:a u.Ddt"l ta awmtnlul At:
(v. fig. 7.1, c, d). ~ -diaaruna dtblltlor o ' - diacnma pre&han1J.oc.

193
 Fenomenul de propagare prin unde este
intuitiv redat de cxperienta lui Mariotte,
ilustrata tn figura 7.2. Perturbatia este
introdusa deplaslnd bila 1 spre stinga ~i
Fig. 7.2. llustra.rca cxperien\ei lui lasind-o a poi sa revina; ca ciocn~te bila
Mariottc. vecina 2 ~i mi~carea se transmite plna la
ultima bila 5, care, fiind libera, se deplaseaza
spre dreapta, reproducind mi~carea bilei 1, transmisa prin intennediul
bilelor 2, 3, 4 .
Unde asociate. Daca i se imprima o mi~care cu viteza constanta,
pistonul perturbator din figura 7. I poate fi imaginat ca introduclnd ini-
tial o perturba\ie de debit - o modificare, o unda q; aceasta atrage
dupa sine o modificare de presiune - unda de presiune p. Invers, daca
se aplica pistonului o forta constanta, se genereaza initial modificarea
de presiune p care atragc dupa sine modificarea debitului, respectiv unda
de debit q. Orice perturbatie genereaza deci doua unde asociate: unda
de presiune p ~i unda de debit q, lntre care exista o legatura directa. Cele
doua unde elementare, de presiunc ~i de debit, formeaza unda sonica ) sau
11t1da fizicil care poarta de-a lungul sistemului modificiirile de debit ~i de
presiune.
ln. raport cu un nivel de referin\a , undele elementare asociate (p, q)
pot fi pozitive sau negative.
Unde directe # unde inverse. Din cauza reflexiei ~i refractiei undelor,
sau din cauza producerii lor in mai multe puncte, lntr-o instalatie, In mod
obi~nuit , apar unde cu sensuri opuse de propagare.

Daca se precizeaza sensul pozitiv comun pentru abscise, viteze

~i debite, se numesc unde directe undele care se propaga in sensul
pozitiv ~i unde inverse cele care se
propa,ga in sensul negati\". Caracte- a.
rul !or este diferit ~i acest lucru se I 0
vede tn figura 7.3, unde se prnsu-
pune ca perturbatia are loc intr-o
sectiune oarecarc a conductei A..,B..,, b.
prin variatia brusca a debitului cu 2q.
ln conducta apar simultan cele doua
unde: unda directa cu viteza de
propagare a1 = V 0 + c ~i unda in-
versli cu viteza de propagare a11 = Fig. 7.3. Unde directe 91 unde lnvene:
- altu1U- tl1temulul la rnoakentu.1 ln..li&l: t - llN
= V 0 - c. tJ shtec:nulul 11 mOfMQtu.1 flnal.

) Numitl astlel de Gogu Constantinescu In tratatul slu do sonicitatc [19).

 7.l.l. RelatJa lntre undele uociate. Calculul celerititii.

Sub acpunea perturbatiilor transportate de unda, coloana de lichid cu-

prinsa intre piston ~i frontul undei ip schimba viteza de la 0 la t1 ~i trece
la presiunea P 0 + p.
Cr~terea de presiune rezulta din relatia variatiei cantitatilor de mi~care
(fig. 7.1, d) aplicata masei de fluid care ~i-a modificat viteza de la V = 0
la l/ = t1 = q/A, in timpul At : pAcf).t(v - 0) = A (P0 + p - P 0 )/).t
p = pcv = ~ A v= zq, (7-1)
A

in care:
p este densitatea fluidului;
:z - rezisten ta de unda;
c - celeritatea.
Relalia (7-1) este relaJia lui ]ukot1ski [27). Ea este scrisa pentru o unda
directa. In cazui unei unde inverse, generata de an piston (fig. 7. 1, a, b)
~ezat la capatul din dreapta ~i mi~cindu-se spre sUnga, q < 0, p > 0 ~i
relatia de unda trebuie scrisa astfel:
P = - zq (7-2)
Celeriiatea undei rezulta dintr-o ecuatie de continuitate ~i deformatie
prin care se scrie ca volumul maturat de piston vA At este egal cu defonnatia
coloanei de lichid parcursa de unda (de langime cAt) produsa prin cr~terea
presiunii cu valoarea p. Deformatia se scrie dupa relatia (1-6) ~i rezulta :
AvAt = ~AcAtp . (7-3)
Inlocuind pep din relatia (7-1), se obtme:

C = Co = v;i = ~ (7-1)

Formula (7-3) a fost scrisli pentru cazul conductei indeformabile, deoa-

rece nu s-a tinut seama de variatia sectiunii A sub influenta cre~terii de
presiune p.
In realitate, conducta se deformeaza ~i, la o variatie de presiune p, o
dimensiune liniara, de exemplu diametrul D, variaza cu (fig. 7.4) :
f).D = '1a D
E '
tn care E este moclulul de elas-

I $"lm(11~Jllit~
ticitate al conductei, iar A.a
este cr~terea de tensiune tn
perepi conductei de grosime e
egalii cu: , _.1E.
14
f>D
Aa=- Fig. 1.4. Varia~ ~unii condnctei sub inlluenla
:z. undei de pnsi1111e.

195
Rezulta:
pD
6.D=-
2tE

Varia!ia sectiunii circulare 1a fi:

ln partea dreapta a relatiei (7-J} se introduce variatia de 1olum datorata

deformarii conductei ~i se obtine:
Av ti.I = ~Ac 6.tp + ct:.tA pD.
Ee

Se inlocuie~te p ~i se obtine:
1

v,
c= -:-;::V=fl=p =- _ -:-;::::::::c==- (7-5)
+~
Ee
y,+cD Ee

Aceasta relatie a fost propusa de Korteweg [32] in forrna:

c = ~='==
c; + l

in care c0 este celeritatea in fluidul compresibil in conducta indeformabila,

relatia (7-4}, iar c1 este celeritatea undelor in fluidul incompresibil in conducta
elastica.
Formula de cakul pentru c1 a fost data de R.!sal ['16] care a studiat
aceasta problema in lega tura cu circulatia sanguina:

c. = v:~.
Formula (7-5} nu con\inc influenta deforma~ici longitudinale ~i respecti1
a fonnei de rezemare a conductei. Mai exact ea se scrie:

c = -:-;===-
V; (7-6}

in care roeficientul k 1 depinde ~i

v i+ cD A,
Ee
de fonna de rezemare ~ de coeficientul
Jui Poisson. Dupa [19):
s
k1 = - - . pentru o conducta cu pereti subtiri anrorata la un capat ~i
4 libera la deplasari longitudinale;
idem, fixata, fara deplasar~ longitudinale;
idem, cu rosturi de e.xpansiune intre ancoraje;

196
k1 = ~ ( 1 + .) + _D_ pentru o conduc- c
D +
D ~
ta cu pereti gro~i ~
(c/D > 0,01) ~i cu
rosturi de expan- 0.7 p,3.3arm
siune; as \
, . ) + D (l-1L'I 1.d em, cu d e f or-
k, = -2e (l ..L O.S
D D + matii longitudi- 0.4 '
nale impiedicate.
Relatiile de mai sus sint valabile pentru
a3
0.2
~ -
'- ;;-. _ Wi,J!'tlg!J.o S!J!1$,.1Jt'l/11.1ff_IJ!. __

Jichid (apa) cu c:ontiflut nu! de bule de aer. 0.1

Prezenta bulelor de aer modifica substan- 00
tial ceJerita tea. 1n figura 7-5 se da o dia- 0.2 O. 0.6 0.8 1,0
gram a, prelucrata dupa [19, 31], pentru JOO 11,,r f ~119/
coeficientul de r educere a celerita\ii in
functie de contjnutul de aer exprimat in Fig. 7 ..S. Coeicientu1 de reducerc n.
celerltAlii Sn ra.port cu continntul de
procente din volumul la presiunea de refe- acr ln procente din volum 1a pi"t!.siu~
rin\a Po = 3,3 atm = 3,2 106 Pa. nca Po = 3,3 atm = 3,2.10 Pa.

7.2.3. Metodi de calcul care folose~te undele fixice (sonice)

7.2.3.l. Formula generalii de calcul. Fie un sistem hidraulic (fig. 7.6)

in care are loc o mi~care nepermanenta, produsa prin modificarea conditiilor
intr-una sau mai multe sec\iuni. Modificarile genereaza unde asociate de
debit ~i de presiune care propaga de-a lungul sistemului variatiile de debit
~i de presiune. In lungul unei conducte cu caracteristici coostante undele
nu se modifica. Undele se vor modifica atunci cind int!lnesc neuniformita\i
(schimbarea rezisten\ei de unda z, ramificatii, rezisten\e locale produse pri11
vane, diafragrne etc.). Ca urmare, in sistem vor apare nmneroase unde direete
~i inverse care .. transporta" modificarile de debit ~i presiune.
lntr-o sec\iune oarecare NI a un ei conducte cu rezisten\a de unda z,
valoarea debitului Q ~i a presiunii P la un moment dat se obtine pornind
de la situa\ia initiala (t = 0, debitul Q0 ~i presiunea P 0) ~i adaugind efec-
tul diferitelor unde care au trecut prin aceasta sectiune, in intervalul de
timp considerat. Efectul undelor directe se
insumeaza dind o unda di rec ta form a ta
dintr-o unda de debit qd ~i unda asociata
de presiune p. = zq,.
La fel, undele inverse dau o unda glo-
bala formata. dintr-o unda inversa de debit
q, ~i o unda asociata de presiune p, = - zq,.
Prin unnare, debitul ~i presiunea in sec- d
tiunea considerata, la un moment oarecare,
vor fi:
Q = Q. + <J. + q, Ft&. 7 .6. Modificarea paramotrilor mi~
cAril lntr-o secune sub actiunea
P = P0 + zq4 - zq,, undelor sonicef

197
 sau altfel:
Q = Qo + .tq, + .tq,. (7-7)
p = p0 + .tp, + .tp, (7-8)
In calculele practice este rnai
cornod ca tn locul presiunii sa se
foloseasca cota piezornetrica H deoa-
rece rnodificarea presiunii se traduce
printr-o aceea~i modificare Ii a inal-
p.mii piezometrice ~i a cotei piezo-
metrice (fig. 7. 7):
Fig. 7.7. Modlficarea cotei piezometrlce la lo H = H 0 + h = H 0 + p = P, + P .
vitura. de berbcc . y y
(7-9)
Folosind cotele piezornetrice, relatiile undelor fizice se scriu astfel:

Q = Qo + I:q, + .tq,; (7-10)

H = H 0 + Iii,+ I:h,. (7-11)

In mod corespunzator relatiile de unda devin:

h = !..y = y' 9 = mq, (7-12)

cu semnul plus pentru undele directe ~i cu sernnul minus pentru undele

inverse.
Rezistentele de unda se exprima astfel:

f>< I C
Z=- j m=-=- (7-13)
A y gA

Relafiile (7-10), (7-11) ~i respectiv (7-7), (7-8) rezulta din aplicarea

rnetodei suprapunerii efectelor. Metoda poate fi aplicata in cazul fluidului
perfect, cu o conditie suplimentara care va fi tratata la punctul urmator
in legatura cu propagarea trenurilor de unde.
Relatiile undelor fizice sint foarte simple ca aspect, dar dificil de apli-
cat tn practica fiindcl necesita cunoa~terea tuturor undelor fizice. Urma-
toarea imagine a evolutiei fenomenului, exernplificata pe figura 7.6, indicl
~i procedeul de calcul:
- o perturbatie singulara aparuta tntr-o secfiune S genereazi doui
unde pri,mare i ~i d;
- fiecare unda primara ctnd tntlln~te o neuniforotitate, inclusiv o rezis-
tenta hidraulica, genereaza, prin reflexie ~i refracfie, unde secundare (de
exemplu, tn nodul b, unda i va genera o undi reflectata ~i doui unde re-
fractate);

198
 - in acel~ fel, fiecare unda se-
cundara, la dndul ei, va genera unde
secundare de ordin superior; p
=
- situatia din punctul M va fi ne-
contenit modificata de undele directe
care vin dinspre nodul a ~i de undele
inverse care vin dinspre nodul b.
7.2.3.2. Propagarea ITenurilor de o
unde. Conditii privind consenarea un- r
delor. In cele de m ai sus s-a conside- Fig. 7.8. Propagarea unui trcn de und
rat o singura perturbatie discreta diree.
=
q = co11st. ~i o stare initiala cu vi teza V 0 0. Daca vitcza initiala nu este
nula, viteza de propagare se schimba ~i devine:
a = V0 + c.
0 perturbatic continua poate fi reprezentata ca limita unui ~ir de per-
turbatjj discrete (fig. 7.8) care produc in coloana de lichid o succesiune de
unde, un tren de unde.
Fiecare din ele se suprapune cu o situatie creata de unda precedenta
~i viteza de propagare a unei unde oarecare este data de relatia de mai sus.
l n conditfile figurii 7.8, chiar pentru ca.zul unui fluid perfect, undele
elementare t~i modifica caracteristicile deoarece se ajung din urma interferlnd
(a . > a;, > a2 >a,). Acest fenomen nu se inttmpHi daca tn relatia vitezei de
propagare se poate neglija viteza V 0 fata de c, aceasta fiind ~i conditia
pentru aplicarea relatiilor (7-lO), (7-11), care exprima aplicareasuprapunerii
efccte.lor. In aceasta ipoteza fiecare unda se propaga individual, in situa/ia
jli<idului perfeet.
ln cazul lichidelor, uncle viteza de m~care este 0,5 ...5% 0 din celelitate
(V = 0,5...5 m/s, iar c = 800... liOO m/s) poate fi aplicata fara erori mari
suprapunerea efectelor, prin procedecle de calcul expuse mai departe. Accste
procedee nu pot fi aplicate la m~carea gazelor unde vitezele ~i celeritatea
s!nt de acela~i ordin de marime (V = 20... JOO m/s; c = 300...340 m/s).
ln conditiile aplicarii suprapunerii
efectclor, tntre undele elementare asociate
q, h din relatiile (7-lO), (7- 11), exisfa
relatiile de unda (7-12) .
I/. b-
l~Ji'-ifi[ffi-~
7.2.3.3. ReOexia ~i rdractJa undelor
sonice. Se cousidera (fig. 7.9) o schim- ....,_,~.._._f.,,
bare brusca a caracteristicilor couductei, c:Sj ~ "'- ' -"'jtf\
prin modificarea rezisteniei de la z1 la \W 0 I
'II --- _ ~ ..., -~
z, > z1 (datorita modificarii sectiunii, gro-
simjj pereIo r, materialului etc.). Se pre- p~
supune ca tn sectiunea de trecere, 0 unda , im~
incidenta ti ajunge ca o unda directa
fonnata dintr-o unda de debit q.,, ~i o
Ill ~
.L __ ~
.
unda asociata de presiune p., = z,q.,. "--p'f, '--p.,:
Ajungind 1n sectiunea de trecere,
unda ti amorseaza o modificare a con- F;,. 7.9 ReDe,.ia i relracpa undelor.

199
ditiilor existente in sec\iunea de inceput a conductei 2. Aceasta modifi
care da n~tere, tn conducta 2, la o unda directa de debit q9 , ~i, concomi
tent, la o unda asociata de presiune p., = z,q9 , fonntnd unda refrac-
tata. 0 ecua\ie de continuitate scrisa in sectiunea de trece.re:
q., + I/+, = q,,, (7-11)
arata ca tn conducta I apare o unda de debit invcrsa q'll, ~i o unda de
prcsiune asociata; aceasta este unda reflectata. Daca se scrie in sec\iunea
de treccre ~i o ecuatie de presiune:
p., = p.,, + p,.,, (7-1.5)
aceste relatii impreuna cu relatiile de unda permit stabilirea rela\iilor intre
undele <p11 <j. 11 <p1 :

,,
l = /''ii,= - : , - ' .
"1 ,, + '
. (7-16)

r =fl,,.
-= 2 ' . (7-17)
p '
" '1 + '
In aceste rclatii, l ~i r slnt coeficien\i de reflexie ~i refractie.
In figura 7.10 se arata doua cazuri particulare de reflexie mai des in-
tlln ite: reflexia la un capat B de conducta lnchisa (Q8 = 0 sau in general
Q" = constant) ~i reflexia la capatul A al unei conducte deschise (j>,. =constant).
In primul caz, pentru a se men\ine constant debitul, trebuie ca unda
de debit reflectata sii fie cgala ~i de semn contrar cu unda incidenta:
Q8 =QB+ q., + l/'il,; Qo1;, = - q,.,
fi deci coeficientii de reflexie rezulta l,, = - l, = + I. Direct din rela\iile
(7-16) se obtine:
l =_/ =_ t ,/: 1 - I = _ 1 ,/ CD - I = + I.
II f :if11 + I zif CD + I

In mod asemanator se deduc coeficien\ii de reflexic pentru conducta

deschisa, nota\i pe figura. Pentru altc condilii de rcflexie coeficien\ii de reflexie
vor avca valori cuprinse intrc +I ~i - 1.

,
z, +0 B z, -oo z,"' 0 A z2 -0
, Q O p fl/JJ/1nf
'Pi )
' z1 .;oo
1,., , 0 "'1Sl1nr r,--1
1v~-1 , +/
a b
Flf. 7.10. Cuuri particulare de renexie :
-.. -'"" lacbJ.a (Q - 0 ... 0 - _ ,,,,;. - l _ ,..11 _ . . . " - .......,.

200
 @ ...._ _ _@
_z2_
z ~ z, 2-a
,---- <11
1
~1--- 'fJ:..' - - ao cp-- - - - '
</J ---...)---- ......__
C
b
Fig. 7. 11. ReCJexia pe o rezistent;.~ lo<ala.

R eftexia la o rezi$tenfii tocalii.. Un caz mai complicat, dar frccvcnt intilnit,

este acela al reflexiei pe o rezistenta locala. ln figura 7.11, a rezistcnta
locara este reprezentata printr-o diafragma cu modulul de rezistenta M;
conducta din stinga are rezistenfa de unda z 1 ~i cea din dreapta ? 2 Situa\i.a
ini\ia.Ja este data printr-o presiune P 0 , In conducta I, un debit Q0 ~i presiunea
in conduct a 2:
(7-18)
0 unda incidenta q>1, care vine dinspre stinga, da na~tere undei reflec-
tate IJl1 ~i undei refractate "'" fiecare fiind fonnata din cele doua unde aso-
ciate p ~i q.
lntre marimile initiale, unda incidenta ~i undele secundare o/ 1 ~i 'Pi
eldsta relatiile:
Q = Q. + q., + q'i!, = Q. + q., ; (7-19)

P2 = P, - yh, = P., + P... + P.:i. - ylrfQ IQ [;

(7-20)
P2 = Po2 + p,., = Poi+ Po, - yMQo I Qo I;
(7-21)
Primele doua grupuri de relatii slot relatii de contact sau de continuitate,
iar ultimul grup reprczinta relafiile de unda. Marimile z., z., M, y, Q0 , P 0 ,
p,., sau q.,, sint cunoscute. Rezolvind in raport cu Q se ob tin succesiv:
y!vfQIQ I - p,., - P.:i, +Po. -yMQo l Qol = O;
yMQ IQ I - z 1q0 , + z, (q0 , - q.,.) + z2q,., - y1l1Q 0 I Q0 I = 0 ; (7-22)
yMQ IQ I + (z, + z2)Q - S = 0,
in care s-a notat
(7-23)

Ecuafia (7-22) este de forma Ax I x I + Bx +C= 0, cu A >0 ~i B> 0

~i are o singura solue ( 15, 16), de forma:

. (C)B - YB1 +1A!C!

"= sign lA

201
In care sign (C) sernnifica semnul lui C, adica + I pentru C ;;;i. O ~i - I
pentru C < 0.
Solu!ia ecuatiei (7-22) va fi:
~-~~....,..,.~.

Q =Viz, + z,) + iy;\l ISi - (:, + t 1) .

1
(7-H)
2yM
Cunoscind pe Q se determina, cu ajutorul rela\iilor (7-19), (7-20) ~i (7-21)
rc.>stul marimilor:
q,., =Q-Qo; p.,, = z.q,,;
q41, = Q - Qo - q.,; = - z,q.:,,. P~.
Se observa ca In cazul reflex1ei pe diafragrna coeficientii de reflexie ~i
refractie nu mai sint independenti de debit ~i accasta din cauza rela\iei
neliniare (7-20) pentru pierderile de sarcina.
Reflexia la u11 orificiu sau la o vanli de capdl. Rela\iile de mai sus per-
mit sa se rezolve ~i problema enun\ata, prezentata tn figura 7.11 , b ~i
anume modificarea presiunii tn dreptul vanei de capat sub influen\a unei
unde incidente cp. Luind in rela\iile (7-23) ~i (7-2'1) z2 = 0 ~i nottnd : = z1
rezistenta de unda a conductei, se obtine:
Q= Y' + ii'M ISI- ; (7-25)
2yM
S = zQ 0 + 2zq. + yMQ0 I Qo I (7-26)
Rezulta presiunea modificata (fig. 7.11, b) :
P = Po + P. + py, = Po + p. - zq>11 ,
(7-27)
q,,, = Q - Q. - '1'
p = Po + p,. - z(Q - Qo - q,). (7-28)
Apl;to/la 7 -1. SA se c.alcu leze vltei.a de propagare a sunetului (celeritatu c) fntr-o con-
ducta lorcatl de otel avlnd: D c: 2.0 m ; ' - 20 mm, prcva.iut.1 c-u man,oane de expansiune.
Prln conductl curge ap~.
Rt:ofrart. Se aptld lonnula (7-6) :

c =
v:
:-r-=====
V I+ cD A1
E
P,pa - IOOOkg/n:>' ; 'pa - l,1!0' kgf/cm1 - 2,19.Sll01 N/m1 ;
01, 1 - 2,1101 kgf/cm1 =2,19,SlIO"N/m' : 1101, 1 - 0.3.
ki - 1 pentru cond uct~ cu mao~oane de cxpa.nsiune.

- v 7 - v 2.19.8110'
'o - p- -
3m, s
1, 3.,,
101
< I
- =-
100

,_ ' _ 1135,3 = 1015,I m/s.

vI+.~ Le
Vi + 1-1 ,_
2000
100 20
_

202
 Apllcali 7-2. Printro conduota de o\ol cu D - 2.0 m; = 20 mm, prC\~iut~ cu
m~anedeexpansiune (aplieatia. 7. 1) ci rcul1 ap~ cu viteza medie V0 = 1 m/s. Laun mon\ent
dat cureotul e:,'1:C frinat brusc prin tnchiderea. total! a une~ vane. Si[ se st.a.bilea.sc::\ undele do
debit p undele de presiune (modfllclrilo) care lau na, tere.
Ruoluare. Anularea vitezei cureotului corespuo.de lntroducerii unei unde de vite.z:a v = - V0
llnda asociatl de presiune tezulU conform formulc i lui Jukovski (71):
AP= p = ?tv - 1000 1015,lI = 1,015 I01 N/m'.

adic:\ p =10 a.t. Rezultl c~ Ia o modif-icare de vite.z t de l tn/s corespunde o varia*ie foarte
mare de presiune. de ordinul a 10 at sau 100 m col. H 1 0.
Caltullnd cu lormulclo (7-12) . (713). rezulU::
Q0 = AV0 - 0.755 21 I = 3, 11 m/s
z = P</A = 1000 lOU. 1/3.14 = 3,23 10' N.s/m'
m - c/(gA) = 1015,1/(9.8 1 3,14) - 32,95 s/m'
p = q - ii- Q0) = 'F 3,23 105 3, 11 = + 1,01 4 100 N/m'
A= mq - m(-Q0) = + 32.95 3,H = 'F 103,46 m ooJ. H 10
Aplicajia 7 .3, O conduct:\ (fig. 7.11) este prevuutll la caplt cu o vana partial lnchid
~i care. debu-feazl tn iltmosfer~. Conducta are caracteristicile detenninat.~ la aplicatiilc prece
dente: c = 1015, I m/s; Q0 - 3, 14 m'/s ; m = 32,95 m- s+i ~i presiunea de regim corespun
ziod Ja o lnA.Itime pieiometricli H 0 = 50 m col. H 10 . Se cer.e sl se calculez.e modlfica.rea. prei;iunii
la vana deschlsl pr:odusl de o und~ incidontll avtnd: q,. = Q0 =
3.11 m'/s; n,. = mq =
- 32,95 3, H = 103, 16 m col. HO
Re:olare. S calculeazA mai lntii dcbitul modificat folosind rela~iile (7-25) ~i (7-26)
transformate astfet:

Vm' + 'IMS -m.

Q- 2M '

S = mQ0 + 2.,.q., + MQ0 I Oo I

Modulul de rezisten. M a.I vanei are villoarea care Te1ai1t3- dio_ caracteristicile regimu-
lui initial permanent:
h, H 50 s
M = - - - 0 = - - = 5,071 -
Q6 QI 3.11' m
Se calculeal S ~; apoi Q:
s= 32,95 <3.14 +2 3,11i + 5,0113.u I 3.u I = 360,39 m

Q= y 32.95' + 1 . 5,071 . 360.39 32.95 - 91,55 - 32,95 -

2. 5,071 2 5,071 - I0, 112 - 58 m /s

Se calcuload unda de debit renectatl folosind fonn1>la (7 -27):

. 9.ii = Q - Q0 - 9., = 5,8 - 3, 14 - 3,H = -0, 48 m1/s.

Se C:.:lculeau cota piezometric:l folosind o formulil. (7-28) adaptatl :

H = H 0 + A9 + "'i+ = 50 + 103, 16 - 32,950,18 - 137,66 m col. H 1 0.

203
 Aplkatla 7-4. Sl se calculcze coclkientii
de reflcxie ~i de refractie Ja o ramiricatie for-
matl dintr-o conductA principalA I ~i ramifi-
caliile 2 ~i 3, cunostlnd sectiunile A 1, A 1 A,
,1 ccleritltile <1 , c,, c3 (lig. 7.12). Unda inci-
(D A,.z, dentl est~ f 1 , pc conducta 1.
IU1olva,.e , La situntia initial~. caractc-
rizaU prin:
P 01 = P., - P .. : Q11 ~ Q0 1 + Q.,
se suprapun unda prim.am. incidcnt4 ~ undele
Fig. 7.J2. Rt flexia la o ramifjcatic. secundare - .. ft cp3; fntre unde exista. urn1!i-
toarete relatii de oontinuitate:

" + "~ = " = "

9,., + 9.., = 9., + 9,.,
1nlocu ind dupa relati ile de unJd ~i lmplrtind cu 9 , ~i z,q,,, se obtine:
0

fq; 1 + 9'!! 1 = 9 + q 91
; 1 + 144 = 'q, + r, 1
:

I - I
= :,
Rca.olvtnd sistemul reiulta.:

I I I 2 2
--
.:I
+-+ - :,
Zt l3
= - - --''-- -
I I I " =
'
-+ - +-
1 zl ..:3

. d
1nIocu1n P<
: ==- - se poate obtine o altd {orml care eoniino numai rapoarte A/c.
A
tn mod asema.n~tor se obtin coe!icientii pentru presiqni:

J 2
r1 ..r1 ts ,

..!. + ..!. + ..!.

.: I z.J .Is

Comparind cu rezultatele obtinute pentru douA conducte (7-16. 7-1?) se vedo ca In

loc;ul conductelo.r- 2 ~i 3, se poate introduce o conductA ech.ivalent4 cu .rezi stenta de undl
i datl de relaJia :
I I I
- =-+-
analoaga: cu relatia pen,tru co nductori electrici tn parateL
'* ft ,~

7.2.3.4. Studiul lnchiderii b~e a unei vane de capit pe o 0011ducti

simph\. lnte.rpretarea rezultatelor. Se considera o conducta AB alimenta.ta
dintr-un rezervor R sub sarcina.H0 (fig. 7.13, a) cu un debitQ, . Se presupune
ca la. momentul t = 0 va.na. de ca.pat din B se fnchide brusc ~i tota.1.
In momentele urmatoare (' > 0) se dezvolta o m~care ,nepennilllenta ca.re

204
 l
M 8 A M fJ

__,
0

5 . ,__t
1S
h
Fig. 7.13. Studiul lncbiderli bntJte ~i totale a vane! pe o conducta sirnpl~ :
" - tchem.ll gen,ra11; b, ~ - rt"PttMtnt:area undelot' fitice '' diag-ramo de vart1~le presiunilor {&J ~i dcbitelor (t).

se va studia cu ajutorul metodei undelor fizice. Aceasta problema se nu-

me~te lovitura de berbec la tnchidere br11scii (~i totala). Este problema cea mai
simpUi de lovitura de berbec, insa importanta deoarece probleme mai com-
plicate pot fi reduse la ea sau, mai corect, pot fi interpretate ~i urmarite
cu ajutorul ei.
Examinana fentmtenului fizic. lnchiderea vanei produce o unda fizica
(compusa din unda de debit ~i unda asociati de presiune) care se propaga
spre rez:ervor; la rezevor, unda fizica se reflectl'l cu caracteristici modificate;
ajungfnd la vana este din nou reflectata etc. ln timpul propagarii, undelc
se amortizeaza continuu p!na la anularea lor. Sub efectul undelor, mi~carea
f~i schimba caracteristicile ~i In final inceteazl'l complet, lichidul din con-
ducta ~i din rezervor ajun.g!nd in stare de repaus.
Schema de calcul. Se adopta ca model de studiu modelul fluidului per-
fect, deci va lipsi amortizarea undelor. Rezultatele vor fi apropiate de rea-
litate numai pentru faza de fnceput a ~ciirii, in care afar modificarue de
presiune cele mai mari, care interesea.za pentru dimens1onarea conductei,
ceca ce justifica otilitatea modelului de fluid perfect.
Unneaza apoi o serie de calcule pregiititcare prin care se determina ce-
leritatea, rezistenta de undli ~i coeficientii de reflexie conform conditiilor
la limita, ln cazul de fatl'l conditiile la limita stnt simple:
- co.nducta deschisa tn A la cota constantl'l H;. = H 0 ;
- conducta tnchisl'l tn B, deci Q" = 0.
Coeficientll de reflexie stnt + I sao - l ~i sint notap pe figura (fig. 7. 13, b, c).

205
 Calcu{1,l prop_ritt-zis se lncepc cu calculul undelor de debit urmlirind
fcnomenul (izic. Inchiderea vanei genereazli o unda de debit care anu-q
lcaza debitul de regim (q + Q0 =0), deci q = -Q 0 Acest fcnomen se repre-
zinta sau se modeleaza prin introducerea undci q = -Q 0 in punctul B
ca o unda inversa care se propaga spre A (fig. 7.13, c) . '
Notind -r = AB/c, timpul de parcurs al undei intre A ii B, unda ajunge
m. A la t = T dupa ce a parcurs tntreaga conducta ~i a anulat debitul.
A1ungind tn A, unda se reflectli cu coeficientul + I notat pe figura 7.13, c.
Unda reflcctata ajunge in B la timpul I = 2-r de unde se reflectli spre A cu
coeficientul-1 (conducta inchisa) ~.a.m .d. Pe figura 7.13, c este aratat mcr-
sul undelor de debit in planul de coordonate (s, I). Pentru timp s-a aks
ca unitate de mas.u ra timpul de parcurs -r, astfel ca momentul i = I ccres-
pundc la t = -r, i = 2 la t = 2-r etc. Cunoscind valoarea undelor sc poate
calcula valoarea debitului in orice punct al conductei In funclie de limp
cu ajutorul formulei (7-JO):
Q = Qo + Eqd + l:q,.
Acest calcul a fost efectuat ~i reprezentat pe figuca 7.13, c pcntru
douii punctc: capatul A ~i mijlocul conductei /Iii.
Pcntru presiuni se procedeaza asemantiJor, pomind de la observatia ca
prima unda care se introduce in sistcm cste unda de presiune:
II= - mq = - m(- Q0) = + mQ 0 ,
asociata undei de debit generate prin inchiderea vanei. Se vede ca, la in-
chiderea totalii a vanei de ie~ire, inallimea de presiune cr~te brusc cu \'a-
loarea mQ0 , respectiv presiunea cu pcv. Aceasta valoare este de cca 10 at
pentru o modificare de viteza de I m/s.
ln figura 7. 13, b este aratat mersul undelor de presiune ~i valoarea
!or, cakulatli cu ajutorul coeficienfilor de reflexic. VariatJile de presiune
au fost calculate ~i reprezentate pentru un punct M situat la mijlocul con-
ductei ~i pentru capatul B al conductei.
0 b s er v at i e. La rezolvarea problemei inchiderii bru~te este obli-
gatoriu sa se foloseasca modelul de fluid compresibil. !n cazul cind s-ar folosi
rnodelul de fluid incompresibil (e-+ oo -> c-+ oo) ar rezulta o suprapre-
siune (pcv) infinita, ceea cc demonstreaza necesitatea folosirii modelului de
fluid cornpresibil. Acea~ta observafie este valabila pentru toate fenomenele
rapide, insotite de o variatie importanta a presiunii.
Interprelarea f'ezultatelor. Rezolvarea problemei prin metoda undelor
sonice pune in evidenla direct ~i explicit aspectul fizic al fenomenului,
modul In care modificarile de presiune ~i de debit sint transmise in lungul
conductei de catre undele prirnare generate de fncbiderea vanelor ~i de undele
secundare generate prin reflexiile de diferite ordine.
Analogia c11 trenul. Data ti.ind importanta problemei, In figura 7.1'1
se prezinta o ilustrare suplimentara a fenomenului, aratind situatia mi~carii
(viteze ~i presiuni) in conducta la diferite momente caracteristice: O, -r/2,
T, 3-r/2, 2-r etc. Ha~urile inclinate indica lichid in mi~care: spre sttnga V >0,
spre dreapta V < O; ha~urile drepte reprezinta licbid cu V 0 ~i arata ~i
valoarea presiunilor prin desimea linillor. Pentru a face mai sugestiva re-
prezentarea, fn dreapta figurii se prezinta situatia corespunzatoare a unui

206
 ~
-
1.515
2'6
l55r
llh;
/ -
lJi>

Fifi. 7.14. E\olu~ia fenomenuluJ de lo\'itur1 de berbec la ln.c hiderea brusca a vanei. Analogie
cu oprirea: unui tren de vagoane.

tren format din citeva vagoane cuplate prin resoarte; initial se mi~di. cu
\'iteza V 0 ~i au resoartele neincarcate; inchiderii vanei ii corespunde 0 prirea
primului vagon ~i cuplarea lui la tamponul fix. La mi~carea trenulu.i este
mai sugestiva influenta inertiei (masei) ~i elasticitafii concentrate in vagoane
~i resoarte, spre deosebire de lichid unde masa ~i elasticitatea slnt uniform
distribuite in lungul coloanei de apa.
La t = 0, tn situatia initiala, attt coloana de apa ctt ~i coloana de
vagoane se afla in mi~care spre dreapta, cu viteza V 0, ~i slnt frinate brusc
la capatul din dreapta. Oprirea coloanei de vagoane nu se face instan-
taneu ci, a~a cum se ~tie din experientli, din aproape in aproape; mai inUi se
opr~te primul vagon (respectiv prima lamela de apa) ~i se comprima pri-
mul resort (cr~te presiunea in prima lamela de apli care s-a oprit prin
inchiderea vanei), apoi !enomenul se repeta pentru al doilea vagon ~i al doi-
lea resort (respectiv pentru urmatoarea lamela de apli). Modul in care se
opr~te trenul ilustreaza propagarea prin unde a perturbafiei. ln figura din
stinga se arati situapa coloanei de apa la t = -r/'2, moment in care unda
primara generati de inchiderea vanei a ajuns la jumitatea conductei: sub
influenfa modificirilor purtate de unda (-Q0 , +zQ0 ) jumatate din coloa-
na din dreapta s-a oprit (Q = Q0 + q = Q0 - Q0 = 0) in timp ce jumlitatea
din stinga, unde unda nu a ajuns Inca, continua si se mi~te cu parametrii
initiali ca ~i cum nu ar fi aflat ca vana s-a inchis.
La timpul t = T unda a parcurs intreaga conducta : toata coloana de
apli s-a oprit (cu V = 0 ~i H = H 0 + mQ 0 ) ~i de asemenea toate vagoa-
nel.e sint oprite.
Mai departe, situapa coloanei se modifici sub acfiunea undei reflectate.
Mecanismul prin care apare unda reflectatli este mai vizibil la coloana de
vagoane: ultimul vagon, la t = -r, nu se afl3. in echilibru deoarece din
dreapta este actionat cu forta dezvoltati de resortul comprimat ~i ca ur-
mare este pus in mi~are spre stinga (cu V = V 0 - V 0 - V 0 = -V0 ) iar

207
 resortul se destinde la situatia ini\iala; energia cinetica a ultimului vagon
(inain te de t = '1") s-a transformat in energie potenfiala (elastica) prin com-
primarea resortului iar dupa t = 'I" energia elastica acumulata de resort se
transforma In energie cinetica punind In mi~care vagonul, dar cu viteza -V0
Analog se !nUrnpla fenornenul ~i cu ultima lamela de apa care se pune
In mi~care spre stinga cu viteza - V 0 (sub actiunea undei rcflectate) iar
presiunea revine la cea ini\iala (H = H 0 + mQ 0 -mQ0 = H 0 ) . In conti-
nuare fenomenul se poate urmari pe figura. Este de mentionat mecanis-
mul prin care la momentul t = 2'1" apare in B a doua unda secundara
prin refkxia pe vana inchisa, ceea ce se vede de asernenea mai clar la
coloana de vagoane: la I= 2'1" vagoanele se mi~di spre stinga cu V = - v 0 ,
cu exceptia ultimului care, fiind legat de tamponul fix, ramine pe Joe ~i
deci, provoaca intinderea resortului care ii leaga de vagonul vecin care este
oprit la rlndul sau ~i acest fenomen este transmis mai departe. La fel,
coloana de lichid, aflata In mi~care spre stinga, este oprita incepind cu
lamelele de apa din dreapta in care pres.iunea scade (prin actiunea primei
unde reflectate pe rezervor care are valoarea -mQ 0 ~i a celei de-a doua unde
reflectate pe vana care are valoarea I~. = t,. h.9 , = ( + I) (- mQ 0) = - mQ0 ,
deciHs,..+. = H0 +h~. +h,., + h>1-, =H0 + mQ 0 - mQ0 -mQ 0 = H 0 -mQ0 ).
Faza primara $i faza secundara a loviturii de berbec. Urmarind variapa
presiunii la vana ~i mersul fenomenului (fig. 7.14) se vede ca in punctul B,
imediat dupa lnchidere, apare o suprapresiune (H B.+ = H 0 + tnQ0)
care ramine nemodificata pina la momentul 2'1", dnd in B ajunge prima unda
reflectala pe rezervorul din punctul A. !n acest timp, punctul B se afla
nwnai sub influenfa undei primare generate de inchiderea brusca ~i totala
a vanei. Se nume~te faza primara a loviturii de berbec in punctul B feno-
menul care sc desfa~ara in intervalult = O~it= 2T = 2L/c. Dura ta 2'1" = 2L/c
se nume~te ti1np de reflexie in timp ce 'I" = L/c se nurne~te timp de parcurs.
!n general, se nume~te fazii primara a loviturii intr-o sectiune fenomenul
din intervalul de timp cit sectiunea se afla numai sub lnfluenta undelor
primare generate de modificarea conditiilor la limita. Aceasta definitie este
valabila ~i pent!ll cazul cind inchiderea vanei sau modificarea se face lent.
Faza primara se termini cfnd prima unda secunda.r a ajunge in sectiune,
moment dupa care urmeaza faza secundara a loviturii, deci cind situafia din
secfiune este determinata de efectul undelor prirnare peste care se suprapune
efectul undelor sec1mdare.
In cazul exernplului prezentat (inchidere brusca) ca ~i tn cazul unei
fnc/11'.deri cimtill1M in timpul fazei primare are loc cre~terea presiut1ii. ln
faza secundara - la scheme cu rezervor fn A - presitmea la 11anil poate
sciidea prin efectul undei secundare care provine din reflexia rn A - cu
schirnbarea de semn - a undei prirnare.
ln punctul B durata fazei primare este egala cu timpul de reflexie 2T.
In alte puncte este mai mica; de exemplu, mijlocul conductei se afla sub
influenta undelor primare de la t = '1"/2 pina la t = 3-r/2, deci in total faza
primara dureaza -r secunde .
Peotru fa.za primarll i Caza secund;irl a Joviturii mai stnt des folosite denumirile
de faz4 tljrect4 fi do Jazl i udirtc:tl denumiri care traduc ma.i putJn exact esenta. fenomenului
'j se pot conlunda cu donumirilc dJreet ~i invers fo~osite la t-lasificarca undeJor.

208
 7 .3. METODA UNDELOR DE CALCUL
Aceasta metoda folose~te o reprezentare matematica a fenomenului de
~care nepennanenta cu ajutoru1 unor expresii invariantc dnd slnt evaluate
intr-o succesiune de pozitii care corespund legilor de mi~care ale undelor
directe sau inverse .
Aceste expresii se numesc mule de calcid sau i11varia11/i Riema1111.

7.3.t. Relatiile generale pentru modelul de fluid perfect

Se transforma relatiile undelor fizice (7-10) ~i (711) inmultind prima
relatie cu rezistenta de unda m ~i inlocuind in a doua undcle de presiune
dupa formula Jui Jukovski ;
mQ = 111-Q 0 + ".f.111q. + ".f.mq,.
H = H0 + Zmqd - Zmq,.
Se aduna ~i sc scad aceste relatii ~ se obtine;
H + mQ = (H0 + mQ0 ) + 2".f.mq4 (7-28)
H - mQ = (H0 - mQ 0 ) - 2'f.q,. (7-29)
Partea sting5. a celor doua relatii nu contine unde sau Cunqii de unda
ci numai parametrii de stare Q ~i H ~i coeficientul de rezistenta 11. In
schimb, in partea dreapta figureaza elemente de undl'\, ins.ii de un singur
tip, respectiv: unde directe q4 in rela\ia (7~28) ~i numai unde inverse q1 In
relatia (7-29). Acest rezultat important poate fi exprimat astfel:
- expresia H + mQ are caracter de unda directa, adica val.o area ei
(H + mQ)!r, 1, calculata intr-un punct }.if (fig. 7.1.S, a) la momentul t0 se
menpne aceea~i in diferite sectiuni de coordonate s ale conductei, daca
acestea sint legate prin le-
gea de propagare a unde- s, - ,- $.q,v
lor directe: 0 rH-mllJ.,,; - rH. mil)"'
s = s0 + c(t- t0 ), (7-30)
S= $ - C(/- 1 )
in care c este celeritatea;
- expresia H -mQ are 0

caracter de unda inversii, b

adica rlimine invarian ta ln
sectiunile de coordona te s
legate prin relapa de pro-
pagare a undelor inverse: Fig. 7. 15. Propagarea undelor d e calcul
(inv ariantil
Rie man.n):
s = s0 - c(t - t0 ). (7-31) - ln cooJuc:h\: & - In pla11uJ fi de- (1, J),

AceastA mctoda cste de fapt metoda caracteristicilo r _pentru ccaa~lile cu dcri"~te

partialc de tip bipe.rbolic. E" a Cost elabora~ pentru prima datli., lntr-o !ormll. general1, pen-
tru curcn~il de gaz de Riemann (ii) care a stabilit proprieU~tlc de i nvuian\a a le unor expresii
care nu contin explicit un,d ele Cizice ci numai pa.rnn1et-rj tle stare. Aceste espresj i se nurnesc
inuario11Ji Rieo1aHn sau unde th ealcul. Jukovs.ki (27] a rclu t problem.'\ pc:ntru llchide ~i a
pa.rt:i.c ularizat pen_tru acest caz ccuatiite contintnd i.nvariantii Riemann. ltetoda a os t aplicatA
la calculul loviturii de berbec, do Sobnyder (18, 25), In 1929. de Bergero n (6,7] ~i Angus [2] ia
1935.

2-09
 Expresiiile H + 111Q ~i H - mQ sint undele de ca/cul sau invarian{ii Rie-
mann.
Proprietatile lor slnt ilustratc in figura 7.15. Mai pot f.i scrise sub
formele urrnatoare, echivalentc cu (7-28, 7-30) ~i (7-29, 7-31) :
H + mQ = C + F(s-ct); (H + mQ)M,1, = (H + mQ)R,t (7-32)
1

H - mQ = C + J(s + ct); (H - mQ)M,1, = (H - mQ)s,1

2 (7-33)
R elatiile care confin pe H + mQ exprimii in alt mod proprietatea enun-
tata rnai inainte: valoarca expresiei H + mQ calculata in punctul !If la mo-
mentul t se gase~te la rnomentele t in punctele R de coordonate s = s +
0 0
+ c(t - t0 ) . 0 proprietate asemanatoare are loc pentru H -mQ.

7 .3.l. Metoda grafici Schnyder-Bergeron pentru problema elementari

Relatiile undelor de calcul in una din formule (7-28, 7-29) sau mai
simplu (7-32, 7-33) fumizeaza doua ecuatii pentru determinarea parametrilor
de stare H ~i Q intr-un punct E la un moment dat t.
Rezolvarea ecuatiilor se poate face grafic sau numeric. Aici sc prezinta
metoda grafica, aplicata problemei elementare.
Problema elementara se enunta astfel : fiind cunoscuta situatia mi~cirii
in punctele A ~i B (fig. 7.16, a) se cerc situatia (valorile Q ~i H) intr-un
punct intermediar E la mom entul t. lntre A ~i B circula un fluid perfect, iar
rezisten~a de unda m. este constanta.
Se folose~te ca unitate de masura pentru timp,
AB
-r = - ,
c

timpul de parcurs al unei undc, de la A la B.

Timpul se exprima prin
. I
= -

Debitul ~i cota intr-un punct E la rnomentul i se noteaza cu Qe.

~ i Hs.1
Pentru a calcula aceste valori se trimit din A ~i B unde de calcul spre
punctul E astfrl ca acestea sa se intilneasca in E la momentul i.. Mersul
undelor de calcul este reprezentat in. planul s, i in figura 7.16, a.
Undei directc de calcul, care pieaca din punctul A la momentul i-j
(j fiind timpul de parcurs de la A la ), ii corespunde in planul .H , Q o
dreapta care trece prin punctul A 1-; de coordonate QA,1-J ~i H,. , - i
~i are cocficientul unghiular - m. Ecuatia acestei drepte rezulta din unda
de calcul (7-32) ;
(H + mQ)A,i-i = (H + mQ)s,i (7-34)
La fel, undei de calcul inverse ii cQrespunde in planul Q, H o dreapta
care trece prin punctul B ;-k ~i are coeficientul unghiular + m. Ecua1ia
ei rezulta din unda de calcul (7-33):
(H - tnQ)s,1- A = (H - t11Q)E,i (7-35)

210
 -+---~----+- -$

i-k

~ - AB
u- c
I r . A. AB
l=-
v J=-c--c
_ flE.AB
k- c . c
a b
Fig. 7.16. Metoda Scbnyder - Bergeron pentru calculul loviturii de berbec fl!rl pierdori de
sarcinl (problema elementarl) :
- C04dutt4 fl tckma u.odelor de o.aleul ID ptaaal fWc (J, t); fl - corutructia graffd a 50lullei ln planul (Q, H)

La intersectia acestor dtepte se afli solufia sistemului (7-31), (7-35)

reprezentatii prin punctul E" de coordonate Q6 ,. ~i H,6 ,1
Pentru o problema concreta, calculul grafic se face iterativ, cu pa~i ele-
mentari de tipul celor din figura 7.16, pornind de la conditiile initiale ~i
introdudnd pe parcurs modificarile care pot apiirea in conditiile la limita.

7.3.3. Aplicarea metode i grafice la calculul loviturii de be rbec (firi

pierderi de sarcinl) la tnchidere brusci

Pentru ilustrarea aplicarii metodei grafice de calcul se va rezolva pe

aceasti cale problema inchiderii bru~te a vanei. Aceea~i problema a fost
rezolvatii la punctul 7.2.3.1. prin metoda undelor fizice.
Se considera (fig. 7. 17, a) un rezervor R care alimenteazii o condncta
AB, prevazuta in B cu o vana care este partial deschisii. !n situatia ini-
fiala. se. considera o mi~care permanenta, cu un debit Q0 La un moment dat,
considerat ca moment initial t = O, vana este inchisa brusc ~i in sectiunea B
debitul se schimbii instantaneu de la Q0 la .zero. l'.lodificarile produse de
fnchiderea vanei stnt transportate spre capatul A al conductei de o unda
fizicii inversii, formata din unda de debit ~i o unda asociatii:
q = -Qo; h = -mq = mQo.
De.sf~urarea In continuare a fenomenului a fost aratata la pnnctul
7.2.3.4. ~ de ea se tine seama la elaborarea algoritmului pentru metoda un-
delor de calcul.
Mai departe se prez:intii detaliat etapele care trebuie parcurse in apli-
c:area metodei ~i care, tn linii generale, trebuie urmate ~i la rez:olvarea altor
probleme.

211
 l i.1; pi~1181etrici if'1{1g/i
__L
I ~----- l
0~ I
A ~
~=30m
0
60 '
I =0.78s
50,..._~..,
40
30----- ---- ---H.
20 I
10
q'--~,__.2~3'--~4--'5~~

-llJ -5 s /O(l/sl
c
Fig. 7.17. Rez:Ol\~trea lnchjderii bru,te n vanel prin metoda graficii
Schnyder - Bergeron :
- adtmS cenerall ; - 1tbc.ma undelor de calcul (alorhm1,1I); c - ruolv.:u-coi en-lid :
' - nprucn11rt.1 p aficl a tolutk:i tn puoclul l:J : H l (t) - F (i), i..,. '/~.

7.3.3. 1. Stabilirea schemei de calcul. ln cazul problemei propuse se

adopta modelul fluidului compresibil. Modelul fluidului incompresibil nu
convine, deoarece la un fluid incompresibil c = oo ~i, conform relatiei lui
Jukovski, unda primara de presiune ar fi
p= pcV0 = oo,
ceea ce nu se tnttmpHI In realitate.
ln cadrul modelului de fluid compresibil se va rezolva problema cu
ajutorul metodei grafice de calcul Schnyder-Bergeron. In cadrul acestei

212
metode trebuie preci.zat daca se introduc sau nu pierderile de sarcina. ln
cazul problemei de fata, intereseaza in mod special suprapresiunile care se
produc ~i eventual aparitia cavitatiei. Acestea sint determinate de caracte-
risticile mi~caril imediat dupa inchiderea vanei ~i prin urmare nu sint in-
flucntate sensibil de pierderile de sarcina (de exemplu supraprcsiunea care
a pare imediat dupa inchiderea vanei este zQ 0 ~i ea nu depinde de pierderile
de sarcina). ln cazul de fata picrderile de sarcina produc amortizarea mi~
carii period.ice sau, in anumite condifii, pot impiedica aparitia cavitatiei.
Pentrn studiu se adopta schema de calcul fara pierderi de sarcina, pre-
supunind ca nu apare cavitatia.
Se unnare~te sa se calculeze presiunilc ~i debitele in punctele A ~i B
care devin secpuni de calcul *.

7.3.3.2. Formularea condipilor inipale ~ la limita.. Cond*ile initiate

sint determinate de starea sistemului inainte de inchiderea vanei:

Q = Q. = const,
t<O {
H = H 0 = const.

Se ia H = H 0 = const, in concordanta cu modelul de fluid perfect care

a fost adoptat.
ConditiiJe la limita rezulta din starea impusa sistemului dupa inchiderea
vanei ~i acestea sin t:
- vana din B ramine inchisa, fara cavitatie, deci Q8 = 0;
- in A conducta este legata de un rezervor mare, deci sarcina ramine
practic constanta ~i neglijind caderile de sarcina piezometrica la intrarea
in conducta, rezulta H,. = H 0 = const.
Se poate imagina ca aceste condi_tii se realizeaza daca in momentul
inchiderii vanei se taie conducta in A ~i se pune tn legatura cu un rezervor
mare cu aer la presiunea P 0 = yH0
ln concluzie, conditiile la limita pentrn schema adoptata se formuleaza
astfel:
Q -0
t~O a- '
"'" { H,. = H 0 = co11st.
7.3.3.3. Efectuarea calculului gr afic. Pomind de la conditiile inifjale,
constrnctia grafica se face aplicind metoda expusa la punctul precedent in
figura 7.16.
Se calculeaza coeficientul unghiula{ m ~i apoi se aleg convenabil sca-
rile pentru graficul din planul Q- H, astfel ca dreptele relatiilor de unda
sa nu se taie sub unghiuri prea ascutite (fig. 7.17, c).
Peo_t ru a ca.10-ula. variaiia debituJui fi presiunii 11i Jn puncte intermediaro, conduct& se
lmparte ln mai multe t.ronsoane separate prin seciiuni de calcul. Tronsoanele vor Ii astfel
alooc lnclf ti.m pii de propagate -. = L/ s1 fie cgali. Pcntru o sch.em! cu mai multe tronsoane.
epur;a de calcul de fonna din fig. 7.16, b se complid foarte mult. fn (18] se aratl compara
t lv rezolvarea acelei~i problome cu unul cu doul tronsoanc de calcul.

213
 Se alege unitatea de timp. ln ca:zul de fata se alege ca unitate tiin-
pul de parcurs al unddor lntre B ~i A:
AB
T=-

~i timpul se exprima astfel: '

Sc pun pc grafic cond itiile initiale reprezenta te prin punctul I de c1,>or-

donate Q0 ~i H 0 (fig. 7.17, c). Aces t punct reprezinta situatia din B ptna la
momentul (0- c) ~i situatia din A plna la momentul (+ 1- c). Situatia ini-
t iala din A sc scbim ba la momentul I, cind ajunge acolo prima data unda
fizica, generata In B la t = 0.
Se trece la efectuarea constructiei grafice pas cu pas. Pentru priinul
pas se propune sa se determine situatia din B {debitul Q ~i cota piezometrica
H) imediat dupa inchiderea vanei, adica la momentul (0 + ). ln acest scop,
la momentul (-1 + c) se trimite din A o unda de calcul care ajunge In B
+
la momentul (- 1 c + I) = (0 + c).
Acestei unde Ii corespundc relatia (7-32) care pe graficul din figura 7.17, c
este reprezentata prin dreapta 1-2' . Ea trece prin punctul A-I+ (pe fi-
gura, punctul I) ~i are coeficientul unghiular - 111, decarece este c unda ihrectii.
Ea fumizeaza o relatie intre Q ~i H , tn punctul B, la momentul (O +e).
A doua relatie este datll. de condi\ia la limitll. Q8 = 0 reprezentatll. prin
a xa OH. Solutia cautata cste data de punctul 2, care se afla la intersectia
drcptei 1- 2' cu axa OH.
Cunosclnd punctul Bo+. se determina situaa din A la momentul (!+
+ c). ln acest scop se trimite din B spre A, la (0 + e) (fig. 7.17, b) o
unda de calcul. Ea da o relat ie intre Q ~i H, in A , la momentul (0 c+ +
+ +
I = I c), reprezentata prin dreapta 2-3'. A doua rela\ie este data
de condi\ia la liinita H,. = H 0 , reprezentata prin dreapta ab. La intersec-
t ia celor doua drepte se afla punctul 3, care da pe Ai+ Const ruc\ia se
continua in acela~i fel. Ea poate fi efectuata tn acela~i mod pamind cu unde
de calcul din A la orice moment situat tntre (-1 + c) ~i (1 - e).
ln figura 7.17 este reprezentata solu\ia completa. Ea cuprinde: schema
de calcul (a), construc\ia grafica (c) ~i schema undelor de calcul pusa in
corespondenta cu construc\ia grafica (b). De obicei, rezolvarea se face in
ordinea urmatoare: se construie~te schema undelor de calcul b ~i apoi con-
struc\ia grafica c. Uneori este avantajos ~i necesar ca opera\iile sa fie !acute
impreuna.
Solutia tn punctul B este reprezentata tn figura 7.17, d ~i coincide cu
cea ob\inuta prin metoda undelor fizice ~i data. in figura 7. 13, b. Din fi-
gura 7.17, c, variatia presiunilor In punctul B se calculeaza astfel: de la
(0 + c) la (2- c) este data de punctul 2, deci H 8 = H 0 +111(? 0 apoi
de la (2 + e) la ('i-e:) este data de punctul 4, adica H,, = H 0 - mQ .
Se vede ca solua este periodica, deoarece in planul Q- H (epura c)
se formeaza o figura lnohisa (rombul 1234). Perioada este 4T .
1n [18] so aratA rezolvarca unei scheme asomln!to....., cu pierderi de sarcinJ.. Figura
din planul (Q, H) nu mal este o figurll. tnchisl (romb) ceea ce pune In evideotl amortizarea
mifdrii ptnl la atingerea sta.rii de repaus.

214
 Nola. Exemplul pr!'zentat pune in evident a aspectcle principale ale apli-
carii metodelor grafice la calculul mi~carii nepenna ncnte sub presiu nc. Tn
diferit e cazuri concrete, modul de rewhare (schema de calcul, schema un-
deJor de calcul ~ construclia grafica) are tonne ,ariate ~i trebuie stabilit
linind seama de particularitatiJe problemei.

7.3.4. Relatii generale de calcu l pentru modelul de fluid cu pierde ri

de sarcinl (fl uid real) ,1 rezolvarea problemei elementare

In cadrul metodei Schnyder - Bergeron ~i in concordao ta cu utilizarc;i

diferentelor finite, pie:rderile de sarcina liniare, picrderile de sarcina locale
ca ~i transfonnarue de eoergie poten~iala in energie cinetica ~i invcrs se
iau in considerape prin dfafragme fictive sau reale a~ezate in sectiuni de
calcul.
In prezen\a unei astfcl de diafragme. rela\iilc undelor - (7-32) ~i (7-33)
- se modifica. Pentru a stabili care sint modjficlirile care apar, se exami-
neaza trccerea uodelor de calcul prio diafragm elc din figura 7.18. Ecna\i a
de continuitate la o diafragma cste Q1 = Q2 = Q, deci, in relatiile (7- 32)
~i (7-33) debitul ramine neschimbat ~i se schimba numai cotele piezomctricc
astfel (fig. 7. 18, a) :
H2 = 11._1 .t = iltJQt.
H1 -
La trecerea prin diafragm a exista deci relatiile de unda:
(H 1 =f i\1Q 2) + mQ = H 2 + mQ; (7-36)
(H 1 MQi) - mQ = H 1 - mQ, (7-37)
scrise pentru cazul debitului pozitiv (figura 7.18, a) cu semoele de sus ~i
peotru debit negativ (fig. 7. 18, b) cu semnele de jos.
lntre doua diafragme ramin valabile reJa \iile (7-32) ~i (7-33), in care
s-au neglijat pierderile de sarcina.
Peotru rezolvarea problemei elementare formulate la punctul 7.3.2. con-
structia grafica pentru cazul cind se tine seama de pierderile de sarcina
se arata in figura 7. 19. Constructia difera de cea din figura 7. 16 prin decalarea
punctelor A ~i B cu MQZ.

a: b.
f >O q<O
I
1I,____ __......_.. h,
---ii h, . 'fl q~
...
_ _ _ __,_ hi

Q --
,,z
0 0
:Z:
.r
A
Fie. 7.11 Modificarea undelor de calcul (invarianiJ Riemann) la trcoerca printr-o
diairagml :.
- la debit po&fUv; 6 - la de:bit nq1d.

215
 z
-fLC~.- 11,q=~Q~ .,
118'-H8=-M9'79 '
A' A [ !1~
I H
0 ato 9 -Q O
n 6 A;. j
v
"' s
"'"3
A.
1-.J
i k ~
,/
1-J !>-..._ ,., /
...... ,....
,., .... 0 Q

b c
Fig. 7.19. Rezol,-area problcmei elc mentare pentru modelul de fluid cu
pie:rderi de snrcinl:
- sc.bt rn;l gl'.otral.l1, l\nia piuometrld t l pl.tta~~ dl.atr~gmeloc ; fl - 5iebtma uodl!lor de
eatcul; t - \'oos.tn.1c1ia graflc.l peottu s.olutJa lo plnt11.1l (Q, H>peot.ru QA > O Ji Qa > 0.

Aplic.afia 7-S. DtscJ;idc:rca bn~cd a unei uant1:. Sc eonside~ (ig. 7.20, a ) o conduct.4.
A 8 cu diamctrul D = 100 mm ~i luogimea L - 100 m, coeficientul hri Da rcy-) ....- 0.0il, cocfi
cientuJ pi(lt'derilor locale ~r = -3, celeritatea c = l 200 m{s - pusa sub presiune de un rcicrvor
mare. sub o sarcinA H 0 - lO m. Conducta este prcvl\zut-1 ln B cu o vanl care initial este
tnch is~ . Sc: p rcsupune c~ la mo mcntul J = 0 '':i.na esto desc:h isa brusc. Se ccre sh se deter
mine prin metoda graricl, vari.atia parametrHor rui~clrii dupl dCSf;biderea vanei.
Rt :olua1t. Evolutia mi$c1rii ~i mai ales situa~ia ei finala. $int a~tate de transform.area
e nergiei potentiale d in reze rvor in encrgie cinetic1 - la intrarea In condve~ - tii de pierde
rile do sarci n~. Pc ntru re2o lva-rca corectl a problemei, ambele ienomene tr1:buie luate in con-
siderare. Se iotroduc. reprezeotlndu-le (rig. 7.20. a) prio cite o diafragm~ fictivA In A ~i B.
Dialragm~i A i Sc arcetcaz1 jumltatc din pic:rderile de sarcinA ~i tran.sfonnarca de eoergie.
Modu lul ci de rezist.enti este ;

MA = _l_(\X + ..!_ ~) ~ I ( 1 )' ( I.I + 1,5 + Q.011 . 50) = 16 900m..., s'.

2gA 2 2 9,81 rr 0,1 1 0, 1
La diafragma din B se ia in considcrnre restuJ p ierderilor de sarciM :

MB = _l_ (..!_ ~ ) = I ( 1 ) ' ( 1,5 + 0,011 . 50) ~ 16 IOOm- s.

2,.1 2 2. 9.81 ". 0, 11 0, 1
C~derea de- cot1 pie.iometric:t In djafragml po::.te fi introdusa direct ln conditiHe la limitA
prin relatiile (v. lig . 7.20, a):
HA. - H,, = M~ = 16 ~ ; H,, =Ht - 16 900~;

H 8 - H = M 8 Q)= 16 IOOQj, : H 8 - o+ 16 100~.

Elc sl.nt reprezentate in figura 7.20, b prin dou1 patabolo, notate cu HA ~ i Ha.
Se calculeazll coelicientul ungltlular al dreptelor reprezentatlve ale undelor (7-32) ~
(7-33) :

= -z 1200
m
y
= - =
cA 9,810,785 0,1 1
= 1,58 10' s/m.

216
 - a. Ifs
.- - - I
I //j
16 ---------------------

A al 14
12

-A'
I
.a
I
n.o:8'
1
f ..
a.
1
- z 21=~:::;..~~-,.~-~~~~~~.L,....,._
c. 2 .. 6 8 10 12 ,, 16 18 20 22 u 26 28;
Jl.m
AM
10
A,
--- ---
Al As
9
8
l
6
5

'
3
2
I 0 17.45 !/ s
ti, 8, I
Bo
b. aoos ~o 0.010 0.015 0.020

Fig. 7.20. Calculul roi:1rii nepcrmanente la deschiderea brusci a unei vane pe o conducU
simp1:l. Schema cu doui diafTagmc pla.sate. tn sectiunile de cap3.t :
- Kht'ml de calc:u1; b - sc.b.t:m~ uodc1or de c.alcul tl rciotviJrea. grafic4 ; c - vt1atia. debitului In SC('tiunea B.

Cu aceste date, calculul gra_fie s.c CfCi;tueaza dupA metodica cunoscuh\, El este arltat
tn figura 7.20. b pentru care cstt: util sll se e.xplice constructia primelor puncte. in situatia
initiaJl (Q = 0 ,; H = H 0 = 10 m), punctul roprc,ontativ este A_" Pentru a gasi punctul B0
care reprez.intA situatia fn B, imedlat. dupa. deschiderea \'anei , sc tri mlte din A la rnomentuJ
- I + o undl de calcal. Fiiad o uodl de calcul d irectl!. (merg-e de la A cltre B ), relatia
de calcul corespunz:Atoare este reprezentat~ printrO drea.pta. cu coeficientul ungh1ular - m ~i
care treee prin punctul A_,, de c:oorcionate Q = 0; H = H 0 = 10 m . In ligura 7.20, b este
reprczentaU prin drcapta A_1B 0 lnterseciia ei c-u oonditia la limit~ din punct ul B (parabola
Hs) d! puoctuLB 0 Din B 0 se g~~te (cu o dreapt! de undl!. invers!) A., apoi B,, ~i a~a mai
departe. Punctele se acumuleaz~ c'tre punctul R - care repreziutA starea de regim - ccea
ce arata c~ mitcarca. tindc asi.m ptotic cltre stare.a de regim, Da~ in constructia g-ra.fic1 sar fi
neglijat transform.area de energie ~i pierderile de sarcio~. s-ar fi obtinut o Crc$terc la nesfi~it
a dtbitului. ceea ce -evident nu constituie o s olutie a problemei ~i demonstreaz.l cli, Jn cazul
unei astfel de probleme. solutia corectl se obtine prin luarea. ln consideratle a pierderHor de
sarcinl ~; a translorn>Uli de energie potential~. Acesta este motivul pentru care. lntr-o lucrare.
autorul 'i
eolaboratorii arat.l cl. solutiile coreete ale problemelor de mi.tare periodicl se pot
obt ine 'i ln cazul ctnd s.e ia In considerare o cedare de energie sub (onna transformlirii ener-
giei poteu~iale tn energie cinetici, care- iese din sistem.
Rezultatela calculelor din ep11ra 7.20, b stnt reprezeotate In ligura 7.20, ' care repre-
zinl.ll variaiia debitului In B 'i aral.ll cll acesta tinde asimptotic clltro debitul de regim Q0

2 17
 7.4. STUDIUL M1$CARILOR NEPERMANENTE IN CONDUCTE
CU AJUTORUL MODELULUI DE FLUID INCOMPRESIBIL

7.4.1 . Relatii generate de calcul

Metodele de calcul ~i relatiilc prezcntate ptna acum la acest capitol
au la baza schema unidimensionala a fluidelor compresibile (fig. 7.21) ~i.
prin aceasta, au o aplicabilitate foarte larga. Dupa cum s-a vazut, chiar in
conditii nu prea complicate, ele sint lnsa laborioase, necesit!nd un volum
mare de calcule grafice sau numerice. De aceea, In multe cazuri, este util
sa se examineze posibilitatea folosirii modelului de fluid incompresibil, care
prezinta marl avantaje. Aceste avantaje rezulta din faptul ca la schema
fluidului incompresibil, relatia de continuitate {1-5 I) pentru conducte in-
deformabile se reduce la:

a(~'V) = 0; AV= Q = Q(t), (7-38)

care arata ca debitul cste functie numai de timp ~i , la un moment dat, el

este acela~i in toate sectiunile conductei. In felul acesta, ecua\ia de con-
tinuitate, scrisa la un moment dat,. are forma de la mi~dirile pcrmanentc ale
fluidelor incompresibile. Daca ar fi altfel ar fnsemna fie ca densitatea
sa \arieze, fie conducta sa se defonneze, ceea ce contrazice ipotezde.
In ceca ce prive~te ecuatia de mi~care, in cadrul accstei scheme se
poate folosi rela\ia sub forma {1-47):
11

(z + -rp ), +-'-
ic ' = z + -r z +-'
11 ( f> )
ic + h,, + -c f3 - ds
1 et, J s 2 dV
1 2
1 d1
( ~-47)

in care de obicei se ia f3 = l, fata de 1,01- 1,03 cit este In realitate. La

rindul ei, aceasta relatie este mai simpla declt realatia corespunzli toare de la
lovitura de berbec, deoarece ea sc reduce la integrarea unei ecuapi diferen-
liale ordlnare in V.
Pen tru a pune in eviden ta caracteristicile folosirii modelului de fluid
incompresibil se va examina problema mi~cirii nepermanente intr--0 con-
ducta simpta ~i apoi problema oscila\lilor in conducte prevazute cu castelc
de echilibru sau cu hidrofoare.

/
Fig. 7.21 . Schema uniclimensiooaU pe.ntru calculul m.lJclrllor
nepermaaente lo conducte.

218
 7.4.2. Mitcarea nepermanentl lntr-o conduc:tl simpli
la deschiderea bruscl a vanei

Se va studia, folosind modelul fluidului incompresibil, problema lratata

la aplicatia 7-5. Se considera o conducta alimentata de un rezervor (fig. 7.22)
la care, la un moment dat (t = 0) se deschide brusc vana care pina atunci
era complet lnchisa. Dupa cum s-a vazut la rezolvarea aplica\iei 7-5, de-
bitul cre~te Jent, prin mici salturi, ptna La atingerea starii de regim. In aceast:a
situa\ie, fenomenul permite adoptarea fluidului incompresibil ca schema de
calcul.
Se aplicll. relatia (4-47) , Ju!nd secpunea 1 la suprafata rezervorului,
unde se presupune nivel constant ~i sectiunea 2 la ierea din conducta, In
atmosferi.
La scrierea termenului inertial se ia in considerare num ai masa apei
din conducta ~i se obtine:
I s l.d V
110 = -; 0
d, ds = 'iiL dV
d,
Relatia (4-~7) se scrie asUel:
1
H0 - (a. + ~) -2cV - -Lg dV
-dt = 0. (7-39}

Se noteaza cu V 0 viteza de mi~care permanenta ~i se scrie:

H0 - (
v =
+ ~J-!!. o.
2-g
Scazind din ecuatia (7-39) expresia obtinuta ~i notind:
B= u + ~ = cH.
2L v;L,
se obtine:

dV
dt= - -- - = -
B(V6 -V') BV0 1 -( ~ )'

care se integreaza asUel: "

I JI
t=-argth - +C.
Bl'o 1-' o
La t = 0, V = O ~i rezulta
C = 0, deci:
V = V 0 thBVJ.

se obpne:
(7-41)
Inlocuind pe B dupa (7-40) - - - ~aF
I S I
1---
v'

-
---.- - -<{).1r
--'l'---- - ----1
V = V 0 th tHo t. (7-42) Fi&. 7.22. ~ea nepermanentA la deschiderea
V0 L bruscl a unei vane.

219
 -- --
~ -- -

..r 4or ;,- J.Js

...
r
r'
.f .
o ~ 6 ll 16 lO U 18 11 36 (0 44 f8

Pjg. 7:23. Comparatie tntre solu~LiJc problcnlcl mi~rii

nepcrmanente la dcsehiderea vnnei (modt:lul de Ouid compresibil
cu pierde.ri de sarcina. - linia plinl - 'i modeluJ de Ouid incom
prcslbil cu pierderi de s:lrtin.1- linia punctntA}.

Aceste rezultate difora de ccle ob\inute prin metoda gr<1fica, insa <li-
krentele sinl mid.
Solutia corecta a unci probkrne de acest tip este data in figura 7.20.
Treprele care apar pe graficul acestei solntii reprezinta efectul undei care ia
na~lere la deschiderea vanei *i care are un front discontinuu.
In figura 7.23 se arata comparativ cele doua solutii. Cu linie intrerupta
este trasata solutia obtinuta cu ajutorul schemei fluidului incompresibil.
Ambde solu\ii arata ca mi~carea tinde asimptotic catre starea de regim,
<leoarece pentru ~ = I se ob\ine t = oo. Teoretic, starea de regim nu i.'S te
1
atinsa niciodata. Practic, insa, ea se atinge intr-un timp destul de scurt,
dupa cum rezulta din aplica\ia de mai jos ~i din figurile 7.20 ~i 7.23.
Aplicatia 7-6. Se core ca. pcntru $chcma din rigurn 7.20, s1 so st;ibileascd timpul dupl
care 'iteza nledie din conduc tA diferl cu I ~.{, de cca. din s tarea de rcgim, peotru urm~toarele
<late; H 0 = 10 m : L = 100 m : D = 100 mm: C1 = 3.
Rt~oltart. Se ealc.uleai:'l.:

V0 =
v + c
ll
I
V 2gH 0 = :::-r=========
v 1,H ViO
0.011 . 100
1, 1 + - ' - - - - + 3
0.1
~ 2.08 m/s

~i conform rcla(ici (7-12) se ob~ine:

J'.: = lh ( cHo 1) = th ( 9.81 10 1)'

V0 V0 L 2.08 100

I = 2, 13 arg lh -
v
1r 0

Timpul T 0 cerut carcspundc la ..!'.: = 0.99 $i rczultA:

v.
T0 - 2, 13 arg lh 0,99 ~ S.1 s.

220
 7.4.] . Studiul oscilatiilor In conducte slmple
previzute cu castele de echilibru (saltul Jn castel)
7.-1.3. l. Probleme generale. Castelul de echilibru este o solu\ie des apli-
cata pentru a transfonna lovitura de berbec intr-o mi~care lent variabila.
ln figura 7.21 se arata o schema generala a unei conducte prevazuta cu
caste! de echilibru. Schema cuprinde :
- un rezervor mare R, cu nivel constant; - o conducta AB alimentata
din rezervor; - castelul de echilibru C, bran~at in B prin intermediul unei
rezistenfe de bran~amcnt avind coeficientul ~" (respectiv modnlul !.18 = 11,8 /Qj
unde h, 8 ~i Q,, sint pierderea de sarcina ~i respectiv debitul pe bran~a
ment}; - o vana de reglaj montata in D, pc conducta BD care pleaca de la
caste!.
Prin deschiderea ~i inchiderea \'anei D, du pa diferite legi, se poate modifica
regimul ~ se pot simula diferite manevre ale echipamentelor care sint mon-
tate pe conducta BD : pompe, turbine etc. Ou pa cum se vede in figur.i, cas-
telul de echilibru C este un rezervor deschis in care nivelul (~i implicit vo-
lumul de apa tnmagazinal) variaza in raport cu si tuatia sistemului. Scctiu-
nea tra.nsversala a castelului este F.
ln cele ce urmew se prezinta f1t.11c/io11area sisle11m/14i ~i notajiile.
Starea de uhilibm. Cind vana D este inchisa sistemul se afla in echili bru;
in castel apa se afla la cola 11ivelttllli sialic egala cu cota suprafetii libere
din rt'zervorul R 1 Planul suprafe\ei libcre, notat pe figura cu xx' se alege
drept plan de referinta.
Regim111i per111a11e11k. Ctnd vana D este partial sau total dt>schisa.
ram!nind in aceea~i pozi\ie un timp indelungat, in sistem se reali zeaza un
regim permanent caraclerizat printr-un debit Q0 ~i o anumita forma a liniei
piezometricc. lntr-o dispozi\ie ca aceea din figura 7.2~, daca vana este des-
chisa, apa va curge gravita{io11al de la A sprc B . Acest sens se considera
ca st>ns pozitiv pentru viteze, debite, abscisa s ~i vitezele de propagare ale
undt'lor sonice.
Se poate obtine o situa \ie de regim pennanent ~i daca prin \"ana D
se pompeaza un debit spre rezervorul R1 ; debitul ~i vitezele vor fi in acest
caz negative. Pentru aceasta situa\ie este prezentata pe figura linia piczo-

Fig. 7.24. Sch<ma unei conducte cu castel de echilibru.

221
metricii; cota apei in caste! are valoarea pozitiva z0,., P.Unctul .reprezentati'' P
(pompa) fiind sltuat deasupra nivclului static :xx'. In situatia de mi~care
gravitationala, cu viteza pozitiva (ca la uzine bidroelectcice) cota initiala a
apei in caste! are valoarea negativa z0 .,. ( T, turbina). Cotele z0 ,., z0 .,,
au, in valoare absolu ta, marimea picrderii de sarcina pe conducta AB ;
nu intervine .~i pierderea de sarcina pe bran~ament deoarece, In regim, debi-
tul spre sau dinspre cas te! este nu!.
Starile de regim cu debite poziti,e sau negative Q0 , indusiv starea de
echilibru cu Q0 = 0, constituie, de regula, starile initiale ale sistemului.
Regimuri nepermantmte. Oricemanev:ra efectuata asupra vanei Dare ca ur-
mare generarea unei mi~cari nepermanente in sistem. Manevrele efectuate
asupra vanei D pot fi foarte variate ca desfa~urare in timp sau lege de man.evra.
Se in tilnesc mai des unnatoarele tipuri de manevre:
- 111n11evre de schimbare ik regim:
- inchidere brusdi ~i totala de la Q = Q0 la Q = 0;
- deschidere brusca de la Q = 0 la Q = Q0 ;
- deschidere sau !nchidere brusca partiala de laQ = Q01 la Q = Q02 ;
- deschidere sau inchidere continua ~i progresiva dupa o anumita
lege conform cazurilor ante.rio.are;
- mimcvre de simitlare, care sint combinatii ale cazurilor de mai sus
(inclusiv succesiuni de inchideri ~i deschideri) pentru a simula diferite si-
tuatii in care se poate afla sistemul ca urmare a modificarij regimului de
functionare a echipamentelor (pompe, turbine}.
F orme ale regimuri.lor nepermanente fiirci castel de echilibru Sistemul ~te
redus la conducta A BD, iar perturba\ille sc produc prin manevrarea vanei D.
La mn11evre de incliidere brusca. se genereaza fenomene cu caracter de
lovitura de berbec care se studiaza obligatoriu cu modelul de fluid compre-
sibil (invarianti Riemann, metoda Schnyder-Bergeron etc.); acel~i caracter,
dar din ce in ce mai atenuat se pastreaza ~i la manevre relativ rapide dar
continue, a caror durata T,. este mai mica declt aproximativ 20 Lfr:
T ,. < 10 2L/c (7-'13)

in care T,. se nume~te limp de 111n11evri!.

Daca timpul de manevra este mai mare decit valoarea indicata mai
sus aspectele de lovitura de berbec se atenueaza foarte mult; mi~carea de-
vine lent variabila ~i poate fi studiata cu modelul de fluid incompresibil.
F orme ale regimurilor de mi$Caf'e in prezen/a castelului ik echilibr,1. Se con-
siderii un caste! de ecbilibru de dimensiun i convenabile, cu rezisten\a de bran-
~ament nula sau foarte mica. Orice manevra efectuata asupra vanei tn con-
di\iile exprimate de rela\ia (7-1.3) genereaza. fenomene de lovitura de berbec
care sint localizate tn portiunea BD * deoarece undele sonice stnt total, sau
aproape total; reflectatc in secunea B ~ deci stnt hnpiedicate sa patrunda
in portiunea AB. Ca urmare, pe conducta AB, la orice manevre ale vaneidin
D, se v a produce o mi~care lent variabila care poate ti studiata, cu o buna
precizie, cu ajutorul modelului fluidului incompresib!L Acest tipdeproblemese
fn ace$t caz, xntrimea L dln relatia (7-13) este lungixnea conductei BD.

222
mai numesc ~i probleme de salt i1I castel, in timp ce problemele care impun
folosirea modelului de fluid compresibil se numesc probleme de loviturii de
bubec.
Daca rezistenta de bran~are ~8 este mai mare, o frac\iune din undele
de lovitura de berbec patrund pe conducta AB, deoarece in acest caz r e-
flexia undelor in sectiunea B nu mai este totala (respectiv nu mai are coeii-
cien(i de reflexie apropiati de I). In asemenea situapi, dacii in Dau loc
maneHe rapide in raport cu conducta BD (T., < '20L80 /c), intregul sistem
este afectat de lovitura de berbec ~i trebuie studiat cu ajutorul" modelului
de fluid compresibil.
Trattsformarea m.~ciirii cu aj11tor11l castelulA~i de echitibru. Apclind la
schema din figura 7.24 ~i presupunind o rezistenta de bran~ament nula, func-
ponarea castelului poate fi ilustrata mai simplu considerind o manevra de
inchider.e brusca a vanei din D. Se presupune un regim initial permanent
cu un debit pozitiv Q0 (regimde uzina hitlroelectrica). Cota apei in caste! este
la nivelul T (z0 ,. = -h,0 = - 1"I.<nQ&). Dupa inchiderea vanei din D,
pe portiunea BD au Joe variafii ale debitului ~i presiunii care datoritli fre-
carilor se amortizeaza foarte repede ~i in decurs de citeva secunde sau zeci
de secunde in por\iunea BD debitul devine practic nu!. Se poate considera
ca la momentul t = 0 debitul Q, (initial Q, = Q0 ), care iese din caste! devine
nul. De la acest moment d\!bitul Q =A V transportat de conducta AB
se acnmuleaza in caste! ~i ca urmare, cota apei in caste! incepe sii creasca.
Concomitent, viteza pe conducta AB se mic~oreaza, deoarece sarcina sistemului
scade prin ridic.area nivelului apei fn caste!. La un moment dcterminat,
cota in caste! devine nula, atingind planul xx', dar de obicci * nu ramine
in aceasta pozitie, ci continua sa creasca, datorita faptului ca del>itul pe
conducta AB nu a devenit nu! ci alimenteaza in continuare castelul i to
caste! se ajunge la cota maxima in momentul cind coloana de apa din con-
ducta AB, decelerindu-se, atinge viteza V = 0. Din aceasta pozitie, ilustrata
prin punctul 1lf, sub irrfluenta sarcinii z, ., lncepe o mi~care In sens invers.
Coloana de apa din conducta A B se accelereaza in directfa A, cu viteze ne-
gative; viteza maxima in valoare absoluta se atinge cind cot a apei in castl'l
devine nula (z = 0, tn planul static xx') ~i apoi scade dupa ce, castelul
golindu-se sub planul xx', sarcina (respectiv saltul z) devine negativ. Nivelul
minim in caste! la aceasta Caza (z., 10.) se atinge clod viteza se anuleaza
din nou. Dupa aceasta urmeaz.a o noua oscilatie cu viteze pozitive etc.
Fazele se repeta pina la atingerea situa\iei de echilibru cu Q = 0, z = 0.
Fenomennl este o oscilatie cu amortizare ~i poate fi descris cu ajutoru l
Jui z ca functie de timp. Pentru sistemul hidraulic, fenomenul are caracter de
osoilatien masti In sensul ca mi~carea coloanei de lichid (in conducta unilorrna)
are aspectul mi~carii unei coloane rigide, cu acel~i viteze de-a lungul ci.
Rol11l castelului de echitibm. Castelul actioneaza ca un atenuator al lovi-
turii de berbec, respectiv ca un dispozitiv de protec\ie contra loviturii de
berbec. Actiunea pozitiva a castelului se explica prin faptul ca muta punctul.
de reflexie al undelor de lovitura de berbec din A in B. Influenta pozitiva
a castelului se manifesta atit asupra portiunii de conducta AB cit ~i a
sedorului BD.

Cu exce_ptia situatiilor cu rezis.tente marl, clnd renomenul este aperiodic.

223
 Pe sectorul BD lovitura de berbec sc atcnueaza datorita scurtarii tirn-
pului de refiexie - cre~te raportul T ,./(2L80fc) - ceea ce face ca laza
secundarl!. in timpu l carcia in D vin unde reflectate cu semn schimbat sa
apara mai devrem e.
Pe rnnducta AB mi~carea devin e lent variabila ~i are numai mici osci-
la(ii de presiune datorita saltului in caste!.
Din punctul d e vedere al modelului de cakul un caste! de sectiune rela-
tiv mare ~i bran~ament cu rezistenta mica imparte conducta in Joua:
- por\iunea A.B care se calculeaza dupa o schema de calcul care are
la baza mqdelul de fluid inco mprcsibil ~i prin care se rezolva urmatoarele
probleme: valorile extreme ale saltului in caste!, perioada de oscila\ie, durata
oscila\iilor ~i s tabilit atea sistemului la diferite lipuri de manevre ale Yanei D
(prin care se simuleaza excita(ia sistemului);
- por(iunea BD care se studiaza cu mctodele loviturii de berbec.
7.4.3.2. Ecuafiile generate ale saltului in caste!. Metode de rezolvare.
Fenom enul saltului in caste! ~i, respectiv, al oscilatiilor in masa din conducta
:1 B, fo ipotczti 1111m: nivel constant fn reztrvoml R,, este descris de doua
ecua\ii (ecua \ia energctica ~i ccua\ia de continuitatc) ~i condi\ii1e la limita
la vana D .
E cua\ia encrgetica se ob\ine aplic!nd rela\ia (4-47) sistemului din figura
7-24. Alegind drept sec\iuni de intrare ~i ie~ire sec\iunea I - suprafata
libera in rezcrvorul R 1 ~i sec\iunea 2 - suprafata libera In caste!, la fazele
cu viteze pozitive in conducta AB se poate scrie:
0 + 0 + 0 = z + ~.!2211 + t8 I'82gIVIll + !:.g dV
di

in care:
v estc viteza in conduct a AB;
t., coeficientlll de rezistenta al conductei AB;
Vo viteza pe bran~amentul castelului , considerata pozitiva in sen-
sttl indicat pe figura;
coeficientul de rezistenta al branpmentuluiraportat la viteza V8
inclusiv pierderea la ramificatie ~i la intrarea in caste!.
Pentru fazele cu viteze negative in conducta AB ecuatia se scrie (cu V
in valoare a bsolu ta) :
0 + 0 + 0 = z + t. .!.:: - tn I' B wol + L ~.
2c 211 c d1
Trecind la ,alori relative {algebrice) pentru V se poate scrie o singurii ecu_a-
Jie astfel:
!:.
g
dv
dl
+ t., V I VI
2g
+ ts Ifs IVsl
2g
+ z = o. (i--H)

E cua\ia de continuitate se scrie in nodul B 'in care este bran~at caste-

lul. Tinlnd seama ca:
d:
F - =Qoi Q-Qs =Q.,
di

224
 rczulta:
d1
AV= F -
di
+Q, (7-45)

Deoarece V 8 se poate exprima in func~ie de Q8 ~i respectiv dz/di

fenomenul poate fi reprezentat cu ajutorul variabilelor descriptive V ~i z
in fllnctie de t (timp) ca variabila independenta. Debitul Q, se da mai rar
ca functie explicita de timp; mai des este cunoscut ca functie de z sau de
z ~i t. De exemplu, daca in D exista o vana reala, de obicei se cunoa~te
legea de manevra care expdma variatia sectiunii de curgere a vane.i in func-
\ie de timp: A 0 (t). ln aceasta situae conditia la limita in D se poate
scrie:
Q, = <pA 0 (t) V2g(H 0 + z). (7-46)
Pentru o turbina, daca vana din D simuleaza manevrele de trecere de
la o putere N , la o putere N 2 , atunci dispozitivele de reglaj automat ale
turbinei modifica debi tu I pentru a men1)ne cons tan ta puterea N 2 ~i rezulta
conditia la limita :
Y}yQ,(H0 + z) = N 2 = constant. (7-47)
Fiind date cond.itiile initiale *i o condipe la limita pentrn Q,, sistemu1
format din ecua\iile (7-44) ~i (7-45) pennite rezolvarea problemclor salt ului
in caste!. Pentru rezolvarc se folosesc mai. multe metode.
11-fetoda i11tegriirii dfrec.te a sistemului permite gasirea solu\iilor generale
ale sistemului de ecuatii. Aceasta metoda are avantajul ca furnizind solutii
generate da posibilitatea cunoa~terii de ansamblu a fenomenului, a legilor
generale ale Jui ~i permite apoi particularizarea pentru cazuri concrete prin
precizarea valorilor numerice ale parametrilor determinanti *. Are dezavan-
tajul di se poate folosi numai pentru scheme simple dar care pot modela
intr--0 oarecare masura ~i spbeme reale mai complicate. Citeva exemple de
aplicare a acestei metode se dau la punctul urmator.
Meioda i11tegriirii prin difere11{e f inite consta in scrierea ecuatiilor diferen-
iiale (7-44), (7-45), ~i a condi1iei la limita sub forma de ecuatii cu diferente
fin.ite care apoi se integreaza prin procedee grafice sau numeri ce.
Aceastli metoda are dezavantajul ca pentru efectuarea calculelor im-
pune de la inceput specificarea de ,alori numerice parametrilor determ.i-

) Aiei trebuie pr-ecizat:l o terminologie cart: va fi folo-sita $i cu -aJtc ocazli ~i mai ale-$
tn problemeJc de modclarehidraulicl~i In aplicarca analit.ci tJinlt~nsionaJC la modc larea bjdraulicA.
lotr-o relatie liidi de lorma :
YI = /1 (1, x, y , ; , a, b, c, )
I , x . y, : stnt varhibile descriptive ind(!pCndentc :
.Y( - vai:iabile desclipt:ive dcpcndente;
11, b, c, ... - parametr:i determi1ianti $&.U variabile dete.rm..inante pri:a care se dcfine~te
un fcnome n concret din clasa desc.ris.'i de etuatia ge nera.US..
in catul Sllltului In caste I:
L, F (i), d, H , Q1(<. 1) repretinU. panunetri deter01inan1i ;
l - variabila descriptivl lndepcndentl:
z. V sau Q - v.ariabile desc.r iptive dependcnte :

225
nanti, deci rezolva numai probleme concrete, ~i nu probleme generale. In
schimb, are avantajul ca se pot trata scheme complicate. DezavantajuJ
mentionat poate fi In parte eliminat folosind calculul cu complexe adimensio-
nale stabilite cu ajatoral analizei dimensionale ~i teoriei similitudinii.
Procedecle grafice aa fost foarte mult folosite in trecutal apropiat, dar
foarte putin in prezent, deoarece sint laborioase !n comparatie cu procedeele
numerice aplicale cu ajutoral calcuJatoarelor electronice. Acestea din urma
permit rczolvarea in timp foarte scurt a unor scheme oricit de complicate,
inclasiv scheme complexe de conducte ~i castele de echilibru. Mai mull,
u~urinta de calcul da acum posibilitatea sa se simuleze functionarea siste-
melor in numcroase variante, studiind astfel pe larg comportarca ~i stabili-
tatea acestora_
illfetoda a11alogiei electro-hidraulice se bazea.za pe asemllnarea ec uatiei
(7-4.S) ~i a ecuaiiei (7-44) liniarizata (sau nu) cu ecuatiilc curentuJui electric
in circuite electrice cu caracteristici concentrate [ 13] :

L du
-+
di -cI ~ '+
. d,
ri. ="'
()

Aceasta analogie este ilustrata in figura 7.25 unde a fost pusa in tr-o
forma convenabi!a ~i ecua\ia (7-4 4) in ipoteza ca inelul din dreapta contine
numai intrerupatoral D.

Cusref

I '
I

I
'
I
I
I
I
\
I
\

T
Simu/u/or ~nlru
mt111trrelea 111r6i11a
Fig. 7.lS. llustrarca analogi~i electro-hidraullce la un sistcm aductiune - clLStcl de cchili bru
- conductl fo$tl - turbind.

Analogia tntre mi~ca_rea ne perm.J.nent!l a lichidcJor ~i mi$carca curentul ui elec'tric ~

rost folositA pontru prima datA d o Cogu Const:antincscu ( 19] prin anll 1910. El a foloi.t a~<ast1
analogic pentru a stabili couatille mi,clrilor Jen.t va.riabilo $1 a mi~ciri1or rapid vanab1te ale
lithidelor pomind de la ecuatiile cureotului electric.

226
 Metoda consta deci in reproducerea fenomenului de salt in castcl pe un
model electric.
Aceasfa metoda este rar folosita in prezent, de~i exista posibilitatea
de a modela corect cbiar termenul patratic de pierdere de sarcina. Motivul
este faptul ca metodele numerice ofera posibilita ti mai mari. M:etoda analogiei
i~i gas~te acum aplicare intr-o alta forma ~i anume integrarea sistemului
ecuatiilor diferentiale ale saltului in castel cu ajutorul calculatoarelor ana-
logice sau chiar prin metode hibride care folosesc cakulatoare numerice in
combinatie cu cele analogice.
Metoda modeliirii liidrautice consta in reproducerea fenomenului pe un
model hidraulic, executat in laborator, la scara redusa. Metoda ofera mari
posibilitati insa are doua dezavantaje: este costisitoare ~i cere un timp in-
delungat pentru construirea modelului ~i pentru studii.
In unele cazuri modelarea hidraulica paftiala este indispensabila apli-
cacii cu succes a metodelor grafice sau numerice, penttu determinarea rezisten-
tei de bran~ament 1:8 , daca aceasta nu este cunoscuta cu exactitate din
studii anterioare (pe model sau in natura.).
Ca reguli getterale pentru calculul saltului in caste! ~i dimensionarea cas-
telului se pot retine:
- alegerea solutiilor posibile ~i calculul preliminar se fac folosind
foanulele care rezulta din integrarea directa sau din prelucrarea rezultatelor
experimentale sau a celor obtinute prin alte metode;
- calculele definitive ~i verificarea comportarii sistemului se fac cu
ajutorul calculului numeric automat ~i numai in lipsa unor posibilitati de
aplicare a acestuia este rational s3. se foloseasca procedee grafice.
7.4.3.3. Integrarea directa a ecuatfilor saltului in castel pentru sdleme
simple.
l nchiderea brusca $i totalii a debitufai la ie$irea di11 castel. I poteza fiirii
pierderi de sarcina, castet cilindric. In conditiile din enunr schema de calcul
este cea prezentata in figura 7.26, a. Ecuatia de continuitate (7-45) devine:
A.V=F -dz . (7-48)
dt

Ecuatia de mi~care (7-11) se reduce la:

L dY +Z= O.
g di
Eliminind pe V se obtine:
FL d'r +z = 0 (7-49)
gA dt' '

care este o ecuatie diferentiala de ordinul doi cu coeficienti constanti a carei

solutie generala este:
z = C 1e'' + C2e''
~i tn care r 1 ~ r 2 sint radacinile ecuatiei caraderistice:

r + T' 2 = 0; T' = -1 = l , gA
- (7-50)
'f ~ FL

227
 lnrAil<re
z lfllsd I ta q - a

Z11111

--="!'~~-~--- ---------

0
Fig. 7.26. Castel de eahillbru cilindTic:
1 - &chcn1il gcnf'r~I.\ : b - (tr!1tieul o"il11tlilor.

Radacinile ecuatiei caracteristice tiind ima.ginare, solu!ia generala poate

fi adusii la form a [10, p. 395]:

z = Zsin ( ~ + <p) , (7-5 1)

care arata ca mi~catea apei in caste! ~i in conducta este o oscilatie annonica

cu amplitudinea saltului in caste! Z ~j i;erioada T = 2n-r. Constanta 'P repre-
zinta Caza inijiala. Constantele C1 ~i C2 ~i respectiv Z ~i cp se determina
din condijiile initiale care se fonnuleaza astfel:
I) z = 0 ~i nu z = - h,0 =F 0, deoarece in co ncordanta cu modelul de
fluid perfect h, 0 = 0 (vezi fig. 7.26) ;
II) (d, }
di
= AV, deoarece la inchiderea vanei D debitul de regim
1- 0 F
permanent (Q 0 = AV0 ) este preluat de caste!.
Din conclitia (I) se gase~te <p = 0.
Din condifia (Ii) combinata cu (I) se obtine:

( cl:dt ) - !
1.-0 "':
cos (.!...)1/
"'!' f 1-0
=!=A Vo.
't' F
Tinincl seam a de (7-50) rezulta urmatoarclc caracteristici ale mi~dirii :
- arnplitudinea oscila(iei:
Z = V
0
VAgF1,. ; (7-52)

- perioada oscilatiei:

T = 2n-r=2tt
m A

In figura 7.26, b, cu linie plina, se arata graficul oscilatiei nivelului apei
(7-53)

'In caste!.
- Deschiderea bruscii ta m1 debit cotistant Q0 Ipoteza jiira pierderi de sar-
cinii, castet cili11ariG. Este problema precedenta la care se presupun.e ca initial
sistemul se afla in repaus ~i apoi ca vana D se deschide brusc ~1 se mane-
vreaza astfel ca sa se menfina constant debitul Q, la o valoare Q0

228
 Fata de problem a precedenta, referitoare la inchiderea brusca, se schimba
ecua1ia de continuitate (7-15) care devine:
d:
AV =F - +Q0 (7-5~)
di

In mod corespunzator conditia initiala se schimba in:

d; ) 0 Q AV
-
( di 1- 0
=-- = - - 0
F F
In Joe de (7-52) rezulta:
Z' = - V o \f gF =
AL - z.
Se obtine deci aceea~i solu\ie ca la inchiderea brusca, lnsa decalata
cu T/2. Aceasta solutie este reprezentatii. cu linie intreruptii. in figura 7.26, b.
F enomenul incepe cu coborirea nivelului in caste! pina la z,.,~ = - Z, care
se atinge la T/1, urmind. a poi ridicarea nivelului pina la z,..., = +z.
Este de observat ca daca nu s-ar fi pus conditia de manevrare a vanei
D pentru a men\ine Q, = Q0 = constant ~i s-ar fi presupus numai deschiderea
brusca a vanei pina la o pozitie fixii., condi\ia la limitii. din D ar ji fost de
forma (7-16) ~i solutia ar fi fost diferita de cea prezentata mai sus.
- ln.chidere bruscii # totalii la castel cilindric c" considerarea pierderilor
de sarci11a. Jn acest caz ecuatja de continuitate este (7-18). Ecuatia de mi~
care (7-11) se poate scrie sub form a:

!: <IV
g di
+ (~
2g
+Z= 0, (7-55)

in care coeficientul Ceste un coeficient de pierdere global, care cuprinde pc

l:c ~i C0 , raportat la viteza. din conducta. Aceasta simplificare estc permisa
deoarecedupainchider~a totala exista Q, = 0 ~i Q =A V = Q8 , adica debitul
din conductii. pii.trunde integral in castel :
,,~

Ca = C,, ......!
v
Sistemul de eeuatii mai poate fi scris sub forma:

AV' = Fdz (7-.56)

di

!: dV + ~ VZ + Z = 0 (7-57)
' di - 2,

Jn ecuatia (7-57), semnul plus corespunde fazelor cu viteze pozitive,

iar semnul minus fazelor cu viteze negative. Din sistemul de mai sus se
poate obtine o solutie generalii., dar calculele concrete trebuie efectuate
faza cu faza, schimbind in mod corespunzator condi\iile ini\iale ~i la li-
mita, precum ~i semnul.

229
 Ecuatia (7-57) este neliniara In V. Ea poate fi adusa la o fonna liniara
elimin!nd pe t cu ajutorul ecuapei (7.56):

dt = F ~ LA~ + i V 2 + z = 0.
AV' gF di -2g

Notind:
~F 2gF
a=- b= - (7-58)
LA' LA
ecuatia se transfonna in:
d(l"l aV 2 + bz = 0, (7-59)
d

care este o ecuatie liniara in V 2 ~i a carei solutie generala este [10, p. 356;
29, p. 49] j

V2 = e( C - ~ ez.. bzdz)

Dupa efectuarea prin parti a integ,ralei, devine:

V 2 = e"' [CT ~ e"' (az T I)]

sau:
b
v = Cez" T - (az T 1).
a
(7-60)

Constanta de integrare C se detennina din condiFile initiale.

Cawl inchiderii brUfle ~i totale faza 1 ( V ;;;, 0). La t = 0 exista z = z0 =
= -h, 0 ~i V = V 0 ~i rezulta:
vi = c 1 e- .. - .!.. (azo-1),
a
sau :
c. = l
e"' v~ + ...:!
b
- a
b )
-"
o._
= - -a-b. e"' .

Tinlnd seam a ca dupa (7-58):

2gF
,,.
y 0 + -ob ( - , )
1i,. = -
,.. V~ LA
.. - --
+ yz = O' (7-61)
2g ~F

LA

se obJine solutia :
y2 = - ~ [e-- " l + az - 1] (7-62)
o'

230
 Saltul maxim z., se realizeaza la sfrr~itul fazei I, cind V = 0, rezultind
pentru detenninarea lui Z.v ecuafia:

care se mai scrie astfel:

In \I - az"') + az"' - a;; 0 = 0. (7-63)
Ecua~a (7-63) este in forma adimensionala. Tinind seama de (7-58)
~i (7-52) complexul az se poate scrie:
az = ~F z = z( .-!l =
Lii gZ'
(!..) 2 - { ~va } .
Z 2gZ
Ultimul factor se noteaza cu p:
p = ~"~
lgZ
= ,,,.
2
' (7-64)

fiind pierderea de sarcina initiala relativa, raportata la amplitudinea Z.

Se vede di din ecuaFa (7-62) se poate obtine saltul maxim relativ z.,{Z
in functie nurnai de p .
Cazul nd1iderii brU$te $i tolale,Jaza a 2 a. Pentru faza a 2 a in care vitezele
devin negative solutia (7-60) are forma:

17.' = C,e + - (az + I).

b
(7-65)
a
Condif,iile initiale sint: z = zM; V = 0 ~i rezulta:

v2 = C2e'.11 +-b (azM + I)= 0.

'
La sflr~itul fazei a a 2 a se atinge minimul z,,. 1 dnd din nou viteza devine
nula:

Cunoscind pe zM din (7-63) se determina z., 1 din urmatoarea ecuatie,

care rezulta din combinarea celor doua ecuapi de mai sus:

e- (az,.1 + I) = e-..., (az,., + I). (7-66)

Se indica mai jos clteva soluf.ii aproximative ale &uatiilor de form a

(7-63) pentru diferite cazuri :
- primul maxim dupa inchidere totalli brusca:
M J 2 2 I (7-67)
Z = - 3 Po + 9 Po;
- primul minim, dupa primul maxim, la inchidere totala brusca:

';' = - J +Po: (7-68)

231
 - primul minim dupa desc hidere brusca de la Q = 0 la Q = Q0 = c.on-
stant:
-' mt = - I - 0 , I 2 5p 0 (7-69)
z
Se observa ca penlru Po
-+ 0, respectiv Ii, ~ 0, se obfine solu(ia de la
cainil fluidului perfect, ceea ce confirma corectitudinca modului in care
au fost formulate condi(iile initiate (adica z 0 = 0 ~i nu z 0 = - h, 0 ), in con-
cordan\a cu modelul adoptat. Folosind tabele ~i graficc in [4) se dau solutii
mai exacte.
Aplicatia 7-7. Se cc1c si'l se c:dcu1ozc salluJ n1axi1n :ii saltu'I rnintm lh tnchiderca brose~.
f ~ r;\ ~i c.u coosidcr;i rea picrdcrilot lle sare ioA, pcntTu un Si:'itcm c u c-.l.Stc1 tiliodric avlnd urmi -
loa.reJc curactcrlstici {rig. 7.26): lunglnltia conductc-i L = 5000 m : dia metrul conductci D .=
=- 7.0 m ; dcbitul Q0 = 180 1n"/s; C()\:fh: icnt ul di: rngozitate nl conductci .tt = 0,01"'2 : coeficien-
tul de rciist cn t:L h1 br.tn-;a 1nt 11tul castclului raporb.Ll la vitcza din conductA ~ 0 .:i=. 1,..5: scctiu-
nca ca.~tclul ui F = 500 012
- R ttolvarr /iJr,J p;erdtri d~ searcind, Valoarea saltulu i maxi1n sc calcu lcaz~ c-u formula
(7-52):
I SO
0 ,785 . 7'
v 38,5 5000
9,8 1 . 500
= 29,3 1 m.
: n11r1 = - z= -29.3 t Ill .

Pcrioai.l.1 osci l.Lt:ici ~c calc-u lcn7.A c u fo rn1ul;i (7.53) 1

r = z
"
VFgAL= i . 3 l'
' '
V 500 . sooo = s 10 9
9,8 1 3S,5 ' s.
- fie:vlvart / irrind srarna. de pi~ rderr/;; (/e snrr.ind. S!J rolOS(~SC rormulele (1-67). (769) . Se
ti.lc olc;,rza picrd<:rca de sarcinil i nit1 n'.I ~ :

C = _!_ R'I = - 1- (2.)'I- 91

II 0,012 1
V.'L
it,0 = - - + Cu V- 0' = 1,7'. 5000 + 15
1,7
~ 9,3 m.
C'R 2g 91' 1,75 ' 2 9,Sl

" -- -1.z,. -- - - - 9,30 - 0 3 17

29,3 1
' '

'"'"' =Zll - ~Po + ; Pa)= 29,31 ( 1- ~ 0.3 17 +~ 0,317

2
) - 23.15 m.

' = 7.( - 1 - 0,125 p0 ) = 29,3 1 {- 1-0. 125 0,3 17) - - 30,15 m.

7.4.4. Studiul oscilaiiilor in conducte simple prevlzute cu hidrofoare

7.4.4.1. Descrierea funcponarii sistemului conductil.-hidrofor. Hidroforul

este un caian (rezervor inchis) care contine la partea inferioara apil. ~i la partea
de sus o perna elastica de gaz {fig. 7.27) de volum "
Accst dispozitiv, folosit in mod curent ca rezervor de compensare In
instalatii de alimentare cu apa, poate fi utilizat ~i ca mijloc de protecti~
contra lovi turii de berbec. Modul de ac\ iune este similar cu al castelulu1

232
 Q2I ~~1~--~~-------------- -
-------~----------------~~---+- --
2
I ~
L
p.
--------L-
!."'
_---- _ ...~ I -
--=.,.,~

b 0
Fig. 7.27. Conductll simplA cu hidrolor de proteotie :
- t.c:cb ema in&t.a lailti; b - aa~logic: c;u 0&eil~lotul meeanie.

de echilibru : hidroforul bran~at in B printr-o rezistenta cu coeficientul Cs

constituie un punct de reflexie, de la care se intorc undele care poarta
perturbaile provocate de manevra vanei din D. Ca ~i castelul de echilibru,
hidroforul protejeaza atit conducta AB cit ~i conducta BD: impiedicind
total sau partial - in functie de marimea rezistentei de bran~ament Cs -
patrunderea undelor de lovitura de berbec in portiunea AB, el transforma
lovitura de berbec intr-o oscilatie in masa, cu variatii de presiune mai mici;
miqorind timpul de reflexie pe conducta BD, valorile extreme ale presiuni-
lor se miqoreaza prin efectul undelor care se reflecta in B cu schimbare
de semn.
In timpul oscilafiilor din sistemul AB, hidroforul actioneaza similar
cu un caste!: inmagazineaza ~i apoi reda energia cinetica a coloanei de
apa, dar nu prin modificarea energiei de pozipe caracterizata prin cota
suprafetii libere zH cum se inthnpla la caste!, ci preponderent prin compri-
marea ~i decompr.imarea pemei elastice de gaz.

7.4.4.2. Ecuapi generale. l\H~carea este descrisa in primul rind de ecua-

tia de continuitate in nodul B, care se scrie astfel (fig. 7.27):
(7-70)
A doua ecuape este ecuatia de mi~care care cu notatiile ~i sensurile
pozitive definite pe figura se scrie astfel (cu V' = I VI ~i Va cu sem-
nul sau):
- caz'Ul 1, V ~ 0:
1 v IV I L dV'
Z8 +h +z+0 +0 =
0 ZH + h + l:o -lg1'' -
0 Cs s2g 8 + -c -::;:
~

233
 - u1.zul 2, V > 0 ;
%11 +
1 0
11 0
0
+ + = i H
L y -v + y._
+ n 0 + Z + '>C 8
v 8 JV sl + -I!L dV'
-di
lg 2g
Schimbind in cazul I pe V' in - V ~i in cazul 2 pe V' tn V, deci ad-
mi\ind pentru vitcze scnsul pozitiv dcfinit pc figura 7.27, cele doua ecua\ii
se combina inlr-una singurli:
L d i'+ ~c~ + ~B Va I VHI +z= 0, (7-71)
g dt 2g 2g
care este identica ca formli cu ecua\ia (7-11) pentru saltul in caste!. Cele
doua ecua\ii sint diferite in ceea ce prive~tc semnificatia lui z, care pent.ru
hidrofor este definit tn figura 7.27.
Deoarece problemele care se pot rezolva relativ u~r prin integrarea
directa a ecua\iei (7-71) sint cele de anulare brusca a debitului Q0 (inchi-
dere brusca ~i totala a vanei D), pentru aces! caz ecua\iile (7-70) ~i (7-71)
se rescriu astfel:
Q=AV=QH (7-72)
!::.. d i' +~~ + z=O. (7-73)
g di 2g
F orma ecua \iei de continuitate nu permite stabilirea unei legaturi di-
rect e intre V ~i z ca in cazul castelului de echilibru (vezi ecuati'a 7-18). Este
nevoie de inca o .ecua\ie care sa lege pe z de starea pemei de aer din hi-
drofor. Aceasta ecua\ie este data de rela\ia de stare a pemci de gaz pen-
tru care se admite o evolutie de tip politropic ceea ce conduce la:
(7-71)
in care:
H 0 = lt 0 + Po este inal\imea baromctridi pentru perna de gaz in stare
y
staticli;
-r volumul pernei de aer;
-
1' 0 - volumul pemei de aer in stare statica.
Din (7- 71) rezulta:
z= -Ho+Ho(:r (7-75)

cu ajutorul careia se elimina z din ecua\ia (7-73).

0 ccua\ie de continuitate in care intra volumul pemei de gaz 1' ~i
timpul t este;
d<T = -AVdt, (7-76)
care are semnul minus deoarece la V > 0 apa intra in hidrofor ~i volumul
pernei de gaz se mic~reaza. lnlocuind in (7-73) pe z ~i pe dt conform re-
latiilor (7-75) ~i (7-76), se ob\ine:

- ALV~ d( f. l +
2cH d(:J 2t8,
0T 0
l;VI
1
!.. l !.. I+(")" -
v, v, T
I= 0
'
(7-77)

234
dupa ce s-a impar\it cu H0 ~i s-a trecut la valorile adimensionale V/ V0
~i -r/-.o
Notind:
x - -r/-.0 , variabila independenta ;
y - (V/ V0 ) 2 , variabila dependenta;
B = ~ =2cHoTo. (7-78)
-;: ALV!,

p = !!..!_ _ (~c + ~o\ vi . (7-79)

Ho 2c Hn ,

Tio = ALV~
- - (7-80)
2gH 0
o marjme caracteristica cu dimensiune de volum, ecuatia (7-77) se scrie
astfel :

-dy
dx
=F PBy + B ( 1 - ,t"
-1 ) = 0. (7-81)

Cu conditiile initiale pentru momentul inchiderii bru~te a vanei, aceasta

ecuatie descrie oscilatiile in sistemu1 hidrofor-conducta. Mai departe se da
rezolvarea pentru doua cazuri : cu neglijarea pierderilor de sarcina ~i cu
considerarea pierderilor de sarcina.

7.4.4.3. Solufie pentru inchidere brusca, cu neglijarea pierderilor de

sarcina. Se considera cazul unei instala\ii de pompare in care conducta A BD
este alimentata cu un debit Q0 de o pompa P situata la dreapta punctului D.
Debitul ~i viteza in stare de regim sint negative. ln concordanta cu
modelul de fluid perfect, sarcina hidrodinamica de-a lungul conductei este
constanta (z + p + ~ = co11stant) deci z = z 0 = 0 ~i -. = -. 0. ln stare de
y 2g
regim debitul Q11 este nul; intre hidrofor ~i conducta nu are loc schimb de
fluid ; sarcina hidroforului este egala cu a conductei.
Dupa ce vana D s-a inchis brusc ~i total, cbiar daca rotorul pompei
continua sa se invirteasca, debitul Q0 se anuleaza brose, iar conducta
incepe sa traga din hidrofor apa, care este impinsa de fortele de presiune
dezvoltate de pema de aer. 0 alta prezentare a fenomenului, care face uz
de cuno~tintele ~i vocabularul specific mi~canlor nepermanente, ar fi urma-
toarea:
- la inchiderea brusca ~i totala a vanei D, presiunea de llnga vana,
intre B ~i D, are tendinta sa scada cu 8p = - zQ0 ;
- aceasta scadere este atenuata - ~i respectiv contmlata - de hidro-
for care, sub actiunea pemei de gaz, impinge un debit Q11 (negativ) tn conducta
~i completeaza, in momentul initial integral, ~i apoi partial, deficitul de
debit care produce scaderea presiunii;
- deoarece pema de aer se destinde, iar ca u.r mare presiunea ei scade
(z < O}, coloana de apa se decelereaza pina ce se opr~te; In momentul
opririi, perna de gaz s-a destins la maximum iar presiunea sa atinge valoarea
minima.

235
 Aceasta formeua Ja~a 1 a fe110111e111d11i, ~i dureaza de la fnchiderea
\'anei (t = 0) ptna la oprirea coloanei de apa (V = 0). ln aceasta faza,
\'itezele sint negative ~i scad fn valoare absoluta. Presiunea din conducta
In dreptul hidroforului, in absenta pierderilor de sarcina, este egala cu pre-
siunea pemei de gaz, corectata cu coloana de apli z11 ; bidroforul comattdti
sau controlea::d presi1mea condttctei tn fmnctrit B .
Dupa terminarca fazei l , urmeazli faza a 2 a a fmomenm1ii care inccpe
cu acce1erarea coloanei de apli spre dreapta, sub acliunea diforen\ei de
sarcina H., = z,, + /1 0 ~i H 8 = z,, + z.,,. < HA; fn faza a 2 a vitezele sint
mereu pozitive; cresc in prim a subfaza (cit ti mp ; ~ 0), a poi scad pina
ce coloana se opre~te ~i se lncheie Caza 2 a.
Vitezele fiind pozitive, apa estc condusa in hidrofor, iar perna de aer
este supusa comprimarii ~i astfel, In faza a 2 , prcsiunile din bidrofor cresc
continuu, iar la sfl11itu1 fazei se atinge presiunea maxima in hidrofor ~i
in conducta.
Pentru a pune in C\'iden\a modul particular de ac\iune al hid roforului
(ipokza fluid perfect) cste ncvoic sa se mai precizezc cit in prima fa zll hidro-
forul se destindc, co ntroleaza presiunilc minime din conducta, dar ramine
intr-o stare ca re poate genera o importanta cre~tcrc a presiunii In faza a doua.
Acest as pect poate Ci mai bine ilustrat printr-o interpretare energetica. fn
faza 1 energia cinetica a coloanei de apa ( ~ pLA Vi} este transform a ta in
energie elastica prin destinderea pemei de aer; in prim a parte a fazci a 2 a
cnergia elastica a pem ci de aer se transmite coloanci de licbid ~i la : =0
fntreaga energie elasticli s-a transformat in encrgie cineticli, coloana de
apa a\'lnd viteza pozitiva V 0 ~i cnergia initiala 2- pLA
2
v:, deoarcce in ipo-
teza fluidului perfect nu s-a produs disipare de energie. De aici ina.inte fono-
mcnul se desfa~ara ca ~i cum pe o situatie initial1i cu V0 > 0 ~i z = 0
s-ar incbide brusc ,ana D . Oupll acest moment incepe un proces invers:
energia cioeticll a coloanei este transmisa pemei de gaz care se comprima;
la sfir~itul fazei clnd V devine nu! ~i coloana s-a oprit, intreaga energie
cinetica a fost lnmagazinata prin comprimarea pern ei de aer in care se
realizeaza presiunea maxima.
Part.icularitatea mentionata constli in faptul ca volumul initial -r 0 poat.:
Ci suficient pentru controlul presiunilor minime dar nu este suficient pcntru
cont rolul presiunilor maxime ale oscilatiei din faza a 2 a (vezi ~i 7.5.3 ~i apli-
ca1ia 7.8).
S iste11111l conducJII-liidrofor este similar cu osc:ilatorul din figura 7.27, b
in care resortul R nu este un simplu resort linia_r (F = - kx) ci ar avea ca-
racteristici speciale care sa reproduca proprietatile elastice ale pemei de
caz l.'Xprimate prin relatia (7-7~).
In stu diul oscilapei cu bidrofor fara ciisipare, intereseaza sa se ca1culeze
presiunile maxima ~i minima in hidrofor care determina direct ~ presiunile
din conductll. Pcntru calcul se poate folosi comod o metoda bazatli pe bi-
lantul energetic e.'<pus mai inainte sau pdn integrarea directa a ecuatillor
mi~carii. Se va prezenta a doua m etoda, care va fi aplicatli ~i la studiul
oscilatiilor cu dtsipare de energie.

236
 Forma particularii. a erna/iei de tni~care. bitegrarea ei. Tn ipote.za fara
disipare de energie ~ = Cc+ C8 = 0 ~i ecuatia (7-81) se reduce la :
dy
dx
+ B( I - ~) = 0.
x"
(7-82)
Pentru n = I, regim izoterm, ecuatia admite solutia generala:
y = B(-x +In x) + C. (7-83)
Pentru 11 +
I, reg;im politropic, ecuatia (7-82) are solutia:
1
y = B [- x + (1 - 11) x - 1
] + C, (7-M)
C fiind constanta de integrare.
Cu conditiile initiate x0 = -r0/-r:0 = I ~i y = (V0 /V0 )Z = I solutia parti
culara data de ecuatia (7-84) se scrie:
1
y = l + B [ "- -"-I - JC -
(n- l )x"-1
] (7-85)
Volumele relative extreme (JC = -r/-r 0) ~i respectiv presiunile extreme
se obtin pentru y = (V/V 0 ) 2 = 0, deci vor fi radacinile ecua!iei:
1
I +B[ "
11 - I
- x-
(n- l)x- 1
] - 0
- '
(7-86)
ALV
B= ~ ; 'T =--.
~, ' ZcHo
Procesul evolufiei pemei de gaz este situat intre izoterm ~i adiabatic
~i se recomanda (22, 23], sa se ia in medie 11 = 1,25.
Pentru t i = 1,25, a fost rezolvata indirect (1 7) ecuatia (7-86) cUnd valori
lui JC, calculind pe B ~i deterrninind restul parametrilor. R ezultatele sin t
date in diagrama din figura 7.28, care permite calculul tuturor caracteris-
ticilor hidroforului in ipoeteza ~ = 0.
Aplicafia 7-8. Se un sistem conducta-hidrofor (fig. 7.27. a) cu urm~toa relc carac-
d~
teristici : l'ungirnea conductei L =l.500 m: s~tiunea conductei A - 0,78 m!; vite.z.a int la IA. Jn
eonduc-tl v, = -2.30 m(s: c<>ta. apei In rezervorul de refulare z,. = 100,0 m: cota medie
a apei hl h.idroor t 11 = 1:0,0 m. Se cere sd se tlimensioneze un hidrofor c.ate s~ controJcte
prcslunilc minime 1n limita P.mfJt. =- 1 atn\ fl s1 se calculeze apoi prcsiunea n1axitn1 care re-
zulta Sn 'fa.za a 2 a.
Rezol1JaYe, Se lol~te graficuJ din figui:a 7.28 ~lculiad unnAtoa.rele date ajutatoilrc:
/1 0 = z,4 - <n = 100,0-40.0 - 60,0 m ;
H 0 - h1 + Podr = 60,0 +
I0.33 = 70.33 m:
>, = ALVU(2gHo) = 0,78 1500 2,3'/(19,62 70.33) = 4,45 m'
H.,/H 0 - (p,,.,./r + p 0 , /y)/H0 = (10.0 + 10.33)/70,33 = 0,289
Din diagrama din figurn 7,28 se stabilesc :
- dupl llD traseu DCE : To/<, - 1,27 ;
- dup~ UIL traseu DCBA : ~maz!~, = 3.25 ;
- dupl un traseu DCEFG: H,.0 .,/Ho = 5.2.
Rezultl:
- volumu-l .ma."<im de aer in hidrofor:, la destindcrc,
,..i: = 3,2!5 Tc - 3,25 -1,-t!i = 11:,4 mi
- presiunea maxim!l to faza ~ 2 a :
f>mozlY = H,,..,. -Polr - 5,2 70,JJ - 10,33 = 355,4 m.c.a.

237
 '{;
'rz
I 10
I
9
I
8
Hen -p61 (T elt rfO,J'Jfitq
7 r, - Yolvmvllutr inip'al
~ "Cg
?;,- Volvmvl m~rim lapresi-
ZZ' !
./-
6- - lZ v11ea ma11md :
A. L. V/
5 'Cr: 2glfo
I i;,
. ' r,_
:
I
.__
4 \
B
/ ' I
I
j
A
3 \\
,;' I J
,, cj. __ ., "' .. 2
~

-- -~ f,_, ;.- - --r~

0.05 0.1
--- o:
o. 2 aJ

0.5 a?
I

1.0 1,5 2.0 3.0

I!b r .:....I
~.o 5.0
I
7.0 10 20 30
Hmu1/
~o 50
Fig. 7.28. D
_ iagrn-md. pentru calcuJul bidrofoa.rctor fttr-3. pierderi de sarcinA..

7.4.4.4_ Solufie pentru inchiderea brusca cu Juarea in considerare a pierde-

rilor de sarcina. Ca ~i in cazul modelului de fluid perfect, dcsfa~urarca fenome-
nului la inchiderea brusca ~i totala pe un regim ini\ial cu debit negativ (V 0 < 0,
regim de ins.t ala(ie de pompare) se desfii>ara in doua faze, legate tntre ele:
- faza I, in care hidroforul se destinde ~i la sfir~itul ciireia V = O, iar
presiunea din hidrofor a tinge o valoare minima;
- faza a 2 a in care aerul din hidrofor se comprima, vitczele pe conducta
cresc d e la V. = 0 la o valoare maxima (V..... < V 0 din cauza disiparii)
la z = 0 ~i apoi scad, anulindu-se la sf!r~itul fazei a doua cind presiunea
in hidrofor dev ine maxima.
Tinind scama de pierderile de sarcina pe conducta (t:c =I= 0) ~i la bran-
~amentul hidroforului (( 8 =I= 0) problema se rezolva prin integrarea directa
a ec uatiei complete (7-81) :
-dy '.f PBy = -B ( 1 - - I )
d .r x"
Ecua\ia este de acela~i tip cu cea intilnita la caste!, c u diferenta ca tcr-
menul din partea dreapta este o functie de x ~i solutia este mai complicata.
Ecua\ia este de tipul y ' + a(x)y + b(.~) = 0, care are solu tia generalii
(10, p . .1.56 ; 29 p. 49] :

y= el..i. [c + ~c-l"'1, b(x) dx]

Pentru ecua~ia (7-81) solutia general.a va fi :

y = ePB[c + ~eP8 B (x - I) dx]

238
care se aduce la form a:
y = e'f PBs (C ~ e'f PB + B~ "':.B dx) (7-87)

Integrala din partea dreapta nu se poate exprima cu func\ii uzuale. Ea

este de forma functiei exponen\iale integrale [45, p. 322] ~i este o functic
speciala a hidroforului care se noteaza cu F u(i;) ~i care poate li tabelata.
Constanta de integrare se deteanina din condi\iile ini\iale y = y, pen-
tru x = x, ~ se ob\ine solu\ia:
y = e P.llfx - 11(y 1=F -;. ) ++ BePB[F11 ( =F PBx) - F,,( =t= P Bx,)]. (7-88)

Aceasta ecua\ie pennite sa se calculeze presiunile extreme ln hidrofor

astfel:
- presiunea minima se atinge la sf"1itul primei faze-; in relatia (7-88)
se iau semnelc de jos ~i j ' = (V/V0 ) 2 = 0. Se ob\ine o ecua\ie care da pe
.~.... cu care se calculeaza j>., 10 folosind rela\ia (7-74).
Condi pile initiale in aceasta faza sint y, = (V, / V 0 ) 2 = (-V 0 /V0 )2 = l
!ji x, = -.,f-r0 in care T1 se calculeaza la presiunea statica plus majorarca
in trod usa de pierde.rile de sarcina pe conducta;
- presiunea maxima se atinge la sfi~itul fazci a doua ~i se determina
cu ajutorul Jui x.,,.
care se calculea.za din ecua\ia (7-88) cu semnele de sus
~i luind drcpt condifii ini\iale y = 0 ~i x, = x,.u, detenninat la faza ante-
rioara. Problema este insa mai complicata deoarece presiunile extreme
(minima, maxima) din conducta se pot realiza.~i inainte de sfir~itul fazelor I ,
respectiv 2, din cauza influen\ei pierderii de sarcina pe bran~ament -
- in special la rezistente mari ale bran$amentului. Pentru a calcula pre-
siunile extreme 'in conducta este nevoie sa se urmareasca, cu ajutorul re-
latiei (7-88), intreaga cvolu\ie a fazei. In acl'st fel s-a procedat in [ 17],
calculele efectuindu-se automat pentru cca 900 de cazuri in care s-a urmarit
desfa~urarea fenomenului in faza I ~i apoi in continuare In faza a 2 a. Rezul-
tatele au fost clasate automat in tabele care permit climensionarea hidrofoa-
relor tinind seama separat de rezisten\a hidraulica a conductei (~c} ~i a
bran~amentului (?;8 ).
In tabelul 7-1 se prezinta o parte din aceste rezultate ~i anumc cele pentru
o pierdere de sarcina relativa pe conducta h,./H 0 = 0,05.
Aceste rezultate sint obtinute cu relatia (7-88), deci modelul fluidu lui
incompresibil, dar sint corectate la valori foarte mari ale rezistentei bran~a
mentului cu ajutorul unor calcule efectuate cu mode.Jul de fluid compresibil,
cu programul LOV BE.
Aplicafia 7-9. Se ccrc l sc rczolvc problcma formuJatl In aplicatia 7-8 : L = 1500 m :
A - 0,78 m : V0 = - 2,30 ru/s: 'A ~ 100,0 m ; :u = 10,0 m; f>ml = I atm, iiulnd
$Cllma de pi<rderea de san:inl pc conduetli care sc va lua h,. - 0,05 110 = 0,05 70,33=
a: 3,5 m ~i de rei:istenta bran~mentului.
Ruo/'Jare. ProblemA se roz.olvl cu ajutoru_t tabelului 7 .. 1 cu cace se poatc dctcrrui na
~i ruistenta optim.3 a bran,amentuJu_i.

Se lllbn\ioncazJ. el nu a putut Ii aplicatl direct rcla\ia (7-88), deoarece funo\ia F11

care &e calculea&l cu ajutoruJ dei voltlrilor in seril nu poate fi calcuJat1 pe intervale marl.
cu precizia cerutl de forma ultim.ei parantez.e (diferenta funetii.lor).

239
 La aplica1ta 7-8 s-au <alculat : H 0 ~ 70,33 ; T 1 - 1,1j m ; H. 1. /H 0 - H. /H 0 - 0,2U.
Tn Labelul 7-1. cnre corospunde la h,.JH 0 = 0,0.) se cauta In coloana H.,./H 0 10lul"'"
care asil:url Hm1 11 /H 0 > 0,289, prcsiun i maxime rcduse fi volume mie-i de bidrofor.
Examinlnd ta bclul sc pot rtf inc dou!\ solutii :
Solu/ia I : /1,- 8 /H0 = 0,1 ; "<tt/T1 :i:= 1,0 care conduce la urmO.toarele \>alorl:
- prnsiunoa mini m~: p.,,,./y - O,J 70.33 - 10.33 - 11,0 m. col. H,O ;
- prcsiunea n1aximB : PmulY = 3,80 70.33 - 10,JJ - 2$8 ni. col. H 20 ;
- ,-olumul maxim de nc r tn hidrofor : >rna:i .-. 2,74 -i,45 - 12.2 m,,.
So/11/ia 2 : h,g/ fl 0 = 0,.) ; T1 /T, - 1,18.
Acea.st~ solui-1e rezultl prin i ntt rpo1a.rc liniO'\r<\ tntTc lin1ilc cu --r. /T, = 1.00 ~1 -:,/-:: -
- 2,SO. Cocfic-1entul de intcrpotare so ca.lculeat.A pe coloana preclun1lor mini me:
(0,289 - 0.2~)/(0.1S6-0.250) - 0 ,039.
\'alorilie caracteristice slnt :
- prc..'S1u nea m1ni-m.a; 10 m. cot. H10:
- 1><csiunca maxim~ : 2,2.) 70 ,3J - 10,J.3 = 148 in . col. H20 ;
- volumu l n1axinl de ncr : "":mo.z = 2,70 '1,'45 = 12,0 n'I' .
Co111p:in1ti" t cfc trci ~olutli (inclusiv h ldrofor (;'l r ::l rcii,.,teni:. . aplicntia 78) sc pr-czintA
st fol :
h,n p.. ,.ty p,. Jy ,.... x
[m] [nl. col H10) [m . col. H 1 0) [m' J
0 10 355.1 14, 1
1,0 II 2.S8.0 12,2
J.5, 1 10 148,0 12.0
Ultln1-. 50Ju1 ic t::stc ct:.a rnn1 co n ve n a bi l~.

7.5. Ml~CAREA NEPERMANENTA ~I PROTECTIA CONTRA LOVITURll

DE BERBEC IN INSTALATll HIDRAULICE SUB PRESIUNE

Orice schimbarc de regim intr-o inst ala tie hidraulica sub presiune care
contine l ie/title in mi~care, genereaza mi~ciiri nepenn anente care, in absen\a
unor masuri sau dispozitive adecvate de pro teqie, au de multe ori caracter
de lovitura de berbe<: cu variatii importante ale presiunii. 0 indicatie cu pri-
vire la ma rimea posibila a variatiilor de presiunc, suprapresiuoi sau depre-
siuni, o dli formula lui Jukovski: t!.p = pcl!.V care arata ca la o variatic
de viteza ti. V
( 100 m. col. H 20).
=
lm/s rezulta o unda asociata de presiune t!.p .::: 10 at
Conductele ~i rejclele pentru lransportul ~i distribujia apei, aduc\iunilc
uzinclor hidroelectrice, conductele de refulare ale sta\iilor de pompare sint
exemple de sisteme din domeniuJ hidrotehnic in care apar fenomene de
lovitura de berbec.
Socuri importante pot apaiea in orice instalatic hidraulica tehnologicii
din iodustrie _
D~i cimpul de aplicare practica a teoriei mi~diriJor nepennanente este
foarte Jarg, la punctele care unneaza se vor trata probleme aplicati\'e din
domeniuJ hidrotehnic: conductele gravitationale, aductiunile uzinelor hidro-
) Auton.I '' colabornto rli d o la IPL ~i de la lostu l lnstltut d cercct~rl hidmtohnicc
(lSCH). au mll!urat 'curi hld raullcc frncvcnte de ordinula 100... 200 attn tntr-o instalall d e
destundcriinre hidraulic!'t . Solutlllc propuse $i brevet-ate au lnl:\turat tn cca tnai n1nrc ~rte
$()CuriJe bi draulice pt:rmitJncJ o c volutie Jini$titl a mitclrU ncpumanen1e, indlspcnsabit~
bunei function.1ri tehnologic;e.

240
tehn.ice, conductele de refulare ale statillor de pompare ~i se vor expune
citeva elemente privind problema stabilitatii hidraulice a sistemelor hidra-
ulice sub presiune.

7.5. 1. Co nductele ll'avitatlonale

Sint conducte (fig. 7.29) la care curgerea este asigurata prin sarcina
creata de diferenta de nivel geodezic intre capatuJ amonte ~i capatul aval
al conductei. Mi~clrile nepermanente sint generate in special de manevra
vanelor.
La acest tip de instalafii controlul Joviturii de berbec se rcalizeaza
prin alegerea unei legi convenabile de manevra pentru vane.
I 11chidere brusca, lotali!. Este manevra cea mai simpla pentru calcul
dar cea mai dura pentru sistcm. Desf~urarea fenomenului a fost examinatll
amanun\it la punctele 7.2.3.1. ~i 7.3.3. Concluzia principala este ca in
timpul fazei prjmare-directe (t ~ 2.L/c) la vana se mentine o suprapresiune
ridicata, Ap = pcV0 ~ 10 V 0 atm, unde V 0 se exprima in m/s; In faza
secundara, sub ac\iunea undelor reflectate cu semn schimbat de la rezervor,
in dreptul vanei presiunea scade cu -2.tJ.p ~ - 20 V 0 , ceea ce de obicci
conduce la ruperea coloanei de apa ~ fonnarea unei pungi de vapori Unga
vana sau intr-un punct inalt. Fenomenului de rupere a coloanei ii urmeaza
un ~c produs de ciocnirea coloanelor de apa, care intrece, de obicei, supra-
presiunea din faza primara.
!nchidere rapida, toealii. 0 manevra continua, insa rapida, are timpul
de manevra T., < 2L/c $i produce efecte asemanlltoare, diferent a fiind ca
suprapresiunea nu mai a pare brusc. ln figura 7.29 se prezin ta distribu\ia
presiuniJor care, interpretata prin metoda undelor fizice, rezulta din supra-
punerea trenului de unde generat de lnchiderea vanei peste linia piczometrica
inijiala l p o; cu linie punct se arata distribu\ia presiunilor \inind seam a
~i de pierderile de sarcina (reflexie cu coeficient pozitiv).

/
- ,i+)_J ---=-~ .\ ....,.~r...~~. ....
--
vt11lt--'-
/ -~
/ ..................... /'
-------- -~-,::;
- A '\: l. 0 . .-. . >-:;...1r.J.

D
F1 7.29. Lovitura de berbec la o conductl gravita~iono.IA la lncbiderca oontinul a vancl :
I .,- linla ~In ttau de rm: l.,., O,S - Un.la pff&Omelrkl la O,S LIC, flrl
couideruea p1erdcrilor do Ntdnl ; I', 1 0,5, idem tt.1. oonllduuu p'~tdttilor de A..tdol.

241
 I tichidere lenlii. Este o manevra care dureau mai mult decit faza pri-
mara a loviturii (T,. > 2L/c). ln acest caz undele reflectate gasesc vana
deschisa partial, conditiilc de reflex.ie devin variabile ~i prin aoeasta ate-
nueaza mai bine Jovitura de berbec; presiunile slnt controlate in mare ma-
sura de pierderea de sarci na la vana partial deschisa. Legea reflexiei un-
dclor pcntru aceste condi!ii este tratata la punctul 7.2.3.3. ~i exemplificata
pcntru o unda elemenlara, tn aplicatia 7.3., ceca ce ajuta la ln\elegerea
mecanismului prin care, In faza secundara a loviturii, evolueaza presiunile
la vanll ~i pe conducta ~i se poate calcula valoarea lor urmllrind mctodolo-
gia expusa la punctul 7.2.3.'I.
Problemele de aces t fel pot fi rezolvatc cu u~urin \a, pentru orice legi
de manevra ~i cu ajutorul metodei undelor de calcul, grafic sau numeric
automat. Tn [ 18, p 260... 270) se trateaza pc larg ~i aplicativ acesta problema
prin procedeul grafic.
Pentru prima data , aceastii problema a fost rezolvata de Allicvi [ I]
prin integrarea ecua\iilor cu derivate partiale ale loviturii de berbec pentru
o lege liniara de \'aria \ie a sec\iunii vanei.
Tn fun c\ic de legea de 1nchidere lenta a vanei ~i de caracteristicile con-
tluctci, s uprapresiunea maxima se poate produce la sfir!j"itul fazei primare
(t = 2L/c) sau dupa aceea.
Pcntru cazul, mai m11// teordic, al reducuii liniare a viteze.i V = V0 (1-
- l/ T .), ceea ce impune o lege de inchiderc care depinde de desfa~urarea
frnomenului, suprapresiunea maxima se produce la sfir~itul fazei primare
~i are valoarca data de vechea formula a Jui Michaud :

Ap = 2pLl"0
(7-89)
maJ: Tm

Pentru T.. = 2L/c rezulta Ap.,., = pc V0, adica suprapresiunea

J ukovski. De~iapl icabil a pcntru cazul teoretic al varia!iei liniare a vitezei,
aceasta formula este utila fiindca arata ca la o variatie relativ uniforma
a vitczclor, suprapresiunea este invers proportionala cu timpul de manevra
T,. . De exemplu, daca T., > 102L/c rezuha Ap_, <
O, lpcV0 , adica cca
10% din suprapresiu nea Jukovski. De aceea, daca manevra este uniforma
(ca varia \ie a vitezei din conducta) ~i daca:
T .. > 20L/c, (7-90)
se considera lovitura de berbcc ca ncpericuloasll. Aceasta regula se aplica
oricntativ ~i altor instala\ ii ca ~i altor tipuri de manevre. Ea trebuie apli-
catl'l cu circumspec!ie, deoarece chiar in cazul simplu al inchiderii vanei pot
apa rea suprapresiuni mult mai mari declt arata formula Michaud (7-89) la
T., = 20L/c; La o manevrarc cu vitezi uniforma a vanei lnchiderea efectiva
se produce in ultimul interval de cca 10- 15% din timpul total de manevra
~i condi!ia (7-90) devine T > 200 L/c.
Pentru o le&c liniara de varia\ie a sec\iunii efective de curgere prin
vanl'l
(7-91)

Se recom.anda. cititorului s4. demon-5treze aceasta cu ajutorul metodei gral.ice Sch.nyder

Dc:rgeron sau prin metoda undclor fizice.

242
suprapresiuoea poate fi obtinuta cu ajutorul graficului Jui Allievi reprnt.lus
in figura 7.30 (notatii in figura 7.29).
Lovituri de berbec greu de controlat ~i uneori foarte periculoase pol fi
produse la evacuarea aerului d i.n conduc ta, fie la umplerea conductei , fie
in situa\ii normale de exploatare, daca exista condi\ii de acurnulare a aeru-
lui ~i apoi de evacuare oecontrolata a acesluia sub o presiuoe rclativ mare.
La epuizarea volumului de aer ~ocul este generat de majorarea brusca a
rezisten}ei hidraulice a traseului de evacuare ; pentru apa aceas ta rezistenta
devine de cca 700 ori mai mare decit pentru aer.

CVa
C:nst:r-,': :;,1!:1:. ~ K - -
1

29.'lq
!O 40 S.:J 6.0

' IT~~
z
/fJ.0
3
7,0
4
5 ~~~~~~~ J,O
4,0
6
7 H~1..\-'I+\\\"
8
9H~-1Hr'l-IA-'t\\~~Ylt\\'~~~k~~~~~~~1;:-~~-'--~

/QJ-l.l+\-- 1+\- \

2.'J
\i\-'lr'l-\\1\0,\N~~,~~k~~~~""'r~
/,!/
13
1.8
11
15
15

~ <;! 17
...
l
I!/
1,J
l(J

Fig. 7.30. C~lcu lul Joviturii de berbec la conducte gravfta-tionalc produs!\ de inchiQc:rea
liniard a va.nei (graficul Jui AllieVl/ .

243
 7.S .2. Mltcarea nepermanentl In aductlunlle uzlnelor hidroelectric:e.
Protectia contra loviturll de berbec

Aductiunile uzinelor hldroelectrice de derivape pot fi considerate ca

un caz special de conducte gravitationale. ln figura 7.JI se arata o schema
generala de aductiune in doua variante: In prima varianta, din lacul de
acumulare L apa este condusa prin conducta A BCD la turbinele T, din care
iese direct In ba:tinul cu Divel liber E; fn a doua varianta apa este condusa
mai departe la un bazin N, printr-o a doua conducta sub presiune FGM.
Se folosesc urmatoarele denumiri:
- pentru AB: aductiune propriu-zisli, tune! de aduc\june, conducta de
aductiunc;
- pentru CD: conductli for\ata (are cl'lderi mari, de la zeci la sute,
chiar peste o mie de metri, presiuni mari: 1..2.. 100.. atm ~i viteze marl de
ordinul a 2... 6 m/s);
- pentru EM : tune! de fuga, conducta de evacuare sau galerie de
fuga.
Perturbatiile sint produse de manevrele care se efectueaza la turbinele T
~i care se reprezinta, sau se inlocuiesc, prin diferite manevre ale van~i D.
ln prima variantli, manevrele vanei D, In absenta castelului de echi-
Jibru, produc fenomene asemanatoare cu acelea descrise la punctul precedent.
ln cazul variantei a doua in plus apar ~i pe conducta FGM fenomene de lovi-
tura de berbec, care tncep cu scaderea presiunilor cind vana D se lnchide
~i cu c re~terca presiunilor cind vana D se deschide, deci invers declt pe
conducta ABCD.
Specific uzinelor hidroelectrice este faptul ell manevrele de oprire sau
pornirc pot avea uneori durate foarte mici, de ordinul secundelor. Pentru
conducta A BCD, considerata izolat, fara caste!, care are de obicei lungime
mare, accstc manevre se incadreaza in categoria celor rapide care produc
variatii de presiune considerabile ~i deci inadmisibile. Se impune protejarea
aductiunii contra efectelor negative ale loviturii de berbec deoarece, de obicei,
condi\ia (7-90) nu este indeplinita. Solutia ca.re se folose~te este construirea
unuj castel de echilibru cit mai aproape de centrala hidroelectric.ii T. Am-

-\:::::=-=-==-==-=:.=rofc~":..::-==.:::;f l! ~ ----
' t I
: I I
I I

r J _l~- ----A!~
1- ..J '--

Fig. 7.31. Schema uoei udne bidroelectric~.

plasamentul castelului este determinat de condi\iile locale dar ~i de urma-
toarelc consideren te hidraulice:
- aductiunea AB va fi plasata la cote mai fnalte pentru a nu fi supusa
la presiuni mari, dar punctul B nu se va gasi mai sus de nivelul saltului
minim cu o rezerva de 5... 15% pentru a evita in orice conditii intrarea
aerului in aductiune;
- conducta fortata CD va fi c.lt mai scurta pentni a avea un timp de
reflexie 2L/c dt mai mic in raport cu timpul de manevra T,. , ceea ce
va conduce la o atenuare importanta a Joviturii de berbec pe conducta
fort a ta.
Castelul de echilibru este o construc\ie de mari dimensiuni, scumpa ~i
care, pentru aceste motive ~i pentru ca de buna functionare depinde sigu-
ranta in exploatare a uzinei, face obiectul unui studiu prin care se stabilesc
caracteristicile cele mai potrivite: amplasarea, fom1a, inaltimea, rezistenta
bra~amentului. In figura 7.32 se arata citeva forme ~i solutii de castele
de echilibru.
Avantajele ~i dezavantajele hidraulice ale solu\iilor prezentate pot fi
puse mai u~r in evidenta cu ajutorul unei analize energetice a funcponarii
lor. Se alege castelul cu camera superioara (fig. 7.32 c,) ~i se considera prima
faza a fenomenului ce urmeaza dupa o inchidere brusca a vanei D; la sfir-
~itul fazei se realizeaza saltul maxim in caste!, iar viteza din conducta devine

Zmaz
!"!'..-
---~ --------- -------- - -- -
j_ -~:;--rfj
--- -4,t---=-t- -~-
------~ =------
Zmin
:L-

b r. d

Zflflt -
s._ __ _ - - -- --- - - -- -- - - - - - - - --

z.u.
*--
- e
-.....,-------------
f g h
Fig. 7.32. Solu~ii de castele de ecbilibru:
- cilindric; 6 - cu co.mm lolerJoarl: c: - cu. c.am~r&, 1upcTI011.rt ; d - cu camer4 superio;i.r~ ti can1t:nl
ioferioa.t'l; ' - uoncooJc; / - eu re&lsteo~ la b~d ; 1 - dJfe.reoJ.ial Uobnso.11): II - cu. dcvcl"$are.

245
nula. Tn timpul acestei faze, energia cineticli a coloanei de apa AB (vczl
fig. 7.31):
w. = pLA V:/ 2,
sc transforma in parte in energie poten\iall'l (yz,-r, ) prio iotroducerea in
caste! a masei de apa cuprinsli intre nivelul initial I ~i nivelul final 2 ~i
in parte sc disipcazli. Sc poate scric urmatoarea rcla\ie de bilanl energetic :
pLA V:/2 = yz,-r, + ayT1 h, 0 , (7-92)
in care s-a notat cu -r, volumul de apli ca re a patruns lo caste!. Al doilea
tcrmcn cxprima energia disipatf1 In timpul primei faze, ca o fractiune a
din eneq,;ia disipata la transportul cantitll\ii y T, cu viteza V 0 (a ~ 0,65).
Acela~i volum -r, este mai binc folosit daca momentu1 sliu (z,-r,) fatli
de nivclul static este mai mare, deci daca pu\ul cen tral are dimensiuni mici
~i cea mai mare parte a Jui -r, este plasata mai sus, sub forma de camerll.
superioarli. Solu\ia poate avea o influenta favorabila ~i asupra saltului mi-
nim, prin sarcina initialii (z_,) mai mica cu care incepe accelerarea coloa nei
AB in faza a 2-a.
Considera\ii asemanatoare arata ca sc pot ob\ine s.a lturi minime mai
ridicatc plasind volumele concentrate sub forma de camera in!erioa.ra. Folo-
sind camera superioara ~i camera inferioarli sc pot obpoe efecte combinate de
reducere a saltului maxim ~i de ridicare a saltului minim.
Comportarea solupilor e, g, h poate fi explicata in acela~i mod.
Pen tru solu\ia j, caste! cu rezisten\a la baza, reducerea saltului se rea-
lizeaza prin majorarea celui de al doilea termen din partea dreapta a rela\iei
(7-92). Esle evident ca majorind rezistent a de bran~ament a castelului (t. lo
figura 7.31) sc ob\ine o reduccrc a oscila\iilor in caste!, ceca cc constituic o
solu\ie avantajoasa numai in anumite limite. Daca rezisten~a bran~amcn
tului cste prca mare, se produce o atenuarc mai redusa a loviturii de bcrbec
pe conducta fortata CD. Concomitent, o parte din undele loviturii de berbec
palrund pc conducta AB, care ar trebui supradimensionata pe o lungime
mare. Aceasta discu tie conduce la concluzia ca stabilirea rezisten\ei bran~a
mentului ca ~i a solu\iei in ansamblu impunc uo studiu de optimizare care s1
\ina seama de cooditiile specifice ~i locale ale uzioei hidroelectrice.
Prolec/ia co11d11ctei CD se realizeaza dupa principiul cooductelor gravi-
tationale, stabiliod o lege de manevra a vanei D. respectiv de oprire ~i por-
nire a turbinelor, convenabila ~i care sa se incadreze in limitele tehnologice
dictate de functionarea agregatelor hidroclcctrice (turbi ne ~i generatoare).
Solu\ii de acest tip sint curent aplicatc; ele ofera atit siguranta mai mare cit
~i posibilitati de rezolvare mai largi declt la conductele gravitaponale simple,
deoarcce manevra vanei se face sub actiunea organelor de comandli auto-
mata ale turbinei.
La uzine cu caderi H mai mari de 100... 200... 300 m lovitura de berbec
nu mai poate fi controlata in modul aratat mai sus, deoarece raportul
T .,/(2L/c) lnlre timpu1 de manevra al lurbinei ~i timpul de reflexie al eoo-
ductei (L = CD), devioe prea mic ~i fn coosedn lovitura de berbec nu
mal este ateouata suficient, faza secundari a loviturii devenind prea scurta.
Solutia aplicata in acest caz este devierea debitului de la turbine. Reali.zarea
practici a solu\iei depinde de tipul de turbina.
 La turbinele Pelton, la care rotorul s
este acponat de unul sau mai multe jeturi
libere, formate de duze de inj ec~ie, se de-
-2

viaza jetul cu ajutorul unui deflector, iar

vana D , care comanda intrarea la tur- - -D<l-''-l:XJ.-1 1
D' ([) o
bine, se tnchide dupa o lege care sa con-
troleze lovitura de berbec. Pig. 7.33. Protectia prin desca.rcarc la-
teral:. ooma.ndat! de vanil auton1ata.
La turbinele sub presiune, tip Francis (sincron).
sau altele, protec\ia se realizeaza prin
devierea debitului printr-o co.nducta de ocolire dupa schema de principiu
aratata in figura 7.33. lntr-o situatie de ava.rie, cind turbina T trebuie
oprita intr-un timp scurt, aceasta oprire se realizeaza prin lnchiderea rapida
a vanei D . Pentru a nu produce oprirea prea rapida a debitului din con-
ducta fortata, concomitent se descbide vana S' asigurind evacuarea debitului
pe traseul 15'2, care ocole~te turbina. In faza urmatoare, vana S' este in-
chisa len t dupa o lege care sa controleze, in limitel.e dorite, lovitura de ber-
bec. M"anevrele celor doua vane apar astfel ca sincrom:zate, de aceea vana S'
se mai nume~te ~i va111i-sincron. Vana D este fn realitate un organ spe-
cial care regleaza admisia debitului la turbina: aparaul director; in figura
7.33 a fost insa reprezentat ca o van.a pentru u~urin\a urruaririi fenomenului.
Vana sincron este comandata de regulatorul turbinei dupa o lege care se
stabile~te printr-un calcul de lovitura de berbec pdn care se stabilesc ~i
dimensiunile .

7.S.3. Lovitura de berbec fi mijloace de prevenire fi proteq:ie la

lnstalat ii de pompare
7.S.3.1. Descriere generala. Se considera o instala\ie de pompare echipata
cu turbopompe, care a fost descrisa la punctul 6.4..6., unde s-au tratat !i-i
parametrii func\iona.m normale : debitul Q0 ~i inaltimea de pompare H 0
La instala\iile de pompare, lovitura de berbec se produce ca urmare a
manevrlirii vanelor sau opririi ~i pomfrii pompelor. ln anumite privinte, fe-
nomenul de lovitura de berbec este mai complicat dedt la conductele gravi-
tationale sau la aductiunile uzinelor hidroelectrice deoarece:
- tnchiderea vanelor sau oprirea pompelor produce mai intii depresiune
ceea ce pune ~i problema controlului presiunilor minime;
- schemele instalatiilor de pompare sint mai variate ca realizare ~i
deci problemele de lovitura de berbec apar mai divers.ificate ca formulare;
- exista numeroase instalatii de pompare mici, cu un grad de auto-
matizare redus, ceea ce nu permite sa se conteze pe o functionare con-
trolaU a pompelor ~i organelor de reglaj.
Manevra care produce, de regula, lovitur-a de berbec cea mai periculoasa
este oprirea accidentala a pompelor ce se produce datorita unei defectiuni
pe partea electrica ~i care are ca urmare intreruperea alimentam c1:1 energie
electricli (avarie energeticii). In cazul acestei avarii, se produce o opnre anor
Ctbd se folosqto metoda undelor do calcul prin procedee grafice se poate lo(osi
motodologia descrisl In (18 p. 241). Altfel, se reoomandl folosirea calculului numeric automat.

247
 I
t. .(I) I
_!J..!_Zl-----f?_ - -
'
:...=-::--:-.=::=::===~~p. (Q~ - - ' ,_...

.""~~ill'~-=- -------1.R:JJJ II i!
- B
I
------~3
I ~
"'
I
I

- - - - - - - - - - - - - - - - - - , -D
Fig. 7.34. Fl'!nomenul de mi~care nepermanenti\ la o instalatic de pomp1rc
jnterprctnt c u njutonat modelului de fluid incomprc-sibil :
P - po1npi t I. p - linU ple1r.imctrkct.

mala a statiei. La o mane\'ra de oprire normala, maiintii seinchide vana D

{fig. 7.3i ) dupa o lege ~i intr-un timp de manevra T., care nu produce
variatii de presiune prea mari. Dupli ce s-a fnchis vana D se opr~te ~i
pompa. La staFile mici aceasta manevra se face manual, la statii mai mari
sc face automat. 0 avarie energetica dedan~eaza mai int.ii oprirea pompei;
daca statia are elemente de automatizare ~i vane specialc se declan~eaza
concomitent ~i inchiderea vanei; daca statia nu este echipata cu vane auto-
mate, atunci tnchiderea acestora se face abia dupa ce personalul statiei a
obscrvat avaria ~i a d eclan~at manual inchid erea vanei, sauo executa efectiv
manual, ceea cc se fnttmpla de obicei dupa cc fenomenul de lovitura de
berbec s-a consumat.
Pcntru a evita curgerea inversa indelungatli prin pompe, ascmenea
statii sint prevazute cu clapete de retinere care ar trebui sa se inchida odata
cu inversarea debitului, dar care de obicei se tnchid cu un decalaj oarecare
fafa de momentul inversirii.
Se va urmliri acest fenomen la instalatia din figura 7.34. Se considera
cazul unei statii la care vana D este action a ta manual, ~i ramtne deschisa la o
avarie energetica.
tn stare statica, cu vana D inchisa, llnia piezometridi este orizontala,
fiind notata cu (0). tn stare de regim, cind vana D este complet deschisa ~i
rotorul pompei este actionat la turatia nominala 110 , pompa refuleaza pe
conducta debitul nominal Q0 ; linia piezometrica corespunzlitoare starii de
regim este notata cu (I).
Se presupune ca la momentul t = 0 se produce o avarie energetica ~i
este l'ntrerupta alimentarea cu energie electrica. Dupa acest moment, rotorul
pompei continua sa se invirteasdi in baza rezervei de energie cinetica pe
care o poseda, dar cu turafie din ce in ce mai mica, pe masura ce rezerva
de energie cinetica a partiJor rotative este transmisa curentului de apa,
care continua sa tread prin pompa.
Pompa intra tntr-un regim tranzitoriu in care parametrii n, Q, H va-
ria.za In timp. Notind cu n 0 , Q0 , H 0 parametrii nominali, pentru pompa con-

248
siderata izolat, parametrii Q, H variaza in functie de n, in regimuri similare 1
dupa relatiile :
k = 2'....; !!_ = ( ~)'. (7-93)
Q(I "u 1'1o "o
adica, a~a cum este normal, debitul ;;i ina!timea de pomparc scad odata cu
scaderea turatiei. La rindul sau turatia variaza dupa legea:

(7-94)
in care :
I = GD' este momentul de iner\ie al partilor rota tive, inclusiv apa ;
4&
w = 2rw/60 - viteza unghiulara de rotatie;
.'1,. - momentul motor aplicat la axul pompei;
MA - momentul hidraulic rezistent necesar refularii curentu-
lui de apa prin pompa ~i care are exprcsia :
N y<JH
NIA = - - = - - - (7-95)
(a) YJ<ol

La o avarie energetica momentul motor NI,. devine nul ;;i rcla\ia care
exprima variatia tura\iei in timpul opririi pompei se o btfne din (7-9-l) ~i
(7-95) :
2~ GD' d>1 6()yQH
- --- = -
60 'ig cit 27t7jll
. (7-96)

1n aceasta relafie, valorile parametrilor Q, H nu sint cei dati de relatiile

(7-93) care exprima functionarea pompei in regimuri similarc, coosiderata
izolat, ci rezulta din interactiunea intre pompa intrata 'In regim tranzitoriu
~i curentul de apa din conducta, avind, evident, la ie~irea din pompa:
Q co"rifiCl4 = Qpo.,.pJ.; H catu!v.r ld = H fX>'rt /ul
Rezulta ca o avarie energetica produce reducerea progresiva a tura\iei,
debitului ~i inal\imii de pompare, legate pcin rela\ia (7-96). Aceste varia(ii
se transmit de-a lungul conductci A BCD generind o mi;;care nepermanenta.
I itterpretare cu ajutorutmodelulil'i de f t11id i11co111p resibil. ln ipo teza fluidului
incompresibil (p = constant, c-+ oo), varia~iile de debit ~i presiunc generate
la pompa ca urmare a interactiunii dintre pompa in curs de oprlre 9i curen-
tul din conducta, se transmit instantaneu de-a lungul conductei. A BCD.
ln prinia faza, care focepe tat= 0, vitezele In conducta scad de la V 0
pina la V = 0 cind se tncheie aceasta faza. ln acest tirnp cotele piezome-
trice de-a lungul conductei scad; pe figura, cotele piezometrice stnl reprc-
zentate prin liniile piez-0metrice succesive ( l), (2), (3), (4). Linia (4) co-
respunde sfir~itului primei faze cind viteza in couducta devin e nula, fara
ca apa sa ramina in echilibru, deoarece coloana de apa se pune in mi~care in
sens invers sub actiunea sarcinii H 0 ~ HA - Hv.
Cu inversarea curgerii tncepe jaza a do11a a fenomen11h1i. In aceas ta fazii,
in prima parte a ei, coloana de apa se accelereaza, obliga pompa sa se ro-
teasca invers, in gol, ceea ce, in absenta unui dispozitiv care sa impicdice
curgerea inversa sau rotirea inversa, conduce la turai foart e mari; in
aceste conditii, pompa opune o rezistenia mare curgerii inverse ~i face sa
creasca cotele piezometrice peste cota statica, realiztnd presiuni mari.

249
 Dupa o serie de oscilatii ale vitezei ~i presiunii, sistemul intra In regim
cu un debit constant - Q~ ~i o turatie - n~. de obicei mai mica tn valoare
a bsoluta decit valorile atinse In timpul fazei tranzitorii de curgere invem .
ln cadrul modelului de fluid incompresibil mi~area apei In conduct!
<'Ste descrisa de re laI ia (7-55) :
!:. dV + ~ ~ + z = 0; z "" H - H0 . (7-97)
I di 2g
ln ansamblu, fenomenul este descri s de sistcmul format din ecua\iile
(7-96), (7-97) ~i o a treia ecuajie caracteristica pompci, scrisa sub diferitc
form e:
H = F 1(11, Q) ; QH = F 1 (11, Q). (7-98)
Acest sistem permite detenninarea cclor trei variabile dependente des-
criptive Q, H, n ca functii de timp.
l nterpretarea cu ajutorul modd11lui de jlm'd co111presibil. Da o imagine mult
apropiata de rcalitate a fcnorncnului. Aspectul general, global estc eel des-
cris mai sus, adica fenom cnul are doua faze princi pale:
- prima faza In care se produce mic~rarea vitezelor ~i a presiunilor,
iar curgerea prin pompa l~i pastreaza sensul ini\ial ;
- a doua faza care tncepe cind curgerea prin pompa se inverseau,
in care sc produc presiunile maxime ~i are loc schimbarea sensului de rotire
al pompei cu posibilitatca de a se atinge valori mari ale turatiei pompei.
Jn cadrul modelului de fluid real, compresibil, modificarile de debit ~i
inaltime de pompare nu se mai transmit instantaneu de-a lungul intregii con-
ducte, ci se transmit cu viteza finita c sub fonna de unde de debit ~i unde
de prcsiune; acela~i caracter fl are ~i interac\iunea dint re pompa ~i coloana
de apa. !n aceasta intcrprctare, in figura 7.3.5 se arata desfa~urarea feno-

: ,... (-) , I \

" ((t- j \ I

- -----f\-- -- - ---+ -\-------1-. - ~'(jj

I \ I ' ,,,, I '
A\\ '' \ ,_. I '~ ct:: I
I
'
\ I '~
\ .;> I '~
,, I
'' ....._
, ........_"-...~
,,:; I
'....L---- ~
' I -
.>
'~- /..:io.. I .,
' ,
' .....
I
' ---"I".... I
I ...~. ...l.__
::-r--- ----
>f I '-

--.Jc.----
,u- I I -----
'
'
--
'=-*- ___
1

..... __
---
. . . _..... _ '
I
I
...... _
--- I - -

11

11
.... .....
-----..l....--
---T--
I - ---

B
. --

I
I
I
I
Fig. 7.35. Lovitura de berbcc la o inatalatie de pompare int~rpreta~ cu ajutorul mode-
Jului de fluid compresibil (prim& jumltate a (aiel pn=re).

250
 menului pentru prima jumatatc a fazei primare. Notind .,. = L/c timpul de
parcurs al conductei ABCD, faza primara a Ioviturii de berbec dureaza 2-r,
timpuJ de reilexie al conductci, dupa care ajunge la pompa prima unda,
reflectata in A, cu schimbare de semn. P entru ilustrarea Ie.nomenului, pe figura
au fost trasate liniile piezometrice la momentele t = o, -r/4, -r/2, 31:/4 ~i -r.
Trasarea s-a facut urmarind aspectul fizic al fenomenului *i anume supra-
punind la cotele piezometrice initiale (linia t.p.o) modificitrile aduse de undele
pe care le genereaza oprirea pompei. Acestea sint unde negative de scidere a
presiunii. D e exemplu, la momentul t = 'r/4 cotek piezometrice sinl modi-
ficate numai pe primuJ' sfert al. conductei (linia l.p. 1:/4).; la momentele ur-
matoare aceste modificari se propaga mai departe pe al doilea sfert a l con-
ductei (linia l.p. -r/2), iar pc primul sfert al conductei presiunile continua sa
scada datorita undelor de depresiune pe care le genereaza In continuare
oprirea pompei.
Valorile undelor de presiune, ~i respeetiv ale presiunilor la pompa *i pe
conducta, depind de procesul d e oprire al pompei descris de relatia (7-96)
in combinatie cu o relatie caracteristica pompei (7-98) ~i. in locul rela\iei
(7-97), de o relatie de unda de calcul de form a:
H + 111Q = constant, (7-99)
care reprezinta interactiunea cu conducta.
In figura 7.36 se arata rezolvarea sistcmului prin metoda grafica Schny-
der-Bergeron. Punctele D,,,, D,n, D,,1, dau solutia in dreptul pompei (In
secunea D) la momentele indicate. Pe figura s-au notat ;
- dreapta corespunzatoare relatiei de unda (7-99) cu A.~D;
- curbele H = F 1(11, Q) la diferite momente t cu t = 0, -r/4, -;;/2, 31:/4.

---- -- H
A

0
Hq

l.p.O

A I A' D
I
A~

~D a
b / 73/'I. '5/2
c
A'
Flg. 1.36. Calculul loviturli do betbee la o instalape de pompare la timpii I= T/4, </2,
3T/4 :
- schei:o.a liutalaf.{el; - schema uocle;lor de ca1cul ; c - ctilculul gratic; A~ - dreapt-11 uodcl de calcul; AK - cane
ttt11dcl 0-H a. pomp.el ta o tunlfc "' < "
251
 Examinind situa\ja din figura 7 ..l5 (sau 7.36) se observa ca in primele
mo men te presiunile scad:
- la mijlocul fazei primare, la I = -r, linia piewmetrica cste l P k
~i pe toata conducta presiunilc manometrice au devenit negative: p resiuni lc
negative apar pentru prima data , inl'r-un pun ct situat !ntre A ~i B;
- la momentele urmatoare, undele rcflectate la cezervor cu semn
schimbat anulcaza l?artial scaderilc de presiune, inccpind din A ci1tre D;
- pina la momentul t = 2T, cit dureaza faza primara (directa) la
pompa, presiunile in D scad sub ac\iunea undelor primare produse de oprirea
pompei;
- de la momentuJ t = 2T incepe la pompa faza secund ara (indirec ta)
a loviturii de herb~c ; in aceasta faza undcle rdlecta te actioneaza pozitiv
~i, in func(ic de ansamhlul caracteristicilor instaJa\iei, pres.iunilc la pompa
pot sa scada In continuare, insa mai lent sau sii creascf1 lent; sciiderea pr~
siunilor la pompa ~i de-a lungu.I conductei, in cazul ca au loc, se poate
prclungi mult timp dupa inche icrea fazei dircc te ;
- in fa za secundara , In condi\ii obi~nuitc. vitcze\c ~ i <lubitcle continua
sa plistrez<: scnsu.I initial, invcrsarca curgerii producindu-se mull mai tfrziu.
Deci prima (aza a fenomcnului general de oprirea pompei se intinde d e
obied de-a lungul fazci primarc a loviturii d e berbec ~i se continua indi
multa vreme In timpul fazei secundare .
A doua faza a loviturii de berbcc incepe odata cu invcrsarea d ebitului
la pompa. In ipoteza ca nu cs tc impiedicata curgerca prin pompa, fenom enul
urmeaza cvolutia descrisa in cadrul interpretarii cu ajutorul modelului de
fluid incompresibil, deoarece mi~carea ca pa ta un caracter de mi~care lent \'aria-
l>fla. Deall'fcl, ea poate deveni lent variabila chiar in timpuJ i;>rimei faze.
Aceas ta sc explica prin faptul ca numai in primcle momentc opnrca pompei
i:enereaza undc de presiune mai intense, aspect eviclen\iat d e forma mai ab rupta
a linici piczomctrice in primcle mom cntc (vezi linia t.p. -r/1 din figura 7.35),
clupa care urm cai a uncle mai pulin intense; efectul primului tren de uncle
este rcpccle alenuat prin efectul rcflexici pe pompa, echivalenta cu reflexia
pe o rezistenta. Aceasta permite sa se traga concluzia di la sfir~itul primei
fa ze, cind viteza coloanci de apli se apropie de zero, linla piezometrica are
pozitia (4) din figura 7.34.
Mi~carea c.Jin faza a dou a evolueazii. dilerit daca conduc ta este prevazuta
cu vana sau clape tii. ~i acestea se !nchid.
Presupunind ca clapeta inversa se inchide instantaneu la tendinta de
inversare a debitului, prin aceas ta se impicdica curgerea inversa; coloana de
apa care a lost oprita cu linia piezometrica aproximativ in pozitia (4),
fig . 7.34, nu se afla In echilibru. Diferentele fata de linia statica (pozjtia O} con-
s tituie perturbatii care prin procesul de reflexie pe rezervor ~i clapeta in-
chisa due la crearea unor presiuni maxime a cliror infii~uratoare, situata dea-

,.\ .icl se. atrage atenfia as upra u.nei idei gre~it c, du dC$tul du E"lsptnditc, c4 ln\"c rsa.rca
debltului 8(.1 produce h~ aflr~itul ra.iul pr1mare, odatA. co lntoa.rcerca primcJ undQ relit-elate.
Dup.1 cum Sa u.nltat , jo\'er.sarea debit:u Juj se poate produco dup.3. tntoatcerea primel unde tL"-
f l cctato.

252
supra liniei statice l.p.o, este aproximativ reClectata liniei presiunilor minim e
fata de linia statidi.
Acela~i fenomen se intimpla daca vana D se inchide in momentul in-
versarii debitului. Daca. clapeta sau vana se inchide in timpul fazci a doua ,
la un timp oarec.a re dupa inversarea debitului, fenomenele se produc ca la
conducta gravitationala.
f.n cazul vanei se poate stabili ~i realiza o legc de inchidere care sa
controleze lovitura de berbec in limitele dorite.
In cazul inchiderii cu intirziere a clapetei fenomenul este diferit : clapeta
ramasa deschisa permite formarea curgerii inverse la viteze uneori destul
de mari care deblocheaza clapeta ~i produc o inchidere brusca a ei. lnchiderea
propriu-zisa se produce in dteva sutimi de secunda ~i are aspectul unei ma-
nevre bru~te care genereaza un important ~c hidraulic numit $Ocul
clapetei.
Pentru a ilustra fenomenele descrise mai i.nainte, .in figura 7.37 se arata
evolutia parametrilor H, Q, n la o static de pomparc neprotejata ~i cu vana
deschisa. In figura 7.38 se arata ~ocul clapctei. lnregistrat la o instalatie
de pompare. Valoarea ~cului este t..p = 2, I at, iar durata ~ocului este de
numai 0.031 sec uncle *.

L
T ms q
25 as /000
Z1 0.7 800
22 0,6 500
i!I O.!i 1100
20
P!r 4 200
18 - l/.3- - - 0
16 0.2 -zoo
14 . ~ 0.1 -400
12 ""-
"' - ---- --- o -600
10 :;: n -0.I - 800
8 <e
6
/I
fqigq
Q>O
-0.2
- 0.3
4 0 - 0.1
2 - 0.!i
o~..1-~!>.::=-~~~~~~~~~~.L....~~~
-2 10 IZ 16 18 20 22 U Z6 28 30 1.IC-
-4
-6 - - - - - - - - FOza SN'lln!forO (u;iirerld )

Fig. 7,37. Evolupa fenomcnului de loviturl de bcrbec la o instala~ie de pompare

neprotejatJI , ; cu vana deschist (variatia parametrilor Q. H , " dupt calculu1 cu
prognunul LOV BE) .

La altc statil s-au lnregistrat ,ocuri de clapetl mai mari (6... 8 at) ,; durate du inch,.
dere electivl aproape duble (1 ...6 sutimi de secunda). fn c:uul statiei pcntru care se da in-
Tegi$:trarea din-figura 7.38 durata. ~ului de presiune corespun.d e fazei dirccte a 1.0 \'iturii' generat'
de eta.pet!, ceea ee se ol>servA din $Chita staiici: tn A este clapeta 'i
traduct~rul de ntas urA.
iar in B cste jonctiu.n ea la.. conducta pri ncipalil de und_e se reflect~ undele pr11narc gene.r3te
de clapet~. Durata fazei primarc C$le zAB/c ;,o 2. IS/1000 = 0,03 s.

253
p In) 7. .5.3.2. Mijloace de proteqie.
Jn numeroase cazuri este nevoie
ca instala\iile de pompare sa fie
protejate contra efectelor negative
a.le loviturii de berbec. Protectia
este necesara daca:
- tura\ia la curgerea inversa
depa~e~te In valoare absoluta li-
mita admisii care poate fi cu
cca 20% mai mare dedt tura\ia
nominala;
- presiunile mm1me de-a
lungul conductei scad sub limita
2.~-=-...--=...~.,..,--,..,:-.......-:
,_.:-:.,.
~~ ...:-:.:':,:- admisibila;
~~~~ ti~;::r~~ ~ presiunile maxim e de-a
Fig. 7.38. ~ocul chtpctci tnregistr.'l In o static lunguJ conductei dcp14esc limita
de pompare-: admisibila.
Pro tec \i a se realizeaz.il. prin
clispozitive speciale: castel de
c:chilibru, hid rofo r, supa pe de suprapresiunc, ventile pentru introducerea
acru lui, camcrc de apii, descarca ri laterale, sau prin masuri ~i solu\ii legate
dt' dispozilia generala a sta(jei: legea de manevra a vanelor, profiluJ in
lung al conductci. momentul d~ iner(ie al agrega telor. Mai jos se descriu
diferite solu~ii folosite pentru controlul situa\iilor indicate mal sus.
a. Co11/rotnt tiira#ei inverse. Se rcilizeaza prin conb-olul curgerii inverse
prin porn pa. Nu se aplica masuri pentru cqntrolul tura\iei ~i curgerii inverse
dacii, prin calcule se constata ca nu se realizeaza nici una din situatiile
limita. Aceasta se poate fntimpla la con,ductc foarte scurte ~i caderi mici.
Con!rolul curgerii inverse se realizcaza, la statiile mari, prin vane cu inchi-
dere automata ~i, la sta\ii mai mici, cu ajutoruJ clapetelor inverse.
b. Conlrol11l presil1ni'lor mint'.me. Ca reguJa generaJa, profilele convexe
cond uc la presiuru minime mai scazut e ~i sint mai greu de controlat. De
aceea slnt recomandabile traseele cu profile concave pentru conducte. Dacli
scaderea presiunilor minime s ub limita admisibila nu poate {i impiedicata,
atunci sint neccsa re masuri sau dispozitive suplimentare de protectie care
sint descri se mai jos.
b1 Mifrirea mome11tuli1i de iner/e at piirlilor rotative. Prin aceasta
mlisura se prelunge*te timpuJ de oprire ~i se obtine o varia~ie mai lenta
a presiunilor. Nu cste recomandabil sa se foloseasca marirca artificia!a a
momentului de inertie (volant suplimentar) ci in conditii egale sa se aleaga
ecbiparnente cu momcntc de iner\ic mai mari.
b,. Castetnt de echilibni. Este o solutie sigura, controleaza bine pre-
siunile minime, dar pentru sta\iile de pompare este o construct(e relativ
scu mpa. Sc poate folosi daca nu rezulta dimensiuni mari. 0 dispozipe
care poatc fi folosita la conductc de lungime mijlocie ~i cu profil convex,
estc aratata in figura 7.39. Castclul, plasat in pozi\ia I, poate controla bine
presiunile minime din zona inalta avind dimensiuni mult mai mici decit un
caste! plasat in pozifia 2 .
O solu 1ie do accst !cl a lost loloslta de a11tor In 1960 In statla d o pomparo Mir<ea
Vod~. eu rciult:ito bune.

254
 C2>
Fig. 7.39. Protcclic prin caste! d e cchilibru . Fig. 1.40. Protcctic prin hidro fo r.

b;.. Hitirofurul. Controleaza bine p resiunile mm1me. Estc o constructie

compacta ~i mai ieftina dedt castelul d e ecbilibru. Necesita o exploata re
mai ingrijita pentru mentin erea pernei de aer. La profile concave se ampla-
seaza, de regula , linga statia de pornpare (fig. 7. 40). Volumul hidroforului
se stabil~te cu ajutorul tabelului 7. l ~i. la sta!ll importante, se verifica
printr-un calcul exact. Indicatii asupra rezistentei de bran~ament optime
se ob tin din tabelul 7. I ; rezis tenta este cu atit mai mare cu cit presiunea
in hidrofor este mai mare. Respectind conditia de control a presiunilor mi-
nime, este bine ca rezistenta bran~amentului sa fie aleasa catre limita
superioara pentrn ca in faza a doua sa reduca presiunile maxime. Datele
din tabeluJ 7. l permit sa se rezolve ~i aceasta problema. Estt> de retinu t
ca stabilirea corecta a rezistentei de bran~ament conduce la reducerea vo-
lumului hidroforului concom.itent cu imbuoatatirea conditiilor de funcjio-
nare (vezi aplicatiile 7-8 ~i 7-9).
0 solutie care imbunatate~te functionarea hidroforului in faza a doua
este cea a bran~arnentului cu rezistenta variabilii cu sensul, care se realizeaza,
de obicei, ca in figura 7.41. Ridroforul este bran~at la conducta protejata
prin clteva conducte: una sau rnai multe dintre ele sint previizute cu clapete
de retinere ~i eel putin una nu are clapeta. In prima faza a fenomenului
apa din hidrofor patrunde in conducta protejata prin toate cond uctele d e
bran~ament, intrmpinind o rezistenta midi. In faza a doua, cind apa intra
in hidrofor, clapetele se inchid ~i rezistenta de br~ament se mare~ te
controlind astfel presiunile maxirne. Solu!ia are d ezavantajul folosirii cla-
petelor la care pot surveni defectiuni in functio-
n are. 0 solu\ie asemaniitoare * este cea cu !Mrofor {1J11uw;
clapete cu orificii. )..--- der<Mm
La profile convexe se poate dovedi ma i t==::E:1
bun a amplasarea hidroforului (ca ~i a castelu-
lui) la o oarecare d.istanta d.e static (in punctul
B, fig. 7.42.). Un hidrofor a~ezat linga statie,
in punctul C, ar trebui dimensionat lap.,,. >
> y~E, pentru a avea un efect echivalent,
ceea ce uneori conduce la dimensiuni mai. Fig. 7 .41 . Bran~ament cu rezis-
ten~li hidraulid var-iabil:i cu sensul
mari. Distanta CB nu poate fi prea mare. Ea de curgc.re.

Folooita la statia de pomp1re Ovidiu. <On$truit.'! in 1959 - 1960.

255
 T ABELi/i. 1-1

, _ _o_._05_ _ ,
.- 1__0_._1_ _1-----1------
o.os -0.003 7.80 1.010
1---'--~----
I
0,05 0,1 0,10 0.02 7.65 1,197
0,05 0,1 0,2S 0,12 7,10 1,507
O,OS 0,1 0,50 0,20 6,00 1,953
O,OS O, I 0.75 0.25 1,75 2,357

I 0 ,05 0,1
-----1 -----~-----1-----11---'----- 1-----
,__o.'-0_5_ _ _ _ _
0'-,1_ _ _ _2.'-
so_ _,_--'
1.00 0,30 3,80
o.'--15'- - -ll--2.:...2..;.5_ _ _ _ _.._.7_96
_ _,
2.738

1 1 1
O.OS 0, I 5.00 0, 53 1,63 7.893
0.05 0,1 7,50 0,61 1.45 10,823
O,OS 0. 1 10.00 0,65 1,37 13,667
0,05 0.5 0,05 - 0,250 6,70 0,92
0,05 0,5 0, 10 -0. 161 6,SO l,OZJ
o.so 0 ,5 0.25 -0.0 11 5,60 1,193
0,05 0.5 0,50 0, 12'1 1.00 1,685
0,0.5 0,5 0,75 0,209 3,00 2.0i .5
0,05 0,5 1,00 0,250 2,10 2,383
0,05 o,s 2,50 0,156 1,611 1,2i3
0,0S 0,5 S.00 0,508 1,315 7,085
0,05 0.5 7,50 0,550 l.216 9.80.5
O,OS O,S 10.00 O,S60 1, 165 12,-465
0,05 1,0 0.05 - 0.599 6.00 0.791
0.05 1,0 0, 10 -0,169 5 .60 0,883
O,OS 1,0 0.25 - 0,26'1 1,50 1,126
o.os 1.0 0,50 - 0.102 2,80 1,181
0,05 1.0 0,75 - 0,018 2,20 1,81.5
0 .05 1,0 1,00 0,000 1,900 2,130
o.os 1,0 2.50 0,070 1.371 3.878
O,OS 1,0 S,00 0,165 1,191 6,591
0,05 1,0 7,50 0, 183 1.129 9,218
o.os 1.0 10,00 0,210 1,098 11,798
0,05 1,5 0,0.5 -0,80 S,10 0,702
l__._o:.:..o::s:___.,!_ __:1.:.:':___..:.___.:o.:.:.-=o----'----..;.o;.;.6.5,;;____ __;1.:.:..9$'---'---0-'-.1!!__
256
 TABEWL 1-1 (Lo.I(,....,,,

,.,J H,
I ..a/H,
I ~./T.r
I H. ,JH
I H..,/14
I -r,,..J'f,,

o.os l ,S 0;25 - 0.51 3.75 I.OH

o.os l ,S 0,50 - 0,10 2,35 1,352
0,0.5 1.5 0.75 - 0.33 1.90 1,667
o.os l.S 1,00 - 0,30 1,689 1,968
0,05 1,5 2,50 - 0. 18 1.27 3,657
o.os 1,5 5,00 - 0.10 1, 137 6,303
0.05 1..5 7,50 - 0,09 1,092 8,883
o.os l,S 10,00 - 0,08 1,070 11.126
o,os 2,0 o.os -1,00 4,80 0,635
0,05 2,0 0 , 10 -0, 89 1,50 0,7 16
0,05 2,0 0,25 -0,1S 3,20 0,932
0.05 2,0 0.50 -0.62 1,00 1,158
0,05 2.0 0,75 - 0.59 1,70 1,562
0,0.5 2.0 1.00 -0.50 1.53 1.8.H
0,05 2,0 2.50 -0,10 1,111 3,.501
0,05 2,0 S,00 - 0.35 1,107 6.111
o.os 2,0 7.50 - 0.33 1.072 8,662
0 ,05 2,0 10,00 - 0,32 1,054 11. 183
0,0.5 3,0 0,05 - 1,10 4,30 0.51.2
0,05 3,0 0.10 - 1,20 1,00 0,616
0,05 3.0 0,15 - 1,10 2,SO 0,820
0,05 3 ,0 0.50 - 0.95 1,75 1, 118
0,0.5 3 ,0 0.75 -0.88 1,505 1,418
0 ,05 3.0 1,00 - 0.84 1,Jn 1,700
0,0.5 3.0 2,50 -0.80 1.148 3.303
0,0.5 3,0 .5,00 -0.71 1.071 5,861
0,05 3,0 7,.50 - 0,73 1.050 8,38 1
0,05 3.0 10.00 -0,72 1,037 10.877
0,0.5 5,0 0,05 - 1,90 1.iO 0,4.J I
0,05 5,0 0, 10 - 1,60 3 ,10 0.500
0,05 5 ,0 0,2.5 - 1,55 1,00 0,688
0,05 5,0 0,50 - 1.1.5 1,178 0,9?8
0,05 5,0 0,75 - 1,11 1,311 1.256
0,05 s.o 1,00 - 1,$8 1,232 1,515
0,0.5 s.o 2,.50 - 1,32 1.092 J.083
o.os .5,0 5,00 - 1.30 1,046 S.599
0,05 5,0 1.50 - 1.29 1.031 8,077
0,0.5 s.o 10 ,00 - 1.18 1,020 10,.551

257
 dcpinde de timpul de oprire al pompei.
I ntegrind ecuatia (7-96) cu conditiile
{7-93) rezulta (36]:

" J (7-100)
116 1 + a1

Fig. 7.42. Protectie cu hidrolor intcrmedlar.

a = 3 560000 Q0 H0 , (
7-IOI)
'l GD 1 nl
din care timpul de oprirc rezulta T' 0 -+ oo. Considerind ca timp de oprire
intervalul T 0 la care tura\.ia se reduce la jumatate ~i H~H0/1, din (7- 100)
rezulta:
T 0 = I/a. (7-102)
Dadi. distanta BC este astfcl incit sa se produca citeva reflexii ale un-
delor {lovitura de berbec pe conducta BC sa in tre in faza secundara) :
T 0 /(lBC/c) > 2 ... 1, (7-Ill3)
se poate considera ca sectorul BC, daca nu are o forma cu totul speciala,
este protejat de hidroforul plasa t in B *.
Daca distanta BC este prea mare, un hidrofor mai mic plasat in C are
rolul de a prelua unda de depresiune care apare in faza primara (vezi fi-
gura 7.37) .
b,. Ven.tile de aer. 0 alta solu\ie pentru controlul presiunilor minime
consta in plasarea unor ventile de aer pe conducta (fig. 7.13) care, in mo-
mentul cind presiunea din conducta scade sub presiunea atmosferica, se
deschid ~ pun conducta m comuni.care cu atmosfera. Daca ventilele sint
corect dimensionatc, pentru a admite debitul de aer necesar sub o pierdere
de sarcina de aproximativ 0, 1 m.H20 , in dreptul ventilului, in conducta,
presiunea estc men\inuta la valoarea presiunii atmosferice.
Ventilul de aer are dezavantajul ca - spre deosebire de caste) sau de
hidrofor - intra in functiune cu intirziere, abia dupa ce linia piezometrica
in dreptul Jui a atins conducta (linia intre\"llpta in figura 7.13). Dupa cum
se vede din figura, aceasta limiteaza zona de protec\ie a ventilului; in sec-
torul CD apare vacuum inainte ca
ventilul sa intre in functiune; pe sec-
A torul CB nu sint oprite sa patrunda
undele generate in primele momente.
Aceasta impune sa se foloseasca mai
multe ventile. Exista chiar ideea sa
se plaseze un ventil la fiecare 8 m
diferenta de nivel (sau chiar mai
fig. 7.43. Protettle cu ventile de aer. pu\in), ceea ce ar conduce la un

1.ln studiu mai ananuntit al Joviturii de berbec pe sectorul BC. protejat de hidro-
lorul din B. so g~te In {52].
O solutie do aceastl fo.rml ""te aplicatl la ~tatia de pompare do la Cele.iu (Q0 -
2 x L5 = 30 m1 /s. H 0 - 18 m) In combina~ie cu solupa de hidrolor complex (cu vontile de
aer) descrlsi mai departe.

258
numar mare de ventile. Este bine ca numarul !or sa fie redus pentru
doua motive:
- ventilul contine piese In mi~care ~i daca in faz.a a doua (curge.rc
inversa) nu se inchide ~i lasa sa se evacueze aerul patruns l'n conduce\,
la epuizarea ,olumului de acr poate apare o Jovitura de berbec ca la indu-
derea brusca;
- aerul patruns in conducta se comporta In Caza a doua ca pem a de
gaz a unui hidrofor ~i deci prezenla m ai mu! tor ven tile creeaza un sistem
oscilant complex In care pot apare suprapuneri de oscilatii dczavantajoase.
Efectiv, protectia se poate realiza cu un num ar mic de posturi cu ventile
{I sau 2 la profile regulate) deoarece liniile piezometrice a u mai des aspectul
din figura 7.35; chiar daca apar linii mai abrupte cum s!nt cele din tigura
7.43 ele pot fi corectate cu un mic hidrofor amplasat in zona sta(iei de
pompare (fig. 7.43) sau cu ajutorul solu tiei de hidrofor complex.
b5 Hidrof orul complex [ 14). Este un hidrofor de volum redus pre,azut
cu ventile de aer (fig. 7.44) care functjoneaza astfel :
- in primele momente ale fazei primare. ctnd presiunea din onclucta
scade repede, lucreaza ca un hidrofor obi~nuit (HV - bidrofor vertical, HO
hidrofor orizontal) care controleaza scaderea presiunii ~i aplatizeaza linia
piezometrica;
- cind In pema de aer presiunea scade pu tin sub cea atmosferica incepe
admisia aerului prin ventile ~i dispoziti vul functioneaza ca un caste! de
echilibru (CSC - caste! cu sectiune constanta, CS V - caste! cu sectiune
variabila in cazul HO) pina la epuizarea rezervei de apa;
- dupa epuizarea rezervei de apa dispozitivul functioneaza ca ventil
d.e aer ;
- in faza a doua, c!nd in hidro!or intra apa, o parte din aer este
evauat prin conducta I; evacuarea aerului este oprita cind apa ajunge la
capatul de jos al conductei I. Perna de aer prinsa in hidrofor impreuna cu
aerul patrons in conducta atenueaza suprapresiunile.
Volumul hidroforului se dimensioneaza pe urmatoarele critcrii:
- sa aplatizeze suficient linia piezometrica in primele momcnte ale
opririi pompelor ;
- sa constituie un tampon elastic suficien t pentru a prelua ~ocul care
ar apare la neinchiderea unui ventil ~i sa controleze suprapresiunile ln si-
tuatiile cind in conducta a patruns un volum de aer redus.

Vtntd (t atr

lfief!'qfar l:lltl6ict6
mmta/CHOJ ptaltjfl/0
1...:01-- 1

4
b
Pig. 7.44. Schema hidroforalui cu vcntile de aer :
- vn-tica-1 (KV) ; - ari.tontaJ (HO}.

259
 -- ~------------- !' --
- I
I !-="='"
A

b
Fig. 7.45. Protecti cu camerl de apl:
- pe parcl1ts:u1 eonductel; O - cu 1ua.rea ~i dl.n badnul do uplralfe.

b,. Camera de apa (fig. 7. 15, a). Este un rezervor deschis, cu nivel con-
trolat, eventual printr-o alimentare cu plutitor, legat la conducta de refulare
printr-un br~ament cu clapeta inversa. Cind in dreptul bran~amentului
linia piezometrica scade sub nivelul camerei de apa, clapeta se deschide ~i
deficitul de debit al conductei este completat din rezervor, oprind sau redu-
cind scaderea in continuare a presiunilor. La curgere inversa, clapeta se
inchide ~i curgerea spre rezervor este impiedicata. Av!nd piese in mj~care,
SPlutia este rar folosita. Mai des se folose~te in form a aratata in figura 7.15, b,
unde camera de apa este chiar rezervorul de aspira\ie al pompelor.
c. Controlul pres-im1ilor maxime. Se face diferit, in functie de conditiile
concrete.
Daca statia nu are nevoie de controlul presiunilor minime ~i este pre-
vazuta cu vana cu !nchidere automata, atunci controlul presiunilor maxime
se poate realiza numai cu ajutorul vanei stabilind o lege convenabila de tn-
chidere (19, 30). 0 asemenea Jege are, in general, urmatoarea evolu\ie: pina
in momentul inversarii debitului se inchide cca 85% din sectiune ~i apoi se
efectueaza restul tnchiderii intr-un timp mai lung. Cind se folosesc vane cu
viteza constanta de inchidere este recomandabil ca inchiderea sa se termine
la putina vreme dupa inversarea debitului pentru a nu pennite coloanei
de apa sa se accelereze ~i apoi sa fie frlnata brusc.
0 lege de fnchidere corecta a vanei are un efect pozitiv ~i fn cazul
cind pe conducta exista ventile de aer, camere de apa sau castele ~i hi-
drofoare. In acest caz pentru protectta la suprapresiuni participa intreg
sistemul.
Daca statia este echipata cu clapeta, ~ocul clapetei poate fi controlat
printr-o conducta de ocolire (by-pass) dispusa ca in figura 7.46. Pentru
protectii locale, pe conducte mid, se folosesc supape de suprapresiune.

VlJ

D
Fig. 7.46. Schema dispoziiiei de atenuare a
foculut clapetei prin conducta de ocolire
(by-pa.ss) ; V B-varul. normal deschisl In timpul
fuociionilrii.

260
 7.6. CALCULUL AUTOMAT Al Ml~CARILOR NEPERMANENTE

Calculul ~ciirii nepermaneote in sisteme hidraulicc sub presiune, echi-

pate cu dispozitive de protectie, sc facea, plna nu de mult, cu ajutorul
metodei grafice, pe scheme simplificate sau prin metoda integrlirii directe.
Jn prezent, metodele cu difercnte finite aplicate cu ajutorul calculatoarelor
elcctronice permit sli se rezolve cu o precizie suficienta pentru practicli
probleme oridt de complicate; In legatura cu aceas ta exisfa deja o bog a ta
literatura .
ldeea pe care se merge in ultimii ani este aceea de a crea sisteme de
programe care sa permitli. automatizarea calculelor de proiectare pentru
probleme din cele mai complicate ~i care sli poata fi U>r extinse pentru a
trata probleme noi. La folosirea acestor sisteme de programe bcneficiarul
nu are decit de formulat probkma cu datele de bazli. concrete ~i obtinc
rezultatele dorite. Mai mult, u~urinta folosirii acestor programe da posibill-
tatea simularii unor situa\ii foarte variate, ceea cc permite atit optimizarea
solutiilor ctt ~i rezolvarea unor probleme privind stabilitatea functionllrii
sistemului hidraulic.
In cele ce urmeazli se descrie algoritmul unui program simplu pcntru
calculul saltului In castel [ 12, 18 p. 275... 288] ~i bazele sistemului de pro-
grame LOVBE existent la Catedra de Hidraulica dio l.C.B. pentru calculul
loviturii de berbec In conducte unifilare [ 11 , 13, 15, 16) .

7.6.1. Calculul numeric automat al saltului in castel

la o uzJni hidroelectrici
La calculul saltului in castelul de I.a o uzina hidroelectrica trebuic sa
se trateze ~i manevrele, comandate de organul de rt:'glaj automat, de schim-
bare de regim de la o putere de lucru N, la o alta putere N,. In acest caz
debitul Q, (v. fig. 7.21) este variabil dupa legea (7-47). Fenomenul este
descris de cele trei ecuatii prezent.ate la punctul 7.1.3.2 :
!:.
g
dV
di
+ i:c ~+
2g
ts Val Va l + z =
2g
O;

AV=Fd: +Q
di f '

Y)yQ,(H 0 + z) = N 2 = co11sta11t,
in care, dacli se considera caste! cu sectiune variabila, exista relapa F = f 1(z).
La un calcul mai exact se poate lua "I= f 1 (Q., H 0 + z) ~i t 8 in functie de
repartitia de debit Q, ~i Q8 = Fdz/dl.
Calculul automat pe calculator electronic se poate organiza pentru dife-
rite grade de complexitate, respectiv de generalitate ~i precizie. folosind dife-

Lista bib1iogra!ic1 de la sClrfitu.l capitolului contine o sc.ric do luerli.ri care traicaitL

problomole de an.samblu ale sistc1.n elor sub presiune.
" 1n afarl de sistmul t..OVBE, la Catedrn de Hldrot1llc~ l.C.B. l<>st elnborol sis
tem.uJ de programe LOBRE. c:u c.a_re. se calculeaz:l lovitura dt bcrbec in releJe de conduclc
de orice Corml..

261
r<'n\e finite dupa anum1te scheme. Mai d~parte se vor prezenta doua scheme
de diferen\e finite folosite in acest scop.
Schema semi-implicila a lu i S chocklitscli. Este o schema care a fost ~i
e.;tc Inca mult folosita pentru cakuJe grafice [ 18, p. 210). In cazul caste-
lului de forma oarecare, <lar cu rezisten\a la baza neglijabila (t8 ;;;; 0),
schema cu diferente finite are forma:
N
Q,,, =
'r)Y
(H
o
~ I) ; (7-103)

F,.(z,., -:,) = (AV, - Q,,,) Al; (7-101)

V<>I - V t = - -gilt ( Z1+1

,_ + Cc v,i2gv, I) (7-105)

lndicele i se refera la \'alorile variabilelor la momentul iAt, in care At

este pasul de calcul ales pentru timp, iar indicele i+ l la vaJorile care tre-
buie calculate pentru momentul urmator. F,. este valoarea medie a sec-
\iunii castelulai pe intervalul At, respectiv z., z,.1
Gasirea solu\iilor se face in ordinea indicata de a~ezarea ecua\iilor,
dupa schema de mai jos:

V,, z, ~~ Q,,, ~~ z,+1 ...., (7-I05)r V1 1

tn metoda grafi&:i a Lui Schocklitsch, rezolvarea ecua\iei (7-104) se

face direct. ln cazul folosirii calculului numeric ~i respectiv a unui calcu-
lator numeric, ecuatia (7-104) trebuie rezolvata prin aproxirna\ii succesive
deoarece F .. = f(z,, z1+1) ~i prin aceasta metoda este partial implicita.
Schema c1i valori 111edii, caZ11l ta ~ 0 [ 12]. Notind:
(7-106)

se scriu ecua\iile cu valori medii astfel:

Q
'
= .!._
2
N,( I
Y"'I Ho + ''
+
Flo +'' +
I
.T
)
'

A .!...(V,+ V, +y) = F.. .!.... +Q,;

2 il.1

~L +~ (211, + y)i 2V, +Y I+ .!_ (2z, + x) = O.

g ill c 8g 2

Dupi inlocuirea lui Q, rezulta doua e.c uapi:

= 2F"'x+ N1 (l+ H, +11 }-2V,; (7-107)
y Aili 'r)yA(H1 + 't) H, + + z, "
(7-108)

262
 Schema contine necunoscutele x ~i y in forma neliniara. Rezolvarea
sistcmului se face prin aproxima\ii succesive, pomind de la o valoarc alcasa
.x'1J ~i calculind o valoare x12J, conform schemei:
x() -+'j,~-+ y -+"~ xii!.

Notind cu c eroarea admisa ( 1 mm ... lcm ), daca :

I x 21 - x< 111 ~ c, (7- 109)
se considera ca soluiie x = (x< 11 + xi)/2 ~i din (7-107) se calculeaza y; inlo-
cuind in (7-106) se obtin v 1 1 ~i z,+l ~i calculul se continua pentru inter-
valul urmator.
Dadi. condi\ia (7- 109) nu este indeplinita se reia calculul cu o noua
aproximatie pentru x11 1. Este important ca aceasta aproximatie sa se alcagii
dupa o m etoda care sa asigure convergenta rapida a, solutici. Pentru aceasta
operalie in [18, p. 277] se folose~te o varianta a metodei Newtqn iar in
[1 2) este folosita metoda falsei poziFi (metoda coardei sau .,regula falsi").
ln lucrarile men\ionate se dau ~i schemcle logice pentru calculul auto-
mat. In vederea calculului automat ~i chiar pentru un calcul manual,
ecuatiilc sint scrise in forma:
y= ax+ <
H0 + =1
(1 +
Ho + :i
H0 + :1 + x
)- iv,;
(7-107)
x = - cy - 2z, - d(2V1 + y) 12v, + YI, {7-108)
in care se pun in evidenta coeficientii care se calculeaza o singura data, la
inceput. Exceptie face coeficientul a ca re, in cazul castclului cu sec\iune
variabila, trebuie calculat la fiecare pas ~i la fiecare aproximatie deoarece
Fm = f (z,, x). Trebuie dat ~i un procedeu de calcul pcntru F.,. S-a dovcdit
foarte bun procedcul folosirii unei curbe a volumdor -r, = ~ F dz ~i respec-
tiv F ,. = (-r, 1 +, - -r,,) /x.

7.6.2. Calculul numeric aut.o mat al lovi tu rii de be rbec

Pentru calculul automat al lovi turii de berbec se folosesc atit algoritme
bazate pe metoda undelor fizice cit ~i pe metoda undelor de calcul (in-
varian\i Riemann). ln cele ce urrneaza se descrie algoritmul de ba:za al pro-
gramului LOVBE, folosit la catedJ;a de hidraulica din l.C.B. *. ldeile prin-
cipale ale alcatuirii algoritmului, ca ~i posibilita\ile sale sint ilustrate in
figura 7. '17. Ca metoda de baza algoritmul folos~tc metoda undelor de calcul.
ln figura 7.47, a se arata atit schematizarea instala\iei unifilare cit ~i o
parte din posibilitii.tile programului. Conducta unifilara se imparle intr-un
numar de tronsoane, separate prin noduri de calcul. tn nodurile de calcul
se determina valorile cotelor piezometrice ~i debitclor attt la stinga cit ~i la
dreapta nodurilor. ln figura 7.'17, b se prezinta numerotarea nodurilor:
K . . 2,3...KF, nota\iile folosit~ pent11;1. cote ~i de~ite : Q', Ff' la . stinga uodu-
luq1Q , H " la dreapta nodulut (notatii corespunzatoare in bmbaJ FORTRAN
sau ALGOL pentru nodul K: QP(K), HP(K) ~i QS(K), HS(K}).
Ptograi:nul e&te catalogat in bibliotcc.a cah:.:ula tonilu i de la C.0.C.C.Bucur~ti ~1 la
CeotruJ de cnlcu1 din Constania i poatc fi utiliz.at conform indicatl ilor date lo .. lnstructiuni
tchnicc pentr-u cai.lculul lovlturii <le berbec ~i stabilirea mAsurilor pcntru prc\'cni.rea e fectclor
negative ale acMteia In jnstalafi i hldraulice sub presiune".

263
 H" c
------------ --
-
II
~
I
I
I I HV
I I
~

I I
a I I
I I
I
I I I
I I I I
I I I I I
I
z
I
3
I
4 J
I
11.r
I r
b I I I '
I
1I
I I I I I
I I I I I
I , I u
/
I :'>(I ;'
II I ,, I/
c
Fig. ?.47. Schcm~ de principiu a. progran1ului LOV BE :
o - schem!l ttcnc:ri,tl ; '1 - nurne-rot"rcl\ nodu.-llot, nOll\lU peouu cote pfei ometrlce tl debHe la ood ;
c - Kh~rn :i h1vArJ~n \11ut Rleo1.ann ( R ~, .$').

fn noduri pot fi plasale diferitc dispozitivc, care d elermina tipul nodului

identificat printr-un num c ~i printr-un indicator numeric (MTIP). Se de-
scriu citeva ascmcnea d ispozitive:
MTIP = I; nume : ZERO; nod simplu, even tual cu schimbare de
rezistenta de unda ; exemplu, nodul K = 6 din figura 7.47;
MTIP - 2; nume: DIA; nod cu diafragrna in care este plasata o
diafragma rcala cu un modul de rezis tenta care poate fi
variabil cu sensul de curgcre (RP=R la Q>O ~i RN
= R" la Q < O), sau o diafragrna fictiva care modeleaza
conccntra t rezis tenta hidraul.ica de pe o portiune de con-
ducta ; inlr- un nod DI A exista relatiile:
Q;.. = Qg; H;,. = Hi + RiQ" IQ" I; (7-109)
MTIP = 3; num e: HIDROF; nod cu hidrofor de protec\ie ; blocul
d e cakul corespunzator poate trata concomitent oricare
din situa\iile prezentate in figura in nodurile K = 3, ~ .5, 7
adicii. :
castel cu sec\iune constanta cu rezistenta;
hidrofor simplu vertical sau ori.zontal (HY, HO) cu rezi,s..
ten ta;

264
 hid.rotor complex cu rezistenta. cu toate fazele de func-
ponare descrise la punctul 7.5.3.2; pentru a nu complica
blocul de calcul, in nodul HIDROF nu se plaseaza dia-
fragma pe conducta, ci numai pe bran~ament; intr-un
asemenea nod parametrii de baza sint legati prin relatiile:
H'ic = Hi; Q8; =Qi + QH, (7-1 JO)
in care QH este debitul de la hidrofor; blocul de tip
HIDROF poate trata ~i comportarea aerului care a pa-
trons in conducta in faza VENT.
MTIP = 5; nume: POMP; nod in care se plaseaza o pompa P;
blocul de calcul trateaz:i pornirea sau oprirea pompei
tintnd seama concomitent de: influenta inertiei parplor
rotative folosind o caracteristica universala a pompei;
manevra unei vane cu inchidere programata dupa o lege
oarecare sau inchiderea unei clapete inverse cu sau fara
decalaj, cu sau farii by-pass; functionarea pompei fara
vana, fara clapeta; aceste posibilitati ale blocului sint ilus-
trate de schema din dreapta-sus, figura 7.47, a .
.Algoritmul general folose~te invariantii Riemann (unde de calcul) pen-
tru modelarea matematica a fenomenelor ondulatorii prin care se face lega-
tura intre noduri. Modul de utilizare al invariantilor Riemann este ilustrat
in figura 7.47, c. Se presupune ca, la momentul i, prin calculele anterioare,
se cunosc valorile tuturor parametrilor sistemului (H', H ", Q', Q, QH
etc.) ~i se urmare~te stabilirea valorilor parametrilor la momentul i + 1,
intr-un nod K, de exemplu K = :>. !n acest scop din nodul vecin K - 1 =5-
-1 = 'I, sau dintr-un punct M situat la dreapta lui, se trimite o unda de
calcul directa care are valoarea invariantulu.i Riemann R ; din nodul vecin
K + l = 5 + 1 = 6, sau dintr-un punct N situat la stlnga lui, se trirni te o
unda de calcul inversa, avind valoarea invariantului Riemann S'. Punc-
te.le M ~i N se aleg astfel ca undele plecate din aceste puncte la momentul i
sa ajunga simultan In nodul K la momentul i +I.ln aceste conditii se obtin
relatiile:
(7-111)
(HK - mn1Q1<l1+1 = S'ir+1,1 (7-112)
In ca:zul dnd punctele M ~i N coincid cu nodurile K - l ~i K + 1, atunci
invarianf:ii Riemann se exprima astfel:
Ri:-1.1 = (HB:- 1 + mKQ!:- 1)1; (7-113)
S.ir+1.1 = (H'ir...1 - mK+1Qx+1l1 (7-114)
Daca nu este indeplinita conditia de coincidenta, ceea ce se intimpla
ctnd timpul de parcurs al tronsoanelor este diferit, atunci invariantii Rie-
mann se calculeaza prin interpolare. Unii autori numesc procedeul metoda
CMacteristicilor hibride.
Folosirea invariantilor Riemann cu interpolare ofera o libertate foarte
mare In alcatuirea schemei de calcul. Diferentele de timp de parcurs tntre
tronsoane pot fi cu atit mai mari cu cit mi~area este mai lent variabila:

265
 Pentru un nod simplu (tip ZERO) relafiile de forma (7-111) (7-112)
sint suficiente pentru rezolvarea problemei. Pentru nodul de tip 'DI A se
completea:di cu relatia pierderii de sarcina la diafragma din nod (7-109).
Pentru nodurile de tip mai complicat (HIDROF sau POMP) se adauga
relaf.iilc suplimentare care descriu functionarea dispozitivului plasat in nod
respectiv a hidroforului sau pompei. '
Pe baza algoritmului descris pot fi automatizate intr-un grad foarte
!nalt calculele pcntru studiul ~i proiectarea dispozitivelor de protectie contra
loviturii de berbec ~i a masurilor de reducerc a acestcia.

7.7. STABILITATEA SISTEMELOR HIDRAULICE SUB PRESIUNE

In sistemele hidraulice sub presiune pot a pare fenomene de instabili-

tate generate fie In cazul anumitor manevre fn sistem, fie in cazul functio-
narii In regim. Indifercnt de cauza, fenomenele de instabilitate se manifesta
ca mi~cari nepermanente, deoarece implidi variatia in timp a parametrilor
mi~carii. Jn general, fenomenele de instabilitate se manifestli ca mi~cari
periodice. Ele pot fi clasificate in doua categorii mari:
- de tip oscilant, sau de oscilalie tn mastl, care pot fi interpretate ~i tratate
cu ajutorul modelului de fluid incompresibil;
- de tip ondulatoriu, cu propagare prin mule, care pot fi interpretate
cu ajutorul modelului de fluid compresibil ~i Jinind seama de comportarea
elastica a conductelor ~ echipamentelor.
Ca exemplu pentru prima catcgorie se citeaza fenomenele de oscilatii
intretinute, constatate Inca de mult la unele uzine hidroelectrice prevazute
cu castele de echilibru. Problema respectiva poarta numele de stabilitaiea
castelelor de echilibru.
Din a doua categoric fac parte fenomene de variatie rapidli ~i periodica
a presiunii de-a lungul conductelor, avind frecventa egala cu frecventa funda-
mentala a conductei - egala cu 1/1~ = c/1L - sau pe annonici ale acesteia
generate de obicei de intrarea in vibratie a unui element elastic sub acfiunea
cure.ntului de apa. Un asemenea fenomen a avut loc in Franta, la statia de
pompare Lac Blanc-Lac Noir . Fenomenul poate fi numit instabilitate
hidroelasticii.

7 .7 .1. Stabilitatea c:astelelor de echilibru

Fenomenul de instabilitate ia na~tere ca urmare a interactiunii dintre
sistemul oscilant (fig. 7.31) format din rezervor-conducta-castel de echilibru
~i regulatorul turbinei, care da impulsuri de reglaj succesive pentru a realiza
manevra de schimbare a puterii de la o putere N 1 la o alta putere N 1
Aceasta manevra, ctnd este stabila, are reprezentarea din figurile 7.18,
a ~i b. ln figura 7.18, b se arat~ graficul de. v~d.~tie z(t). Manevra _tncep;
cu cota in caste! Zo1t corespunzatoare funct1onaru la puterea N 1 ~1 dupa
Fenomenul a avut toe chiar In timpul probelor de Reeptie elnd Sa produs spargcrea
eonduetei de refularc lntrun punet din apropierea statiei; jetul fonnat a ebut pe cll.dlrea
statiei de pompare distruglnd jumltato din ea ti produelnd victime.

266
 l

1
b

c d
l

e f
Fig. 7.48. Diagram~ ilustrind stabilitatea ~i instabilitatea castelclor
de echilibru :
,II - sistcm. sbbil; t, J - h1.1tablUt-:i.te de tip ~uloOk;l12Jie (osc:i1;i1ii mlcl> t , f- inst
bill~te de t1_p rcLODAllt4 (OSCilAllf m ri).

un numar de oscilatii cota apei in castel se stabilizeaza la o noua valoare

z02 corespunzatoare regimului de putere N 2 . ln figura 7A8, a se da o alta
Jonna de reprezentare in coordonate V ~i z (planul fazelor). ln aceasta
reprezentare, care este mai concentrata ~i care se folos~te in analiza calita-
tiva a ecuatiilor diferentiale (24), stabilitatea se recunoa~te prin aceea ca
graficul Jui V(z) tinde catre un pol P 2
In figurile 7.'18, c, d, e, /, se arata doua tipuri de instabilitate, prezen-
tate prin cele doua forme de reprezen tare: z(t) ~i z( V).
Figurile 7.18, c ~i d ilustreaza instabilitatea de tip a11w-oscila/ie - sau
micile oscilalii - in care, spre deosebire de cazul precedent, curba reprezen-
tativa nu mai tinde citre un pol ci descrie o curba lnchisa C, - ciclu limitil
interior; ca urrnare a acestei situatii co ta apei in caste! nu se rnai stabilizeaza
la o noua valoare z02 , corespunzatoare puterii N 2 , ci osdleaza in jurul
acestei valori, oscilatiile fiind intrepnute de energia existenta in sistern.
Figurile 7.18, e ~if ilustreaza tipul de instabilitate rezonanJii - marile
oscila/ii - la -care in planul fazelor apare un ciclu limita exterior C., iar ca

267
feno~en fizic;, am~lih.1dinea ~scil.~tiilor cr~te fa\a d~ cea initiala ~i for-
meaza un regim penod\c cu os.c1la!11 de mare amphtudme.
Conditiile pentr'! ~v~ta~ea instabilitatil de tip ~ici oscilatii a fost gasita
de Thoma pe ecuatu limanzate. A rezultat ca sect1unea F a castelului tre-
buie sa fie mai mare decit o sectiune critica F TA Cu un coeficient de sigu-
ranta n = 1,5... 1,8, condilia de stabilitate la mid oscilatii, pentru castele
simple cilindrice, se scrie astfel:
F > 11FT = ,. va LA
2g hro(H - h,.)
(7-115)

Problem a oscilatiilor mari este mai putin studiata, metodele aproximative

folosite indidnd coeficien\i de siguranta foarte variabili (intre l ~i 4).
ln prezent aceasta problemii se studiaza fie folosind procedee din teo-
ria stabilita\ii sistemelor automate [4, 20], fie prin simulare pe calculator
[42) cu ajutorul unor modele matematice discrete de forma aratata tn(12),
mai ales pentru studiul instabilitapi oscila\iilor mari pentru care nu exista
metode analitice exacte.

7.7.l . lnstabilitlfi hidroe laatice

Prin instabilitafi hidroefa.stice, In acest pai:agraf, se lnteleg acele insta-
bilitati care slnt posibile datorita faptului ca fluidul In mi~care este elastic
~i deci este capabil sa transporte perturba\ille sub forma de unde Jongitu-
dinale, plane, sferice, nefiind neaparat necesarli ~i prezenta altor elemente
elastice. Este neccsara aceasta precizare intructt prin fenomene hidroelastice,
care fac obiectul hidroelasticitatii (o noua ~tiinta de frontiera aflata la li-
mita dintre mecanica fluiddor ~i elasticitate) se inteleg acele fenomene in
care o structura elastidi vine in contact cu un turcnt fluid ~i cind obligato-
rie este elasticitatea structurii ~i nu cea a fluidului.
O instalatie hidraulica poate fi definita ca un mediu de oaturii solida
care margine~te ~i dirijeaza scurgerea unui mediu de naturli fluidii . Din
punct de vcdere matematic, in.~talatia reprezi~tli ~onditii la _limit.a ce trcbuie
introduse in rezolvarea ecuatillor care descnu m1~carea flu1dului.
Atit mediul fluid cit ~i mediul solid se caracterizeaza prin deformabili-
tate care in cazul defm:matiilor mici, se situeaza in domeniul elastic; ca
urinare atit mediul fluid dt ~i mediul solid pot i sediul unor vibratii, care
tn anumite conditii pot avea amplitudini foarte mari ~i care sint cunoscute
sub numele generic de fetiomwe de rezonan/a.
Avariile produse instalatillor de dHre fenomenele de rezonan\a se da-
toreazli in cea mai mare pa.r te solicitarilor repetate care conduc la oboseala
materialului.
Asemenea solicitari pot apare fie din oscila\ia masei fluide care supune
peretii tnconjuratori unor _sarcini v~ria~~le, fie datorit~ uo?~ vibratii proprii
ale acestor pereti; alteon apar v1brap1 ale unor dispoz1hve plasate de-a
lungul curentului sau combinatii ale acestor tipuri de vibratii.
Varia\ia conditillor la Jimita sc ~o~t~ ~r~uce . ~i sub acti~ea unor
cauze exterioare, c37 tn .c~re se poate lll~~1a ~- _V1bra~1a maselo~ flu~de. Alte
ori masele fluide., dispoz1tivele sau peretn solizi pot mtra in v1brape ca ur-
mare a unor cauze inteme.

268
 Aparitia mi~ciirilor nepermanente este foarte u~r de explicat atunci
clod exista fot1e exterioare variablle care produc modificar.i ale conditiilor
la limita, ca tn cazul instalatiilor prevazute cu compresoare sau pompe volu-
mice (inclusiv instalatiile sonice) sau cele care se alimenteaza sau debu~eaza
in rezervoare in care se produc valuri.
Astfel, in ceea ce priv~te elementele soUde, se cunoa~te faptul ca, indife-
rent de forma lor (una, doua sau trei dimensiuni), acestea pot vi bra in diverse
,.moduri", fiecare caracterizindu-se printr-o f recven(a sati perioadii proprie
(sau naturalli.); la calcrilul frecventei pr.oprii se va tine seama de prezenta
fluidului care prin masa asociata mic~oreaza aceste frecvente.
Pe de alta parte, fluidele se car.acterizeaza ~i ele prin astfel de perioade
proprii, corespunzatoare diferitelor moduri de oscilatie, aceasta remarca
fiind valabila atlt pentru scurgerile sub presiune cit ~i pentru cele cu supra-
fa fii liberii.
La curgerile sub presiune in conducte (modelul unidimensional) pe-
rioada proprie caracteristica modului fundamental de oscilatie este (fi-
gura 7.49):
1L
To=- (7-116)
c

dar se pot produce ~i oscilatii pe armonici superioare ale acesteia. Astfel

intr-o conducta inchisa la un capiit se produc armonici pare:

(k = 1,2, ... ), (7-117)

iar intr-o conducta deschisa la un ca.pat (intr-un rezervor de nivel constant)

se produc armonici impare:

(k = 1,2, ... ). (7-118)

l n ambele cazuri, la capatul opus se giise~te forta excitatoare.

A~a cum prevede teoria genera.la a vibratiilor, daca perioada fortei exci-
tatoare coincide sau este apropiatii de una din perioadele proprii mentionate
mai sus atunci se indepli-
n~te conditia de rez-0nanta
iar amplitudinea oscila tiei
pe annonica sau pe modul
de vibratie respectiv cap1it1i ._ 1*\_---:----- ---
valori foarte mari (teore-
c-1
=!t--==~~-=-==-'~=;=::
-1 ..;to: - -- - --: -_-: --
L
tic-infinit, practic, valorile 0 b
sint !imitate de frecli.ri).
Pentru evitarea unor Fig. 7.'9, Calculul pe.rloadelor propril In conducte sub
prC'Sliune :
astfel de fenomene este su- - cu un uplt lat.bis ; - cu un c.a plt Ht>u.

269
 ficient sa se evite apropierea frecventelor excitatoare de frecventele
proprii.
Aparitia mi~carilor neperroanente este mult mai greu de explicat atunci
cind ea se produce in condi!iile unei mi~cari initiale permanente ~i mai a\es
a unor to nditif la limita constante in timp. Cauzele ~i mccanismelc care
conduc in aceste cazuri la regimurile de mi~care nepermanen te sint variate,
unele incomplet elucidate, dar toate au la baza faptul ca mi~carile reale
nu sint niciodata absolut pennanente ~i nici conditiile la limita nu sint nicio-
data absolut constante in timp.
Tn legatura cu aceasta se cunoa~t e din practica faptul ca un ansamblu
aparent acela~i al condi\iilor inij:ialc ~i la limita poate da na~tere la curgeri
cu aspecte ~i caracteristici diferite. Totul se petrece ca ~i cum etuatiile de
mi~care ar avea solupi multiple sau, o alta explicatie ar putea fi aceea ca,
moclilicari foarte mici in condi\iile ini !iale sau la limita cond uc la efecte marl,
comparativ disproportionate, in solu\ii. Mai mult, este posibil ca, In timp,
sa aibii loc treceri, bru~te in general, de la o forma de curgere la alta,
treceri care iau aspectul unor discontinuitati spa\iale sau temporale. Tre-
cerile repetate intre starile extreme posibile pot produce fluctua\ii intre-
tinute, iar procesele care fumizeaza energia necesari pentru intretinerea
fluctuatiilor au adesea caracteru l oscilatiilor de relaxare, legate de existenta
regimurilor duble.
Faptul ca ~carile inlilnite in practica nu sint aproape niciodatii per-
manentc se datoreaza faptului ca accstea sint de cele mai multe ori t urbu-
l ente ~i se caracterizeaza prin pulsapi ale parametrilor de rni~care care se
produc intr-o gama larga de frecvente. Daca scara turbulentei este suficient
de mare, atunci efectele pulsa\iilor turbulente asupra peretilor elastici, ai
pieselor mobile sau coloanei de fluid sint importante, putind conduce la
fenomene de rezonan\a in cazul apropierii de una din frecventele proprii ale
sistemului. Un eaz foarte cunoscut, In care se indeplinesc condi\iile de mai
sus, este eel al virtej urilor alternate, care apar in spatele corpurilor neprofi-
late hidrodinamic; apropierea frecven\ei fluctua\iilor prod use de virtejurilc
ce se desprind alternativ de una dintre frecvenfele proprii ale sistemului
poate da na~tere la fenomene de rezonanta; acest fenomen a fost cauza mul-
tor accidente .
Frecvenfa fluctuatiilor produse de virtejurile alternative se poate cal-
cula aproximativ cu formula:
v
f= 0,2 - .
4
(7-119)

unde V esle viteza curentului, iar d este dimensiunea corpului, transver,;al

pe directia de curgere.
Fenomene de natura celor descrise mai sus, provocate de desprinderea
altemanta a vtrtejurilor pot apare destul de frecvent ~i in natura; In
aceasta categorie intra oscilatia firului de trestie intr-un curen t de apa sau
a frunzelor in ba taia vintului.

De e.xemplu prlibu~irea In anul l!HO a podului suspcodat pe cabluri de peste strlm-

toarea Tacoma (Statele Unite a.le Americii, Statul Washington) unde. de'i fenomnul a lost
m.a.i complex, cl a lost initiat prin m.eca.nis'm.ul descris.

270
 Asemenea fenomene pot apare ~i In cazul constructiilor hidrotehnice
(de exemplu la pile} ~i cu deosebire la acelea tare se caracterizeaza printr-o
rigiditate redusa.
C-0nditiile la limita nu sint aid ele absolut constante in timp din cauza
deformabilitatii materialelor ~i a pulsa\iilor existente to mi~carile reale tur-
bulente. Anumite conditii la limita au proprietatea de a amplifica pertur-
batii1e, conducind la rezonan\a. In aceasta categorie intra vanele a caror
ctan~are se realizeaza automat, prin presiunea apei, clapetele cu arc ~i fara
amortizor, unele ventile de aer, supape ~i alte dispozitive asemanatoare.
ln figura 7.50, a se arata mecanismul amplificarii perturbatiilor in cazul
unei vane la care etan~area se produce prin presiunea apei (cu linie con-
tinua groasa s-a figural conditia la limita in dreptul vanei; cind presi unea
cre$te, debitul intii cre~te ~i apoi scade la zero datorita etan~arii; cu
linie punctata s-a figurat condi\ia la limita la capatul opus al conductei-
rezerYor de nivel constant; cu Jinie continua subtire s-au figural undele
de calcul din metoda Schnyder-Bergeron).
"Iasurile de remediere constau in montarea de by-passuri in cazul va-
nelor sau montarea de amortizoare in cazul clapetelor, vent.ilelor, supapelor
sau altor dispozitive prevazute cu arc.
In figura 7.50, b se arata mecanismul atenuarii perturbatiilor atunci
cind, in paralel cu vana etan~ata d.e presiunea apei, se gase~te un by-pass
(cu Jinie punct s-a figural caracteristica Q-H a by-passului).
Un exemplu de rezonan\a produsa prin acest mecanism este eel petre-
cut 1n anul 1961 la uzina hidroelectrica Bersimis II (Quebec, Canada) unde
s-au inregistrat vibratii cu douii perioade distincte, ambele mai mici decit
fundamentala din galeria foriata ~i care s-au datorat unor combina\ii ale
JI

8 a

Fig. 7.50. InstabiliU.ti indu"' de elemente ela.stice a.le

instalatiei:
- U1ip1lrlcarea pectuiblilkw la o vaaJ. etanoatl prin presiu.nea :apei;
6 - ata:nurea perlutbaJfUo_r In caml montltii uotti byp~s.s I& o va.al
etan,atl d.e prtsiuaea apei.

271
armonicelor superioare ale galeriei fortate, ale galeriei de aductiune ~i ale
castelului de echilibru. Prima dintre perioadele inregistrate a reprezentat
in acela~i timp armonica a doua din galeria fortata, fundamentala din cas-
telul de echilibru ~i annonica a cincea din galeria de aductiune, iar a doua
perioada a reprezentat in acela~i timp armonica a patra din galeria for-
tata, lundamentala din castelul de echilibru ~i armonica a noua din galeria
de aduc\iune.

BIBLIOGRAFIE

1. A 11 i e vi. L. Ttoria gc.nerale. <kl molo pe,,turbalo dell'4'qua 11t i lubi in prt.S.Sione. Ann.
Soc. Ing. Arch. ltaliani. Mi la.no, 1903.
2. Angus, R . W . S imple Graphical Solution. fot' Pressur~ Rise itt Pipe!. and Pump Dischflrge
Lines. Joum. of the Eng. Inst. of Canada, Febr., 1935, p. 72-81.
3. Aro n o v I cl, G. , Ka r t v I is v i 11 , N.. L i u b i m I e v , K. Ghidravliuskii uda
i wraunilt lntt rtt4'11Juarr. fr.d. Nauka, ~toskva. 1968.
4. Ar st n t , 0 . Co ntrib~/ii la calculul hidraulic al coslel~lo r dt tc.llil-ibru. Teza. de doctorat,
I.P. Timi~ara , 1974.
S. Bl l i., M. Co-ntribu/ii la stucliul castekfo, de cchilibYu d~ j ()f'ml ''""'""iGd. Tc.z.A de doctorat,
l . P. Timi~ra, 1969.
6 . B t r g e r o n , L. Etude dt.s varia.tiqn de rlgimt dan.s ltJ eonduilts d'e4u: So/UliOtt graphiqu1
glnlra/e. Re''. H y drauliquc. vol. I, Paris, 1935.
7 . Be rgeron , L. Du coup tk bllier en hydraulique au C<JU/> tk / owdre en lllctricili. Dunod,
Paris. J 9SO.
8, Ca I am e, J .. Gaden, 0. Thiorie du eho,1br" d'iquilibre. Paris-Lau5anne, 1926.
9. CI o c, D., Crist~ a, A J., Mir u ti , A I. U ncle. probltme referito4rt la mttla tya-
fic4 d4 caJtul a mie4rii nepe.rmant:ttle sub fn'e6i-11ne. H.idrotehnica, Nr. 7, Bucu.r~. 1963.
10. CI o c , 0. 0 metod<I simpld 1i intuitiv4 (> IN /undamtntarea pro<tdu lor graft # nummu
d~ calcul ale nr.i~c4rii mptrmantnle o licl,idrltW in ctmdu&te sub prtsiu"t. H idrotehnica, Nr-.
11. 1964.
JI. Ci o c , D. Si.ste,,ratit arta a lgori tmiltw tU cah:ul J>eHI"' m i.feared ffUf>umant nltl suli pruiutte.
Studiu intern, IMtitut11l de Constructii Bucur~-ti. 1966.
J2. CI o c 1 0., Popescu , M. St o m a ti u, D. Caleu/,./ s a/tului In castele/c th tchiUtJ...
cu stic/iun.e variabil4 cu aJutor-ul calcul.aJ.oru/ui elecJronic. Sesiunea jubillarA ISCH . Oct., 1967.
13. Ci o c, D. ConJr;bu/i1' la ~alculul mifc4rii nepermanmlt In 'tmdt1cle 1i lo t~orio soniciltl-
( ii eu aplicare lo pqmpaj ul Oflic. Studii de hidraulieA, ISCH , Bucur~, 1968.
)4, Ci o c, D.. Tatu , G., Run c ea nu, M. Hidro/or 4 proltc(ie ,.,...i,;naJ, dosar OS!l\I
61563/1969, brevet 56419.
15. CI o c, D. Algoritme f i procra,,.. f><11ln< uleulul loviturii d< bcrbtc In conduele uni/ilare.
Lucrare intern~. Catedra de HidraulieA, lnstitutul de Construetii Buc~ti, 1969.
J6. Ci o c, D., Tatu , G. Un fwopamme ghtbal pour le eal..U du eoup de Wier cl ,,...1quu
rlsultats. xn Convegno di Hidraulica e costruzioni idrauliche, Bari, Ottobre, 1970.
J7. Ci o c , D. Caleulul Aidro/orului de prot(ie pri" mdod< uf>tditivt. Luerare intern!, Institu-
tul de Constructii Bucure$1i. 1971.
18. Cloe, D., Trofin , E., Jamandi , C. Tatu , G., Mloes cu. M., Damia D
R., Sand u , L., G a 11 , 8 . liidrouli&a-Cukc1,. .U prohltmc. EDP, Bucure~ti, 1973.

272
IJI. Co n s t a n 11 n es cu G. T <Cria sonlcild/ii, vol. I , Ed. Cultura, Bucurqti, 1912 (editi
englul, 1918).
20. C r Is ti d Is V. Sto4iwl aa"41 ol u rut4ri/cw I dtnflnliwl ,..4,4, ;; nep<nnon111u m lxltwo-
bl'"1tol>il1td{ii. Rel. de dc><:tont. Ioslitutul de Construc1ii, Bucur~. 1974.
21. G arde I. A. CAombru d'tq..ililwe, X...usann<. 1956.
22. H a Ind I , K. H)odrawliay , 4, 1 l14do llOlllch a Jwim1Ulov9<}t patrwbW. (Lwllura .U
b<rb<O In condwete de aj>4 1i ind..,triak). SNTL. Praha. 1963.
2J. H a I nd I, K. Vltrnil a jtho u pravy jaAo jwotlrd:ovd odrou (Hidrofcwul # modi/1'torto
lwi eo mljloc d proUe/it '"''"
/01Jituril dt b<rbr.c). Prall. 1968.
U. H a I a Da y , A. Ttorio ealitolivd o tcuofiilor difertnflolt. Ed. Ae. RSR, Bucure~i. 196J.
25. J ae go r, C h . Te<hniseh< Hydroulik. Basel, 1949.
26. J aeger , C b . Thtory of Ruonance In H ydroPower Systeins. Water Power, Jan, Febr,
Mar., 1963.
27. J u Ii o s Ii I, N. E. 0 gliidrav/iuskom udor u uodoprooodnllr tn<bali. BuL Polit.hn. 0~
c:estva, Nr. 5 , 1899, p. 255-290.
28. K a r t e 11 s i 1 i N Ce r n ea t i o , I . A a. t o n o m o G. Ghidravli~'slrii wdar
I 11olhj osli napo,.,.IA Jruwfm11:odov. VNlTC, Leningrad, 1967
29. Kam Ii o, E. D1/ftrtntiolg/eidtungni. vol. 1: CnOhll<At D11f.r..1iolglridtungt11 (tradu<ere
In limba rusl) . 1.1.L .. ~!oskva, 1951.
30. KI no, R. Waln Hammtr Control In Crntrl/w1ol Pw"'f> SysltmS. Proc. ASCE, H Y3,
May. 1968.
31. K o b o r I . T., V o k ob am a, S~, Mi ya sh Ir o 1 H. Prop.agott'oH Jit/fX;.ify of Prtslur~
Waull In Pipe L111e. Hitachi Hyoron, vol. 37, Nr. 10, Oct., 19SS.
32. KO rt ow o g, D. Ovtr Voorplating..,dheid van 1olve11 i11 tla41iJekt bui:en. Leyda, 1878.
33. M arc h a 1, M.1 F 1esc h 1 G. Sute r , P. /Jt l't-thnu11g dts Drsakstossts 1'n Speiclltr
pump.non/.,.,. mil Hilf tkktronucher DigltalreeA" SulzcrForschungshelt, 1968.
3~. Mir u t I 1 A J . Sim.flitudinta milGSrilor N6fHr mattt-Hlt ftJ 1isten1tle de co nduct~ prevdzhf#
cu eaSltl d telrfl{/wu. Studii de hidrau.lieJI, ISCH , Bucur~ti. 1960.
35. Ma let cu, C. Hidroulica. EDP, .Bucu~tl, 1963.
36. M os t Ii o , M. A.. B a f k i r o v, A. A. Rt&S<W 1AUJravluuAil udor. Moskva, 1952
37. 0 r I o, V, A. Urounilelni#. ruervuorl CES Encrghia, Mosha, 1968.
38. P a r m a k I an, J. 1Va1...- Hom,..,, .A11olysis. Longmans Crttn, London, 19SS.
39. P a t I, D. Ct&Std.U dt ap4. .Bui. Soc. Pol., Bucu~ti, 1924.
40. P e tr e s c u , S t , e t a I A. na/.WI mol~mo/~4 fi mllkmolici spuiale. EDP, Bucurt'lli,
1.969.
ii. P o p escu, M. Probkm1 tutuale In d.omcniul hidt11uli.e-i1' eastc.l~/o,. rh echilib,.u. Studii de
hldraulfcl, !SCH, Bucur"'ti, 1969.
12. P o p esc u , M. Mlod ,.,,; ptnlru ea/culll/ h/draulie DI <Mltltlor de hif1'bw. Studli de
bidraulieJI, ! SCH, Bucutt, 1970.
13. R I ch a rd s , R. T. Air Binding iH Lori Pip.Una Flowi& under Vacuum . Proc. ASCE,
J.H.D., HY6. Dee.. 1957.
11. RI t ma n 11. B. Ob<r di#. Forlf>Jlanzwng tbt" Lwftu.~11.. """ tndlieAtr SeAwtfngsu.'tilt.
Abh. d. Ceo. d . WiJa., Gott:ingen. 1860.
45. R I J I Ii , I. M., G r a 4 f t e i", L S. T.J>t/1 4
din limha rusl). ET. Bu~. 19SS.
'"""'' '""'' suii Ii prod"" (tr.aducere

273
46. R ~ s a I , H. Not< " " Jes f>tJiU n0v<m<J11$ d'"" f/11~ '"'o"'~usibl hu "" '">'" 1Jas-
lift"$. J oum. de Math. pures et a.ppliqum, 1876.
47. R occa r d, Y. Les f>Al"o'"'"" d'aulooui/lolicm '""' Its i1ulGl/aJit)f!J Aydraulif'"" Paris,
1937.
18. Sch o y d er , 0 . DrutkslDsse ;,, Pumpnukitltilun:uo. Schw. Bauztg, 94, Nr. Z2. 23,
1929.
49. SI r c e t er, V. L., Wy 11 e, . B. Hydraulic Tra11sit111i. Mc. Graw-HiU, New York,
1967.
50. S treeter, V. L. IVa/er Hammtr AHoJysis. Proc. ASCE, J HD, HY6, No\'., 1969.
51. Sheer, R . T., Bo as c b , R . T., GI b b s, M. S. Computtr Analysis of IV111u Hammtr
'" P11mpit Sysltm s. The South African lledl. Eng .. July, 1973.
51. Ster e. C. UH,Jt osJHtle ,a/illllive ale ''Kimw.riloT lron-titorii ru siskme- S"Ub prtsiu"e /Jro-
ltjalt cu re:erooart de otr. S..iunu 'tiinlificl a cadrelor didactice din Institutw de Construcli.i
tlucure~ti. 26-28 aprilic 1973.
SJ. Tatu, G. Vibra/ii hidror/ostiu. Ref. de doctoral, lnstitutul de Construclii Bucurqti,
1974.
 Capltolul VIII

CURGEREA PRIN ORIFICll ~I AJUTAJE. VINE DE FLUID

8.1 . DESCRIEREA CURGERll PRIN ORIFICll. CONTRACTIA

Prin orificiu se intelege o desohidere practicata 111 peretele mmi rezervor p.,fo
care P,llidul ajlat in rezervor iese i jormeazli o vl1tii de fluid care este tn co11laQt
tmmai cii tmichia i11teri'.011.rii a deschiderii. (fig. 8. 1, c). ln cazul cind peretele
este suficient de gros, astfel ca vtna de Ouid sa se lipeasd i de pereti ~i de
muchia exterioara a orificiului, curgerea se aseamana cu aceea formata de
ajutaje {fig. 8.1, d). Acela~i lucru se i'ntlrnp!a ~i la orificii profilate.
Orificiile se dasifica in mai multe categorii:
- Orificii in perete orizontal (de fund), in perete inclinat, in perete
vertical;
- Orificii mici ~i orificii mari in perete ver tical Se considera orificii
mici cele la care dimensi unea verticala este mai mica declt aproximativ
jumatate din sarcina orficiului. La orificiile mici se admite o distribufie
uniforma a vitezelor in vina de fluid, imediat dupa i~ire;
- Orifioii inecate ~i orificii neinecatc. La orificiile inecate vina de fluid
care iese din orificiu patrunde tntr-un rezervor ce contme fluid de acela~i
fel (fig. 8. 1, b). Situaa de orificiu neinecat apare la curgerea lic.hidelor,
cind vina de lichid iese in atmosfera.
Examinind aspectul curgerii la un orificiu neinecat (fig. 8. 1. c) se con
stata ca Jiniile de curent din rezervor converg catre centrul orificiului ~i,

Fig. 8.1. Cu.rguea prin orificii:

- cu c.urgue libu~ pract1ca1'111tr"'l.1a pcrele fllb1:Ert: f> - tn~t: c - e.u mocbil
lciJSlte ; ' - cu perete srot (JUL*j).

275
~....,
&S
0.8
.,
0.7

~!0.3 - ' A
0.2
0.,
0
2 5 10 20 5(1 /00 500 2000 20000 200000!Ir. dfijR
Fig. 8.2. Variatia coeicien~Uor orificiului. Fig. 8.3. Contrac\ia perlectll (3)
~i imperfectll (I. 2) .

in apropierea lui, se curbeaza, rea.lizind o ie~ire cu dircctia generala dopa

normala la planul orificiului. le~ind din orificiu, lichidul formeaza o vlna
nein ecat a, cu o suprafata libera in contact cu atmosfera ~i care se mentine
pe o distanta destul de mare datorita efectului de tensiune superficiala.
!n cadere, vina de lichid are 0 forma apropiata de parabola.
Contrac/ia. Imediat dupa ie~irea din orificiu, vina de fluid sufera o
contractare, avlnd o sectiune A., mai mica decit sectiun ea orificiului. Feno-
menul poarta numele de contrac{ie '! ~i se explica prin faptul ca, in rezervor,
liniile de curent au direqii convergente. l n sectiunea contractata, la circa
0,6 din dimensiunea orificiului (la viteze mari), vitezele devin aproximativ
paralele ~i egale, iar presiunile au o distributie apropiata de cea uniforma.
Penlru acest ultim motiv, la oriCiciile libere punctul de refednta al cotei
piezometrice se ia in centrul orificiului, ca in figura 8-1 , c. In mod cores-
punz.ator sarcina orificiului se ia de la centrul orificiului (fig. 8.1).
Aria sectiunii contractate este o fractiune din aria orificiului:
A,= cA , (8-1)
in care c < I este coejicirntut de contrac/ie; el variaza cu numarul Reynolds
dupa cum se arata in figura 8.2. In zona de stabilizare, la Re > 100 000,
are valori care variaza intre 0,60 ~i 0,66. Aceste valori sint date pentru con-
trac{ia perfecta, cind fenomenul de contractie nu sufera influenta unor pereti
ca re dirijeaza particulele. In caz contrar, contractia este imperfecta. Cu no-
tatiile din figura 8.3, condi\ia de contrac\ie perfecta se exprima aproxima-
tiv astfel:
A ;;;i, 3a ; B ;;;i, 3b.

8.2. CALCULUL DEBITULUI LA ORIFlCll MICI

Se considera un rezervor cu apa sub presiune (fig. 8.4) in peretele

caruia este practicat un orificiu de sectiune A. Viteza vinei de fluid in sec-
tiunea contractata (unde mi~carea este aproximativ paraleta) se poate cal-
cula cu formula sistemelor scurte:
I
v. = cp. V2gH ; m
T< -
-
v.. + i:. I

Acest fenon1en a fost dcscoperit de Newton ~i numit vena conlroclo.

276
In ca.r e se ia:
- I, deoarece in sec\iunea contractata vitezclc sint uniform dis-
tribuite;
~. ;;;;; 0,06 un cocficient global de pierdere de sarcinii la orificiu;
H ' = h + Po , in care h se miisoara de la centrul orificiului.
T
Rezultii:

v. ='Vic(" +~) . (8-2)

in care:
' ~ 0,97.
Debitul este:

sau :

(8-3)

tn care fl. = cqi. este coeficie11l11l de debit al orificiului ~i are valori fl. = 0,59-
- 0,61.
Fonnulele de mai sus se aplicii ~i la orifi ciile inecate, cu diferen\a
ca In acest caz se ia (fig. 8.5) :
H' = H + Poy = h, - hi + Poy
H fiind diferen\a de nivel ln tre cele doua rezervoare.
Coeficienpi c, qi ~i fl. variaza cu numarul Reynolds, astlel dupii cum se
arata in figura 8.2, dar ~i cu H .

. . ' " .. . . . .
. :. ..
~ (/)
:i: . ,: :.:.::::.. P. (2J
- -
- - - - I

Pig. 1.4. Sebeml de calcu l a Fig. 8.S. Schm~ de calcul a orificiu.lui lnecat.
oriliclu.Jui neinecat.

277
 Formulelc de mai sus sint aplicabile ~i orificiilor mari, cu valori modifi-
cate ale coeficientilor. Orificiile mari pot ti calculate ~i prin insumarea debi-
telor unor fi~ii elemen tare.

8.3. CURGEREA PRIN AJUTAJE

Aj utajele sa" d11.zele sint piese scurte, a~ezate du pa un orificiu sau la capa-
tul unei conducte, destinate sa formeze o vina de fluid. Citeva tipuri de
ajutaje sint aratate In igurile 8.6, 8.7, 8.8 ~i 8.9.
Ele sint fo!osite la dispozitive de combatere a incendiilor, instalatii de
sablaj, duze de injectie, pulverizatoare, instalatii de ploaie artificiala, hidro-
monitoare, ftntini omamentale etc.
Problemele hidraulice ale acestor instalafii privesc curgerea In ajutaj
(forma curgerii ~i debitul), ca ~i a vinei de fluid care se fonneaza. La acest
paragraf se examineaza prima problema, iar in paragraful 8.1 cea de a doua.

~
~
- - -- - a

/ I
I

~ C( I
/rz= l~b
Fig. 8.6. Ajutaj cilindric: Fig. 8.7. Ajutaj tronconic:
- exterior; b-tntcrior(Borda). - :dlvetaeat ~ b - convergent; c - lana de. lncendJu.

Fljr. 8.8. Ajutaj conoidal.

0.85'
Fig. 8.9. Ajutajul turbioei Pelton.

278
 8.3.t. Ajutajul cilindric
exterior

Figura 8. IO reprezinta un aju-

taj cilindric care prelunge~te un
orificiu practicat in perctelc unui
rezervor. Prezenta ajutajului cilin-
dric face ca scurgerea sa se produca
ca la un orificiu .In perete gros. Dupa
trecerea prin orificiu, vina de apa se
contracta formind In lnteriorul ori-
ficiului o sectiune contractata A,;
pe por~iunea contradata, in spajiul
dintre vina de apa ~i peretele aju-
tajului, se fonneaza o zona de apa
moarta, umpluta de virtejuri, in ca- Fig. 8.10. Scbe.m~ de caleu l " ajutajului cillndrie.
re presiunea, la ajutaje scurte, este
mai mica decit presiunea exterioara. Dupa sectiunea contractata, vina de
apa se lare~te, ocupind intreaga sectiune a ajutajului.
Debitul care iese din ajutaj se calculeaza cu formula conductelor scurte:
Q = rpAV2gH.
Coeficientul de debit se calculeaza cu relatia (6-5) :
I
'P = '"'+ ~
Curentul are sectiunea variabila ~ toti coeficienjii de rezistenta trebu ic
redu~ la secj:iunea de ie~rre, astfel :

Luind
= 0,64 ~i i:. = 0,06,
se obj:ine:
>''
~
= U
lJ
+ 0 32 + 0 15 ~ 0 5 +
1 t >
),L
D

Este de observat cli folosirea acestei forrnule (in special l;, = AL/D)
constituie o aproxirnare intrucit pentru L ~ 50 D curgerea se afla in zona
de inceput, ina.inte de formarea profilului de viteze caracteristic mi~carii uni-
forme. De aceea, pentru ajutaje scurte (de exemplu goliri de fund la baraje)
se folose~te un coeficient de debit global. care depinde de forma ajutajului.
Cu tt = I in formula de rnai sus, rezulta:

(8-4)

279
 Egalind cu 0,60 ~i considerind >. = 0,02 se obtine
L ::= 55D,

care reprezinta lungimea ajutajului pentru care cocficientul de debit cste

egal cu eel al unui orificiu de acela~i diametru. Dacii. lungimea ajutajului
este mai micii. de 55D, atunci coeficientul de debit cr~te, atingind valoarea
maxima = 0,82 pentru L = (3... 1) D.
Se vede ca aju ta/ ul cilindric adaugat la orificiu face sa se mareascli
debitul Aceasta se exp icli prin faptul ell sarcina efcctivli sub care se produce
curgerea in scctiunea contractatli a ajutajului este mai mare dedt a orifi-
ciului. Sarcina ajutajului in sec\iunea contractata este:

H = h + "-f' ,
y

in cares-a notat cu p presiunea in sectiunea contractata, care este mai mica

decit presiunea atmosferica.
Experimental, aces t fapt se pune in evidenta cu un vacuummetru a~a
cum se arata in figura 8. 10. Teoretic, el rezuJta aplictnd relatia Jui Bernoulli
intre sectiunca contractata I ~i sec\iunea de i~ire 2;

Prcsupunind L = JD ~i >. = 0,02 rezultli:

-=-
f1 Pot v ( 1,05 + 0,06 + 0,32 - --
+- I }
y y 2g 0.6~

.!!. =
y
"'
y
+ tH(-l,02).
Cu '!' = 0,82 se ob\inc:
1i... = "' - " 0,70 H :: 3/1 h.
y

Pcntru ca sli nu aparli cavita\ia, La Limita, trebuie ca:

h.., ~ 10 m ~ 0,70 H;.... ,
de undc rezulta:
10
H".... ~ - ""' 11.m.
0,70

Pentru a elimina acest neajuns, care limiteaza caracteristicile vinei de

lichid se utili2eazli ajutaje profilate dupa forma vinei eliminind astfel sec-
tiun~ contractata. ln !el~ .a:cesta, se pot fol~sj pr.esiuni ~ai mari .tn sp~tele
orificiului, ceea ce dli pos1bilitatea sa se obna vme mai putermce ~ cu
bli tlii mai mari.

280
 8.3.2. Ajutajul conoidal

Este un ajutaj profilat dupa forma vinei contractate la ie~irea din ori-
ficiu. In figura 8.8 se prezinta un asemenea ajutaj. Coeficientul Jui de debit
este foarte apropiat de t dupa cum se vede in tabelul 8- 1, in care se dau
coeficientii de debit.
TABELUL 81

Re - !..
I 25000
I
so 000
I
100 000
I
200 000
I so ooo
I l 000000

il = 2.8 cm 0.917 0.9~5 0.962 0,967 0,972 -

d = 7,0 cm - 0,957 0.96'1 0.970 0 ,975 0,979

8.3.3. Ajutajul conic convergent

Ajutajul conic convergent (fig. 8.7, b) influen\eaza contractia, modifi-

clnd coeficientul de contractie ~i picrderile de sarcin1i. Accst efect se mani-
festa favorabil pina la un unghi de convergenta a ;;;: 13, pina la care coefi-
cientul de debit cre~te, apoi incepe sa scada. !n tabelul 8-2 se dau valorile
coeficienJor , cp ~i c tn functie de unghiul de convergenta a.
1'A HE.LUL 8 Z

e I o I .. I !&'
I 1 3~4'
I 16"
I 2s I JO'
I 35
I w

.. 0,829 0,920 0,937 0,916 0,938 0.908 0,896 0,883 0.857

cp 0,829 0,920 0.919 0.963 0,969 0,974 0,975 0.977 0,983

c 1.00 l,00 0,987 0,982 0.968 0,932 0,919 0,901 0,857

Ajutajele convergente formeaza o vina de fluid cu proprietati de stabili-

tate mai bune. Portiuni de ajutaj convergent sint folosite la liincile de
pompieri ~i la hidromonitoare, care au drept scop sa formeze vine compacte
de lichid.

8.4. MASURAREA DEBJTELOR IN CONDUCTE SUB PRESIUNE

Pentru masurarea debitelor se folosesc clispozitive (debitmetre) ~i pro-

cedee descrise in standarde (STA$ 3655-61; STAS 6823-63) ~i in lucrari de
specialitate. Pentru mlisurarea debitelor in conducte sub presiune cele mai
des folosite stnt: ajutajul Venturi, debitmetrul cu cliafragmli. debitmetrul cu
ajutaj scurt, debitmetrol electromagnetic.

281
 ll31U Debitmetrul cu ajutaj Ve11tur
(fig. 8.11) are ca piesa principala
un ajutaj Venturi (format dintr-o
portiune de inti:are rapid con-
vergenta, un git ~i o portiune de
i~ire divergenta) care se interpa-
-Q . ~
leaza pe conducta. ln gftul aju-
tajului, care are un diametru mai
mic dectt eel curent, se produce
o marirc a vitezei ~i o mic~orare
l >ii a presiunii. Cadcrea de presiune
1 ll7-l.OD !1p care apare in gitul ajutajului
este funcpe de debit ~i se deter-
F;g, 8 .11. Debitmetrul cu ajutaj Venturi. mina cu un manornetru diferen-
tial cu doua lichide (cu prize de
presiune In scc\iunile I 11i 2) sau prin alte mijloacc. Debitul se exprima
printr-o relatie de forma:

(8-5)

in car.e se ia din anexa 8.1 In func(ie de coeficientul de strangulare m,

iar A este sectiunea gitului.
Debitrnetrele cu ajutaj Venturi au avantajul ca nu produc pierderi de
sarcina importante, tn schimb au o lungime mare ~i o constructie relativ com-
plicata. Pentru a evita acest dezavantaj se folosesc debitmetre cu diafragme.
Debitmetr11l cu diafragma folos~te ca principiu de functionare tot stran-
gularea sectiunii de curgere. Strangularea se reali:Zeaza cu ajutorul unei dia-
fragrne I care se introduce in conducta (fig. 8.12). Caderea de presiune care
ia na~tere !ntre sectiunea curenta ~i secpunea de dupa diafragma se trans-
mite prin prizele de presiune 2 practicate fn corpul dispozitivului. Formula
de calcul a debitului este relatia (8-5), iar coeficientul se ia dupa anexa
8. I. Aceste valori sint date pentru fonnele standardizate indicate tn STAS
2836-51.
Fata de debitmetrele cu ajutaj Venturi, cele cu diafragma au dezavan-
tajul ca produc pierderi de sarcina mai mari. Muchia diafragmei se coro-
deaza cu timpul (in special la viteze marl) de aceea se face din materiale
rezistente. Pentru a lnlatura acest ultim dezavantaj se folo5esc debitmetre
cu ajutaje scurte.
Debitmetrul cu ajutaj scurt (fig. 8.13) are, in locul diafragmei, un ajutaj
scurt I prins lntr-o montura 2 in care sint practicate ~i prizele de presiune.
Fafa de debitmetrul cu diafragma are avantajul ca rezista mai bine la co-
roziune. Formula de calcul este aceea~, iar valorile pentru coeficientul
se iau. din anexa 8.1.
Co1uliliile de instalare ~i folosire. Datele din anexa se bazeaza pe deter-
minari experimentale efectuate cu exactitate la debitmetre montate pe con-
ducte rectilinii. Pentru a se asigura acee~i precizie ~i in instalatille indus-
triale, este necesai: ca debitmetrele sa fie a~ezate In anumite conditii cai:e si
elimine influenta perturbatoare a diferitelor neuniiormitati (coturi, vane etc.).

282
Fig. 8.12. Debitniotrul c u diofrngmd: Fig. 8 .13. Dcbitn1etru1 cu ajutaj scurt:
1 - d,i-af.t111gml ; 2 - .Pril:e de prdiuno penuu 1 -a,Jutj S<lort ; 2 - pcu .e d~ pr~m 110 pt.nlru
mllnom-tl:rul dlJettnCl.al. m-anomctru1 dlfcren ~1..1l .

Pentru a se elimina aceste influente, se cere ca inaintc de debitmetre

sa existe un tronson de conducta rectilinie de lungime L L ~i un altul, de
lungime L 2 , dupa debitmetru. Lungimile L , se determina din anexa 8.2 Pen-
tru L 2 se ia L 2 ;;i, 5 D.
Debitmetrele produc pierderi locale de sarcina care se calculeaza cu for-
mula generala, in care coeficicntul de rezistenta se poate lua dupa anexa 8.3.

8.S. JETUL DE FLUID

J etul sau vina de fluid este un curent de fluid care iese dintr-un ori-
ficiu sau ajutaj ~i se dezvolta intr-un alt mediu fluid (lichid sau gaz).
Se numesc jeturi neinecate, vinele de lichid care se dezvolta intr-un
gaz, cum este cazul vinei de lichid care iese in atmosfera, dintr-un orificiu
liber (fig. 8.14). Sectiunea transversala a acestor vine este variabila ~i are
fonne foarte schimbatoarel cum se arata in figura 8. 15 (dupa D. Pavel).
Se numesc jetnri inecate, vinele de fluid care se dezvoltii intr-un fluid
de aceea~ natura (vina de lichid in lichid ca in figura 8.5, unde este ara-

a. b.
I
---.. '
.,..._.,
'
I

t
\
--- /

I JI ]/[

Qo 0
Fig. 8.14. J etul d e fluid la ie~irea F ig. 8.15. SoctiunUo vinelor de lichid:
di.DtruD orificiu circular. - orlfielu triungbiutar, b - orif~u dnptucghh1lillr.

283
tata curgerea la un orificiu lnccat, sau gaz in gaz). Exemplu de jet neinecat
este jetul de incendiu, iar pen tru jetul inecat eel care se formeazli la in-
troducerea aerului proaspat, in camere, prin orificii sau Cante.

8.5.1. Jetul de incendiu

J etul d e incendiu face parte din categoria vinelor de lichid nelnecate.

Din aceea~i categorie fac parte jeturile hidromonitoarelor (pentru saparea
paminturilor), jeturile aspersoarelor (pentru ploaie artificiala) , ale fintinilor
ornamen tale ~i altde.
Jetul d e lichid neinecat cuprinde trci z-one (fig. 8. 16).
- 0 zo11ii compactii (I) in care vlna este transparcnta ~i Iara goluri.
Tn aceasta zona se men\ine un simburc central cu distribu\ia de viteze de la
ie~rea din ajutaj. l.a periferie, efectul de frinare al aerului modifica vitczele,
formind in vina o zona de strat limita asemanator cu eel din zona de inceput
a conductelor (paragraful 4.1.3.), sau cu eel descris mai departc la vlna
inecata (v. fig. 8.19).
- 0 zo11ii de dest-riimMe (II), in care, sub influen\a frecarii cu aerul
~i a turbulen\ei interioare, vina l~i pierde compactitatea ~i in intcriorul ei
patrund bule d e aer care o destrama.
- 0 zonii a stropitor, In care vlna se destrarna complet, sub fonnI1 de
stropi.
P entru vina de incend iu, es te important sa se detennine lungimea zo-
nei compacte, ca re reprezinta bataia vind sau raza ei de actiune la comba-
terca incendiilor. Dupa pozitia ei, vina poate fi inclinata sau verticala.
Pentru vina verticala (fig. 8. 17) s-a notat cu H inal\imea zonei com-
pacte cu H. inal\imea totala a!insa de vlna de apa, cuprinzind cele tni zone
~i cu If inaltimea teorctica a vinei, egala cu inal\imea cinetica la iec!jirea din
aju taje:
v
H= -
Zg

Zond compwd Zona de desrromare Z.na strop!/lf

- ~
- ::i ~
I
-::=: - -
I

0I <i ][

Fig. 8.16.Jetul de lichid n ct ncc~L

284
 m
30

24

18

12
'
6 ''
....,
I
I
',,
'
0 0 6 12 18 24 30 36 42,,.
Fig. 8.17. Notatii pen- Fig. 8.18. Tra.iectoriile vinei de tichid lncli11ate
tru vtna de lie.hid .

0 solutie teoretidi cu privire la lungimea celor trei zone pentru di{erite

indinari ale vinei nu exista. Formulele de calcul folosite ~i care se dau mai
jos sint experimentale. 1n figura 8. 18 se arata traiectoriile vinei de apa
dintr-o lance de pompieri de (1/8) la o sarcina H = 28, I m. Din figura se
vede ca zona compacta pastreaza aproximativ aceea~i lungime la diferite
inclinari. Acest fenom.en se constata ~i la al\i parametri ai vinei de .apa ~i
de aceea Jungimea zonei compacte se ia L = H., egala cu inaltimea ionei
compacte de la vina verticala.
Tot pe grafic se vede ca ba.taia totala a vinei de apa, inclusiv zona
stropilor, cr~te pe masura ce scade unghiul de inclinare fata de orizontala.
Bltaia utila a vinei de apa se calculeaza in funcpe de inalmea totala
cu formula:
L = Hk = ~H., (8-6)
in care ~ este un coeficient dat in tabelul 8-3 in functie de. H .
TABLUL 8 J

H,(m) I 1 I 9.S
I n S4,S 17,2 20 21,9 24JS 26,8 lO,S

~ I I I
0.840 0.840 0,835 0,825 0.815 0,805 0,790 0,785 0,760 0,725

La rindul sau H. se calculeaza cu formula:

H
(8-7)
I +<!>H
in care .ji este:
<Ji = 0,00025
(8-8)
I + IOOD
D fiind diametrul de ie~ire al ajutajului, in m.

285
 Bataia tolala a vinei de apii, forrnata din zona I ~i zona U, ~i notata
cu R pe figura 8.18, sc calculeaza tot in functie de H.:
R = ('>,H,,, (8-9)
in care ~. se da In func\ie de inclinarca vinei. Valorile Jui ~. se dau in ta-
belul 8-~ , in care inclinarea vinei esle notata cu 6.
T A11Wl BI
o 15 0 30 0
600 900

1,30 1,20 1. 12 1,07 1,03 1,00

8.5.2. Jetul de fluid lnecat

8.5.2.1. Clasificare ~i descricre. Jctul de fluid lneq1.t cste de dou:r feluri :
- ]et11l liber, caracterizat prin faptul ca nu este modilicat de prezenta
unor pere\i laterali sau frontali ~i teoretic se presupune ca se dezvolta intr-un
domcniu semiinfinit. Ca exernplu, se poatc cita jetul format de aerul proas-
pat introdus intr-o incapcre mare (sau jetul de lichid intr-un rezervor mare
plin cu lichid) astf~I ca sa nu suiere influen\a perturbatoare a peretilor la-
terali sau a celui din fa\a.
- ]ctril for/at , care este modificat de pere\i sau obstacole apropiate, cum
cs te cazul unor jeturi cu viteze relativ mari, introduse in tncaperi sau bazine
(de exemplu, jctul de gaz intr-un focar de cazan sau jetul in'tr-un disipator).
La acest paragraf se trateaza numai jetul liber. In acest scop se folos~te
un mod el de calcul simplu, expus mai departe. Pentru jeturile for\ate,
fenornenul variazii cu conditiile concrete $i nu se pot da solutii generate.
Metoda principala de studiu, care se aplica in acest caz, cste metoda rno-
delarii hidraulice. .
Aspeclul mi~dirii la jetul liber inecat cste aratat in figura 8.19. Se
considerii un j.et care iese dintr-un ajutaj cu diametrul D0 ~i care tn sectiunea
initialli. arc o distributie uniforma a vitezelor V 0 ; in contact cu fluidul in-
conjurator, pe care ti antreneaz.'i. treptat, jetul initial este cl insu~i modificat,
in sensul ca distribu\ia de viteze din sectiunea ini\iala este alteratii pe parcurs,
dinspre exterior, pe o grosime care se rnare~te din cc in cc, pina ce in punctul C,
aceasta distribu\ie se pierde. Se form eaza astfel douii domenii ale jetului :
- un simbure central pc care se piistreazii distributia ini\iala (pe fig.
8.19 sc vede scctiunea ABC a simburelui central);
Simbure untral v 0

St~at fimita Fig. 8.19. Jetul liter tne<at.

286
 Z,na ilt in~pul lan:J prmcipalri

Fig. 8.20 Notatii ~i dis tribo t.ia vitezcl<>r tn jctuJ tneeat.

- stratul limita, format de dorneniul marginit ln interior de sim.b urele

central ~i in exterior de o suprafa(a aproximativ conicii., de-a lungul careia
11, = 0. Acest domeniu se continua ~i dincolo de sec~iunea C.
Distributia vitczelor in jet este aratata in figura 8.20. Diagramele dau
distribufia proiec\iei vitezei locale pe axa jetului (notata pe figura cu v).
Domeniul ocupat de jet este marginit de suprafa\a conica cu vlrful in 0
(polul jetului) ~i avind un unghi la \'irf 2. Acest domeniu cuprinde doua zone
{fig. 8.20):
- zona de inceput, pe care se stinge treptat simburele central;
- zona principala, care urmeaza dupa zona de fnceput.
Fenomenul de fonnare a stratului limita are asemanare cu acel~i feno-
men la conducte (paragraful '1, 1.3). Deosebirea consta in faptul ca aici e-
fectul de frinare este exercitat de fluidul inconjurator, care .la rindul sau este
antrenat in jet (v. fig. 8.19), acesta marindu-~i treptat sec\iunea ~i debitul.
In descrierea jetului se folosesc nota\iile:
s absciscle masurate de la polul jetului;
L abscisele masura te de la orificiu;
V0 viteza in sectiunea ini\iala;
y distan\a unui punct la axa jetului;
Rv0 viteza in .axa jetului;
raza transversala a jetului in sectiunea s.
8.5.2.2. Proprietiple mi9carii In jetul. de fluid. Pe seam a antrenarii flu-
idului inconjurator dibitul jetulu-i cre~te fn lu11g11t acest!'ia.
Distributia de viteze este cea aritata in figurile 8.20 ~i 8.21. ln ambele
figuri se arata valorile vitezei v (proiectia vitezei locale pe axa) care este nulii pe
suprafata de contur a jetului. Pe aceasta suprafata viteza locala nu este
nula, ci are numai o componenta normala pe axa, cum se vede in figura 8. 19.

287
r(m/<) Ung.hiul la virf 2ot al suprafe\ei
I I ,.. I (-
conice de separatie depinde, in prin-
70 ~ - l-11 I I I
I I I I I
cipal, de forma ajutajului ~i natura
60 l"i" 11 !~ -.if.~~
S "
1JrQ045m .... ....
~

~L
fluidului ~i de gradul de turbulenta
r'I ,, s i:o V,87m/s ~

al mi~dirii.
50
40 ,_ I-'.
...-12
"$~
- Distributia vitezelor longitudinale
In zona principala a jctului se bucura
30 " ,.. ~ -. 6u. de o proprietate de similitudine. A-
ceasta proprietate se pune in evidenfa
20 ~~ '- t -

ro ,_

~
'
,. ,.
S,l~OSi.2 1 ,
Sts -'""
~ I r: 11
..... daca, cu ajutorul datelor din figu-
ra 8.2 l, se construie~te o diagrama
adimcnsionala (fig. 8.22) avind drept
0 I) 0..1 0.2 0.3 ,rfm/ coordonate:
Fig. 8.2 J. Distribu~i<,L vitczc:lor tn jetul conic
tnecat.
"
~i -y
Ii
.
I
In care 'fj este distan\a la care v == - v 0 .
2

Pe aceasta diagrama toate punctele, indife:rent de sec\iunea s fn care

au fost luate, se a~aza pe aceea~i curba , ceca ce confirma proprietatea de
similitudine. Jn acest caz, in locul Jui L se poate lua mai comod L , deoa-
!i R
R
recc - = c,onstant.
Ii
Dupa cum s-a ariitat, in jet debitul nu mai ramine constant, ci cr~te;
in schimb, sc conservii. impulsul (mai corect fluxul impulsului). P entru a
d emonstra aceasta proprietate se aplica teorema impulsului (relatia '1 -61),
masei de fluid delim itaU!. d e sec~iunile 1 ~i 2, astfel cum se aratll. in tigu-
ra 8.23. R ela\ia generall!., scrisa in proiec\ie dupll. axa jetului, este:
P, - P 2 +R +1 1 - 12 = 0 .

~ 1 I I os 0.6m ~ ,_
tt;
~

1, 0
I
~ .I
I '
.
"j;;~- - - - L -
"'tJ 0.8m,

I.Om
[
l.2m
0,8
r
4---._
I
... l.4m -

~&H -
0.6 ;i '. I.

~-~L~
~
0,8
.
I f. '--

! ,_._ - ~
0.2
' r ...
,_
I l~T
00 o.s 1.0 1.5 2.0
JY,)~ l?Ofl, ~-------- -~
Fig. 8.22. Diagram~ aiJimonsional~ a distribupci Fig. 8.23. Scheml de calcul la jctul
vlte:zcJ_or ln jetid de fluid lnt.-cat. de fluid tnecat.

Abramovici. G. N. Prikladnala gazovaia dina.mika {Dioamica gaz~lor, aplicatS), GITTL.

Moskva, 1953, pp. 211 - 216.

288
 Pe mantaua laterala a cilindrului A B CD, anata in fluid in rcpaus,
eforturile smt nule ~i deci R = 0. P e sec\iunile I ~i 2 clistributia presiuni-
lor este aproximativ aceea~i ~i deci P, = P 2 Rezulta:
11 = 11 = I 0 = const. (8-10)
ceea ce d emonstreaza proprietatea enuntata.

S.5.2.3. Calculul vitczelor tn jetul de fluid. Existcnta proprietatii de

similitudine pentru distributia vitezelor in sec\iunea transversala a jetului
(v. fig. 8.21) arata ca pentru a calcula viteza tntr-un punct oarecare este
suficient sa se cunoasca vitezelc 110 tn axa jetului. Formula de calcul pentru
aceste viteze se deduce din relatia (8-10). Se exprima mai intii fluxul im-
pulsului I pentru o sectiune oarecare de abscisa s , dupa formula (1-62):

I = L p11(v dA) = ~: pv1 2ny dy =constant= I 0 ,

unde:
I 0 = ~ pnD~ V~.
1

Se introduc sub integrala variabilele adimensionale din figura 8.22, astfel:

I = np tiiR 2 I ( -u )t = p ~ ~-
~ -y
)' d ( :tDI
o " Yo 1

Tinind seam a ca ~ este o functie de L , exprimata prin curba din fi.

o R
gura 8.22, rezulta di ~i in tegrala este o constantli 82 ~i deci:
D V
110 R = const. = -1 -0 . (8-11 )
28
Aceasta relape exprima lcgea d e variape a vitezei din a;>(a jetului. Din
figur a 8.20 rezulta:
R = s tg ex = (L + ~)
tg.. 2
tg ex =~2 0 0 +L tg ex
~i d eci:

din care se deduce:

..!!. = _ _ B
_ __
v. I +2tg-
L
Do
fi deci rezulta pentru jetul circular :
o
- = 2o'L
A (8-12)
Vo --+B
Do

289
in care A = 0,96; B = 0,29 ~i a' = 0,08, pe.n tru jeturi de aer a' fiind coPfi-
cientul de turbulenta . Acestui coeticient ii corespund unghiurile at = IS'
~i at 1 = 7 (pentru jct circular).
In cazul jeturilor circulare de apa in apa, valorile sint:

A = 0,29; B = 0,29; a' = 0, 10.

Aplical ia 8.1 . Sc eere sA se determine dlstribu\ia vitctclor lntr-o sectlu"" situatl la
<listanj:a L = 10 m . la un jLliOOr de aer (fig. 8.20) care Iese dintrunorificiu circular. Se dau:
V 0 = 50 m/s si D 0 = 100 mm.
Rezolvore. Se calculeaz:l mai tnlli Jungimca tonei de lnceput (notatiile In !igura 8.20):

Ro Do
Lo = - - = - -
tg " 2 tg "

Pcntn1 acr sc ia " = 7 (v. pun ctul 8.5.2.3.) si se o bti ne:

L0 ~ ~=~ = O.I =1.08 m.

2 tg " 2 tg 7 2 . 0,12278

Sectiunea este situata. in zona principall i;;i viteza maxi1nl tn axa jetulul se calculei-
z \ c u formula (S- I 2) :
__ ~ __A
_ _ _ _ _ _ o..:..96
_ ___ = _o_.9_6_.
V0 2a' /.
-- + B 2 0.08 10 + o.zg 16,29
v. 0.1

" - v. 0,96 = 50 ,!!.96 ~ 2.91 m/$.

16,29 16,29

Distributia vitczclor lo sectiunca tran!ivcn;aJa se determina. cu ajutorul diagramei adi

n1ensionale din figu.r a 8.22.
Se calculeazi mai lntli R(fig. 8.20) :

R = L tg " + Do = 10 0,2-101 +~- 2,90 m.

2 2

Se introduce y cu r~laiia din !igura 8.22 :

-y = 2.~0-
y

" R
~i apoi sc iau din ligura 8.22 valorile de calcul . .Re:uiltatele sc dau lo tabclul 8.S.
Distribu-fia vitezelor mai poate fi calculatll., attt la jctul plan clt 'i la eel circular. cu
fonn_ula aproximatlv~:

Pentru detalii vezi I.$. ldelcik, Spravocinik po gbidravliceskl soprotivleniam (ln-

d reptar pcntru reti.stenio bidraulice). G .E.1 .. Moskva, 1960, p. 368-373.

290
 TA BEi.UL 8-3

.!...
R
I 0,0
I
0,1
I
0,2
I 0,3
I
0,4
I 0,6
I 0,8
I
1,0

" ("']
0,0 0,29 0 ,S8 0,87 1,15 1,72 2,30
--
2,90

0,0 9,27 0,31 0,81 1,08 1.62 2,16 2,70

1'..
g
"
-
-
1,0 0,93 0,8 0, 6 0,13 0, 18 0,0

----
V[..,/s] 2,91 2,71 2,36 l,76 1,32 0,S3 - 0,0

TA BELUI.. 86

..!'..
R
I 0,0
I t ,I
I 0,2
I 0,3
I
0,4
I
0,6
I
0,8
I
1,0

y[m] 0,0 0.29 O,S8 0,87 1.15 1.72 2,30 2.90

--
0,0 0,032 0,09 0,16'1 0,235 0,165 0,72 1,0
(! )'''
- -- -
0,91 0,836 0,715 o.~35 0,28 0,0
1-(~f''
1,0 0,968

V[..,/s]
I 2, 91 2,81 2,6 7 2, 16 2, 18 l,S7 0,82 0,0

Pentru comp.arat:ie se dau tn tabelul 8a6 vite:iele calculate cu aceastl formu~. Se vede
cl ea dl rezultate ceva mai mari decit ~ele calculate cu ajutorul graficului 8.22. care stot
mai exacte.
 Capltolul IX

Ml$CAREA PERMANENTA CU SUPRAFATA LIBERA fN

RfURI $1 CANALE

9.1. DOMENIU DE APLICARE. CLASIFICARI

M i~carca cu suprafata libera a lichidelor tmbraca un domeniu foarte

larg de problcmc practice. Mi~cari cu suprafa\a libera au Joe tn canale,
fn albiilc rlurilor sau tn conducte cu sectiunea partial plina.
0 clasificare gencrala a mi~carilor cu suprafa\a libera se poate face dupa
urm li torul ta blou:
m1tc1.r1 un1rormc } - m..iJC1ri lente
- mi1ct.r1 gradual va.riate - mi~ rapidc
- m~ri ncun1forme { - matc.1.ri rapid variate

Mi~c4rile uniforme (fig. 9. 1) au liniile de curent rectilinii ~i paralele,

viteza medic ~i adlncimea sint constante fn lungul curentului, iar suprafata
llbcra cste un plan lnclinat.
Mi~c4rite neimiforme nu tndeplinesc condi\iile de mai sus; cele apropiate
de mi~cari ll! uniforme, deci cu linii de curent aproximativ rectilinii ~i paralele,
se numesc mi~cari gradual 11a1'iate (v. fig. 9. 11).
E11ergia specified medie a mi~carilor uniformc ~i a cclor gradual variate
poate fi cxprimata prin trinomul lui Bernoulll, care implica distributia hidro-
statica a presiunilor In sectiunea transversala:
H =z+
( -f>y ) +-
11V1
2,
(9- 1)

A1i~c4rile rapid 11ariale pre:tinta neuniformita\i mari in variatia vitezelor

sau a liniilor de curent (curbe, schimbari de sec\iune). Ca exemple se pot
dta: mi~carea cu suprafata libera peste trepte, praguri, racorduri sau alte
neuniformita\i, peste devecsoare ~i, ca o categorie speciala, saltul hidraulic
care apare la trecerea de la mi~carea rapida la mi~carea lentil.
Pentru mi~carile uniforme ~1 pentru cele gradual variate, pomind de la
exprimarea energiei specifice medii a curentului prin relatia (9-1), se intro-
duce o clasificare speciaJa tn mi~c4ri lente # m~c4ri rapide care va fi descrisll
la paragraful 9.3.
In afarll de clasificarea de bail, aratata mai sus, curgerile cu suprafa~
libera pot fi cu sau fara antrenare de aer. Curgerea cu antrenare de aer se
produce la viteze mari ti, de regula, pante mari ale canalelor ~i este caracte-
rizat1 prin aceea ca, din ca.uza turbulentei sporite, membrana care formeul
suprafata liberll este destramata ~i tn curent stnt antrenate bule de aer.
La curgerea cu an trenare de aer (sau curgerea lUl'atl) o zonll de fund a curen-
tului este format! din apa clara, iar deasupra ei, o a doua zonll este coo:
stituita dintr-o emulsie de apa ~i aer. to acest capitol se tratea.zli numat

292
mi~e cu suprafata liberi. Iara antrenare de aer. Dupa D. Pavel (12), la
curentii uniformi, antrenarea aerului nu a.r e loc daca panta canalului este mai
mica dectt o panta critica i 0 data de formula:
i 0 = 0,078'1/RO.on, (9-2)
unde R este raza hidrauliclL

9.2. MISCAREA UNIFORMA IN CANALE SI CONDUCTE

9.1.t. Formu.le ' i probleme generale

Ml~carea uniforma cu suprafata libera se poate realiza in albii rectilinii,
de forma prismatica sau cilindrica.
Aceste conditii sint lndeplinite de albii artificiale create sul;> forrna de
canale, conducte, galerii, jgheaburi, rigole, ~anturi etc.
ln figura 9.1 se da reprezentarea mi~carii uniforme cu suprafata libcra.
Linia piezometrica a curentului este linia suprafetei libere. Linia energetica
este _paralela cu linia piezometrica ~i este situata deasupra ei la distanta
rz.Vl/(2g).
Adtncimea curentului In m~e uniforma poarta numele de adincime
normala ~i se noteaza cu h 0 Panta de a~ezare a albiei sau conductei poartli.
numele de panta fundului ~i se noteaza cu i. Ea se define~te astfel (fig.9. I) ;
i = - dze 6
- =sin, (9-3)
ds

fn care:
z0 este cota liniei fundului;
s - lungimea masurata de-a lungul curentului;
6 - unghiul liniei fundului cu orizontala, cu semnul pozitiv ca in
figura 9.1.
Canalele ob~uite ~i cursurile de apli. au panle mid, cuprinse lntre 10- 5
(cazul Dunarii pe cursul inferior) ~ 0,001 ...0,005.
In cazurile speciale ale canalelor rapide, pantelc au valori mult mai
mari, corespunzind unor lnclinari pina la 1.5... 60.

ze ~I~
Zp ----- ------ ----
-v --
-~
--
~

~ - - -
r-- ~
- ~

I
q)
.
.::
~

' - - N

. =--d
t
dz,'"
=+Siiia
!i
Fig, 9.1. Mitcatta uniform! cu supralatl liberl.

293
 In mod riguros, aria sec!iunii transversale (In formula Q = A V) ca
~i adlnc.imea ar trebui definite tn sectiunea vie a curentului, perpendiculara
pc liniile de curent. In cazul canalelor cu panta mica, fara a face o eroare
mare, adincimea ~i sectiunea pot fi determinate lntr-un plan vertica 1 (ca In
fig. 9. 1) . La pante mai mici de 0, 11 aceasta eroare este mai mica de 1% ,
fiind de exemplu 0,2/00 pcntru o panta de 20/00
La o mi~care uniforma cu nivel liber, panta fundului , panta piezometricl
~i panta hidraulica slnt cgale:
i = ],. = ] . (9-1 )
F onnulele de baza ale mi~carii uniforme cu nivel liber sint cele de la
m~carea sub prcsiune, cu diferenla ca se poate lnlocui panta hidraulica prin
panta fundului. lo accst caz, formula lui Chezy se scrie:
v = c Viti, (9-5)
iar pcmtru debit rezulta:
Q = A V = CA VRi, (9-6)
sau:
Q= K Vi. (9-7)
in care K este modulul dcbitului, definit conform formulei (6-17):
(9-8)
Formulele precedente permit sa se rezolve problcmele care se pun in mod
obi~nuit la canale sau conducte cu curgere cu nivcl liber.
Probleme de verificare. Calct4l1'l debit11foi Q, cind se dau: i, 11, h 0 ~i
forma sec\iunii transvlo"rsalc. Problcma se rezolva direct prin aplicarca rcla-
tiilor (9-6) sau (9-7).
Calci1l1l pierderilor de sarci11ii san p a11tei cind se dau: Q, 11 , h0 ~i forma
scc\iunii. Problema se rczolva cu ajutoruJ rela!iei (9-7) scrisa astfel:
; = I = Q" (9-9)
K'
~i:
11, =- ~2. = J . L = !:..
J(i
Q. (9-10)

Probleme de dime11s-io11are. Calc11l11l adfocimii 110 cind se dau Q, i, n

~i forma sectfonil. Problema se rezolva cu ajutorul relatiei (9-7) din care:
,, K = !L. (9-11)
v.
Ecuatia (9-11) se. rezolva ~rin incerciri sau
cu ajutoruJ unui grahc ca tn. f~g. 9-2; pent!'1 o
forma de secpune ~i un coef1c1ent de rugoz1tate
date, se construi~te graficuJ K = f(h); pe acest
grafic se determina valoarea ls 0 corespunzi!.toare
K lu.i K dat de relatia (9-11) .
La conducte sau galerii cu forme tipizate
F ig . 9.2. Caleulu1 grafic al problemele de mai sus se rezolva cu ajutoruJ
adlncimii normalc.

294
 r

/
......- Q9
,,
Q
i05 , - ..
~ Cl ,. t-f.L
~ .l'j o,
\ r-... 0.1
;v
v
0 0.1a2036445 QS 47D.8 Dtl.0 ti U 11, .H,
041UQ3114flSOla1Gla:tllUU U I

F ig. 9.3. Diagnina de calcul P<'"tnl socii Fig. 9 ..t. D1agramA. de calcul ~ntru acctiunn
uni circol:are. o"oida.lc.

unor gra.fice cum slnt cele <lin figurile 9.3 ~i 9.1. Diagrama din figura 9.3
cste construita pentru sec\iuni circulare, iar diagrama din figura 9.4 pentru
o sectiu ne ovoidala cu caracteristicfle indicate in figura 9.5. !n fiecare dia-
grama, in ordonata estc trecut gradul de umplere a, definit astfel:
A
a=-
R
(9-1 2)

to care:
h este adincimea cur~ntului cu suprafata libera, la umplerea par!iala
a sectiunii;
H - adiocimea curentului la sectiune plina.
lo abscisa se dau :

R = t'. = c. l' R. (9-11)

1' ,, -
' C rR 1 1

In care marimea cu indicele I r~pre-~inta valoarea la sec~iune plina, iar

cea cu indicele a vaJoarea corespunzatoare gradului de umplere a.

9.2.2. Sectiunea hidraulic optiml

Problem.ele de dimensionare se rezolva

cu metodele aratate mai tnainte cind este
cunoscuta forma sec1iunii, ceea ce este
cazul ob~uit. !n formularea generala
a problemei, apare ~i necesitatea de a se
determioa o forma optima a sec\iunii.
Optimul hidraulic corcspunde acelei Fig. 9.5. C..racU:ristici gcometrlot ale
forme care, la o arie data a sectiunii, sectiunii ovoidale.

295
 transportli debitul maxim. Din rela\ia (9-6) re:imlta ca aceasta forma este
cea care conduce la raza hidraulica maxima (R = A/P), respectiv la peri-
melrul udat minim. Prin metode varia\ionalc s-a gasit ca pentru conducte
inchise cu sec\iune plina (~care sub presiunc) forma optima este cercul.
Pentru cazul scc\iunii partial pline (mi~carc cu suprafa\a libera) forma op-
tima este apropiata de semiccrc.
Pentru canaJe, fonna circulara nu este lnsa oonvenabila dedt ln cazuri
speciaJc. Aile considerente, legate de condi\ii de execu\ie, condii de rezis-
ten\li $i stabilitatc sau conditii tehnice de Cunc\ionare, fac sa fie adoptate
allc form c.
ln afara de sec\iunea circulara $i cea ovoidala, alte forme de sec\iuni
slnt arlltate In ligura 9.6. Sectiunile de fonna trapezoidala, ~i la limitl'l ccle
triunghiularc, se folosesc pentru canalele de pamlnt, deoarece convin eel
mai binc tehnologiei de execu\ie. CoeficientuJ taluzului m rezulta din condi-
liile de stabilitatc ~i depinde de caracteristicile pamintului. CeilaJ\i para-
metri care dctcrmina dimensiuniJe ~i forma sec\iunii ~i anume adlncimea II
~i la\imea la fund b, pot fi obiectuJ unei probleme de optimizare, dupll. cri-
teriul hidraulic al capacita\ii de transport maxime.
Aceasta problema se fonnulcaza astfcl: fiind cunoscut coeficientul de taluz
m se cerc sa sc determine fonna lrapezului, respectiv raportuJ b/h, care asi
gurli capacitatea de transport maxima. Este sectiunea care are perimelrul
udat minim ~i deci problema se mai poatc enun\a astfel : la o arie a trape-
zului data:
A = (b + 2mh)h (9-1.5)
(j

-- -- -- ----
f _____,..................
Fig. 9.6. Forme caracteristicc ale aectlunUor conductelor ,1 cam.lelor:
- trapaold.a.I& ; - trk.uahlulat&: c - m w.clfune compu.U: 4 - dtepto:octlluJut : ,_ ia fonal de
do9ot "' rfcol: I - , . -.

296
sa se gaseasca raportul b/h pentru care perimetrul udat:
P = b+2V1 +m2 11 (9- 16)
este minim.
Cele doua condi~ii corespund anularii diJeren\ialelor lui A ~i P in raport
cu b ;;i h ;;i se ob\ine urmatoarea solutie:

(! )
It uptlm
= 2 (V l + m' -111). (9-17)

Aceasta solutie este relativ rar aplicata deoarece conduce la canale

adinci sau cu o latime la fund prea mica, ceea ce antreneaza dificul tati in
executie.

9.2.J. Pl'obleme speciale pl'ivind calculul hidl'aulic

al canalelol'
9.2.3. l. Viteze admisibile. La proiectarea hidraulica a canalelor t rebuie
ca, in diferite regimuri de exploatare, viteza medie a apei in canal sa fie
cuprinsa intre o limita inferioara, viteza minimi!. admisibilii, \ii o limita supe-
rioara, viteza maxima admisiltilii.
La depa~ea limitei superioare, curentul de apa ataca \ii erodeaza ma-
terialul din care sint . alcatuite patul ~i pereti.i canalului sau cond uctei.
Asemenea limite exista pentru toate materialele. Chiar materialele cele mai
rezistente pot fi erodate la viteze mari prin efectul fenomenului de cavi-
'tatie locala. La canalele protejate cu dale de bcton sau sapa.te in stinca tare,
vitezele maxime realizabile nu ating limita superioara (exceptie paramen-
tele barajelor sau canalele rapide) astfel ca acestea pot fi considerate ne-
erodabile. La canalele sapate in terenuri mai moi tre.buie sa se fina seama
de aceasta conditie. Viteza maxima admisibila depinde atit de caracteris-
ticile materialului care alcatuie\ite patul albiei cit *i de caracteristicile hi-
draulice ale curgerii (adincime, viteza).
Viteza minima admisibi!a. este limita la ca.re incepe depunerea aluviu-
nilor ~i innamolirea canalului, daca acesta transporta apa cu aluviuni (ma-
teriale nisipoase). Viteza minima admisibiJa depinde de caracteristic:ile alu-
viunilor ~i de caracteristicile curgerii.
9.2.3.2. Coeficientul de rugozitate. La can.alcle cu albie neerodabila,
coeficientul de rugozitate se alege dupa regulile date la capitolul 5 ~i de-
pinde de rugozitatea mate.rialului. La canalele de pamint, ca ~i la cursurile
de apa naturale, intervin ~i alte elemente care influenteaza curgerea. Se
folosesc ~i in acest caz formulele de baza ale m~carii uniforme ~i se tine
seama de influenta factorilor suplimentari prin modificarea coeficientului
de rugozitate.
Principalii factori care influenfeaza curgerea ~i intervin In modificarea
coeficientului de rugozitate sint:
- microrelieful albiei care depinde de regimul de transport al aluviu-
nilor;
- acoperirea sau protecfia cu vegetafie a albiei;
- neregularitatea in plan ~i in sectiune a albiei.

297
 La cursurile de apa naturale ~i la canalele cu secune compusa, de
regula, rugozitatea nu este aceea~i pe tot perimetrul. La albii bine confor-
mate, Hlra albii majore foarte dezvoltate, se folose~te o rugozitate medie
cakulata ca o medie ponderata:
'1P1
n =---
p (9-18)

in care P, este lungimea aferenta rugozitapi n11 iar P este perimetrul udat
(P = I:P,).
La albiile compuse, cu albie majora dezvoltata, cakulul debitului se
face separat pentru fiecare albie in ipoteza aceleia*i pante de scurgere ~i
apoi se insumeaza debitele (vezi fig. 9.6,c).
9.2.3.3. Pierderile de sarcinli. Se calculeaza cu formulele ~i dupa me-
todele indicate in capitolul 5, care sl'nt aplicabile mi~dirilor uniforme ~i
mi~carilor gradual variate, la viteze care nu sint excesiv de mari.
La viteze mari, suprafata libera se deformeaza, devine neregulata,
ceea ce face sa creasca disiparea de energie, care incepe sa depinda, in afara
de numarul Reynolds, ~i de numl!.rul Froude. In cazul vitezelor foarte mari,
dnd curentul devine aerat, disiparea de energie se intensifica.
Aplicajia 9-1 Un canal avind. In seciiune transvorsala. fonna trapezoidall. cu lll\imea
la bad b = 1 m, panta taluzuM I : 2 (m = 2) ~i oodkicntul de rugoz.itate = 0,01 1, trans-
port~. tn mi~care uniJormii, un debit Q = <fO m 1/s. la o pant~ longitudinal:\ i -- I %0
Se ccre s~ se determine adlncimea normal~ a apei In canal.
Reiolvart'... Trebuie gliltA acea adtncime Ja0 care satis(ace reJa~ii1e m.i~clril un:iforme cu
suprara1a libera :

Coefid entul Jui Chezy C se cal~ule;ul cu formula lui Manning

Pentru albia de forma trapeioidalll:

A = h(b + mh); P = b + 2A VI + m1
Se recomandA un ealcul aproximat.iv, ln care: se ealculeazl debitele care se scurg-. f.n
acclea~i c:onditli, pentru mai multe adln.c imi impuse: adtncimile impuse se aleg a:stfel tncit
dcbitele ce reiul1:4 sA fie In jurul valoril date (i'O m'/s) ;
Yntrucit estc nce~ar a se efec:tva a.celca~i calc:ulc de mai multc orj, se recomandl elec;:.
t\larca aeestor calcu1e lntr~un tabcl, ccea ce are dou:i. avantaje : pe de o parte ealc:ulele se
efectucazi pe coloane. mult mai rapid. iar- pe de altA parte grqelile se dettctea.zl mutt mai
u~t. tntrucit pe aceea$i coloan:l trebuie sl exist.e valori apropiate 'i lntro anumltA ordine
(tabelul 9- 1).
Prin intcrpolare In tabel sau prin rcprez<>ntare gnficl (fig. 9.2) so gwfte ad!ncimea
necesarll pentru transportul debitului. Pentru Q - 10 m1 /s rczult4:

10,0 - 23,S
h1 - l.S + (2,0 - 1.5) ~ 1.9SS m.
11 ,6 - 23,S

298
 TABE L UL H

I :;;-
f1 =i

a..;
O,Olt6; #I - Z; &- - .e.o: zY1 + ,.. - ,

,.,.,..
I
... + -.,
..!!'

.. ...I
e .. + e:,_ ..., .,..
J--

.. I
+
~
I
..
..;
Q
.. "'
"'I
~ -..
~
-I
I
<>
"'
"
Q "'
<>

l,S 3 7 10,7 6,73 10,73 0,98 0,99 0,998 7 1.2 ? i2 23,S

--- - -- - --- -- --
2,0 1 8 16,0 8,96 12.96 1.Z3 I. ti 1,0.35 74.0 1315 il.6
- - -- - - - -- -
2,5 s 9 22.S 11,2 15,20 l ,18 1.22 1,070 76,1 2100 66,1

l,955 3.91 7,91 15.-t.5 8 ,76 12,76 1,21 1.10 1,032 73.8 1260 39.8

tn acelafi tabel, pe ultima linie se (ace ., { veri(icarea. solu~iei gUite.

Aplica!ia 9-2 Un canal de lormll. ovoidaHI. (lig. 9.1, 9.S) cu lndllimea H I ,SO m $i =
rugozitatea 11 = 0,013 trebuie sl tran$p0rtc un debit Q = I m'/s la un grad de umplere
a -= 0,7. Se ccrc s1 se determine ce pant!\ longitudinala. i trebuie sG.. aib! canalul.
Ruohar1. Pentru a= 0,7. din (igura 9.1 rezultll :
R~ = Q0 /Q 1 = 0,73,
de uode

Q, - Q0 /0,73 = 1,0/0.73 = t,37 m'/s.

Pe de altll. parte :
Q1 = K 1 Vi. i = Q?fK?,
u nde K, este modulul de debit pcntru sec~iunc plinll

K, - c,A,JIR;.
Pentru sectiuuea. ovoida!-a. A 1 ~i R 1 so pot caJcula cu formulele indicate ln igura 9.S :

B = 2r = l l.S - 1,0 m :
3
A, = l,118B' = 1,118 l,O = 1,118 m',
R 1 = 0,29B = 0,29 1,0 = 0,29 m:

2_ R:I = -
1 1
C1 = - (0,29) 1 - 62,7;
" 0,013

K 1 = C1A 1 VR1 = 62,7 1,118 V0,29 = 38,8 m'/.

i - Qf/Kf - J,371 /38,8 1 = 1,21 10- '.

299
 9.3. STUDIUL ENERGETIC AL CURENTlLOR CU SUPRAFATA LIBERA

Analiza energetici. a curentilor cu nivel liber constituie o introducere

In studiul mi~carilor neuniforrne. Mi~dirile neuniforrne iau na!/tere cind sint
deranjate condi\iile de mi~care unifonna. Modul in care curentul reactio-
neazli la perturbatiilc care deranjeaza mi~carea unifomia depinde, In mare
masura, de caracteristicile energetice ale curcntului, in special de raportul
dintre energia cinetica ~i cea potentiala a curentului.
Studiul energetic pune in evidenta o serie de proprietati generale ale
curen!ilor cu suprafa\a libera ~i posibilitatea c.lasificarii lor in doua categorii:
curen i cu stare lenta de mi~care ~i curen cu stare rapida de mi~car&.
Analiza care urmeaza porne~te de la exprimarea energiei specifice a
curentului prin rdatia (9-1 ), care este valabila pentru mi~carile unifonne.
De aceea, rezullatele care se oblin snt rig14ros valabile pemru m~ciirik uni/orme.
Ele pot Ji e.xtinse m erori 11egtijab1'le ~i la curen/ii cu mi~care gradual variatii.
La mi~cari cu un grad de neuniformitate mare, abaterile sint mari, totu~i
unele concluzii calitative privitoare la comportarea diierita a curentilor cu
suprafa\a libera in raport cu regimul de mi~care se pot extinde ~i la aceste
cazuri.

9.3.1 . Energia specificl a sec:~iunii.

Mitcari lente ti m itdr i rapide
Se considera un curent cu suprafafa libera, cu mi~care permanenta,
uniforma sau gradual variata (fig. 9.7) ~i se exprima, conform rela\iei (9-1),
sarcina hidrodinamica intr-o sec\iune oarecare, in raport cu planul orizon-
tal 00', luind ca punct de referinfa un punct de pe linia fundului.
H = (z + -p"( } + ..-2gv = Z0 + h + :iv
-2g (9-19)

Valoarea sarcinii hidrodinamice H depinde de poziFa arbitrara a pla-

nului de referinta 00' ~i numai ultimii doi termeni depind de caracteristicile
curentului In secpunea considerata; se noteaza suma lor cu H,. :
av
H.. = h+ - 2g

a b

---- ---- '2g"v'

= -- --
-
A
- ~
- -
()
- ~

- - ......,--
. ,,.,.,....
-- ~
~
--.
8
. o'
0
Fig. 9.?. Definirca energiei specitice a $eciiunil:
- prolil rn lune ; 'b - lltlune conntl.

300
 aceasta manme poarta numele
de sarcina hidrodinarnica a sectiunii lo--,_.)
sau entrgia spaci/iaa a sec/iunii.
Expresia (9-20) se reduce la
relatia (9-19) in cazul z0 = 0, dnd
planul 00' trece prin punctul eel
mai de jos al secti unii considerate.
Relatia (9-20) se mai poate
scrie, in functie de debit, astfel:
o.Q'
H, = h + - - (9-21)
2gA'

lntr-o sectiune de forma data,

la 1m debit constant Q, deci mi~care
perm anen ta, energia specifica a seo-
tiunii H, depinde numai de h. fn
figura 9.8 se da reprezentarea gra- Fig. 9.8. Gmicul variatiei energ-iei specifice
fica a variatiei lui H,. in func\ie a sectiunii la. Q constant.
de h, pentru o sectiune de forma
oarecare, la un debit dat. Din analiza graficului de variatie rczulta 11rma-
toarele:
- curba are un mmnnum in functie de li, ceea ce arata ca scurgerea
nu este posibila decit daca:

- pentru o energie specifica a sectiunii data, H,. > (H,.),.1., cores-

pt1lld doua stari de mi~care, una cu adinc:imea It, ~i cealalta cu adlncim.ea
h2 Prima are punctul reprezentativ I pe ramura inferioara a curbei, pentru
care dH < O ~i a doua are punctul reprezentativ 2 p e ramura superio ara
dh
pentru care dH, > 0.
dh
Se trage concluzia ca pentru H,. > (H,),.,, exista doua stari de curgere,
calitativ de9sebite, ~i anume:
- starea lentil de curgere, reprezentata prin ramura superioara a curbei
. t . t . dH,.
~1 carac eriza a prm - - >
0;
dll
- starea rapida de curgere, reprezentata prin ramura inferioara a
curbei ~i caracterizata prin dH,. < O.
dA
Pentru HA = (HA). ;. rezulta o stare de scurgere, care poarti< nu-
mele de slare ariticit, clreia fi corespunde o adincime h., care poarta nu-
mele de adncime critica.

301
 9 .3.2. Recunoafterea stlril de mi,care. Criterii

9.3.2. I. Criteriul derivatei. Numirul Froude. Criteriul derivatei re-

zulta direct din figura 9.8, in care se vede ca:
- la dHA >0 corespunde regimul lent;
d4

- la dH A
'dh
=0 corespunde regimul critic;

- la dHA < 0 corespunde regimul rapid.

dh

Expresia derivatei se obtine der.ivind funclia (9-21) in raport cu h,

p<'ntru Q constant. Se obtine:
dHA = l _ aQ1 dA
d.11 gA' d.11
In terpretarea derivatei dA/dh se vede In figura 9.7, b, din care
rezulta: dA = Bdh, deci dA/dh = B , B fiind latimea la oglinda apei. Re-
latia devine:
dHA = 1 _ aQ .!!.. . (9-22)
d.11 g A'
N1tmarul Fro11de. in Jocul criteriuluj derivatci se poate introduce un alt
n itcriu, reprezentat de termenul al doilea din partea dreapta a expresiei
(9-22). Acest tcrmen este adimensional (are aceea~i dimensiune cu primul
termen, I, cu care se compara) ~i reprezinta un complex adimensional imP<'
tant , caracteristic mi~carilor cu suprafata libera. Poarta numele de nf4miiml
Frrmde, se noteaza cu Fr 11i se scrie astfel (cu ct= 1):
Fr = Q' .!!.. = _!:.. , (9-23)
g A' gh,,,
In care s-a inlocuit Q/A = V ~i s-a notat' A/B = Ii,., adlncimea medie a
curentului.
A doua expresie arata ca numarul Froude este proporFonal cu .rapor-
tul dintre dublul energiei cinetice ~i energia potentiala a curentului.
Relalia (9-22) se poate scrie:
dHA = I - Fr. (9-2'4)
d.11
\'aloarea numarului Froude comparata cu valoarea fixa reprezinta
un criteriu rational pentru rec unoa~terea starii de mi~care:
- daca Fr > I, mi~carea este lenta;
- daca Fr = I, mi~carea este in stare critica;
- daca. Fr< I, mi~carea este rapida.
Accasta forma de exprimare a facut ca in locul denumirilor de rni~
care lenta sau rapida sa se foloseasca ~i denumirile de mi~care subcritica,
respectiv sttpercr1'ticii, faclnd aluzic la faptul ca nurnarul Froude este sub
sau deasupra valorii critice, egala cu. I.
9.3.2.2. Criteriul adincimii. Adtncimea critica. Din consideratjiJe de la
punctul 9.3. I. rezulta ca un cri teriu natural de recunoa~tere a starii de m~
care esle adincimea curentulw.
 Daca h > h., mi~carea este lenta, iar dacii.
It <
h., mi~carea este rapida. Pentru. aplicarea
criteriului adincimii este necesara cunoa~terea
adincimii critice. Ea se poatc determina con-
struind graficul energiei specifice a sectiunii (ca
in figura 9.8) sau se poate determina direct.
Rela\ia de calcul a ad!ncimii critice se ob tine
puniad conditia de minim a energiei specificc a 0
sectiunii, anulind derivata (9-22). Se obtine:
F.ig. 9.9. Calculul gralic al i.l.dln
(9-25) citnii crit1cl! .

Ecua\ia (9-25) se rezolva de obicei grafic, ca in iigura 9.9, sau numeric

prin incercari.
Tn cazul albiei dreptunghiulare se poate gasi o formula directa de cal-
cul. lntr-o albie dreptunghiulara :
A = B h ; Q = Bq, (9-26)
in care B este Iaiimea albiei, iar 9 se nume~te debit specific (debitul pe
unitatea de fa\ime a albiei). In aceste conditii, din ecuaFa (9-25) rezu lta:
q' (9-27)
h
"
=
V- g

Tinind seama de rela\iile (9-27) ~i (9-26), numarul Froudc (9-2.3), pentru

o albie dreptunghiulara, se poa te scrie:
Fr - Q'B -
1A'
B'q' -
1! B' h'
(h")3.
Ir
(9-28)

9.3.2.3. Criteriul vitezei. Deriva direct din criteriul Froude; la Fr = l,

pentru starea critica de mi~care, rezultii. o anumita ,iteza critica:

Fr = ~ = l; V" = Vgh,. . (9-29)

gh,.

Se poate recunoa~te starea de mi~care comparind viteza curcntului cu

viteza critica:
- daci V < V.,, mi~carea este lenta ;
- dacii. V = V,,, mi~carea este in stare critica;
- daca V > V,., mi~carea este rapida.
Criteriul vitezei este important pentru interpre tarea fizica pe care o
permite. Dupa cum se arata in capitolul JO, viteza criticii. data de relafia
(9-29) reprezinta celeritatea, adica viteza de propagare a rnicilor perturba\ii
la suprafata curentului. Pentru ilustrarea celor de mai sus se poate urmari
figura 9. JO, in care se arata nn canal in care exista apa. lini~tita. Se creeaza
o perturbatie prin introducerea unui plonjor P , care produce o mica ridicarc
a nivelului de o parte ~i de alta a Jui. Modificii.rile de nivel se propaga ca o
unda direda ~i o undii. inversa, cu vitezele de propagare c, c fiind celeri-
tatea. *.
Vezi a nalogia cuundele directc$i invcrse in conductc sub preslune. cap. 7, {igura 7. l.

303
 f'
0 b

~
-c c
r
"" ,
c
10
s - +
d s
A
V- t<O - - -
t'c>O t'-c >O
r-

} , 77 )}) )) , >; ; ; ; ;
i< I~
77 r 7~ ; 7

Fig. 9.10. llu.s !rarea reacl iei curentilor cu suprafat! libcrl la o perturbatic intro
dusl c:u ajutorul uncj stavile ;
---.
4 - tn canal cu apl IR rcpau!; b - In lac cu apl llnlttitS; c - tn curcot lent; 4 - tn cotent rapid.

Acela~i fenomen se produce cind, in apa lini~tita., se arunca o piatra,

Pe~turba\iile se propaga in forma de cercuri, viteza de propagare fiind ce-
lentatea c. Pentru mici perturbatii, formula celerita\ii este (9-29}.
Figurile 9.10, c ~i d ilustreaza modul diferit in care reac\ioneaza ceJe
doua regimuri de mi~care la producerea unei perturba\ii. Mi}carca fiind ini-
tfal unifonna ~i lenta (fig. 9.10, c) sau rapida (fig. 9.10, d) in canal se in-
troduce o stavila S care inchide par\ial canalul ~i ranune apoi nemi~cata.
Se ad mite ca debilul de alimentare ramine coiistant. A pa continua sa curga
pe sub stavila ca printr-un oritidu. Se urmare~te fenomenul in desfa~u
rarea lui in limp ~i spa(:iu. In cazul mi~carii lentc (fig. 9. IO, c}. in primele
momente, unda directa ~i unda inversa care iau na~tere se propagli cu vi-
tezele V + c > 0 ~i V - c < 0, adica unda inversa se propaga spre amonte,
iar unda directa spre aval. Deci la o mi~caf'e lentil efectul perturbatiilor se
propagii atlt spre amonte cit ~i spre avat. Cu trecerea timpului, situatia in drep-
tul stavilei se modifica atit in amonte cit ~i in aval prin undele care se
reflecta de la capetele canalului sau de pe parcursul Jui. Daca debitul ra-
mine constant, in final se realizeaza o noua mi~care pennanenta caracte.ri-
z a ta prin:
- modificarea pozifiei ~i formei suprafep.i libere pe sectorul din amonte
de sta vila S ;
- modificari locale imedia t in a val de stavila S ~i refacerea situatiei
de mi~care uniforma In restul sectorului prin actiunea undelor inverse re-
flecta te dfo avaL
!n ca.zul mi~rilor rapide efectul perturbapei este diferit (fig. 9. JO, ii)
~i anume:
- ambele unde se propaga spre aval cu vitezele V - c > 0 ~i V + c > 0
modifidnd suprafata libera spre aval;
- In amonte au loc numai modificari locale care asigura sarcina nece-
sara scurgerii d.e bitului pe sub stavila; in restul sectorului amonte mi~carea
ram!ne tot timpul nemodificata; nici una din unde nu poate patrunde in
sectorul amonte, deoarece V > c ~i deci V - c >0.

304
 Rezulta di la o mi~care rapida perturbaliile se pot p ropaga numai spre
aval.
Deci, prin modificarile produse de introducerea stavilei, mi~carea
unifonna este deranjata ~i se transforma partial intr-o mi~care gradual
variata spre amonte in cazul m~carii lente ~i spre aval in cazul mi~carii
rapide .
Sec/iune de comanda. Odata cu examinarea fenomenului tranzitoriu,
de modificare a caracteristicilor mi~carii, este oportun sa se in troduca ~i
notiunea de sec/iun~ de comanda sau sec/iune de control pe un canal. ln excm-
plul tratat mai inainte, secpunea in care este plasata stavila (fig. 9. 10) con-
stituie o sectiune de comanda pentru mi~carea neuniforma care a fast
generata. 0 sectiune de comanda este caracterizata prin faptul ca impune
o cota determinata suprafcfii libere, care in general depinde de debit.
Aceasta cota, la rindul ei, poarta nurnele de cola de comatuia pentru su-
prafata libera care se formeaza. ln cazul figurii 9. 10, c cota de comanda
corespunde punctului A a carei pozifie este detenninata de sarcina necesara
pentru a asigura curgerea debitului pe sub stavila. Tn cazul figurii 9.10, d
cota de comanda corespunde punctului B, a cirei pozi\ie este determina.ta
de condifiile de curgere pc sub stavila (contrac\ie).
Ca regula generala, se observa ca pentm mi$carle lenle sec/itmile dD co-
mandd sint situate la extremilatea aval a seclo.mliii, in tim p ce penlr14 m~carile
rapi'de sec/iunile de comandd se gdsesc la e:xtreniitatea amonte.
9.3.2.4. Criteriul pantei. Sc poate aplica numai la mi~carile uniforme,
deoarece la o secfi1me de formii daiii $i pentru 11n debit dat, mi~carea tmiforma
este cmnplet deterniinaiii de pan/Ji. Daca mi~carea ar f:i neuniforma gradua l
variata, pentru determinarea mi~carii ar mai trebui sii se cunoasca ~ i o
cota de comandii.
lntroducerea criteriuluj pantei se face pornind de la observapa ca mi*-
carea uniforma in stare critica (pentru care Fr = I, h = '"' ~i V = V,.)
se produce la o anumita pantii critica data de relatja:
i = ..Q'._ . (9-30)
" K~,,
Dupii cum panta canalului este mai mica sau mai mare decit panta cri-
tica, mi~carea unifonna din canal este lenta sau respectiv rapida.
Canalele cu mi~care uniforma len ta se numesc canale lenle, iar cele cu
mi~care unifonna rapida , canate rapide.

9.3.3. Varia~ia energiei se~iunii in lungul canalelor

cu mi~care gradual variata

1n figura 9.7, a este aratat profilul in lung al unei mj~cari

gradual va-
riate. ln lungul curentului variazli atit adincimea Ii cit $i viteza medie V
~i, odata cu ele, energia sectiunii H,.. Se poate obtine legea de varia\ie a
energiei sec\iunii exprimind-o sub fonna H,. = H - z0 , conform rela-
tiei 9-'19.

Aceasta ~xplic:l $i formcle diferite ale curbelor suprafefei libere pentna cazu-rile
arlltate In figura 9. 12.

305
 Derivind in raport cu s se ob\:ine:
dHA =~ - cl;= i _ j. (9-31)
d1 d ds

Se observa ca pentru mi~carea uniforma, la care h = h 0 ~i i = ], se

ob\ine dHA/ds = 0, adica HA= constant de-a lungul canalului.
Dadi mi~carea nu este uniforma h ~ h 0 ~i J ~ i ~i rezulta:
- daca h > h0, J < i ~i dHAids > 0, deci energia sectiunii cre~te de-a
lungul canalului;
- daca Ii< h 0 , ] > i ~i dH Afds < 0, deci energia scade de-a lungul
canalului.
Se defin~te mi$care s11pranormala m~carea cu h > h0 ~i mi~care sub-
'10rmali1 mi~carea ttl h < h 0.
Apllcalla 9-3. S~ se determine adlnclmoa criticll. la canalul trapezoidal cu caracteristicilo
din aplieo/io 9-1.

(b = 1m. '" - 2, "= 0.014. Q = 10 m/s, i - 1%0 ) .

Rt;ol11arr. : Se aplic1 critcrlul adlncimii
foloslnd rela1ia (92S) :
'i tn aoest scop sc ealcule.a.i.l OLdlncimea criticl

1.1.10'
f(A) - A1 / B o.Q'/1 - - 179., m.
9.81

Clsirea adlncimii Jr, ,., ca.re satisface acea.sta rela.f ie. se faee prin metoda. aplicatl ti J.a
calculu1 adtncintii norm.ale ~i 3nume : se dau valori lui It ~I se c;t.Jculcaza. expr~la A'JB;
prin interpolare, sau prin reproientare graficl. se glsette acea valoare II - h~r peotru care
A1/ 8 179,5 m . Calculul se conduce. de asemenea, tabelar. ca In tabelul 9-2.

TAB ELIJL 9-J

I ... I -1- ... I

- - 1:
d
-I A'
I B I A'//J

1.0 2.0 6.0 6,0 216,0 8.0 '27.0

,,, 3.0 7,0 10.5 1130,0 10,0 115.0

1,7 3,1 7.1 1:2,6 1980,0 10,8 18,33

Prln interpolate In tabel ruultl :

Ji., ~ 1, S + (1.7 - 1,5)

179 61
' - llS,O = 1.5 + 0.2 ' 1,5 + 0. 19 = 1,69 m.
183,3 - 115,0 68.3

Acolafi re.tultat se ob\l ne prin roprezentare graficl, ca In Ogura 9.9.

Se observl ell. pentru calcalul lu1 h,,
nu sau rotosit valorll< pantol longitudin>Jo ti alo
rugoiitltli, lucru evident \intnd seam.a de dofinitia adlnolrn.11 critice.
Aplicalla 9-4. S1 se calcul010 adtncimoa criticl la un canal drcptungh iular cu lllimoa
d o i m ti care transportl un debit Q = 30 m 1 /s.

306
 RttolvM : Se calculeau debitul specific :
9 = Q/B = 30/1 = 7,~ m1 /s m
,; apoi cu formula (9-27):

A., =
V
y 1111
-g = 1. 1 1.s
9,81
= l ,8Sm.

9.4. Ml~CARI GRADUAL VARIATE.

CURBELE SUPRAFETEI LIBERE IN CANALE ~I RIURI

9-4.1. Relatii 1enerale ale mifdrii 1radual variate

Mi~carea
gradual variata intr-un canal se poate trata pe o schema uni-
dimensionala, deci pomind de la relatia (9-1) ~i respectiv (9-19) scrisa sub
forma :
H= z0 + HA .
Conside.rind figura 9.7, a ~i derivind in raport cu s se ob tine
dH = d'o + dH,. dh (9-32)
ds ds dh d's
ln!ocuind deriva ta energiei specifice dupa relatia (9-21 ), din ecuatia
(9-32) rezulta :
~ i- J'
ds
=I - (9-33)
Fr
care reprezinta ecuatia d.iferentiala a curbei suprafetei libere a apei in canal .
Curba suprafetei libere este ~i linia piezometrica a curentului. Se ob-
serva ca spre deosebire de conducte sub presiune, acestea nu mai sint por-
tiuni de dreapta, ci sint efectiv ~te linii curbe.

9.4.l. Formele curbelor suprafetei libere

fn albii prismatice
Este vorba de Capt de fonnele liniilor piezom etrice ale curentilor gra-
dual variati, cu supraiata libera. Aceste forme sint descrise de ecuatia
(9-33) iar tipudle lor rezulta dintr-o analiza calitativa a acestei ecua\ii.

Tre.buie ment;lonat c~ ecuati.a (9-33} este valabU~ n.urnai pentru c-urenti in albii pris-maa
ti~c. la care fonna ~l-iuni i nu va.riaz~ in lungul ca.nalului. Da~ albia este nep.r-ismatica.. atunci
aria sec-tiunii transvt:rsale se exprjm~ ca o functic. de s ~i h, A = a(s. h) adic!i depinde de
forma sectiunii ca.re variu:L cu s ~i la o (onrui daU, de -adincimea a pel h. I.a rel ~i eoer.gia
secti,,.nii va fj o functie des ~i h, HA .:::. F(s, h) ~i atunci derivata in raport cu s Sd scrie
astfel:
dH,. = aHA dh + dH,. = ( 1 _ Fr) dh + ~ {h+ otQ ) =
ds ah ds oh ds ils 2gA'
= (I - F,) ~ - -"Q' . aa
ds gA1 ils
Ecuatia (9-33) s e translorml In :
oxQ' a.
di
i-J+ --
gA os
-
ds
= . I - Fr
'
care reprezintl. ocua~ia pcntru albli neprismatict.

307
 Se observa di semnul ~i singularitatile derivatei dh/ds sint date de
valorile nule ~i semnele numarii.torului ~i numitorului, deci du pa cum:
- j, :; ], adica mi~carea este supranormalii., normalii. sau subnormail;
- F, ~ I, adica mi~carea este in stare lenta, critica sau rapida,
In plus, influenteaza ~i semnul lui i, deoarece la i < O numaratorul este
!ntotdeauna negativ.
Situatiile caracteristice, care rezulta din combinarea relatiilor de mai
sus, stnt in numar de cirrci ~i sint reprezentate in figu.ra 9.11. Ele sint no-
tate cu -1, 0, I, 3, 2.
Linia ondulata, notatl!. cc; este linia adincrm1lor critice ~i separa mir
carile knte de mi~carile rapide; linia intreruptii NN este linia adincimilor
normale ~i separa mi~carile supranormale de cele subnormale.
Linia fundului canalulu.i ~i cele douii. linii caracteristice, NN ~i CC, deli-
miteaza pe fiecare figura doua sau trei zone caracteristice, notate a, b, c.
ln aceste zone numaratorul ~i numitorul expresiei (9-33) nu schimba sem-
nuJ ~i deci derivata dl1/ds conserva acela~i semn; in fiecare din zoncle a, b
sa a curba suprafetei libere are fie adincimi crescatoare, fie descrescatoare.
Rezulta in total 13 fonne caracteristice de linii, intre care 6 sint forme de
bazii ~i anume a 11 b11 c11 a2 , b,. c2
Folosind sistematizarea din !igura 9.11 , in figura 9. 12 sint prezentate
formele t.ipicc ale curbelor suprafetei libere. Aceste forme sint determinate
de tipul ca11al11lui (incadrarea in unul din cele cinci cazuri din figura 9. Ii,
in functie de panta canalului) ~i de pozifia cotei de comandii (in zona a, b
sau c).
Pentru exemplificare se examineaza curba de tip a 1 {fig. 9. 12, a). Ea
corespunde unui canal lent (tip I), cu cota de comanda in zona a. In zona
a ex is ta i - ] > 0 ~i I - Fr > 0, deci dl/ds > 0; rezulta ca tipul a,
este o curbii cu adiocimi crescatoare. Caracteristica ei mai este determ.inata
de comportarea la infinit, la stinga ~i la dreapta. La dreapta, pentru s-+oo,
II -+ oo ~i deci]-.. o, Fr -+ 0; rezulta dJi/ds = (i - ]) /(I - Fr) -+ i. Curba
suprafetei libere tinde asimptotic catre o orizontala. La stinga, linia a 1
se apropie asimptotic de linia adincimilor normale. Nu se poate departa
de ea fiindca derivata dhfds ar deveni negativa ~i ruci nu poate taia linia
NN fiindca atunci ar intra in zona b unde, fizic, nu este posibila decit o
curbii de sciidere a adincimii, care nu poate fi generata dedt de o cota de
comanda situata sub adincimea normalii.

ED Na, (D N
- -f;-------- 0
c
~
bo
~
N
~
qJ N 0 c '~
~ c
c, ' c,
O<i<ia-
c c t3

i ~itr
' ~ "'1 ... _____ ~

~ ~
1;0

b c d (T

a e
Fig. 9.11. Ca~W'i tipic.e pentru formcle curbelor supra!efei libere In can:Uc .prismatice:
- can-al cu pa.otl aecatlv4 ~ b - canal cu putt null; e - cao.al leal: 4 - canal cu pa11ta cntlcl,, - caul rapid..

308
 c
. --
a ~""---0 ___
'7
\
------
Orggn11ti

--
b

. /
0 "loej
c er
c

d Orlz1nlali
l "' l - ------~---
rr ,
e Oriuntoli
c ,, c
- - ------ .'
;,
c ,,. y
ll7l///77l7771ll7/J//l/
i=O

Fig. 9.12. Formelecaracteristice ale curbelo.r suprafctei liberc In cannle pdsmatice.

Curbele de tip b., c1 , a2, b., au tendinia sa se apropie de linia adinci-

milor critice, cu o curbura foarte pronun\ata, ceea ce arata ca in aceasta zona
se pierde caracterul grad ual variat al mi*carii. AdmiUnd totu~i ca se co n-
serva caracterul de ~care gradual variata ~i aplicind ecuatia (9-33) se
ob\ine un rezultat interesant. Intr-adevar, presupunind ca h -+ h,., Fr ~ I
ii deci dh/ds = 1/0 - oo; tangenta la curba este perpendiculara pe linia
fundului, ceea ce sugereaza o inversare a mi~carii. tn realitate, in apropie-
rea adincimii critice, curbele de tip b1 , c., b,, a3 au o comportare speciala,
de mi~care rapid variata, care va fi examinata in legatura cu saltul hi-
draulic ~i trasarea curbelor suprafe\ei libere.
Examirund curbele din figura 9.12 se constata, in concordanta cu con-
sidera\iile de la punctul 9.3.2.3, ca pentru curbele de mi~care rapida (c,.
c1 , /12, ~. c0 , c_J sec\iunea de comanda este situata spre amonte, in timp ce
pentru curbele de mi~care lenta (a1 , /111 a 2 , /10 , b_1) sec\iunea de comanda este
situata 1n aval. In figura 9. 13 se arata exemple de formare a mi~carilor
gradual variate ~i a cu:rbelor suprafetei libere afercnte, ca ~i poziiia sec-
tiunilor de comanda, indicate prin linii xx, x'x'.

309
 _OtjfC!}~ _J
,,
a. ff--- ~- I

........ --;;;;:::

c. ~...... . ...~--,_
.. _..
'
......: N

----'.r~~0
1, '> ...

'<>-
b.
?(

Ix

Fig. 9.13. Exemple de curbc ale supra!etei liberc In caoa\e .

9.4.J. Calculul curbelor suprafe~ei libere in albii prismatice

Schimbarea condiilor de curgere pe canale ~i riuri , realizatli prin di-

ferite constructii ~i dispozitive sau prin manevra organelor de reglaj, con-
duce la mod.ificarea suprafetei libere a curentului. Calculul cote1or supra-
fetei libere este indispensabil pentru a aprecia efectul diferitelor lucrliri ~i
pentru o dimensionare corectli a acestora . ln Canale, acest calcul se efec-
tueaz.li prin integrarea ecuatiei (9-33) pentru diferite forme de seciiuni.
Exista numeroase metode din care aici se vor expune numai doua: metoda
Bresse pentru albii dreptunghiulare (mi~care plana) ~i. metoda Biuhmetev
pentru albii de forma oarecare, dar regulata.
9.4.3.J . ilifetoda Bresse (6). Considerind un canal dreptunghiular
(fig. 9.11, c) cu panta pozitiva (tipurile I, 2, 3 din figura 9. 11) se scrie
relafia (9-33) astfel:
dh I - J/i
- =i-~~ (9-34)
els I - Fr

ii b. c
------~-~~----~ (J

.., : ~
I
... ..,...
' ..,
s /
I
.,,
St
I S

(j) 0
Fig. 9.14. Notaj:ii peotru calculul cotelor curbei suprafe.tei liben>:
- se<llu.oJ de c.a1.c&if.: b - 'aec~lllU outeate; c - teeShmc dnpt.,,qblulul..

310
.Se inlocuil!$te numarul Froude conform relatiei (9-28) ~i raportul pantelor
in functie de adincimea cur~nta Ii ~i adiricimea normala h0 :
(9-35)

in care ind:icele 0 se refera la mi~carea uniforma ~i s-a admis ca C = C 0

~i h = R (in cazul unei albii de latime mare}. Ecuatia (9-31} se transforma
in:
dh h1 - h
~ i v
ds ll 1 - h~,

fn aceasta ecuatie se pot separa variabilele ~i ecuatia se integreaza prin

cuadratura. *
9.4.3.2. Metoda Bachmetev [2]. Urmare~te, in linii mari, metoda Bresse
exprimind termenii din ecuatia (9-33) in functie de adincime, dar folosind,
procedee de aproximare care inlatura restrictia de albie dreptunghiulara de
lapme mare, caracteristica metodei Bresse.
Cazul I: canale cu pantii poz:itivii. Se porne~te de la ecuatia (9-31)
scrisa astfel:
. I - (K 0 /K)'
-d/1 = i ---'--"'--'- (9-36)
dj I - Fr

care se transfonna in:

dh (K/K 0 ) 1 - I
= l , (9-37)
ds (K/K 0 ) 2 - j
in care s-a not at :
j =Fr (K/K 0 }2 (9-38}
Marimea K care are, in functie de h, o variatie ilustrata in figura 9.15
se aproximeaza printr-o parabola de gradul x/2 conform relatiei:
(K /K 1fi = (h/h1) " .
Numarul x poarta numele de exponent11t h
hiUautic al albiei ~i depinde de forma albiei,
dar ~i de portiunea de curba pentru care se hz
face aproximarea. Pentru o fonna de albie
data, pentru care se poate trasa curba K(h}. h
se determina x folosind doua puncte de spri-
jin M 1 ~i M 2 (fig: 9.15). Din ecuatia (9 - 37) h,
prin aplicarea logaritmilor, rezulta:
2 log {K 1/K 1)
X= .
log (h1 /h,)
", /( K
Pentru diferite fonne de sectiuni se pot Fig. 9. 15. Reprezentarea modulului
folosi valorile: x = 3,1. pentru albii drept- de debit prin rclapa Bachmetev.

Solupa comple~ este data. In [ 11) pg . 572.

311
unghiulare late; x = 5, 4 pentru albii triunghiulare. Pentru sectiuni trapezoi-
d a le exista diagrame de calcul [ 10].
Aproximatia reprezentata de formula (9-37) da rezultate bune pentru
albii de forma regulata.
Termenul j din ecuatia (9-37) se mai poate scrie:
j = Fr(KJK 0 )Z = uQ'B K' ,
gA Iq
sau:
r.ciBC2AIR a.iCt B
J=
gA'
= -
C
. -
p
(9-39)
in care P = A/R este perimetrul udat. Variatia Jui j in functie de h
este mai lenta ;;i. la integrarea pe portiuni, se poate admite di este constant
;;i egal cu ;, valoarea medie pe intervalul de integrare.
Nottnd:
(9-10)
se scrie ecuatia (9-37), astfel:
ho dl] = i 71 - l. (9-11)
'" l)' - J
Se aduce la o fonna convenabila pentru integrare:
.!.. ds = dl'J + (I - j) ~.
ho 71 - l
Integrind intre doua sec\iuni 7 ;;i 2 ale unui canal (fig. 9. 1~. a), se
ob\ine:
i -
-;: (si - s,) = '1') 2 - '1') 1 - (I - j) [q>(l'J 2) - qi(l)1)], (9-12)
0

in care func\ia q> este integrala:

qi('J)) = - S" ~-
Ol]' - 1
(9-43)

Pentru diferite valori ale exponentului hidraulic x, func\ia q> este data
tabelar in anexa 9.J.
Cazul I I: ca11ale cu panta nul4. 1n acest caz, adlncimea normala tinde
la inJinit ;;i nu mai poate fi adoptata ca adincime de referinta pentru ma-
rimea adimensionala "l definita prin rela\ia (9-10). De aceea, se adopta
ca marime de referin\a adlncimea critica ;;i panta critica.
Pomind de la ecua\ia (9-33) in care se ia i = 0 ;;i urmind calea expusa
mai inainte pentru canalele cu panta pozitiva se ajunge la rela\ia:
i (s2 -s1) = ]"(~2 - ~1) - [qi{~2) - qi{~.)]. (9-11)
her
cu urmatoarele nota\ii:
(9-15)

~ = h/h.,. (9-16)

312
 Func\ia rp pentru canale cu panta nuHi se da in anexa 9.2.
Caz1u I I I: canale c1' panta negativa. In aceasta situa\ie se iau ca ma-
rimi de referinta i' = J i I ~i Ji:, care este adincimea normala pentru canalul
cu pan ta pozitiva i' = Ii J.
Se obtine relafia:

~: (s2 - s,) = - (C2 - ?:,) + (I + j')[rp(CJ - rp((1)J, (9-47)

cu urmatoarele notatii:
., o:i'"CI B
J =-
g
-
p '
(9-48)

i: = h/h;,. (9-49)
Valorile functiei rp se gasesc in anexa 9.3.
Aplica!la ~5. Pe canalul trapezoidal cu caratleristleil di" aplka/i 91. sll "SC traSeze
prin calcul curba de remu In cai.uJ clod se cuno~te adlncimea apei tntr-o sectiune da.U. Se
cunosc unnltoarele date; Q = 10 m 1/s; i = 1% 0 : "= 0,011; b = im; m = 2; h0 = l,955U>;
h., = 1.69 m. Adincimoa cunoscutl este h = 2,5 m.
Re.rolvore. Din datele prO:blemei reiultl cl. este ca.zul unui canal lent, cu h > Js0 deei 'i
curba de remu va fi de tip at. Fiind un canal prismatic cu pa.nta pozitivl se vor folosi rela
ime (9-12, 9-10, 9-39), sub rorma urmlltoare:
'l = h I h0 = h/l,9SS ;
J' = -2l(j.. I +Jv
'\ :

. C'iB 1,1 0,00IC2 8 C'B

1 = - - = - -- - -- = 1.12. 10-1 - -
gP 9,81 P P
unde prin indice)c l s-a notat sectiu.nea. din amont-e iar prin indicele 2 sa notat seotlunea
din aval. Mi~carea fiind leoU calculcJc se efectueazl dinsprc aval spre amontc. prima $-eC
tiune 2 fiind sectiunea de comandll cu Ii= 2,5 m.
Ecuaiia (9-1.2) e:;te dificil de rozolvat tn raport cu h1 Se adoptll un procedeu de cal-
cul mai simplu ,1 anume .., dau valori pentru h, fi se calculeazA direct din ecualia (912)
d.istant:a L11 -= s1 -s, la care se reaJizea.zl adlncimca 11 1 rcpetlnd accst <:alc:ul pt sectoarc $i
eventual lutnd ti valori intcrmodiare. ptn~ ce se obfine o bun! reprezen_tare a curbei suprafetei
libere.
Peotru exponentul b.idraulic se fol~te formula (11):

"= <J + 2y1 (1 + - "'- ) -

2
(I + 2y1 -:---:-:-v:;;+="'=':::;-
~+ m fl + 2 1"1 + m
In care :
~ = b/h: y = 1/6. cxponentul }n formula Manning.
Rexultll :
.l.33(6/h + 1) S,9S
b/h +2 b/h + 1,18
Ma.ti.mile ca.re intr1 l'n rela~ia lui Bachmetcv, ca ~i valorile intermetHaro slot caJcuJatc
In tabelul 93.

313
 TADELVL 9-J

w
":

...
r
~
+
4
A .......
~
p R l'7i R 1 1e c 8 i bl
"
...:;;+
N

+
~ ...

+
~ r, r ..
2,!I 1,28 !1,0 9,0 22,5 11 ,2 15,2 I, 18 1.22 1,07 76.5 li.O 0,60!1 1,60 5,60 3,60 S, 17 6,08 0,98 1, 190 0, 1736 A,
-- - - - -- - - - - - -- -- -- - - ---- - - - - - - - -- - -- - -
2,3 l , 18 1,619.88,6I0.3 I 1,3 1,385 1, 18 1,06 7S,7 13,2 0,!19 l,H.
S,71 3.71 5,11 6,22 0 ,9!15 0,252.:s A,, I ~. IS5

- - -- - - - - -- -- -- - - --- - - - - - -- - - - - -- - - - - - - - -
.., -2,1- --
-
--
1,08 1,2 8,2 17,2 9,13' 13.13 1,28 1,14 1,015 71,7 12,4 0,575 1,90 5,90 3.90 S,03
- - -- - - -- - - -- - - -- - - -- -- -- -- - - - - - - - - - -
0,93J 1,097 O,i2i3 A u 6,38 1,

2,0 1,02 4,0 8,0 16,0 8.96 12.96 1.235 1,010 71.3 12.0 o.sn 2,00 6,00 i.00 o\,99 6,48 0,92
l,U 0,718!1 A, . ~.070 111

- -- - - - -- - - -- -- ------
1,98 1.01 3,96 7,96 15,7!1 8 ,88 12,8 1,22 1,105 1,038 71,0 11.92 0,568 2,02 6,02 1,02 i,97 6,50 0,91.:S 1,055 0 ,9202 A 1, IV
-- -- - - - -- - - - - -- - - - -- --
l,97 l,00!1 3,91 7,94 15,6 8,83 12.3 1.21 1,10 1,035 73.8 11,88 0,561 2,03 6,03 1,03 1,60 6,SI 0,911 1,016 1,0929
' v

3: 33{b/A + 4) !l,95
2j/l+m' =1,18 : b=i; i=0.001; " = 0,011; j - l.12 1o-'C'B/P: x, = b/A +2 i -
' - b/h + 1,18

 - Colo dt comondd

--------...__ ;...._
~
..... __
... ~
- "" ~
C\i
~

"'
N

I...1
II

O~t<f .,
'(Y' ,

$ 1m1 1200 1000 800 600 400 200 . . ..

Fig. 9. 16. Prolilul curbei suprafelei libero cu datele aplicapei 9-5.

Cu ajutorul re!afiei Jui Bac.bmetev sc catcule-3.z[ ln continuare distan~ete dintrc scc~iunitto

Jn ~-re sc re.li:ieail adinci.mile date.
Pentru a e.Hmina e.r;orile, sc apl1ca. aceastl rclaiie, luind, de flecare datA.. ca adincimc
a val, adincimea cunoscut:A (decih1 = 2.5 m) iarca adincime amonte, pe rind, cetelalte adtncir11I
fadi~ h 1 =2,J; 2.1 : 2,0; 1.98: 1.97). In acelafi scop se pune relatia sub forma :

l,_, - ho-I ('IJ1 -

'li - (I - J) ('!'('IJz). - '1'('11))).

L,_, = IOOO(h, - li 1) - 1955 (I - }) (9(l),) - '1'{1) 1)).

Rezultl vafor-ile:
h1 =2.3 : 2.1: 2, 0: 1.98: 1,97 m:
L 11 = 262 ; 601; 963; 1108; 1280 m.
care .stnt reprezentate grafic. tn ligura 9.16.

9.4.4. Calculul curbelor suprafetei libere

in rluri ti in albii neprismatice
Cursurile de apa naturale, sau chiar canalele de pamtnt dupa o exploa-
tare indelungata, nu au albii de fonna prismatica. Se pot imagina *i ca-
nale fixe de forma neprismatica, rezultind de obicei din condii speciale
ca, de exemplu, la debit variabil sa pastreze adincime constanta sau viteza
constanta. Situatia a doua este mai mult teoretica; in schimb prim a si-
tuatie apare frecvent in practica. Cursurile d e apa natu~ale prezinta de-a
lungul lor variapi, uneori importante, ale pantei sau ale marimii ~i fonnei
sectiunii transversale; cite odata chiar se despart in mai multe brate. De
aceea, mi~carea apei in rluri are, intotdeauna, un caracter de mi~care gradual
variata; pe unele sectoare mi~area poate av ea chiar un grad de neunifor-
mitate mai pronuntat.
In ceea ce priv~te variabilitatea tn timp, mi~carea apei in riuri este
in general nepermanenta, cu d ebite varia:bile. Debitele pot varia atit din
cauza alimentaru neuniforme in timp a rlului cit *i din cauza consumurilor
varia.bile. Pe perioade relativ scurte, cind alimentarea ~i consumurile nu
variaza prea mult, curgerea poate avea un regim cvasi-pennan.e nt.
Cind pe riuri se executa diferite lucrari, acestea modifica, uneori intr-o
masura censiderabila, conditiile naturale de curgere, cum se lntimpla atunci

315
 dnd pe rtu se construi~te un baraj. In asemenea situaiu este necesar s1
se cunoasca noile caracteristici ale curgeru, calcullnd cucba suprafctei libere
fn regim modi(icat.
Aceste calcule se efcctueaza de obicei in ipoteza regimului permanent
~i in situalii speciale se completeaza cu sludiul regimului nepennanent.
Chiar tn condi\iile rcgimuJui permanent, metodele de cakul pentru al-
bii prismatice nu pot fi aplicate direct, tnsa calculul suprafe\ei libere se
face lotu~i folosind sub diverse forme moddul de albie prismatica. Exista
doull metode generale pentru rezolvarea problemei: metoda albiei prismatiee
fictive ~i mctoda calculului pe tronsoane, folosind difcren\ele finite.
9.4.4. l. llfetoda albiei fictive. Presupune tnlocuirea albiei naturale cu o
albie prismatica echivalenta, la care se aplica apoi metodele de calcul ex-
pusc la punctuJ precedent. Aceasta metoda poate fi aplicata, fara erori
prca mari, numai sectoarelor de riu cu albie relativ uniforma, deci apropiata
de albil prismatice, ceca cc presupune ~i sectoare mai scurte afectate de
modificarea condi\iilor de curgere.
Esle cazuJ unor modificari mici la rluri cu panta mica, sau de riuri
cu panta mare cu modificari mai importanle. Ca albii fictive, pnlnd seama
~i de forma naturala, se adopta forme simple, u~or de calculat ca aJbii
dreptunghiulare late sau albii parabolice.
9. 4.4.2. Metoda diferentelor finite pe tronsoa.ne (metoda Standard). Are
un domeniu de folosire mai cxtins. 1n prezent, ea a capatat o larga rasptn-
dire datorita faptului ca volumul mare de calcule numerice pe care ti im-
plic3, poate fi efectuat cu u~urinta cu ajutorul cakulatoarelor electronice.
ldeea de baza a metodei consta in impar\irea rlului intr-un numar de
sectoare, delimitate prin sulim1i de calcul, intrc care se aplica rela\ia Jui
Bernoulli sub forma ei finita. La impat1irea riului tn sectoare de calcul , se
tine seam a de urmatoarele reguJi generalc (fig. 9.17) :
0 ,,,.,,, itJ klf
t:.Hb1 owoftlt1 l~trt
U!Ut
I I
v
0-
......... .., ""
... "'"..i
I '""'
fundului

' '
'-- 1._ . .,,.

H" N 0
b

Pig. 9. 17. Scbeml pcntru calculu l suprafctei libero prln mctoda dlfcren-
felor finite: o - profil In lung: b - plan.

316
 - sc apreciaza lungimea totali a riului care este afectata de modii-
carea curbei suprafetei libere ~i pentru care unneaza a se face .calculul;
- se imparte dul in sectoare de calcul urmiirind sii cuprindii portiuni
cu caracteristici de albie apropiate ca formli, adincirni, sectiune, deci cit
mai unifonne;
- lungimile sectoarelor de calcul sa nu diere- prea mult;
- sectiunile de calcul, care delimiteaz.a sectoarele, sa coincida daca
este posibil cu sectiunile in care s-au eech1at mlisurlitori asupra caracteris-
ticilor curgerii (niveluri sau niveluri ~i debite) ;
- lungimea sectoarelor de cakul sa fie astfel ca diferenta de nivet in tre
capetele lor, in regim natural, sa atingli aproxirnativ O, l m ( I) *.
Dupli ce a fost stabilita sectiunea de comanda ~i a fost deterrninata
cota de comanda, calculul se face spre amonte dadi mi~carea este lenta ~i
spre aval daca mi~carea este rapida. Mai intii, se calculeazli cota supra-
fefci libcre in sectiunea 1 avind ca sectiune de sprijin sectiunea de coma nda 0.
Apoi se .calculeaza cota in sectiunea 2 avlnd ca sectiune de sprijin sec-
tiunea 7, unde cota a fost. determinati la pasul anterior 0- l; se trece apoi
mai departe la 3, i ...N pina la sectiunea finalli N1 .
Un pas de cakul (de exemplu de la N la N + J) se rezolva cu ajuto-
rul relatiei lui Bernoulli, aplicata Intre sectiunile de capii.t:
y N+l + ("V')
Zg N+I
= YN + ("2g1" ) N + /t.,r; 1 (9-50)

unde s-a notat (fig. 9. 17) ;

Y = z0 + h, - cota suprafetei libere, egalli cu cota piezornetrica in sec-
tiune;
h,N - pierderea de sarcina pe sectorul (N + 1) - N.
Folosind relatia V = Q{A, relatia (9-50) se poate scrie;
Y.v+i = YN+aQ( ~ - + )+hrN (9-51)
2g As Ai\'+1

Ecuatia es.te implicita in Y N+i deoarece in partea dreapta A.v+i ~i h,N

sin t functii de Y N+t.
Problema mai complicatli este calculul Jui h,.v, care este o caracteris-
tica a intregului sector ~i care este .determinata de caracteristicile albiei
~i ale curgerii ~i cuprinde atit elemente de pierderi liniare de mi~care uni-
forma cit ~i de pierderi locale.
Pentru cakulul lui h,N se <listing doua situa,tii principale: cazul I,
cind nu se cunosc date asupra debitelor ~i nivelurilor in regirn natural;
ca.zul II, cind se cunosc aceste date.
In caz~il I se aplicli o metoda indirecta, hidraulica, cakulind pierderea
de sarcina cu formule de forma :
LNQ'
h,N = JNLN = Tl~ ' (9-52)

in care bara indica o valoare medie.

Studiile efectuate de R. Am.af-tiesei ajuog la aceastl recornandare, admiitnd o eroare
a calculelor de I cm. pc fiecare sector. Existl recomandari ompirice [7. p. 239] care admit
sectaare mai lungi. corespuozind la diferen1e de nivel de 0,5 ... 1,0 m.
Recomaoclarile Jui Amaftiesei, conduc. pentru Dunlre, la sectoare de .calcul de c~a 10 Jun
care $lnt re-a:on abile ca mlrime.

317
 Rnultatc bunc da medierca pa tratelor modulelor d e debit [I), lulnd:

Ks = ~ (K1.., + K1.). (~53)

De aici reiulta ca sectiunile d e cakul vor trebui astfel alese tnctt sa

reprez.inte valori caracteristice extreme, dar ~i reprezentative pe sector.
Pentru pierderile locale, care a par In cazul largirilor de sectiune relativ
rapide, esle recomandata formula :

(9-51)
In ca re t ia valorile [7):
t= 0 pentru sector cu albie care sc ingusteaza;
( = - (0,2) ... - (0,8) pcntru sector ru albie care se large~tc.
Cu aceste preciz.ari ecuatia (9-5 I) se scrie:
1
y Nil = YN + (11. + () -Q' ( 1
.-1 1) + X.vZL,.(1
- -A.+
21 A,y
.
+ X.v+1
(9-55)

In part ea dreapta AN ~i KN sin I functii relativ complicate de hN+h

respecti v de Y 1,. 1 De aceea ecua\ia (9-55) sc rezolva prin aproxima\ii
succesive.
Forma ecuatiei sugcrcaza urml'ltoarca metoda d e rezolvare:
- se alege pcntru Y,..., - Y N o valoare 6Y;
- s1: cakuleaza pentru aceasta valorilc AN+ ~i KN+I se introduc In
partea drcapta a f'cuatiei (9-.5.5) ~i rczulta pentru Y 1. ., - Y.v o noua va-
Joan care sc noteaza cu 6Y8 ;
- dari1
(9-.56)
In care c este eroarea admisa (cc.. 6z 0 /IOO), atunci valoarea 6Y se oonsi-
d cra corccta ~i calculul este incheiat pcntru YNt ~i se trcce la calculul lui Y N+t;
- daca conditia (9-56) nu rstc lndcplimta trebuie aleasa ~i tncercata
o nou li valoarc (aproximatie) pentru 6Y plnli se ajunge sa se satisfacli
condilia (~.56).
Pentru a gasi cit ma.i repede solu\ia este ncvoic sa se aleaga o mctodli
convenabila pentru stabilirea primei ~i a urmlitoarelor aproximatii 6Y
Accst lucru este necesar ~i clnd se face calculul manual, pentru a economisi
timpul de lucru, dar mai ales cind sc folosc~tc calculul automat. ?n acest
din urma caz este nevoie sa se aleaga o metoda de aproximare care sa per-
mitli o convergen \5. rapida catre solutie ~i sa se asigure stabilitatea cal-
culelor ~i respectiv convergenta clltre solu \ia corectli .
Prima regula cere ca in alegerea sensului de parcurs sa se lina seama
de tipul mi~carii, a~a cum se arata rn figura 9.18.
A doua regula se refera la alegerea primci aproximatii pc primul sec-
tor. Aceasta se alege in functie de tipul curbei (a, b sau c) dupa fonnulcle
aproximative prezentate in partea dreapta a figurii 9.18. La alegerea primei
aproxima\ii pentru p~ii unnatori se va tine seama de 6Y calculat la p asul
anterior ~i aceasta in special la curbele de tip c.
A trcia regula prive~te alegerea metodei celei mai potrivite pentru cal-
culul aproximatiilor succesive 6Y tn cadrul unui pas de calcul. Metoda

318
"
trebuie sa fie simpla ~i sa asi- N/ N
gure convergenta rapida ~i sta-
bilitatea calculului. Pentru
.simplitate intra tn considerare
metoda iteratiei, metoda tan-
gentei ~i regula falsi. In figu-
ra 9.19 sint aratate doua forme
ale dependentei AY8 = f(AYA).
-Q
'-:d4'
.---- --- 4-=--=
;
Soluile se afil la intersectia
curbei cu prima bisectoare. Se
obtin doua solutii, aceea din ca- N
Fig. 9.18. Formele curbei supraletci libere ~i sta.bili~
draT1ul I fiind corecta. ln figu- rea aproxlmaitci L\ YA
ra 9. 19, a se exemplifica apli-
carea metodei iteratiei (I) ~i metodei tangentei {T) avind ca punct de ple-
care punctulP, deci aproximatia initiala AY.. = OP. ln figura 9.19, b se
exempliiicii aplicarea metodei iteratiei ~i a metodei regula falsi.
Se vede ca in ambele cazuri metoda iteratiei conduce fie la solutii
divergente, fie numai la solutia I (fig. 9.19, b) sau numai la solutia 2
(fig. 9. 19, a), deci nu este convenab1la.
Metoda tangentei nu este divergenta ~i poate conduce atit la solufia I
cit ~i la solutia 2, dupa pozitia punctului de plecare P fatli de R, care
reprezinta abscisa punctului de contact al tangentei paralele cu bisec-
toarea I.
Metoda regula falsi, ilustrata in figura 9.19, b prin punctele de sprijin
P ~i P 1, secanta RF ~i aproximatia calculata OP2 nu este divergenta, cu
exceptia cazului cind RF este parale!a cu prima bisectoare, caz special care
se poate corecta in procesul de. calcul ~i poate conduce atit la solutia I
cit ~i la solutia 2. Are avantajul unei convergente mai rapide. Deci pot
ti folosite atlt metoda tangentei cit ~i metoda regula falsi cu observatia
ca la ambele trebuie a Iese corect primele aproxima\ii AYA astfel ca din-
tre solutille I ~i 2 sa se obtinli solutia corecta.

p p
'2

a b
l'ig. 9.19. Forma curbelor AY 8 = 1(6YA) ,; ilustrOt"ea apliclirii met<idelor:
- itera\ltl, tAOgea,e1; 6 - ft.CUI falHi.

319
 Ecuatia (9-55) este gt'neraJa ~i poate fi aplicata ~i albiilor prismatice.
Folosirea ei conduce la rezultate mai exacte dedt metodele simplificate
Bresse sau Bachmetev. De aceea se recomanda folosirea ei ~i pentru albii
prismaticc, daca volumul mai mare de calcule pe care ii implica metoda
diferen\elor finite se poate efcctua cu ajutorul unui calculator electronic,
care poate fi ~i un calculator de birou.
Jn caz1'l II exista informa\ii directe asup.r a cursului de apa. Acestea
provin din !nregist(arile zilnice ale nivelurilor ~i din determinari sistematice
de debite efectuatc la sta\iuni hidrometrice instalate pe cursul de apil.
Acest! date pot ti folosite pentru a dctermina concomitent marimile
J.1 = LN/ Ki, = lLN(Ki, + Ktt+1 ) ~i (a. + (), care apar in ecuatiile (9-55)
care stau la baza modelului matematic al fenomenului. Aceasta operatie
poarta numcle de tararea modelului matematic. Determinarea parametri-
lor M ~j c; p.o ate Ii electuata prin metode simple, luind global M = h. .,,_.,/Qa,
sau prin metode mai complicate, care folosesc chiar ecua\ia de baza a
mi ~carii (9-55). Folosind aceasta ecua\ie, sc determina, prin incercari succe-
sive, maTimile M (sau n) ~i ~ pe un sector cuprins intrc doua sec\iuni care
poseda observa\ii, astfel ca sa se satisfaca tn aceste sec\iuni rela\iile intre
debite ~i nivele (f(Q, Y) = 0) care au fost determinate prin masuratori.

9.5. SALTUL HIDRAULIC

9.5.t. Saltul hid,.aulic ca forma de trece re

de la mi,carea rapidi la miJcarea lenti
Saltul hidraulic este o forma spedala de mi~care cu suprafata libera,
prin care se face trecerea de la mi~carea in stare rapida la mi~carea !n stare
lenta. ln saltu) hidraulic, mi~carea are o neuniformitate pronun\ata, fiind
caracterizata printr-o cre~tere rclativ brusca a adincimilor ~i o modificare
importanta a distri bu\iei vitezelor.
Fenomenul a fost experimentat pentr11 prima data de Bidone [3, 1]
~i , in special in literatura italiana, este uumit salt1d l"i. Bidone.
S.a ltul hidraulic are variate forme (v. pct. 9.5.5.), una dintre cle fiind
redata in figura 9.20, a, unde se arata trecerea de la ml~carea rapida

li1-- _,,..,4f.
_____(:_'
/
'

I
b
Fig. 9.20. Saltul hldraulic :
- not1ll 1 b - di~ eB111lcl tpedfice tecllunil.

920
 (h' < h.,) genera ta de curgerea pe sub o stavira, la mi~carea lentil dln canalul
cu panta i < i,., la care caracterul l ent al mi~carii este determinat de
mi~carea uniforrna din aval care are 110 > h.,.
Saltul incepe in sectiunea I cu adincimea Ii', sc desfa~ara pe lungi-
mea l., ~i se termina in sectiunea 2, cu adincimea h . Sectiunea de in trarc in
salt (I) se observa ~i se define~te suficient de clar. Sectiunea de ie~ire (2)
este mai putin clar observabila ~i mai greu de definit, datorita faptului ca
dupa ie~irea din salt se mai mentine pe o oarecare distanta caracterul
neuniform al mi~dirii. S-a convenit sa se considere ie~i rea di n salt la capa-
tul virtej urilor care se forrneaza pe suprafata inclinata a salluluL
Elementele principale ale saltului sint:
h' - adincimea de intrare in salt;
Ji. - adincimea de i~ire din salt;
h "-h' - inaltimea saltului;
l, - lungimea saltului;
h,. - pierderea de sarcina in salt.
Aces te elemente sint aratate in figura 9.20 , a. In afara de aceasta fi-
gura 9.20 ilustreaza faptul ca, ntr-im canal prismatic, trecerea de la regi1mll
rapid la reginml le11t mi se poate face contimm, ci mm1.ai pri11 salt, printr-o
scbimbare brusca a caracteristicilor curgerii.
Daca trecerea s-ar face continuu, ea ar putea avea o curba de forma
ABCDEF. Aceasta forma de trecere presupune in zona b (punctul E) o
curba cu adincirni crescatoare. !n figura 9.12, a se vede ca la canale lente
(h 0 > h. ,) curba de tip b1 are adincimi descrescatoare, de u11de concluzia
ca forma de trecere continua nu este posibila. Mai mult, forma curhclor
c" c0 , c_., care la Fr -+ l au tendinta sa treaca prin adincimea critidi, spre
zona b, cu regim lent, sugereaza de asemenea o varia\ ic brusca a adfncimi-
lor, cu inversarea curgerii.
Cu refer:ire tot la figu ra 9.2 0, o analiza energetidi a curbei continue
A BCDEF demonstreaza necesitatea aparitiei saltului ~i, intr-o oa recarc
masura, mecanismul lui. Forma de trecere continua, dupa cu rba A BCDEF
presupune o mi~care gradual variata, cu /r. < li 0 , deci subnormala. Conform
celor stabilite la 9.3.3., la aceste mi~cari energia specifica a curentului ar
trebui sa scada in sensul curgerii (dHA/ds < 0), de la punctul II ditre
punctul F . Examinind graficul de \'ariatie a energiei specifice in raport
cu adincimea (fig. 9.20, b) se observa ca energia sectiunii scade cfecti v pina
la atingerea punctului critic D (pentru care h = It.")' iar mai dcparte energia
specifica trebuie sli creascit.. lntre cele dona cerin\e apare o cont radic~ie
care se r ezolva printr-un salt, caracterizat prin ocolirea punctului critic D
~i scbimbarea brusca a parametrilor curgerii (fig. 9.20, b) de la punctul
reprezentativ B (intrare In salt) la punctul reprezentativ F (ie~ire din salt
sau terminarea saltului). Schimbarea formei de curgere prin salt se produce
cu o importantii disipare de energie ilustrata pe figura prin pierderea de sar-
cina h,..
l n practica constructiilor hidrotehnice saltul bidraulic se produce la
legatura tntre un canal rapid ~i un canal lent sau dupa constructiile hidro-
tebnice de retinere (amplasate pe canale lente) ca o forma de racordare cu
bieful aval, sau este produs intentionat in scopuri utile ca: evacuarea aeru-
lui, intensificarea amestecului prin difuzie turbulenta, controlul ni veluri-
lor etc.

321
 Con trolul ~i folosirea saltului hidraulic au impus cunoa~terea relatiei in-
t re adtncimile conjugate fn salt ~i a formelor ~i caracteristicilor curgerii
in saltul hidraulic.
Aceste probleme au fost roult studiatc pentru cazul albiilor prismatice,
cu panta mica - aproape nula - care este ~i cazul eel mai frecvent in
practica. In ultima vreme s-au dezvoltat ~i studiile privind saltul hidraulic
spatial in albii neprismatice ~i saltul hidraulic in canale cu panti mare.

9.5.2. Relatia fntre adlnclmile conjugate

Se considera saltul hidraulic intr-o albie prismaticii, cu sectiune de

forma oarecare ~i cu pan ta mica (fig. 9.21}. Stabilirea relafiei intre adtncimile
conjugate este o problema tipica de actiune globala care se rezolva cu aju-
torul teoremei variatiei cantitatilor de mi~care (teorema impulsului, relatia
(4-64)) care se aplica masei de fluid care partidpa la salt, delimitati prin
suprafata d e control ABCDA.
Se fac urmatoarelc ipoteze simplificatoare :
- se neglijeaza componenta greutatii masei de fluid , dupa directia
generala a curgerii;
- se neglijeaza for\ele de frecaro dintre curent ~i pere\ii canalului, fiind
mici in raport cu diferenta fortelor de presiune;
- se considcrii distrib\ie hidrostaticii a presiunilor ~i distributie nor-
mala de viteze (cu (:I c:>< c:>< I} in sectiunea de intrare A.B ~i in sectiunea
de ie~ire CD; pentru sectiunea de intrare ipoteza este foarte apropiata de
realitate, fosa p!:'n trn sectiunea de ie~ire ea se abate intr-o masura ceva mai
mare, in special din cauza prezentei pulsa\iilor.
In actste co ndi~ii relatia impulsului se scrie:
F' + l' - p - !' = O,
sau:
F' + l' = F" + r, (9-57)

in care F sin t forte de presiune ji I forte de impuls (flux de cantitate dt!

mi~care).

-
G
.
sot'> s
b c
F ig. 9.21. Schem~ de calcul peo.t ru saltul rudraulio:
- prolil; b - leC,iUDC kAOSVllC'Nlli: c - luoctia ~Hulul .

322
 lnlocuind pe F ~i / , relafia (9-57) se poate scrie:
yA'.zG + P?QV' = yA"z~ + ppQV".
Partea sttnga ~i partea dreapta repre2inta acee~i functie de h.
Se introduce func/ia salt1'1ui :
S(h) = yA;;0 + (:lpQV, (9-.59)
cu ajutorul ciireia relatia intre adincimile conjugate in salt se scrie:
S(h') = S(Ji). (9- 60)
Functia saltului cste reprezentata prin cu rba din figura 9.21, c. A~a
cum rezulta din (9-.59) ea depinde de valoarea debitului ~i de forma scc-
punii transversale a albiei; cu aceste date se poate construi curba ~i apoi
prin procedeul indicat in figura 9.21, c se p<?ate cakula una din adincimile
conjugate in salt, cind se cunoa~te cealalta. ln figura 9.21, c se arala deter-
minarea lui ls ctnd se cunoa~te adincimea de intrare in salt h'.
Relatia (9-60) capata forme determinate dacii se da fonna secpunii
transversale ~i astfel se pot stabili formule de calcul directe pentru adinci-
mile conjugate.
Formula cea mai simpla se obtine pentru caz1,z sec/iunii drept1mghiulare.
Notind Q = B q ~i pntnd seama ca zc = h/2 ~ V = q/h, relatia (9-60)
se scrie:
..!.2 112+ !g "' v2 = ..!.2 h't + lg 11 v2, (9-61)
sau:
..!. h'2 + ! q' = ..!.2 h Z + !t Lh" . (9-62)
2 g 4'
Ultima relatie se transforma in:
2~q ( ..!. - _1 ) = Js"2 - 112.
g Ii' A"

Luind p~ I ~i folosind rela\iile (9-23) ~i (9-28) se obtine:

2#' = 2h!, = h'h"(h"
g
+ h'); (9-63)

+ I) = th''~ = 2 1

!::.
11'
( "'
l'
2 (""
A'
)' = 2Fr'. (9-6'4)

Din (9-61) se ob\ine relapa intre ls' ~i 11:

A" I
(9-6.5)
4
,=
2 (Vt +8Fr' - tJ,
tn care Fr' este numiirul Froude la intrarea in salt:
i!_ = ("' )'.
Fr' =
,,..~ = ,... "' (9-66)

Rezultatele experimentale verifica bine rela\ia (9-6.5).

323
 9.5.J. Dlsiparea eneralel In nltul hidraulic

Se exprima prin picrdcrca dt: sar cina in salt, care conform dcfinijiei
<'SIC ;

j: 0 + h' + "~ ) - (z 0 +11" + "~")

1

11,. = H' - I I" =

Pc:nlru sccliuni drcptunghiulare se scrie:

h
"
"" " ' - 1s + ..,,. (-1 - _1.. ).
2& ...
(9-67)

Lulnd ot !:>< I ~i linlnd scama de (9-63) se obline:

, - 41'
I,.,, == '4,\'/t"' . (9-68)

Ois!parea encrgici ln saltul hidraulic sc rcprczinta mai bine prin coefi-

cientul de disipare In salt, care rcprczinta raportul tntre pierderea de sarcina
in salt ~i energia to la la H' = h' + a.V' 2/2g raportata la patul albiei (,i0 = 0):
c - ... - 1 - 'l'
n- H' - 1w +a:l''' /2()
Cu ot e< I sc obtine:

Co= 1w - 11 (969)
I ~ J" 1 /(2gh') 1A/ A'

Conform n~latiei (9-6:>) ultima fractie este o functic de numarul Froude

la intrarea in salt ~i dcci exista relalia:
1
C0 = f,(Fr') = f(Fr').
(9-70)
( ~~ Fr')
Tn tabelul 9-1 se dau citeva valori caractcristice privind saltul hidraulic.
Se vede ca o disiparc mai intensa a cncrgiei are loc la F r' > 20 sau
VFr '> 1,:> ~i cre~tc direc t cu numarul Froudc, care se evidenliaza ca para-
mctru caracteristic al saltului hidraulic.

TABBLUI. P.'

I
Fr - Y''/ 111
I I
I s
I 10
I " I 100

'(H 1 2.2.5 J , 16 6 10

h./h' 1,0 2.7 1,9 8,0 13,7

Co 0,0 0,13 0,28 O,S7 0,78

 9.5,4. Lun1imea
saltului hidraulic Iih'
La definirea lungimii saltului
c.o . ~-
-. .
hidraulic exista unele dificultati 5.0
datorita faptului ca intervin ele 4.0
mente subiective in sta bilirea sec- 3.0
tiunii de ie~ire din salt, care au 2.0
fost discutate la punctul 9.5. J.
In figura 9.22 se arata. [8] dupa 10
diferiti au tori variatia raportului OJ 10 20 30 4-0 50 60 70 80 90 100 110 120 r/
l,/h tn raport cu numarul Froude o/23 4 5 6 7 8 9 10 11./i'l"
la intrare. Exista diferen\e care
se explica prin modul diferit de Fig. 9.22. Lungime:i saltalui hidraulic.
definire a lungimii saltului ~i prin
condifiile de experirnentare. Experien\ele cele mai numeroase ~i foarte in-
grijite ale lui Bradley ~i Peterka (5) conduc la formula aproximativa:
l, = 6,15h", (9-71)
valabila pentru 20 < Fr' < 120 ~i acoperitoare fata de celelalte rela\ii.

9.5.5. Formele saltulul hidraulic

S-a observat ca saltul hidraulic are forme variate. 0 sistematizare a.
acstor forrne a fost fiicuta de Bradley ~i Peterka [5] care dis ting cinci forme
caracteristice., redate tn figura 9.23 ~i care se clasifica dupa numarul F roude.

__riff!-
1l tu a
- -
, , s , . .s:.u .a ,a, .. cc.a -
;_/

a...
- --. a:cs a .as.a .ca a .: .. .
./fl= 1. .. 1.7 {ff = 1.7 .. . 2.5
a b

--
-~--
~
_,.['/ ? __........-_ /
-- -
z; 3::itw2cas.a Xi. a we.
./Fl'=2.5... 4.5 ./Tr' 45...9.Q
c d

- -- --
-
'?? -----
- - /
~,_...,...-
-
.a.: :asaa.sa.acwzc.wac. . .a.. au ..
(Tr'> 9,Q
e
Fig. 9.23. Formele saltului hldrauli~:
- ondulti b- - iociplent; ~ - cu jet oscllant; d - perfect; e - de.ivahat,

325
ln figura 9.23 sint indicate valorile VFr' dupa expresia folosit1i penttu nu
marul Froude ln li teratura americanli:

Fr0 = VFr = V/Vgh = V/c,

clefinit asemanator numar.ului Mach (pentru curgerea gazelor) ca raportul
<intre viteza ~i celeritate. ln eel' cc urmeaza s c' descriu celc cinci forme ale
saltului.
Saltul ondulat (fig. 9.23, a) are loc in clomeniul VFr' = I ... 1,7, respec-
tiv Fr' = 1... 3. Trecerea de la aclincimea Ii' la adtncimea h se face printr-<>
.rid.icare brusc.i a nivelului, urmata de o scrie de ondulatiuni in jurul nive-
lului din aval. Prima ondul1tiune, care rcprezinta saltul, depa~~te nivelul
.a val. Disiparea cnergiei este slaba.
Saltul i11cipfrnt (fig. 9.23, b) are toe in domeniul VFr' = I, 7... 2, 5, res-
pectiv Fr' = 3 ... 6. Saltul apare ca o ridicarc brusdi a supraietei libere,
<'.are are o forma neregulatil., cu mid incretituri care apar ca urmare a
;unor mici virtejuri prezen tti in apropierea supraJetei. Schimbarea distribu-
t iei vitezelor se face gradat. Disiparea encrgiei cste slaba.
Saltul cu jet oscila11t (fig. 9.23, c) apare in domeniul VFr' = 2, 5 ... 1,5, res-
pectiv Fr' = 6...20. Rcprczinta forma de trecere catre saltul propriu-zis.
La acestc numcre Froudc, fata de curen tul len t din aval, curentul rapid din
a monto: p(lscdii vileze rt'lal i\ mari ~i are aspcc rnl unui jet care plitrunde
in curcntul :wal, cu care se amesteca dupa o oarecare distanta. Jetul este
.individualizat, dar nu-~i pastreaza stabilitatea pc ver tica11i, ridictndu-sc
periodi c de la fund ~pre suprafata ~i producind o ridicare momentana ~i
locala a suprafc\<'i libere. Cind jctul este dirijat dupa axa canalului exista
tendinta dti formarc a unui vir tej de suprafata, cu lntoarcerca curentului
~i antrenare de acr. Si in acest caz disiparea energiei este relativ slaba. Ca
.efec.t nega tiv se mentioneaza ca bascularea jetului pe verticala produce
\'aluri care se propaga pe o mare distanta spre aval.
Salti&l st.il1il sau s11lt11l perfect (fig. 9.23, d) a pare in domeniul VFr ' =
= '1,5...9, respectiv Fr' = 20...80. E ste forma caracteristica de salt. Jetul
!format de cu rcntul rapid d in amontc patrunde in curentul lent din aval ~i
-se men tine stabil pe patul albiei pe o distan\a care este cca 70% din lun-
g imea saJtului. Dupa aceasta distanta se produce rapid integrarea jetulul
in c urentul aval. Deasupra jetului se formeaza un curent de intoarcere,
com pus din citeva virtejuri cu axa orizontala; suprafata Libera este inclinatli;
in zona virtejurilor ~i in zona de amestec intre jet ~i curentul aval turbulenfa
curcntului capata o mtensitate foarte mare care produce o disipare intensli a
energiei (30 ... 70% )-
Aceastli forma de salt este caracterizatli printr-o putemica antrenare
<le aer. Sub efectul turbulentei intense, suprafata Libera se destrama ~ in
interiorul vlrtejurilor patrund bule de aer care stnt antrenate In zona de
amestec a jetului cu curentul aval ~i sint purtate spre aval. Dupi
.salt , bulele de aer se ridica la suprafa prin efectul for1ei arbimedice ~i
.sint treptat evacuate In atmosfera, daca cu.rental este cu suprafaP, libera.
Daca saltul are Joe intr-o conducta sau galerie ~i curentul din aval este
sub presiune aerul rii.mine captiv ~i se grupeaza sub forma de pungi de aer
.care sint antrenate spre aval la viteze ale apei mai mari.

32.6
 Saltul este stabil in sensul ca sectiunile de intrare ~i i~ire din salt ca
~i saltul propriu-zis se deplaseaili putin, iar suprafata liberli a curentului
din aval rimine relath- netedli.
Saltul dezvoltat (fig. 9.23, e) sau violent are b e in domeniul VFr' > 9,
respectiv Fr' > 80. Se phtreaza aspectele saltulu i stabil, pri\"ind fonnarea
v!rtejurilor de suprafa\a, antrenarea aerului ~i generarea unei turbulen\e
de mare intensitate, acestea fiind mai accentu ate pe mlisurii ce cre~ te nu-
marul Froude. De asemenea cre~te intensitatca disiparii peste 70%, aj un-
gtnd la cca 80% pentru Fr' = 100. Caracteristic pcntru aceasta forma de
salt este o oarecare nestabilitale a pozitiei saltului. Saltul i~i schimba po-
zi\ia, avind o mi~care de pendulare, deplasindu-se spre aval ~ revenind spre
amonte. In felul acesta ac~ioneaza ca un mare piston care genereaza valuri
- ca ~i saltul cu jet oscilant - care sc propaga spre aval pe distan \e
mari.
Clasificarea de mai sus s-a referit mai ales la aspectcle globale ale fe-
nomenului de salt hidraulic. Trebuie sublin iat d l oda ta cu schi.1)1barea as-
pectului global se produc ~i modificari in structura intema a saltulu i, dfo
care ctteva au fost semnalate (oscilatia jetului, modul de integrare a curen-
tului amonte in curentul aval). i\folta aten\ie se acorda studiului turbu lcn\et
in saltul hidraulic atlt pentru in\elegerea mecanismului disiplirii energiei
tn salt cit ~ pentru faptul ca odata cu pulsaliile de viteza au loc ~i impor-
tante pulsatii ale presiunii. Aceste pulsalii se dezvolta pe un spectru larg
de frecvente ~i mliresc solicitarile dinamice asupra constructfilor ~ materia-
lelor de construcpe [8].

9.6. TRASAREA CURBEI SUPRAFETEI LIBERE IN CANALE

9.6.1. Reguli generale

Orice calcul al suprafetei liber~ intr-un can:il se incepe cu trasarea
calitativa a curbei, ceea ce comporta trei operatii :
- recunoa~terea tipului de canal, lent sau rapid;
- recunoa~terea sectiunilor de comanda ~i calculul cotelor de comanda :
- trasarea propriu-zisa a curbei suprafe\ei libere.
Prima opera\ie se efectueazli folosind criteriul adlncimii (h0 ~ h")
sau criteriul pan tei (i ~ i") care presupune, de fa pt, ~i calculul celor doua
ad!ncimi caracteristice.
A doua operape, recunoa~erea sec\iunii de comanda. se face dupa
regula generala expusa la punctul 9.3.2.3: la mi~carile lente sectiunile de-
comanda sint situate spre aval, iar la mi~carile rapide sint situate spre
amonte.
Trasarea propriu-zisa se face folosind cele treisprezece forme posibile-
ale curbei suprafe\ei libere, expuse in figura 9. 12 ~i tinind seama de tipul
canalului ~i pozitia cotelor de comanda.

Aici se vor tn.ta numni scetiuni1e de coma.odd Ji rcspectiv nurnai coteJe de comandd'
detenninato de m~carea gradual ''atjaU. sau uniforma. tn ca.,,a.lo. Aile situatii. gcncrntc de pre-
tenia unor constructiispociaJe-dcvenoare, st.a.vile, trepte, praguri - se vor trata la capltolul ll.

327
 9.6.l. Racordarea a doui canale

Sub aceasta denumire se ln\elege trasarea curbei supra.fe\ei libere lntre

<:loua cariale de lungirne mare, avind aceea~i sec\iune, dar avind pante dife-
rite.
Problema poate fi sistcmatizata in patru situa\ii caracteristice, descrise
rnai jos.
9.6.2.1. Racordare canal Jent - canal l~ot. Exisla cele doua cazuri pre-
zentate in figura 9.24, dupa cum h 01 ~ hw Aici, ~i in cele ce urmeaza
la acest punct, se noteaza canalul din stinga cu I, eel din dreapta cu 2,
iar adincimile normale ~i pantele cu h 011 i, ~i respectiv h02 , i 2
Curba suprafetei libere, in cele doua cazuri, este trasata cu linie plina
:~i respecta regula ger.erala privind pozitia sec\iunilor de comanda. Astfel,
pentru canalul 2, considerat foarte lung, sec\iunca de comanda este situata
.spre aval, departe la dreapta, ~i genereaza mi~carea uniforma in canal: cota
de comanda este data deci de adincimea normala h 02 . Pentru canalul I,
sec\iunea de comanda este situata la extremilatea aval a acestuia, deci
este chiar sect.iunea de trecerc, unde se produce schimbarea pantei. Cota
de comanda pentru canalul 1 este adincimea 11 021 iar curba suprafe\ei libere
va fi formata dintr-o curba de tip b 1 sau a,, pe canalul I ~i linia normala
N 2-N2 pe canalul 2.
Corectitudinea curbei poate fi apreciala presupunind, prin reducere la
absurd, ca ar fi posibile ~i alte formc de racordare, desenate cu linie punc-
tata. pe figura 9.2~ , a. Comparind cu figura 9.12 se constata ca nici una
din curbele cu linie punctata, de pe canalul 2, nu concorda cu curbele de
tip a 1 sau b,, deci singura forma posibila cste cea desenata cu linie plina.
Mai estc de retinut ca sectiunea de comanda este sectiunea de trecere, iar
.cota de comanda este h 02
9.6.2.2. Racordarea canal rapid - canal rapid. Problema este prezentata
in figurile 9.25, a, b, avind, de asemenea, doua cazuri dupa cum h.01 ~ h0 ,.
Curbele suprafe\ei libere sint trasate cu linie plina, dupa procedeul
folosit la punctul I, cu deosebirea ca, sectiunile de comanda fiind situate
.spre amonte, mi~carea uniforma \ 'a avea Joe pe canalul I, iar mi~carea

N,

0~;<"1'
I er
---N,

a b
Fig. 9.24. "Raeordarea a dou~ canale lente:
- cuul " , > .ln; b - cawl h,, < i,,.

328
 c,

~~---------
.
~t
- ----- y
N. ,, ' l
II

Fig. 9.25. Racordarea a dou:i. canale rapidc:

- cuu1 > .4u : I> - ca:iul A,. <

gradual variata pe canalul 2 (curbe de tip bu respectiv c1) . De data aceasta,

verificarea corectitudinii curbelor se face printr-o alta metoda, adoptind
un punct de vedere dinamic. Se admite ca initial it - iu deci ex ista un
singur canal cu mi~care uniforma cu adincimea hw ~ in troduce o pertur-
batie, modificind panta canalului 2 (i! =F i., i 1 ~ i 1). t.fi~carea initiala
fiind in stare rapida (h01 < h.,), perturbapile se vor transmite numai spre
aval; pe c1nalul" I mi~carea ramine uniforma, iar suprafata libera se modi-
fica numai spre aval capatind (dupa stabilirea regimului permanent) forrna
curbelor bu respectiv c,. $i in acest caz. sectlunea de comanda estc sectiunea
de trecere, dar cota de comanda este 1101
9.6.2.3. Racordarea canal lent-canal rapid. (fig. 9.26). In acest caz
panta canalului I este mai mica decU panta critica (i1 < i.,) ~i poatc
ti pozitiva, nul.a sau chiar negativa. In toate aceste caz.uri sectiunea de
N1

c,

' .'
a b

6,> It
rr
/
c
Fig. 9.26. Racordarea canal lent - cana.l rapid :
- eaau..I i 1 > O; b - eawl l 1 < O; c - cacul dad cua.lul t sc tcr:minJ cu o lt~aptl.

S29
 comanda este sectiunea de trecere, iar cota de comanda este adlncimea
critidi, P e ambele canale mi~carea este neunifonna: pe canalul I se for-
meaza curbe de tip b., b0 sau, respectiv b_., iar pe canalul 2 o curba de tip b,.
Corectitudinea curbelor prezentate in figura 9.26 se poate verifica prin
oricare din metodele folosite la punctele I ~i 2.
Probkma tratata la acest punct permitc sa se faca o serie de observatii
suplimentare.
- Trecerea de la regim lent la regim rapid are aspect continuu, dar
com porta o di.den~ pronunlata a suprafetei libere, localizata pe o zona
restrinsa in jurul sectiunii de trecerc. ln accastii zona, mi~carea are un
caracter neuniform mai pronuntat, cu modificari lmportante fn structura
curentului, realizindu-se treccrea de la distributia de viteze din canalul I
la cea din canalul 2. Asemenea neunifonnitati ~i redistribuiri apar intr-o
masurii oarecare ~i la celelalte forme de racordare examinate rnai lnainte,
sau chiar la trecerea de la o rugozitate la alta pe acela~i canal (de exem-
plu trecerea de la un canal cu pere!i de beton la un canal de .pamint).
- Mi~carea lenta pe canalul prismatic I nu se poate transfonna de la
sine In mi~care rapida, oridt de mare ar fi panta canalului 2. La limita,
se poate realiza situatia din figura 9.26, c In care canalul I se termina cu o
treapta ~i in aceasta situatie sectiunca de comanda este sectiunea terminala
in care se realizeaza adjncimea criticii. Este ca ~i cum curentul, avind un
grad d e libertatc suplimcntar, se aranjeazii sa pastreze energia minima n.e -
cesara curgerii (principiul Jui Belanger}. ln sectiunea terrninala ex.ista:
Fr = V 2/(gh"} e:.< I;
~i rezulta:
HA = h., + -v
2g
= -32 h., j (9-72)

HA fiind energia specifica a sectiunii terminale. ln realitate, din cauza

neuniformitatii mi~dirii, relatia (9-72) este aproximativa.
Se observa ca in toate situatiile descrise in figura 9.26 curgerea din
bicful amonte nu este influentata de conclitJile de ~care din bieful aval
(canalul 2). Acelea~i caracteristici generale ale mi~cirii se pastreaza daca
delimitarea de bicful aval se face printr-un prag, suficient d e inalt ca sa
separe hidraulic cei doi curenti. In acest caz, la capatul prngului se reali.-
zeaza o mi~care in stare critica, care genereaza o sectiune de comanda ~i
respectiv o cota de comanda pen-
tru bieful amonte. Caracteristicile
.- acestei iorme de mi~care vor fi
-- tratate rnai amli.nuntit la para-
graful 12.1 referitorla deversoart>.
9.6.2.4. Racordarea canal ra-
-----.!__ I pid - canal lent. (fig. 9.27). Pe
-:r-~ canalul rapid I sectiunea de co-
c, ----~--=
------- --- -~c. manda este spre arnonte ~i de-
terrnina o rni~care uniforma ~i
rapida cu h 01 < h.,. Pe canalul 2,
F!g.9.21. Racordarea canal rapid- canal lent. lent, considerat foarte lung, sec-

330
tiunea de comanda este departe spre aval ~i deterrnina o mi~care uni-
fonna ~i lenta cu hot > h.,. Intre cele doua canale, racordarca se face
printr-un salt hldraulic ca fonna de trecere de la regim rapid la regim
lent. Saltul poate avea Joe pe canalul 2 sau pe canalul I, in apropierea
sectiunii de trecere. Daca se pastreaza notatiiJe foJosite la saltul hidraulic,
h' pentru adincimea de intrare in salt ii h pentru adincimea de ie~i re din
salt, condifiiJe pentru recunoa~terea formei de racordare vor [i:
- daca /IQ, > h02 saltul are loc pe canalul 2 (nivelul A);
- daca n;, = h02 saltul are Joe pe canalul 2 ~i incepe chiar din sec-
tiunea de trecere (nivelul B) ;
- daca h;, < h02 saJtul are loc pe canalul I (ni,clul C) .
Cele trei forme de racordare sint aratate in figura 9.27 ~i si nt no ta t~
cu literele A, B ii C.
Modificarea adincimilor li 02 pentru a core;;punde condiliilor de mai sus
a Cost generata prin schimbarea pantei canalulu.i 2 in pozitiile notate de
asemenea A, B ~i C.
Pentru toate formele de racordare, sectiunea de trecerc joaca roJul de
secfiune de comanda. La forma A, saltul se termina la adincirnea 11 02 ;
cota de comanda este /z. 01 , cu punctul de comandii. XA dupa care adincimea
cre~te. dupa o curba de tip c, pina in sectiunea uncle se atingc valoarea
h~~' conjugata in salt a Jui h 02 In aceasta sectiune incepe saltul hidraulic.
Ea se gas~te la intersectia curbei c1 cu linia 1-l. La forma C saltul incep ~
cu ad.incimea h 01 ~i se terrnina cu h~., du pa care urmeaza mi~carea len tf1
pe canalul I dupli o curba de tip a1 . Punctul de comanda este Xe de la
care se construie~te spre amonte curba a 2 Sectiunea uncle se terrnina saltul se
afla la intersectia curbei a 2 cu lin.ia EE. cu adincimea h~1 de ie~ire din salt.

9.6.3. Racordarea a trei canale

Peotru trei canale, combinatiile sint multiple ~i nu pot fi toate trata t!'.
Pentru a ilustra metoda generala de studiu se va examina un caz particu-
lar, care sa puna in evidenta caracteristicile metodei.
Se considera cele trei canale din figura 9.28, a cu urmatoarele caract<'
ristici:
- canalele I ~i 3 sint rapide avind hot < lzO:J < h.,;
- canalul 2 este lent cu h 02 > h.,;
- canalele I ~i 3 se considerii. foarte lungi ~i fara obstacoJe, iar cana-
lul 2 de lungime variabila L 2 ;
- canalele au aceea~i sectiunc transversalli, deci, la un debit dat, :rn
aceea~i adincime crltica desenata pe figura en linie ondulata.
La conditiile de mai sus, intre care se men\ioneaza in mod specia I eon-
ditia hot < h03 < h.,, stnt posibile cinci forme de racordare: R 0 , R., R 2 , R3 ,
R,, determinate in principal de L 2 , lungimea canalului 2. Conditiile de rt'a-
lizare a celor cinci forme de racordare sint redate sintetic in schema Jin
figura 9.28, b ~i sint reprezentate in figura 9.28, a la sca rf1 deformalfi n
lungimilor L 2
Prima etapa in descoperirea formelor tipice de racordare este o analiza
a formelor curbei suprafetei libere pe cele trei canalc in pane.
Pe canalul I, care este un canal rapid, mi~carea va fi uniforma , cu
exceppa cazului cind in sectiunea de trecere S 1 se depa~e~t~ co tu 1i;, ,

331
ceea ce genereaz.a pe canalul I o mi~care lenta de tip at care se racordeaza
prin salt hidraulic cu mi~carca uniforma.
Pentru canalul 3, de asemenea rapid, secliunea de comandll este sectiu-
nea de treccre din amonte Sa, iar nivelul de comanda este situat fn zonele
b ~i c, fntre linia de lund - punctul A - ~i linia adincimilor critice - punc-
tul C. Nivelul de comanda nu poate fi deasupra punctului C, deoarece
aceasta presupune pe canalul 3 o mi~care lentli, cc nu ar putea fi generatli
dcdt de un obstacol, sec!iune de comanda, situatli in aval pe canalul 3,
situa \ie care cstc cxclusa prin conditiilc problemei.
Pe canalul 2, formcle de mi~carc sint mai complicate ~i depind de
lungim"a L~. Cind lungimea canalului L 2 cste mica, canalul are drcpt sec-
ti11ne de comanda sec\iunea din amonte S, - de~i canalul este Jent - deoa-
recc cola de com and ii X 0 , impusa de canalul 1, genereaza pe canalul 2 o
mi~carc rapidli de tip c,. Pornind de la nivelul de comanda XD, curba c,
eslc unica.
In lig11ra 9.28, a apar mai multc curbe c1, deoarecc, pe aceea~i figura,
sint rC'prezentate situatii care corcspund la lungimi L, diferite; cstc ca ~i
cum ptnlru fiecare situa\ie s-a adoptat alta scara pentru reprezentarea lungi-
milor de-a hmgul axei canalului 2.
La capatul canalului, 1n secpunea $ 2 , curba c1 atinge adlncimi cu atit
mai ma ri cu dt lungimea L 2 es tc mai mare. Lungimilc caractcristice la care
se schimba formele curbei suprafc\ci libere sint: L 2 = 0; L 1 = L 8 ; L 2 =
.. ..
= Le. ~i eventual La = L, . Lungimea L. cste aceca pentru care, la
capatul canalului 2, curba c, atingc adlncimea normala pe canalul 3,
punctul B . Lungimea Le cste aceea la care la capatul canalului 2 se atinge
adincimca critica, punctul C.
Atit a vreme dt L 2 .;;;; Le mi~carea pe toate cele trci canale ramine
rapida, cot a de comanda principala estc X 0 de la care se dezvolta curba
tip c, pe ca nalul 2 ~i care se continua pe canalul 3 cu curbe de tip c1 sau b2
Clnd L 2 > L 0 , curba c, (notata cu R, pc figura) de pe canalul 2 are
tcndinla sa depa~easdi adincimea critica, deci spre capatul aval al cana-
lului 2 apare mi~carea lenta. !n aceasta situa\ie. canalul 2 are doua sec-
(iuni, rcspectiv doua niveluri de comanda: nivelul X 0 care comanda mi~carea
rapicla de tip c, ~i nivelul C care comanda o mi~care lenta de tip b,; iutre
cele doua mi~cari racordarea se face prin salt hidraulic. tn figura 9.28, a,
locul saltului este determina t prin pozi\ia sectiunii de ie~ire din salt care
sc afta la intcrsec \ia curbei b1 cu curba adincimilor conjugate Jui c1, notata
pc figura cu h;.
Adlncimea maxima pe care curba b1 o poate atinge pe canalul 2 es te
11 02 De aici urmeaza ca daca h~1 ;;.. " saltul ramfne pe canalul 2. Dacli
/i01 < 11 02 ~i lungimea canalului L1 este suficient de mare pentru ca in sec-
\iunca S 1 punctul X a sa corespunda Jui li0, sau .sa fie mai sus, saltul intra
pe canalul J. Aceasta se intlmpla -
este lungimea pentru care FX8 ~ ,,,;;.
.
cfnd lung1mea L 1 ~ L , unde L~:,.

Mai este de observat ca odata cu cre~terea Jungimii L 1 saltul se de-

plaseaza spre stinga, iar la lungimi L, foarte mari se stabilizeaza tntr-o
pozitie limita, la distanta fixa fata de sectiunea S 11 la dreapta sau la
stinga ei, dupa cum 1,;;, ~ hw C-0nsideratiile de mai sus sfnt redate sin-
tetic in schema logica din figura 9.28, b.

332
 s,

------- ~----f~---!'do
b I
I

a
c

R1wd11: flt.
'" ,,, J.25~
Nirell <t11oli : 10

f!acorlor.
lip 11,
c11111,.do : X0

Rot1rdort
b ltp llz
C11l1 : C.Xo

f!lltlfdort tip 11,

C1I s1ft p ro1M 2
Clmado: C.Xo

f!ac1rdare tip R3 Cd
5411 pt roalul I
C1111ondo:A11 .C

l'lg.9~. Racdatta a trei canale:

- Pf'Ofll to huac : - tithmll Jocid peol:N c~tttt.a focmd de racorda.

333
 BIBLIOGRAFIE

1. Am a (ties t I, R. Cottlribufii lo st"diul '"i1c4ritor nepermo-n tnlt. TeiA de doetorat, 1.C.B.

1971.
2. Ba c b mo lc , B. A, Hydraulics of Op. Channels. New York, 1932.
J. BI done, G. Obstrua/ii aJupra fd//imii sa/tu/ui hidroulu. Raport din dee. 1819 la Ac.
R. St. din Torino.
i . Bidon e, G. Expttieuc~s !fir IE rt mol(s ti lo propagation du ondes. ~fem. Ac. R. St. To--
rinQ, vol. 25, 1820. .
5. Br ad 1 e y, T. N., Peterka, A. T. Hy4raulu Dulcn of Stilling B<Ui11s. Proc. A.S.C.E,
Yol. 83, HYS, 1957.
6. Br s s c, T. A.Ch. Cours de mlcanigue appliqule, Hydraulique. lllallc tBachclier, Pad s,
1860 .
7. Ci u g a e v, R.R. Ghidraulika. Energhia, Leningrad, 19-70.
8. Du rn it rest u , D., RI z van , E. Di.s iparTa cner~iri 1i disipalori d.c tftfrgie. Ed. Teb
nicd, BucurC:fli, 1971 .
9. Frede n hagen , V. B. 1 Doll, E. H . Gras.std IVale,.way.s. Agricultural Eogin-eering
Vol. 35, No. 6, 1954.
10. Ki ~ c l c v, P. G. !udrt/Jlar pt _HJtu t alcule Jiidr4ufi(c (t.raducere din J. ru~). E. En. S.
1953.
JJ. Mate es cu, C. HidYaulic.a. E .D.P., Bucurqti, 1~3 .
11. Pav el , 0 . 5,,.rgcYta tn111/11'0Hal4 pe jglleaburi '-u pa11te tua1i.. l::lidrotcllnica, Nr. 4/1951.
JJ. Re t , \\'. 0 ., Pa 111'! er. V. T. Flow of W eller s'n Cha11nels ProJe.c.ted by V'-ttJolivc Lifting.
U.S. Soil Conservation Service, Techn. Bull. No. 967, 1949.
Ji. Ven Te Chow. Ope--n-, haJu1r.I H"ydrau/ics. 1\fc.. Grav. Hill, Nt'\v York, 1959.
 Capitolul X

Ml~CAREA NEPERMANENTA iN ALBll DESCHISE

10.1. PREZENTARE GENERAL\

Mi~carea nepermanenta cu suprafata libera se prczinta in forme va-

riate: valurile produse de vint sau de alte cauze la suprafata marilor, ocea-
nelor, lacmrilor, undele de viitura sau de inunda\ie pe riuri; undele produse
in canale ~i riuri la manevrarea constructiilor sau instalatiilor hidrotehnic<:.
Ca ~i mi~carilc nepermanente sub presiune, t11i~ciirile 11epermanente "'
supra/a/ii liberii au caracter ond11talori11. Ele iau na~tere ca urmare a modifi-
cani conditiilor la limita, prin schimbarea debitelor sau a nivelurilor. Aces toi'
schimbiiri au caracterul unor perturbatii care se transmit cu viteza finita
s ub forma de unde. La schema unidimensionala, ca ~i la schema plana.
sc poate vorhl de unde directe $i unae inverse (vezi figura 9. 10). La o modi-
fic3.Te de debit t:i.Q este asociata o modificare de nivel !!J.h, ce2a ce arata
ca o perturbatie genereaza doua unde asociate (!!J.Q, tJ.h), respec ti~ modirica
simultan debitul ~i nivelul. T ransmiterea modificarilor de nivel conduce Lt
modificarea formei suprafetei Jibere. Apare ca orice mi~ca rc nepermanenta
cu suprafa\a libera poate fi recunoscuta prin va ria\ia in timp a formei su-
prafc\ei Jibere. Acest fenomen este deosebit de pregnant la valuri.
Spre deosebite de ~carea nepermanenta sub presiune, la care celeri-
tatea (viteza de propagare a pertu.rba\iilor in mediul in repaus) este de ordi-
nul a 1000 m/s, deci de citeva sute de ori m:ti mHe declt \itezi de mi~
care in conducte, la mi~carile nepermanente cu suprafata lib~ra celerita\ile
slnt mult mai recluse, de ordinul de marime al vitezelor de mi~care a parti-
culelor. De aceea, la mi~carile cu suprafata libera nu mai poate fi aplicata
metoda suprapunerii efectelor (vezi paragraful 7.2.3), care in cazul mi~
ciirii sub presiune a permis elaborarea unor metode de calcul relativ simple.
Din aceasta cauza, calculul mi~carilor nepermanente cu suprafata libera
devine mult mai complicat, expr.esie a faptului ca este vorba de un feno-
men neliniar, cu variate forme de manifestare. De aceea ~i metodele de
calc.ul slot mult cliferite in raport cu clasa problemei.
Clasificarea problemclor de mi~care nepermanenta se face in doua mari
grupe:
- grupa I, mi~cari fara transport de fluid;
- grupa II, mi~cari cu transport de fluid.
Din prima grupa fac parte valu.rile. Valul
eel mai simplu este unda solitarii. sau valul c
solitar care este ilustrat ln figura JO. I. Un ca- _-::~ - ---=~..::.
nal orizontal con tine apa in rep a us, iar la ca- ,,
patul din stinga este marginit de o stav.i!a
vertical.a S 0 (aici este de remarcat analogia
., , ,,~'

s, s,
..
, ,,,,., , . ,,.
cu figura 7.1 de la m~carile nepermanente Fig. 10.1. Gcncra.rea uodci solltare.

335
sulJ prt'siune). Unda solitarl'l este generatl'l prin deplasarea stavilei fn
pozilia S 1 ~ apoi opri rca ei fn aceastl'l pozijic sau readucerea fn pozilia
S 0 Unda care ia na~tere consti!. dintr-o supratnlltare a nivelului - o
roroa~a - care se propagll spre dreapta cu celcritatea c ~i transmite
pl'rl urlJa \iik ind use de mi~carea slavilei; la trccerea undei, particulele se
c.lcpla.scaza mai intii sprc drcapta , a poi rev in la Joe; dupa trecerea undei
fluic.lul sr r<gase~tc in starca de repaus initialll. Comparind fenomcnul cu
ilustrarea loviturii de bcrbec din figura 7. I se constata o diferenta : acolo
s-a imprimat pistonului o mi~carc continua cu viteza 11, ceea ce gcnereaza
o unda de debit q ~j unda asociata de presiunc p; lnJre fronlul umlei #
piston licliidul se pune 111 mi~care cu viteza 11. Dad ~i tn cazul figurii JO. I
s-ar imprima stavilei o mi~care continua cu o viteza constanta 11 atunci In
ranal s-ar produce o supralnaltare simpla (salt ) care s-ar propaga spre aval.
Frontul undei ar fi vizibil, Ciind marcat printr-un salt calator. lntre salt
(fron t ul undci) !Ii stavil[J, fluidul este pus fn mi ~care cu viteza 11 ~i cu o
adindnw Ji+ tilt {daca sc neglijeaza pierderilc de sarcina). Mi~carea gcncrata
in anst fel face partc din grupa a II-a, cu transport de fluid.
Unda solitara ilustrat1'1 fn figura 10. 1 este o unda plana, dar pot exista
~i form< ma.i complicate. Astfel sc prezinta fn natura undele solitarc gene-
rate dl' <"Utrcmure submarine, eruptii submarine sau prin explozii. Aceste
11nd<' poartii o denumirl' japonl'za, (m1ami. Sint cunoscutc exemple de ascmenea
und1 lonnatc in Occanul Pacifir, cu inaltimi pcste 10 m care s-au propagat
r distan\l' imcnsC' ~i care au avut efect devastator asupra litoralului ~i
nanlor.
Un f<'nomcn analog II cons tituie undclc de :ioc formate In atmosfcra
MllJ dcctul exploziilor la care, in loc ck o varia\ie hruscii a inal\imilor (salt
d<' 11iwl). sc produce o variatie bruscll a prl'siunii, tcmpcraturii ~i dcnsitatii
(~a lt de presiune, l<'mpcraturii ~i densitate).
l "ctl11rile, in forma lor cea mai simpla, constituie o succesiune de
nndl gc-nC'rate printr-o mi~carc periodica a stavilci S 0 (fig. 10. I) sau, a~a
rum sc arala in figura 10.2, prin mi~area oscilanta a unui batant a rticulat
c.k fund. Acela~i dect sc poate obtine prinlr-un plonjor care ar avea o
mi~carc oscilanta de coborlre-ridicare (v. fig. 9.10). ln natura, valurile se
produc sub ac\iunea vintului asupra suprafe\ei liberc a apei. Valurile sln t
cu alil mai mari cu cit slnt mai mari viteza ~i durata vintului ~i lungimea
c.~pus5 ''intului (fetch). Sub actiunca vintului, valurile iau na~tcre ca o mani-
Ccstarc a instabilita \ii pc intcrfata apa-acr, cind aerul arc o mi~care relativli
fota de apii. Jn zona d e ac\iunc a vlntului, valurile au o forma asimctricA,
alungita sprc vint. Elc sc propaga pe distante mari tn afara zonei de for.
marl, sau sc mcn\in diva timp dupa cc vintul a fncctat, sub forma unor
valuri de forma regulaU ca ace-
lea din figura 10.2 (valurilc di:
,- hula). Sfnt caracterizate printr-o
lungime de unda :!., o lnaltime M
i'I
,?--- - ---
1
f)

..,
~i o anumita celeritate c. Cfnd
ajung fn zone de mai mica adtn-
' -=.,..-..,..,~,.--===-n77:-?r.m
.I' /~ .1'/,/I , /' I 777:., cime valurile t~i schimba forma
FiJ;. 10.2. Gc.-ncrnr~a valurllor gravit.o.tionale pc
sub influenta modificarii continue
riolliec. a adlncimii, a freci!.rilor pe fund,

336
respectiv a pierderilor de sarcina. De aceea, in afara de provenientii (va-
luri de vint, valuri de hula), valurile se mai clasifica ~i in val11ri de apa
adnca ~i valllri de apa mica.
Propagindu-se ca ni~te unde, valurile sufera fenomene de reflexie, refrac-
tie, difracp.e, interferenta. Acestea se produc la schimbarea caracteristidlor
de propagare, influentata de adincime ~i de diferite obstacole .
Sei~de sint mi~cari nepermanente care au Joe in bazine mai mici (ba-
zine portuare) sau mai mari (lacuri, mari) sub forma unor oscilalii in masa,
ca acelea care se pot observa intr-un vas dreptunghiular dupa ce a fost
ridicat de la un capat ~i apoi readus la loc. Un fcnomen asemanator arc
loc mtr-o cada de ba-ie, daca apa este deplasata spre unul din cape te printr-o
mi~care relativ brusca cu mina ~i este Jasata apoi sa oscileze. ln bazinele
portuarc - sau in zone de mare care, dclimitate prin diguri , formeaza un
bazin - sei~ele sint amorsate de cxcita\ia produsa de o anumita frecventa
a valurilor. In mari sau lacuri asemenea mi~cari pot fi amorsate de dife-
ren1a de presiune atmosferica variabila, care exista in tre doua zone ale
rezervorului.
Din a doua grupii tac parte mi~carile nepermanente in riuri ~i canak,
la care, pe linga fenomenul ondulatoriu de propagarc a unor perturbatii,
intervine ~i fenomenul de transport, de mi~care a apei cu o viteza V. Pon-
derea celor doua aspecte este variabila ~i de aceea ~i problemele care apar
sint foarte variate mergind de la fenomene pur ondulatorii la fenomene de
~care lent variabila a apei, cu modificari relativ mici, produse in intervale
mari de timp, ale caracteristicilor curgerii. Citeva din problemele tipice
din grupa a II-a stnt descrise in cele ce urmeaza.
Unda de viitura cste mi~carea nepermanenta care se produce pe riuri
~ care. cuprinde in general o faza de cre~tere a nivelurilor ca urmare a
cre~terii debitelor ce alimenteaza riul (din ploi, din topicea zapezilor) ~i
apoi o faza de descre~tere. Figura J0.3, a prezinta faza de cre~tere a nive-
lurilor, iar figura 10.3, b faza de descr~tere. Mi~carea are o evolutie lent
variabila in limp, ceea ce se traduce prin tr-o miicare gradual variata in
spatiu, cu viteze care au componente neglijabile intr-un plan perpendicular
pe axa curgerii.
Salt1d este o mi~care nepermanenta neuniforma care se produce la o
variatie brusca a debitului (cr~tere sau descre~tere), caracterizata printr-o
forma locala abrupta a profilului undei. In figura IOA, a se arata saltul
poziHv, care se produce la o cre~tere brusca a debitului. Este o disconti-
nuitate neta, av.ind aspectul unui salt hidraulic calator. In figura 10.1, b
se arata salt11l negativ, caracterizat printr-o scadere abrupta, dar continua
a nivelului.
Dupa semn, saltul poate fi pozitiv sau negativ , iar dupa sensul de pro-
pagare poate fi direct (a>O) sau invers (a< 0). Inainte ~i dupa salt, mi~-

Din cauza spaiiului redus la cur:sul de hidrauli~. teoria vaJurilor se de.zvoltl mai
depute tn caclnll cur5ului de porturi ~i tucrAri costiere, In leg~turl direct.A c u acti1.1nca va
lurilor asupra J:ucra.riJor maritime ~i cu proiectarea acestora. Cu referire la metodele de calc-ul
este de meoflonat cA. valurile de apt adlncA se tncadreazl tn categoria fen,omenelor care pot
Ii studiate cu ajutorul modclului de fluid perfect (v. cap. XIV) ~i respectiv do ~care po
tentiall (v. cap. XV). O expuaere monogralica. loarte amph'I, asupra mi~cArilor ncperma
uente cu suprafatll liberl se gilse~te la ( 11] ~i cupriade problemc din ambele grupe.

337
 1;, ; .,.; ,, .,_.;,.. . ?.,, . ) ) ,,
a
; ,...
a
-
.;;;;;;, ; ,, , ; ,, ,,, ;;;;;;
~

--- -- F-11__
-
, ;., ;~ , .I'. ~,, .. :;7, ;7;;;;; . .,. ' ... , .rm;;;;;;;;;;;;;;;7;;1,
b b <+i
Fig. 10.3. Ml~area neperma- Fig. 10.4. Fonne de salt:
nenU gradual variaU: - P01hlv direct:
- tau de cr...,tcr~ a dcbltclot: b - o.egativ dlrttt.
6 - hua de dtse~tut.

carea estc pennanenta sau nepermanenta, gradual variata (respectiv uni-

forma).
Saltul calator poate lua na~tcre ~i dintr-o mi~care gradual variata,
in conditiile care se vor arata mai departe. Pe fluviile cu maree este cunos-
cut fenomenul de bMa sau mascarel, care este un salt pozjtiv invers care ia
na~tere in timpul fluxului ~i care se propaga in sus pe rtu, a~a cum se
arata in figura 10.5.
Unda de immda#e este o mi~care nepermanenta generata de o cre~tere
brusca ~i masiva a debitului intr-un sector al riului. Asemenea fenomene
pot apare in timpul apelor mari (unde de ,iitura), sau cind se produc
acumulari datorita obstruarii unei sec\iuni (pod, strangulare) cu materiale
aduse de apa ~i apoi ebstacolul cedeaza brusc. De asemenea apar unde
de inundatie la manevrc gre~ite, sau de avarie ale construcilor hidroteh-
nice, la ruperea barajelor (unda de rupere a barajelor). Asemenea unde au
un front inalt, cu caracter de salt, care se propaga de obicei pe fund uscat
sau pe apa mica, dupa care urmeaza corpul undei a .carui mi~care este
gradual variata. Exista mai multe metode pentru calculul caracteristicilor
mi~carii frontului de unda, unele simple ~i aproximative [8, p. 655], altele
care folosesc metodele mecanicii fluidelor (metoda Levi-Civitta [ l l,
p. 551 ...586]), altele care se bazeaza pe studii experimentale.
1n grupa a II-a exista inca doua probleme teh-
;JJ nice care trebuie men~ionate : - mi~carea neperma-
____."""/. - - - - nenta in rlw:i ~i canale provocata de pomirea sau
oprirea unei uzine hidroelectrice, de inchiderea sau
deschiderea unei stavile ~i - mi~carea neperma-
777///)j)))/)?/.l, , / j//J.
nenta provocata d e regularizarea zilnica a uzinelor
(.i.) hidroelectrice fluviale (tip Portile de Fier), respectiv
Fig. I 0.5. Eimnplu de salt
pozitiv invere {bora sau de variafiile d.iume ale debitului dupa graficul
masearet). orar al sarcinilor cerute centralei.

canalele de aductiuno ale uzinelor hidroelectrice ,; canalele do transport {inchuiv

cele dinsistemele de irigatii) tac po.rte din categoria sisllemelor cu reg'l'li Prin diferlte manevre
succesive ale organelor de reglaj {stavile, vane) se unnl~,te a se obtine regimul dorit In
canal; ac:este manevro genereazA. regimuri trani-itorii neperma.nente, se inOucn~lll rec.i~roc.
astfel cl de multe ori probl~ma stabilitllii regl&jului apare ca una di n problcmele princtpale
ale acestor sisteme.

338
 10.2. VITEZA OE PROPAGARE A UNDEI SOLITARE
~I A VALURILOR

Celeritatea undei solitare de mica amplitudine se poate stabili cu ajuto-

rul relatiei lui Bernoulli, folosind un artificiu de calcul. Unda se propaga
cu viteza c spre dreapta (fig. JO. I). Se aplica intregului sistem o viteza - c,
ceea ce imobilizeaza unda (fig. 10.6) ~i face sa se mi~te fluidul. Mi~carea
cu viteza constanta - c nu introduce forte noi, deci rlimine prezent vechiul
sistem d e forte; in consecinta se poate aplica relatia lui Bernoulli in
dmp gravitational, alegind ca sectiuni de referinta sectiunile I ~i 2 din
figura 10.6:
,, ,::
h+ - =h +Ali+- (10-1)
2g 2c

lnlocuind pe c' dupa relatia de continuitate c'(h + u h) = ch se ob\ine:

,,
h + - =li +Ah + - -- --
,2 ,.!
ic 2g 111 + nh)'
Rezulta :
Ah = _;:
2&
[I _ (h
1,
+ l!.11)'
] = ,:
2g
(211 + t!.h) !!.It
(/1 + .!l.h)'.
Considerind cazul undelor de mica inaltime se poate neglija Ali in
raport cu h ~i se gase~te:
c = yg11. ( 10-2)

Aceasta formula a fost stabilita pentru prima data de Lagrange, care

a considerat ca este valabila ~i pentru valuri. Airy a aratat ca o rela!ie
generala, care include ca un caz particular pe ( 10-2), con\ine ca parametru
~i lungimea de unda a valurilor, respectiv curbura suprafetei apei:

'=VA 2,.-
th i,..h
"A
( l0-3)

Aceasta relatie conduce, prin trecere la limita, la doua valori caracteristice:

- valoa.rea limita pentru >.-+ oo: c = Vgh, valabila pentru !!.. foarte mic 1
"A
deci unda cu curbura mica, apropiata de for- (J
ma de salt de mica amplitudine ~pe adtncime ;&l ......_qGJ
mica);
- valoarea c::::: Vg>-/2-rr, cind ~ este foarte
>.
""' - ,,
/
c

mare ~i t h ZwA -+ I (valuri de apa adinca). Fig. 10.6. Scbe~ d e calcul ace-
>. lcril'Api undei solitare.

339
 10.3. VITEZA DE PROPAGARE A SALTULUI
DE AMPLITUDINE FINITA

Sc consit.lcra u11 salt dilator (fig. 10 .7, a) cu lniiltimea finita Ah, care
se propaga cu vitrza a = V 0 + c, lntr-un cana l in care, initial, mi~carea este
uniformll, cu vitcza V 0 ~i adincimea h0 Saltul este produs prin majorarea
debitului de la Q0 la Q,, + &Q, deci prin cr~terea debitului cu &Q. ln spatele
saltului mi~carea este uniforma cu viteza V ~i adlncimea h0 + tlh la care
corespunde o cre~tere de sectiune &A.
Sc poate stabili o prima relatie urmarind propagarea saltului in figura
10.8 ; intr-un timp tlt volumul de apa cuprins lntre sec\iunilc I ~i 2 se ma-
rc~te cu tlA a tll ; aceasta marire rezulta din diferenta intre volumele
care intra prin sec\iunea I ~i cele care ies prin sectiunea 2, deci din dife-
rcnta Qtlt - Q0 tlt. Rezulta urmatoarea n:la\ie de continuitate:

(Q - Q0 ) tlt = tlAatll,

d in care se dcduc relatiilc:

a = V0 +c = AQ
-
AA
,
AQ
c = -AA - V 0 ' ( 10-1)

tlA = AQ ( 10-5)

Cind sec\iunea este dreptunghiulara tlA = Btlh ~i rezulta inUtimea
saltului sub forma:
tlh = AQ = AQ ( 10-6)
Ha fl(V 0 + <)

7/7/7 1
- Q

-
Oo

Fl&. 10.7. Caleulul ccloritltii salt11l11i finit: Fl&. 10.8. Uustrarea relatiei de contiou-
- apectul 1altuJul : b - 1cbf!nii de c.alcul. itate In salt.

340
 0 relatie care sa dea viteza de propagare, respectiv celeritatea, nu-
mai tn functie de inattimea saltului se poate obtine prin procedeul de .,fi-
xare" a saltului, folosit la punctul 10.2, a pentru unda solitara. fn acest scop
se aplica sistemului din figura 10.7, a, o viteza de transport - a ~i se obtine
situatia de m.i~care relativa din figura 10.7, b. Viteza de transport fiind
constanta, nu introduce forte masice suplimentare, deci s.chema care s-a
obtinut in figura J0.7, b reprezinta saltul hidraulic in cimp grav itational
tratat la 9.5.
Considerind cazul unei sectiuni dreptunghiulare se poate scrie relatia
{9-63):
h'h '(h' +h ") = 2q2/g, ( 10-7)

in care:
q = V'h' = ch'. {10-8)

Introdudnd pe /r.0 ~i Ali se obtine:

Ji.0 (h0 + Ah) (2h0 + Ah) = 2chijfg,
din care rezulta:

~
g /1
=(I +~)(2
h0
+ ~)
/1 0
0

Dupa efectuarea operatiilor se ob(ine:

c =Vc1t. y1 +~~ + .!. ( 6 ~}" ( 10-9)

2 " 2 ''
!n cazul unei sectiuni de forma oarecare, dupa (9-58), ccuatiile generale
se scriu astfel (cu sens schimbat pentru viteze):

YlJoLio + pQV 0 = YlJA + pQV; (10-10)

Q =cA 0 (10-11)
Luind aproximativ:

se obtine:
Ill>
l)A - ll.Ao = A 0 Ah +M -
2

lnlPcuind expresia in relatiile saltului ~i tinind seama de {10-11) re-

zulta relafia:
ct = .g Ao + l!i.A
A 1!i.A
(A oAh+ M~)
2
(10-12)

341
 Scriind AA ~ B,,.Ah relatia de mai sus conduce la formula generalii.

v; +- -3 A.A
2 A0
+-2I lA.A
-A ,. . 1
(10-13)

care are aceea~i structurii ca (I 0-9).

Pentru o sectiune dreptunghiulara formula de mai sus se transforma
in ( 10-9). Pentru salturi de mica amplitudine (.111-+ 0), se obtine:
- pentru o albie dreptunghiulara formula ( 10-2);
- pentru o albie de forma oarecare:

c= vc!: = y gh... (IO-Li)

Apllu!ia 10-1. Catactcriticlle de rogim ale unui canal de aductiunc la o hidroccntral!I

sint (Iii;. 10.9) : canal trapezoidal : I> = i,00 m ; '" = I ,$: h0 = 2.20 m : " = 0,017; I =2, 17 11)4:
debit de rcgim Q0 ~ 17 m/s. Se ceco s!I se calculczo lnaltiroea ~i viteza de propag.a re ale sal
lulu) cnre ia na~tere in canal. Jn oprirca brusca a uzinci.
Rc:olvare. Luind c.n sen~ pozitiv ~osul lu l V 0 In stare de reghn, dupA opriroa. uzinei
va apare un salt pozillv (6./1 > 0), invors S."lu regresiv (a = V0 - e < O. deci se propa,g-1 sprc
s llnga). Cele dou!l necunoscute A.h ~i a pot fi determinate cu ajutorul relatiilor ( 106) ~i (10 13):
t1h - A.Q/[B( V 0 )}:

t = vg v + ~ A.A
A0
B,.
I
2 A0
+.!_(A.A
2 A0
I'.
Sc consiclcr:l m:lrimile in ,alori absolute (1'0 t. A.Q. A.I): se ia A.A = B.. A.h ~i notlnd
11,11 = .4 0 /B,,. ~e scriu ccle c.1011 3 ecuatii astJel :

(10-15)

= l'ch.. v; ~ + A.h
2 h.,
+ l / A.h )' .
2 \i.,,.
( 10-16)

Rctolvarca sc race prin aprox imatii succesive, sau graflc, dlnd valori lu i dh ~i glsind
so1utja All pentru care se obt.lne acela~i c din cele dou ~ rctatii.
=
Jn rcla\u ( 10- 15) sc in A.Q Q0 = 17 rn/~. dcoarecc prin oprirca uiinci so gencreazA
o und~ de dobit de '"loo.re q + Q0 = O; q = -Q 0 = - 17 m3 /s. 1n afar~ de (10-15) ~i (10-16)
se Colosesc urm3:toarele formule pentru calculele curente:
80 = b + 2mh 0 ; B. = IJ0 + mA.h; h,. = A 0 /B...

- -- - - - -R77
- - - - -1' "

Fig. 10.9. Unda pozitivA inversll genera~ do lnchidere!L brusci & unei U.H .E.

342
 Cdlewk 11 unuric.e

B0 - + 21d0 = 1,0 + 2 1..5 2,2 - 10,6 m:

b
A 0 = (b + A 0)A0 - (1,0 + 1,5 2,2)2,2 = 16,06 m 1
V0 = Q0 /A 0 - 17/16,06 = 1.06 m/s.
Se calculcazll. prima aproximatie peotru Ah cu formulele (10 14) ~I (10-6) :

<1 -
VA;
C Bo=
v 16,06
9,8110,6 = 3.86 m/s.

Ahr= 6j2/(B0 (c- V0 )) = 17/( 10,6(3.86 -1.06)) = 0,57 m.

~arcc.c formula ( 10 11) conduce la celeriuii m 1i mici $i respccbv la valori llh mai
mari. se lncepe calculul ca AA = 0 ,30 m. Calcu lele slnt sistem11i:r.ate In t abclu l 10-1.

T A 0LUl 10 I

AA
I 0 ,).0
I
0,40
I
o.s
I
0,4)

B,. = 10,6 + 1.5 Oh 11 ,050 I I.ZOO 11.275 l 1,215

= 16,06/Bm 1,153 1,131 1.124 1.128

""' A/hm 0,206 0,279 0,.116 0.301

6, 18 1,85 ... 11 4,575

'
' I i,35 1,52 1,61 1.579

Reiultatul este : c - 1.57 m /s ; a - 3.51 m/s : !!JI - 0, 13 m.

10.4. ECUATllLE Ml$CARll NEPERMANENTE GRADUAL VARIATE

$1 INTEGRAREA LOR

10.4.1. Ecuatiile lui Saint-Venant

Se considera o mi~care nepermanenta cu suprafata libera, gradual va-

riata (fig. 10. 10). Se folosesc notaile utilizate in capi tolul IX, la studiul
mi~ciirilor permanente. Ca ~i in cazul mi~carii permanente se poate adopta
pentru stud.iu schema modelului unidimensional. Cu ajutorul acestei scheme
se pot studia majoritatea mi~ciiriJor nepermanente care au Joe pe riuri ~i
canale, fn galerii sau conducte cu nivel liber.
Ecuaiiile ~ciirii nepermanente gradual variate, avind la baza schema
curentului unidimensional, se stabilesc pomind de la ecuatiile mi~carii neper-
manente ale curentului unidimensional, formate din ecuatia energetidi.
(1-47) ~i ecuatia de continuitate (4-51). Adoptind aceasta schema se admite
o distributie uniforma a vitezelor pe secpune (care a fost tratatll. la

343
 t=-11L
~.

Fig. 10.10. Schema de ealcul pentru m~arca ncpertnan<nU gradual-uriaU.

punctul 1. 1.3) ~i se neglijeazii eomponentele vitezei lntr-un plan perpendicular

pe axa mi~ca rii.
Ecuatia de continu itatc (1-5 1) fiind stabilitii pentru un tub de curent
cu pcreti deformabili se aplica direct (lu!nd p = constant);
a.1 + aQ = o. (10-17)
a1 as
Tinind seama cii A 11 = Q se poate scrie:
~ + If ilA + A av = 0. (10-18)
at as as
ln cazul dnd existli flux lateral, acesta se introduce in partea dreapta.
Ecuatia cnergiei (1-17) poate fi aplicata pentru douii sectiuni situate
la o distanta nu prca mare, astfel ca intre ele mi~carea sa prezinte o
oarecare unifonnitate In distribufia debitului. Aceasta se justifica prin faptul
cii tn ccuatia (i -47) apare termcnul h. care se ob\ine prin impart.ire la
yQ = co11sta11t de-a lungul curentului. Aceasta observatie are importanta
la fixarea lungimii sectoarelor de cakul, cind se aplica metoda diferentelor
finite.
Pentru douii sectiuni vecine, la distanta elementara ds, ecuatia (1-17)
se scrie astfel:
(z0
+ 11 + ,.v
2g ,
) (z
= 0 + h + ..,,. } + h,,_, + .!. av ds.
2g 2 1a1

Exprimind h, = ] ds, faclnd diferentele ~i trecind la diferentiale se

ob tine:
.!_
ils
('o + h + a ll' )
2g
+ ] ~=
+ _!..till 0.

Efectuind derivarea, luind ac = I, inJocuind dzofds = - i ~i grupind

altiel termenii rezulta :
~
at
+ v~
ils
+g ii~ = g(i - ]).
ils
(10-19)

Ecuatiile (10-18) ~i (10-19) srnt ecuatiiJe Saint-Venant care descriu

mi~ca.rea nepe.r manenta unidimensionala cu suprafata libera ( 10].
 In ecuatia ( 10-18) apare ca variabila dependentii aria A care se in tro-
duce ~i in ( 10-19). Aria A se poate exprima 'in mai multe feluri:

A = A(s, Ii) = A (s, t), ( 10-20)

care aratii ca A este o functie de variabila independenta t prin in termediul
lui Ii = h(s, t).
Efech1ind deri vata:
aA = ilA + a,4 ilh .
i)s iJs ah i)s
Din figura 10.10 se vede ca oA/oh = B ~i deci:
!}!_ = :_ ( aA _ all) = :_ M _ :_ aA .
ils B as as B as B us ( I0-2 I)

Jn primul ten;nen apare A (s, I) care va inlocui pe li(s, I). ln al doilea

termen derivata iJA/ iJs este diferitii de zero dacii. forma sec\ iunii se schimba.
Aceasta interpretare d~curge din semnificatia derivatei par\iale: iJA/ as
inseamnii derivata lui A in raport cu s la It = constant. Derivata va fi di-
ferita de zero daca, la aceea~i adincime, intr-o secFune vecina corespund e
o altii arie, (eea ce se inttmplli numai dacii se schimba forma. Expr.esia
.!.. aJ se noteaza cu *i este diferita de zero la albii neprismatice, d nd
8 as
variaza aria la It = consta11t.
lnlocuind pe iJ/i/ iJs in {1 0-19) se obtine fom1a finala :

~+ v~ ~ =
+ !.Bas g(i - 1 + fl.}, ( 10-22)
at as
la care se adauga ecuatia de continuitate ( 10-18):
~ + V aA + A av = 0.
ill as as

10.4.l. Forma Riemann a ecuatiilor Saint-Venant.

Caracterul ondulatoriu al fenomenului

Urmind metoda lui Riemann pentru curen\ii de gaz se introduce func-

tia H * :
IJ. oA RA I M aA
- - = - - -=C - - = c-i)ff- ( 10-23)
Bas B Ails Ails as

in care c = VgA /B = Vgh.. este, conform ( 10-14), celerita tea m ic.ilor per-
turbatii.
Cu ajutorul functiei H * ecuatiile ( 10-22) ~i ( 10-18) se scriu:

!.!'.'. + Var + c 2!!..: = g(i - ] + fl.) ;

ot a, as

aH + c av + V aH = o.
i)t as a.

345
 Adunind ~i scazJnd cele doua ecuatii se obtine:

...!_ (H
ct + V)
as (H + V) = g(i - J + 11);
+ (V + c) ...!_ (10-21)

.!._ (H - V) + (V - c) .!._ (H - V) = - g(i -

a1 as J + 11). (10-2!1)

Ac<.'asta este forma Riemann care pune in eviden\a caracterul ondulato-

riu al fenomenului ~i anume faptul ca mi~carea poate fi reprezentata prin
doua familii de unde de calcuJ astfel:
- unde directe reprczen tate de funclia
(10-26)

- unde inverse reprezentate de func\ia

F, = H - V. ( 10-27)

Jnterpretarea ondulatorie apare din semnifica\ia de.r ivatelor. Conside-

rind expresia:
dt [-aF + (V c) -aF] = -aF dt + -aFas Ds = DF, ( 10-28)
a1 as a1
se obser\'a ca ea este diferen\iala totala a func\iei F dupa un drum Ds =-
= (V c) dt, iar expresia din paranteza mare reprezinta derivata dupa acest
drum.
Daca partea dreapta a ecua\iilor ( 10-21), ( 10-2!1), ar fi nula (cazul
i = O; } = O; = O; adica albie prismatica, panta nula ~i fluid perfect),
atunci s-ar ob\ine DF = O, respcctiv F = constant, pentru s variind dupa.
Jegile Ds = (V c) dt.
Rela\iile Ds = (V c) di reprezinta legile de propagare ale undelor di-
recte, respectiv inverse; in acela~i ti mp eJe sint ecuatiile curbelor caracteris-
tice ale ecua\iilor de tip hiperbolic (10-22), (10-18).
Functiile F = H V rcprezinta functiile de unda sau u11tltle de ca/-
cul, care se propaga cu valoar~ neschimbatll. de-a lungul caracteristicilor,
daci\ i = 0; ] = 0; fL = 0.
Daca i :f O, ] =F 0, I.I :p O atunci valorile funcjiilor de unda se alte-
rcaza de-a Jungul caracteristicilor; a par fenomene de reflexie ~i refractie.
f n concluzie, sistemul de ccuatii (I 0-22), ( 10-18) poate fi inlocuit prin
cele doua sisteme de uPUie de calcut sau i111111ri11n/i Riemll1111.
Prntru mule directe:
- relaiia legii de propagare sau a curbei caractcristice:
ds = (V+c)dt; (10-29)
- rela\ia de unda:
d(H + V) = g(i - J + I') dt. (10-30)

346
Pentru m1de inverse:
- rela\ia legii de propagare sau a o:urbci caracteristice:
ds = (V-c)dt; (10-3 1)
- relatia de undii:
d(H - V) = - g(i - ] + ) di. ( 10-32)
Relatiile de mai sus se scriu tn variabilele Q ~i A folosind relatia ( l0-23)
pentru H ~i transformarea urmatoare:
d(H V) = !.... dA
A
d (R
A
)= _:_A dA _.:_..! dQ =f Q d.A4 =
= _.:_ (
A
dQ + (c =F Q/ A) dA].
Dupa transformare se obpne:
- pentru ecuapile caracteristicilor:

ds = ( ~ Vc;) dt; ( 10-33)

- pentru rela\iile de unda pc caractecistici:

dQ = ( v
~ =F g~) dA + gA(1: - ] + ) di. ( 10-3'1)

Semnul de sus se ia pentru undele directe, iar eel de jos penttu un-
dcle inverse.
l11terprelarea geomelrica rezulta din figura 10.11. Rela\iile ( l0-33) re-
prezinta ecuaFile curbelor caracteristice. Ele sint aratate in figura 10. J J, a,
cu linie plina caracteristicile undelor directe, cu linie intrerupta caracteris-
ticile undelor inverse. Linia dreapta 00' este prima caracteristica directa.
Ea reprezinta mersul undei care se propaga cu viteza Constanta a0 = V 0 +
+ c0 , de-a lungul liniei NN' (fig. 10.11, b) care este suprafata libera in
mi~carea uniforma. Celelalte caracteristici directe s1nt curbele cu linie plina
care pleadi din punctele J J, 22, 33. Caracte.risticile inverse sint curbele fi-
gurate cu linie intrerupta care pleaca din punctele OI, 02, 03. De-a lungul
lor stnt valabile relatiile ( 10-31). !n acel~i ti mp, curbele caracteristice re-
prezinta legea de propagare a undelor fizice purtatoare ale perturbatiilor.
~i aici este valabila observatia facuta la capitolul VII privind metoda
undelor de calcul :
- undele de calcul sint relatille ( 10-34), sau ( 10-30). ( I0-32); caracte-
risticile care le corespund in plannl (s, 1) se aleg In func~ie de necesitatile
rezolvarii problemei ~i constituie reprezentarea gra:fica a algoritmului (schema
undelor de calcul). Spre deosebire de lovitura de berbec, la care caracteds-
ticile erau linii drepte ~i puteau fi trasate inainte dt! rezolvarea problemei,
la tni!jcarea cu suprafata libera caracteristicile sint curbe ~i trasarea !or exacta
se poate face numai odata cu rezolvarea problemei.
Cu alte cuvinte, in cadrul loviturii de berbec vitezele de propagare erau
constante ~i cunoscute, iar coordonatele punctelor de intersectie ale caracte-

347
 I

33L--~-------------P-:--

2?.
l~~~~~-=.=-:_:.:::::J,~:::::-::-7M~::::::::~::;~~
- - ---
---23
..__ - /3
ds'"
' N
I
1
V,'
1 0
!~ )df
- - - 12
1- - - -<-_
II
---
a

s
b
Fig. IO.I I. Schema carac::teristicilor fn planul izit (s, I) :
- caract~rislidl~ ~ b - mcrsul undci.

rist icilor puteau fi determin ate independent de solu(ionarca problemeL In

cazul mi~ciiriI nepennanente cu suprafa\a libera, vitezele de propagare
a = V c sint variabile ~i coordonatele nodurilor re\elei de caracteristici
(fig. 10.11, 11) se detenninii odatii cu determinarea miirimilor -lZ ~i c;
- cara.c teristicile undclor fizice sint determinate de conditiile fenome-
nului. De cxemplu , linia 00' reprezintii caract<'ristica de propagare a primei
unde care a plecat din N spre N'; in acel~i timp ea poate reprezenta ~i o
caracteristicii de calcul pe care sc a leg punctele de sprijin 0 I, 02, 03, de
unde pom esc caractcristicile inverse cu care se determina situatia mi~carii
in punctele 11, 12, 13.
Urmarlnd acum figura 10. 11, b, se poate cx.plica cum o mi~care gradual
variatii poate da na~terc unui salt ciiliitor. Figura 10.11, b reprezinta o
mi~care gradual variata produsii prin cr~terea lenta ~i continua a debitului
la capatul N a.I canalului. Ca urmare, suprafa!a libera capatii o fonnii
curba care, in general, nu se men\ine in timp deoarcce diferitele unde se
propagii cu viteze diferite ~i anume undele din urmii se mi~ca mai repede
(a 2 > a 1). Aceasta se explicii prin faptul cii V 2 > V 1 , dar mai ales pentru ca
undeie din urmii se propagii pe adincimi mai mari ~i c2 = Vgli.., > c1 =
= Vgh,.,. Clnd situa\.ia este astfel cii primele unde sint ajunse din urmii
de urmatoarele ~i interfereaza cu ele, atunci se fonneazii un front de discon-
tinuitate, 1m salt clillilor. ln zona saltu!ui, .ecua\iile Jui Saint-Venant ince-
teazii sii mai fie valabile ~i trebuie introdusii o condI\ie specifica, fonnatii
din ecuatiile saltului de !niiltime finitii.

348
 10.4.3. Hetode de integrare a ecua~iilor lui Saint-Venant

Ecuatiile Jui Saint-Venant sint ecua\ii cu derivate par(iale de tip hi-

perbolic care admit doua familii de caracteristici reale de-a lungul carora
se propaga discontinuita\ile ~i perturba\iiJe ~i care au fost examinate la
punctul precedent. l\fetodele de integrare directa, cunoscute in analiza ma-
tematica, permit rezolvan pe scheme foarte simplificate ~i devin laborioase
pentru scheme relativ simple ( 11]. De aceea, pentru rezolvarea problemelor
tehnice din grupa a II-a, enumerate la punctuJ IO. I ~i care sint generate de
fenomene complicate, se folos~te integrarea discreta, prin metoda difcren-
telor finite. Exista doua metode, una care folose~te o re\ea formata din
curbele caracteristice ~i a doua care folose~te re\ele cu noduri fixe.
Metoda caracteristioilor este ilustrata rn figura IO. I I, a. Presupunrnd
ca se cunoa~te situatia ln doua puncte M ~i N , care nu se afla pe aceea~i
caracteristica, se determina situatia intr-un punct necunoscut P cu ajutorul
rela(iilor de unda ( 10-31) scrise in diferen\e finite pe caracteristicile A1 P ~i
NP.
Rezolvarea unui pas pentru un nod curent P implica determinarea a
patru necunoscute: coordonatcle (s, 1) ale punctului P ~i parametrii de stare
(Q, A sau h) din punctuJ P, respectiv in secliunea de abscisa s la momen-
tul t. Pentru ob\inerea solu\iei pentru un pas elementar se folosesc doua
feluri de rcwlvari: 'fezolvare explicita ~i rezolvare implicitii..
In rezolvarea explcita ecuatiile ( to-33) ~i ( 10-34) se scriu in diferente
finite astfel:
( 10-35)

Qp - Q,., = ( ~ -Vc:),,1(Ap- A_,1) +cA .., (i.u-J., + ..,)(tr - t,,,);

( 10-36)

( 10-37)

Q,,-QN = l~ + vg :JN (Ap - AN) +gAN (iN - JN+ l'-.v) ('" -tN)
( 10-38)

Mlirimile aferente punctelor M ~i N fiind cunoscu tc, se obtine un sis-

t.em de ecuatii liniare pentru determinarea celor patru necunoscute Ip, S p ,
Qr ~i A". Aplicarea rezolvarii explicite revine la aproximarea prin linii
drepte a segmentelor de caracteristica MP ~i NP.
ln rezolvarile implioite marimile care variaza pe segmen tele de carac-
teristicli Q, A, B-,] ~j eventual. se exprima ca medii simple sau ponderate.
De exemplu, se ia media simpla:

349
~au medfa ca factor de ponderarc
A.11 = 11AM + (1 - ot) Ap.
Rezolvarile implicite s!nt mai complicate, dar reprezinta mai bine fe-
nomenul ~i permit pa~i de calcul mai mari.
Relaiiilc de mai sus slnt pentru un nod cu rent de tip N (Ilg. 10. 11, a).
Pentru sec\iunilc de capat (de excmplu sectiunea 0 din figura JO. I I) sis-
temul de ecuatii sc schimba fiind format din relatiile fumizate de o singurii
caracteristica ~i de relatiile care exprima conditia la limita. De exemplu,
in punc.tul 22 stnt de determinat trei parametri: I, Q, A. deoarece al patrulea
este cunoscut (s = O). Cele trci relatii neccsare sint:
- doua rela\ii pe caracteristica 12, 22;
- o rela\ic care exprima condi\ia la limita in seqiunea 0, care poate
Ci Q(O, I) = Q0 (t).
J/etoda re(,elelor cons ta in determinarca parametrilor Q ~i A in noducile
unei retele rectangul.are fixe din planul (s, t) . 0 asemenea re\ea este in-
fap~ata in figura 10. 12. Sagc\.ilc nu reprezinta caracteristici, ci arata ca in
r<'zolvarea prol.ilemei intr-un nod oarecar(' se scriu ecuatii care au ca puncte
de sprijiii nodurilc de la care \'in sagetile.
f.I I

i.t Oc

I 01

0 s
00 10 20
fI
v
01--~~~~~~~~~~~-+~~~~~~-~~D~~-L---
s
{'

ill"
{'
i I
J 8
~ I
i A' B c c
LllK
D i -1
Wt11dr1ff
J lg. 10.12. Schema de ealcul pealnl metoda re\elclor cu nocluri llxe.

350
 La rezolvarea problemelor ~i rcspectiv la alcatuirea ecuatiilor cu difc-
rente finite ale schernei se pleaca d e la ecuatiile Saint \ 'enan t ( 10-18) ~i
( 10-22) sau forme deduse din ele cum ar fi:

_1 aQ+2~aQ +~ (z. +lt.)= Q' ?.::..- ;; ( 10-39)

g-4 di cA' as as g A' as
a
B - (z0
ZQ
+ It) + -as. = 0. ( 10-40)
at
Schernele de dif'erente finite cu ajutorul carora se rezol\'a problema
sint diferite. ln figura 10. 12 slnt aratatc scltemele Lax ~i We11dr()jj . Desenul
arata n.odurile care intra in considerare la aproximare.a d eri\'atelor cu dife-
rente finite. Se observa ca punctul necunoscut P de la momen tul i + I
intervine o singura data. In acest fel din ecua tiile (1 0-39), ( 10-40) scrise
in diferente finite se obtine un sistem d e doua ecuatii cu doua necunos-
cute (Qp, Ap) care permit rezolvarea problernei in nodul curent P sau
intr-un nod d e capat.
Schemele de acest tip se numesc explicite. Ele sint stabile numai con-
ditionat. Una din conditiile de stabilita:te este conditia lui Courant:
As>(V +c) At, (10-4 1)
ilustrata in figura 10.12. Triunghiul M NP este fonnat de caracteristicile
care pleaca din /.! ~i N ~j se intilnesc in P. Triunghiul MN P formeaza do-
meniul de i njlt<e11fa al segrnentului il1 Nin sensul ca in deterrnina rea parame-
trilor de stare pentru un punct din interiorul triunghiului intervin nutnai va-
lorile de pe segmen tul 111 N ~i nu ~i din afara lui. lovers, triunghiul ii!/NP
fonneaza domeni11l de depe11de11(a al punctului P: parametrii de stare din
punctul P nu pot i determinati d e situatia mi~carii in pun cte afla te in
afara acestui domeniu. Condi\ia ( 10-41 ) exprima condi\ia ca nodul re(elei
(32) sa se afle in interiorul domeniului de influen\a al scgmentului 11!/N.
Condi\ia Courant pentru schemele explicite este foarte restrictiva ~i im-
pune pa~i de timp At foarte mici, ceea ce duce la marirca volumului de
cakule.
Schem~le implicite, de~i ma i compl icate sub aspectul calculului sln t mai
favorabile fiind mult mai s tabile ~i perm i\ind de aceea pa~i d e timp mai
ma.ri. i'l!/olemla de calc11l pentrn o schema implicita simpla se arata in figura
I0.13. ln scrierea deri\'atelor cu diferente finite se folosesc ~ase punctc, din
care trei R, S ~i T implica paramctrii necunoscuti ai mi~dirii de la momen-
tul i+ l. l n cele doua ecuatii care corespund acestei scheme, care se scriu
pentru nodul S, intervin ~ase necunoscute.
Este nevoie sa se scrie ecuatiile la momen- fl :s T
tul i + I pentru toate nodurile, inclu.siv no- r I
durile de ca pat. Se obfine astfel un sistem
de 2N ecua\ii (in care N estc nurnarul no-
durilor) inclusiv conditiile la lirnita care
rezolva problema ~i care in acela~i timp rea- i
lizeaza ~i legatura lntre conditiile la limita A tJ c
din amonte (sec\iunea I) ~i aval (sectiunea Fig. 10. 13 Molecula do calcul pentru
E, fig. JO. 12). E ste de mentionat case pun schema implicita simpla.

351
condi\ii la limita in amonte ~i in a val cind mi~carea estc lent a; dacA mi~
carea este rapida atunci ambele condjl.ii se pun In amonte. Exista numeroase
algoritme implicite pentru integrarea ecuatiilor lui Saint-Venant tn scopul
rezolvarii problemelor practice. 0 parte din ele stnt prezentate in bibliografia
de la acest capitol.

BIBLIOGllAFIE

I . Am aft Its t 1. R. Co"tribt1ft'i lo sltidi11I m ift4r1'fo,. nepetmot;rnlt t u nivr/ libn, Tezl de

doctoral. ICl3, 1971.
2. Am a ft t c s e I , R., Iones cu, FI. 0 f t:ol varr: i ntplieitil a cC11a/1'ilor rni,<r.cclrii "' /JCf
1nattcnte ht atbis' dt.schise. Stud ii d u hidr.aulic1 1SCH.. vol. XI I. e u curc,ti, 1966.
3. C i o c D,, A m a ft I e s ' i R.. F I n k elf t e i n , A. S ur It m o u11c1nt 1tl ""
petnaHt NI
a"'c d isto11l it1-u ilt dou s ,.,.e galirir di! j uilr.. XI. Con~r. Al JlH. Le ningrad , 1965.
i . Cung e , J. A. Colct1/ de la ptopagtAlion drs oudt$ dt ru/1,ure de ba,.ragt . La Hou ille Blancb.e
nr, 1, 1970.
5. Daub er t , A., Morva u d , P., F n b re. L., Margo a c, A. Quolqu appli-
catio n~ de n<->d Cl c~ m nt h6 mnti q u~
h l '~tu dl' dc.'1' cco ulcmc nts non permanents dans un ~
.s.ea u ram.iii~ de rivie.rs o u de can:u.a:ic. La J-louiUc Blanc.h e, nr. 7. 1967.
6. Fa v r-e-, H. E111de thlo>-iqut ,., rxfio unenlale des " "des de translation dons Ju c:aHou.r dt(,OU-
verls. Dunod. J)ari~, 19 35,
7. H r Is I i an o vi c i , S. A. 1Vtusfa.tt ooiu~itsio di1)'ttr;a v kanalah ; reka/1, liv. AN. SSSR,
Moskva, 1938
.~. rtl a te e ~ c u. Cr. H idr-aulica, E DI>. Bucure$li, 1963
9. Preiss man. A., Cung e:, j. Ca/eu/ des iutermtsce1.Hctrs sur '"achitt,s l llelroniques. I X-
Congr. AIRH, Dubl'Qvnik, 1961
10. Sa I n t Ven a n t , Je an C 1 au de 8 arr e de. Tlrlori~ du m o u 1}(.mtHI """ f>d''""
neHI do$ eaux llUCC applic<1t-ioH cu1x t r1.es dt:s riui ere.f t i A: /'intTodutliON d.ts nt4,.Jts datt.s leu1s
/iu. C.R. Ac . d . Sc., Paris, 1871, t. 73
//, Stok.r, J. J. Wala waues. Int. Sc. Publ. N .Y., 1957 (traduccrcln I, rusll llL, Moscova,
1959).
11. \' e v j e v I c b, V., Bat n es, ff. A. Flood Rout11'g t10111Jr S to,-m D,oiHs. Hydrology
Papers, Colorado State University, Fort ColliM, 1970.
 Capitolul 11

Ml~CAREA ALUVIUNILOR

1t .1. INTRODUCERE

Acest capitol trateaza m ~carea curen\ilor de fluid care transporta par-

ticule solide. Capitolele anterioare privitoare la mi~carea cu suprafa\a li-
bera s-au referit la mi~carea apei curate, In albii cu perep rigfai, fi~i . ln
natura ~i in practid., fenomenele au, de multe ori, un aspect mai complicat
datorita faptului ca apa con\ine particule solide In s11spensie ~i ca pere\ii
albiei nu slnt fiqi, ci sfnt mobili, fiind alcatui\i din materiale erodabile.
Ca urmare, curentul de apa exercita asupra fazei solide actiuni de eroziune,
transport ~i depunere. Aceste aspecte ale fenomenului sint denumitc 1114carea
aluviuni/.or ~i stau la baza modificiirilor morfologice ale al.biilor cursurilor de
apa ~i canal.elor de pamint.
fn ceea ce priv~te curentul de apa, ~i el sufera modificari.
In primul rind, prezen ta aluviunilor in suspensie modilica caracteris-
ticile mi~carii turbulente ~i, ca urmare, modifidi distribu\ia vitezelor ~i deci
pierderile de sarcina; In al doilea rind, modificarea generala a formei al-
biei (care se produce intr-un timp mai lung) cit ~i modilicarea microreliefu-
Jui albiei (care se produce imediat, In funcfie de regimul de mi~care) au o
influen!a botaritoare asupra curentului lichid.
De obicei, sub titlul de mi~carea aluviu11i/.or se in\eleg toate aspectele
men\ionate mai sus. Referitor la aceasta problemli se mai fol.osesc ~i alte
denurniri ca: hidraulica albiilor cu pat mobil, mi~carea bifazica sau poli-
fa.zica etc.
In acel~i domeniu de probleme intra ~i transportul materialelor gra-
nulare prin canale ~i conducte cu peretJ rigizi (hidrotransportul) deoarece
fenomenele sint asemanatoare.
Mi~carea aluviunilor, privita ca un fenomen de interactiune intre curen-
tul de apa ~1 fa.za solida, este deosebit de complicata ~i exista numai fn-
cerclri de abordare a problemei in aceasta forma.
?>farea majoritate a studiilor privesc ac\Junea curentului fluid asupra
fazei solide, separa t de actiunea fazei solide asupra curentului fluid , primuJ
aspect fiind dominant. Acela~i punct de vedere este adoptat ~i in expunerea
acestui capitol.
fn prima parte a capitolului se definesc parametrii caracteristici, se
expun formele de mi~care a aluviunilor, schematizarea lor. ln partea a doua
se prezinta o serie de rezultate privind transportul prin tirire pe patul al-
biei, transportul in suspensie ~i bidrotransportul.

353
 11.l. CARACTERISTICILE DE INTERACTIUNE
ALE CURENTULUI FLUID

Parametrii caracteristici ai curentului de fluid, care intervin in s tudiul

mi$ciirii aluviunilor, slot. in special cei ~arc sc refera la contactul cu patul
granular: efortul tangential la perctc, v1teza de frecare sau viteza dinamica
~i grosimea filmului laminar.
fn afara de ac~tia pot intcrveni
'@t--....=~~-r:::-'T'r=:-::=::;;;J!SI#~ ~i paramctrii gcnerali ca: viteza medic
V, adincimeah, distribu\ia vitezclor etc.
Efort11J langenfial tnedi11 la perele
esle T 0 = yRJ. Local (fig. 11. l) cl se
poatc exprima prin:
F ig. I I. I . Odinirea efortului de aotreftdre
local. To= yhj. (11-1)
Viteza de freca re sau vitezt1 dinamicii sc folose~te deseori in locul cfor-
tului tangential la pcrctc. Se cxprima prin rclatia:
V+ = v'<of ? (J 1-2)
$i are dim ensiunea un<'i \' i(l'ze.
Grosimea filnmlui laminar, dupa Prandtl, poate fi exprimata astfel:
.. _ ll.6-1_11,6 8 R , _ 1_ ,
Ot - - ( 11-3)
YI Rt11

11 .l . CARACTERISTICILE ALUVIUNILOR

Prin aluviuni se in\eleg materiale solidc care sint transportate de apa

sau au fost transportatc sub ac\iunca apci. Ele se caracterizeazi prin dimen-
siune, greutate specifica, forma $i vikza de cadere.
Aluviunile sint in general neomogenc, fiind alcatuite din granule cu
caracteristici cliferitc. Formclc g ranulelor sint ~i elc foarte diferite, ceea ce
implica greutati tn cxprimarca dimensiunilor printr-un singur parametru,
tn loc de doi sau trci. De aceea, metoda cea m ai simpla ~i cea mai folosita
pentru deteaninarca dimensiunii granulclor nu este masurarea direeta, ei
ciuruirea sau cemerea pentru granulele nu prea mici ~i procedee speeiale
(scdimentare) pentru granule foarte mici.
Dimensiunea unei granule sc noteaza cu d ~i este dimensiunea minima
a ochiului de sita prin care trL-cc granula in operatia de ciuruire sau cer-
nere.
ln cadrul aceleia~i probe, sau in medic la mai multe probe, dimensiu-
nile sint, In general, variabilc ~i sc distribuic pe clase de clirnensiuni, dupa
o anumita curba de frecventa (histograma). Obi~nuit, se folosese curbele
integrale de frecventii (curbe granulometrice, fig. 11.2) la care in abscisa .se
a
tree dimensiunile la seara logaritmica ~i in ordonatli procentul de material
ca re trece prin sita de dimensiune a. Aceste curbe reprezinta distributii

354
 l'ICTRI

-din mm
Fig. 11.2. Curbll granulometricl.

statistice ~i pentru caracterizarea Jor pot fi folositi parametri statistici: mo-

da, media, coeficientul de variafie, coeficientul de asimetrie. Foarte des,
tn locul acestora, se folosesc in fonnule dimensiuni caracteristice d,, p
fiind procentul corespunzator (de exemplu d.s fnseamna dimensiunea care
corespunde pe curba granulometrica procentului de 65).
Densitaua, p., a granule! este densitatea rocii dfo care este alcUuita
granula. Cu
p,' = p, - p (I 1-1)
se noteua densitatea aparenta. Aici p este densitatea f!uidului.
Viuza de cadue (numita uneori ~i miirime sau dimensiune liidraulic4)
se noteaza cu 111. Ea este vitcza de ciidere, in fluid tn repaus, a unei granule
izolate. Daca granulele stnt in grup, ele se jeneaza reciproc ~i vitez.a de
cliderc scade. Viteza de cldere este o caracteristicl de sinteza care cuprinde
influenfa dimensiunii ~i formei parti-
culei ~i a densitafilor p, ~i p. ln regim
laminar, pentru granule sferice, vi-
teza de cadere se deduce din formula
Stokes :

ID=~::(: - I) (I 1-5)
I
~
2
Este valabila pentru granule mici ~H-~~+-~~F--~-+~?'1
(tl < 0,06 mm). Pentru granule mai f
mari se manifesta influen ta fortelor 2
inertiale ~i a turbulentei. ln figura 11.3
se dll. o diagrama care aratll. vitezele
de cadere ale unei granule slerice de ""
Fig. 11.3. Vlteia de cidere a particulelor
nisip (pgs: 2,6 daN/m9) fn apa ~i in aer. sferice ln a pll 'i aer.
Formula reoultll. din cgaU.- rezlstentci la lnaintare a slerei (R - 3,..,pdw) cu greu.
tatoa ci In fluid (G - A - t<l'(p, - P)"/6) .

355
 tt .4. FORMELE DE Ml$CARE ALE ALUVIUNI LOR

Sc considera un cu rent de apa care se mi~ca cu viteze din ce In ce mai

mari, lntr-o albie dreptunghjulara, pc un pat granular uni.form, de nisip.
La lnceput, interfata este plana (fig. 11.~). Pe masura ce viteza curentu-
lui cr~te, granulele slnt puse In

--
mi~care, ~i interfa\a poate sa-~i
v- schimbe relieful plan.
h Mj~carea aluviunilor capata
::::::::::::~-:-:;:-"'":'-,-l_j
" : .. '
astfel difcrite forme, caracterizate
prin intensitatea ~i aspectul trans-
. - portului, ca ~i prin aspectul patu-
If lui. lo aceasta direc\ie au fost in-
Fig. 11.4'. Elemcntc earactcrislice lo1. 1u1~arcn treprinse numeroase studii [2, 3, 10,
a1uviunilnr. II, 18, 19). In figura 11.5 se arata
graficuJ lui Bogardi, care ofera o
prez1?ntarc sistemalica a datclor rcfcritoarc la formele de mi*care a alu-
viunilor, obtinute inaintc de 1958 [3). tn ordonatli s-a luat viteza v. iarln
abscisa dimensiunea particulei.
Exista ~i alte sistcmatir.ari de ansamblu, rezultind cu privire la for-
mele de mi~care a aluviunilor imaginca gencrala descrisa mai departe [18).
La viteze mici ale curentului, ~i anumc mai mici decit o anumita vi-
teza critica, numita viteza criticil de a11trenare (V0) granulele nu se mi~di.
Mi~carea curcntului de ap:'t arc Joe ca la o albie cu pat fix, ragozitatea
patului fiind data exclusiv de dimcnsiunilc, forma ~i modul de a~ezare al
granuleJor.
La vitcze mai mari, aluviunilc sint pusc in mi~care ~i apar diferite
forme de transport. In figura I 1.5 sint notate cu litere mid zonele In care
apar diferite forme caracteris ticc ~i cu acelca~i litere sint notate ~i in

~: t"".~ Ce) lI I I lJ
I ~ f
I ~.,.
b
f~ ANTIDUN
10 ~ ~~~~~ ..~ -')<:i..~.\')"-''L-\l'i_o,
.;~ ' I
i 1~
_, ~~I d0.0511<
~ "' df
1
,
.
n - - '* 6.5711o.OS82
~
'
TflANll{IE
, ~
J /
-.: ~o ,
C / , / / DUNE ./ ,,,
' .,
-(0 lfa.OS82
' '
I I
I

~ ~
'f f , ,, l\t - *'- ' 5 .
~ !

,,.... ,, 'f/, "ntFLUfl'.,'r'., i;:; fl~p. I !emperofurq 20 C

ry'~ - ~l~v,. :0 1,7J7IO.OS82

a 1,0
'h ~ - ~ . 381111.0882
!'AT NErED

a.01
' '
0.05
. "
0,1 0.5 1,0 5,0 10
d(tm)
Fig. 11..5. Diagram.\ de rccuno"'llcrc a lormolor de mi\JCare (dupl Boga.rdi).

356
figura 11.6, unde se prezinta schema:tizat aspectul patului. Experimental,
s-au constatat urmatoarele fonne caracteristice de mi~care :
- mi~carea pe pat 1uted (fig. l l.6, a). adica fara schimbarea reliefului
patului, la care transportul este slab;
- mi~carea et~ riftt<ri (fig. l l.6, b), tn care riflurile sint fonna\ii de
microrelief, de dimensiuni mici pe verticala ~i in plan; au fonne
curbe, uneori ca ni~te mici semilune;
mi$carea cu dun.e (fig. 11.6, c) in care dunele sint for.matii mari
care se deplaseaza spre a val; pe suprafata !or se face transportul
prin ttrire ~i se pot fonna ri!luri.
Aceste fonne apar in regim lent de mi~carc (Fr< I ).
La viteze mai mari apar ~i altc forme, aratate in figurile l I.6, d, e, f, din
care ultime)e in regim rapid.
Toate aceste fonne sint caracteristice transportulu i de fund. Acesta
se face predominant prin simpla tlrire, rostogolire, sau salturi mici.
La dep~irea unei alte viteze critice particulele mici sint riclicate de
pe fund ~i fatrtate tn suspensie pe distan\e relativ lungi. De cibicei sint trans-
portate in suSpensie aluviuni fine care, ca granulozitate, difera de aluviu-
nile. care formeaza patul albiei.
Accasta, ca ~i mecanismul deosebit de mi~care, a condus la ideea de a
clasifica mi~carea aluviunilor in dona forme de baza:
- mi~carea pri1t tirre, en aspectele indica te tn figura l l. 6 ;
- mi~carea al1wiunilor fn suspensie in masa curentului de apa.
Pot ntWI flifluri
Fr I Fr</

- -
a b
Dvnt Dune spdla!dftonzifit)
Fr</ fr< I

-..... .. . ....... .. . .. ..,.,;: :~:::.:::;;-.;:::.::.::~.....

-
. . .. ... . '7 '

c d
f'llt Pion suu 1J11du/alii1ni
. Fr> I . AnMune Mtf P'"
Fr> I

-=-~

e f
P ig. 11.6. Forme tipicc de mi~e pe pat a aluviunllor:
f - uracterharc:a mltclril<>r.

357
 tt .5. Ml$CAREA ALUVIUNILOR
PP.IN TIP.IRE (TRANSPORTUL DE FUND)

In afara de formele de m i~care, cxaminate mai inainte, alte probleme

importante care se refera la mi~carea prin tlrlre s!nt determinarea starii cri-
tice de incepere a rni~carii ~i calculul debitului solid.
Starea critica de antrenare. 0 granula din patul albiei tinde sa se mi~te
sub actiunea fortei hidrodinamice a curentului, ca forta activa ~i este tinuta
de greutatea proprie ~i de fortcle de frecare corespunzatoare greutatii sub
apa a granulei. Rezistenta la antrenare depinde ~i de modul de tmpanare
al granuki in p at. Forta hidrodinamic.i nu este constanta, ci variazli. datorita
pulsatiilor turbulente, ceea ce intr-o masura insemnata u~ureaza dislocarea
particulelor din pat. In medie, ac\iunea hidrodinamica asupra particulelor
poate fi exprimata cu ajutorul efortului tangential pe pat, adica:
F. = oA = C.yRJ rrd'/~ = C.pv';rrdi/ -1. {1 1-6)
For\a de frecare se poate exprima prin:
F 1 = C1(y, - y) 7td3/6. (11-6)
Egalind cele doua forte (sau mom entcle lor, la mi~carea prin rostogo-
lire) rezulta :
v .,.,.. = B v(P; - 1) gd. ( 11-8)

Operind direct cu efortul tangential pc pat (efortul de antrenare), se

ob\ine efortul critic -r, in local lui v.,. Relatia care rczulta, pusa in forma
adimensionala:
__-<"'"'-- - --""!- - = 82= f( :d ). ( 11-9)
plp; -1) gd ( : -1)gd

poarta numele de func/ia de anirenar~ a llli Sltields [ 18], in care B nu este

o constanta (fig. 11. 7), ci func\ie de:
( 11-10)

Pentru Re* > 2 graficul din figura 11.7 arata numai o u~ara depen-
den\a de Re = v.d/v; se poatc lua aproximativ B = 0,05 ~i ( 11-8) de-
vine:
v* = 0,224 v(: -
I} gd
( 11-11)

La Re< 2, exista corespunzator: Re = v.d/v = 1l,6d/81 ~ 2, adica

81/d ~ 5,8; inseamna ca filrnul laminar acoperii granuleJe ~i deci La con-
tactul intre curent ~i patul mobil nu rnai intervine actiunea turbulentei.
Contactul se face numai prin intermediul eforturilor de viscoz~ta~e, c~a c~
face sa creasca viteza de antre.oare (Re. < 2, in partea stmga a figuru
11.7).

358
 .
o CMlll/Jar P,l06
/.Jgmt Ql27
<1 Gru/N/ p=Z.7
o &nta p='l25
o N!sip p=2.65
QI
Q08
Q06
a04
'
"
' '\

Q 0
ffifluri

'~~#
()l;ne
scvrle

0 -~
P--.!ft'~ ~-
Dune
lun91
OnrMu111 usoor~

C)G'"-G
~- ..... -- .....
ao2 ' ''
''
4 6 8 10
' 2 4 68/Q:J 2 ./ 5 8 1000
fie, r,. t!N
Fig. 11.7. Grafa:ul functiei de antrenare (Shields).

Au lost stabilite ~i alte formule pentru starea critici de antrenare, din-

tre care se citeaza:
- formula l11i Brahms ( 1753) :
Vtrftlt -- kG'' (11-12)
unde G cste greutatea particulei sub apa ~i k un coeficient empiric;
- formula lui Velikanov :
v. = yg(15d + 0,6) (emfs), (11- 13)
in care V, este viteza medie a curentului la starea critidi de antrenare;
viteza scade cu diametntl, iar la d = 0, v.
= 24 emfs, ceea ce nu cores-
punde cu graCicul 11. 7; in realitate formula nu este aplicabila declt pentru
Re. > 2, aclica pentru regimul de contact turbulent;
- fonnulele lui Levi, care au structura:

V, = f (Re, : ) v{P; - J) gd, (11-14)

asemanatoare cu ( l 1-8); Levi a construit doua formule:

v.= 1,1ygdln (h/7d), pentru h/d > 60; ( l l- 15)
v. = 1,1 Vcd (1 + In (llf7d)), pentru 10 < llfd< 60. (11- 16)
Tn cazul patului aldituit clin material cu granulozitate neuniformii.,
determinarea sta.rii de antrenare este mai dilicila. Mai intii sint antrenate
aluviunile mici, riminind pe loc cele mari (fenomenul de pavaj). Mai de-
parte, antrenarea poate avea loc dacl se dep~~te starea critic! pentru gra-
nulele mari. Odata de~itii. aceasta stare ~i clislocat pavajul, intra in joc

359
~i ah1viunilc mici din pat, care sint antrcnalc fmpreunii cu celc mari. Dupa
accasta faza , In transportul solid intcrvin dcci ~i aluviunile mici de care
trcbuie ~a sc tina $eama prin faC'lori de corec!ie sau /~i prin folosirea unui
diametru caracteristic.
Debitnl solid tlrt eslc cantilatca de aluviuni care trece prin sectiune in
unitatca de Limp. Se cxprima In volum (Q,) sau In g.rcutatc (G,). Din
cauza complexita\ii fcnomcnului, In detcrminarca debitulul solid intervin
numcro~i parametri, inclusiv gra nulozitatca aluviunilor. Aceasta explica de cc
cxista numcroasc propuncri pcntrn rcla\iilc de calcul. In cde ce urmeaza
se prczintli. ctteva din fonnulclc de calcul referitoare la transportul prin
tlrfre:
F ortnula Du Boys [ ~] , cca mai vcchc, arc form a :
( 11- 17)
In ca re
q,cstc debitul solid specific In volum;
C, - un cocficicnt care dcpindc numai de caractcristicile aluviu-
nilor.
Exprimind pc To conform relajiei (11-J) ~i apoi pc J = i dupa formulele
Chllzy-Manning, sc ob\inc o cxprcsie care con\ine debitul specific q = Vh:
q, = C,i'' y''n!lq'l(q'I - q!'), (I 1-18)
In care:
n este cocficicntul de rugozitatc dupa llfanning;
-
q. - este debitul lichid specific la starea critica de antrenare.
l n formula Du Boys se admite di C, depinde numai de dimensiun ea
aluviunilor. Pcntru C, , StTaub indica urmatoarelc valori:

d{mm] 1/8 1/ 4 1/2 I 2 1

IOXT,{daN/m*J 0,77 0,81 1.06 1,54 2,43 J ,J

10* x C, [m*/(daN)*] 3,15 J,87 J,1 2 0,66 0,39 0.23

Formula Meyer-Petu ~i Muller L15), mai noua, ia In coosiderare mai

multi parametri ~i are o structura mai complicata:

( ~ )'' yHJ = 0,074 (y, - y) d., + 0,2.5 (; }''*[(y,; y) r (,I>. ( 11-19)

Marim ilc n1 ~i n, rcprezintli cocficicntul de rugo.zitate Manning pentru

pat (inclusiv in 'nuenta microreliefului patului) ~i respectiv pentru granule:
n, = h''!VSc/'>-,, (11-20)
In care >-, se caJculeaza fn functie de numarul Re = 411V /v ~i de rugo.i;i-
ta tea relativa d 90 /1h.
Cu g, s-a notat debitul solid specific.

360
 Diametrul mediu se calculeaza cu formula:
a.. = 1/ IOO 'E d.t:i.p,, {ll-21)
unde 6.p, este procentul clasei de aluviuni cu diametrul mediu tl1
Formula a fost dedusa pe baza experientelor de laborator, efectuate
cu granule de diferite greutati specifice.
Formula Einstein [9] introduce de asemenea un numar mare de para-
metri ~i are structura:
{11-22)

Funcpa <I> exprima intensitatea transportului ~i depinde de caracteris-

ticile aluviunilor:
<I> = q, (-P-) (-1
p, - p
1
/t
gd
)''. ( 11-23)

Functia .Ji exprima intensitatea curgerii ~i intr-o forma simpla are ex-
presia:
4
4= p,-p - - I (11-24)
p Rp}p

unde R,. ~i J sint raza hidraulicii Ji pan ta hidraulicl aferenta patului. La

albii foarte ~rgi R,. = h ~i ],. = . Relatia ( l 1-22) este data sub fonna
grafica, sau printr-o formula care aproximeaza relapa dintre cei doi para-
metri:
0,465<1> = e- .391 oii. ( I l-25)
ln lucrarea [9] se prezinta formule mai complicate, avind structura
relafiei (1 t-12) ~i se indica un procedeu de calcul interativ. Verificirile
efectuate prin masuratori pe cursurile de apa [ 19, p. 89- 92] arata cii
formula Einstein da rezultate bune, formula Du Boys da debite solide
mai mari, iar formula Meyer-Peter ~i Miiller da debite solide mai mici.
ln anexa t LI se prezinta un grafic in care relatia {l 1-22) este redata
prin numeroase date experimentale ~i poate fi folosita pentru calcule.

11.6. Ml~CAREA ALUVIUNILOR IN SUSPENSIE

Modul in care se pun problemele la mi~carea aluviunilor tn suspensie

difera sub doua aspecte de modul in care aceste probleme se pun la mi~
carea aluviunilor tlrite.
ln primul rind, mecacismul rransportului este diferit. La m~carea in
su,spensie particulele sint purtate de curent, fiind distribuite in toata masa
acestuia. Mentfnerea in suspensie se realizeaza prin efectul pulsatiilor tur-
bulente ale vitezelor.
ln al doilea rtnd, transportul de fund este saturat, deci debitul solid
Urit pe un pat mobil corespunde capacitatii de transport, data de formu-
lele din paragraful anterior. La m~carea in suspensie, participa aluviuni

361
 fine, provenite din eroziunea superfi
ciall ii care i.n tra In mici mhuri In
compozi!ia patului albiei. De aceea,
debitul solid In suspensie efectiv este
Cr/c/2 determinat nu de capacitatea de trans-
Cf(/) port In suspensie, ci de debitul solid
c- rk/ 2 disponibil intrat In cursul de apli.
Acesta este In cele mai multe cazuri,
mai mic dcclt capacitatea de trans-
port ii, d in aceastli cauza, transportul
Fi,. 11.8. Scbma de calcul penlTU dutribu In suspensie estc nesaturat.
tia concentratic:i aluviunilor Sn 1u.1pent:ie. De aid, concluzia cli debitul in
suspensie al unui curs de api nu se
stabilc~te indirec t prin fonnule, ci direct, prin mhuritori efectuate pe
cursul de apa. De accea problema care prezintli interes practic este cea pri-
vitoare la depunerea aluviunilor (In legatura cu lnnarnolirea canalelor sau de-
cantarea apei) ~i legatli de aceasta, distribu\ia pe verticala a aluviunilor
In suspensie.
Distribu{ia alu11iunilor se cxprima prin conccntratia c ca functie de
adlncime. lntr-o tratare mai simpla, distribufia aluviunilor a fost dedusa
folosind teoria difoziei turbulente. In regim s tationar, lntr-o anumitl zona
a curcntului la distanta y de la fund (fig. l l.8) se admite ca, in timp,
conccntra\ia c cste constantl, deci funcpe numai de y. Sub acpunea gravi-
ta\iei, tn absenta turbulen\ei, ar exista un flux de particule cu viteza w,
care ar tindc sa mic~rczc concentra\ia. Ea este mentinuta constanta prin-
tr-un flux egal ~i de sens contrar, datorat difuziei turbulente sub actiu-
nca vitczelor de pulsatie 11', provocate de turbulent a gcnerata la contactul
curcntului cu patul.
Bilan\ul aluviunilor In suspensie se cxprima astfel {fig. 11.8):

(c +~
dy
dy2 ) (11' + 111) = (c - ~ dy )
dy 2
(11' - w).

Rezulta ecua\ia difuzici :

c w + cdc/dy = 0, ( 11-26)
in care c = 11'dy/2 cste coeficientu l de difuzie turbulcnta, iar dy/ 2 are sem-
nifica tia lungimii de a m es tee l .
Comparfnd cu formula lui Prandtl pentru tensiunile turbulentc:

T1 =- -.-.
pll,11 =- pll ( d ).
- = '1')1 -d =- plII - d
1
dy dy dy
rezultli :
c = 11'l = - 1'),/p = l 1dv/dy. 111-27)
Ecuafia ( l l-26) se integreaza sub forma :

ln (c/c. ) = -111 ~: dy/c. (1 1-28)

362
 Folosind legea distributiei turbu-
lente a vitezelor (~6~) exist:!. du =
= v. /x dy/y ~i se ob\ine:

..:. = (,. - )' . ~}.!/.. ( 11-29)

c. b-a y

fn care c. este concentratia la dis-

tanta a de la fundul canalului.
fn figura I I. 9 se arati rcprezen-
t area grafica a relatiei (I 1-29). Curba
pentru 111/11. = 1/2 desparte graficul in
douli zone. Zona I corespunde gra-
nulelor mari, care nu ajung la supra-
Fig. 11.9, Curbc:le d e distdbu ~re a concoo-
fata, ci se ridica numai pina la un anu- tra.tiei nluviunilor In sus-peruie In funciio
mit plafon, care este cu atit mai jos de adtncime.
cu clt granula este mai mare. Zona II
oorespunde granulelor mai mici, care se ridica pina la suprafatli. Concen-
tratia este cu atit mai uniforma pe adincime, cu cit aluviunile sint mai fine.
Rezultatele de mai sus reprezinta o prima aproximatie a fenomenului,
care, in realitate, est.e mai complicat. Astfel, in solu\ia de mai sus, nu apare
influenta ma.rimii absolute a concentratiei ~i nici influenta suspensiilor asupra
legii de distributie a vitezelor turbulente. De aceea, aceste rezultate sint \ala-
bile numai pentru concent ratii mid.
Pornind de la legea distributiei concentra\iei ~i legea distribu\iei dte-
zelor, prin integrare pe adlncime se poatc afla debitul solid in suspcnsie:

q, = ~: CV dy, ( 11-30)

cunoscind concentratia ' la y = a.

Dej>1'nerea aJi111iu11ilor se realizeaza intr-un canal care transporta alu-
viuni, daca viteza apei scade sub o anurnita limitli. 0 parte din aluviunile
tn suspensie, cele mai ma.ri, se depun ~i se produce innamolirea canalului.
Viteza critica la care apare acest fenomen se nume~te viteza de sedimenlare
sau uileza de innamolire.
Aceasta viteza nu se poate determina direct din teoria expusa anterior,
deoarece in relatiiJe ( 11-29) ~i respectiv (11-30) intra concentra\ia relativa.
Pentru deteaninarea acestei viteze exista numeroase formule cmpirice,
din care se citeaza formulele lui Zamarin :

v. = 111.
v P(ii] ,
0.022 Rf
pentru w. ~ 0,002 m/s; (11-31)

v. = v r.;;-
P ,,.: ; , pentru w., < 0,002 m/s, ( 11-32)

In care V, este viteza de sedimentare in m/s, p este turbiditatea (concen-

trapa) tn kgf/m' ~i w. este viteza medie de cadere a particulelor.

363
 ff .7. STABILITATEA CANALELOR DE r>AMINT
$1 A CURSURILOR DE APA

ln diferitele regimuri de func\ionarc ale riurilor ~i canalelor de pamfnt

apar fenomenele de eroziune, transport ~i depunere, care conduc la modifi-
carea Jormei albiei. Este important ca albia sa fie cit mai stabila.
Condi\iile de stabilitate ale albiilor au preocupat pe multi cercetatori
~i ingineri. Exista multe idei ~i propuneri privind metodele pentru proiec-
tarea albiilor stabile de pamtnt. Exista doua metode principale care au ca-
patat extindcre: metoda sau teoria regimutui ~i metoda forlei de antrenare.
Teoria regim11lui, de origina anglo-indiana, are la baza ideea ca o albie
este stabila dacii, de-a lungul unui ciclu hidrologic, exista un echilibru intre
<>roziune ~i depunere. Se admite ca, in aceasta condi\ie, exista anumite re-
latii intre parametrii albiei ~i ai regimului hidrologic.
Cea mai vcche este rela\ia Jui Kennedy (1895) care da viteza medic
pentru albie stabil1\:
V 0 = I,70 /16 64 [m/s) (I 1-33)
Lacey (12) modifica aceasta formula asUel:
V0 = 2,39VJR,
in care f este un coeficient care tine seama de natura materialului, conform
tabdului de mai jos:
- bolovani mari (-60 cm) .. .. ............. . ....... . .. .... 39,60
- pietre mari ............................................ . . 38,60
- bolovani mari cu nisip mare ................... ... ... ..... 20,90
- bolovani mijlocii cu nisip mare ... ... ...................... 9,75
- bolovani mici cu nisip mare . ............ . .. ..... .. ..... . 6, 12
- pietri~ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 'f,68
- nisip mare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2,00
- nisip mijlociu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . l ,31
- nisip fin ....... . .............. . ............ . 1,00
- nisip foarte fin .... ... . .. ......... ... . ... ......... .. .. 0,36
Lacey propune ~i unnatoarea relape intre coeficientul f ~i dimensiunea
materialului aluvionar:
f = 1,6 fd., ( 11-35)
in care d este exprimat in mm.
Fonnule de acest tip au fost dezvoltate eliminind viteza ~i stabilind
relafii intre diferitele elemente ale canalelor: adfncime, perimetru udat sau
latime, debit, panta etc. Astfel de fonnule au stabilit afara de Lacey ~i
Altunin, Velikanov [ I, 20) etc.
Metcda for/ei de anJrenare, de origine europeana, are la baza conditia
absenfei eroziunii, care poate fi exprimata fn mai multe feluri, dupa modul
fn care se exprima condifia de antrenare (vezi 11.5).
Dupa formula Du Boys, limita de antrenare se exprima cu ajutorul
jOT/ei de antrenare (efortul tangential la perete) T ~ T adica yRJ ~ yRJ,.

364
 Pentru panta critica, Straub da formula:
J. = 0,0002.5 (d + 0,8)/h, ( I 1.36)
care reprez:inta o legatura intre cei trei parametri ] , d(mm], h[m] pentru con-
ditia de stabilitate.
Din formula lui Shields rez:ulta o rclatie de forma:
d
-~ II (I 1-37)
Ji] '
sau
11] ghf ' I
- =-=-
== Fr = - ( 11-38)
d gd gd 11

deci o valoare determinata pentru un complex adimensional de tipul nu-

marului Froude. 0 conditie asemanlitoare a fost data de Loh tin [ 11) care
a introdus criteriul de stabilitate d/].
Problema poate fi studiata tintnd seama de stabilitatea locala, cu va-
lorile lo ca le ale efortului tang en ti al, f uncl ie de adincimea locala (fig. I I. I).
Pentru doua unghiuri ale taluzului <p, Raudkivi [19] da unnatoarele relatii:
'P = 30 cp = 35
B = 5,45 h B = 4,49 h,
A = 3,45 h 2 , A = 2,86 h 1,
p = 5,87 h, p = 4,99 h ,
R = 0,59 Ii R = 0,.57 h,
P/R = tO, P/R = 8,75.
La aplicarea metodei fortei de antrenare este important sa se cunoascli
T,(efortul tangential critic). In figurile 11.10 ~i 11.11 se dau valori limita
pen tru fort a de an tren are.
12
10 I~
6
~
1 h :~t-i;;;.::-:!""""""':::::t:::~;
I A!Tlldt
"'~aHi~I~m~YP~''~'Y~
r~pinJ~
o ~hl"'S01l~
RISjl I
~1.0 ~ .~ I t-r-+---+---li"<~+ Arq<t tllll(llt

i 42~$ =!2
~
.... ~
;''/
~Q7 1-1--4---+--l----l>.,,>
~
::3 as H---l---+="'===t==;=--P<1~~+---1
0.1 -
/
l Oms
~ 6 0.31-1----1---1---+--ll--'f-+~o-
~- 4 7 riwtJ ltns
'::'. 2 QZJ..-.'.'--..-~-l--~-l--+--1-+~--'1---""'->I
/
DP
6
0.1 0.2 0.1 I 2 4 6 10 20 -Iii 100 200
QIJ 0.05 QI az a.~ Q5 0.8 I Z 4
Oillnll _,,, 'er/Cd( ~11trtncr( tJ '1111'1 1
Pig. 11.10. F~ de antrenare limit.\ Fig. 11.11. Forta de antrenare limit& recomaodatl
rccomand&t.\ pentru matedale granu- pentru p1mlnturi eoulve (Hldroproiect, M"""o"").
lar (U.S. Bureanu of ~tion) :
t - apl cvat1; l - apl cu pu.$ioci ~
fla.e ; eon ta ; J - p& m m-W t supcrdil floe.

365
 !n figura 11 . JO diametrul de referinta este d 76 pentru 4 > S mm ~i dia-
metrul mediu pentru d < S mm. Valorile determinate dupa diagrama din
figura 11.10 se reduc cu JO pina la 40 procente la albii curbate tn plan
[ 19).
Comparatiile efectuate intre cele doua metode arata:
- la metoda regimului o condilie simplificata (pentru un material dat)
are fonna JV R = constant, in timp ce la metoda fortei de antrenare rela-
\ia este JR = co11slant;
- rclal iile metodei regimului au caracter empiric, bazindu-se pe datele
unor riuri ~i canale concrete, deci au valabilitate locala ~i nu pot fi aplicate
in alte regiuni. Relatiile metodei fortei de antrenare au caracter mai general.

11.8. REZISTENTA HIDRAULICA A ALBIJLOR CU PAT MOBIL

Rezistcnta hidraulica la canale de pamint ~i cursuri de apa depinde

dt' mai multi fac:tori dintre care cei mai importanti sint:
- rugozitatea patului ~i a malurilor;
- rugozitatea creata de microrelieful patului (rifluri, dune etc);
- forma generala a albiei, caractcrizata prin prezenta curbelor, varia-
\ii le de sectiune;
- vegetatia.
Ace~ti factori actioneaza concomitent ~i coeficientul global de rugozi-
tate este rezultatuJ acestei acpuni complexe. Intr"o masura mai mare sau
mai mi ca, toti factorii sint variabili in func\ie de sezon (vegetatia), in func-
tie de nivelul apei (rugozitatea medie data de rugozitatea patului ~i malu-
rilor), in fonctic de regimul de curgere (microreliefu.1 fundului prin formarea
riflurilor, dunelor etc.) sau in functie de fazele ciclului hidrologic in care se
produc modificari generale ale fonnei albiei.
De aceea, in cele mai multe cazuri, o prognoza exacta a coeficientului
de rugozitate la cursurile de apa cu pat mobil nu este posibila. Valori mai
apropiate de realitate se pot obJine prin metode hidrometrice, adica prin
determinari directe efectuate prin masuratori pe cursul de apa ~i folosind
datele existente asupra debitelor ~i nivelurilor (in acest fel au fast determi-
nati la ISCH coeficienti de rugozitate pentru Dunare, in legaturli. cu calculul
indiguirii Dunarii).
In lipsa acestora, se pot face aprecierj asupra coeficientului de rugoz.i-
tate, folosind indicatii generate. Asemenea indica\ji, exprimate sub forma
coeficientului Manning, sint prezentate pentru o serie de si tua\ii cureate.
Coefitienfi de r11otltott "
Canale recli linii de p~rnint ncprotejale In buae conditii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,020
Rluri ,; canale de pamlnt In bune condilii. cu vegeta\ic slabf. . . . . . . . . . . . . . . 0,02$
ruu ri sinuoase $i canale In condilii proaste cu multA vegetatie-mu,chi, ..... .. O,OlS
RJuri de muntc cu pat pietros fi -rtuti cu sectiuoi va.riabi.le-~i vegctaiic
de-a lungul malurilor . . . .. . . . . .. . . . . . .. . . . .. . . . . .. . . . . . . . . .. . . . . 0,040-0,0SO

366
 Albii aluviale eu pat nisipos. ft~ vegetatie
- Regimul 1 (F < I)
Ri.flu.ri . .. .. .. . , .... . . ..... . ... . . ... . ..... . .. : . ..... . ~ .. .. . 0,017 - 0,028
Dunc . .. . .. .. . ........... .................... . .... . ......... . 0,018-0,035
- Trarullie - dune spllate ........ .... .. ... . . . . . ... .. .... .. . .. . . 0,011 - 0.02<\
- Regimul l1 (F > I )
Pat plan .. . . .. . .. . . . . . . . . . .. . . . .. . . . . . . . . . . .. . . . .. .. . . .. . . . 0,011 - 0,015
Ondulalii fixe . . . . .. . . .. . . . . . . . . . . . . . .. . . . . .. . . . . . . .. . . . . 0 ,012-0,016
Antiduno . . . . .. . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . .. . .. . .. . . . . .. . .. .. . . . . . . 0.012-0,020
Se mai pot face aprecieri prin comparatie. fn lucrarea (5), dupa U.S. B. R.
se dau 21 de situatii de riuri ~i canale (cu fotografii), cu indicarea coefi-
cien(:ilor de rugozitate. Acelea~i date se ma.i gasesc ~i !n [7].

t1 .9. HIDROTRANSPORTUL

Hidrotransportul este metoda de transport a materialdor granulare

(nisip, pietri~, minereuri) sau a namolurilor cu ajutorul curenplor de apa, in
majoritatea cazurilor in conducte inchisc.
Transportul pneumatic este metoda de transport a materialelor pulve-
rulente sau granulare (cimenturi, prafuri, cereale etc.) cu ajutorul curentilor
de aer. Fenomenul de transport pneumatic prezintii. multe asemii.niiri cu
hidrotransportul.
Transportul hidraulic al materialelor granulare prezintii. multe asemii.niiri
cu transportuJ aluviunilor. ln schimb, in cazul materialelor foarte fine, al
unor namoluri sau al unor substan\e organice, lichidul ~i materialul transpor-
tat formeaza o mixtura care poate avea <;> comportare ncnewtoniana, form!nd
un corp reologic. Aceste cazuri implica o teorie speciala, reologidi , care
nu este expusa in acest paragraf.
Cbiar in cazul materialelor granulare nu se poate vorbi de o teorie
completa, ci de solutii valabile pentru conditii particulare, obi~uite in prac-
tica, ~i pentru concentratii nu prea ridicate.
Formele de transport depind de mai multi factori : greutli\ile specifice
ale materialului ~i fluidului, dimensiunea particulelor, viteza fluidului etc.
ln figura 11.12 se aratii calitativ formele de transport care apar intr-o
conducta, la variatia vitezei ~i concentra\iei, ceilal\i parametri fiind con-
stanti.
ln diagrama din figura 11.13 se prezintii. date cu privire la formele de
transport in functie de vitezii. ~i granulozitate [16). Pe figura sc aratii. ~i
coeficientuJ lui Darcy pentru amestec (apa + granule). Notatiile folosite
sint: ).0 , coeficientul lui Darcy pentru apa curata, S, = p,/p, C., concentra
tia volumica ~i K un coeficient care depinde de concentra\ie ~i granulozitatE:
(fig. J 1.H).
l\Iodul in care pierderile de sarcina variaza in raport cu viteza ~i con-
centratia (ceilalti parametri fiind constan\i) se arata cu titlu de ilustrare
- nu pentru calcule - in figura 11.15.
Cu ajutorul diagramelor din figurile 11.13 ~i I 1.14 pot fi rezolvate
probleme cantitative. Cu formulele indicate pe diagrama ~i folosind coeficien~

367
 1.5 fr= 'Jf;
~
i......
-ao.
~5'
.... 2
>c 1.0

-
QJO 0.4 0.S 1.0 1.4 1.8 Z,O Z.4 2.8 l01111

F ig. 11.12. Fonne d e bidro!Tans-

lllt111NJ/td
''""'"'rt1alt1
Fig. 11 . 14. Coelicieotul de corecpe K (Durand
port In lunctie de \ikzA ti conccn- ti Condolios).
tntie (19).

Y. ,..A i~ ..f)!7J ic1JJ4;"'lifif~ICliC

0 "" ' ' 1AJ,flAA~ ''v1 , 1 _;, -
A'!ltttrat f!I! Sf41.,_ I 'Vi.....- 17w
'":. 14J:rttt 1 ,,. < "' llfU $f) .
'U
.v ) )~/l~-/)T-1 f~
/ ~Jpt-,J f - - -
I/ t!trcg!~i..,, - _.,,
I , ..-' 1,,,.,-<1sooow111J ...
~
101 ~JOO
,' )/ Suspm1t 6m:;rM ~ 90 t---'!t-i~...f-,jL-,~-l-+-!+-I
~ BO f--,.,...~c.+....;~l..,l.hA~l~ro~r~1J1,.l..I
_, I_, l=..1, [l fSs-nt] , I
~ 70 t-.;.;.;.rf~~l-7'f-;p!f~~~
10 ,. I
I I I 60 1--llHHH++.+...~
5~~s~~z~--'-4~3-1.._~!--1.~6:....1....~LJ.J
0 I l 3 4 J 6 7 8 g 10 II ll I!
Y1tn 6A:! !it o 111.n Yiltll llt/Jtl 11/A/#f# 11/ S
Flg, 11.13. Formc de ludtotransport In lunctie de Fig. I I . IS. Yaria~ pierderilor de sarcinl
vitezl\ fi granulozitate (16). (Durand fl Condolios).

tul de corectie K se poate determina :>- ~i apoi pierderea de sarcina, fn

coloana de mixtura ~i respectiv panta hidraulica care asigura regimul de
transport al concentratiei volumice dorite C.-
Condi!iile de hidrotransport tn suspensie pot fi stabilite ~ cu formula
Jui Knoroz, care d3. viteza limita necesara:

V., = 3
- lg idR + wp (R
[vgd d J0,4] , 0 21
( l 1-38)

in care R este raz.a hidraulica, iar p este concentratia mixturii, exprimata

in procente, ca raport t.n tre greutatea materialului solid ~i greutatea apei.

368
 818LIOGltAFIE

J, Alt uni an S. T.. Bu -i Uno v. 1. A . Z41tilnfc lOOfUJt"ua tta. r-tltah. J\foscva, 1963.
2. Bag no Id J R.. A. Af oli<m of IYa11t.s {n Slraflow lValtl', /11teracti&n bttu..ttH IYauts arid
Sod Bolloms. Proc. Royal Soc., 187, London, 1946.
3. Bog a rd i, J. Discussion on ,,TAc Total Stdit11en1 Lood of Strt ou1s" by E. Laur.sen. Proc.
A SCE, HY 6, 1958
~. Du 8 o y s , P. Esua,., du rltime du Rh6He t i l'oetioH exertie pa1 lts eartx '"" un lit d
fod dt cavilrs idlfiimN1t olfowiabl<. Ann. Pants et Chausstt>, S. val. 18, pp. 141 -195,
1879.
5. Cb ow, V o T e . Opc -c4u tl Hydou/iu . Mc. Cn.w H ill, Kew York, 1959.
6. CI o c, D. Mwncieo f/uid<IO. EDP . 13ucurqti, 1967.
7. CI u g a , R.R. GAidovliAa. C.E. Leningrad. 1963.
8. Darwin , G. R., Q,. th Format/.,, of Rif>plemaru, Proc. Royal Soc., L:Jndon, 18$3-4.
9. EI o s I e 1n , H. Th Bedload Functi" for Srdi1t1tnt Tra.fxJrlation in Open CAGlwef
Flows. U.S. Dept. Agr. Soil Consorv. Serv. Tetbn. Bull. 1062, 6<>ptcmbcr. 19SO.
JO. K D n e d y , J. F . The M rca..lsm of Dunu a"d A>1tidunrs in Et-.dlb/c-brd C/ta11Hels. J.
al. Fluid :Mech., 16, p4, 521, 1963.
JI. Kram r, H . Soto! Mlrturrs and Sand Mow,,,rnt ;., Fluviol Modtls. Proc. A.S.C.E., 60,
193'+.
12. La ce y , G. Stobie CAoutls in Alluoiu111. Proc. Jost. al. Civl. Eng. 229, 1929.
13. Lacey, C. Ut1iform Flow I A llwial Rivers and Conols. Jost. of. Civ. Eng., 237,
421, 1953.
H. Le I la ski, S. An lnltodu<1io11 to Flllvial Hydroulies. Constabl, 1955.
15. Meyer Pe hr, E., M 1111 er, R. Form ula fo r Btdload Transport. Proc. 2 nd. Meet
t .A.H .R., Stockholm, 1948.
16. New It I , D. M., RI ch a rd 1 o n, T. F, Ab b o I , M., Tur I I <. R. B. Hydrawli&
c.,,.,.,,..,
of Solids i Horn.,,tol Pipes. Trans. Inst. Chem. Eng. 33,93, 1955.
17. Sh le Ids , A. AnWt11dun1 .Us A e/tnli<hkti4 -Mec/t.,, /lt wnd du Turbtd..,zforsoltunt ouf
d i GeseAUbtbew1un1 . Preussicbe Vemicbanstalt fOr Wuerbau und Schillbau, Berlin, 1936.
18. s Im 0 D $. D. B., RI e b., d. 0 D . F. v. Form of Btd R11u1Anus ;,, Alluvial c1r...11
Proc. A.S.C.E. HY3, 1961.
19. Ra" d k iv i, A. T. Study of Stdimtnl Ripple F0tmo11.,,, Proc. A.S.C.E . HY6, 1963.
!20. Rau d k Iv i , A. T. Loose Boundo1y Hydraullu. Pe rgamon Press. 1967.
21. Ve 11 k an o , A. M. Ruslouoi f>ro/S. Moscva, 1958.
 Capltolul XII

HIDRAULICA CONSTRUCfllLOR

12.1. CONTINUT $1 METODE DE STUDIU

Hidraulica construc\iilor trateaza o gama larga de probleme care se

refera la interactiunea dintre apa ~i diferite construc\ii ~i instalatii hidro-
tehnice.
Construc\iile ~i instala\iilc hidrotebnice se prezinta intr-o mare di\ersi-
tate de forme ~i situa\ii, ceea ce genercaza tot atitea tipuri de probleme
de hidraulica constructiilor. Citeva din aceste problemc, dcvenite clasice,
sint: hidraulica deversoarelor, hidraulica evacuatorilor, hidraulica biefului
aval sau, cu un alt nume, controlul racordarii biefurilor ~i disiparea ener-
giei, hidraulica ecluzelor etc.
In multe cazuri, condi\iile la limita, impuse fcnomenului hidraulic de
fonncle constructiilor, sint atit de com plicate, incH conduc la formulari bine
individualizate, care sc constituic in probleme hidraulice de sine statatoare.
ln acest lei se prezinta, tn mod obi~nuit, problemele hidraulice ale comple-
xelor format e dintr-un ansamblu de construc\ii ~i instalatii hidrotehnice.
Excmple caractcristice pentru acest tip de probleme sint !ucrarile hidroteh-
nice pe duri, de tip Por\ile de Fier, prize de apa cu baraj etc.
Ca racteristicile fenomenelor ~i problemelor care apartin hidraulicii con-
struc\iilor ar putea fi sintetiz;ite astfel:
- au un grad de neuniformitate pronuntat ~i, de regula, tridimen-
sional ;
- sint localizate in zona construc\iilor ~i afecteaza numai un domeniu
restrins al riului sau canalului, dinco!o de care mi~carea redev ine uniforma
sau gradual variata ;
- au o mare varietate de forme, cu o pronun\ata nota de individualitate
pentru situa!iile mai complicate;
- au o strinsa legalura cu latura func\ionala ~i cu siguranta construc-
!iilor; aceasta, p e de o parte, obliga la un studiu complex ~i oriental, iar pe
de alta parte, implica largirea continua a problematicii prin nevoia de a
perfectiona permanent solu\iile hidraulice ~i constructive;
- au un ca racter aplicativ ~i concret, ceea ce impune elaborarea unor
metode efi'ciwte pentru calcuJ ~i studiu care, in mod necesar, sa conduca la
solu\ionarea practica a problemdor.
ln prezent hidraulica construc\jilor folose~te prcponderent metodele
hidraulice bazate pe utilizarea valorilor medii globaJe ~i a eiq>erimentului
hldraulic, atit pentru cercetarea problemelor tipice cit ~i pentru rezolvarea
unor problcmc concrete. Folosind aceste metode, mai departe, se prezinta

370
citeva din problemele hidraulicii constructiilor. Metodele mecanicii fluidelor
sint mai pupn folosite, pentru urmatoarele motive:
- impun o stilizare excesiva a problemelor, pentru a le aduce la forme
rezolva bile pe modelele matematice ale mecanicii fluidelor;
- chiar pentru probleme simple sint laborioase ~i necesita volume mari
de calcule.
Aceste metode sint folosite numai pentru rezolvarea unor aspecte par-
ticulare, ale cli.ror conditii la limita sint stabilite prin metodele specifice
hidraulicii construc\iilor. Automatizarea calculelor ~i efectuarea !or cu aju-
torul cakulatoarelor de mare capacitate pot extinde considerabil cimpul
de aplicare al modelelor matematice ale mecanicii fluidelor in domeniul
hidraulicii constructiilor. Aplicarea metodelor mecanicii fluidelor in hidra-
ulica constructiilor va fi exemplificata in capitolul XV.

tl.l . DEVERSOARE

Deversoarele constituie o problema tipica de bidraulica construct.iilor,

prin caracterul neuniform ~i de obicei tridimensional al mi~dirii, prin Joca-
lizarea neuniformitatii in zona construcpei ~i prin marea varietate de forme
practice.

12.l.1 . Definitii, formule generale de calcul

12.2.1.1. Definii. Prin deversor se in\elege o constructie sau o instala~ie

peste care trece un Jichid in curgere cu suprafata libera. In figura 12..1 se
arata un deversor cu elementele sale principale, geometrice ~i hidraulice.

Coroncment

,____B....o...
12_~
A
,
Lomu devetSnntri C
finzu inferiooru
Fig. 12.1. Schema generall a unui deversor.

371
 Elemen tele geometrice ale deversorului sfn t:
- profillll ira11sversal, care se obtine printr-o sectlune verticala pe dlrec-
tia curgerii (A BC in fig. 12.. 1);
- creasta, care este linia punctelor celor mai de sus din sectiunea trans-
versala a deversorului;
- grosimea, care estc grosimea la coronam ent, notata pe figura 12.1 cu c;
- iniil/imea devef'sorului P, care este distant a de la creasta dcversorului
la linia fundului din aval de deversor;
- pragul P 1 care este distanta de la creasta deversorului la linia fundului
din amonte ;
- forma sectiunii tra11sversale a canalului de 11cces la deversor ~i elemen-
tele sale ; in figura 12. 1 este aratat cazul unui deversor dreptunghiular
la care s-a notat cu b lungimea deversorului.
Elementele hidraulice care caracterizeaza scurgerea peste deversor sint:
- sarci11a deversor11lui H , care este ina!timea lichidului in amonte de
deversor masurata de la creasta deversorului pina la suprafata libera, la o
distanta practic neinfluentata de curgerea peste deversor (circa 3 H);
- sarcina Iota/a a deversor11lui :
11Vi
H 0 =H+-
Zg

in care V 0 este viteza de acces la deversor;

- caderea la deversor z care reprezinta diferenta intre nivelul amonte
~i eel din aval de deversor;
- caderea totalii :
.. vi
zo =z+ - Zg
'

- tniil/imea de necare a deversorului hft masurata de la creasta deverso-

rului la nivelul din aval:
h. =H -z. (12- 1)

ln cele de mai sus, se considera ca mi~carea in amonte de deversor este

lenta. ln acest caz V 0 nu este un parametru determinant deoarece rezulta din
restul conditiilor. ln caz contrar, V 0 se constituie ca parametru independent
care dctermina caracteristicile curentului incident la deversor.
Curgerea peste deversor ia na~tere ca urmare a diferenfei de sarcina
care exista intre amonte ~i aval Fenomenul de curgere este neuniform
fiind caracterizat printr-o curbura accentuata a firelor de curent. Lichidul
care se scurge peste deversor formeaza o lama deversanta care, la unele de-
versoare, se deta~eaza de deversor sub forma unei vine de lichid, delimitata
la partea de sus de ptnza supe1'i-Oar4 ~i la partea de jos de ptnztJ inferioa,4,
care formeazii suprafefe de separape cu aerul (fig. 12. 1).

372
 12.2.1.2. Formula generala de calcul. Pentru deversorul cu sectiune de
scurgere dreptunghiulara (fig. 12.1) se poate deduce formula generala a
debitului exprimind debitul prin produsul :
Q = A,.V,.,
in care se ia:
- A,. ca o fractiunc din aria sec(iunii de deasupra crestei deversorului:
A.,= m;A = 111.bH;
- viteza V. ca o viteza mcdie in sectiun ea A :
V., = cpm. y2gH .
lnlocuind in formula debitului se obtine relatia generali * :
Q = mb '/'fiH>/2 (12-2)
Coeficientul m rezulta ca produsul factorilor m. , m., cp care corecteaza
sectiunea de curgere ~i viteza medie ~i exprima influenta elementelor carac-
teristice. Coeficientul m poarta numele de coeficie11t de debit al deversor11lui
~i va.riaza in limite destul de largi (m = 0,30...0,55) in functie de caracteris-
ticile geometrice ~i hidraulice ale de,ersorului. Tn mod obi$luit, el se calcu-
lead cu o formula de tipul :
( 12-3)
fn care <r, e, k ... sin! coeficienti de corectie.
Coeficientii de corectie sint egali cu unitatca cind deversorul se afla
in oondi(ii normale, sau co11di/ii de referin(ii, care vor fi definite in cele ce
W'llleaza ~ diferiti de unitate cind exista abateri de la condifiile normale.
Formula (12-3) este aproximativa, insa foarte comoda pentru calcule.
Ea sugereaza faptul ca influenta diferitelor abateri de la condifiile normale
se introduce separat. In realitate, a.cestea sint interdependente, ~ cum arata
rezultatul aplicatiei 0- 2, tn care tn este exprimat ca o funcfie de comple-
xele adimensionale ale marimilor care determinli fenomenul curgerii peste
deversor.
Principalele abateri de la condi tiile norm ale sin t:
- tnecarea deversorului, a direi influenta se introduce prin coeficicntul
de tnecare <r ;
- contracfia lateralll., introdusa prin cocficientul de contractie c;
- oblicitatea deversorului, introdusa prin coeficientul k.
Aceastl fonnull eslA> d<SeOri nnmitl formula PolcniOu Buat. Poleni (1683-1761 )
a pubUc:at o formull de tipul 'I - !
HI> VU
(Poleni Ciovani, Do motu aquae m i><ta e, Padua,
3
1717). Du Buat (1731 - 1809) 5"$1.zcaza necesitatea. lntroducerii coonaq ici pe vertical.\
exprlmlnd:
2
q - " ( "' v2g1 d i = ! Cb Vig n>12
Jo 3
(Du Buat, Pierre Louis Georges, Principes d'hydraoliquc. vcrifiu par un grand nombre
d'experiences faites par ordro du gouvernement, Ed. 11, Paris, 1786).

373
 Deversorul fara inecare, far.l contrac\ie laterala, a~ezat perpendicular
pc albie st: considerl'l ca avlnd condifii normale ~i deci a = I, c = I, II = I.
Oc ascmcnca, sc considera condi\ie normalli curgerea in albie de sec-
\iune dreptunghiulara, ca In figura 12. 1, ceca cc determina structura rclatiei
( 12-2) ~i care se schim hli, in general, pentru altc scctiuni de curgcrc.
Tn condi\ii norm ale m = m0 Coeficientul 111 0 de nume~te coe/1'cient de
/orm1i ~i dcpinde de profilul transversal care aparc astfel ca principala ca-
ractcristidi a dcversorului.
Tinind scama de accasta, mai departe expuncrca es te sistcmatiiata astfel:
- la paragraful 12.2.2. sc face o clasificare a dc,ersoarelor ~i se in-
troduc no\iuni generate noi;
- la paragraful 12.2.3 sc prezinta deversoarele cu profil dreptunghiu-
lar care, fiind foartc simple ~i u~r de definit, slnt bine studiate, iar reiul-
tatelc pot fi folositc, prin extindere, ~i la altc fomw de de,ersoare;
- sc tratcaza apoi alte forme de d rvcrsoarC'.

tl .1.1. Clasificarea deversoarelor. Descrlerea fenomenului

de deversare . Conditii normale

Uc,crsoarclc sc clasifica dupa mai multc criterii, care pun in evidentli

factorii mai importan\ i care influcn\eazli fenomenul curgcrii pcstc deversor.
- D11piI for1>1a sec/i1011 i de curgere, de\'erso:ircle sc clasifica in: dever-
soarc cu scc\iunc drcptunghiulara, trapczoidala, triunghiulara, parabolica,
circ ulara etc. (fig. 12.2).
Cele mai tntilnitc sint primelc trei cazuri , iar dintrc acestea mai des
utiliza t cste dcversorul cu sectiunea de curgcrc drcptunghiularll. Fiind for-
rna cea mai simpla, ca cste utilizata atit In construc\ii ~i instalatii cit ~i la
cJcversoarcle de masurli ~i cstc considerata ca normala.
- D11pii forina projil11l"i transversal, dcvcrsoarelc se clasifidi tn trei
cat l'gorii :
- w perde s11b(ire (fig. 12.J), la care lama dcvcrsanta se dezlip~te
de muchia amonte a dcversorului, daca sub lama se permite intrarea aerului;
- cu perete gros sau pro/il-e practice, la care lama dcversanta se lip~te
de coronamcntu l dcvcrsorului. ln aceastll categorie se incadreaza diferite
formc de profile folositc in constructii ~i instala\ii (fig. 12.1);
- cu prag lal (fig. 12 ..5), la care curgerea are clemente de curent gradual
variat in portiunca ccntrala.
Tn kgatura cu forma lamei deversantc se folose~te clasificarea In lam4
liber1i ~i lama lllkre11tii sau spriji11ila. 0 lam4 liber4 este lama deversanta cu
doua plnzc (fig. 12.3, 12.1,a, 12.6,a). Lama aderent4. este Jamadeversantli care
adcra sau se sprijina pe paramentul aval al dcversorului (fig. 12.1, b).
ln figura 12.6, cu rcfcrirc la curgerea pcste un deversor cu muchie
ascu\ita, se t'xemplificli doull forme de curgere cu lama liber.l: cu laml
acrata (fig. 12.6, a) ~i cu lama neaerata (fig. 12.6, b, c, d).
La curgerca cu lamtl aeratii, in spa\iul dintre devcrsor ~i plnza inferioaril
a lamei, se mentine o prcsiune egala cu presiunca atmosferica. Fonna lamei
cste apropiata de o parabola, reprezentind traiectoria particulci lansatl cu
vitcza V la muchia dcvcrsorului.

374
 Fig. 12.2. Forme ale sec~iunii udatc la deversoare.

---- ~
..I_

m0 = 0.33-0.4
a b 0
Fig. 12.3. Dcverl;4'.>r (U , Fig. l 2.4 Dcversoarc cu peretc gros fi profile
- a.scutitJi; 1' - cu ~ft't ti tUl1llrrr.
Cl)\lc.b.Jt practice :
o - tu pTC'lfll polfgofll : b - ~u prof II curb ti t arn~ Adcre1111.

--
c ..,.o.30...a385
Fig. 12.S. De\'t'ISOt co prag li't

'--
// .//.. .. ~

0 b c d
Fig. L2.6. Forme de ourgc re la de\lersonal cu 1nuch1e ruicu~itl :
- 1:.rnl l"r-1.i ~ b, t - l au1~ ueaeratl : ' - lawi llpuJi.

Se observa ca, dezlipindu-se de deversor, pinza inferioa ra se ridi ca ~i

dupa aceea coboara (vczi fig. 12.3). R.idicarea reprczinta un fenomen de
contrac1ie - contractia de fund - datorita convergentei firelor de curent la
deversor. Influenta contractiei de fund este prinsa in cocficientul 1110 , deci
prczenta ei se considera ca o situape normalii.
Dad. spatiul de sub lama deversanta este marginit (inchis de pcrc1ii
laterali) situatia nonnalii de lama aerata nu se poale men tine decit printr-un
aport de aer din atmosfcrli. Debitul de aer necesa r se calculeaza in fun ctic
de dimensiunile ~i caracteristicile deversorului [2 3).
In caiul cind aerarea lamei este impiedicata se formeaza o lama 1ieaeratil,
care in prima fai3. de functionare are aspectul din figura 12.6, b ~i mai tir-

375
ziu poate avea aspectul din figura 12.6, c cind tot aerul a fost eliminat ~1
spatiul dintre lama ~i deversor se umple cu apa supusa unei mi~cli.ri cu
virtejuri *i pulsatii. Forma de curgere cu lama neaerata este nestabila, produce
solicitari suplimentare asupra constructiei prin vibratii ~i pulsatii de presiune
~i .in practica se evita. Ea se elimina prin acrare sau prin modificarea pro-
filului de,ersorului (vezi punctul 12.2.5).
ln figura 12.6, d se arata fonnade lama tipita, care ia na~tere la sarcini
mici ale deversorului (d upa Lindquist (35) sub I cm) cind lama adera la peretele
deversorului. Daca deversorul este aerat, la cr~terea sarcinii, lama se dez-
lipe~te. !n cazul cind deversorul este ncaerat forma de lama lipita se men\ine
~i la sarcini mai mari. La aceasta forma de curgere coeficientul de fonna
se modifica ~i anume cre~te datorita maririi virtuale a sarcinii prin vacuu-
mul care se creeaza sub lama.
- D11pii. i11flue11/a nivel11lui aval curgerea peste deversor se num~te
nefnecata, daca debitul. (sau caracteristicile curgerii in zona crestei deverso-
rului) nu depind de pozi{ia m:vel11l1<i aval. Daca nivelul din bieful aval cr~te
pcstc o anumita cota limita, debi tul incepe sa se mit:>reze ~i se spune
ca deversorul esle fnecat. Acest fenomen cste ilustrat In figura 12.7, ~i in
special In figura 12.7, c. Aid se arata variaFa debitului In func\ie de nive-
lul apei in a val de deversor : la un nivcl a val egal cu eel din amonte debi-
h1l pesle dcversor este nul ; cre~te a poi pe masura ce nivelul aval scade
pina la atingerea unui an um it nivel critic; daca nivelul continua sa scada,
dcbitul inceteaza sa mai creasca ~i ramine constant ~i egal cu valoarea ma-
xima atinsa Ia punctul critic. Daca nivelul aval se modificii, influenta lui
asupra debitului, in sensul mic~rarii acestuia, se face simtita cind nivelul
aval depa~~te limita critica: deversorul se ineaca.
Fenomcnul se explicii folosind asemanarea cu curgerea la capatul unui
canal, descrisii. la punctul 9.6.2. ~i reprezentata In figura 9.26, c, mai ales
daca sc considera deversorul cu prag lat (fig. 12.5). Caracteristic pentru
acest tip de curgere este faptul ca intr-o sectiune se fonneaza o stare cri-
tica de curgere. Daca nivelul din aval este sub limita critica de inecare,
care In cazurile mentionate este putin mai mare dedt adincimea critica , pe
ultima por\iunc a deversorului mi~carea este In stare rapida sau critica ~i o
modificare a nivelului aval nu se poate b:ansmite spre amonte deoarece la
mi~carea rapida sau in stare critica undelc fizice, purtatoare ale perturba-
tiilor, nu se pot propaga spre amonte (vezi punctul 9.3.2.c). Cind deversorul

Curgere iil8f:Jta

Cu~gere.
netnecora
.___ _.__ _ fJ
,
0 b c
Ffg. 12.7. lnecarea dcvcno.a.relor:
- dcversor Reine.at : & - devf.rsot lnC!Clt ; ~ - curba dtbit\lltd bl f~ de lnl.ISUU- dlD enl.

376
 ---
_:i - -

0 b
Fig. 12.8. Contractia lateral!:
- de-.t'rsor flrl COl'ltttllc l.tuall : - devtfWf" n cont,,.c\Je latcrall.

din figura 12.5 se ineaca (It.> It,.) rni~carea pe deversor devine lenta ~i
perturbatiiJe (modificarile cotei aval) se transmit spre amonte (vezi fig. 12. 16)
~i influenteaza curgerea.
Un fenomen asemanator are loc ~i la deversoarele cu perete sub\ire sau
cu percte gros; In stare nelnecata, curgerea peste deversor, caracterizata prin
clrnpuJ vitezelor ~i presiunilor, se aranjeaza astfel ca sa se produca cu ener-
gie minima, a di ca se realizeaza o stare critica pen tru iru~carea ncuniforma
peste deversor. Cind niveluJ din aval se apropie de creasta deversorului sau
o dep~~te, se produce o modificai:e a cimpului vitezelor in zona de jos a
lamei, m1~rind vitezele ~i dcbituJ; tncepe inecarea deversorului care devine
mai accentuata pe masurli ce niveluJ cr~te . De aici rezulta ci fenomenuJ
de inecare este putemic influentat de fonna profilului deversorului. La dcvcr-
sorul tnecat, in fonnula de calcul {12-3) sc introduce factorul de corec\ie a.
- D14pa contraclia lateralii, care apare cind lungimea deversorului cste
mai mica decit latimea albiei in amonte, deversoarele sc clasifica in doua
categorii:
- deversoare fara contrac\ie laterala;
- deversoare cu con tractie laterala.
ln figura 12.8 se arata aspectul tn plan al curgerii la cele doua categorii
de deversoare. La deversoarele cu contractJe laterala firele de cnrent se curbeaza
In plan, iar Jtnga obstacolele care forteaza firele de curent sa se curbeze
apar zone de virtejuri (apa moarta), ceea ce face ca numai o parte din
deschiderea deversorului (11,) sa fie activa. ln acest caz, in formula de calcul
se introduce la\imea contractata b,:

b, = eh,

In care c este coeficientul de contractie laterala. Aceasta revine la corectarea

coefic.ientului de debit al deversorului, dupa formula (12-3): m = m0 c.
Esta evident cl modiflcarea curgerii pe deversor In raport cu nivelul a val apa.re dnd.
tn a.monte $i tn aval de deversor. milUrca este lentl. Pentru aceas~ situa.Jie este da.tt. In.
&cat capitol metodologia de calcw a doversoarelor, pornind de la lormu!tle (12-2, 12-3).
Adesea, In puncrea problomol dov.,rsorului do Corm! goometrlcll. <lat.\, nu so tine seama
cl. rorm_u.1area diferl dupl regimul curgerii tn amonte de dovcrsor 'i anume:
- dacl curgeroa ~te rnpidl problema are doi parametri determinantl. adlncimea ,1
dobitul, sau adlncimea $i numlrul Froude;
- daca mifcarea eate lentl, atuncl problema are un singw pa.ramtru determinant. caro
eate do obicei sarcina dovt90rulu.i H . '"?" cum '"" ales In formula (12-2) .

377
 ...
- --
a b
c
Fig, 12.9. A~ea lo plan a d.-rsoarclor:
- ~enor normal: b - deversor obUc ~ t - dcrversor 1aterat

- D"pa a~ezarea tlev~rsoarelor se deosebesc trei categorii: deversor

normal, deversor oblic ~i deversor lateral (fig. 12.9). Un deversor lateral
are unghiul de oblicitate 6 < 15 ~i se construi~te dupa schema din figura
12.9, c.
ln formula de calcul se tine seama de oblicitatea deversorului printr-un
coeficient de corec\ie k ce depinde in primul rind de unghiul 6. Pentru cal-
cule aproximative se pot folosi valorile din tabelul 12-1. Deversorul late-
ral constituie un fenomen aparte ~i se trateaza la punctul 12.2.6.'4.
TABBLUL 12-1

30' 60'

0,86 0,91 0,91 0,96

- Dllpii Jonna in plan se deosebesc mai multe categorii de deversoare:

cu creasta rectilinie, poligonalli, in arc de cerc etc. (fig. 12.10).
La deversorul cu contur poligonal calculul debitului se face prin insu-
marea deversoarelor rectilinii care il com pun; la fiecare se jine seama de
oblicitate . La deversorul in arc de cerc se introduce un coeficient k', dupa
formula:
H
k'=l - n - , (IZ-1)
P,
in care 1i se ia din tabelul 12-2.

a c
Plg. 12.10. Forma In plan a deversoarclor:
- rectillnlu; b - cu acaat po.llioo.all; ~ - C\J u-..u curbl.

378
 'TABEl.UL 12'l

G
Fonna albtel
I 15" I w I ~s
I 6-0" I 7S'
I 90'

Albie
lat.I. 0,71 0,35 0.20 0,11 O,Oi 0

Albie
lngustA 0.83 0,18 0.28 0, 13 O.Oi 0

lnfluen/a vitezei de acces la deversor V 0 se ia in considera\ie in doua

feluri:
- printr-un coeficient de corectie "'u care se introduce in formula
(12--3) ~i deci "' = m0 1111 Valoarea coeficientului m, este dupa Bazin [3]:
m 1 = l + 0,55H2/(H + P 1) 2 ; (12-5)
- prin modificarea structurii formulei ( 12-2), in care in locul sarcinii
H a deversorului se introduce sarcina totala:
Ho=H + Y6. (12-.6)
2g '

Q = mb V2gH!12 ( 12-7)
Formula ( 12-5) are o structura ra\ionala deoarece con tine numai pa-
rametrii deterrninan\i. Coeficientul 0,55 a Cost detenninat experimental [3,
1, p. 309]. Fa\a de formula (12-7) da debite pu\in mai mari in domeniul
P,/H>3.
Admi\ind o eroare relativa de cca 4% la debit, din formulele ( 12-5)
~i (12-7) rezulta case poate renun\ala coreca de viteza de acces daca P 1 >
> 2,8H. Experien\ele erectuate asupra deversoarelor cu profil practic arata
ca influenta vitezei de acces devine neglijabila la P 1 > 1,5 H ... 3,0 H .
Considern.rea coeficicntufui m1 sau a formulei (12~7) ca. i ntroduclnd influenta v itez.c:i
de acccs este contestatl explicit de Kindsvater (31], c.are i ntroduce noiiunea de s aYci-tid e/1-cl ir:tJ
H. ~ '""'mu
~fUlivd b,. pri~n care ~ine sc:im1 de influcn~a viscozit:Lt.ii ~i tensfunii superfi-
ciale la deversorul cu perete sub~i.re ~i m1ohle ascutitl. Formula genera.ti devioe :
{l = m,V2gb,H:ri. unde be - b + ko. H, = H +lie.
;u "' depindc munai de.H/P 1 ln aceastll conceptlc, H/P1 - ved ec11atla (12S) - introduce
influen~a contractiei de und ~i mai pu~in ~ lui V0 care este, pentru valorj H/P1 < S. u.n para ..
metru dcrival 0 formull de acel~i tip. cu corectio num.ai la H, a folosit pentru prima dab\
Reh.b ock [19] ln formula (12 12). Este de observat c1 formula Kindsvater ca ~i formula Reh-
bock (1212) pot (i redu!le la formula Rehbock (12-11) daQ
b, = b (I + "/b) ~( H!f2 - H'''(I + /111/H)
se dezvoltl ln serie 1$1 se iau primii doi tenncni, apoi la cfeetuarca produsului se pl.streaii

tiei de fund 'i

numai tumen.ij scmnificativi. ldeea cl H f P 1 reprezinU erectiv influenia modi!icl.rii contrac
ma.i puiin influenta viteui de atteS apa.re ~i In lucn\rilc alto r hidt'aulicieni
(Berezinski (5)) . Aceasta expHcl de ce In formula (12-5), coeficlentul 0,55. dctcnninat experi-
me.ntal de Bazin, arc o valoare aproa._pe dubll fatd de eel dcterminat teoreti~ din echivalenta

nl/2 =
0
H''(1 + ..2gH
v: )l/2= H''(I + 2. ..v; ) .
2 2gH

379

Pina aic1 au fost generale privind deversoarele ~i
e:-.puse probleme
unele recomandari pentru calculul acestora, cu scopul de a prezenta metoda
generala folosita in calculul deversoarelor ~i de a pune in evidenta factorii
care determina introducerea coeficien\ilor de corec\ie conform formulei
(12-3). Rezulta di metodologia de cakul a deversoarelor are un pronun\at
caracter empiric ~i ca, d~ formula generala ( 12-2) este foarte simpla, ea
implica calculul coeficienlor de corec\ie; aceasta cere o oarecare experien\a
~i o buna cunoa~tere a literaturii de spedalitate, din care un extras destul
de amplu se da la sfir~itul capitolului.
Rezultatele cakulului vor avea o precizie mare daca se folosesc date
~i indica\ii objinute pentru deversoare apropiate ca forma de eel studiat.
ln acest scop, este valabila ~i recomandarea inversa ~i anume de a alege
forme de deversoare care sint bine studiate ~i pentru care se poate face un
calcul exact. ln aceasta categorie intra in special profilele standard cum sint
cele folosite In practica pentru deversoare cu profile curbe ~i deversorul cu
muchie ascu\ita (sau cu perete subtire).

tl.l .3. Deversoare cu profit dreptunghiular

Aceste deversoare (fig. 12. 1) se pot clasifica in cele trei categorii men-
tionate la punctul 12.2.2: cu perete sub\ire, cu perete gros ~i cu prag lat:
Parametrii care determina valoarea Jui t110 (condi\ii normale) ~i forma curgerii
pe deversor sint c{H ~i P 1{H. Delimitarea celor trei categorii aratatemai sus
se face in primul rind in lune.tie de c{H. Justificarea rezulta din figurile
12.11 ~i 12.12. !n figura 12. 11 se arata [.5}, dupa date experimentale, cum
variaza 11t 0 In functie de c/H. Se <listing ~i sint notate pe figura, trei zone
corespunzatoare celor trei tipuri de devcrsoare. Limita de separatie intre
mo
Proq/ct f'erete oros f'erere sub/1t

0.44 I
I .
"" .
/

0.42 >-- - ' - . .. . ..

].40
_..
>-

-- . ...- ..
~
o'll"

0,3d ._
Q.36

. . .
I
I- i-:-1~ 7
. /ot
~

:
-F
Q.34 I
. ..
.. 1.;

Q,32 .,.
it; ~~.
..., -1~.!- ~ -- . .
~ . ~ ,__ ,_ - '
~;
- !.-
- I
I
I

-
I
0.30 ~
r- I
' -
0.28
a Q,2 Q.4
I
'
Q,5 0,8 1.0 1.2 '

1.4 1.6 1.8 2.0 2.2 2.~ 2.5
H
2.Bc
10 .~ ?.S 2 (5 l.:J 0,8 0,6 0,5 IJ,4 c
/{
Fig. 12.11. Graficul dependenf<i coelicitnhdui de loanl m0 de parametnd c/H.

380
 a c
Fig. 12. 12. Forme caractcristice de curg:ere peste dcversoarc cu pro (il dreptu.ngbiular ~
- w pc.cc l e 11:m : b - c:u prlll; lllt ; ~ - ~ v,.I Seu.ct

deversorul cu perete sub tire ~i deversorul cu perete gros este aproximat iv

c/H = 0,6. Mai exact, aceasta limita depinde ~i de P ,/H astfel [21) :
-
<)
(H 1 ..;; 1,51
I
+ 0 ,011 H/P 1
. ( 12-8)

Limita de separatie intre deversoarele cu perete gros ~i deversorul cu

prag lat este c{H ~ 2,5.

12 .2.3 . 1. Deversoare cu perete subpre. Sin t deversoare la care forma

caracteristica de curgere este aratata in figura 12.3 ~i care se realizeaza
daca este indeplinita conditia ( 12-8). Aceasta conditie, la deversoare inalte
devine
1
-Hc ..;; -1,51
-= 0,67. ( 12-9)

Cind deversorul este realizat in forma aratata in figuca 12.3, a sau 12.6
se num~ te cu muchie ascut(ta.
lntre deversoarele cu muchie ascutita ~i deversoarcle cu perete sub ~ire
exista ~i o mica deosebire in privinta fenomenului de curgerc ; la deversorul
cu perete subtire dezlipirea nu se produce exact pe muchia de in trare, ci
putin dupa ea, din cauza iofluentei teosiunii superficiale. Aceasta conduce la
o majorare nescmnificativa a coeficientului de debi t. In figura 12. 13 se
arat'a caracteristicile curgerii peste un deversor ioalt (PifH > 3).
La tleversoml in contlJlii nor-
m.J.e debitul se calculeaza cu for-
mula ( 12-2). Pentru calculul coefici-
entului m0 exista mai multe formule,
dintre care se meotioneaza urma-
toarele:
- fo rm11la Bazi11 ( 1898) [ 3]
corectaJiI :
0 0027
m 0 = 0,405 +
H
, (12-10) l,40H

cu H exprimat in metri. Al doilea Fig. 12.u. Forma lamei aerate la deversorul cu

termen reprezinta corecfia pentru mucble asca litl.

381
influen(a tcnsiunii superficialr!. Pen tru viteza de acces se introduce factorul
de corec\ie ( 12-5):
H'
m, = I + 0 ,55 - -'--
(H + 1
P 1)
- formula Rehbock ( 1929) [29):
H
m0 = 0,10'4 + 0,05'1 -
P1
+--,
0 .001
R
(12-11)

inclusiv corec\ia d e concli(ii de acccs. Aceasta formula rezulta din formula

originala a Jui Rehbock [19}:
Q = (1 ,78 + 0,2'1 H/ P,)b(H + o,00 11)2ta, (12- 12)
in care 0,2'1H/ P 1 reprezinta corec\ia d e acces, iar 0,0011 corecpa pentru
influen\a tensiunii superficiale.
Formule ulterioare [ 15, 26} d eterminate pe bazc tcoretice ~i experimentale,
dau, fa(a de formula Rehbock , diferen\e d e maximum 1,5% .
Fotmulele Bazin ~i Rehbock nu pot fi aplicate la deversoare tcrminale
cu inallime prea midi; ele sint valabile [29) in zona:
H/ P, < 5 ... 10. (12-13)
Co11tracfia laterala a pare la deversoare plasa te in albii dreptunghiulare
d e lajime B mai mare decit lungimea b a deversorului. Pentru calcul se pot
folosi formulele SJ .A. ( 1921) :

2,110 - 2(!.. J'

tn0 = 0,385 + 0,025 (~B ) + 2

I 000 H
B
+ 1.6
(12-1'1)

m;1 = I + 0,55 ( -b )' (

B
H )' ,
, H + P,
(12-15)

va labile in limitele:
P,>0,3t11; 0,025~ H~0,8m; H/P 1 < 1. .. 2; b>0,3B.
Se observa ca nu se folose~te ~oeficientul de corec\ie c din formula
generalfi. (12-3), ci se moclificii structura formulclor (12-'1) ~i (12-5).
lnecarea deversorului cu muchie ascu\ita se produce daca sint tndepli-
nite condi\iile:
11. = H - z> o ~i .!... < (.!..} , (12-16)
P P er
deci daca nivelul din aval depa~e~te muchia deversorului ~i caderea
relativa z/ P este mai mica dedt o valoare critica, care depinde de m ~i d e
H/P. Marimea (z/P)., se da tn tabelul 12-3 ~i se vede ca arc valoarea
mcdie 0,75.
Curgerea inecata are doua forme (fig. 12.6, b) :
- cu vina cufundata sau descendenta in bieful aval, pentru 0,3 < z/P <
(z/P).,;
- cu vina de suprafata ond11lat4 daca z/P < 0,15.
382
 7ABELUL 12-3

- I 0-0,SO
I o,n
I
H/1'

t,00
I l,SO I 2,00

0,-U 0,73 0,73 0,76 0,82

0, 16 0,89-0.71 0,71 0,70 0.73 0,79
0,18 0.68 0,67 0.70 0,78
I
Cind z/P = 0,15...0,3 curgerea are o forma nestabila, cu vina descen-
denta sau cu v1na de suprafata. Pentru situatia cu vina descendentJi, coefi-
cientul de inecare se poate calcula cu formula lu.i Bazin:

a = 1,05 (I + 0,2 h; rv;

Coeficientul 1,05 tine seama de faptul ca la inecarea deversorului se
intrerupe alimentarca cu a.er sub pinza inferioara ~i, ca urmare, are loc o
majorare virtuala a sarcinii, datorita vacuumului care se produce sub mu-
chia deversorului.
12.2.3.2. Deversoare dreptunghiul.are cu perete gros (fig. 12.12, a).
Calculul deversoarelor cu perete gros se face, de obicei, cu formula (12-7):
Q = mb V-2gH03(l,
in care influenta vitezei de acces se introduce prin H 0 din ecuafia ( 12-6),
iar m se calculeaza conform fonnulei ( 12-3), dar fara corectie de viteza.
Acest procedeu ocol~te necesitatea de a calcula coeficientul de corectie
pentru viteza, dar are dezavantajul, Cata de formula (12-2), ca nu da explicit
debitul, care intra in deterrninarea Jui H 0 .
Tinind seama de nota de la punctul 12.2 este de observat ca formula
de tipul (12-7) este recomandabila pentru motivul ca valorile pentru diferiti
coeficienti de corectie sint stabilite cu ajutorul acestei fonnule.
Pentru condi/ii normale, coeficientul de debit se poate calcula cu for-
mulele lui Berezinski (5], dintre c~e prima se refcra la deversorul cu mu-
chia de intrare in unghi drept, iar a doua la deversorul cu muchia de in trare
rotunjita, cu raza r = 0,2H:

m0 = 0,32 + 0,0.S (2,5 - ; ); ( 12.- 18)

2,5 - -
H
'
m 0 =0,36 + O,l - -- ( 12.- 19)
1 +2 -=.
H
Fonnulele sint valabile in domeniul 0,6 < c/H ~ 2.,5 ~i cu conditia
P JH ;;;i: 3. Ultima relape se refera la condi tiile de acces. Pentru P./H < 3 de
ease poate tine seama printr:> formula asemanli toare cu ( 12-1 1) care, trans-
formata in factor de corectie. conduce la:
H
Kv=l + 0, 13 - (12-20)
P,

383
 Corectia Kv se aplicii valorilor calculate cu formulele (12- 18) ~i (12-19)
cind 1/5 < P,/H < 3, prima limitare reprezentind conditia (12-13) pentru
val a bili tatea forrnulei ( 12- ll ). respect iv ( 12-20) .
Co11trac1ia lateral1r la deversoarele cu perete gros, ~i in general la dever-
soarele cu profile practice, se introduce conform formulei generale ( 12-3)
prin coeficientul de contractie c.
Dupa formula F rancis, pentru o deschid ere:
ff 0
c = l-02-
1 b , b, = cb =b- 0,2H0 ; (12-21)

se admite deci ca pe fiecare margine a deversorului se produce o contrac\ie

laterala aproximativ egala cu contrac\ia de fund. Pentru P1/H ;;;i: 3 aceasta
din urrna este egala (vezi fig. 12. 11) cu 0,112H.
Creager a introdus influen\a formei marginilor ver ticale ale obstacolu-
lui (pile, culei) care produc contrac\ia. Pentru mai multe deschideri:

c = I - 0 1 l 11C1 Ho (12-22)
b

in care:
11 este numarul marginilor vert icale care produc contractia:
C1 - coeficient care depinde de forrna marginii obstacolului (vezi
fig. 12.11).
Mai comod pentru calcule este sli se scrie formula (12-22) astfel:

e = I - 0, 1 I:C1 Ho , ( 12-23)
b

in care suma se refera la toate marginile care produc contrac\ie.

Exista ~i alte formule care au, in general, aceea~i structura. Bere-
zinski [5] critica aceste formule pentru motivul cli in ele nu apare ~i influenta
gradului de strangulare (sau de mic~rare) al sec\iunii de curgere ~i care este
factorul principal ce produce contrac\ia ~i care este exprimat, la albii drept-
unghiulare, prin raportul bf B sau 'E.b/ B. Berezinski a studiat problema
pentru deversorul cu prag lat ~i pr-0pune o formula ~i o metodologie de
calcul care se arata la punctul urmator ~i care poate fi extinsa partial ~i
la deversoarele cu perete gros sau cu profile practice.
C11rgerea fnecatii se produce in conditii asemlinatoare cu cele descrise
la deversorul cu perete subtire, deci se vor folosi indicatiiJe date acolo.
Pentru calculul coeficientului a se poate
c1 =l,O 0.7 0.7 0.4
folosi fie formula (12-17), fie datele din
tabelul 12-1, care da valori medii uzuale
rn functie de h./H 0 (dupa normele sovie'tice).
Pentru h./H 0 = 0,75 s-a luat a= 0,91 ... 0,80,
/.
corespunztnd zonei de nestabilitate a
curgerii ~i fiind deci posibile valori in gama
Pig. 11.14. Valor ilc coeficicntului C1
din rormula contractiei. indicata.
 TABELUL 12-1

t..JH,
I II
Jt,./H,
I
II
A,./H,
I
0.00 1,000 0.35 0,988 0,70 0,933
0,05 0,999 0;40 0,983 0,75 0,910-0,800
0,10 0,998 0.15 0.978 0,80 0,760
0.15 0.997 0,50 0,972 0,85 0,700
0,20 0,996 0,55 0,965 0,90 0,590
0,25
0.30
I 0.991
0.991
0,60
0,65
0.957
0,947
0,95
1,00
0,410
0,000

12.2.3.3. Deversorul cu prag lat. Se situeaza in domeniul 2,5 < c/H < 8 .. .
... 12, lim.ita superioara fiind pentru deversoare cu muchie vie la in trare, iar
cea inferioara pentru deversoare cu muchie rotunjita. Aspectul curgeri.i peste
deversor este arlitat in figura 12.121 b. La intrarea pe deversor lama pre-
zinta o strangulare pronuntata; imediat dupa intrare se formeaza o adin-
cime contractata h 1 < h.., dupa care unneaza o mi~care gradual variata
i.n stare rapida [5, HJ. Neuniformitatea de la intrare ~i contractia lamei s!nt
ma.i accentuate dnd muchia de intrare este vie, d.in cauza dezlipiri.i care are
Joe. Aceasta explica Iii de ce la deversoarele cu muchie vie caracterul de
deversor se pastreaza p!na la c/H ~ 12.
Daca c/H> 12, spre caplitul aval (fig. 12. 12, c) apare trecerea la re-
gim lent ; la cca 3h., in amonte de muchia de ie~ire se formeaza pe prag
ad!ncimea critica, de la care, spre amontc, se dezvolta curgerea lenta care
se racordeaza prin salt ondulat cu curgerea rapida de la intrare. La pra-
guri cu lun.gimi mai mari, zona de intrare este inecata ~i se formeaza pe
deversor o milicare lenta, comandata din sectiunea de ieljire a val; construc-
pa se comporta ca un canal scurt.
In domeniul de deversor cu prag lat (c/H < 12), curgerea este coman-
data din amonte alia cum demonstreazli (29, 5) figura 12.15, in care se
vede ca aspectul curgerii la intrarea pe prag nu se modifica la mlirirea
grosimi.i relative c/H. Ca unnare, calculul deversorului cu prag lat se poate
face cu formula generala ( 12-7) in care coeficien tu! de forma m 0 nu depinde
decit de cond.itiile de intrare determinate de fonna muchiei la intrare ~i de
is lilpmea pragului P 1, cind P,/H < 3.

~=l.93
~-.-------
.,."'
{
~~-rn~~~~~~~~
l*--c4 =aBOm--1
----~C3= l.20m
- - ---
C2=l.60m - - - ---.
~------- C =2.00m'_ _ _ _ __ _..,
1
Fig. 12.15. Fonna suptalci<i libc<e la deversorul cu prag lat penl:ru dilcrite valori c/H.

385
 Berezinski [5) recomanda urmatoarele valori pen tru cazul PJH;;;,, 3:
= 0,32 pentru prag cu muchie vie;
111 0
m 0 = 0,36 pentru prag cu muchie rotunjita cu r = 0,2 H ~i formulele:
3- P,
H
m 0 = 0,32 + 0,01 P,
( 12-21)
0,'16 + 0,7S -
H

3-~
m 0 = 0,36 + 0,0 I ----
H
P,
( 12-25)
I. 2 + l,S -
H
pentru ca;mrile dnd P1/H < 3.
Aspectele particulare ale curgerii la deversorul cu prag lat, I.a care din
sectiunea 1-1 (fig. 12.12, b) mi~carea incepe sa fie gradual variata, permit
sa sc stabileasca direct formula generala de calcul. intr-o forma specifica
deversorului cu prag lat. Notind :
(12-26)

~i aplicind relafia Jui Bernoulli, respectiv formula sistemelor scurte, intre

secfiunile 0-0 ~i 1-1 sc ob tine :
Q = M1 V = bh1 tV2g(H0 - h,), ( 12-27)
sau:
Q = ipbkH 0 V(I - k) 2gH 0 ,
care se poate scrie :
Q = nib y2g H8".
adica formula (12-7) in care:
111 = ipk VI - k. (12-28)

0 formull de acest tip pcntru devcrsorul cu prag la t a fost propuso\ pcntru prin1t\
datll In 1819 de Belanger (1789- 187'1), pe baza conuptului de debit mo.rim. Scr iind rela\ia
debitului sub forma :
Q ~ bh Vlg(H - A)
2
detern1inl pc h din condi t,in. dobitului maxim fi c u A = J
H rezulta.

Q = b ~H f21H.
3r 3
Boussinesq (1890) scrio accea,i rcla\ic considertnd ed. pe devcrsor se realizeaz1 salt lo.
stare critic4. cu It -==: Acr ._ t'r/c:
Q = bh,, y2g (H - A.,).
Ambele lormulo conduc la
Q ~ mb t'21 H't,
m - 0.38S.

386
 TA8LUL 12-5

I o.~2 0,3'3
I O,J4
I
0,)5
I 0, ]6
I 0,37
I
0,38
I
0,385

op 0,95 1 0,954 0,961 0,967 0,974 0,983 0,994 I , ()()

k
I 0,457 0,477 0,500 0.527 0.558 O,S96 0,641 0,667

In tabelul 12-5 se dau, dupa Berezinski, valorile <p ~i k in func tie de m

calculat dupa formulele (12-2~). (1 2-25 ).
Dupa Berezinski (5} coeficientnl d~ contrac(,ie lateraliI se calculeaza cu
formula:

C= I - v 0,2
a
+
p
F;
ITl I- ~) '
( 12.-29)

in care coeficientul a are 1alorile:

a= O, 19 pentru prag ~i margini verticale a vind muchii vii, in tmghi drept;
a = O, 10 pentru prag cu mucbie de intrare vie sau rotunjita ~i cu margini
verticale rotunjite.
Formulele sint aplicabile in domeniul 0 < PtfH < 3 ~i 0,2 ~ b/ B ~I.
Pentru b/B < 0,2 sau P 1/H > 3 coeficientul c se va calcula cu valorile
limita, respectiv b/B = 0,2 ~i P 1/H = 3.
Cind raportul b/B este diferit de la o dcschidere la alta, in special la
cele laterale, calculul se face separat pentru deschiderile cu conditii asema-
na toare.
In figura 12. 16 se arata [5] cum dec urge procesul foecarii deversornlui
C1i 111uc/1ie de h1trare n m1ghi drept, iar in figura 12. 17 se arata schema dever-
sorului cu prag lat inecat.
Se 1ede ca inecarea incepe in si tuatia cind influenta nivelului din
aYal se transmite p!na in sectiunea 1-1 ~i modifica adincimea contractata.
Aceasta modHicare, ~i implicit procl'sul de tnecare, sc produce relativ brusc
lftm hn
10 -~ I I I Ho - ago
- 0.87

8 I
~ .....
~ !-.&
/
/
~
I..<>

"' ., ~ - a1s
0.83

. " 11 ~
I
!:/
/

-' fJ.58
~
' \ 0.76
-::::~

" " '' 0,73

4
1 - - ' ll58
' '- I

2
I '
_J. I
' \ ~- Q39
I I
I
0 5 10 15 iiJ i25 30 35 ~o 45 50 - :.20
0
'30 ~20 t /5 10 5 V/ 1" ./, t ~ /' .. , ..
,; , './/~,, ,,, ., r/.
SJ 60cm
i;.._"'
...: - C:50cm - -~

Fig. 12.16. Forma CU!b<i suprafctti lib<ro la dcvcrsorul cu prag lat pentru cl.i!erite
valori ~./H0

387
 TABBWL 12-11

.. ~---
~
- 0,80 0,81 0,82 0,83 0,84 0,87 0,118
Ho
--
a 1.00 0,995 0.99 0,98 0,97 0,95 0,93 0,90

~ 0,89 0,90 0,91 0,92 0,9J 0.91 0,95 0,96 0,97 0,98
Ho
- - - - - - -- - - - - -- -- ---- --
a 0,87 0,81 0,82 0,78 0,71 0,70 0,65 0,59 o,so 0,10

la valori 0,78 ... 0,83 ale ad1ncimii de inecarc relative h0 /H 0 Se mai observa
ca ptna la grade de inecare destul de mari (h./H0 = 0,90) se formeaza o
ad1ncime contractata, dupa care adincimilc cresc pina la h. Diferenta:
z, = ' - "
se nume;;te !niiltime de restabitire ;;i se <lator~te retransformarii partiale in
energie potenfiala a energiei clnetice din scctiunea 1- l.
Calculul debitului la devcrsorul cu prag Lat inecat se poate face in doua
feluri; fie se folos~te formula generala ( 12-7) ;;i coeficientul de inecare a,
fie se folose;;te o formuH1 specialli de forma (12-27).
In primul caz, coeficientul de inecare a se da in functie de inaltimea
de inecare relativa /i 0 / H 0 ~i se poatc lua din tabelul 12-6. fu acest tabel se
dau valori m edii, valabile penlru siluatiiJe: deversor cu muchie vie sau
rotunjita, cu sau fara contractie, iniltimea pragului P 1 0. >
ln al doilea caz, se folose;;tc formula sistemelor scurte (fig. 12.17):
Q = bip.h V2c(H. - h), ( 12-30.)
ceea ce implica ;;i determinarea adincimii contractate Ii in z.ona de intrare pe
deversor. Dupa Berezinski calculul se conduce astfel:
- se stabil~te h;
- se verifica inecarea prin condijiile:
h. = H - :i: > 0,8 H 0 ; h > h.,;
- se calculeaza ip
Adlncimea contTactata se calculea-1.ii cu formula empirica:
l1 = h.-k.h.. (12-31)
k = 0 30 - - 130 , (12-32)
, 3,22h' - 3,65
In care k' = h. /h.,.

Fig. 12.17. Schema curgcrii luoe,atc pesto deversorul cu pra.g lat.

388
 Coeficientul de corectie al vitezei cp. este raportat la H 0 ~i difera de eel
al de\ersorului neinecat (ecuatia 12-27) ~i se calculeaza cu formula:
cp = cp -

0,013
m'
v
4,. -
Ho
0 80
' '
(12-33)
in care cp se ia din tabelul 12-5.

12.2.4. Deversoare cu profil trapexoidal

lo figura 12.18 sint aratate notatiile ~i a.spcctul curgerii la un deversor
cu profil trapezoidal, forma ob~nuiti in care se realiz,eaza deversoarele cu
profil poligonal. Fata de deversorul cu profil dreptunghiular apar doi para-
metri suplimentari ~i anume:
m... = ctg "' coeficientul de taluz al paramcntului amonte;
m = _ctg f3, cocficientuJ de taluz al paramentului aval.

:::
- -!- - - - - - 7f'?-"= p;\
I
.....1

m,. = rtgfJ
Fig. 12.18. Deversor "u prolil poligonal.

Coeficientul de fonna m0 va depinde - in plus fa ta de deversorul drept-

unghiular - ~i de ac~ti doi parametri. ln tabelul 12-7 coeficientul m0 se da
in functie de PJH, c/H ~i m sau "' Tabelul, inlocmit dupa (11), confine
date pentru deversoarele avlnd unul din paramente vertical (cu "' = 0 sau,
TABLUL 12-7

-
Cfilintlfll ,,.,...,,,.,, t/tl
P 1/Ht
I .... I I .s I 0,7
I I 1.0

0.5 .. 2 0 3 0.12 0,10 0.36 0,31

0 s 0,38 0,37 0.35 0,31
0 10 0,36 0,36 0.3~ 0.31

3 0 0.17 0,H 0.10

s
10
0
0
0.16
O,il
0.11
O,U
0,10
0,39
. 0.37
0,37
0,36

2... 3 0 1 0,16 0,12 0,37 0,33

0 2 0,42 0,10 0,36 0,33

l 0 0,16 0,13 0,39 0,36

2 0 0,47 O,i1 0,40 0,37

Notl: Valorile .au In colOU>ele extreme scrvesc numai peotru interpolar.

389
 .3110
. . 6'.00 ,_
845

/: 9
I I

~}Y
~
"" ~ ~

50. JI

Fig. 12. 19. Dc,cr$orul c.u prori1 poligon:11 stilit at pentru s tudlul co~ficientului
le dcb1\ ~1 :1 lhnihli J e iTieca rl'.

respecti,, 111 = 0) ~i al tloilca inclinat. Pen tru profilele cu paramentul

0
.,

amonte vertical dcvcrsorul arc comportare identica sau apropiata de

dcversorul dreptuni;hiular ~i in funqic de c/H deversorul se poate asimila
cu deversoarelc cu profil dnptunghiular cu perete sub\ire, perete gros sau
prag lat, mai ales la o inclinarc mai mare a paramentului a'al. Compor-
tarea deversorului tsle ic.kntica cu a 1lcvcrsorului dnptunghiular d nd curge-
rca sc produce cu lama librra acrata ~i apar deosebiri cind paramentul aval
este mai pu\in lnclinat ~i curgcrc.;t sc produce cu lama aderenta.
La deversoarelc trapczoidalc cu parament amonte inclinat, deosebirile
fa!a de de,crsorul drcptunghiular sinl mai mari ~i se traduc printr-o ma-
jorare a coeficicntu lu i 111 0, dcoarccc indinarea paramentului amonte mi~
reaza contrac\ia lamei pc vr rticali1. in plus, trebuie precizat ca valorile
date pentru m 0 corcspund curgerii normale cu lama libera acrata.
De ckctul conlrac\ ici Jatcrak, inccarii ~i vitezei de acces la de,ersoa-
rele tr;tpezoidalc, sc poatc tin e sca ma dupli regulile expuse pentru de,ersorul
cu profil dreptunghiular. ~Tralarta arc caracter aproximati\', deoarece incli-
narca paramentelor an influcn\i't ~i asupra fcnomenelor men ~ionate. De
exemplu, experientelc l'fccluatc prntru un deversor cu forma aratata in fi-
gura 12. 19 au condus la urma loar<'ic rezultate [9): 111 0 = 0,37 pentru c/H =
= 1,0 ... 9,0 ~i limita de inccarc '1 0 /f/0 ~0,92 , deci diferite de valorile care
se ob~in pentru devcrs.oruJ dreptungh.i ular. ln figura 12.20 se arata modu.l de
determinare a limitci de inccarc; rc?.uJtatcle arata ca inecarea se produce
brusc. ln figura 12.2 1 sc di1 varia!ia cocficientului de inecare cu Ji../H 0

IT
co
I.
- ~ ...-
Q$O
llo
IJ.8Q .;Ji
aJO \.
a60
a50 \
-afO \
q 4S 45 f7 ~ -9 SO SI 5? 5354551t,,(c.J a
Fig. 12.20 De:tcrminarca limllci de Fig. 12.21. Curba coeftcientului de lnecare peotru
lnc."Carc. deversorul din figur& 12.19.

390
 11.l.5. Deversoare cu profil curb

A~a cum arata numde, sint deversoarc cu sectiunea transversala. profi-

lata dupa o curba sau con tin Ind elemente curbe (fig. 12.4, b) ~i sint de doua
feluri: cu profil flirii vactmm ~i C1 profil 111 vacu141n. Sint profile dupa care
se realizeaza in practica porjfonea deversanta a barajelor. Ideea care conduce
la necesitatea de a adopta elemente curbe in profilul deversorului este aceea
de a evita dezlipirea lamci la coronament.
Deversoarele ct' profit curb /lira vacuum sint construite astfel ca la contac-
tul intre lama deversanta ~i paramentul devcrsorului sa nu apara vacuum.
1n ipoteza de fluid perfect (fara frecare) profilul care satisface aceasta condi-
tie (Bazin) este eel realizat dupa forma pinzei inferioare a lamci aerate la
un deversor cu muchie ascutita, vertical {fig. 12.13) sau lnclinat. Este evi-
dent ca o asemenea condi\ie se poate satisface numai pentru o singura sar-
cina a deversorului, la care se cakuleaza coinciden\a formelor. Aceasta sar-
cina se num~tc sarcillii de calcul H. La acest deversor, sarcina cste diferihi
de cea a deversorului cu mucbie ascu\ita sau perete sub\ire din cauza de-
plasarii in sus a crestci. Sarcina deversorului cu profil curb se dcfine~te a~a
cum se arata in figura 12.13.
Profilul construit dupa aceas!a regula se nume~te profit Ba.zfo insa
nu indcpline~te conditiilc cnun\ate din cauza viscozitatii lichidului real. De
aceea, au fost efectuate numeroase studii pentru a gasi forma optima a pro-
filului deversorului care sa satisfaca condi!iile de presiune. Printre acestea
se citeaza: pro/ilt1l de MarGhi [36), profil-ttl Creage.r [1'1), profit11l O/i(erov ['10),
profitut Smetana [53) ~i in ultima vreme profil11t lVES (\Vaterways Experi-
ment Station, Vicksburg). Profilete WES au fost studiate ~i pentru diferite
inclinari ale paramentuluj amonte al barajului avind (57) formele aratate in
figura 1.2.22. Coronamentul deversorului este profilat dupa curbe date de
ecua1ia:

(12-3'1)

Coeficientii m 0 , R ~i n sint indicati in figura 12.22.

Deversoarele cu profil curb sc calculeaza cu fomrnlele generale (12-7),
(12-3). Valorile cocficientului de debit, date in figura 12.22, se corecteaza
pentru:
- abateri de la sarcina de calcul ;
- infiuenta vitezei de acces, respectiv a inal!imii P 1 (pen!ru P 1/H. <
< 1,33);
- contractie, inecare etc.
1n figura 12.23, a se dau, dupa [57], primele doua corec1ii pentru dever-
sorul cu parament amonte vertical, iar in figura 12.23, b se arata corectiile
suplimentare pentru inclinarea paramentului amonte.

391
 n; r.asu
nz 1,8/Q
fla2,0Q
fl;f.939
nuc0.502 #lg zO,i/97

n; J;836 n><f.776
flz /,936 flaf.873
!110.,. 0,5QQ mq~0.495
0,13!/Hc
.Ll-J~.t.-~-- J(

Fig. 12.22. Formclc profifolor dovcrsoarelor WES.

(Of 1.3
~
......
~I.OJ
I
L02
~
1.2
~ I
t;;Ll,J
I.I
:'\% /, '1
1,01 ~~
<... ~ I< l.O
. aa '/ IJ~
I.DO
I 'I /J f/
/Jll9

499
as
"'
I.~
i:::::.. as
j ~ II'/
a2 Qf Q6 1,2 If aT
V/, ~

~w
-~
I
/
1 _.....
.....
0a10 a1s aso ass ago ags 1pq
.;14302
Fig. 12.23. Corec~ i-otni dovenoan!e WBS.
 Fl(. 12.2. Dovcrsor cu vacuum Pig. 12.25. Deversor cu vacuum cu
cu prolil circular (Rehbo<k). profil eliptic.

Corectiile pentru contractie ~i inecare se fac dupa procedeele ~i for-

mulele expuse la 12.2.3.2. pentru deversoare cu perete gros .
DeversoaTek cu vacuum sint dcversoare cu fonne curbe mai simple, care
rezulti tn general prin profilarea coronamentului dupa un arc de cerc (pnr
filul Rehbock, fig. 12.21) sau arc de elipsa (fig. 12.25). Coeficientul deverso-
rnlui cu profil Rehbock se calculeaza cu formula:

m = ~[o,312+yo,30-0,0 t(5 - ~)'+o,09 :.J ( 12-35)

La deversoarele profilate dupa arc de elipsa coeficientii de debit sta-

biliti de Rozanov [51) ~ireprodu~i in (8) depind de H/a ~i b/a (vezi fig. 12.25)
~i variad tn limitele 0,487 ... 0,577. Vacuumul care se fonneaza pe para-
ment are valoarea (51, 8):
- deversor dupa arc de cerc, h_ = (t,39 ... 1,58) H 0 ;
- deversor dupa elipsa, b/a = 2, h_ = ( 1,27 ... 1,55) H 0 ;
b/a = 3, h- = (1, 31 ... 1,63) a .
Se recomandi ca tnilmea vacuummetrica sa nu depa~sca 5... 6 m -
pentru a evita dezlipirea lamei - ceea ce limiteaza domeniul de aplicare al
deversoarelor cu vacuum, d~i coeficientul lor de debit este aproximativ
0,55. lnecarea deversoarelor cu vacuum tncepe la h./H = -0,15, iar coefi-
cientul a se poate calcula dupa (8).

Da.te mai cxaete pcnt:ru infiuenia contraciiei ,1 a nifelor practicate tn. piJe se pot lua
din [$7, pp. 370...377) c:.aro p.r ezintl retultatele WES. So dau d e ascmcnca date privind di
tributia presiunilor pe devon;or.
0 observatle ca.re se degaji din expuoerea aiupra dcversoarelor este ci folosirea (Or
mulelor geaoralo conduce la rczultat.e bune numai pentru forme foarte simple (devcrsvaro
eu mucbie -utltl sau pcrete subtlre fl perete gros - lotr-o mai mi<A mAsurA). Pentru formo
mai complicat.o - cu_m cste tn special cazul fonnolor eurbe aau poligonale - rezaJtate mai
precise .., pot obti"" numai folosind rezult.atele cercetlrilor expcri men tale executate po forme
aimilare sau apropiat... Peatru a<:est motiv est.. util1 staodardizarea acestor tonne care de
f&pt se impwi prin calitatea ruultatelor, cum este cazul prolilelor WES fi Cttagor.Ofilrov
penlnl devereoare cu profil practic sa.o profilele 'i fonnele stumte de Bereinski sau Kumin
pmlttv d - - . e Cll ptag fat.

393
 12.2.6. Alte forme
de deversoare

12.2.6.1. Deversorul cu
seetiune triunghiulari. Este o
forma de deversor folosita la
masuratori de debite in labo-
rator sau in oaturii, pentru
debite mid. Pen tru :i. asigura
o pre.cizie mai mare masura-
Fig. 12.26. Devcrsor triunghiular~ torilor, se executa cu muchie
asc-u\ita, ccea ce face si se
reproducii mai exact forma geometrica. Structura formulei de calcul pentru
debit se ob\ine scdind, dupii. metoda Pokni (fig. 12.26):

dQ = .dA V2gz;

Q = ~: IL 2 tg (H - z) V2gz dz ;

Q= -158 v-
IL lg 2gHs12 (12-36)

ln cazul 2 = 90 (deversor Thompson) *i . = 0,60 formula devine:

(12-37)

0 formula mai exactii., care tine seama de Yariatia cocficientului de

debit in fuoctie de H ~i A 4 /A 0 este:

( 12-38)

in care: A 4 este aria sectiunii de curgere a deversorului ~i A 0 aria sectiunii

inainte de deversor. Se recomandii. si se ia P 1 ;;i: 2H .
12.2.6.2. Deversorul pilnie. Este
--_,. . un deversor care, in plan, are form.a
de cerc sau arc de cerc, sectiunea
transversala fiiod profilatii dupii.
ideea form.elor curbe fiirii. vacuum.
l'111/1une de
16' Se folos~te ca evacuator de ape
rnari, schema generala cuprinzind
_,,._, 6'- rucort1111:e - un put vertical ~i o galerie sau un
l'urYt111cul tunel de evacuare (fig. 12.27).
z Considerat separat, deversoruJ
pilnie poate avea diferite regirnuri
de curgere, ilustrate in figura 12.28
care aratii. formele lamei deversante
Flg. 12.:Z?. Pcvcrsor pllnie ~i tras<ul de evacuare. aerate la un deversor inelar cu

394
 -o.s
, ,~--- 'a"
- - -k-"1:-\-~
0 =- . .
.:--.
, .., .. , ,
~ ::::::.

~. ~\ ~: ~ ...::--,
0.S H-+n,\~.\~'\ ..,._
".\ . ,-
. ,___:..,,:.._Id-"'
:--1 , -1-- +_.---I- -
fl .\ I I\",, . 0 3
~:,;-
1,0 i-2+
.o-~f , i ' \ ' ""-..."
.\ -t-'-;--.".."'-t..---
' 1-- -1
II , -.....\-..
J' 1,5 I \ \
~c/,O J \ \ \ '.

za 1' \
\ \ ~:

\.""
'
--~~
2.j f--+a.i.:e-.;..1
1+'1-++- .. .r;;..,~
1 --'ll-..._f--'-'+
i
l0 1----+---+-1+-++----ll---+---+-::.--l _,
.
a6 ! I
I I
3.51--1----'l-+1-.+11--i-.l--+->--+-- -l
2.r a4 0.3 \0.2
1
4.0 ~-1---~--'--....U---'---'---'---'
,

0 b
FiJ. 12.28. Forme de curgere la deversorul inelar cu rnuchie a.scutlta :
- de!lAirca. panmetrllor : b - forme de c:urc~rc>.

muchie ascutita. tn partea stinga-jos a figurii 12.28, b sint redate formele

pinzei inferioare pentru diferite \"alori H/R. Curbele din col\ul din dreapta-sus
reprezinta pinza superioara ~i respectiv suprafata libera pentru acelea~i
valori H/R. Din examinarea acestora se vede ca la marirea raportului H/R
(ceea ce la un R dat echivaleaza cu cre~terea debitului) se produce o auto-
inecare a deversorului. La limita, fenomenul de dcversare se transforma
intr-un fenomen de curgere intr-un ajutaj interior. In func\ie de H/ R se pot
dis tinge urmatoarele aspecte ale curgerii:
H/R < 01t6: deversor neinecat;
H/R = 0,46 ... 0,8: deversor autoinecat;
H/R = 0,8 ... 1,0: deversor autoinecat cu dispari tia formei de pilnie
a suprafetei libere;
H/R = 1,0 ... 1,6: trecerea spre aspectul de curgere prin orificiu-ajutaj
interior:
H/R > J,6: aspect de curgere prin ajtttaj interior.
Deversoarele pllnie se. proiecteaza pentru curgere neinecata, cu R > 2,2 H,
iar profilul lor se da dupa forma pinzei inferioare. La un deversor pilnie de
forma data, la H ~ H ..ievi deversorul ramine neinecat; la H > H,. 1,.,1 a par
forme de curgere asemanatoare cu cele descrise pentru deversorul inelar,
dar cu alte valori pentru H /R.

395
 Pentru calculul coeficientului de debit al deversorului pilnie nelnecat
cu H /R = 0,20 ... 0,38 ~i P,/ R = 0... 1, Romanko [8) a stabilit formula:
m = 0,190 - 0,068 YH /R - 0,03 [I - (P.fR)ll], (12-39)
care se introduce tn formula generala:
Q = cm(2nR - n s) vie H"Z. (I2--10)
Formulele stnt date pentru cazul cind pe coronamentul deversorului se
prevad pile cu directia radiala, pentru a impiedica rotatia lamei. Notatiile
s!nt: c, coeficientul de contractie al pilelor; s, grosimea pilelor; n, numl-
rul pilelor.

12.2.6.3. Deversorul sifon. Este o constructie formata dintr-un dever-

sor acoperit cu o placii curba denumita capota, sprijinita pe deversor prin
pereti verticali de sepa:ratie; tntre fata deversorului ~i capota se formeaza
astfel canale curbe (fig. 12.29). Deversorul sifon funcponeaza astfel:
- cind tn bieful amonte suprafata apei de~e~te nivelul A, lncepe
fenomenul de deversare; nivelul cresclnd, de exemplu ptna la B, deversarea
se intensifica;
- lama deversanta antreneaza treptat aerul prins sub capota;
- dupa eliminarea aerului se produce o curgere cu sectiune plina, ca
tntr-o conducta scurtll.
F aza de trecere de la functionarea ca deversor la function area ca o
conducta se num~tc amorsarea sifonuW.i. Sifonul se dezamorseaza ~i curgerea
tnceteaza cind nivelul amonte scade sub punctul D, care marcheaza marginea
inferioara a capotei. Dezamorsarea se produce prin patrunderea aerului fn
sifon.

. .. .
- . . . .. ... 0
..
-

.... . .'
o. 6 : ; ..
~- ~
,
: ;, : ~
~
Fig. 12.29. Devenor 1iloa.

Date pentru trasarca profilelor ID functje de P/R fi H/R 1e dau 111 [8]. De ueme-
se dllu date pent:ru trasarea formei pluui superioare Ji di-ionatea traiec:talai do -
 Dupa amorsarea sifonului, debitul devine mai mare ~i se calculeaza cu
formula de tip ajutaj:
Q = ikAo V2gH, (12--11)
in care A 0 este secpunea de referinta pentru care se detennina . Coeficien-
tul de debit se determina prin studii pe model sau prin compara\ie cu
construc\ii asemanatoare ca forma ['12, 56].

12.2.6.4. Deversorul lateral. Dispozi\ia obi~nuita de deversor lateral este

prezentata in figura 12.30. Spre deosebire de deversoarele a~ezate frontal
sau oblic, care bareaza curentul pe intreaga la\ime a albiei, deversorul lateral
este plasat de-a lungul unei laturi a canalului, lasind libera curgerea apci in
canal. Cind nivelul apei din canal depa~e~te creasta deversorului, o parte din
debit, Q., deverseaza ~ exista rela\ia de continuitate:
Q, -Q. = Q.
ln canal, pe parcursul lungimii l a deversorului, are loc o mi~care gra-
dual variata, cu debit variabil in lungul canalului. Curba suprafe\ei libere
in canal, pe aceasta por\iune, are fonne spedfice, diferite de cele ale cana-
lelor cu debit constant (37]. !n amonte sau in aval de deversor mi~carea devi-
ne neuniforrna (gradual variata) ~i se stabilesc noi cote ~i sec\iuni de comanda.
Tinind seama ca sec\junile sau pantele canalului, In amonte ~i in aval de
deversor, pot sa. difere, rezulta condi\ii variate care determina mai multe
forme de mi~care In canal ~i pe deversor.
ln figura 12.31 se arata, dupa Frazer (57, 19] cinci forme caracteristice
inregistrate la canale de forrna prismatica ~i determinate de caracterul lent
sau rapid al mi~carii in amonte ~i in aval ~i de rela\ia intre adtncimi.
Prima forma (fig. 12.31, a), care este
~i cea mai des intilnita, corespu.nde situ-
atiei clnd mi~carea din canal ramine lenta
pe tot parcursul. !n acest caz, sec\iunea
de comanda este in aval, - sec\iunea
2 - iar cota de comanda este /r.01 cores-
punzind debitului Q2 Sarcina deversorului
in sec\ionea 2 rezult-a z2 = h02 -P. Pe
canalul din aval mi~carea este uniforma;
pe canalul din amonte mi~carea este I
neunifonna dupa o curba de tip b1 I
l n sec\iunea I se realizeaza o adincime
h1 > h.,, iar pe canal, in dreptul dever-
sorului, curba suprafetei libere este cres-
' !
I
I

IJ
catoare.
Celelalte tonne sint prezentate in
, I
I
I
d
~

figurile urmatoare unde se arata ~i con-

diPile determinante. In cazurile repre-
zentate 1.n figurile 12.31, c ~i e, pe canal,
in dreptul deversorului, apare salt hidra-
ulic. In fiecare figura cotele de comanda Fig. 12.30. Deversor lateral.

397

-- ~ -
l
- -
..L --- -
~
I
qz
\
...._'$
h1 >hv qd ~ .....J
'Iv> ob-
0

b e
Fig. 12.31. Fonnc de c;vrgere ale de,enorului lateral.

$int balustrate. Pentru situa\ia cea mai des intflnita (fig. 12.31, 11) Engels [6'
a stabllit urmatoarea formula de calcuJ:
( 12-4 2)
in care 111 este coefidentul de debit al de,crsorului, iar K 1 se cakuleaza
astkl :
K, = (zJl)''e. (12-43)
Daca den'rsorul nu t"Ste paraJel cu axa canalului, d are o tncl.inare
Int re 1/ 3 .. 1/ '1 0 se ia:
( 12-H)

12.3. CONTROLUL RACORDARll BIEFURILOR.

DISIPAREA ENERGIEI

12.J.1. Pre:a:entare eenerall

Construc\iile hidrotehnice amplasatc pe riuri ~i canaJe produc trans-
fonnari locale ale curgerii , mergind de la u~re modific!ri ale valorii ~i
d islribu\iei vitezelor ~i ale caracteristicilor turbulen\ei, pfna la formarea unor
j eturi (vine) de Jichld cu o energie cinetica considerabila, care patrund cu
\'it eze man in bieful din avaJ de construc\ie.
Studiul fenomenelor d e transformare a curentului din bieful amonte,
~ i mai ales de integrare a acestuia in bieful a val, poarta numele de f'llCO r -
darra bief1trilof'.

398
 Aceasta denumire se folose~te in special pentru cazul clnd in aval mi~
carea este lenta, iar racordarea se face prinlr-un salt hidraulic sau un fe-
nomen de transformare asemanator.
In figurile 12.32, 12.33 ~i 12.34 se ilustreaza dteva situatii reprezentative
din acest punct de vedere. Gruparea exemplelor In cele trei figuri s-a Hi.cut
dupa aspectul curgerii ~i intr-o masura oarecare, dupa natura solutiilor. Este
evident, de exemplu, cli figurile 12.32, b ~i 12.33, c reprezinta doua tipuri
de solu\ii de racordare pentru un baraj deversor cu lama aderenta; situatia
din figura 12.32, a poatc fi schimbata lntr-o racordare cu lama libera , daca
la capatul canalului I se prevede o trambulina (lama cu linie intre-
rupta). Cu excep\ia cazului prezentat in figura 12.3'1, b ~i unde este vorb a
numai de ~oare modificari In distribu\ia ~ valoarea vitezelor, in celelalte
cazuri, ~i in marea majoritate a situatiilor practice, fenom enul racordarii
biefurilor poate fi caracterizat astfel (fig. 12.32, 12.33);
- in aval de constructie ia na~tere o mi~care efluenta rapida, care pc
parcurs se poate transforma lntr-o vina sau lama libera;
- curentul rapid, astfel format, patrunde in bieful a val ~i se transform:i
plna ce capata caracteristicile impuse de conditiile existente - de obicei
ccle na turale - ~i care, In cele mai multe cazuri, determina in aYal o mi~
care lenta;
- integrarea curcntului rapid in bieful aval arc Joe pe o distan\a rela-
tiv mare, pe parcursul careia sint prezente viteze mad, o turbulenta spo-
rita de un tip special - macroturbulen\a - insotita de o intensa disipare
de energie; aspectul liniei energetice in figura 12.32, b demonstreaza ca disi

\ ~
\
\

c,
'
--
- 2
... . -.

a b

c,

c d
F ig. l'l.32. Exemple de racordarea biefurilor cu lam~ 'lderenta :
caoI lMt; 6 - buaj devusor cu lacn.\ adcrent;\ ; r - dupa sH1\il1:
- tnce:re de la ci.ul rapld l:a ' - l ~iRa
d.intr-o cond~c-t!.

399
 ,

0 b

c
Fig. 12.lJ. Excmple de ra.cordaru bidurilor cu l&m.1 libera:
- ev.tgut..a pettc o ttupti: 6 - CW'fa pate ua dcvcnor cu. l.mi 11~1 ; c - dftusar cu a.naac.atoe.rc Pli&
trambullol : - dn'UIOC' cu lam.a libttt la \In banJ to arc.

a b
Fig. 12.34. E xemplc speciale de racordare:
- prio toWI 1 doul Ylce de 1kldd: 6 - pri:n Khlmbrt de kC\iu.oc pc uo anal lent.

parea de energie excedentara - fata de bieful aval - a vinei de api ioci-

denta este o conditie obligatorie a integrarii sale in bieful aval; pentru
acest motiv, disiparea controlata a energiei excedentare a curentului aflueot,
fn aval de constructie, constituie problema principala a controlului racor-
darii biefurilor;
- in zona de racorda.re, in porunile rectilinii, constroctia ~i patul
albiei sint puternic solicitate datorita vitezei jetului, pulsatiilor de viteza ~i de
presiune; in portiunile curbe se adauga forta globalli de actiune a J. etului
la schimbarea de direcfie, prezentl tn aproape toate schemele ~ avrn chiar
caracterul de foqa de impact ln cazul larnelor care pitrund sub un ungl1i
mai mare fn bieful aval (fig. 12.33, ti., 12.33, c, 12.34, " etc.).

400
 Fara masuri de controlare a fenomenului ~i farii miisuri de protecfic
corespunziitoare, acpunea jetului de apa care piitrunde in bieful aval are
un accentuat caracter distructiv asupra albiei ~i elementelor de construcfie
~i poate da n~tere ~i la unele fenomene supiiriLtoare ca oscilatii. valuri,
curenfi nestabili in bieful aval, care ar influent.a negativ asupra functionarii
construcpei ~ asupra folosirii cursului de apa. Figura 12.33, d ilustrea.zii
un aspect al dimcnsiunilor problemei: o racordare necorespunziitoare poate
duce la dezvoltarea gropii de eroziune pinii la situatia de a pune in pericol
fundatia barajului, cu consecintele catastrofale care ar rezulta de aici.
Este, de aceea, necesar ca zona care urmea.zii imediat in aval de o
constructie hidrqtebnidi sii fie protejatii prin lucrari ~i masuri adecvate,
care sii controleze in tegrarea curentului afluent in bieful aval. Alegerea so-
lutiilor ~i a masurilor de protecfie a biefului aval ~i dimensionarea bidraulica
a acestora fac obiectul acestui paragraf, care de fapt formeaza un capitol
important al bidraulicii constructiilor .
Factorii principali care determina fenomenul ~i implicit solutia sint:
- caracteristfoik jetului efluent (fig. 12.32, b):
- debitul specific q;
- grosimea jetului, respectiv adincimea contractata II,;
- cota ~i ungbiul de intrare in bieful aval;
- caracteristicik biefului aval :
- rela\ia intre de bite ~i adincimi;
- forma albiei ~i rezistenta la eroziune a patului albiei;
- condi(ii1e de fmc(ionare:
- regimul evacuarilor, respectiv frecven\a ~i intensitatea lor (debitul};
- condifii impuse de folosintcle din bieful aval (navigatie, prize de
apa etc.).
Dintre parametrii jetulul, q este de obicei un paramctru independent.
tn scbimb, 11. ~i cota de i~ire a jetului tn bieful aval {z, in figura 12.33, c)
sint interdependente. Ungbiul de ie~irc poate fi ales independent.
Pentru caracterizarea jetului, inrelape cu bieiul a val, este mai util sa se fo-
loseascii ciiderea z0 in combinatic cu debitul q sub forma unui parametru global:
n0 = rqz0 [kgm/s m) :.'.10 qz0 [kW/s m]. (12-15)
Expresia reprezintii puterea care trebuie disipatii, pe unitatea de latime,
pentru a asigura integrarea jetului efluent in bieful aval ~i constituie un in-
dicator important al fenomenului de racordare.
ln tabelul 12.8 se aratii caracteristicile unor amenajiiri, clasate dupii
acest parametru. Se vede ca, in unele. cazuri, se ajunge la necesitatea de a
se disipa pe 1 metru de liipme puteri de ordinul celor instalate muzine hidro-
electrice mijlocii.
Exempelele date in figurile 12.32, 12.33, 12.3"1 ~i In tabelul 12-8, ca ~i
numarul mare de parametri de care depinde fenomenul de racordare, scot in
evidenta marea varietate de situafii ~i de solutii posibile, complexitatea feno-
menului ~ dificultatile de tratare. Totu~i, situatiile care se prezintii in prac-
ticii pot ti clasilicate in trei scheme mai importante, restul tratindu-se ca
scheme speciale.
In 19.57 Elevatorski inventariase .510 articole numal despre saltul ltidraulic. scrise
lntre 1819- 19~. 0 bibliografie din 1963 contine 585 titlw:i (59]. iar alta din 1961 contine 185
de titlari despre salt ltidraulic ti dlsipatori de energie [58, 17] ; lntre ele exist<\ natural ,;
suprapuneri.

401
 TABELllL 126

Oc:num1ru
I
.1....11. ..1
I l..l
I o(kW/ml

Grand Coule.o (S.U.A.) 110,0 85,2 97 000

Bieaz (R.S.R.) H ,O 87,5 38 000
Ctemonoiug (U.R.S.S.) 110,0 10,10 JI 000
Portile de Fier (R. S ..R.) 35.0 25.0 9000

Schema cea mai recventa ~i cea mai mutt studiata este cea prezentata
in figura l2.J2, b, care poate fi numita schema de racordare c11 lamii atlerenta.
Ea poate include ~i situatiile prezentate in figurilc 12.32, a, c.
La acea sta schema, jetul eflucnt sprijinit pe un pat sau parament dever-
sor patrunde in bieful aval sub forma unuj curent, a .carui pozitie pe verti-
cala se situeaza aproximativ intre nivelul suprafetei libere ~i linia fundului
biefului aval.
A doua schema corespunde figurilor l 2.J3, c ~i tl; este schema de racor-
dare c11 lamii libera, caracterizata prin formarea unei lame libere deasupra
suprafetei din bieful aval.
La aceste doua scheme jetul efluent are o ex tindere rela tfr mare pe la-
tim e, ceea cc da posibilitatca ca, intr-o prima aproximatie fenom enul sa poata
ti studiat p e un model plan.
A treia schema corespunde figurii 12.32, d, fiind \'Orba de racordarea
cu bieful aval a unw curent format de o conducta, mi~carea avind un ca-
racter net tridirnensional.
La toate aceste scheme, problema principala este a disiparii energiei
!ii ea cuprinde:
- studiul general al fenomenelor de disipare;
- sturuul c.aracteristicilor interne ale mj~carii (pulsatii de viteza ~i de
presiune) pentru a putea stabili solicitarile dinamice asupra elementelor de
construe tie ~i asupra albiei;
- alegerea ~i dimensionarea hidraulica a constructiilor ~i a ruspoziti-
velor de disipare.
Aceste probleme se rezolva in ideea de a concepe constructii compacte,
convenabile din punct de vedere tehruco-economic, care sa controleze pro-
cesul de racordare a biefurilor, realizind deplina siguranta pentru constructia
principala ~i conditii acceptabile de exploatare. Tinind seama de cerintele
tot mai stringente ale protectiei mediului ambiant, solutiile trebuie alese ~i
pc criteriul de a limi ta actiunea rustructiva asupra patului ~i mai ales asupra
malurilor albiei biefului aval.
ln cele ce urmeaza se expun , pentru prirnele doua scheme de racor-
dare, problemele legate de alegerea ~i rumensionarea hidraulica a construc-
tiilor care asigura controlul racordarii biefurilor . Pentru schema a treia
exista solutii constructive care se pot lua rurect din literatura (15, 57).

La nivetul u.nui curs de hidraulicA, se prei1ntl numai e.lemente.le ge.nerale. De accea

se recomandli sa se consulte bibliognfia da!A la sflqitul capitolului ,; In special lucrarea
tn limba romlnA .,Diiparea energiei ~i disipatori de energie" de D. Dumitrescu ti E .
Rbvan [IS].

402
 12.l.2. Controlul racordlrii fi disiparea ene r1iei
la c:onstruqii cu laml aderentl
12.3.2.1. Caracteristicile curentului efluent. Fonnele de racordare pot
fi clasificatc in trei scheme distincte, dupa cum unneaza.
- Schema deversor cu lamii adermtii (fig. 12.32, b). In cazul problemei
plane, adlncimea contract ata h. rezulta din relatia Jui Bernoulli :
avt a1' 2
T0 = T +-2g"
= h, +-~ . ( 12-16)
Zg9'
tn care se inlocuie~ie v. = q/h, ~i se obtinc:
lz = .!
' 9
v "' .
2g(Tu - II,)
(12-fl)
Ecuatia se rezolva prin interatie simpla, lutnd la lnceput Ii, = 0. Coeficien-
tul de viteza <p are valori int.re 0,27 ~i 1,0, in fun cpe de q ~i de lnaltimea
deversorului P;;;; T .
TAliELUL 11-9

~)[
t I /1
0
I I I I
20 40 O 80
I
100
I I
120 140
I
IGO
I
180

1 J,00 0,7.5 0,57 0,17 0 ,10 0,35 0,32 0.29 0.28 0, 28

1 1,00 0,87 o.n 0,59 0,51 0,16 0,12 0,39 0,37 0,35
7 1,00 0,90 0,80 0,70 0,62 0,55 0.51 0, 17 0,H 0,1 1
10 1,00 0,92 0.85 0,78 0 ,72 0,65 0,60 0,.54 0,52 0.17
20 1,00 0,91 0,90 0,85 0.80 0,75 0, 69 0,63 0,60 0.57
30 1,00 0,96 0,93 0,90 0 ,86 0,82 0,77 0,73 0,68 0,61
60 1,00 0,98 0,95 0,93 0 ,91 0.88 0.85 0,83 0,79 0.71
90 1,00 0.99 0,97 0.9/i 0.91 0,92 0,90 0.88 0.86 0.81

In tabelul 12-9 se dau, /fiml j

dupa Bradley ~j Peterka (7), ~-~-:..'.:;.2-.;....;...;-;:o..,....:;=...r,;-,,,:;;.;:.,~
valori pentru coeficientul cp, IBO
determinate pe baza unor stu- 160 1----1--~L--1i;.......;.....:.-...;..-!-l.-1
dii in natura ~i pe model. 140 1---1-...U..l-JIW-L.J-~-l-l~l-l-i:./l----l
Aceea~i problema poate ti
rezolvata mai u~r cu ajutorul 120
graficului din figura 12.35, 100~--l-.:...+-lt_...-H-+~lrl-l"4--4----l
intocmit de Ven Te Chow [57), Blo+-- -+-+Hl-++.-+it..M.f'--+--1-- i
dupa datele USER (inclusiv
[7)). Graficul da direct viteza 601-----1-.;;-i.-11~
in sectiunea contractata. Pen- 40 1---1---+.L-H
tru debite mici ~i inaltimi mai
mari de deversor, graficul arata 20+----l!-:f.ifl'-
realizarea mi~carii uniforme pe o
0 10 20 30 40 50
paramentul deversant, ceea vr,;:;;j
ce explica ~i uncle valori Fig. 12.35. Viteta In $eCfiunea contractatll la piciorul
neobi~nuit de mici pentru <p unui baraj (dupA Ven Te Chow).

403
prezcnte tn tabelul 12-9. Cunosctnd viteza ~i debitul specific, adincimea
contractata se calculead, simplu, cu formula:
(I 7'-'48)

- Schema cu curgere pe sub stavilil planil verticaliJ. Se calculeaza debitul

cu o rela\je de tip orificiu (fig. 12.36):
( 12-i9)
Valorile coeficientului de debit 11 sint date in graficul din figura 12.37,
tntocmit dupa lucrarile [57) ~i [58). Poz.ia secunii contractate este aratatl tn
figura 12.36. Adincimea contractata rezulta din formula contractiei:
h, = et= .!: e;;;-'-'- e. (11--50)
' 0,97

Pentru stavile segment se gasesc date in [57) ~i (.Si].

- S chema pragului sau treptei cu lama liberil (fig. 12.33, b)
Adtncimea contractata se poate calcula cu formula ( 11--47) lutnd
cp = 0,97. Pentru o treapta se poate folosi formula empirica [57):

~ (;~ )"
25
= 0,.54 ( 11--51)

Distanta L (biitaia sau lungimea de cadere) la care lama atinge fundul

canalului ~i se realizeazli adlncimea contractata este data de formula :
L, = i 30 (L )0,27 . ( 12-.52)
T ' er>
In cazul trecerii peste deversor (fig. 12.33, b) lungimea L, este:
L, = 4,25 m YH (P + 0,21 H
0 0 ), (12.-.53)

tn care m este coeficientul de debit al deversorului.

I' 0.7 I I I
Nfi"ne(Of-
).6 I

(lJ i.--r.i /
1 l~eor ,'

Q4 - I / ,,1"" --.,.
I . f-
I / ,/ )"' i ,,
1 - ----- '. Q3 - ~
/ ,I

--i---------- ~ Q2
I 2 4 t ~ .l 8 ~10-!!lf-
I

a1
I
I
I ! I
H
OO 2 4 6 8 10 12 If 16
Ffc. 12.36. Schema curgerii pe sub o Fig. 12.37. Coeficientul de debit la tcwgetea
st:avi!A planl. pe SUb ltaviJA plar4 wrtical&.

404
 La schemele de mai sus, n.umarul Froude tn sectiunea contractata este:
Fr.= "v: _ "~'2c(T-h.) ~ o.r 2g(H - h,)
gh. II" &"
~i se vede ca mi~carea in sectiuoea contract a ta devine rapida (Fr.> I)
chiar peotru sarcini mici.
Considerind cazul cind in bieful aval mi~carea este lenta (vezi schema
de racordare canal rapid - canal lent tratata la punctul 9.6.2.) . racordarea
cu bieful aval se face cu salt hidraulic, dupa una din formulele indicate in
figura 12.38, in functie de relatia care exista intre adincimea conjugata in salt
h; ~i adincimea din aval h.,, astfel:
- cu saJ,t ind~piirtat, cind h; > h.,;
- cu salt tn stare aiticii, cind n; = h ;
- cu salt apropiai sau tnecat, dnd 11; < h.
La forma cu salt indepartat intre sectiunea contractata ~i intrarea in
saltul hidraulic se formeaza o curba de tip c1 Aceasta forma este dezavan-
tajoasa pentru doua motive:
- sectorul pe care sc formeaza curba de tip c, arc o lungime mare, pe
care se mentin viteze ridicatc, care ar necesita protejarea albiei pe o distanta
excesiv de mare;
- intrarea tn salt se produce la o adincime mai mare (h;, > h,} dedt
la celelalte forme; fn aceste conditii saltul va avea un efect disipativ maimic
declt in forma cu salt perfect, deoarece numarul Froude la intrare este mai
m.ic (vezi tabeJul 9-i).
La forma cu salt apropiat, daca adincimea din aval h0 , depa~~te cu
putin adincimea conjugata h; , saltul hidraulic se mentme, dar incepe dintr-o
secpune situata la stinga secpunii contractate; este forma de saJ,t apropiat.
Daca h0 , ii>- 11; atunci racordarea are aspectul din figura l 2.38, c, care
este forma de salt 1iecat. La aceasta forma, saltul hidraulic este tnJocuit
printr-un mare vfrtej-valt cu ax orizontal, care se dezvolta deasupra vinei
efluente, iar disiparea energiei scade mult.
Experienta a aratat ca intcnsitatea maxima a disiparii de energie se
obtine la fonna de salt apropiat, cu un grad de iuecare h00/h; ~1,05. Forma
de salt apropiat, cu un grad de inecare de l,05 sau putin mai mare,
este forma cea mai buna, care realizeaza un contrel eficient al pozitiei sal-
tului - deci ~i al racordarii - ~i o mai intensa disipare a energiei. Deoarece
In majoritatea cazurilor, in regim necontrolat, apare forma de racordare cu
salt indepartat, pentru controlul racordarii, r~pectiv realizarea racordarii
cu salt apropiat, plasat la piciorul barajului, este nevoie sa se construiasca
un bazin, cu o saltea de apa de grosime h2 > h: .

0 b c
Fi(. 12.38 . Forme de racordare la construcJii cu lam~ aderentl:
- cu ult ln.deplltat ; - ca ult tn. statt crldcl; ' - cu salt propjat Nu b:lccat ..

405
 Acest bazin este deci un bazi11 ik control; in bazinul de control, prin sal-
tul hidraulic, se produce ~i o importanta disipare de .energie, de aceea el este
numit in mod curent bazi11 disipator, termen care va fi folosit in continuare
cind cste vorba de rolul sau disipator.

12.3.2.2. Bazinul simplu. Forme de realizare. Bazinul de control sau

bazinul disipator realizat sub forrna unui bazin paralelipipedic, fara dispo-
zitive auxiliare, poarti numele de bazfo simpl1i. Formele de realizare ale
bazinului simplu sint cele aratate in figura 12.39:
- prin adincire (fig. 12.39. a);
- prin prag sau perete aval (fig. 12.39, b);
- mixt, prin combinarea celor doua forrne (fig, 12.39, c).
La toatc celc trei forme jetul efluent de viteza mare se dezvolta in
contact cu fundul bazinului. Bazinul simplu realizeaza ceca cc se nume~te
racordarea fn reglm de /11nd. fn bazin se forrneaza un salt hidraulic, dar cu
caracteristici putin diferite fata de saltul liber, din cauza prezentei peretelui
a val; se poate spune ca in bazinul simplu are toe un salt f orfal. Comparativ,
cele trei forme se prezinta astfel:
- dadi pe paramentul deversanl nu se realizeaza mi~carea unifonna
(v. fig. 12.35), numarul Froude la intrarea in salt este mai mare 13. bazi-
nul adincit ~i se va realiza o disipare de energie mai mare ;
- la bazinul adlncit curenlul de ie~ire este dirijat in sus, in timp ce la
celelalte forrne este dirijat spre patul albiei din aval. La celelalte bazine,
daca pragul are o inaltime mare, la ie~irea din bazin se poate forma un cu-
rent rapid care ar necesita un al doilea bazin de control;
- la bazinul adincit sint necesare volume mai mari de excava\ii care
scurnpesc aceasta solujie; de asemenea fenomenul de disipare este sensibil
la varia\ii ale nivelului aval.
In cazuri concrete alegerea solutiei se face printr-un calcul tehnico-
economic, cu obligatia d e a realiza controlul racordarii la un grad de sigu-
ranta 1,05... I, IO.

12.3.2.3. Calculul bazinului simplu. Ex:ista mai multe metode de calcul

[8, JI , 27] din care se expune metoda deb.it11lui fict1v, dupa Ciugaev. Aceasti
metoda se aplica bazinului mixt ~i deci la limita poate fi aplicata ~i bazinelor de
tip a sau c (fig. 12.39).
Se considera schema din figura 12.10, cu bazin de tip mixt. Pentru
dimensionarea bazinului, la un debit de calcul q, se determina D ~i P (adinci-
mea bazinului ~i inaltimea pragului) ~i de asemenea L 0 - lungimea bazinului.

Fig. 12.39. Forme de rea lizare a ba~inului simplu :

a - p..rin adln d r~; b - cu pt'ilg ; c - mist.

406
 ~- -

(h

Fig. 12.40 ~ Sc.hem1 de calcul a bazinului slmplu mi_x t.

Se alege o adincime de bazin D pentru care apoi se determina P astfel

ca safie indeplinita conditia de control, cu un coeficient de siguranta C,
(fig. 12. '10) :
( 12-5'1)
procedind dupa cum urmeaza.
Dupa ce s-a ales D, se ca.lculeaza h, prin metodele expuse la punctul
12.3.2.1. (in cazul schemei din figura 12.'IO cu formula 12-47 sau mai bine
en graficul din Jigura 12.36).
Cunoscind pe h. se calculeazii adincimea conjugata 1i; cu formula
saltului (9-65) ~i apoi se determinii h 2 cu formula ( U-54).
Pentru aceasta valoare h2 se calculeazii debitul fictiv care deverseaza
peste prag, la diferite iniiltimi P care se aleg. 1nalti1t1ea corecta este aceea
pentru care debitul fictiv este egal cu debitul de calcul:

Debitul fictiv peste prag se calculeaza cu formula deversoarelor pentru

o sarcina:
H,, = h2 - D - P, ( 12-55)

tinind seama de forrna pragului ii

de nivelul din aval. Pe baza acestui ll1
l_ ___ _
calcul, la un D ales rezulta o valoare
pentru P care asigura controlul ra-
cordarii cu coeficientul de inecare
a saltului C,. Valoarea lui P se 2.10
determina prin interpolare sau gra- 2P ----
fic, a~ cum se arata in figura 12.11.
fu figura 12.il sint prezentate 1.0 0.7Q.. _ _ _ _
rezultatele calculelor pentru mai
multe valori ale lui D. La D = 0,60m
se obtine P = l,10m, la intersectia z
dreptei q/, = q. = 11,73 m3 /s m cu
curba q1 lP) calculata pentru D = t 11.73mt:.1?
= 0,60 m. Fig. 12.tl. Calculul 'b azinului de tip mixt.

407
 Q

h, h0 .-
' "c ''Or

..___.~~~~~-a
q
~ ~
Fig. 11.2. Forme tipice ale relaliei h; - 4
00 in lunc\ie de debit.

P entru acest exemplu, examinind figura, se constata ca o solutie en

bazin fara prag sau mai bine cu un prag de inalpme mica (P ~ 0,70 m)
este satisfacatoare. Un prag mai inalt nu reduce semnificativ adincimea bazi-
nului, in schimb inrautate~te condi!iile de intrare in bieful aval, prin formarea
unui jet descendent cu viteza mai mare, la trecerea peste prag.
La dimensionarea unui bazin de control trebuie examinate mai multe
variante de functionare, respectiv diferite combinatii Q ~i h0 . , reprezentlnd
conditiile de exploatare ale constructiei *. Pentru alegerea solutiei de con-
trol ~i disipare este util sa se tntocmeasca graficul h; = f1 (Q) ~i " = fi(Q).
ln figura I 2.12 se arata, du pa Leliavski [31), forme posibile ale relatiei tntre
h; ~i h in functie de debitul Q. In zonele ha~urate se realizeaza racordarea
cu salt apropfa t ~i deci nu este nevoie de bazin de control. ln wnele neha-
~uratc este nevoie de controlul racordlirii; form a graficului dii: indicatii
asupra domeniului in care se afla situatia cea .mai dezavantajoasa.
Lungimea bazinului sc ia mai mica decit lungimea saltului ~i anume
L = 0,8 L .. Aceasta recomandare, verificata ~i experimental, este justificata
deoarece:
- in bazin are loc un salt fortat, cu caracteristici diferite fata de saltul
liber;
- la distanta (0,7 ...0,8) L, de la intrarea in salt, la saltul liber, jetul
se desprinde de la fund ~i se dirijeaza in sus.
Metoda de calcul expusa mai sus, ca ~i altele similare, sint aproxima-
tive, deoarece se bazeaza pe formulele saltului liber (pentru saltul fn bazin)
C..lculclc pot Ii clectuate cu ajutorul programului DIS al c1rui mod de folosi<e esto
expus In culcgerea de problem [ 10). Programul cs~e _alcituit pe baza algoritmului ptt1e11tat
mai sus.

408
 4

2 t--
Salr
aprap1at
Salt ii11leJJ!r ta1

0 ,.__ _z.____3.___ __.4_ ___.~..._-__.5_ ___.1_ _ __.B_ _~sffi

Pig. 12.43. Date experimentalc !"'Ol:ru calculul bazinului ou prag - perete subtire.
~i ale deversorului normal (pentru curgerea la i~irea din bazin). Aceste
calcule stnt insa utile deoarece permit sa se gaseasca domeniul solu\iei op-
time, ~i anume sa se stabileasca tipul de bazin ~i respectiv raportul intre
adincimea bazinului ~i inaJtLmea pragului.
Experimental s-au determinat date mai exacte pentru bazine simple
realizate prin ad!ncire sau cu prag. ln figurile 12.43 ~i 12.44 se dau asemenea
rezultate pentru bazine cu prag sub forma de deversor cu perete sub\ire ~i
bazine adincite [.57, 18}.
1n figura 12.13, cele trei curbe corespund la trei lungimi de bazin:
L.Jh2 = 3 ... .S ... IO, in careh2 ~h!; ~i L = X. Se vede ca, la lungimi L.> .Sh; ,
influenta asupra racordiirii exista, insa devine din ce in ce mai mica. In schimb,

~
L~ / '!~~
1
r-v I

'
'Q 0/h,= 0 0.5 I 2 3 4
hqv S
v
he 8 L. // J I v V',,'
/ ~./.
,," v ~ ~~tY
7
6 -i-,, lGNOA /~ , ~
x ~#
. ;.;}' .~
9/, ,. /.Jm11o_ e1per1mtnluli
D0 = 2.48(111 /'1 ~ ":,A h I mfm aarL_

-
5 0 = 3.66cm
4
D = 5.20c / ..
v~ p r . ""-- / J. -

..... -

3
2
1- x O= 0.8rllf
'

v, ~
J/ ~
-t ~
1:
-
i'
~-

'
I .
-,_
/
/ I
I I 2 6 7 8 9 10 II Vfi-c
Pfc. 12M. Date experimentale pentra calculul bazinului simplu adlacit.

409
influenta lungimii devine mai mare la bazine de lungimi mai mid decit L 2 = 5h2
Graficul arata dcci ca se poate obtine controlul saltului ~i cu bazin de lun-
gime mai mica ~i prag mai mare, dar in acest caz siguranta controlului scade.
Se recomanda sa se ia Lo = 511; ~ o,80 L, ceea ce asigura o stabilitate
buna a saltului. Pentru o situatie data prin Fr. ~i h., se gase~te tn ordonata
raportul P/h, din care rezulta P pentru racordarea in stare critica. Se intro-
duce coef.icientul de siguranta C., marind inalmea pragului cu {C, - I) h;.
Graficul din figura 12.H, pentru bazinele realizate prin adincire, este
elaborat pentru o lungime de bazin standard r. = 5 (D Jr.0 .) ; ; 5h;. ln +
ordonata se obtine - pentru starea critica de racordare - raportul h0 .//r.0
in functie de Fr, ~i de parametrul D/h., care ia valorile 0; 0,5; I; 2; 3; 'I.
La o situatie data prin h., Fr, ~i h0 ,, sc poate determina din grafic
raportul D/li, ~i respectiv adincimea D, care asigura racordarea in stare cri-
tica. Coefidentul de sigucan~a C, se introduce marind adincimea cu (C, - I) h;.
Metoda de mai sus poate fi folosita la dideri mari in raport cu D {de
ordinul 50 D ~ mai mare) ; la caderi mai mici, modificarea lw D atrage dupa
sine schimbarea cotei bazinului ~i deci a marirnilor h, ~i Fr" ln acest caz se
rccomanda un cakul prin aproximatii succesive dupa schema care urmeaza.

( START )

i
Sc stabilesc pnrametTii detcnninanti :
T, q, hoo

Se alege o valuare initial~ pentru

D

Sc calculeaz! h, cu lonnula (12-48) ~i apoi F,

I
-'----~~~.,----~~~

+
Din graficul din figura 12.H se calculeul
i in
/1 0 runciie de D/ho11 fi p,,

ln {uocfi_e de rczultate se a.tcge o nouA valoare

pentru D

l SFlR~IT )

410
 12.3.2.4. Disiparea energiei la construclii cu lama aderenta.
12.3.2.4.1. A.spectele generale ale disiparii e11ergiei. Pentru o schema cu
lama aderenta ~i bazin de control simplu, me.rsul general al disiparii energiei
~i conceptia lucraruor de disipare, control ~i protectie in bieful aval se pot
urmari pe figura 12. '15.
Energia excedentara care trebuie disipata este AH, diferenta intre sar-
cina (cota energetica) din amonte !Ii sarcina (cota encrgetica) din aval.
Disiparea se produce in cele trei zone notate pe figura.
J,i zona 1 are loc disiparea pe paramentul aval al dcversorului. Canti-
tatea disipata este notata cu Ii,, ~i este cu atit mai mare cu cit debitul spe-
cific este mai mic, rugozitatea ~i lungimea paramentului mai mare (vezi ~i
graficul 12.35). La limita, pentru debite mici ~i lungimi mari de parament,
se formeaza mi~carea uniforma, aerata sau nu, care disipeaza tntreaga canfi
tate de energie aferenta caderii pe zona de mi~care uniforma . Disiparea
pe parament se traduce prin mic~rarea vitezei din sectiunea contractata in
raport cu cea teoretica (V. = V2g(T0 - h,)), ceea ce are ca urmare cr~terea
adincimii contractate h, = q/V. ~i scaderea mai pronuntata a oumarului
Froude la intrarea in salt (Fr = q 2/(gll~)) ~i odata cu aceasta sdiderea gra-
dului de disipare in salt; in schimb, scade inaltimea saltului ~i odata cu
aceasta lungimea saltului hidraulic ~i a bazinului.
Pentru a mari disiparea pe parament se poate rccurge la rugozitate
manta, solutie care trebuie evitafa la viteze foarte mari ~i de,ers,ari dese
care, in cele din unna, due la distrugerea rugozitatii prin efectul de ca1' i-
tatie **.
11' zona a 2-a disiparea energiei se produce in bazinul disipator prin salt
hidraulic. Gradul de disipare este foarte ridicat la numere Froude mari,
dar scazut la numere Froude mici, intensitatea disipani rezulttnd din tabe-
lul 9-'I.

fl'ot it rtrminald ftr111Jt1i

Fig. 12.45. Disiparea en.ergiei la un baraj cu lamll adcreotll.

ln figura 12.45 nu sc realittaz:l o asemenea. sJtuatic ceeo. ce se ,-ede attt dln ra-
po.r tul A,,/lJ.11, cit ~I din forma ~i pozitia liniei eoergetice In zona I.
Peotru condiliiJe de foJosire a m.aerorugoz:it4tii po param.e nt. misuri antica.vitatlo-
oale ~1 elicieota disil>iril pe parament vi>d studiile expuse In (ISJ.

411
 a~ - --+---< ,,, s - - t -
l_ f~IS
li$,r-~ n,-az
1 aJr--+---1'~~1 - -+--. . r? 'o' - -+---+--1
l:l- I""
~ 0.2'1-- +-- -1

FJg. J2."6 . \'n.rintin inlcnt'itillii

--
.,,
turbult>'nl~i
I
tt,
dup:l 1'.nltul hidrnulic.

Bazinul disipator cstc o co nstruc\ie putcrnic solicitata de ac\iunea je-

tului la schimbarea de dircc\ie, de vitezclc mari ~i de putemice pulsa\ii de
prcsiu ne care pot genera fenomcnc dl' rezonan \a.
111 zo11a a J-a disiparea cncrgiei se continua pc o distanlii mare, aproxima-
tiv (2.5 ... 30) h;. La ic~irca din bazin curentul arc caracteristicile m cdii ale
curcntului din bieful aval ~i deci cncrgia medic a acestuia. Fafa de acest
nivcl, curentul mai post'tla o cncrgie supliment ara , care se ana tnmagaz.i-
nata sub formii de cncrgie d e pulsafie. Mi~carca de pulsafic, tnlretinutli de
accas ta cnergie, cste o m i~carc turbulenta cu un caracter special, cu virtejuri
mari ~i scarf1 mare. cu turbukn\a sporita, dcscmnata sub numele de tnacro-
t1ub11le11/tf.
l ntensitatea macroturbulcnfei poatc fi cxprimata prin numarul lui
K ann an:
IA,
K = _r_
. ( 12-.56)
e
penlru care dett'lTOinarilc expcrimentale au aratat ca are o distribu\ic des-
tul de uniforma pe verticala (ipoteza izotropici macroturbulentei). rn expresia
( 12-56) ll este viteza locala medie ~i Ft - media patratica a pulsa\iilor de
vitczli. rn figura 12.46 SC arata, dupa cercetarile lui Razvan [ 15), cum va-
riazll intensitatea turbulentci fn aval de un salt hidraulic.
In func\ie de marimea vitezei medii, intensitatea turbulenfei ~i rezistenfa
patului albiei pot Ci neccsare lucrari suplimentare de protecfie (risberme ~i
protccfii terminale, toate cu rugozitate mare pcntru a grllbi proccsul de clis1-
parc). rn tercnuri slabc lucrlirile de protecfie se pot dezvolta pina la fonna
arlitatli fn figur a 12.1.5

Stutlh cfcctuate de Bogdan Call tn c.adruJ refrrate1or do doctorat a.rnt.4 cl eoorgia

nediiJ"'LA 111 ic~iroa din 1ult acado relaliv putin In cuul clnd o folo50llo solujla unol dbl
pl.ri mal inlonlO pc parament. Explicatia acestui !apt a lost datJ. mlli Ina.into. clnd ari
tat cA cHolp,.rea mal l nlcn11 In zo na I miqoroazA numJltul Froudo la ln tnLtea In 1alt t i ca.
urmuro scadc gmdul do di~lparo In salt, In zona 2-o.
Ponlru tabilirca lungimii do prolA>clic vozi (13] : vitozclo do eroziune admlsiblio aub
a.c jlunea unul cu~nt l'Utbulent, atablllto do Mi?lk.ulava, "' dau In (8).

412
 12.3.2.4.2. Disipatorut-bazin simplu (fig. 12.15). Este format din bazinul
de control care, tn zona a 2-a, disipeua energia prin salt hidraulic, Prin
acee~i constructie se realizeaz.3. atit controlul racordarii, cit ~i disiparea cner-
giei. A~a cum s-a mai aratat, efcctc bune se obtin la un grad de inccare al
saltului C, = l ,05 ... I, 10.
Jn ceea ce priv~te disiparea energiei, bazinul simplu nu se comporta
bine la numerc Froude mici (Fr' < 20), deoarece disiparca cste slaba; in
acela~i timp se obtin ~i forme de salt neconveuabile:
- la Fr' = 6... 20 salt cu jet oscilant, care produce valuri;
- la Fr' = 1...3 salt ondulat care produce o ridicare a suprafetei liberc
de cca. 0,6/i; in zona bazinului, ceca ce impune suprainaltarea zidurilor de
garda.
De aceea, pentru aceasta zona, se cauta ~i altc solutii.
La numere Fr' = 80... 100 disipatorul simplu este mai putin recomandat
deoarece prezinta urmatoarele de.z.avantaje:
- necesita dimcnsiuni (adincime, lungimc) mari ~i dcvine costisitor;
- necesita o lungire suplimentara pentru realizarea unui control sigur,
din cauza ca la Fr' > 80... 100 saltul nu are o pozitie stabili, ci se depla-
seaza oscilind in jurul unei pozitii med ii;
- din cauza pozitiei nestabile a saltuJui se produc valuri.
Zona de folosire a disipatorului simplu este aproximativ Fr'= 20... 80...
... 100. Chiar ~i in aceasta zona rezulta lungimi relativ mari.
Jn plus, la disipatorul simplu, din cauza formei de la ic~ire, in unghiul
pragului apar zone de apa moarta care devin adevarate capcanc pcntru ma-
teriale solide, abrazive care provoaca distrugerea betonului.
Pentru a miqora lungimea bazinului, mentinind la acela~i Divel sau
chiar lmbunatatind disiparea ~i controlul racordarii, se folosesc diferite dis-
pozitive auxiliare care transforma bazincle simple in bazine complexe, uneori
cu forme standard.
12.3.2.4.3. Bazine disipakiare complexe. tu figurile 12.47, 12.48 ~i 12.-19
se pre7.inta, dupa Bradley-Peterka (7) tipuri de bazine complexe, cu caracte-
ristici mult tmbunatatite fata de bazinul simplu.
Dispozitiile generale ale acestor bazine au Cost stabilite prin numeroase
studii in laborator ~i In natura ~i pot constitui forme standard.
Bazinul tip USBR-ll, din figura 12.17, este recomandat pentru caderi
mari, avtnd in secunea contractatli numere Fr > 16, ceea ce asigura forma-
rea unui salt stabil. Ca elemente suplimentare de disipare ~i control, bazinul
este prevazut la intrare cu dinli deflectori ~i la i~ire cu un prag di,qat .
Dimensiunile ~i interspatiile lor slnt de ordinul de ma.rune al Jui h .
Din/ii deflectori nu au un rot disipativ direct, ci mai mult un rol de control;
jumlitatc din lama incidentii plitrunde prin golurile dintre dinti ~i ramine
In regim de fund, iar jumatate este dirijata tntr-o zona intermediara, reali -
ztnd astfel fractionarea lamei in f~ii decalate pe vCFticali. Prin aceasta,
tnceputul saltului este localizat cltre zona de intrare tn bazin ~i de ase-
menea este intensificat procesul de disipare tn saltul hidraulic.

4 13
 Png din/at

_q. : .
.r :::~-"0-:-:
. :. ~I?.' . :~: !?:: ;,::t?-.::.o-'i o. '.~'
" =0.2/tc
..<>'?'o ,,. :c;
..
~'~~:
b '! ~

a ..o"

4/ d

~
I
24 I l.L,
,'lJr
,
.~

20
16
I
: . f.~
I
. v
_.....
--
fl JO
c 12 ,:wv "
.. I/

---~ e
8 8
"\ h8'1-- ~ - ~
/

6
I I

4 8 12 If 20 6 8 10
fr; Vel ./jii;
Fig. 12.47. Disipator de energie USBRIl:
- vtdtrf' to per:Spectiv.'l : ~ - prolllul ~ prale:jd llt>tn; t - ~lie pcnt.ru dete.rmlnacf'a lui .. attesa.r;
4 - lurttimea bathuahd i ' - era.fie pentru d..-termin:.rea ~todlolf-11 tupn fetei Hbue.

Pragul di11(at de la ie~ire * mic~reazli eroziunile fn zona de dupa ba-

zin ~i impiedidi materialul erodat sa intre in bazin, eliminind zona de apa
moarta care se formeaza la bazinul simplu, in unghiul drept dinainte de prag.
Pentru prjma datA, pragur:i dintate la ietirea din disipator au lost propose de
RebbOck In 1927 ~ de aceea se mai numesc t praguri R "1bo =k.

414
Pragul dintat de la ie~irea din bazin actioneaz.a de asemenea ~i prin frac-
ponarea jetului, ceea ce are ca urmare intensificarea transferului de masa }i a
turbulentei ~i deci a capacitatii erozive a curentului. Prin fractionarea jetu-
tului ~i deflectarea unei parti din el se obtin doua efecte pozitive:
- scade concentratia actiunii erozive la ie~irea din bazin, deoarece se
distribuie pe o distanta mai mare, iar eroziunile imediat dupa ie~irea din
bazin stnt mai mici;

3
.....
6 8 10 12 14 15
fr =Ve l./jii;

11o.
he
28 I A -.
hor
hc
I ~
24 ' 1,,.

zo
'
~/ ~ /
~
. .
I'
' hor
16 I min ,_ ,.,
I~
I. [.,
~

,_
I
-~ .... - 2

I
,Y
8 .-
-f I 1
( 8 10 12 14 15 1e
00 8 IZ 15 20 Fr=Vcl./iii:
Fr=Vcl./ihc e
c
Fig. J2.48. Dislpator de energie USBR-111 :
- vedcrc In ptts;p:th3.: t - profiluJ supruh:'d llbere: c - dt!lcrru[na.rea luf A,r : ti - detf.1minarr3. luoglmil
b:i;dnului; r - deti:rcniu.iart3 lrullilruIT dintilor ti kd~nti9r ,

415
 - se mic~reaza lungimea totala de disipare In zona de dupa salt.
De~i p~ntru. aceasta ~lu~ie nu se. indica limite superioare, este posibil
ca la caden man (respechv v1teze man, V.> 25 m/s) sa apara efectc cavi-
ta\ionale la muchiiJe vii ale dinfilor de la intrare. Se poate marl limita prin
rotunjirea muchiilor, determinata prin studii de laborator.
Datele care au. stat la baza elaborarii acestui tip de disipator stnt situate
sub T~60 m ~i q = 15 m3/s.m. Dimensionarea bazinului se face cu aju-
torul graficelor din figura 12.17. Cu dispozitivele suplimentare folosite la
aces! tip de bazin, lungimea Jui se reduce cu cca 15% in raport cu bazinul
simplu.
Bazinul din figura 12.18 (USBR-111) este recomandat pentru situatii
cu caderi relativ mici, salt perfect (Fr > 16), viteza In secpunea contractata
sub 15. 18 m/s ~i la care curentul deversat nu confine materiale abrazive ~i
nici nu poarta ghiata sau flotanti de marl dimensiuni. Lungimea Jui este cu
cca 15% mai mica decit a baz.inuJui simplu.
Ca dispozitivc suplimentare, in afara dintilor deflectori, acest bazin
folose~te redane - dinti de dimensiuni mari - a~ezate In partea centrala a
bazinului. Redanele sint actionate direct de jetul incident, suportlnd un
impact putemic din partea acestuia. Prin efectul de impact se intensifica
disiparea energiei, iar inceputul sallului se mentine mai stabil in zona de
intrarc In disipator. Forma cea mai eficienta pentru redane este cea cu mu-
ch.ii vii, fnsa are dezavantajul ca este foarte sensibila la cavitatie, impunin-
du-se limitarea vitezei jetului. Dupa (.58) viteza limita la care pot fi folosite
redanele depinde ~i de debitul specific, recomandindu-se Vu,. = 12 m/s
pentru q > 5 m8/s m ~i ceva mai mare pentru q < .5 m!/s.rn. .
Jn figura 12.19 se arata bazinul USBR-1V pentru domeniul Fr = 6 ... 20
(in care racordarea se face prin salt hidraulic cu jet oscilant, cu generare de
valuri). Bazinul este prevazut la intrare cu dinti deflectori de dimensiuni
mai mari dectt la bazinele tip II ~i 111. Bazinul tip IV nu suprima complet
valurile, de aceea se folosesc ~i alte solutii .
12.3.2.4.4. A ll6 forme de dis~patoare. Bazinele disipatoare de forma
paralelipipedica sau apropiata de aceasta forma, descrise mai inainte, slot
solutii care controleaza bine racordarea ~i disipeaza In apropierea construc-
tiei o mare parte a energiei excedentare, ceea ce duce in ansamblu la lungimi
scurte de racordare ~i la o integrare lini~tita cu bieful aval. Soluile de acest
tip sint insa costisitoare, deoarece bazinul disipator are, la numere Froude
mai ridicate o lungime mare. De aceea, in condipile tn care se poate accepta
o racordare rnai violenta cu bieful aval, s-au aplicat solupi cu oonstructii
mai compacte, care controleaza formarea ~i dirijarea jetului astfel ca disi-
parea energici sa se facl. In mare masura in bieful aval, in conditil care sa
nu pericliteze stabilitatea construcpei. Este evident ca aceste solupi au ~
mai putentica ac ~iune de transformare a biefului aval, pe o lungime ma1
mare ~i, in plus, genereaza oscilatii ~i valu ri.
Pcntru accla'fi domeniu de folosiro (cAd.eri mic.i. vitue llmitatc) a f.Ost studiat de
Blalsdel [6) disipatorul SAF (laboratorul Saint Anthony Fab) do fonn4 divOTgent4. cu lun-
gimc cu cca 25% mru redusd~ Sc folose~:te la lucrlri mici , deoa.rcce t:n comparatie cu ba1inu-
USBR-l/J are un ooeficiont do $lguran mni rcdu&.
ln [7] ,; [ IS) se descriu solutii cu treaptl do cldere ,; grlltat fix pentru Iractlonarea
jetuJui ,i, altemativ. dispozitive _pentru a.t'enua.rea vaJurilor.

416
 Spot1u fiber
0
-61 =ma<llr
62 ~ ~5b, () 0

0
0

..
:"!:!
Fig. 12.49. Disipator de cncq;;c USBR- 11".

Din aceastli caicgorie de solu!ii St! prezinta disipatorul cu treapta de

cadere ~i dirijare, disipatorul cilindric ci rcular ~i radieruJ cilindric (de~i denu-
mirea de disipator este in parte improprie).
Disipatoritl Cit treaptii de, cadere ~i dirijare estc arlitat tn figura 12.50.
Este o solupe care a Cost mult studiata ~i folosita in U. R.S.S., atit pcntru
compactitatea ei cit ~i pentrn u~urinta evacuiirii sloiurilor de gheata ~i a
flotantilor fn cazul cind se realizeaza o schema de racordare convenabila.
In aceastii solutie barajul se tennina cu o treapta de inaltime h., profi-
lata dupa o suprafata cilindricli ~i avind un unghi de ie~ire 6, astfel ca
vina de apa cste dirijata in sus. F ormele de racordare care se realizeaza
Sint mai multc ~i sint aratate ~i explicate in figura 12.51 , dupa Pi\ovar l ~3).
ln lucrarea [8), dupa studi.iJe efectuate de Skladniev, Sliskii, Stepanov,
sint prezentate cinci formc caracteristice ~i criteriile de recunoa~tere, res-
pectiv formuJele de calcul pentru dimensionare.
Dintre cele opt forme prezentate in figura 12.5 1, cea mai convenabila
scopului enuntat este forma d. La aceasta form a, in afara de disiparea pe
parament, care. estc scazuta din cauza fnliJ\imii mici a barajelor la care sc
aplicii aceasta solu~ie, numai o mica pa rtc din energia excedentara se disi-
peaza la piciorul barajului in
valtul de fund ~i o energie rezi-
duala, mai mare decit la disipa-
toarele bazin, se disipeaza in .._
bieful aval. Actiunea eroziva asu- .._
pra patului albiei, imediat in aval
de baraj, este mai sclizuta dato-
rita faptului ca se fonneaza un
regim de racordare superficial la z /
care jetuJ incident, de viteza ma- Fig. 12.50. Solu\ie clc racordaro ~i disipllfc cu
re, este ptasat I a suprafata. t reapt:l do cM ere.

417
 Pig. 12.51. l'ormo do racordaro la o trenpt4 de cAdere:
4 - rt1im de fund ti ult lndeplrlAt: fl' - l<km, .:u salt 1tpropl11it; ~ - Idem, cu \'1aJ plonjanU : J - recho de
uprafa11 cu. vln4 odnece.ll: - rt:ttim dtJ 1urraf11tt eu \'lnS loteatl: / - tt'glm. de trecere~ 1 - realm de lu.Dd
cu \!Ind lr1ccat..l: It - 'dtm, eu Y(CLI de tUpt'llfa\l.

Solutii de acest tip sint mai pu(in aplicate, datorita faptului ca regi-
mul de racordare de tip d se ob(ine In limite foarte strinse ale nivelului
din bieful aval ~i ca nu pot fi evitate regimuri de tip e sau /, la care valtul
de suprafata retine flotantii ~i gheata care actioneaza abraziv asupra para-
mentului barajului. Regimuri de tip c produc eroziuni in apropierea barajului.
DisipaJorul cilindric arata t in figura 12.52 se bazeaza pe o idee ase-
manatoarc ~i anume crearea unui regim superficial de racordare,, cu un valt
de fund, cu viteze mici ~i de sens opus la piciorul barajului. Este alcatuit
dintr-un bazin cilindric circular, cu unghi la centru de 90, cu generatoarea
inferioara la nivelul patului albiei sau sub acesta ~i termintndu-se cu un
prag inalt care sa impiedicc patrunderea in bazin a materialului antrenat
spre disipator de Valtul de fund. Solutia se proiecteaza pentru functio-
nare normala, fara flotanti, in regim cu salt-valt superficial in bazin, cum
se arata In figura J2.52. Solutia a fost aplicata ~i studiata in tehnica ame-
ricana [HJ ~i apoi ~i in alte tari. Ca ~i solutia cu treapti, solutia cu bazin

Pig. 12.51. Oisipator cilindric circu\0>r.

418
cilindric este sensibila la variatia nivelului aval, deoarece regimurile corecte
de racordare ~i disipare se obfin in limite foarte strinse de variajie a nive-
lului aval. Constructia este mai compacta decit bazinul paralelipipedic,
dar mai pufin compacta dccit cea cu treapta. Radierul este putemic soli-
citat de forfele reactive pe care le provoacii devierea jetului. Necesita o adin-
cime mare de constructie. Vina plonjanta in bieful avaJ, produce eroziuni
putemice, cbiar in terenuri rezistente. ln [ IS] se citeaza cazul barajului
Rihand din India, ecbipat cu bazin cilindric, la care, dupa citeva deversari,
5-a produs o groapii de eroziune cu adincimc maxima de cca 28 m, de~i
patul albiei era rezistent (granit) .
.AJegerea unei asemenea solutii sc face pe considera\ii tehnico-economice,
tinlnd seama de condi\iile locale, iar dimen sionarea se face prin studii pe
model, stabilind fonne preliminare dupa datele din literaturii, sau cu ajutorul
graficului care se indidl la punctul unnator. Acest tip de solutie a fost
aplicat la baraje avind pina la l'IO m inalfime. Ca varianta de solutie care
sa elimine o parte din dezavantajele men\ionate, a fost studiat ~i aplicat ra-
dierul cili.ndric combinat.
Radierul cilindric combi11at prezental in figura 12.53, a, dupli Bradley
~i Peterka ['I] se compune dintr-o cuva cilindrica, de raza R, care se prclun-
ge~te spre aval printr-o fata plana !nclinata cu 8 fa\a de orizontala. Pe
suprafa\a plana sint plasati din\i de fractionarc, cu fonne rotunjite pentru
a rez.ista la viteze mari. Radierul se termina cu o fata plana, inclinata
cu 16 fata de orizontala, care dirijeaza jetul la ie~ire. Pozitionarea radie-
rului ~i respectiv a muchici de ie~irc fata de patul albiei se face in cele douii
variante notate pe figura cu I ~i II. 111 figura 12.53, b se arata un detaliu
pentru radier, iar in urmatoarele se dau datele pentru dimensionare.
Solutia prezentata in figura 12.53, a, b, a fost amplu studiata ~i apoi
realizata la ba.rajul Angostura, din care cauza disipatorul este intUnit in
literatura sub numele de tip .,A11goslf4ra".
Solutia pastreaza ideea de a deflecta jetul de la fundul albiei, insa
sub un unghi mai mic ( 16 fata de 15 la disipatorul cilindric din figura
12.52), ceea cc mic~reaza fortele <le interactiune ~i atenueaza efedul de
impact ~i eroziune al vinei plonjante in bieful aval. Acfiunea de deflectie
a jetului este completata de dinti previizufi pe radier. ln locurile libere
printre dinti, se formeaza vine cu o ddlectie mai mica, care au rolul de a
preveni erodarea radierului, indepart.ind din disipator materialele aduse de
apa ~i vint sau eventual ramase? de la construqie.
F ractionarea Jamei are ca urmare ~i in tensificarea turbulen tei ~i a pro-
ceselor de amestec (transfer de masii) ceea ce mar~te intensitatea disiparii.
Regimul normal de functionare este eel aratat in figura 12.53, a cu for-
marea a doua valfuri: unul de suprafa, pe radier, asemanator cu un salt
hidraulic, al doilea sub vina de apa, tn zona imediat aval de disipator.
Acest regim asigura o buna disipare a energiei prin actiunea combinata a
celor doua valfuri, dar presupune deversarea de apa curata. El este asema-
nator cu regimurile e ~if din figura 12.51.
fn figura 12.53, a sint aratate trei niveluri aval caracteristice, notate
cu I, 2 ~ 3. Nivelul I corespunde aruncarii saltului din disipator, deci regim
asemanator cu a, b, c din figura 12.51. Nivelurile 2 ~i 3 sint nivelul minim
~i respectiv nivelul maxim din bieful aval care asigura regimul normal de
funcponare, adicli un control sigur al racordarii (pozitia saltului ~i a jetu-

419
 -+;t-O.OSfl
. 'I

a b

1,.,.10 ~~
~g w . '~
~ 5
l~'' - ,_
""'B
~ 10
,,.,~

..._,
9 \
- ~
,_ -~ 7
6
.
i--.
-..._
~

\ -~ ~

8 s 7
7 4
\
6 -- 3
5 " ~- 2
fi,.,t,
4
!'-..
3
Ill 0.2 QJ Q4 O.S Q6 !11'3'
0o a1 az a1 il4 as a6 flt~
c d

1-:t10
~ 9 ht-""!~;J'....J-1
""' 8 t-"""~~<
.!:: 7 t-='i'--~-ffr.~t-l
6 f-:E,,,...~~.;;E=t-l
s N::::P.c-1--H
4
3
2 J-1-J..
I
a1 az aJ a as 0.6 a7fllf; O0 QI QZQJQ4 /}Jc.it1/'J'
e f
Fig. IJ.53. Disipator cu radior clllndrlc combinat :
- tche1nl g"ncrall ; I - nlvcl dci ~ runc.u1 v llulul de pe rtllor; 2 - nlv*l mlnln\ dt lun.cclonr :
J - nlvel nu1,..-lm d e h111t\lonqro nonnalA ; b - d~t.a ludo 1111e1Uulre l't radltru1ul; c - rot
mh1lrnl rtdf
rulul: i1- 1dlocJmca mlnltnl (Ai 2) do lunc1toaate; ' - adln.c,n1e1 maxltni t_.
sl d f1.1 ue1&0111re: / - 1dfn
clmca .U ruac.aro a val\ulul do dWlpator t ll

420
 .
I
I
'' I.IS

' \. Drtrajt ' \. .(

/

Fig. 12.54. Disipatorul barajului dc,.crsor de la Pot1ilc de Ficr.

Jui ca in figura 12.53, a). o disiparc intensa a <'ncrgiei ~i o distri bulic de

vitez.e favorabila in bieful a,aJ. Jntervalul dintrr ninlurile 2 ~i 3 estc mai
mare decit la cele doua solutii prccedcntc, totll\'i ramine destnl de !ngust.
ceea ce constituie un dezavantaj al acestor tipuri de soluFi ~i impune o
proiectarc ingrijita. Nu sc dau limite superioarc pentru folosirea accs tui tip
de disipator. Se recomand a ca verificarea formelor ~i dimensi unilor, in
special la caderi mari, sa se fad prin studii pc modele.
La noi in \ara, pc baza unor ample studii pe modele hidraulice, solu \ia
cu radier cilindric fiir5. din \i cleflectori a fost folosita la barajul de la Por-
tile de Fier. Solutia rstc aratata in figura 12.54.

12.3.2.5. Observap.i generale cu privire la disipatoarele construc!ii.Jor

cu lama aderenta. fn paragrafele anterioare au foH descrise tipurile prin-
cipaJe de solntii folosite pentru controlul racord5.rii biefurilor ~i disiparea
energici la construcliile cu lama aderenta. Etc nu acopera toata gama celor
cx.istente, atit ca formc posibilc sau realizat c. cir ~i ca situatii concrete, dar
reprezinta solutiilc cclc mai des folosite, sau din care deriva diferite solu\ii
aplicate in practica. In figura 12.55 se arata cu liUu de ex.emplu, solulia
aleasa pentru barajul de la Bicaz, dintr-u.1 mare numar de variante stu-
diate. Solutia con\ine clemente de bazin cilindrir, este prevazut cu rcdane
de mici dimensiun i ~i controleaz.a racordarea ~i disiparea atit pentru lama
deversanta cit ~ pentru cclc patru conducte de evacuare ale barajuJui.
Se degaja ideea ca, exccptie flicind lucrarilc mid, nu se pot rccomanda
solu\ii cu aplicabilitatc genera!a. Pentru constructiile de cadere mijlocie ~i
mare, fiecare situatie trebuic tratata ca o problerna concreta, \inind scama de
~onfigura\ia tuturor factorilor determinati de condi\iile locale.
Prima etapa in conccpcrea ~i dimensionarea unui disipator estc ccrce-
tarea situa\iilor asemana toare din practica sau din literatura de spccialitate
~i alegerea tipnlui de solutie.

421
422
 A doua etapa se rcfera la dimensionarea preliminaf.i a diferitelor solulii
~i la compararea lor tehnico-economica ~i functionala, pentru aJegerea unor
solutii care vor ti apoi studiate pe modele hidraulice. Pentru bazinc simple
se pot face calcule pe baza metodologiei ex:pusc; pentru alte forme se pot
folosi gralice sau formule determinate pentru tipul respediv.
In a treia etapa ~e face definitivarea ~i dimensionarea solutici. In
aceasta etapa este obligatoriu sa se recurgll la incercllri pe model d nd este
vorba de lucri.ci importante sau cind pentru forma aleasa nu exista date
experimentale sigure, necesare pentru proiectare.
Citeva reguli generale care mai trebuie respectate, ~a cum rezultll din
literatura de specialitate sint urmatoarele:
- solutille de tip bazin trebuie sa fie autocuratitoare, pentru a nu re-
line materiale abrazive; la terminarea constructiei sa fie indepartate toate
materialele f.imase Jn disipator;
- coeficientul de siguranta la inecarea saltului - sau pentru controlul
racordllrii - va fi cu atit mai ridicat cu cit nivelul aval se cunoa~te cu mai
putina exactitate;
- tot in legatura cu ooeficientul de sigurantl'I se va tine seama ca in
primii ani de exploatare nivelul aval poate fi mai scazut, datorita eroziunilor
mai intense produse de apa decantata in bieful amonte - sau ell nivelul
aval poate ti mai scazut la inceputul fiecllrei deversari cind bieful aval este
gol sau are un debit mai mic;
- majorarea coeficientului de inecare a saltului poate conduce la reduce-
rea disiparii energiei; acela~i efect se poate produce la alt debit decit eel de
calcul. Pentru a preveni slabirea disiparii energiei la o inecare prea mare, la
multe baraje s-a prevazut la intrare un plan slab inclinat pe ca.re se rcali-
zeaza un salt apropiat de conditiile saltului perfect; aceea~i masura sc
poate dovedi utila ~i in situatiile care corespund zonelor ha~uratc din fi-
gura 12.42 ;
- solutia cu redane trebuie aplicata cu grija ~i in limitele prescrise,
deoarece de buna functionare ~i conservare a lor poate depinde siguranta
lntregii construcfii.

12.l.J. Racordarea blefurllor

la jeturl llbere
'i dislparea enerciei

Racordarea cu lama sau jet liber se poate folosi la caderi mari, respec-
tiv la baraje deversoare, canale rapide sau conducte de evacuare, la care
se fonneaza jeturi cu viteza mare, cu o traiectorie lunga, astfel ca Jocul de
impact in bieful aval sa fie pl.asat departe de constructie. Spre deosehire
de solu\iile expuse la paragraful precedent, la care zona de racordare ~i
disipare este situata cit mai aproape de constructie, aici se cauta ca aceasta
zona sa fie cit niai departe. Solutii de acest tip sint cele aratate in figurile
12.33, c, il. Schema din figura 12.32, d poate fi rezolvata printr-o racordare
cu lama libera daca jetul capata o viteza mare ~i este dirijat oblic, in sus
spre a forma o vina libera cu bataie lungli. Solutii de acest tip au fost apli-
cate [45, 16) la multe lucrllri cu rezultate, in general, bune.

423
 In realizarea acestci scheme sc merge pe doua cai, intrucitva opuse:
- formarea unui jet care sa sc destrame dupa un parcurs scurt in at-
mosfera, ded cu o bataie mai mica, dar cu o puternica disipare a energiei
jetului in contact cu aerul, inaintc de a atinge suprafata libera din bieful
a\ral;
- formarea unui jct compact, cu viteza cit mai mare 9i bataie lunua
a carui energie estc disipata in cea mai mare parte prin impactul cu salte:u~
de apa creata in aval.
ln prima solu\ie, disiparea jetului se rcalizeaza prin fractionare ~i decalare
pc verticala, incruci9area jeturilor clementare, generarea unei .mi~cari de rota\ie
a jetului sau a lamei prin ac\iunea unor dispozitive deflectante sau prin efecte
combinate. Solu\iile de acest tip sc concep pe baza experientei existente ~i
se stucliaza pentru definitivare pc modele hidraulice. Experien\a ~i simili-
tudinea cu soluFi existente au un rol important, deoarece in acest caz mo-
delelc reproduc numai par\ial fenomenul. Aspectul care nu este corect
modelat este tocmai disiparea in contact cu aerul, care pe model este mai
pu\in intens decit in natura. Cu astfel de solu\ii s-au ob\inut rezultate
bune, cara.cterizate prin eroziuni recluse in bieful aval.
ln a doua solu\ie, jetul compact sc realizeaza pe o suprafa\a dever-
santa nu prea lunga, cit mai neteda, fara discontinuita\i ~i , uneori, printr-o
foFma conHrgcnta a trambulinei sau nasului care lanseaza jetul : formele
convergente - ca 9i ajutajele convergente - dau un curent mai stabil.
Caderea trebuie sa fie suficient de mare pentru a crea viteza de ie~ire
necesara rcalizarii unei batai mari a jctului de apa. Cea mai mare parte a ener-
giei excedcntare se disipcaza prin impact ul cu salteaua de apa creata in
groapa de eroziune, care poatc atinge astfd adincimi foarte mari (20 ... 30 m).
Pentru a mic~ra eroziunile, s-a folosit solu\ia de a construi in aval de
baraj un prag care sa formezc o saltea ini~iata de apa. Prin eroziuni (mai
reduse decit in absenta accstei masuri) salteaua de apa se dezvolta pina la
dimensiunile necesare pentru disiparca cncrgiei. Va apare ~i aici problema
care a fost mentionata la bazinele cu perete terminal: daca peretele este
prea inalt pot sa fie neccsarc masuri pcntru a controla racordarea cu bie-
ful ava1 a jetului care trece pt'ste prag.
La proiectarea racordarii dupa aceasta solutie {fig. 12.56) trebuie re-
zolvate doua probleme: stabilirea locului de impact al jetului ~i determi~area
dimensiunilor gropii de eroziune care trcbuie sa fie astfel incit sa nu aiunga
in zona fundatiei barajului sau a altor lucrari. !n cele ce urmeaza se pre-
zint1i rezolvarea acestor problemc dupa lucrarea [8).
Locul de impact, respectiv bataia jetului, se calculeaza in func\ie ~e
viteza de lansare a jetului V., unghiul de lansare ex ~i cota de impact y. S!s-
temul de axe arc originea la h,/2. Din cauza transformarii locale a ~it
carii, unghiul de lansare cx nu coincide cu unghiul de ie~ire dupa trambulina
sau nas, ex,. Penh-u schema din figura cu un parament devers'.lt lung (sc~em~
de trambulina) unghiul ex se determina dupa Orlov cu aiutorul graficulw
din figura 12.57 [47]. In funcjic de unghiul de deflectie al vinei /3 = , + ex,
~i de valoarea raportului R/h., din grafic se gase;;te unghiul ll, respecti ll//3
~i rezulta unghiul de lansarc:

= 0- ex,. = /3 (: - ";) (12-57)

424
 /
--
-
ll

)\\~~ ..
...
<:
---
;.,,..-__

Lt
\
y
a
~
~ b- 2h,, ' 4.5h,,.

119-a215hv ctgo..,
b c
Fig. 12.56. Calculul racordlrii cu lama libera ;
- tcbtml de C1lcu\; . - foma:a cropU de UNhU'e In ttrftUrl ft~l'IVC (dupl )(ib.altv}:
Jttltall
e- form.a gRJpii d4!' noi.igne 1o ltttniarl t tlacoau (dup-1 lud i\ki}.

BiUaia vinei se detennina din formula traiectoriei balistice pentru un

mobil lansat din origina axelor cu viteza v., sub unghiul (fig. 12.56, a):

( 12-58)

unde y este co ta la care axa vinei atinge nivclul apei. Sub nhelul apei se
admite di axa vinei merge dupa tangenta, dcci:
L, = L, + h.,/ tg oc, ( 12-59)
In care .. este unghiul format de axa vinei cu orizontala, la atingerea
suprafetei apei. Din formula traiectoriei balisticc se obtine (fig. 12.56, a) :

t g.. --Vt, + v
g Z,y .
cos a.
( 12-60)

425
 fJ
120
110
100
90
80
70
60
so
40
30
(]9j
20
Q90
10
aa fl/11
0 2 f 5 8 9 10 ii 12 t

Fig. 12.S7. Diagraml pent:ru calc ulul u.nghiului de lansare la trambuliol.

!n aer vina de apa se destrama ~i in interiorul ei patrunde aerul (vezi

cap. Vil!). Din aceasta cauza ~i a freciirii cu aerul, bataia L 0 este mai mica.
Dupa normele sovietice, bataia reala L se obtine aplicind Jui L. calculat
cu formula {12-58) un coeficient de reducere k (L = kL,), care este func\ic
de numarul Froude fn sectiunea contractata ~i care se determina din graficul
din figura I2.58.
Adincimea de eroziim~ h.,, in terenuri necoezive, se poate determina
cu o formula data de Mirtkulava [39):

htr -- 2l 1 '1 (.:1.w - v.,

Z.S
. }I- sin"-
0.175ctg 11.,
+ 0 25 h
J GO" (12-61)

Marimile care intra in aceasta formula au semnificatiile aratate ma.i

jos, impreuna cu metoda de evaluare a !or:
q este debitul specific;
v.. viteza de lansare a jetului; se poate evalua cu ajutorul grafi-
cului din figura I2.35 ;
.., - 1,5... 2 - un coeficient care tine seama de neuniformitatea
distributiei vitezelor la intrarea in bieful aval;
w viteza de cadere in apa lin~tita, dar aerata, a particulelor
din care este alcatuit patul biefului aval (se nume~te marime
hidraulica, vezi cap. 16) ~i se calculeaza cu formula:

w= v 2(y, - Yo) d '

l ,75y0
(12-62)

42.6
~c~: U x '
d este diametrul d,0 al materialu- 1.0
lui din care este alcatuit M
r-....
r--. ,.__
patul; Q6
y, greutatl'a specifica a rocii Q4
v,l
din care sint aldituite gra az r; ...L
nulele patului; 9'hc
0
Yo - Yl'd {lS) greutatea 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120
specificii a amestecului de Fig. 12.58. Di<lgum1 J"'Olru dctcrnu-
nve;i. cocficientuluj de rrduccre J. WU it
aer ~i apa din vina, S fiind 1etului ca urmare a frcclr1i cu :.erul
coeficientul de aerare.
Dupa (1.8), la o distanta x = 20 h,, coeficientul de aerare atinge \"a-
loarea 0,8 deci se poate lua Yo = 0,1. YP
Cu ajutorul acestei metodologii de calcul se objin marimilc L ~i h.,
care caracterizeaza groapa de eroziune in tercnuri nccoezive. Acelea~i for-
mule sc pot aplica acoperitor ~i pentru terenuri coezj\e sau stlncoase.
tn figurile 12.56, b ~i c sc dau, dupa Mibalev ~i Iuditki, formele gro
pilor de eroziune pentru tercnuri necoezive ~i terenuri stincoase.

12.4. ALTE PROBLEME DE HIDRAUL.I CA CONSTRUCTllLOR

12.4.1. Curgerea la lngustlri cu digurl laterale

sau prin tlleturl

Problema cste prezcntata schematic In figura 12.59. Este vorba de

curgerea printr-o albie de arie A care este ingustata local prin diguri, culei
sau pereii care patrund in albie dinspre maluri laslnd libera o deschidere
centrala de la~e b sau arie a . ln figura 12.59 s-a ales pentru o discuti.:
generala forma cea mai simpla, cu albie clreptunghiulara cu latime B ~i
culei de forma de asemenea dreptunghiulara. Presupunind in amonte ?i
aval canale foarte lungi, parametrii geometrici determinati sint:
- latimea albiei B ;
- latimea deschiderii b;
- grosirnea culeii t;
- panta canalului i ~i rugozitatea n .
Pentru determinarea fenomenului de curgere mai este necesar un singur
parametru hiclraulic ~i anume fie debitul Q, fie adincimea care corespunde
acestui debit in rni~care uniforma h0 ln functie de situafia concreta, mi~
carea uniforma, tn absenta tngustari.i, poate fi lenta sau rapida ~i e\entual
in stare critica. lnfluenia ingustaru se manifesta in mod deosebit dupa cum
mi~carea uniforma este lenta ori rapida, inclusiv starea critica.

12.4. 1.1. Cazul m~ciril Jente. Cind rni~carea uniforma este lenta, o
sectiune de comanda se a.fli in bieful aval, lntr-o secfiune 3, uncle se reface
mi~carea uniforma. La trecerea prin ingustare, curentul sufera o contractie
 q> er>
_......,,,--'.,,,..
~

., J- - I ...~1-
l
-L- ............. Fig. 12.S9. Curgorca la !ngustarea local6 do
I -::::> - ..... _ secfiune pe un canaJ lent;

~ I
- plan l b - curgere: tnecatJ : c - cu-ceci odnC'C.t.t..

a
<l>
o,

--
N ~

--
-
b c

laterala. Se fonneaza o sectiune cara<;teristidl 2 in care J.atimea activa a

curentului dcvinc b, = tb.
fn sectiunea contractata 2 vitezele sint mai mari declt la mi~carea
unifonna fara ingustare. Sarcina necesara pentru marirea vitezelor fn sec-
tiunea 2 se realizeaza printr-o suprainalfare a nivelului imediat in amoote
de ingustare, ceea ce da na~tere uoei curbe de tip a1 in bieful din amonte.
Se formeaza o a treia sectiune caracteristica, notata pe figura cu I, care
devinc o secpuoe de comanda pentru bieful amonte, ea insa~i fiind dcter-
minata de conditiile din aval, respectiv din sec\iunile 3 sau 2.
Pomind dinspre amontc, pfna la scctiunea I mi~carea este gradual
variata; urmeaza o cadere relativ rapida a nivelului p!na In sectiunea 2,
apoi racordarea cu bieful aval pina la sec\iunea 3.
Dupa sectiunea contractata 2 curentul se dezvolta pe iame avind
loc man.rea treptata a sectiunii de curgere, fnsotita de disipare de energie
in zona de vlrtejuri care se fonneaza intre vfna activa ~i peretii canalului.
1ntre secpunile I ~i 3, treclnd prin secpunea 2, are loc o mi~care neu-
nifonnil, rapid variata, caracteristica curgerii fn zona fngustarii de secpune.
Aceastii. curgere prezinta analogie cu fenomenul curgerii peste un deversor
cu prag lat, cu contrac\ic laterala, la care fna!\imea pragului devine nuU.
Ca ~i la deversor, pot exista doua situatii: cu curgere tnecata (fig. 12..59, b)
~i cu curgere netnecatli (fig. 12.59, c). Curgerea nefnecata apare cind energia

428
 c
I(
- c
I(

,
a b
Fig. 12.60. Curgeroa la lngust.-.rc local~ de seetlune pc un <anal rapid :
- flt.l Jc ; b ._ CU ...It.

sec1iunii H 2,. pentru curgerea in stare critidi in ingustare ( H 1., ,. 1 1.. ~

=s ~ 1i;,} este mai mare decit energia sec\iunii curentului in mi~care uni-
form a (H0 ,,. = 110 + aVU2g).
Tn cazul curgerii lnecate mi~carea este comandata din sectiulH.'U 3;
in cazul mi~dirii ncinecate sectiunea de comanda devine sec\iunea 2. In
ambele cazuri mi~carea a re un caracter specific, rapid \'ariat; relatiile ener-
g etice
i
0

h Vf _ h l'i 1 _ 1 ctl
- + 1 + - ~- - . + 2 + -~ + ''- - -u - '' + -~ ( 12-63)

~i relapile d e continuitate
A 1V, = A 1 V 1 = A 0 V 0 ; Bh1V , = cbhtVa = Bh 0 V0 , (126-l)
pot servi pentru o apreciere calitati\'a a fcnomenului ~i interprctarea unor
rezultate experimen tale.
Rezultate mai exacte se ob\in folosind rclatii ~i date obtinu te prin cer
cetiri experimentale pc forme identice, sau apropiate de cele care ne inte-
reseaza.
P entru ingustari cu margini ,erticale, cu muchii ,ii sau rotunjite, se
pot folosi datele prezentate in paragraful 12.2.3.3, pen tru de,ersoru l cu prag
lat cu contractie laterala. Detalii se gasesc in lucra rile (85) ~i [8).
In lucrarea [29) se prezinta rezultate ob\inute d e Kinds,ater, Cart~r
~i Tracy [32, 331 5.5) pentru diferite forme de !ngustari ~i ta,ieturi.

12.4.1.2. Cazul mi~lrli rap.id.e. Acest caz este rar intilnit in practica.
Formele d e curgere sint cele a.ratate in figura 12.60. Forma cu salt hidraulic
apare la ingustari puternice, unde este nevoie de o sarcina mare pentru
marirea vitezei in sectiunea contractata pina la ''aioarea necesa ra.

12.4.2. Curgerea la fngustlri produse de pile

lngustarile produsc d e pile au aspectul din figura 12.61, a. Pot fi

~i ingustari mixte prin pile ~i ziduri (culei) sau diguri, ca in figura 12.6 1, /J.
Fenomenul de curgere este asemanator cu acela descris mai inainte pentru
tngustarea simpHi. ~i este tratat in literatura [.57, 32, 33, 5.5).

429
 Aceasta problema a fost
studiata ~i de Rehboc.k (38),
care a dat o formula generala
pentru calculul suprainattlrii
efective, produse de pile (no-
tatii fn figura 12.59, b):
0 b
Fig. 12.61. lngu>tarca sc.~tiunii prin pile ,1 <ulei : fl.h = /i1 - h0 = ( ( 1 -111) -q2g ,
- prln pile; - oombinatJ.
( 12-65)
ln care a par doi parametri:
- coefi cientul de ingustare 111 = a/A ;
- coeficientul de rezisf.en~i ( , care se calculeaza cu formula (Forchei-
mer):
( = (0,72 + 1,2 (1 - m) + ~o (1 - 111)') ( 1 + ~).
2gh,
(12-66)

Rehbock indica: ( = 1,0 pentru pile cu capete ogivale, ( = 1,3 pentru pile
cu cap rotund ~i ( = 2, I pentru pile dreptunghiulare cu mucbii vii.
Datele ~i formult'le de calcul indicate la paragrafele 12.1.1.2. se refera
la curgerea pe pat fix, neerodabil. ln realitate, majoritatea problemelor
practice hidrotehnice se refera la albii erodabiJe. Astfel de probleme sint :
<urgerea apei in scctiuni ingustate prin pilele ~i culeele podurilor, prin ingus-
tari produse de lucrari de regularizare sau ingustarilc care apar in timplil
inchiderii albiilor cu ajutorul unor diguri care pomesc de la un mal sau de
la ambele maluri (metoda pio11er) . EroziuniJe, ca ~i depunerile, care se pro-
duc fn aval, pot sa fie foarte importante, In special la ultima categoric de
lucra.ri. Datorita maririi vitezclor in sectiunea contractata are Joe o ero-
ziu.n e generala, peste care se suprapun eroziuni locale la capetele digurilor
~i in jurul pilelor. Eroziunile locale se produc ca urmare a maririi lo cale a
\'itezelor Unga obstacole, dar ~i ca urmare a intensificarii turbuJentei ~i
a curentilor secundari. Sub aceasta forma complexa, problemele se trateaza
In lucrMile de specialitate care se ocupli de hidraulica poduriJor sau de
hidraulica tnchid erii albiilor [25, 2, 26, 20, 17, 18).

BIBLIOGRAFll

J. A gr o s k In, I . I . et . a I. Ghillr1UJ/iAa. Cosenergoi1dat, Moskva, 1954.

], Ao d re e v , 0. V. Proitclirova111 moslwlh f><rthodov. MosJ<-'11. 1960.
3. Ba & Jo, H. E. Expbi.enus nouvtllu s "Y l'ltoult tHtttl , ,.. dlvn soir. Annales des ponts et
chauss~ot. Ser. 6, vol. 16, 1888, vol. 19, 1890, ser. 7, vol. 2, 1891, vol. 7, 1894 vol. 12,
1896, vol. 15, 1895.
i. Be i c b 1e y, G. L.. P t e rk a , F. A. The Hydrou/ic Drsi111 of Slotted Spillray Bvdrrs.
Proc. ASCE, J .H.D., HY 10, Oct 1959
.<. B c re & Io s II 11 , A. R. Prof>1Qk11aia sj>01obnonl vodosli s p roki"' porot"" Sttofudot,
1950, M0<kva.
6. B I a Is de I, F. W. Tiu S,-IF Stilli1 Basi . U.S. Soil CoD<4'rvatioD ~nice, May, 1949

430
 7. Bradlty, .N., Peterka, A.'P. '(./,.HydrGulu DcsignofSlillittgBa.sins. Proc. ASCE,
JHD, HY5, Oct. 1957.
8. C ll i a elev, P. G . SprGVa&inik po ghi4rGu/iuski"' rasewlam. Energbia. Moskva, L972.
pp. 60 ... 15.
9. C j o c . D., Tr of i a E . Dtltrtuittart.a eoefieienJJ4{Ui de dtbil la "" dcver.soY ,,, pro/ii Ira
P:oidal. Bui. 'tiintific al !CB, nr. 7, 1960.
10. Ci o c , D.. Tr of I D E., I a m a o d i , C. e t. a I. Hidroulica - c11/t g.,e de prob/t me,.
E.D .P .. Buoure~i. 1973.
11. CI u g a e v R.R. Ghldravlika. Energhia, Leningrad, 1970.
12. Coyne , A. B12rrag~-1cJ.s in ss de l'Aigle el de St1inl-Etienne - Canlafls. Travaux. vol, 34
nr. 185. Mars. 1950.
JJ . Coyne , A . Ob.stroaliorr.s sur Its diversoir~ en said de ski. lV Congres dc-s Grandes Bar...
rages, vol. III, Ne w-Delhi, 1952.
H. Creag er , W.P. Enginetring for Ma.so11ery Danis . J Wile}', N.Y .. 1929.
15. Du m j tr es cu, D., R i z. v-a o , E . Disiparea enerr'ei fi disipatori dt N,trgit. Ed . tcb-
hica, 1972.
16. En~ ls, B. J\1i1tei/1111gn 011s 4 m Drtsdnu Lab. Zeitsch. des V.D.I .. Berlin, 1918, 1920.
17. 1' i Io 11 i, A. Di.st.t<lion on ,.EtrtrfJY Disipqlors f or Spillu:qys llr.d O~ tltt lrcrks. Proc. ASCE,
JHD, RYS, Sept. 1964.
18. Forster, F. W .. Skriode, R . A. Conlrol of lhe H ydrau lic Jump by Sills. Trail!!.
ASCE, vol. 115, 1950.
19. Frazer , W. Tiie Beltauior of Side J.Veir-s in Pris n1oJU; R~ttangt1la1 Cllo>tntls . Proc. Inst.
of. Civ. Eng.. London, Febr.. 1957.
20. G l I e z. N. L.. Butte , F. N. Rlgim.e. Honstali<;mnaire autotXtill ti af/ouillement des
piles 4,. pant. XVI C<>ngr. AlRH, I'aris, 1971.
21. Go" i o d a Rao N. S., M 11 r a I Id ha r D. Discharge Chorqcf1ristics of WtitS of Finite
Cre.sl Width . La lfouille Blanche, Nr. 5. 1963.
22. Be Dry . H . R. Discl4Ssio>1 of D ifjl4Sio of Submerged j ets. Trans. ASCE. vol. 115, 1950.
23. BI ck o , G. H. Aeration of Spillways. Trans. ASCE, \OI. 93. 1929.
2. Hinds, J .. Creager, W., Justin , J. Enginurin1 f or Dllms. J ohn Wiley. N.Y.,
1945.
2$. H & n cu , S. Calculwl Aidroulie al po4urilor. Studil de bidraulica, ISCH. Bucure~ti, 1964.
26. H l D cu, S. Sur le <41CH/ des afoui lftwwrl /ocaru dans la :0>1e du piln du ponl. xiv
C<>ngres. A1RH, Paris, 1971.
27. I am and i , C. Kahan, M. Meloda dl Golcul o racord4.rii biefurilM' in rt'girn <k f und. RI
drotelmica, vol. 3, nr. 5, 1958.
28. hacenko, N.B., Ciani,vili , A. G. l<11u tia VNIIG. T. 87, 1968.
29. Ka D. 4 as" am y, P. K . Rouse , R. C/J4ra.t;terisliu of Flow (IVer Tern1it10.f ll't"irs and
Si/s. Proc. ASCE. HY4. 1957.
JO. Ke u t Q er C. Slr4muJt1svorgO"ge aa breitkr6"igen IYehrkOrJnrn an E i 11lo11Jba.t wtrAt n. Der
B>uingenieur, Nr. 37 .. . 40, 1934.
3 1. Kl n d s "a te r, C. E., Carter. R. W. Diseha,ge C harac.teristr'C-$ of R t&fongu/or TJu'" .
pla!e Wirs. Proc. ASCE, J .H.D.. HY6, Dee. 1957.
32. KID d s Yater, C. E., Catt er , R. W ., Trac)' H.J. Compulalio11 of Peak D isehorge
41 Colroclion. U.S. Geol. Surv. Ciro. 284, 1953.
J J. Ki D d 1 Yater, C. E., Carter , R. W. Tranfuil Flow through Ope1tcllan11tl Cot1slr u&l'ion.s~
Trans. ASCE, vol. 120, 1955.
Ji. Le 1 I a Y s k I. S. f,,igolion ad HyJr111'1ic Design. Chapman Hall. London, 1955.
35. LID d q u I s t, E.G. W. Dismssio11 u Preci.s Weir Meosurem.,,ts. Proc. ASCE, vol. 54,
1982.

431
.16. D f! Mar c b I G. Rt'cr1clir spert'mrtdt1f4 sulle dighr t1oci110Hli . Ann. <Joi J...avorj publ. Roma,
7 , 1928.
J 7. De M r c h f, G. Drs /ortt1ts de la 1utjoct libro des couro"ts pernaoH1-HIJ <Jvce dlbit progrel
si11rn1rul c, o;ssaul Qu proKrrssiv;:me" t dJe, oissonl daH,'f "" cannl cl .srttiuu C01'j /atttti, R~vu e
~dn~n1lc 1lc l'hydrullquc, Par" Nr. 38, l!J.48.
3S. M ate c 1 c u. C r . llhlraulit-a. Bucurc~ti, E .D.P .. 1963.
~!). MI r t k u I a v a , T. E. Ra:,,tfu r1;s/c , 1rtodfAa o/r,nki ih 11.tlot~i11osli, Kolos. ?\t osk va . 1967 .

' " 152.

40. 0 f i I r o v , A. S. Pro/ii vodoslw11li plo1i11. Mo.kvn, 193S.
11. Orl o v , V.T. / :v,,tiin VN llG, 1968, T. 87.
il. Pa v c I D . llo1/t'llvtt'$ 11t lte ,;u eiu t u1 fltbr1. DuH. ?.lath.. ct P'hys. lll J'Ec. l'oly t. Bue, 1936.
i ,l. P t v ov a r , M. G. E .rprr;,,,t:Hla/ut>f! it1/rdoi:aH;r gJtidroJiH11n1ictskQVn iat1lr111'n no bt lOflt .i:a
1u,.Jnsl it'Ou1 s 1101k11111. C h it.Jr. J sh:c.lo\', i Rasc ioti ~h i dTot . Sorujc ni i.
H . M c . P hrso n , M. B., K a rr. M.H, .~ Study n/ BuckrlType 11rrcy Di.sipntor
Chnrartrri.<lia . l'roc ASCE, JHD. HY3, J une, 1'>57.
i 5. R aj a r o t n a m , N., 1t1 u r a I t d h ii. r , 0 , T Ju llr,(/augular fo"rr.c Ovt1f all. Proc. A S<.:~.
MYS. 1'168.
"16. R ao. S.S., S h u 1 k o , At . K. Clu1rar.fr ,1sfics t>f Flow 011tr IVrirs ,)/ FiHile Crt$/ 11;J11t.
Proc. A~CE, HYll , 1~71.
"17. R 4 & van. E . .(\fod ;i de lti d1oulicl pcnlru ."iistc11111/ Hid,or.Htrgrtie ~; de J'1tJ1Jiga/ir Pt>1{U1;1
1'1 Firr. 11111. I SCl'GA, ll1 1 curc~tl , 1'171.
-18. RA " v a n E., Vo j in o vi c I. M. Dr/01n1nli1J'1 J l oco/rs dts /{/ J all1t1ifu1'1a(rt s p1udau1
I a tou ,\ lr11cllo11 tlr s lJ,,,., n~rs j /11v1'(1,,.t . X 1vi= Con.gr. All~ H , J>aris, l 971 .
-19. R ehbock, T. D1st11s.(ions o" P1,crs~ M'rir /l'lrasurr.1Hrnf,J, Trnns. ,\ SCE. vol. 93. 1929.
.<Cl. R ous, H . S m /a ct Profiles al a S ubmrrgrd 011rr/all. Proc. ASCE, HY8, 19S6.
!i i. Ro z an o v , N. P. l''ac1u1u111(e v1ulo.<;/i1111re plotint. l\Joskvu. 1940.
5 2. Sar g j n so n . E. F .. Tiu; IH/fur ntt: of S rutact Tl'usion o> 1Vtr'r F/0 111. IA.HR , journ. o f
H y<lr. R-lscarch , ,~01. 10. nr. 4, 1972.
5 l. S m t: ta n a , J. Et1ule tl~ In .-t11r/at.e tf'lr-oulc111t'Jrl dts gtn ndt't bt11Yt1~r~< . R<'' ' Gen . de l' ll y-
dn:i:utiqur . Paris, nr~ 46, 1948, nr. 4?, 1949 .
.C.i . To ch , A. D r'J&hW'g1 Characl rti$/ (cs '1/ Tn iutrr Calt 1. Trnns. .\SCI!, \ ' Ol. 120, 195S.
5.~. Tra cy. 8 . J .. C a r te r , R. W. Back wn/l'r Efft'tls n/ V~urhnn"'' Co11si r;c1i0t11. Trans.
ASCE, vol. 120, 1955.
~6. T u m a n i a n , V. I . Gli iclravl llta s;j1J11011 u<XfofSl1r41st)11. ~l 'kva. 1949.
57. V n T he C h ow . Ope11 -cl1aHnel H yd.rau/ics. Mc. Grow-Hill, N .Y.. !95Q.
5S. * E nr rc y Di1.fip11tors /01 Spt'llr1.10)'.S 011tl 0 1fllf l 1rorks. Pmc. i\ SCE, Jl-11) , HY4, 196J,
HYI , 11X>4.
59. * Uit1/i11graphy rut !hr H y dtaulic Dts1'g11 ti/ 5ipUltt'" Y" f>roo ..ASCE, J 1'1D. HY4, July ..
1%3.

432
 Capltolul X Ill

MODELAR.E A HIDRAULICl

tl.1. DEFINITll $1 CONTINUT

Modelarea hidraulica cste metoda de rezolvare a unor probleme concrete

de hidraulica c:u ajutorul reproducerii pe un model hidraulic a fenomcne-
lor studia te.
Necesitatea modelarii hldraulice apare la studiul unor probleme com-
plicate (sau parj:i de probleme) care nu pot Ci rezolvate prin calcul, sau ale
diror solu\ii necesita verificari experimentale. Oportunitatea rezolvarii prin
modelare a problemelor hidraulice se precizeaza in func\ie de importanta
!or economica, deoarece, in general, aplicarea modelarii hidraulice este mai
costisitoare dedt aplicarea mctodelor teoretice.
:\fodelarca hidraulica cuprinde o baza teorctica ~i o baza tebnologica
sau experimentala. Baza teoreticii a modelarii hidraulice o constituie teoria
proiectarji modeielor ~i teoria prelucrarii, extrapolarii ~i generalizarii rezul-
tatelor obtinute pe modelele hidraulice. Baza tehnologica a modeJarii hi-
draulice cuprinde m etodele de construi re ~i exploatare a modelelor, de
construire ~i folosire a aparatelor de masura ~i inregist_rare a fenomenelor
studia:te.
Teoria modelarii hidraulice are la baza an ;iliza dimensionala ~i teoria
similitudinii hidraulice, care au fost expuse ln introdu cer~ precum ~i metode
specifice, care cons tituie coniinutul p~opriu modelarii hidraulicc.
1n aces t capitol se examineaza unele probleme privind baza teorctica
a modelarii hidraulice, cu referire- la fluide int ompresibile. Ele se pot cx-
tinde par\ial ~i la fluide compresibile.

tl.2. FORMULAREA CONDITllLOR DE SIMILITUDINE HIDRAULICA

tl.1.1. Alegerea mirimilor determinante

Condipile de similitudine se exprima prin teorema a doua a similitu-

dinii (v. 0.6.3): dc1ui Je11omene vor Ji similare daca Jae parte din aceellji clasii
~i daca mi criteriite determi11aiite identice. Ct:iterii detenninante sint complcxele
adimensionale formate cu marimile determinante ale fenomenului.
Miiri1m:te detcrmi11a11te sint formate din sistem ul de marimi care de ter-
mina coniplet desfa~urarea fenomenului (conditiile de unicitate). 0 etapa
importanta in proiectarea unui model hidraulic este fixarea corecta a siste-
mului de m:irimi determinante ale fenomenului din natura, enumerate mai
jos.

433
 Elemmtcle geometrice care definesc complet Jimitele domeniului in care
se produce mi~carea. Aceste elemente sint:
- forma ~i dimensiunilc sectlunilor transversale, rugozitatea peretilor,
fo:ma axului conductei sau canalului (rectilinie, curbii etc.) ~i lungimea
Jui etc.;
- formelc care deterrnina condi\iile de acces ~i ie~ire din por\iunea
studiata.
Nalr#ra jfoid11l11i.
Cimpul de forye masice in care se produce mi~carea.
Elemtntele Jiidra11lice care determina mi~carea. Acestea din unna ar
putea fi in trod use dindu-se distribu\ia vitezelor intr-o sec\iune ~i, la mi~area
nepermanenta, varialia ei in timp. Aceasta fonnulare ar fi fonnala, deoarece
fn realitate, nu se poate ac\iona direct ~i complet asupra distribu\iei vite-
zelor pentru dctcrrninarea fenomenului, ci asupra unor elemente globale
cum ar fi diferen\a cotelor energetice la intrarea ~i la ie~irea din sistem
sau prin reglarea debitului sistemului (acestea constituind elemc11te de comanda
ale fenomenului).
Jn alegerea sistemului de marimi detenninantc pentru o problema con-
creta intervine ~i modul de formulare al problemei sau, mai exact, preci-
zarea acelor aspecte care trebuie rezolvate cu ajutorul modelului. ln cazul
dnd se urmlh~te numai reproducerea unor anumite aspecte ~i nu totali-
tatea lor, intra in considerare numai marimile care detennina aceste aspecte.
De exemplu, mi~carea unui fluid intr-un sistem sub presiune poate fi deter-
minata de urrnatoarele elemente :
- diametrul conduc.tei D, rugozitatea peretilor ~. lungimea conductei L
~i formcle gcometrice ale rezcrvoarelor la intrarea ~i ie~irea din sistem (vez.i
de exemplu figura 6. ~) i
- densitatea p ~i viscozitatea fluidului YJ;
- acceleratia gravita\ionala g;
- sarcina sistemului H sau debitul Q, varia \ia lor in timp ~i presiunea
In tr-un punct Po
Dadi problema se limiteaza la studiul pierderii de sarcina intre doua
sectiuni, In mi~carea permanenta, atunci sistemul de marimi determinante
se poa te formula in doua feluri:
- daca se alege ca marime hidraulicl!. determinanta viteza medie V 0
in tr-o secti une data (deci debitul Q0), atunci sistemul de marimi detenninante
este format din: V 0 , p0 , 'lo L 0 , D 0 , ~0 ~i restul elementelor care caracteri-
zeazii formele geometrice: L 10, L 20 , .,L.0 :
- daca se alege ca miirime hidraulica determinantii sa:rcina Ho ~te~
vine in plus ~i clmpul for!elor masice g0 , deci, in ace~t caz, s1stemul .~nnu
lor determinante este: H 0 , 'lo p0 , g0 , L 0 , D0 , 6 0 ~1 cele.lalte manm1 care
ca.racterizeaza forma geometrica: L,0 , L 20 , . , L. 0
Este de men\ionat ca ~i tn primul caz intensitatea fortelor masice g 0 ,
respectiv j 0 , poate sa intervina odata cu V ~la mi~rile. cu suprafaJa , libera,
de oarece for\ele masice concura la deterrmnarea forme1 suprafete1 libere.
In notatiile folosite mai sus, indicele zero arata ca este vorba de ma-
rimi care intra In condi\iile de unicitate ale fenomenului.
 13.l.2. Descriere& fenomenulul cu ajutorul unei rela~i i fixice

Pentru aplicarea analizei climensionale este necesar sa se scrie, sub o

forma generala, relatia fizica prin care se descrie fenomenul. Aceasta relatie,
pe linga marimile determinante, ,.a contine ~i o serie de marimi variabile
descriptive. dependente ~i independente. Forma gencrala a relatiei va fi
(in siste:muJ Euler):
(13-1)
ln aceasra relatie intra trei categorii de manmi:
- marimile deter111i11411te 4 1, 4 2, .. ., a,., care iau diferite ,alori pentru a de-
tennina fenomenul concret;
- 111arimi de$criptive i'lldepc11de11/c t, .1:, y, z, cu ajutorul ciirora se explo-
reaza domeniul spatiu-timp;
- miirimi descriptive dependeutc y,, care pentru fenomenele hidraulice
sint, de obicei vitezele locale v *i presiunile p.
Obs er v a fit. ~Jirim.ile v ~i p pot figura atit Ju categoria marimilor dcterminante
cit ~i tn categor)a mirimilor descriptive dependentc. In prlmul caz, pentru un fenomeo con-
crt dat, ele au mArimi fixe ~i In rclatia (13 1) joac;I; rolul de consta.n tc.
ln al doilea ca.z " ~i p se definesc ca functii de t. :r, y , :, care la n1omentu l initial sau
pentru conclitiile la. Hmita iau valo-rile de tip a 1 a 1, ... a,.. tn unt"le cazu.ri problema este chiar
mai complicatA, dcoareco In con.di~iile la lirnit.:l (la mi~clrl ncpermanente) mirimlle p ~i v
pot intra ca func:~ii de limp. fn puncttle date,

13.l.3. Relatii de similitudine 'i conditii de similitudine

Daca relajia (13- 1) a fost corect stabilita, cu ajutorul ei se pot deduce

relatii de similitudine ~i condi~ii de similitudine.
Se considera doua ieoomene similarc /If ~i N. Confom1 primei teoreme
a similituclinii (' p. 0.6.2) ccle doua fenomene vor avea toate complexele
adi~ensionale omoloage identice. Deci, daca relaFei (13-1) i se aplic.i tco-
rema pi (v.p.0.5.6) alegind ca unita\i de masura marimile determinantc
principale a,, 4 2 , ... , ak sc ob\ine o relatie
( 13-2)
care est e identica pentru ambele fenomene.
Reciproc, daca relatia (13-2) exprima o corespondenta biw1ivoca ~i daca
numai complexele adimensionale din partea dreapta sint identice la cele doua
ienomene, acestea ''or fi similare, ceea ce se demonstreaza imediat.
Condi\iile enun\ate implica (n.1).11 = (n.,)y, respec tiv Yw/UM = y...,/Ul'I
in care U.u ~i U,., reprezinta unitaf.ile de masura formate la cele doua
fenomene cu ajutorul marimilor determinaotc fixe a, , 4 2, ... , ak. Rezulta ca
( 13-3)

ceea cc arata ca fenomenele sint similare conform ddini\iei de la p.0.6.1.

Relatia (n,) = (n.)N se mai scrie ~i n., idem.

435
 Condi\ia ca in partea dreapta a rela\ici ( 13-Z) sa figureze complexe adi-
mensionalc id entice (deci: TC., idem ; TC,, idetn; ... TC+ idem; ... r. 1'dcm) con-
duce la do ua grupuri de rela\ii.
Gmpul 1 con\inc rela\i i care cuprind numai parametri detcrminan\i,
dcci relatii de forma :
7t0 .t+i ~ ide11i; ... Tt"n' ident. (13-1)
Acestc rela \ii form eaza co11di/iile de si111ilitudinc. ?llarimile r.k+i .., r.., for-
meaza criteriilc determinantc in sensul teoremei a doua a similitudinii. Re-
lati ilc ( 13-4) stabilesc condi\iile necesare ~i suJicientc pcntru a construi un
model lVI care sa fie similar cu un fenomen dat N din natura.
Gmpul 2 con\inc rda\iilc care implica marimile variabile independente
I, x, y , :z ~i au form a :
n,. idem; n,. 1'de111; >t,. idem ; n., idem. ( 13-5)
Acestc relapi nu reprezinUi condi\ii de similitudine, ci reprezinta rela\ii de
coresponden\a omologica intre domeniik M ~i N. Cu. ajutorul lor se stabi-
l esc punctele omoloage in ccle doua domenii.
Daca grupurile de rcla\ii (13-4) ~i (13-5) sint indeplinite, atunci se ob-
\inc un al trcilea grup de rela\ii TC'' 1'de111.
Gmp11l 3 cuprinde rela\iile 'in care intra marimi ,ariabilc dependente:
TC'' idem. ( 13-6)
Acestea sint relaliile de s1:111il-il1uli11c sau de extrapolare, cu ajutorul carora
marimile detcrminantc pe modelul Nf se extrapoleaza la fenomenul natural N,
Tn concluzie:
- rela\iile ( J 3-~) formeaza co11di/iile de similit-ruiine ~i furnizeaza regu-
lile du pa care t rebuic construit modelul, pentru a fi similar cu natura ;
- rela\iile ( 13-5) servesc la stabilirea corespondentei intre punctele
omoloage la model ~i la natura ;
- rela\iile (13-6) sint rela\ii cu ajutorul dirora se calculeaza scarile
de trecere de la ,.alorile masurate pe model la cele din natura, folosind for-
mule de forma ( U-3) sa u relatii directe tntre scarilc marimilor determi-
nante.

tl.l .4. Formularea conditiilor de similitudine hidraulicl

La punctul 13.2. 1 s-a aratat ca marimile determinante ale fenomenelor

hidraulice in general, si nt : lungimi L 0 1, viteze V 0 , presiuni p0 , constant~e
fizice ale !luidului p0, 'lloi un timp caracteristic T 0 pentru forrnular_ea cond1-
tiilor la limita la mi~carile nepcrmanente, constanta fortelor mas1c_e / 0 (in
cim.p gravitational / 0 = g). Limitindu-se la marimile de mai sus, relat1a ( 13-1)
pen tru presiuni se scrie :
p= f(t, x, y, z, Lo, v Poi "io1 J Po.
To. u !, ... , CX;;). (13-7)
in care ot1 = Loi/L 0 determina formele geometrice ~i sint complex~ adi-
mensionale care vor ramine neschimbate dupa aplicarea teoremei pi.

436
 0 experienta indelungata a ar.itat ca este con\'enabil sa se aleaga
drept marimi principale o lungime caracteristica L0 , o viteza cara.cteristica
V 0 ~i densitatea fluidulu i Po
Formind cu ajutorul acestor marimi rclaliile din grupul I - condi\ii de
similitudine (13-4), se obtine:

(13-8)

-- '-'
~t.
- -l - 1 1,. - -F
"'0 '
' (I J..9)

-"P - -"
--- 11 o . ( 13- 10)
P0 V! '

T, I
r.r
'
== - - =- ;
L,V-A Sh,
( 13- 11 )

a., or,, .. . "c iilem (lJ..12)

S-au obpnut patru conditii de similitudine hidraulica specifice ~i accasta

fn cazul cind fenomenul este determinat in modul aratat de rclatla (13-7),
plus conditiile ( 13-12) pentru similitudinea geom ctricii. Conclitiile hidrau licc
nu sint neaparat in numar de patru. Ele pot fi mai pu\ine sau mai mul te,
in functie de natura fenomenului ~i de ceea ce se urmare~te sa se obtina
de la model ~i deci, implicit, in functie de structura relatiei ( 13-7). De
exemplu daca mi~carea este permanenta ~i nu se um1are~te modelarea corecta
a presiunilor (in acest caz Po nu mai apare ca parametrti !U coma11dii) ramin
numai primele doua condi\ii. Daca, in plus fa de formularea ( IJ.7), s-ar
pune problema sa se introduca influenta tensiunii superficiale, fluidul ar fi
caracterizat printr-un al treilea parametru, a 0 , caruia ii corespund complcxul
adimensional ~i condi\ia de similitucline:
_ _ cro 1.
noo-
PoL;;vt
= -w., , ( IJ- 13)

Complexele aclimensionale care au aparut In relatiile precedentc au un

rot important in condi tionarea fenomenelor bidraulice ~i se numesc crilerii,
numere criteriak sau simplu n1m1ere. Acestea sint:
- numaru! Reynolds
IV
Re =- ; (13- li)
v

- numarul Froudc
Jl1 .,.
Fr= - = - ; ( 13-15)
/ I 11

437
 - numarul Euler

Eu = -P_ . (13-16)
I
- pvt
2

- numarul S trouhal
I
Sh = - :
Vt

- nnmaru l \Veber
0
We = -- ( 13-18)
pw
Raportate la conditiile (13-8, 9, 10, 11 , 13) ele pot fi numite criterii
de simitiludine, de unde ~i numele de criteritt.
Jn conchuie, conditiile de similitudine hidraulica se formuleaza dupa
c um se arata in continuare.
- CaZ11/ general. In cazul general, fn care ar fi \"Orba, de exemplu, d e
o mi~are nepermanenta , cu suprafata libera determinata d e actiunea for-
\elor ma sice ~i de tensiunea superficialli (cazul curgerii nepermanente peste
un dcversor cu lama sub cca l cm) sint necesare doua categorii de condi\ii
de similitudinc:
- conditii de similitudine geometridi a grani\elor care se exprima prin
( 13-12) : ,,idem;
- cinci condi\ii de similitudine hidraulidi., exprimate prin Re0 , Fr0 ,
E u 0 , S h 0 , W e0 , i dr:m.
Pentru a fi similar cu natura (N), modelul (/If) trebuie sa satisfaca
simultan toate aceste conditii.
- Camri pari ic11lare. 1n diferite caz.uri particulare ramine ca o condi\ie
necesarli similitudinea geometrica. Jn schimb, condi\iile hidraulice se pot
reduce ca numar. Pentru unele cazuri posibilita\ile de reducere sint evidente:
- dacli mi~carea este permanenta nu este necesa ra condi\ia Sh,,. idem ;
- dadi influen\a tensiunii superficiale este neglijabila (ceca ce se fn-
timpla in majoritatea cazurilor) , nu este necesara conditia We0 , idem.
Pentru celelalte trei condi\ii, necesitatea lor este in funqie d e aseme-
nea de caracteris ticile fcnomenului ~i de modul d e fonnulare a problemei,
de ce se propune sa se ob\ina d e la model. P entru a pu tea aprecia necesitatea
condi\iilor Re0 , r:dem ; Fr 0 , idem ~i Eu 0 , idem este util sa se cunoasca rolul
lor.
Prin condifia Rey nolds, impreuna cu condi\iile de similitudine geometrica,
se asigurll similitudi11ea ci11em.aticii in condi\iile unor granite fixe (mi~cari
sub presiune). Deci reproducerea ctmpului vitezelor ~i a fenomenelor conexe,
cum a r fi d.isiparea energiei, cer respectarea condi\iei Reynolds.
Prin condi/ile Froudc # Euler se asigurli sirnilitudinea dinamica, respec-
tiv modelarea corecta a cimpului presiunilor, a fortelor de legatura, cu con-
d i\ia ca similitudinea cinematica sa existe. Rolul celor doua criterii dinantice
( Eu, Fr) este d.eosebit.
 Prin conditia Euler se asigura reproducerea corecta pe model a pre-
siunii de referinta respectiv, de comanda, in punctul de referin\a, sau de
comanda .
Prin conditia Froude se asigura reproducerea corecta a distribu \ici
presiu.nilor fata de punctul ~i presiunea de referinta, inclusiv influenta
acestei distributii asupra formei suprafc\ei libere la mi~dirile cu suprafa\a
libera ale lichidelor.
Cele de mai sus constituie o formulare generaHi, care trebuie privita ca
o schema de baza in care sa se incadreze un rationament concret, prin care
se stabilesc conditiile de similitudine pentru o problema data. Jn aceasta
operatie, momentul eel mai important este stabilirea unui sistem corect de
marimi determinante.
Sistemul de marimi determinante se stabil~te pe baza cunoa~terii fe-
nomenului (din literatura ~i mai ales din practica) ~i a unei fine ana.lizc a
conditionarii de catre marimile determinante a aspectelor studiate.

1J.3. CONDITll DE SIMILITUDINE CA RELATll INTRE SO.RILE DE SIMILITU-

DINE. INCOMPATIBILITATEA PRACTICA A CONDITllLOR
DE SIMILITUDINE HIDRAUlld.

Existen\a condi\iilor de similitudine se reflecta in faptul ca scarile de

similitudine nu pot fi alese arbitrar. De obicei, scara lungimilor S se
alege independent ~i apoi sc fixeaza sdirile pcntru vitcze, debitc, presiuni,
for\e, timp etc., tinind seama de conditiile de simmtudine. Jn acest scop,
este util ca aceste condi\ii sa fie transformate in ni~te rela\ii intre scari.
De exemplu, conditia Re, idem se poate scrie :
ReN =v--
,..L,., R V.u L.,
= eJ\I = - -,
,v,. v.,t

din care se deduce:

s,,s,, = J,
--
Sv

deci o regula simpla de formare a relatiilor intre scari. Jn locul co nditiilor

(13-11), (13-9), (13-10), (13-11) se obtine
S.,SL = I j = J - s,. =I;
s: SL
-- = J, (13- 19)
s. S,SL ' sp,s: s.;s,.
Existll idcea (i Zegjda, A.P. Tcoria podobiia i mctcxlika rasciota ghidrotehnic<-skih
modelci, Moskva, 1938 sau alte publica\ii) c! !ntre criteriile Eu, R ~i Fr exlstll o rclalic
care rezultA din ecua~i.ile de mi$care ~l ca urm.are u.nul din ele ~i anume Eu nu estc indepen-
dent ~i c1 deci Eu 0 , idem nu este o condi~ie de similitudine independent~ ~i di ncc.csa.ra.
Aceas!Jl afirmatie es~ corectll lll sensul nola\iei (13-7), care conform (l.3-2) conduce la " =
,..S
care numlrul Ew este format cu variabila descriptiv3. dependent.I p 'i
= ,.,. = /l/P0 Vl = Eu. ln acest caz rezulU Eu - f(>r1, 'ltz, "v " Rt0 , Fr0 Eu0 , SA 0
nu cu parametrul
lo

de c.o.m andl p1 cAru:ia tn partea d.reapt4 ti ootespunde Eu0 ~i implicit conditia de sim.ilib.J-
dine Eu0 , Idem. Dae! Po apare ea parametru de comaodd al fenomenului pe model, a<lic~ se
d.o tefte d se modclezo corcct prcsiunea de referint-11. atunci u0 , idtni se constituie ca o
conditie independeob\ de Re0 , idem ; Pr0 , idem.

439
deci in general, patru rcla\ii intre ~apte scari (dintre care doua sint de obicei
obligate: S, = I ~i S, = I, fiindca pe model se lucreaza cu fluidul din
natura, apa s.au acr, care este disp0nibil).
Teoretic este deci posibil sa se aleaga scara lungimilor ~i sa se deter-
mine celelaltc. In ipoteza S, = I ~i S, = I rezulta:
s. = Vsi; s. = s1..i s, =Vs"; s. =Si'. (13.20)
Practic, aceasta solutie nu se poate realiza intotdeauna din cauza ul-
timci rcla\ii, care impune o anumita viscozitate pentru fluidul de pe model.
De exemplu, la scara lungimilor S1. = 1/ IOO rezulta
S. = l / IOOO = vM/v~.,
c;leci pentru model este necesar un fluid cu o viscozitate de o mie de ori
m ai mica decit la fenomenul natural, cu conclitia ca, sa fie aceea~i densitate
pe model ca in natura.. Chiar daca se folos~te un fluid diferit, cu o den-
sit ate apropiata de a celui din natura (a pa sau aer), a pare o incompatibill-
tat e practica a condi\iilor de similitudine, ~i anumc faptul ca (in afara de
cazuri exceptionale) nu sc poate gasi pentru model un fluid care sa aiba
\'i~c ozitatea data de rela\ia S. ~ Si'.
Accasta rclatic provine din primele doua conditii din (13-19), ceca ce
conduce Ia concluzia Ga incompatibilitatea a pare int re condi\ia Reynolds
~i co ndi\ia Froude, care nu pot sa fie satisfacute simultan.
Din aceasta cauza, la proiectarea modelelor intervin o serie de difi-
cultiiti a caror rezolvare este obiectul principal al teoriei modeliirii hidraulice.
Metodclc de baza a.le modelarii hidraulice, prin care se ocolesc dificul-
ta \ile create de incompatibilitatea practlca a condi\iilor de similitudine,
sinl:
- folosfrea dome11iilor de at1lo111odclare ale fenomenelor, sau ale unor
aspecte ale lor;
- folosirea distorsim iwr hidrautice, respectiv renuntarea la una din
cele doua condi\ii de similitudine hidraulica Re0 , idem; Fr0 , idem, cu corec-
tari de cxtrapolare:
- f olosire.a distorsfatnilor geometrice, respecth renun\area La similitudinea
geometrica completa.
Posibilifatile de a Colosi aceste trei cai, precum ~i uncle indicatii privind
limitele lor de aplicarc slnt expose la punctele urmatoare.

13.4. METODELE MODELARll HIDRAULICE

13.4.1. Domenii de automodel.are

Prin domeniu de automodelare se inteleg anumite concli\ii de produc7re

a fenomenului in natura ~i pe model, astfel ca similitudinea se poate realiza
tara indeplinirea tuturor condi\iilor de si~ilit.u~ne b.idra~ca. . . . .
Un domeniu de automodelare poate fl dehmt tu refenre la s1milltudin7a
completa sau la similitudinea partiala (pe anumite aspecte ale fenomenulw).
Un exemplu, care pune In evidenta caracteristicile automode.larii, se r~feri
la studiul pierderilor de sarcina, liniare ~i locale, in conducte sub presiune.

440
 Considednd cazul mi~carii permanente a unui fluid incompresibil, daca
se adopta exprimarea in funqie de viteza, mii.rimile determinante sint cele
din cazul prezentat in paragTaful 13.2. 1 ~i anume:
Vo, Po 1lo Do, Lo, Ao, L.,, ... , L .
Rczulta conclitiile de similitudine:
6n L0 L 01 Le,.
Re0 , - , - , - , - , ide11i,
D0 D0 D, L0

in care apare o singura conditie hidraulica (condi\ia Reynolds), iar restul

slnt conditii geometrice:
Se ~tie cii a tit pentru pierderile de sarcina liniare cit ~i pen tn1 cele
locale, exista o zona de stabilizare, ctnd dupa depa~irea unei anumite \'aiori
critice a numarului Reynolds, pierderile de sarcina nu mai depind de acesta.
Daca fenomenul din natura ~i fenomenul de pe model se produc in zona
de stabilizare, atunci condi\ia Reynolds nu mai este necesara ~i similitu-
dinea pierderilor de sarcina se asigura numai prin realizarea similitudinii
geometrice. Deci zona de stabilizare constituic pentru pierdcrilc de sarcina
la mi~rile sub presiune un domcniu de automodelare.
fn acest caz, pcntru realizarea corecta a unui model se cere ca for-
mele geometrice ale modelului (inclusiv rngozita\ile) sa fie similare cu
natura, iar pentru numarul Reynolds pe model se cere numai conclitia ca sa
fie mai mare decit valoarea critica de stabilizare. Tinind seama ca pier-
derile de sarcina exprima disiparea energiei mecanice in prezen\a unci anu-
mite distribu\ii a vitezelor, rezulta acelea~i conclitii de automodelare ~i pen-
tru ctmpul vitezelor.
Folosind domeniul de automodelare pentru aspectele cinematice (Re.,.
Re.., > Rerv) se pot modela corect aspectele dinamice cu ajutorul condi\it>i
Froude ~i , daca este cazul, fenomene cavitationale cu ajutorul condi\ici Eu-
ler.

13.4.2. Disto rsiuni hidraulice

Prin distorsiuni hidraulice se intelege renuntarca la una sau ambele din

conditiile hidraulice de similitudine, in domeniut in care ele i11/lric11feazti
modelarea fenomenul14i.
Marimea distorsiunii se exprima astfel:
D _ (Fr,J,.,.
( 13-21 )
F'r - (Fro)N '

Absenta distorsiunii se exprima astfel:

Dp, = I; D,.. = I, sau Fr0 = idem; Re 0 = idem.
Necesitatea distorsiunilor hidraitlice apare in special clnd fenomenul
din natura nu se af!a in domeniul de automodelare al conditiei Reynolds
(zona de stabilizare) sau cind, de~i fenomenul din natura se afla in zona
de automodelare, nu se poate realiza un model cu aceste condipi (din cauza
ca ar rezulta prea scump sau instalatiile disponibile nu permit realizarea

441
modelului). In asemenea cazuri se admite de obicei o abatere de la conditia
Reynolds, ceea ce introduce anumite abateri in modelarea fenomeuului.
Aceste abateri, impreuna cu altele care rezulta din reducerea fenomenului
la scara modelului, poarta o denumire globala de eject de scarii ~i uneori
se tine seama de ele introducind, pe bai:a experientei, anumite corectii.
Jn acest fel se procedeaza la modelarea ma~ini!or hidraulice,

13.4.3. Distoniuni geometrice

Prin distorsiune geometrica se intelege renuntarea la similitudinea geo-

metricl completa a modelului. Sint dese cazurile in care se pot aplica ase-
menea distorsiuni, cum ar fi de exemplu mi~carea uniforma in conducJe ~i
canale sau mi~carea neperm.anenta a modelului de fluid incompresibil in
sisteme sub presiune.
In cazul mi~dirii uniforme este e\ident ca nu este nevoie si sc repro-
ducl pe model decit o portiune de canal sau conducta, necesare pentru a se
asigura formarea mi~carii unifonne.

BllLIOGftAFIE

J. H t n cu, S. ldod.t-larta hidrauli,a tu curcn/i ~.e. ur sub presiunt, Ed. Ac. R.S.R., 1967
2 Lev I, I .I. .'tlodtlirovonie gllidravlicesltih iavll.'1ii. GEl, Moskva, 1960.
3. M art Io o lL a g at d , A. Si militud physiq1u . Univ. de Lille, 1964.
 Capitolul XIV

BAZELE MECANICll FLUIDELOR

In acest capitol se trateaza teoremele ~i ecuatiile generale ale mecanicii

flu.idelor. Prima parte, in paragraful intitulat cinematica fluidelor, prezinta
completari la descrierea cantitativa ~i la uncle proprietap cinematice ale
mi~carii fluidelor.
Jn restul capitolului se prezinta teoremele ~i ecuatiile generate ale dina-
micii flu.idelor, cu aplicatii care ajuta la interpretarea rezultatelor ~i la intro-
ducerea unor no~iuni noi. Aplicatiile propriu-zise ale ecuatiilor ~i teoremelor
generate se prezmta mai departe, sub forma unor capitole separate.
Expunerea In acela~i capitol, a ecuatiilor ~i teoremelor generate ale
mecanicii flu.idelor da posibilitatea ca In ultimele paragrafe s3. se trateze
unele probleme ale similitudinii hidraulice ~i chestiuni legate de domeniile
de aplica.re ale modelului de flu.id perfect, prccum ~i o clasificare generala
a problemelor care se expun In continuare.

14.1. CIN EMATICA FLUIDELOR

14.1.1. Conditli de conservare a partlculelor,

liniilor ,1
suprafetelor fluide"

Se considera o macroparticula In mi~care, formata din microparticule

(fig. 11.1), P fiind microparticula din centru ~i P' una dintre microparti-

Considerlnd microparticulele foarte aproape,

-
culcle de pe suprafata de contur. Distanta intre cele doua particule estc:
....
PP' = r - r.
z
se scrie (cu dt = O, deci la un moment dat)
in sistemul Lagrange:

a.. a-+ a..

Daca derivatcle ....!:... ....!:... ....!:... slnt fm1te, dm
aa ab a.
relapa (11- 1) se trag doua conclu.zii :
- daca cele doua microparticule sint
foarte mici ~i vecine in momentul initial, Fie. 14. 1. Alc:Uuirea unei po.rtkwe
cle ramtn mereu vecine, deoarece daca da, fluide.

Demonstratia este da~ do~ Julwskl.

db ~i de tind concomitent catre zero, atunci ~i St tinde catre zero. Aceasta
inseamna ca firele fluide sau suprafetele fluide se conserva rn timpul mi~dirii
(cu exceptia mi~clirii turbulente unde conditia de continuitate a derivatelor
nu mai este indeplinitli);
- particllia se conserva in timp. La momentul initial da, db ~i de
sint finite ~i conform relatiei (14-1) ~i 81 ramine finit. Rezulta di. suprafata
fluida care delimiteaza la momentul initial particula se mentine ca o supra-
fata inchisa" a~a cum era initial, deci particula se conserva.

14.1.l. MiJcarea unei particu le. Prima teoremli. a lui Helmholtz

Conform acestei teoreme, mi~carea unei particule poate fi descompusa

in doua mi~cari:
- rni~carea particulei ca un corp rigid, care se nume~te mi~carea cvasi-
rigidii. Ea se poate descompune la rindul ei intr-o mi~care a polului parti-
culei ~i 9 mi~care de rota tie a particulei cvasirigide in jurul acestui pol;
- mi$Carea de de/orma/ie a particulei.
ln figura H.2 este reprezentata mi~carea particulei in sistemul Lagrange:
in pozitia initiala, particula este o sf.era cu centrul A 0 , iar la momentul t,
particula c-ste figurata cu centrul in A, sub forma unui elipsoid, r.otit fata de
pozitia initiala.
Datorita dcformatiei ~i rotatiei particulei, microparticulele care o al-
dituiesc se mi~ca cu viteze diferite. Conform teoremei Jui Helmholtz se poate
scrie (fig. 14.3):
( 14-2)
in care:
;r11 reprezinta viteza locala din
ir A - viteza locala din punctul
v.
punctul "'
A.
.
z r'

z
--- y

/ i'
.r

0 l

x
Fig. 14.2. Mi;carea unei partlcule Ouide. fig. 14.3. Vitezele looale lntro particull Ouidl.
Considerind punctele !if ~ A apropiate, la un moment dat se poate scrie:

(I ~-3)

S-a notat cu S difecenfa spafiala, deci la l ... constant.

Trecind la coordonate carteziene se scrie:

~
<>Vr = - d X ou.
J
+ d + a dz
ay J - a:
- 1
(x, y, z), ( 14-4)

unde notalia (x, y, z) tnseamna ca sc scriu in ca doua rela\ii asemana toare,

dupa axele )' ~i z.
La rela\ia (H-4) se aduna ~i se scade:

.!. "" dy + .!. au. dz

2 ax 2 ax
~i dupa transformare se obfine:

~ . = -av, d ,\'
ov, + -1 ( -a + -a..,)dy + -1 (-av, + -a., ) d- - -1 ( -a,... - -a }dy +
ax 2 ox ay z az a.. 2 ox ay
+ .!.2 (au, _ au, )-'
a. ax
...., , (x,y,:z ). (H-5)

La rota\ia unui corp solid exista relapa:

.. ..i ...
.. .. ..
dv = wXdr =
i
w. w, w,
k
I

, dx dy dz
sau:
~ ... 1' .....
dv ~ i (w, dz - w, dy) + j (w,dx - w,dz) + k(w, dy - w, dx),
in care w
este vectorul rotafiei corpului. El se exprima tn funcfie de rotorul
vitezelor astfel:
~
i
~
J
..k
-+ I
w= - rot v = -
.,. I a a a
( l '1-6)
2 2 a.r ay a:
v,
sau:
11,
"
w= .!.2 7( " - " ) + .!. j( 1'' -
1
" J + .!..2 l (aax - a.. ).
iJy = 2 a: iJ.r ay
445
Se vede ca ultimele doua paranteze din ecuafia ( 14-5) sint reproduse fn
ecuatia (I1-6), deci ele reprezinta rotatia particulei. Componentele vitezei
unghiulare de rotatie sint deci:
.!._( a _
2 a..
aay.z) = .!._ 0
2
= ...,
"

(14-7)

.!.(av,
2 ay
- aav: )-.!._2 n = w

in care:
..... ..
..
w
Q = rot v este rotorul vitezelor locale;
vectorul rotatiei particulei.
Restul tennenilor din ecuapa ( 11-5) reprezinta deformatia particulei.
Se noteaza :

sz:z =.!..2 ( av.a.: + av,).

ax ,
(x, y, z) ( 11-8)

S%J:-_ .!.(av,. + av)- av. -

2 ax a.. ax
~i se introduc aceste nota\ii in (H-5):

8vz = Sudx + s,. dy + s,,.. ~ - lI 0, dy + lI fl11 dz; (x, y, z) (H-9)

Marimile din rela\ia ( H-9) reprezinta:

Su - viteza de defonnatie unitara, dupa axa ox;
s1 + s -
".iteza unghiulara de deformatie a unghiului format de fetele zox
~1 xoy.

P entru a arata semnifica\ia lu:i Szz se considera (fig. 11.'1) un element de

linie fluida A 'A , paralel cu axa ox, de lungimea llx !ii se scriu componen-
z tele vitezei dupa axa ox la capetele
elementului; se exprima deplasarea re-
lativa a capetelor elementului A'A, tn
ptoiectie dupa axa ox to timpul cU
(egala cu contractarea sau dilatarea
elementului dupa direcjia ox) :
0
11, + av., sx) dt - 1. 1., cU = iv, lb: di,
Fig. 14.4. Deformatia liniara dupll axa ox. ( ax ax
446
din care se deduce viteza specifica de deformatie liniarll. unitara dupa ox:
-. _I_ ilv., Sx dJ = avz =Su ( 14-10)
8.r d1 a.. ax
Pentru interpretarea termenilor de forma s,., s,. se considera in fi-
gura 11.5 o sectiune ABCD printr-o particula de torma paralelipipedica ;
la momentul in.ipal sectiunea este de formll. dreptunghiulara, iar dupa de-
plasare ~i deformatie devine un paralelogram A'B'C'D' (fig. 14.5, a). ln
figura 11.5, b a fost anulata mi~carea de deplasare ~i punctele A coincid in
cele doua stari, iar paralelogramul ocupa pozifia AB'C'D'. Deplasarea re-
lativa DD' a microparticulei din D se datore~te faptului ca \'itezele locale
din A ~i D sint diferite.:

(v.) 0 = (v.)_. + ~ Sz,

(14-11)
0011
DD' = 8z d.t.
a,
Viteza unghiulara de deformatie a unghiului BAD in ipoteza unor depla-
sari foarte mici este (fig. 14.5, b):

Considerind ca s-a anulat rotatia particulei, cele doua unghiuri o: ~i ~ de, in

egale ii rezulta ca viteza unghiulara de apropiere-departare relativa a m1<i
fefe este:
(l~-13)

c'
o' -----i
D r c___ ..,
'--z . _ ....
DD - - - - - C I
-~ o: I I
I

I I
/A 8 I
-- --
/ [j'
I
0 y
A 8
a
0 !
b
Fig. 14.S. Defonnatia unglliulo.r:1 a particulclor (luoecaroa) :
- poaitia u.n~I partJcu.le I doai mome.ote ' _,; t + ~1 : ,tt - 111111.ll:t rtlativ.l a erlor dou1 poLi ~ fl, dupl ;1 aiaJ ;ac~
mttc:ldi de tr!Lnjli.tie.

447
~i deci sum a celor doi tcrmeni :
a.,, "". .::....!..L
s61 +sr = -+-= Cl + ~
(14-13)
a.: ay dt

reprezinta viteza de dcformatie a unghiului drept BAD. Aceasta marim e

se folosc~te in legea Newton generalizata pcntru a exprima cforturile ta n-
gen\iale de ' 'iscozitate.

14.t .l . Mi,dri potentiale (irotafionale)

,; mildr i rotafiona le

~Ii~cfirile la care lipse~te rotatia particulclor se numesc mifctiri irota-

/ioualt. Condi\ia analitica pcntru ca o mi~care sa fie irotationala cste ca
rotoru l Yitl'zci locale sll fie peste rot nu!, adica:
,... _ - a,., -
llx -
a.. _0 .
-- ,
ay a:
n = au,, - au, = 0; ( H-1 1)
il; ax
n, = - Alz =0.
a.r ay
Dupa cum s-a ariitat la 1 .5 conditia fizidi cste absen\a ,iscozita(ii, direia
!i corcspunde modelul de fluid perfect. R ela\iile ( J 4-14) cons tituie in ace-
la~i ti mp, conditiile nect>sarc ~i suficiente ca ,ectorul ii sa fie un vector po-
tential, adica ;ll fie gradientul unei functii scalare:

(H-15)

e spune ca Yitezele locale, sau cimpul Yitezelor locale, derh-a din poten-
\ialul '!' Functia q> estc o func\ie scalara de x, y, z ~i in general ~i de t:
'l' = <;>(:x, y, z, 1)
~i poarta numelc de pote11(ialul vitczelor locale.
Din ac:easta cauza mi~cllrilc irotationale se numesc ~ mi~cari poten-
tiale.
L a mi~carile po ten tiale rotorul vitezei locale este peste tot nul, teo-
rema care constituie reciproca celei precedente. Astft>l, la o mi~care poten-
tiala, la care exista relatiilc (1 1-15), se poate scrie:

nz = au, - at.. = ~- iFf? = 0, (x, y, z)

ay a: aya: a:ay
ceea ce <lemonstreaza teorema (daca derivatele sln t functii continue, teo-
rema lui Schwar tz).

448
 a b c

rotv'/< 0 ra1v = o mv-o

S=O s=O s ,io
Aft~core rolcfiono/6 Miscqre lfolotionold Mi!>tare iratoflono/6
fm ddormofie lord dd'cr;,0/1' C!J (efor.,,,,//t

Fig. 14.6. Rcprc7.c ntarca ~hcn1n.tica a m1$Cl.ril partlculclor .

~!li$Ciiri rota{ionaJe sint Cele la care Q = rotir =f= 0.

Jn figura li.6 se exemplifica mi~carilc rntatiot;iale ~i irotationalc. Jn
figura 14.6, c este reprezentata schematic o rotatie potentiaJa, care este
o rotatie de ansamblu a fluidului in jurul axului 0, fara rotatia particulelor.
Particulele se mi~di pe traicctorii circulare cu ,iteze care variaza dupa
legea:
rv = co11sl.
In acela~i timp ele se deform caza, a~a cum se vede in figura.

14.1.4. Definiti i 'i proprietati

in legituri cu mi,cirile rotationale
La mi~d.rile rotaponale, rotornl, care este uo vector, fonneaza uo cimp
vectorial (cimp rotoric) pentru care sc pot defini nofiuni analoage cu cele
ale clmpului vitezelor locale, ~i anumc: linii de virtej, fire de virtej etc.
Ecuatia diferentiala a liniilor de virt,j cst c:
dx dy d:
-= - =- (1 4-16)
n. nN n,
In tigura 14.7, a sc da o rcprezcntarc sugestiva a liniilor ~i firelor
de virtej. Firul de virtej este format din in~iruirca de particule ce se rotesc
-+
In jurul liniei de virtcj, care este o curba la care vectorii n sint tangenti.
Fluxul rotorului printro scctiune transvcrsala a tubului de virtej se
scrie:
_.,. ..... ~ -+
a= !1 dA = QdA cos(n, il)

449
 I

I I)\
.
I
Fig. 14.7. fir de "lrloj : Fig. 14 .8. Fir de \'ir-
- schcm:. lotuhlvl o:aunui fir de vfrl t/ u 0 1~ f ir do p11.r. tej Inell.is.
tic.\1lc fluid~ ur ' roic.sc tn jurul linie do 'vhte\' ; II - flu.
au1 prlntro porfiunc a uoui tub de vfrlt .

~i poarta numele de inte11sitatea f irtelui sau t11b11l11i de 11fruj. Este analog cu

debitul definit pentru tuburile de curcnt.
Pentru tuburi ~i fire de virtcj exista o rda\icanaloaga ecua~iei decontinuitate
pe tubul de curent : de-a lmigttl mmi ltib de virtej (respectiv fir de virtej) flu:ml
rot01'1tfai este co11sta11t. Teorema de mai sus cste a doua teorema a lui Helmholtz.
tn figura 14.7, b sc vedc ca flu.xul prin sectiunea A1 trebuie sa fie
egal cu fluxul prin sectiunea A 2 , fiindca altfel ar insemna sa existe flux
de rotor prin supraJa laterala a tubului, ceea cc nu este posibil, deoarece
.... ...
vectorul n = rot v cste peste tot tangent la suprafa\a laterala.
Ca o consecinta a acestei teoreme rczulta ca un tub de virtej nu se
poate termina in interiorul fluidului , deoarece (fig. 14.8), in sectiunea finala
A3 trebuie ca a = A3!l:i = const. cu A3 = 0 ~i ar rezulta O;. = oo, ceea ce
nu este posibil.
tn figura 14.9 se arata situa\ia firclor de virtej intr-un domeniu ocupat
de un fluid in mi~care. Se observa ca firele nu se termina in interiorul
fluidului, ci pe marginilo domeniului sau formeaza curbe inchise.
Situatia din figura 14.9, c seamana cu inelele de furn pe care le for-
meaza uneori fumatorii. Celelalte situatii pot aparea la gurile de aspiratie
(fig. H.10); firele de virtej de tipul a, care se inchid pe suprafata liberii,
sint deosebit de nefavorabilc, fiindca prin ele se poate produce absorbtia
aerului in conducta.
Tn tigura 11. 11 se arata ca introducurea unui guler p e care sa se in-
chida firul de virtej este o masura cficacc, fiindca impiedica ajungerea aces-
tuia la suprafata.

450
 gvlu

Fig. 14.9. Fonne d e fire de Fig. 14.10. F'uc de v'lrtcj Fig. 14.11. Fire dcvlrtej la
virtcj. la o conduct!\ de o.s piratie . o conduc~ de aspira.~ie
protejatA.

14.1.S. Ecuatia de continuitate

in coordonate carteziene

Ecuatia de continuit ate exprima conservarea ~i compactitatea masci

fluidului .in timpul mi~carii ~i se ponlc ob(inc exprimind egalitatea dintre
variai:ia masei in lr-un domeniu <la t *i fluxul d e masa care traverseaza
suprafa\a de conlur a domcniului , in accla~i interval de timp di.
P entru simplificarca operatiilor se considera u n sis tem de axe car-
tezian ~i un domeniu elementar d e forma paralclipipedica ABCDA'B'C'D',
fix in spa\iu ~i travc;-rsat de fluid (fig. l~ . 12). Variatia masei in interioml
domeniului in timpul dt se poate exprima prin rclafja:

.!.. (p d.x dy dz) dt = a? Jx Jy dz dt.

a1 a1
Se no teaza:
...V = V...o\I = ...V (X, j', t'.) t)
viteza din centrul domeniului elerncnlar ~i se exprima dife.ren\a cantitatii
de masa care traverseaza in timpul di fetcle normale pc directia oy:
pv -
[
a(Fvl dy ]dxdz dt-[ pv
ay 2
+ a(pu.J
ay
dy]dxdzdt =- a(Fl dxdy dzdt.
2 ay
Eiq>rimind in mod analog z
cantitatea de masa care tra-
verseaza forma paralelipipc-
dka dupa directiile ox ~i oz,
in tiropul dt ~i egalind variatia
masei, exprimata in cele do-
ua frluri se ob tine:

:P dx dy dz di =(-
o/
o(Pv,) -
a..
0 I

- a(P) - a(p~,) ] dv
.. dy dz dt. F"1g. 1, . 12. 1,cln\ia
' de contlnuitate. Treceren Iluidului
ay a: printr~ Corm~ fix!\ .

45 1
Du pa simplifica re rezulta :
ap + a(P!.l_ + a(P.> + acP,> = o, {H-1 7)
ax ay
sau :

a? + dh (pir ) = o. {H-18)
a1
Relafiile ( 1'1- 17) ~ i ( 14-18) exprima relatia dt' continuitatc pentru mit-
carea nepermanenta a unui fluid comprC'sibil, sub forma difcrenti ala.
Daca fluidul cstc incomprcsibil , p = cons/. ~ i ccua\ia de continuitate
devine:

( 14-19)

sau \'ectorial:
c.liv v= 0. ( 14-20)

14.1.6. Exprimarea acceleratiei in sistemul de variabile Euler.

Derivate 'i diferentiale substantiale

Fie un punct M(r) ~i v

\'iteza Jocala din aces t punct (fig. 14. 13).
Sc cauta expresia acccleratiei particulei de fluid ca re se afla in fl.I in siste-
mul de variabilc Eukr. Ku se poatc cxprima accelcra\ia particulci din punc-
v
tul Ill , luind pur ~i simplu c.leri1ata lui in raport cu I, deoarece nu repre-
zinta viteza particulci decit in momcntul t. lnaintc ~i dupa acest moment,
v
funcf.ia ii(; , t ) rcprczinta viteza altor particule care tree prin i\f.
De accca, in sistemul Eu ler accelcra\ia se cxprima printr-un operator
special de dcrivarc, numit deri1at<1 substantiala a vitezei locale, adica de-
rivata Juata dupa c.lrumul parcurs de particula ~i reprezinta o derivata to-
tala a vitezei locale.
l'cntru a stauili derhata substan-
\iala, se scrie l.'Xprcsia diferen1ialei totale
v
a \'itezci locale

..
dv =
~

3
in p unctul J\/ :

av c.lt +-
r;I
~

a1 .r + -a
0 1 cl
.
ou d 1 + -a
J' _.
~~
dz
: ,
(11-21)
care se compunc din doua parti, cu sem-
nifica\ii fizice deosebite. Prima p.-rte este
diferentiala in raport cu timpul ~i ex-
prima variatia de viteza in intervalul de
14.13. Schcmt\ de caloul a dcm l\
timp di, aceea~i pentru toate punctele
rd s ubstantiate. din vecinatatea lui M . A doua parte

452
est~ diferentiala directionala, care exprima la t = co11$1. variaj:ia vitezei
in JUrul punctului J\J, dupa un drum oa rccarc 1lt!M'. Pcn tru a se subLinia
ca este luata la t = const., dupa o direc~ie oarecare, se noteaza d iferentiala
dfrec!.iona!a astfel :
-+ -+ -+
... = .,--
ov dx
vX
+ -aa.y dy 0"
+ .,-
u:
dz. {1 '1-22)

Daca in e..'\presia ( I '1 -2 1) a difcrcn1 iaki tolale se ia dikrcnjiala direc-

tion ala d upa drumul particulei J\/fl,f', se obtine variaa de viteza in limpul
di pcntru particula din punctul ;\;/. Aceasta este diferen/i11t11. substnn(ialii in
punctul J.J, care se noteaza astfel :
... ut
Dv =a, dt + T. Dx
( ot + a-: a"t )
ay D_v+a:;Dz (1'1-23)

in care Dx, Dy, Dz reprczinta componentele drumului elemc ntar al particu-

lci iar x, y, z, reprezinta acum coordonatelc particulei, liind dcci variabilele
dependente din sistemul Lagrange.
Se efcctucaza trecerea la variabilele Euler Ju.ind D.~ = vk di; Dy = v, dt;
Dz = v, dt ~i se obtine:

(1'1-24)

Aceasta esle derivata su bstan~iala a vitczci locale, care <'xprirna acce-

lerajia particulei din punduJ ilf ~i sc compune din doua parti:
. . ~ a~
- accelerapa locala : 11 1 = Tt;
. . _ - a~ a-:
- accelerat1a spa\lala: a, = 11,, a, + vv a~
ay + 1, a;
Cu ajutoru l opcratorului nabla, derhata substan\iala poatc s-a fie
scrisa mai concentrat astfcl :
D"
-
-+
di
-+
= -a.ill + ( -+v v) v.-+ ( ' 4-25)

ln mod asema nator pol sa fie cxprimatc in sis temul .Euler, cu ajutoru l
derivatelor sau diferentialelor s ubstan1ialc ~ i varia\iile altor ma rimi ata-
~ate particulelor. De exemplu, variatia tempcraturii unei parlicule se ex-
prima astfel:

14.l . DINAMICA FLUIDELOR PERFECTE

14.1.t . Starea de tensiune la fluide perfecte

Studiul mi~carii este mult simplificat prin introducerea schemei flui-
dului perfect , considerat fiira viscozitate. Schema de fluid perf ee l cons?twe
o prima aproximatie in studiul mi~carii fluide.lor, iar rezulta telc objinute

453
pe aceasta calc au un domeniu de valabilitatc limitat, care este precizat
la sfir~itul acestui capitol.
Ca ~i la fluidele In repaus (v. 2. 1.1), starea de eforturi lntr-un punct
este caractcrizata prin eforturi unitare normale de compresiune, egale dupa
toate directiile, fiind exprimata cantitativ printr-o singura manme scalarap
numita presiune hidrodi11amicii.

14.2.2. Ecuatiile diferentiale

ale mifcirii fluidelor perfecte (ecuatiile lui Euler)
Pentru simplitate se alege un sistem de axe cartezian ~i o particula de
fluid, In mi~care, de forma paralelipipedica (fig. 1'4.14), ~ pentru care ecua-
1ia de mi~care (0-'40} se va scrie in proiectii dopa cele trei axe. Aplicind
metoda solidifidi.rii, sc inlocui~te actiunea fluidului inconjurator asupr:a
particulei prin fortele de legatura, rcprezcntate prin fortele de presiune pe
fiecare fa\a. Tinind seama de dimensiunile mici ale particulei, se ad.mite dis-
tributia uniforma a prcsiunilor pe fetele particulei.
Presiunea ~i viteza locala in M, ccntrul particulei, se de(inesc astfel:
p = p(x, y, z, t),
v = v(x, y, :.r, t) .
Se aplica particulci rclapa a doua a lui Newton pentru mi'}ca.rca punc-
tului material :
.. -t
apdxdy dz =r,.
Dupa axa oy:
( l i -26)
unde :
dx, dy, dz slnt laturilc parliculei nuiduluj;
p densitatea fluidului;
F, fortcle exterioa.re.
,

0 !

I(

Fig. 14.14. Fort.clo do logltura ale particuloi do fluid perfoct.

454
 Fortele exterioare care actioneaza asupra particulei sint alciituite din
for\e masice ~i forte superficiale de lega tura.
.. .
Fortele masice care actioneacl asupra particulei sint:
pdxdy dz f =F,
..
unde f este forta masica unitara.
Componenta fortei masice dupa axa oy este:
pdxdydz/, = F,.
Fortele de legatura in proiec\ic dupa axa oy se scriu ea la statica flui-
delor, astfel:

(P- 1.2 ay
ap dy)dxdz-(P + .!.. ap dyjdxdz.
2 ay

Substituind in ecua\ia (14-26) forfele exterioare se obtine:

(p- 1.2 ay
ap dy )dx dz-(P + .!. ayap dy ) dxdz + fvpdxdydz = a. pdx dy dz
2
~i efectuind reducerile se obn e:
I ap
/, - - - = a. (1~-27)
? ay
Prin analogie se pot deduce rela\iile dupa direcpile ox, oz, ob\inindu-se
sistemul de ecna\ii diferen\iaJe, care constituie ecuaj.iile Euler, pentru mi~
carea fluidelor perfec.te:
, _ 2_ ap _ Dv%
Jz
p a., - d1

/, _ 2_ ap = Dvv (14-28)
P ay dt
/, _ _.!._ ap _ Dv,
p a, - dt

1n ele s-a introdus derivata substantiala a viteiei locale, conform re-

latiei (11-24).

t4.2.l. Procese barotrope. Functia de presiune

Se numesc pcocese barotrope fenomenele in care densitatea fluidulni este
functie nnmai de presiune, p = f(p).
La fluide perfecte, compr.esibile, mi~carea este de asemenea barotropa,
dacii este adiabatidi, adica flnidul nu prim~te caldura din exterior. Fiiic ,
aceasta proprietate se explica prin faptul ca lipsind procesele moleculare care
produc viscozitatea, lipse~te ~i conductibilitatea. In acest caz, particulele
nu-~i schimba entropia ~i procesul este izentropic sau adiabatic ideal, deci
fn fiecare punct:
pp- = con st.

455
 Pcntru mi~carca barotropa sc poatc introduce o functie de presiune S
ddinitii astfel: (v. pct. 2. 1.3)
d! = ol/> = dp
(1 '1-29}
p l(p)

sau :
a1 dx
d! = -1 ( --
p a. + -apay dy + -apa: dz ) ,
ceca cc cond uce la:
-1 -a,, =- -a!! , (x, y z). ( 11-30}
P a" a,.
ln condi\iilc cxistcntci fun ctici ck prcsiunc, ecuatiile lui Euler se ex-
prima sub forma:
ll"r = / . _ ~ , (x, y , .;) ( li-31)
di ax
Dad! fortdc maskc: unitarn 1lcrivfi dintr-un poten tial de forte it:

f z_
= - ar:.
d.l ) f. = - :; ; J, = --a"az
ccua\iilc Jui Euler dcvin :
IJ11r iJrt a!! ( 14-32)
-- = - - - - ' (x, y , ; ).
di ar a..

14.1.4. Forma Lamb-Helmholtx a ecuatiilor lui Euler

Adunind ~i sciizind 3- 1 ~ ) la ccuatia ( 11-32) se obtine:

a.r I 2
-Do ' - - a (-"' } = - - a ( 1t + !
<11 a.r 2 a.. + -"'2 I, (x, y z) ( 11-33)

Not ind energia spccifica a particuki raportata la masa cu:

c = it+fl + -
v ( 14-3'1)
2

ecua\ia se mai poate cxprima sub forma:

_ .!_ (c) = nu,. _ _!._ ( 11: + v~ + vl J. ( 14-35)
a.r di ax 2

Dezvoltlncl dcrivata s ubstan\ialri a vitezei, se scrie:

~
--= ~ + v. -~+ v,,-~ + v, -~ - v,-
~ -v. -~ -v. -~ .
ax -at
(x, y, z)
ax ay a. ax a.. ax
456
 Pentru fl = 0, 8e = 0, deci ecuatiile Euler admit integrala (integrala
BemouJli):
e= n + !! + -2 = C = const. ( 11-10)

in urmlitoarde cazuri:
- dacli o linie sau o coloanli a determinantului fl este nula, ceea ce
in cazul mi~carii este posibil numai pentru
-+ ..
I.a. n= rotv = O;
- dacli doua linii ale determjnantului sint propor\ionale, deci dnd:
I.b.
Or
-=- = -;
n. 0,

dx dy c1'
II.a. - = - =- ;
v,
dr dy dz
II.b. - =-=-
n. n. n,
lntre grupa I ~i grupa a. II-a de situatii, in care determinantul fl de-
vine nu!, exista o deosebire cilitativa:
Grupa a II-a, con\inind componcntele dx, dy, dz ale elementului de
curba, impune condi\ii pentru drumul de integrare; integrala este valabila
de-a lungul a doua familii de curbe; liniile de curent ~i liniile de vlrtej.
Grupa I, continlnd elemente cinematice, nu impune conditii pentru
integrare, ci numai pentru structura cinematica a mi~cani . Conditiile expri-
mate mai sus reprezinta:
La. - conditia de mi~care irota\ionala sau poten\iala;
Lb. - condi\ia de mi~ca.re elicoidalli (la care
II.a - ecuatiile diferentiale ale liniilor de curent;
11 v); n
11.b. - ecua\iile diferenpale ale liniilor de virtej.
Pentru cazurile din grupa I, constanta este aceea~i pentru tot domeniul
fluid In care se efectueaza integrarea, iar pentru cazurile din grupa a II-a,
constanta se schimba in cadrul domeniului, caracterizind una din curbe
(o linie de curent sau o linie de vlrtej).

14.l.6. Forme particulare ale integralei Bernoulli

14.2.6.1. Miprea fluidelor incompresisibile in cimpul gravitafional. Po-

ten\ialul for\elor masice in cimpul gravitational are expresia:
tt = gz + C,
iar func\ia de presiune pentru un fluid incompresibil este

!! = (" d!! = (" dp = !. J" dp = I>

Jo Jo P P o P

458
Rela tia ( 11-10) se scrie:

e = gz + -p + -' = co11st. (14-41 )

p 2
sau sub form a relatiei lui Bernoulli:

H= z + -yp + -2gv = COtlSt. ( 11-42)

Aceasta relatie reproduce intr-o forma particulara, un rezultat obtinut

la 'l.2.1 ~i anume ecuatia (1-25), care reprezinta relatia lui Bernoulli pentru
un curent de fluid real. Particularizind relatia (1-25) pentru un fir de
curent de fluid perfect se obtine relatia ( 14-12). Invers, prin extinderea ecua-
pei {11-12) la un curent de sectiune finita ~i prin completarea ei cu pierderi
de sarcina se poate obtine relatia (4-25). Terrnenii din relatia {H-12) au
acelea~i interpretaci energetice ~i geometrice ca ~i cei din relatia (4-25).
In interpretarea energetica:
z este energia specifica de poz.ifie;
!!.. energia specifica de presiune;
y
energia specifica de mi~care (cinetica).
2g

In in terpretarea geometrica:
z este co ta punctului;
p
inaltimea piezometrica;
y
Hp = z + !!..y - sarcina piezometrica;
112
H = - infiltimea cinetica ;
< 2g

1ar suma lor :

p
H=z + -+
y
-Zg
poarta numele de sarcina hidrodinamicil.

14.2.6.2. ~carea
relativi. CazuJ unui canal in rotafie. Se considera un
canal marginit de pereti rigizi, in mi~care de rotatie, in jurul axei oz cu
viteza unghiulara ~ {fig. 11.15).
0 particulil. M are o vitezl locall absolutl "t:
... -+ ...
ti= w + u, (I i-4~)
in care:
w este viteza relativa fa ta de canal;
...
u viteza de transport,

469
 z Fortele masice unitare care actioneaza
particul.a din 11-1 sin t:
- fortele gravitafionalc:

0 +
' ' ....,
''
I
I
I
gm

r.'f
!
!. = -g;

- fortele centrifuge F. de com-

ponentc (vczi paragraful 2.3):
{14-41)

' I

67
IXFc
f, = w2x; f. = wty. (14-45)

Fig. 14.15. ~fiicarca rtlativ~ !ntr-un canal Poten1ialuJ forteJor masice uni-
fn rota.tie. tare este dat de integrala:

- w'
- (x2 + y 2) + C = gz - -<->'' +C ( 14-46)
2 2

~i rezultii:

n=gz--
u + C. ( 14-47)
2

Substitufod 1n relatia (14-40), scrisa pentru mj~carea rclativa se ob(ioe:

w'- u'
z + -IiI ! +--
2g
= c-0nst. ( 14-48)

Aceas ta relatie difera de rela\ia (4-28), care a Cost s tabilita la paragra-

fuJ 'l.2.3, tot pentru canale mobile. Difcrenta aparc din faptul ca ecua\ia
(4-28) cste scrisi fata d e un sistem d e axe fix, in timp ce eouatia {11-48)
este scrisli fata de sistemul de axe antrenat de canalul In rota\ic, deci pen-
tru mi~carea relati va.

14.1.7. Teoremele lul Thompson 'i Lagrange

14.2.7.1. Teorema Jui Thompson. Conform teoremei luj Thompson, la

un fluid perfect fn mi~care barotropa, intr-un clmp de forte masice cu po-
tentia l univoc, circulatia vitezei locale de-a lungul a:celuia~i contur fluid rll-
mine constantii In timp.
Pe un contur fluid !nchis (fig. 11.16), cu sensul de parcurgere ales, sc
defin~te circula(ia vitezci r :

r = ~C t St = ~c Vs dx + V dy + v, dz. ( 14-19)

460
 Teorema arata ca in conditiile enun- z
t ate:
or .,,.,,--,
d/=0, ( 1'1-50)
/ "' 6r / r'
adica derivata substaotiala a circula\iei
vitezei locale este oula.
Conturul geometric C este fix in
'K
I
\
A
...._A. v

spa\iu ~i identiCica, la momentul I, linia .Y

fluida la care se refera derivata sub-
stantiala ( l i-50). Conturul geometric fi-
ind fix, clerivata substantiala se poatc l~ .16 . Drflni~iacircula1ie1 pe un
scrie: contur fluid .

or-~ D , .. ll.. ) ~ D~ ~ .. + .. D(81J

di
--
c -di II r = c - di or 11 di
Derivata din tcnnenul al doilea de sub integralii reprezinta \"iteza de
deformatie a elementului 8r deci, este llii ~i integrala se scrie:

i_ ii O(gr ) -
1'c di
t,. V
'1c
= 1'c llv
i_ ll (~) = 0,
2
ca integrala a unei diferen\iale totale.
Urmeaza ca derivata substantiala (11-50) poate fi traosformata mai
departe, folosind (I i-32) astfel:

1'c di~ 8r =i.1'c - grad (r. + !l) llt

0
or
di
=i.
~i deci
Dr =i_ - /l(Tr + !!t) = 0,
di 1'c
ca fiind de asemenea integrala pe o curba inchisa a unei diferentiale to-
tale, ceca ce demonstreaza relatia ( 11-50).
14.2.7.2. Teorema Lagrange. Teorema Lagrange rezulta direct din apli-
carea teoremei lui Thompson ~i se enunta astfel: daca la un moment dat
m~carea unui fluid perfect, care se produce sub actiunea unui potential de
forte masice univoc, este potentiala, ea ramlne poten\iara ~i in mom entele
urmatoare.
Se va demonstra mai intii ca la o mi~care poten\iala circulatia \"itezei
este nula pe orice contur. Tinind seama ca la o mi~care potentiala rot = 0,
se aplica integralei curbilinii formula de transformare a lui Stoke5 ~i sc
v
ob\ine:
r ='ii llr = L (rot ii ;t dA) = o. (I ~-50)

~i reciproc dadi.r = 0, rezulta rot = 0. v

Daca la un moment dat mi~carea este poteo~iala avind circulatia dte-
zei nula pe orice cootur, ea riimioe potentiala ~i in momentele urmatoarc,
deoarece conform teoremei lui Thompson, circulatia ramine mereu nula.

461
 t4.2.8. Presiuni 'i viteze la fluldele perfecte In miifCUe

Ca aplicatii directe ale relatiilor generale ale mi~carii fiuidelor perfecte,

se YOr examina in acest paragraf o serie de probleme privind variatia pre-
siunilor ~i a vitezelor la fluidele aflate in miicare. Dupa cum se va arata
la paragraful 11.5.2, ele se lncadreaza In claSa de probleme care, intr-o
prima aproxima~ie, pot fi studiate cu ajutorul modelului de fluid perfect.
14.2.8.1. Variatia presiunilor la mi~carea fluidelor incompresihile. Pre-
siunea totalii (de frftiare) ~i presi1mea de impa~t se definesc cu referire la
figura 14. I7, unde este reprezentata mi~carea unui fluid in jurul unui corp
prin liniile de c.urent ale mi~carii. ln fata corpului mi~carca este omogen-
unifonna; prin prezenta corpului se modifica aspectul general al mi~carii
ornogen-uniforme. In punctul B , viteza devine nula, acesta fiind un punct
singular, ~i anume un punct de oprire. fn acest punct, linia de curen t AB
se ramifica in doua linii de curent BL' ~i BL. tn cadrul modelului de fluid
perfect, de-a lungul acestor linii (cu excep\ia punctelor B ~i B') vi teza nu
este nula, deoarece lipsesc fortele de legatura tangentiale care sa poata lega
particule1e de suprafata corpului.
Inainte de a~ezarea corpului In curentul omogen-uniform de fluid per-
fect, vitezele sint peste tot constante ~i cgale cu v ~i la fel presiunile fiind
egale cu p. Du pa a~ezarea corpulu i, In punctnl de oprire, prin modificarea
conditiilor de mi~care, viteza devine nula (v8 = 0) ~i presiunea capata o
Yaloarc caracteristica numita presi ime totalii sau presimie de frinare p 0 care
rezulta din rdajia lui Bernoulli (11--'12) scrisa pe firul de curent AB, cu

' = Po+
!!..+~ 0,
Y 2c Y
de unde rezulta (la fluide incompresibile) :
l
Po = P + 2pv-. ( 11-52)

Se vede ca la frinarea firului de curent, in punctul B presiunea cr~te

cu o cantitate:

( 11-53)

numita prcsfone de impact. Fenomenele se produc la fol daca inainte de

introducerea corpului mi~carea nu este omogen-uniforma, ci are o structurli.
oarecare. De aceea, nopunile definite
v mai inainte ramln in general valabile
-- pentru caracterizarea p(esiunilor. In
- - ~:::::===== concluzie, la fluidele incompresibile in

~A~ mi~care se definesc:

p - presiunea hidrodinamica _intr-
-
F ig. 14. 17. l'>li,,,area unui fluid perfect In
un punct oarecare;
Po ~i p, - presiunea de frlna-
jurul unul corp. re ~i presiunea de impact, care se

462
realizeaza in punctele oprire ~i au valorile date de ecua\iile ( 14-52), respec-
tiv (11-53).
'.Rela\ia ( H-53) arati!. ca presiunea de impact rezulta din transformarea
energiei cinetice in energie de presiune, la frinarea curentuluL
V ariaJia vitezei $i presiunii tt lmigul unui tub de c11.re11t se considera la
un tub elementar de curent cu axa orizontala (z = co11st.) ca in figura
11.18. Pentru a examina varia\ia vitezelor ~i presiunilor in lungul lui, se
scrie relatia lui Bernoulli intre doua puncte A ~i B :
,,
.!:!
y
+~
'2g
vi
=
,,
!:..!!
y
+ 2,,>2g = const. ( 14-54)

Varia\ia vitezei rezulta direct din ecua\ia de continuitate; de exemplu,

in situatia din figura H.18 viteza scade in lungul tubului de la A la B ,
deoarece sec\iunea Iui cre~te.
Variatia presiunilor este aratata de ecua\ia (14-5~), din care se vede
ca dQ(;a viteza scade, presimtea cre$1e $i invers. ln figura se arata varia\ia
presiunilor in lungul firului de curent, prin curba reprezentati\a a ina!timii
piezometrice A 1M 1 B1 Aceasta curba este .linia piezometrica .
14.2.8.2. Tubul Pitot. Sonde penb'u masurarea vitezelor. Tubul Pi tot, ara-
tat in figura 14.19, b, unde es te notat cu T., este un tub indoit, descbis la
ambele capete. Ramura de jos se a~aza paralel cu liniile de cu rent, iar ca-
'1

~ ~ h
B2 ,
' Bz ~)q
T
p PB Ps
r
T
r -i
B1 0,
- <>-
A ,B
----- A Bo
- --
I

Fig. 14.18. Varia\ia vitezei ~i presiu
nii in lungu_l unui tub elemeotar de
curcl)t la Ouide incompresibile.
a b
Fig. 14.1 9. Sonda de mllsurat vit-ezc:
o - m4isun11re:~ picsiunii bidrodinamjcc cu ;ajutQrul unul cub pi~
1ott1.etrle: T 1 : b - mburarca ronoomiteatJ .a prtliunU hldrodin~m i
ci,e, ~ presivnii tOt:"ale f i & dift.re:n\ei 6intre ele c:u ajutorul compl~c.u -
lui. torm.at dintr-un tub Pilol T 1 Ji uo tub pieiomctr.ic T 1

In vremea lui Bernoulli multi dintre contemporanil lui a.u considorat reiultatul
de mai sus neverosimil 'i au pus la !n_doialA valabilitatea relatiei propuse de BernoullL Opo -
z.itia tor se datora faptului cl ci considerau cl acest rez-ultat contrazice ideile formulate de
Newton cu privire la rez:iste.nta la tnaintare a corpu-rilor. Acelta a.rlta~ cl rezisten ta la
loaintare pe care o lnttm.pinll. corpurile care se mi'cA tn apA sau aer, se dator<lte fortelor
de frecare (rerisunta de frecare) la contaotul lntre fluidul vlscos ,; corp ~i fortelor de impact
(rez.isten de formA) ale fluidului pe corp. privite ca ni,te forte de presiune ,; despre care
Newton spusese cl slnt cu a-ttt mai mari cu .ctt viteza fluidului este mai mare. Eu ler a ar3.-
tat cl de !apt nu e.x istl nici o contradictie lntre cele dod rerultate, d ele se referl!. la si -
tuapi diferite ~i cl relaiia lui Bernoulli este valabill ~i explicll. ambelc rezultato. In cazul
rezistent ei la lnalntare, ln part.ea frontal~ a. corpului se creeaiA o zool de oprire tn c.:lre pre
siunea cr~te. ~ cum s-a arAtat la primul punct din aeest paragraf. Cr6'terea este aproximativ
egali cu presiunea de impact, care este proportionall cu pltratul v~tezei ~i c.re~te odat~ cu
aeca.sta.

463
 patul ei B cste taiat dupa o sec/iu11e 1101ma/4 la liniile de e111e11t. In Celul
accsta, dupa introducerea tubului in curentul de fluid, in B se creeazli. un
punct de oprire in care se realizeaza presiunea totala. Aceasta depinde de
,iteza curentului existenta in B inainte de introducerea tubului ~i prin ma-
5urarea ei se poate detennina viteza locala in B.
Inainte de a trece la formulele de cakul se vor preciza elementele ca-
racleristice ale fenomenului (fig. 11.19). Jn figura 11.19, a, este aratata
situatia cu tubul piezometric T 1 , inainte de introducerea tubului Pitot.
Daca mi~carea intre B ~i 8 1 este paralela, distributia presiunilor Intre B
~i 8 2 se face dupa legea hidrostatica ~i cota punctului B 2 este determinata
de ,aloarea presiunii in B 1 (segmentul B ,B 2 rcprezentind ii:ialtimea piezome-
trica a presiunii in Bi), iar segmentul BB2 repreiinta inaltimea piezomctrica
a presiunii hidrodinamice in B. Tubul Pitot T , se face de dimensiuni sufi-
cien t de mici ca sa modifice numai local structura mi~dirii , astfel di se
poate admitc ca dupa introducerca lui. prcsiunea in B,, ~i ca atare ~i cota
in 8 2 , nu se modifica, deci BB2 reprezinta in accst caz (fig. M. 19) inaltimea
piezometri ca a presiunii hidrodinamicc din B. In tubul T 11 in care lichidul
!'e aOa in cchilibru , se realizeaza inaltimca piezomctrica corespunzatoare
presiunii totalc (p 8 ) 0 din B . Diferenta lor, Ii, este inaltimea piezometrica
a pr('siunii de impact :
(Ps )o _ Pa =fl.. =Ii. ( I ~-55)
"{ "{ ..,
Jn cazul fluidclor incompresibile sc exprim1i prcsiunca de impact astfel :

Pr = (Palo - Po = .!..2 pv~.

~e lnloc uil'~t c p dupa (14 -55) ~i rezulta :
v= V2c1i,
deci o formula care are aspectul fonnulei Jui Toricelli. Aceasta formula co-
respundc modelului de fluid perfect ~i de aceea trebuie corectata. La apli-
carea in prar tica ea capata fonna :
v = rpy2gh. ( 14-56)

in care 'l' este un coeficient care se determina experimental la tararea dis-

poziti\"ului de masura.
~ If Tubul Pitot ~i dispozitivele si-
>-- milarc folosite pentru masurarea
vitezelor locale mai poarta ~i nu-
A' mele de sonde. Ele se folosesc fie
12, r, dupA schema din figura 14.19, b,
v lie intr-o forma mai compacta, in
care cele doua tuburi (tubul Pitot
I - .. - I
~i tubul manometric) se combina
intr-o singura sonda, a~a cum se
Fig . 14.20. Sonda d mhorat ' 'itez . arata in figura I 4.20.

464
 14.3. DINAMICA FLUIDELOR REALE

14.3.t . Starea de tensiuni 'i descompunerea ei

La fluide reale (viscoase) in mi~care, starea de tensiuni cuprind e efor-
turi tangentiale datorite viscozitatii sau turbulentei ~i eforturi normale, Ciind
reprezentata prin tensorul {0-37)

P P,. P.. }
{ P... P.. P.,
P = (H-57)
P.. P,. P,,
Se considera separat starea de tensiuni generata de presiunea hidrodina-
mica (0-39) :
1
P(ill) = - 3 (P.. + Puv + P,.), ( 14-58)

r eprezentata prin tensoru1:

~ }
-p
( 14-59)

Aceasta este o swre de tc11sim1i izotropa, caracteristica modclului de flu.id

perfect ~i starii de repaus a fluidului.
Daca se scade din starca generala (14-57), se ob\ine starea Je ten-
siuni generata de prezenta eforturilor tangen\iale:

P~x Pzv p,, }

P' = P - Po = pJIZ P'\IV py: {H-60)
{
p,% p,. p;,
Eforturile normale ale starii de tensiune P' rezulta din rela jiile:
P~. = p,, + J>, (x, y, z), ( H -61)

14.3.2. Ecuatiile generale ale mi~drii fluidelor real e,

in functie de eforturile unitare

Aceste ecuatii sint form ate din ecuapa de continuitate ( 14-17) ~i ecua-
tiile de mi~care care se obtin din rela\ja generala {0-40). Folosirea dirccta
a relatiei (0-10) implica folosirea calculului tensorial Pentru a evita acest
lucru, se vor stabili ecuatiile m entionate in titlu pdnlT-O metoda directa,
folosind proiectiile pe axele de coordonate.
Se considera o particula dintr-un fluid real in mi~care ~i nn sistem de
axe cartezian, fix (fig. 14.21), la care se reprezinta, pentru simplificare,
numai eforturile care au directia oy.
 I

Fig. 14.21. Componcntcle loiielor de Jcg,\ turA la o particul~ de Ouid real.

Sensurile pozitive sint definite pe fetele care au normala exterioara in

directia poziti va a axei respective.
Centrul particulei fiind ftil(x, y, z) viteza ~i eforturile unitare se cxprima
ca func\ii de ill, it ~i t:
;) = t(M, t)

p. = p.(ftil, ii, t).

Se aplica, ca ~i la mi~carea fluidelor ped ecte, relatia a doua a Jui

New ton :
.. = LJF,,
ma "'"' -+

in care :
-+
..
a este accelera\ia particulei ;
F, - fortelc exterioare care ac\ioneaza asupra particulei (forte masi-
ce ~i forte de legatura).
Luind numai proiectiile dupa axa oy se scrie:

p dx. dy d: : = p dx dy dz Iv + (F,.,) .
unde Iv cs te componenta for\ei masice unitare dupa axa oy .
Substituind fortele de Jegatura rczulta:
p d x d yd: Dv., = p dx d 1'<iz /,.
dJ -
+ dz dx (P + ap..
ay
dy -
2
P + ap.,
ay 2
dy J +

+ dX dY ( "hu + ~
ap,. d: P + ap,. d1) + d d (" + ap,. d .r
J: - '" a;- l Y z l'zv ~Z - ( 14-62)

- p + ap,. dz )
.. a... 2

Simplifid nd cu p d x dy dz, se ob\ine:

Dv. = !. + ~ ( ap + ap + ap,. ) . (M-63)
c11 P a... ay a:
466
 Prin analogie se pot scric ecuatiile dupa directiile oy i o=, reimltlnd
sistemul de ecuatii diferentiale:
o., = f, + !..( ap= + ap., + ap,.} (11-64)
di p ax ay a:
Dv = !. + .!. ( ap,, + ap,, + ..!e!.t:.) ( 14-65)
dt ? a., ay a.
ov, = f, + !_I ap,, + ap,, + ap,.} ( 11-66)
di p ax ay a:
Sistemul de ecua\ii diferentiale reprezinta ecuatiile generale ale mi~dlrii
fluidclor reale in functie de cfortu rile unita.re. Din ele se deduc dou:i tipuri
de ecuatii:
- ecuatiile pentru mi~carea fluidelor viscoase ;
- ecuatiile pentru mi~carea medie turbulenta.

14.3.3. Ecuati ile mitclrii fluidelor

vhcoase incompresibile (ecuatiile Navier-Stokes)

Se \'Or efectua operatiile de transfonnare asupra celei de-a doua ecua-

lii ( 14-65) din sistem, urmind ca cclelalte sa fie deduse prin analogie. Ast-
fel, conform ecua!iei (14-61) se inlocuie~tc:
P11v = - P + P~.
fn ecuajia (1 1-65) ~i se obtine:
o
d1 p ay p
I ax
= !. _ 2. a,. + !_ ap.N+ a,,;, + a1>,.) .
ay a:
( 14-67)

Se observa ca partea stinga ~i primii doi termeni ai partii drepte apar

~i in ecuatiile Euler. Rezulta ca al t?eil~a terme11 este coreclia care Ire j14ie
adusii ectta/iei de niifcare a fltiid1d11i perfect pe11tr11 a sc ob/t'ite mi~carea flHid11llti
real cu eforluri datorite viscozitiI/ii.
P entru a elimina eforturile unitare de viscozitak, se vor exprima in
Cunctic de vitezele locale folosind rela\ia lu.i Newton:
dv
":'=')')-
dn

generalizata la deformatia generala a unei particule. Relatia de mai sus

exprima ca efortul tangential este proportional cu viteza de deformatie a
unghiului drept, format de planurile in care actioneaza T. Reproducind
figura 11.5 sub forma figurii 11.22, rezulta cap,. este proportional cu vi-
teza de defonnatie a unghiului drept BAD, care conform ecuatiei { 11- 13)
se exprim a astiel:
av, a
s + s =-+
ay -
a: ( 11-68)

467
 z Sc poate scrie:
P,,
o.-.-------.
o c P = P"' = "1 ( aav,y + --a;-
av" } ( 14-69)

I
JA..-==---.....J
/ - ----B
J p,,
iar pentru restul se obtine:

P = P = "1 ( ~; + a;:);
0 J ( I4-70)
' av, av, )
Fig. 14.22. Deformatia ungb.ului drept . p,, = P.. = 'l ( a= + ax .
Prin particularizarea egalitatilor de mai sus rezulta eforturile norm.ale
suplimentare, produse de viscozitatile respective inlocuind indicii (x, y ) cu
(x, x) etc:

P'x;i = 21') -a.,

ax '

' = 2.,, _av, ,

P (1~-71}
ay
. 2 av.
P" = 'l a~ .
Relafiile (Ii- 70) ~i (14-71) reprezinta propor\ionalitatea intre vitezele
de deforma\ie ~i eforturile unitare (respectiv intre. tensorul vitezelor de
deforma tie ~i tensorul eforturilor) deci legea cea mai simpla posibila. Acestii
legatura poarta numele de ec-ualie reologicii de stare ~i pentru fiuidele
\'iscoase este legea Jui ti ewton generalizata, a~a cum la corpuri elastice
exista ecuatia reologica de stare sub forma legii Jui Hooke generalizata.
Substituind eforturile unitare in ecuatia ( 14-67) rezulta :

Duu = J. _
dt "
_!_
p
ap + 21.(2.. {au, + av, ) + 2 ~{av, }+
ay ? a.. ax ay ay ay a: a: ay
2-(
av. +au, )], (x, y, z) .

Grupind termenii, se obtine :

Dv11 = J.
di
_ .!._
p
ap + v[ au, + avv + a'v, + 2_ (av, + avv +
ay ax ay a, ay a.r ay a:
av,)].
Observind ca in conformitate cu ecuaiia de continuitate pentru fluide
i"ncom presibile :

ecuatia de\ine:
Dvu = J. - .!.. ap + v6(v ).
d1 p a,.
468
 Prin analogie se pot scrie ecuatiile dupa celelalte directii, obtinindu-se,
ecuatiile Navier-Stokes pentru mi~carea unui fluid viscos incompresibil :
Dv~ =f _ ..!_ op + ,, ll (v ) .
dt % p ax ;r '

Duv =/, - ..!_ ap + v ll(v ) : ( 14-72)

d1 P ay

Du, = f, - !_ ap +vA(v,).
dt p a:

14.3.4. Ecuatiile mifcirii medii turbulente

pentru fluide incompresibile ( ecuatiile Reynolds)

Ecuathle Navier-Stokes ~i ecuatulc corespunza toare pcntru gaze descriu

in mod util mi~carea fluidelor numai pentru numcrc Reynolds mici. Pentru
numerc Reynolds mai mari, s<>lu\iile acestor ecuatii se ramifica ~i ccua\iile
i'nceteaza sa mai aiba o solujie unica pentru conditii de unicitate da te.
Acest rezultat matematic este expresia existen\ei celor doua regimuri de
mi~care, laminar ~i turbulent. Dupa cum se ~tie (v. 3.2.5), la valori mari
ale numarului Reynolds mi~carea devinc turbulenta, cu variatie intimpla-
toare a vitezelor locale. Aspectul mi~carii estc foarte complicat ~i este dificil
sa i se dea o descriere matematica. $i astazi se folos~te modelul mate-
matic elaborat de R eynolds ~i Boussinesq, care consta in descompunerea
mi~carii reale in doua scheme complementare, mi~carea medie turbulenta ~i
mi~carea de pulsatie, descrise la paragraful 3.2.6.
1n acest paragraf se vor trata ecuatille de mi~care pentru schema mi~
clrii medii turbulente, care au fost stabilite de Reynolds, pornind de la
ecuatiile Navier~Stokes ale mi~carii reale.
Dat fiind faptul ca prin aparipa turbulcntei nu se modificl proprieta-
tile fluidului ~i nici cimpuJ fortelor masice, ecuatiile Navier-Stokes ramin
valabile in sensul menponat la inceput.
Aplicarea lor se va face direct modelului de mi~care medie turbulenta
la care starea de tensiuni tangen\iale are o componenta viscoasa ~i alta
turbulenta, avind in general:
(14-73)
un de bara inseamna valori medii in timp, conform formulei de mediere
a mi~carilor turbulente (3-13).
fn scrjere tensoriala, cu notatiile folosite la punctul M.3.1 , rezulta:
(14-74)
in care P; este tensorul eforturilor tangen\iale din viscozitate, iar P; re-
prezinta tensorul eforturilor tangenpale din turbulenta; ultimul a fost exa-
minat la punctul 3.2.6.2. ~i are expresia (3-23).

469
 Pornind de la aceasta descompunere a starii de tensiune, ata~ata mi~
carii medii turbulente, ecuatiile de mi~care ale acestui model se \or scrie
cu paramelrii m.cdii, in fonna ecuatiilor Navier-Stokes (I 'l-72), la care se va
adauga un tennen corespunzator componentei P;. Prin analogie cu ( 11-72)
se scrie:

(x, y, ) (11-75)

in care 'f, reprezinta corecFa de turbulen\a.

Tensorul .P; liind definit de (3-23), componenta T~ se scrie conform
ecua\iei ( 14-61):

T = ~[a( - Pl + a1 - P~l + a{ - P;;v;l ] (11-76)

P a.- ay a:
fnlocuind in (11-75) se obtine:

(11-77)

Acestea sint ccuatiile lui Reynolds pentru mi~carea medic turbulenta.

Cele trei ecuatii con\in zece func\ii necunoscute: p, v,, v., v, ~i ~ase
produse v;v;; lipsesc deci 7 ecuatii. Una din ecuatiile care lips~te se com-
plcteaza cu ecuatJa de continuitate (4- 19), pen tru fluide incompresibile ~i
care se plistreaza neschimbata ca forma ~i pentru m~carea medie turbulenta:

. . ::.-_ a
dl\ t i - - a~
+ -;,,,, + -
a~ _
- 0. (14-78)
ay a:
Restul de ~ase ecua\ii necesare sc pot ob\ine exi>rim1nd cele ~ase pro-
duse v;v~ in func\ie de caracteristicile mi~carii medii turbulente, respectiv
vitezele il,. v., ii, ~i derivatele lor. Datorita complexita\ii fenomenului,
aceasta problema nu este inca rezolvata satisfaditor. Exista insa mai multe
ipoteze sau teorii care sint prezentate In literatura de specialitate, indicata
la capitolul I II. Dintre acestea, la sfir~itul punctului 3.2.6.2. a fost expusa
teoria lungimii de amestec, care cste cea mai simpla ~i cu ajutorul careia s-au
obfinut o serie de rezultatc in teoria pierderilor de sarcina (vezi 5.8), fn
teoria jeturilor ~i in teoria difuziei turbulente.

14.3.5. Forma adimensionall a ecuatiilor Navier-Stokes

'i stabilirea conditiilor de s imilitudine hidraulid

In capitolul 0 s-a demonstrat ca la o clasa de fenomene similare

top parametrii adimensionali sint identici. Aceasta arata importan\a ecua-
\iilor sub forma adimensionala, care ramln neschimbate pentru o clasa de
fenomene asemenea ~i, pr:in unnare, rezolvarea ecua\iilor pentru un singur

470
fenomen din clasa respectiva permite extinderea rez:ultatelor la intreaga
~ de feoomene. Cu ajutorul ecuatiilor de mi~care sub fonna adimensio-
oaU se poate stabili ~i cea de-a doua teorema a similitudinii hidraulice,
privind c~odi !iile necesare ~i suficiente pentru existenta simili tudinii.

14.3.5. l. Forma adimensionala a ecuatiilor Navier-Stokes. Mi~carca flui-

delor incompresibile estc descrisa de sistemul de ecuatii Navier-Stokes ~i
ccua\ia de continuitate:

avr + vr ilv, + II iz + v, av, =/, - _!_ !! + vA(vz), (x, y, z),

a1 a.. a1 a: p a.r
d ..
1\ ..
V - - + -""
_ ilvr + -==
av, O
ax Jy az
In aceste ecuatii se introduc marimi aclimeosionale cu ajutorul transformarii
Ruark :
x = L 0 x' v = V 0 v' ap = PoAP'
)' = L 0..v' t = lJ' P = PoP' (11-79)

= -- L Ir- /= Faf' v = v 0 v'

In aceasta transformare Jiterele cu indicele (') reprcz:inta marimile adi-

mensiooale, caracteristic fUod faptul ca L 0 , V 0 , F 0 , Po sint marimi dimensio-
nale constante, care intra in condi\iile de unicitatc ale fenomenului.
La un curent de lichid lntr-o conducta Jungl'l se pot alege, de excmplu,
ca ml'lrimi caracteristice (L 0 , V 0, p0 ) : raza hidraulica, viteza medie a cu1en-
tului rn sectiunea de intrare ~i presiunea intr-un punct caracteristic (de
comandl'l).
Introducerea relapilor ( 11-79) in ecuatiile difereojiale se face imediat,
tinind seama ca Lo, v., ' etc. sint marimi Constante.
Se va exemplifica cu doi termeni, ~i anume:

v -
ay
a.. = V v, 0

il(V~>
J (Lo>'1
= -II! v, -av~ ,
L, ' ay
( 11-80)

, cl2(11o"~ a v~ 2
,, _
avz
ay
:= v v
a(L,y')
=--
VoV 0
LI
-
ay
I
( 1~-8 1)

Efectuind transform.i rile pentru toti terme.oii se obtin ecuat:iiJe sub forma:

:!' a.;at.' + Lt'" (v' ax'a.; + v'~ 8y'

6
av; + v' av;}= F /' -
az o
-.!!... ~ ap +
P.Lo p-' a.r'
( 11-82)
+ ~; v' A'(v~), (%', y' z' )

471
 Se aduc la forma adimensionala impartind primele trei ecuatii cu vi
L,
~i a patra cu .!.:!. ~i se obtine:
L,
~ ii.;
,..,. a1
+ v' ax
ii.~ + v'7 a..; + v'
iJy' '
a..;
a:'
= F,L'f,' -
q
J.L ~ iJp'
p,1~ p ax +
(I '1 -83)
1
(x', )' z')

av~ + av; + av; = 0. (11- 81)

ax' ay1
a.:
Se obscrva ca ecuatia de continuitate a ramas neschimbata ca forma,
iar in ecuatiile de m~care au aparut o serie de marimi adimensionale, for-
mate din marimile L 0 , V0 , t 0 , F 0 etc., caracteri.s tice fenomenului studiat.
Acestea sint numerele sau criteriile fenomenului respecth ~i ele poarta nu-
mele:
- numarul lui Strouhal S = L/Vt;
- numarul lui Froude: Fr = V 1/Lf; (11-85)
- numarul lui Euler: Eu = p/ pV2;
- numarul lui Reynolds: Re = VL/v.
Cu notatiile de mai sus, ecuatiile sub forma adimensionaUi sc scriu:

- I -iJv~
- +v - + v, -av; + v, -
, av~ au;- -
l /' -
Su ill~ ~ ax' " ay' I a: - F,, K'
( 11-86)
(x', y', J')

Cu ajutorul acestor ecuatii sc pot deduce conditiile necesare ~i suficiente

pcntru similitudinea fenomenelor din mi~carea fluidelor incompresibile ~i
sc pot rezolva anumite probleme generate.

14.3.5.2. Conditiile similitudinii hidraulice. (Teorema a do1ia a simiJitu-

dinii) . Conform teoremei directe a similitudinii (v. 0.6.2) este nevoie ca
ecua \iile sub fonna adimensionala sa fie identice, de unde rezulta drept
conditii necesare :
Fr0 , idem
Re0 , idem
( 14-87)
s. idem
Eu 0 , ium,
rn care nota\ia idem inseamna acel~i sau egal la clasa de fe.nomene ~
m enea.

472
 Conditiile ( 11-87) fac ca cc uatiile diferen\ialc su b forma adimensio-
nalli sli fie identice, ceea ce nu este inca sufkient pentru sjmilitudh1t>.
Ele exprimli in primul rind faptul ca fenomende sint de aceea~i natura.
Existli similitudine daca ~i solu\iile ecua\iilor sint identice in forma
adimensionala. lntr-adevar, daca in doua puncte omoloagc:
adica
se poate scrie:
, VI ~II 1
Vi = - = - = . -V..
Pn1 t'o:

sau :
v
5 =
0 .....!..
t':
=~ =
1101
CO JlSf.,

deci , exista similitudine conform defini\iei din paragraful 0.6. 1.

Presupunind ca ecuatiile (l'i-87) au solu\ii unicc, atun ci solu\iilc lor
sub fonna adimensionala, pentru doua sau mai multc fenomene sint iden-
tice, dadi ~i condi!iile de unicitatc ale acestora sint identicc in forma adi -
mensionala.
De aici rcirnlta condi tiik neccsa re ~i suficientc pentru similitudinea
hidraulicli (a mi~carii fluidelor viscoase incompresibile), care se enun\a s ub
fonna teoremci a doua a similitudinii hidrauli cc: do111I sa11 mai 11111/te fe110-
nume de n1.i~care a ftieidelo r vor Ji similare dacli au condi(iile de tmicilale simil<lr~
$:i dacii aceslea salisfac condi/iile ( 14-87 ).
Aceasta teorema a fost stabilita la capitolul XI! folosind ana li7.:1
dimensionala ~i s-a aratat cum este foloslta pentru fundamentarea modelarii
hidraulice.

14.4. PROBLEMELE MECANICll FLUIDELOR $1 CLASIFICAREA LOR

14.4.1. Conditii de aplicare a ecuatiilor generale

Problemele care se pun in mecanica fluidelor constau in tlderminart"a

caracteristicilor mi~carii (clmpul vitezelor, cimpul presiunilor, cimpul tem-
peraturilor etc.) ~i a caracteristicilor interactiunii dintre fluidul in mi~care
~i suprafetele rigide care delimiteaza domeniul in care se produce mi~carea
st.udiata.
Problemele se concretizeaza prin condi\iile de unicitatc, formate din
condi\ii ini\iale ~i condi\ii la limita, iar pentru rezolvarea lor, in condi!ii
de unicitate date, nu existli metode generale pentru integrarea ecua\iilor
generale, in vederea gasirii solu\iei.
Cu toate acestea, in mecanica fluidelor s-a rczolvat un numar mare de
P.robleme de mi~care, prin metode speciale adecvate problemelor studiate.
ln acest scop se folosesc atlt ecuapile fluidelor perfecte, cit ~i ecua\iile
fluidelor viscoase, sau amtndoua. ln special, in domeniul de aplicare al ecua
\iilor fluidelor perfecte, s-au elaborat numeroase metode, in afara de in te-

473
gralele generale expuse la paragraful 13.2, ~i s-au facut progrese substan.
tiale ~i lo rezolvarea problemelor unde intervin ecuatiile fluidelor vtscoase.
Metodele de calcul ale mecanicii fluidelor au evoluat dialectic, printr-ostrtn-
sa imbinare lntre experieota ~i teorie, iar istoria dezvoltarii mecanicii fluide-
Jor arata cum aceasta metoda justa a lost impusa de necesitatiJe practicii.
La elaborarea programului pentru rezolvarea unei probleme de mi~care
a fluidelor ~i la alegerea metodelor celor mai potrivite de rezolvare, tre-
buic sli sc ~ina seama de caracteristicile fenomenului studiat. Metodele de
rezolvare sint determinate in primul rind de condi\.iile de unicitate ale
fenomenului. De aceea este util a se face o cla$ificarc a problemelor, pre-
cum ~i unele considerat.ii asupra !or, pornind de la formele generate in care
se pot prezenta condi \iile de unic:itate.
Se vor lua in considera\.ie trei categorii de conditii care intervin in
dctern1inarea unu.i fenomen de mi~care a unui flu id:
- condilii gcometrice de contur, legate de forma pere\ilor rigizi , care
marginesc domeniul in ca re are loc mi~carea;
- caracteristicile fluidului;
- condi\ii cinematice ~i dinamice generate.

14.4.l . Clas ificarea dupl condifiile geometrice

Dupa fclul condi\iilor geometrice, problemele care se studiaza in me-

can.ica fluidelor sc pun sub doua forme limita, ~i anume:
- Problema cxtermt, care se refera la mi~carea fluidulu.i in jurul unui
corp, in dom eniu nemarginit aflat sau nu. initial, in stare de repaus.
Exemple din aceasta categorie sint : mi~carea avioanelor sau rachetelor
in atmosfera, mi~carea vaselor in apll, caderea corpurilor in atmosfera sau
in apa , m.i*carea aerului sau apei in jurul unor obstacole (cladiri, pile de pod
etc.).
Tn figura 14. 23 se arata un excmplu ti pie de aslfol de problema ~i
anume curgerea unui flu.id in jurul unei aripi de avion.
- Problema i nlerna, care se refera la mi~carea fluidu lui intr-un domeniu
marginit de suprafete rigide. Jn general acestea sint probleme de mi~cari
paralele, in canale ~i conducte de lungime mare ~i fenomene locale, cu uo
pronuntat caracter de mi~care spatiala sau plana, ca sc.urgerea prin ajutaje,
difuzori, confozori, orificii etc., in general , in dispozitive relativ scurte.
Un exemplu Cle mi~care din categoria problemelor interne este aratat
in figura 6.4., unde este reprezentata curgerea unui lichid intr-o cooducta
sub presiune. Tn aceasta catcgorie se incadreaza majoritatea problemelor de
hidra ulica.
- Probleme m.ixte, in. care intra fenomene de mi~care care conlin ele-
mente din ambele categorii, cum ar Ii mi*carea in turbine, in turbopompe,

---
in turbocompresoare, curgere in jurul

~
~~~~~~~i~~~~~~ unor organe de reglaj sau inchidere In
~1'!
:::::---- ,':';;:m-.;rt;i:... conducte etc. bl . .,
Ca exemplu de pro emd mix .... se
poate da mi~carea in jurul unei vane
Fig. 14.23. Spectrul curgerii u nui Du id
real tn jurul unei aripi de avion. fluture, montata intr-o conducta.

474
 14.4.J. Clasificarea dupl caracteristiclle fluldului

Caracteristicile fluidului determina in primul rind tipul de ecua\ii dife-

rentiale care trebuie folosit . Ecuatiile generate stabilite in acest capitol 5<'
refera la mi~carea fluidelor perfecte ~i respectiv a celor reale, viscoase, la
care eforturile tangentiale se dczvolta dupa lcgea Jui Newton; insa in natura
existli ~i altfel de fluide (de exemplu maKwellicne) sau corpuri la care sta-
rea de eforturi este data de legi mai complicate. La studiul mi~carii acestor
corpuri nu mai slnt aplicabile ecua\iile mecanicii fluidelor ~i se folosesc ecuatii
adecvate, studiul !or formlnd obiectul unei alte discipline numita reologie.
fn afari ca fixeaza tipul de ecuatii care trebuie folosit, caraclerislicile
fluUlului deJenniniJ par/ial # co11diliile la limita. Astfcl, la fluide pcrfecte, la
contactul cu suprafe\e rigide impermeabile, componenta vitezei relative a
fluidului normala pe suprafata este nula, iar componenta tangentiala are o
valoare determinata de condi\iile mi~carii din cauza absenrei efort urilor
tang en tiale ~i aderen tei.
La fluidele reale, viteza relativa a fluidului la contactul cu suprafa\a
este nula, sau cu alte cuvinte, particulele de fluid adera la pereto $i se
mi~ca cu aceea~i viteza cu care se m4-c1i peretele. Daca pcrctclc cste fix,
atunci viteza la peretc este nula.
Formularea conditiei la limita pentru fluidul perfect arata o deosebirc
esen\iala intre comportarea modelului de fluid perfect ~i fluidnl real, in spe-
cial in apropierea peretilor rigizi.
La fluidele reale, in apropierea pereplor, aparc o zona in care mi~carea
este putemic influentata de prezenta pere\ilor ~i care poarta num cle de
stral limita. Este zona In care se face practic sim\ita influenta viscozita\ii
~i turbulen\ei asupra distribu\iei vitezelor.
ln fenomenele concrete de mi~care este vorba lntotdeauna de fluide rcalc.
Se pune evident problema Ince masura este justificata introdncerea schemei
de fluid perfect, respectiv tn ce masura ecua\iile Euler pot fi fol.osite pentru
a studia mi~rea fluidelor reale.
0 prima idee in rezolvarea acestei cbestiuni apare in examinarea proble-
mei de contact, exprimata prin notiunea de st rat limita. Acesta are o gro-
sime variabila, care In anumite cazuri este suJicient de mica pentru ca
fenomenul de contact al fluidului real sa poata fi neglijat ~i ca urmare, mi~
carea sa poata fi studiata cu ajutorul modelu.lui de fluid perfect. ln alte
cazuri, grosimea stratului limita este relativ mare fa\a de domeniul de mi~
care sau dimensiunile corpului ~i in acest caz trebuie sa sc \ina seama de
caracteristicile reale ale fluidului.
De exemplu, fn cazul problemei exteme (fig. H.23), in partca frontalii
a corpului, grosimea stratului limita este foarte mica ~i, ca urmare, influen\a
viscozit1itii este mica ~i mi~ea JX!ate fi studiatli cu destuli exactitate cu
ajntorul modelului de fluid perfect. 1n partea dinapoi a corpului, fenomenul
este mai complicat ~i rezolvarea lui este diferita.
1n cazul problemei interne exista alta situatie (fig. 1.11, 4.12). Stratul
limita se dezvolta treptat ~i-~i mare~te grosimea (linia intrerupta) plna ce
fntr-o sec\iune S cuprinde toata conducta. l n prima parte, unde grosimea
stratului limit1i este mica, se poate aplica modelul de fluid perfect, iar dupa
secpunea S trebuie sa se \ina seama de viscozitate.

475
 14.4.4. Clasificarea dupl conditiile cinematice ti dinamice
generale ale mi,clrii . Domeniul de aplicare
al modelului de fluid perfect

Caracteristicile cinematice ~i dinamice generale ale fenomenului, in-

troduse prin condi\iile de uni citate, joacii un rol important in alegerea me-
todclor de rezolvare ~i In simplificarea ccuatiilor generale ale mi~carii, ceca
ce se pune In eviden\a examinlnd ecuatiile Navier-Stokes sub fonn a adi-
mensionala ( 1'1-86):
1 a.-;
-S -;-
,,
+ V,,--;-;
a..; + Vy-;-;
. a..; + .v,.~-
m; -F1 f' - E i ap
"o-;--;-; +
t "' vA oy uz rt p or

1
- , (-
+ -Rrt - + -a>v;) , (:<,, y,, z') .
- + -at.;
a;
axt ly: a::

Caracteristicilc sencrale dinamice ~i cinematice determinate prin con-

difiile de unicitate sint introduse In aces te ecua tii prin numerele S 0 , Fr 0 , E11 0
~i Re0 care sinl scrise cu marimi care intra in condi\iile de unicitate.
Se observa ca, dad\:
1.1
R to = - -

~ste foarte mare, parantcza care exprima contributia eforturilor de viscozi-
tate ar putea (i neglijata ~i ecua\iile s-ar putca reduce la ecuatiile flu idu-
lui perfec t. Aces ta este cazul mi~carilor in spa\ii largi, ale fluidelor cu \' isco-
i ilate mica (aer, apa etc.) cu cxcep\ia zonei de strat limita unde influenta
\'iscozila(ii nu poatc fi ncglijata. Paranteza care cxprima eforturile de visco-
zitate se poate neglija cfecli v n111nai dau i reilalfi lcrmeni din partr.a dl'eaptr'f
sfot s11ficient de mari. Cnm marimea !or es te detenninatii cle marimca partii
stingi a ecuatiei, rezulta ca mi~carea poate fi tratata ca m~carea unui fluid
perfect in urmatoarele cazuri (in condi~iile lui Re0 foarte mare):
- cm.d tcrmenu1 - 1 -ilo' are o ,.al oare mare, respecuv . ml$caua
. are un
s. a,.
grad de 11epem1a11enfii ridical, cai ul nli~carilor pri n ~c ~ au prin impuls instan-
taneu ; de exemplu, cazul fluidului clintr-un rezervor care este pus in ini~care
bru sc, sau acJiunea apei la un cutrcmur ;
~v-: a~ a~ . .
- d nd suma v; 17 + v~ a> + v; a: are o valoare mare, ad1di var14-
liile spa\iale d.le vitezci sint mari, ceea ce inseamna ca m~carea are tm
grad de 11m11iformitale mare. Acesta cste cazul fenomenelor locale: curgeri
prin orificii, ajutajc, deversoare (partea de incepu t), curgerea in spa\ii
suficient de largi in j urul obstacolelor sau mi~carea corpurilor rigide fntr-un
fluid afl at in repaus ~i eviden t, cazuri combinate din cele de mai sus.
Acestea repre.z inta un domeniu foarte larg, in care mi~area fluidului real
poale fi stucliata ca mi~carea unui fluid perfect , cu cxceptia zonei de strat
limita din apropierea pere\ilor ~i prezentci suprc1fetelor de discontinuitate
a clmpului vitezelor.
A doua situatie In care ccua\iile Navier-Stokes se simplificii aparc ctnd
numarul Re0 estc mic. Este vorba de mi~ca ri ale unor fluide foarte vfscoase

476
sau de mi~cari ale fluidelor obi~nuite in spalii mici ~i cu viteze mici, a~t f<'l
Cd numarul Re0 sa rezultc mic, ceea cc face sa n c:isca influent:i nltimului
t<'rmcn al eaJaliilor avierStokt'S. car<' trebuie lual in considerare. !n schimb
daca vitezele sint foarte mici, se pot ncglija term enii :
, at: , at-
a~
v,,....,..
11.r + v,, -.,-;-
vy + v, >:""' '
11..

in care \'iteza intra ca factor.

Accasta este situatia pentru care Stokes a inlegrat ecua\iile Navi cr-
Stokes pentru mi~carea fluidului in jurul unei sfere, sau in care se trateaza
fenomenul ungerii in regim laminar .

14.4 .5. Considera~ii suplimentare

Aparitia suprafetelor de disconti nuitatc in mi*carea fluidelor limiteaza

considerabil domeniul de aplicare a modelului de fluid perfect, complica fc-
nomenele de mi~care a fluidelor *i ingreuiaza studiul !or. Exista doua cauze
frecvente care tulbura conditiile de mi~carc ~i due la aparitia suprafctclor de
discontinuitate, ~i anume:
- prezenta discontinuitatilor de forma (muchii ,-ii sau racordari in
loc), dnd curentul trebuie sa ocoleasca unghiuri mai mari ca 180". Asupra
aspectului teoretic al acestei probleme se vorb~te la paragraful 1.5.1.4 .1:
- dezlipirea stratului limita care a pare frccvcnt la fenomenele de curgcre
in jurul corpului sau in dispozitive divergente.
Acesle scurte obscrvatii aratli ca schema de fluid perfect pcntru cnre
mctodele de calcul sint mai simple ~i pot fi considerate c;a ajunsc la o forrna
aproape perfecta., trebuie folosita cu grija ~i discemamint. Aplicarca ei ne-
adecvatli conduce la rezultate, dacii nu gr~ite, mai pulin apropiate deci t
acelea care se obtin prin metodele, mult mai simple, folosite in hidraulica.

14.5. STRATUL LIMITA

~I ACTIUNEA FLUIDULUI ASUPRA CORPURILOR

14.5.1. No~iuni 1enerale

Descriereafe11omt1111ltti. Existenta stratului limita a Jost ariitatii la para-

graful ~. l.3, in leglitura cu formarea profilului de distributie a vilezelor in
conducte ~i la paragraful l~.1.3 in legiitura cu problema contactului unui
fluid fn ~care cu un corp rigid. Aici se va examina feoomenul in conditii
mai geoerale ~i sub unele aspecte noi, completind cuno~tintele prezentate in
capitolele anterioare.
Formarea stratului limitii prin concentrarca variatiilor de ,itezli linga
perete constituie motlu l general de rezolvare a problemei de contact intr.:

~fi$carca in mcdii poroasc cste un caz llnlil.!1 t1 l mltclrii rluicleJor iu tti >atii lngust.c ,
cu numere Reynolds mici. Oup~ cum se oirati la eapitolul unn:itor, probleme de ncest ft:I
IC pot studia c.u ajutorul tcorlel mi~rilor potcntialt.

477
 J

---
v..,

- ,/'
,,,....... - '?v '<> "f1
,_
-
-- 0 ....
.....
---------- ------
x x,v

--
Fig. 14.24. Stratul limltll la o plac:l plan:l.

un fluid ~i un perete rigid, care se afla .in mi~care unul fata de celilalt, in
condifiile cind fluidul adera la peretele rigid.
In stratu.l limita este practic Jocalizat efectul de frinarc al peretelui,
elect care se manifesta printr-o importanta variatie a vitezelor in directia
normala la peretc, astfel cum se arata in figura 11.21 care reprezinta cazul
rni~carii (initial omogen-paralele) in Jungul unei pliici plane; zona de strat
limita este cuprinsa intre placa ~i linfa intrerupta.
lntroducerea notiunii de strat JimiJii, dezvoltata cu importante rezultate
practice ~i teoretice,' de catre Pranptl, reprezinta in fond o schematizare a
fenomenului de curgere in care domeniul de curgere este imparfit in doua
zone:
- zona de strat limita, in care se admite ca se localizeaza influenta
de frinare a peretilor, respectiv a viscozitatii;
- zona dinafara stratului limitii, unde se admite ca aceasta influenta
Hpse~te ~i ca fluidul se comporta ca un fluid perfect.
Schematizarea de mai sus se bazeaza pe o proprietate reala a ro4carii,
~i anun1e Jocalizarea variatiilor mari de viteza intr-un strat foarte subtire
de linga perete. 1n realitate, infiuen\a peretilor se intinde cu valori din ce tn
ce mai mici, pe o distanta foarte mare. De aceea defillirea grosimii straJului
limitii trebuie sa se faca in mod conven\ional. In una din aceste conventii
se socol~te drept grosime a stratului limitii distanta de la perete, la care
viteza reala difrra cu I% fa ta de viteza fluidului considerat ca fluid per-
fect.
ln figura 11.25 se arata un alt mod de a defini grosimea stratului
lirnita. In aceasta conventie, grosimea 8 a stratului limita se defin~te ca
limgimea deficit11l11i de debit pri11 rela/ia :

V,.8 = ~~ (V,. - v) dy, (H-88)

de unde:
( 11-89)

478
 I

Fig. 14.25. Definirea grosimii stratului limit!i.

Relatia arata ca S este grosimea stratului de fluid din curentul omogen-

uniform, care are un debit egal cu eel care este indepartat de placa prin
prezenta stratului limita. ln figura H.25 acesta se exprima prin egalitatea
suprafetelor ha~urate oblic.
fn mod analog se mai define~te grosimea stratului limita ca lm 1gimea
defioitufoi de imp11ls conform relatiilor:

S**V!, = ~~ v(V"' - v) dy, ( l 4-90)

de unde:
8** = ("'~(I
)o 11co
- _v
I">
) dy. (14-91 )

Grosimea stratului limitii crete in lungul placii. Ea depinde de x, V.,, 'I) ~i p;

deci se poate scrie:
8 = f(x, V"' , 'I), p).
Aplicind teorema pi se obtine:

!x = At(-'l)=At(-')
p:i Va:i Rex
( 14-92)

Form.a funcpei se poate determina aplicind, intr-o forma aproximativa, teo-

rema impulsului masei de fluid din stratul limita de pe por\iunea x
(fig. 14.24).
Neglijtnd variatia presiunilor .in lungul placii se scrie:
pQ111 - pQ112 +R= 0.
Se inlocuie~te :

pQv1 - pQvi = A'pv;,s

R = - 1 TX~ - 'l) v"' x
3
~ se obtine:
A'pV1.,..8 - "l v,. x = o,
8

479
din care rciulta :

s= -'-Vv
v.:f' pV.,
( 11-93)

sau:

-3 =A
x
v-- -
..,v ~

in <'arc a a pa rut fonna fun ctici din rclatia ( 11-92).

Pl'nt ru placa plana, cocficientul A a rc valorile A = 5 pentru 8, A = 1,721
p<'ntru 8 ~i A = 0,661 pent.ru 8 , valabile in regim laminar.
Rrgi11111l de mi~care in stratul /imita poa tc fi la minar sau turbulent (figu-
ra 14.26) ; mi~carea cste laminara pe prima portiune ~i in continuare, In anu-
mite conditii poate sll dcvina turbulenta. Drcpt criteriu principal pcntru
srhimbarea regimului de mi*care serve~te, ca ~i la curenti, numarul Reynolds
formal din elemen tclc care carat terizeaza mi~cnrea in stratul limitll, ~i
a numc:
SU
Re = -y

U fiind vi teza la marginca s tratului limita. Vn loarea criticll este npro.xima-

ti\' egala cu cea de la curcnti (cca 2 300).
Jn afara de \'aloarca numarului Reynolds, schimbarea rcgimului d e
mi ~carc mai estc influcntnta de gradul de turbulcnt a al curentuJui exterior,
d e rugozitatca perctelui (fn s pecial linga muchia anterioara) ~i de caracte-
ll'ri stica de presiunc a curcntului exterior (numarul Re., cre~te dacii ap < 0).
a..
Sec tiunea in care fnocpc trecerea poartll numele d e sectiune critica .
fn stratul limita turbulent, in zona de linga pcrct<~, ramine un s11bstral
laminar, ca re la conducte a los t numit film /a111i11ar.
Daca in curcntul exterior s tratului limita, prcsiunea cr~ tc in scnsul
mi~carii , se poatc produ ce despri11derta slratulrli limitiE de perete, cu formarea

I'
I
I
1,....-
Vi I
Ii-, . . . . __ _,._I
...
..s-
~
,..,,4
SWSllOt
/Of/11/Mf
-
I
I lomlnor I Tronz//1t I Turbulent

Fig. 1~.16. Rcgimuri de mi~arc In stratut limit1L.

480
unei suprafete de discontinuitate a vilezdor. Fenomenul este reprezentat
schematic in figura 11.27.
El este caracterizat prin faptul ca, inceplnd de la un punct A , seus11l
tie " "gere fo stratul limitiI se inverseaz1Z ~i aparc o suprafata de discontinui-
tate a vitezelor SR. Fenomenul se explicii astfel:
- pe poi;iunea OA , in stratul limila, curentul este aproximativ parak l
~i presfonea curentului ex terior se transmit<.: dupf1 legea hidrostatica pina
la perete, deci \'ariaza cu aceea~i valoare pentru toate liniile de curent;
- daca presiunea cu rentului exterior cre*te in sensul mi~dirii, pe liniile
de curent 0, I, 2, 3, 'I etc., conform rela1ici lui Bernoulli, inal\imea cinetica
scade cu aceea~i ca.ntitate;
- pe liniile de curent de linga placa scaJer<a relativa este mai mare
(din cauza ca vitezele sint mid) *i se atingc foarte repede viteza zero (in
A), dupa care vitezele de\'in negative. Astfel se produce imersiunea stra-
tului limita ~i dezlipirea lui.
Prin acest mecanism se explicii dezlipirea curent ului in difuzori, curbe,
coturi etc.
La un cot (fig. 14.28) se formcaia doua suprafete de discontinuitate,
una in exteriorul curbei, A ~i a doua in interiorul ci, B. Prima se explica
prin deilipirea stratului limita, deoarece in curba, presiu.nea cre~ te spre ex-
teriorul ei. A doua se explica prin faptul ca la ocolirea muchiei B ar trebui
sa apara o viteza infinita ~i i11 realitate nefiind posibila o astfel de viteza,
curgerea se rezolva prin apari!ia unei suprafete de discontinuitate a vitc-
zelor. Ambele fenomene dau na~terc unei curgeri cu c.irculafie.
Pozi\ia secliunii in care se produce dezlipirea stratului limita depinde
de regimul de mi~care. fn acelea~i condi\ii de variatie a presiunii in curen-
tul exterior, daca stratul limita este turbulent , sect.iunea de dezlipire este
situata mai spre aval. Explicapa consta in faptul ca 1n stratul limita turbu-
lent, din cauza rezisten\elor tangen\iale mai mari, distribu\ia virezelor este
mai u.niforma (\'. fig. l~ . 26) . Cu altc cuvinte, in prezen\a rezistentelor tan-
gentiale mai mari, curentul exterior antreneaza mai bine stratul limita, iar
dezlipirea Jui se face mai greu.

~o
-- ax )

0
r.,~ = o A
Fig. 14.27. Jn,crs.iunc.a ~i dcsprindcrca 1'tratului Fig. l.28. Curg<.rea tnl r un cot .
limitfi.

481
 14.5.2. Rezisten~ la lnaintare a corp11rJlor
ti stratul limitl
14 .5.2. 1. Rezisten \a la inaintare. Daca un corp se mi~ cu o vitezi
constant! (- V.,) tn tr-un fluid , corpul intimpina In d irecfia mi~carii, o
a numita rezisten\a numita rezistcn\a la inaintare, care ia na~tere din ac-
\iunea fluidului pus in mi~ca re prin deplasarea corpului. Problema se poa-
tc rfduce la mi~carca fluidului in jurul corpului daca intregului sistem i
se aplidi o mi~carc uaifonna cu vitcza +
V ,, (egala ~i de sens contrar cu
vitcza corpu lu i). ln noul sistem corpul s tll pc loc ~i fluidul se mi?ca In
jurul Jui . La infinit, fluidul arc o mi~carc omogen-uniforma cu \'iteza 1,,.
(fig. 14 . 17).
Tn accasta schema, r<'zistcnta la inaintarc R devinc for\ a hidrodinamica
cu care fluidul ac\ioncaza asupra corpului, dupa dircc \ia vitczei de la infinit.
Tn problema curgerii fara circula\ic a unui fluid perfect in jurul unui
cilinclru drcular s-a ob\inut R = 0, rezultat <'unoscut sub numele de para-
dox11/ /ui d'Alcmbert. El sc explica prin faptul ca lipsesc for\ele de frecare
pe suprafa\a de contact, iar distribu\ia presiunilor rezulta simctrica. La
curgerea fluiddor reale, rezistenta la inaintare este d ifcr ita de zero ~i se
~xprima astf<I (nzi ~i aplicajia 0.2) :

R -- C, pAV I ( H-9i )
in care A l'stc aria sec\iunii corpului , iar C, este coe!icientul de rezistcn\a
la innintarc, care depindc de forrna corpului ~i d e numarul Reynolds.
fn figura 11.29 se arata varia\ ia cocficientulu i C, in functie d e:
} ...1
\t - -

p<'ntru sfera ~i cilindru circula r.
14.5.2.2. Rezistenta la inaiatare ~i legatura cu stratul limita. Criza curgerii.
Forma ambelor curbe din figura 11.29 se explica prin fenomenelc care se
produc in stratul limita. Pina la Re =
= 0,1 exista o rela\ic liniara (legea
Stokes) care pentru sfera se poate ex-
tinde, chiar pina la Re = 2,0.
Valoa rea lui C, scade dupa o lege
_I l'Omplicata pina la Re = 103 - 10', ca
apoi, spre Re= 10' - !OS sa creasca,
- avind o valoare aproximativ constanta
in jurul lui Re = 105. lntre Re = t()l
~i Re = 10 se produce o scadere
brusca a lui C,, ca a poi sa urrneze o
cre~tere lenta. Scaderea brusca a. lui ~.
sc explica prin fenomenul num1t cr1:a
w rgerii, care i~i are originea in_ ~o
dificari care apar in s tratul lim1ta.
Mecanismul fenomeaului se poate ex-
Fig . 14..29. OiotgTama v;i.ria.t1ci cochcicntu plica folosind reprezentarile din figu-
tu1 Jc ri:tistcn'~ la Ina.in ta.re. pcntru sfera.
1i cUindru. rilc 11.30 ~i H .31.

482
 ln figura Ji.30 este desenata cu linie intreruptii variatia presiunii
pe sfera, pentru un fluid perfect. l>istributia este simetrica, eforturile tan-
gentiale de contact lipsesc ~i R = 0 (paradoxul Jui d'Alembert). Cu linii pline
este figurata distributia presiunilor pentru t.loua numere Re (notate cu T
~i II) situate in zona Re = 105 - to in care aparc criza ourge.ru.
Pe curbe sint notate punctele c:iq1cleristice;
,lf - pentru sec\iunea de minimum de presiunc;
T - pentru sectiunea .critica, in care, in stratul limita, se produce
trecerea de la regimul laminar de mi~care la eel turbulent;
D - pentru sectiunea de dt>zlipire a stratului limita.
Pina la \'alori Re = 1,5 105 stratul limita care apare la sfera este lami-
nar, iar desprinderea Jui se produce intr-un punct D situat dupa punctul i">'l
(fig. H .31), deoarece inapoia lui M estt' indeplinita condi\ia de desprindere:
ap > O, respectiv ap > 0, iar treccrea la regimul turbulent de mi~care
az ao
se produce ,irtual dnpa pnnctul D, in stratnl limita desprins de pe sfera.

p -11oo
Cp==--
112(>v,;
1.0

0.8
\ I
R~ c ~<I' c !57.20/J C, = Q f7I
0.6 c
~If= 424.500 c, = 0.143 b
0.4
\ Rfi
M To
0.2
0

o.z
\
!\
~
D
I

!
N

I
CJ: b'
(]~~
t'

0.4 I
\ i\ Mi "D I
0.6 v
', 0
\
0.8
\\
1.0 ,.. M,. 'Irj
u" 8 a
ZO 40 60 80 100 /ZO 140 160 180 Fig. 14.31. .\ ;;;pcctul c;utgcrH 111 j uroJ unc i
sfere :
Flg. 14.30. Diagrama var:iaPei coclicicntului " - $i not.1tea uni;biului 0 : b - J:1 ou
M;h11nl!i j.:o.:lltlr3U1
die presiune la sfen . encrc lt C')'Jl<>hJ ~ wlel i ~ - ta numer-e Rtynoldt nu'lri.

:t\tai exact, a cocficicntului de prcsiun.c. c - /1- p~ .

P I
- ~v
2 "'

483
Prin desprinderea filmului laminar se formeaza o suprafata de discontinui-
tate a vitezelor, care delimiteaza in spatele sferei o zona de ap4 moarlti.,
plina de virtejuri, statistic stationare, din care, In mod continuu, o parte
se desprind ~i se disipeaza In aval de sfera. Aceste virtejuri, impreuna
cu zona de apa moarta, formeaza trena lridrodituimic{J a corpului sau
curentului asociat (denumirea proprie pentru cazul dnd corpul se mi~ca).
Schematic fcnomenul este rcprezcntat in figura 1'4.31, a ~i redat apoi in
figurile 14.31, b ~i b'.
Prezcnta zonei de apa moarta in spatele sferei produce presiuni aproxi-
mativ uniforme pe fata posterioara a sferei, creind o distributie asimetrica
care se observa bine pe curba I din figura l 4.30 (la care dupa punctul D
presiunea se mentine aproximativ constanta).
Distribu\ia asimetrica a presiunilor conduce la o \aloare ridicata a re-
zistcntei, ducind chiar la marirea lui C In intervalul Re = 5 000 - 20 000.
Pe masura ce numarul Reynolds cre~te, sectiunea T. in care virtual se pro-
duce (in stratul limita dcsprins de sfera) schimbarea de rcgim a curgerii, se
apropie treptat de D ~i la un moment dat se confunda cu el. ln acest mo-
ment, mi~carea turbulenta in stratul lirnita apare chiar pe suprafata sferei.
Cum stratul limita turbulent este mai stabil la dezlipire, punctul de dez-
lipire D se muta brusc spre aval ~i cu rentul exterior imbraca rnai bine sfera
(ve.zi fig. 1~.31) , refacind partial distributia sirnetrica a presiunilor. Schimba-
rea distributiei presiunilor, in sensul eliminarii asimetriei, se vede bine la
curba 11 din figura 14.30, la care distributia presiunilor, pe por\iunea pina la
punctul D se apropie foarte mult de cazul scurgerii fluidului perfect, pentru
care are loc paradoxul Jui d' Alembert. Astfel se explici scaderea brusca a
coefjcientului de rezisten\a C., care are drept cauza fenomenul de modifi-
care relati\ brusca a structurii mi~carii, cunoscut sub denumirea de criza
c-urgerii.
14.5.2.3. Modificarea stratului limita. Studiul curgerii , ca ~i altor fe-
nomcne expuse in capitolele anterioare arata ca prezenta stratului li-
mita produce uneori modificari substan\iale ale curgerii, de obicei in sens
negativ, marind rezistenta la inaintare sau pierderilc de sarcina locale.
Se cauta ca prin diferite masuri sa se atenueze efectele negative ale
prezentei stratului lirnita. Astfel, desprinderea stratului lirnita este deosebit
de daunatoare calita\ilor aerodinamicc ale avioanelor sau rachetelor. Pen-
tru a atenua efectcle negative ale accstui fenomcn se cauta sa se dea aces-
tor structuri astfel de forme care sa evite dezlipirea stratului limita sau
sa deplaseze punctul de dezlipire cit rnai aproape de bord11t de fugti.. Se
creeaza astrel profile cu forme aerodinamice sau h1:drodiliamice, cu coeficien\i
de rezistenta la inaintarc redu~i. Un astfcl de profil este eel aratat in
figura 14.17.
Asemenea forme nu se folosesc numai pentru aparate de zburat sau pentru
nave, ci ~i pentru difcritc piese ale.instala\iilor tehnologice ~i construc\iilor.
Astfel se folosesc forme aero sau hidrodinamice pentru paletele turbopompe-
. ~i palele directoare,
lor vcntilatoarelor sau turbinelor, pcntru bare de gratare
)

pentru vane-fiuture, pentru pile de pod sau de baraJ etc.

De exemplu. picrdcrca d" sarcina Jn difuz.ori, ln curbc ~i coturi, la capitolul V.

484
 Un sistem indicat de Prandtl, foarte cficacc in anumitc cazuri, pcntru
e\'itarea dezlipirii stratului limita, cstc absorb\ia stratului limita.
Metoda este ilustrata in figura H .32, pcntru un difuzor ~i cstc apli-
cabila in multe cazuri.

\
"

Fig. 14.32. Absorbt1a stratului llm1tA la un

difuior-.
f y ==---,
ji tr

14.5.3. Ecuatiile diferentiale ale mifclrii in stratu l limita al unui fluid

inco mpresibil

Ecua\iile diferen\iale ale mi~cirii in stratul limita au lost stabilite de

catre Prandtl ~i se prezinta ca formc simplificatc ale ecua\iilor J\a\'ier-Sto-
kes sau ale ecua\iilor Reynolds, dupa cum cste \'Orba de mi~care laminara
sau t urbulen ta.
Aceste ecuaiii sinl folosite in koria slratului limita cu aplicare in dife-
rite domenii: studiul rezistcntei la inaintarc, crt>area formelor aero ~i hi-
drodinamicc, studiul schimbulu i de caldura intre un perete ~i un fluid in
mi~care etc.
La mi~carea in jurul corpurilor de lungimc mare. de cele mai multe
ori se poate introduce o simpliiicarc subs tantiala, considerind stratul limita
dezvoltindu-sc ca la o placa plana.
Aceasta simplificare sc bazcaza pc faptul ca, dupa cum rczulta din ecua-
tia ( 11-93), gTOsimea stratului limita estc foarte mica, circa 1-2~ din x.
De aceea, mi~carea stratului limita in jurul unui corp se poate trata ca o
ro4care plana a unui fluid in sistcmul de coordonat e x ~i y (fig. 11.33), In
care linia curba Ox se rectifica
dupa o dreapta.
Pentru acela~i moti'' sc nc-
glijeaza ~i influen\a fortelor ma- u
sice. Ecuatiile gcncrale ale m i~
6
ca.rii laminare se deduc din e-
cua\ille generale ale mi~carii flu-
idelor reale, la care se neglijeaza
o serie de termeni cu influeota ---------
-u
:;;::r-
,, fjord tie ru!:
- - - - -

neglijabil.a. Alegerea acestor ter-

meni se face printr-o analiza a Fig. 14.JJ, Schema de cakul a mi~\rn plane lo
ordinului lor de ma.rime. strat\!I limiU.

485
 Ecua\iile de baza se dccluc din ccuatiile ( 14-72) *i ecuatia de continui-
tate pen tru mi~carc plana :
(14-95)

( 14-96)

~'J + 3'- = 0 (14-97)

ox qy
Diagramele din figura 14.30 arata ca presiunea curentului potential
exterior se transmite prin stratul limita, deci in interiorul acestuia
op = O. ( 14-98)
qy
Se scrie ecua\ia ( 14-97) sub form a limita :
!:!_ + J'.:.l. = 0 ( 14-99)
x 8 '
in care U este viteza curenlului cxtc.rior ~i rezulta din operatiile urrnatoare
in care se iau variatii finite intrc A *j M ~i intre M ~i M' :
w, 6u~ 0 - U U
-o7 ~ ~= -;:o = - -;
Ovv _ 6 vg _ ll - (v0 ] 0 _ (vvlo
ay = 6 y- - s- 0 - - - 8- .

Din rela\ia ( H-99) rezulta:

3
- (v,) 0 ~ - U = eU,
x

care arata ca v. este neglljabil in raport cu U ~i respecti\' cu 11., deoarece

s
c = - = 0,0 I - 0 ,02.
x
Pentru acest motiv termenii din ecuatia (14-96), care confin viteze, pot
fi neglija\i ~i ecua\ia raminc sub forrna ( 14-98).
Jn ecua\ia ( 14-95) se in trodac variatii finite astfel :

-uav, _ u
-=
oy -a
deci se poate neglija primul termcn. De asemenea:

~i ramin ambii terme.ni.

4,&6
 Rezulta ca ecuatiile diferenpale aproximativc ale mi~carii In stratul li-
mita laminar la fluide incompresibile se pot scrie:
~

IJ.
a,
ihl. + II av., = _ ..!_ o(> + ,, av, ,
ay P a.r ay
(
11-100)

;n,. +av. = O. {11- 101)

a, ay
1n curentul potential exterior 'se poate aplica relatia lui Euler dupa
coordonata x , cu neglijarea fortelor masice:
!..!!. +
i' ox
u au=
ax
o (1 1-102}

~i ecuatia ( 11-100) sc poate transform a in fomrn finala astfel :

V --
av, +V av, =
u -au- T '' -
av,- . (1 1-103)
r a... - uy- ox ay
av, + ~. = o. {14-101)
ax ay
Pentru m.i~carea in lungul unei placi plane, a~ezate paralel cu un curent
omogen-uniform:
U = cons t. ; au= 0 (11-105)
o,T
~i ecuatiile (14- 100), (14-101) se scri u:
( 11-106)

(14-107}

B I BLIO G RAFlE

I . B a t c h e I o r , G. K. An 1"1roducli<m lo Fluid Dyna111ics. Cambridge Unh. Press., 1967.

2 . Birk b o (( , G. Hydl'odi11am~. Princcnton. 1960.
3. Cara foll, E., Oroveanu, T. Mtc.11nica /luidtlor. Ed. Ac. RPR, Buc.ur~ti, vol. J.
1952; vol. n , 1955.
of. Germani, D. HidTau/1'4 leorttic<l fi aplieaJa /, ll. Bucur~i. 1942. 1945.
5. I a co b , C. Introducer maktnalk<l In ""'a11iea j luidL/JJr. Bucu~i, 1952.
6. Ka u.m an n, W. Ancewandle HydrQ1ncd1anik. Berlin, 1934.
7. Koci n , N. E., Kib e I , 1. A., Ro ~e . N. V. Teore.ticesk.aia ghidro1u~ha1u'.ka. OGIZ,
Moskva. 19'18.
8. Lamb. H. HydrodyHaJH~ . Cambridge. 1957.
9. Loiflan ski, L. G. Mhanikajidkosli i cara. G.I.T.T.L., llloskva. 1957.
JO. Ma t e es cu, Cr . Ridra,,Ji-~a. EDP, Buc.urcst, 1963.
JI. Pr and t I , L. FQhrtr durch die Stro111ungsle/tr<. 1949 (Traducerc In limba rusA. I.LL .. Mos-
kva, 1951).
J2. Ru a rk , A. E . Tnsf'ccl.iqna/ AHalysis. A M<llsod which s ..pplt111r11/s Dinttnsionol 1foalysis.
J. Elisa Mitchel, 51, 1935.

487
 Ca.pitolul XV

Ml~ClRt POTENTIALE

tS.L DEFINITIE. DOMENll DE A.PLICARE

Mi~cari potentialc slnt acelc mi~ari la care clmpul \;tezelor locale

deriva dintr-o functic scalara, conform relatiei :
; = grad ? = 7a,
a..
+J a,ay + k a,,
a:
(15-1)

In care <p este potcntialul vitc7.clor locale ~i este, in general, o functie de

x, y, z, ~i I.
La mi~carile potenjialc rotorul vite?.ei este pes te tot nul ~i de asemenea
circula \ia este nula pe oricc contur care nu con tine puncte singulare. Aceasta
proprietate se stabile~te imcdiat folosind formula Jui Stokes ~i tinind seama de
rela\iile (15- 1) ~i ( 11- 14):

l' = ~c ; d., = ~~s rot ; dS - 0.

Jn categoria mi~cari lor potcntialc intra, in princi pal, doua clase de mi~
cari ~i anume:
- clasa mi~carilor care pot fi studiate cu ajutorul modelului de fluid
perfect, formata din mi~cari cu neuniformitate mare sau cu nepermanen\a
mare ~i cu numere Reynolds foarte mari ;
- clasa mi~ca.rilor laminarc, cu numere Reynolds foarte mid, care se
produc in spatii ingus te, cum cstc cazul mi~carii laminare a fluidelor in medii
poroase sau intre doua placi foarte apropiate.
Caracteristicile mi~carilor fluid elor reale care pot fi studiate cu aju-
torul modelului de fluid perfect au fost expuse la punctul 11.'l.'I. ~i ram!n
valabile ~i in ceca ce prive~tc mi~dirlJe poten\iale, indusiv condi\iile care se
refera la absenta suprafc\clor de discontinuitate. Aceasta concluzie rezulta
din teorema Jui Lagrange (vczi 11.2.7) astfel: se considera ca mi~carea por-
ne~te din stare de repaus, cind circulatia vitezei locale este nula, deoarece
vitezele sint nule; conform teorcmei lui Thompson In condifiik mifcirii /lui--
d1d11i perfect ea se pastrea7.a constanta in timp, deci ra.mtne nula ~i mi~area
se mentine ca mi~carc potcn\iala.
Aplicarca mi~carilor potcn\iale la a doua clasa de mi~cari rezulta din
considerai cu privirc la rclatia intrc viteza medie ~i panta hidraulica. La o
mi~care laminarli. panta hidraulica estc propor\ionala cu viteza (dupli. rela-
iiile(5-11) ~i (1-27)):
I V' A'
-V' = k'V.
J=R 2g = R R 2g

488
 Pe de altii parte, considerind pier- - -r-= -- -- - - - - - -
derile de sarcina preponderente ~i ne-
glijind transferul de energie intre firele _ M
-1'---- +
de curent se poate sorie panta hidra- --c - -- ,-
ulicii pc un fir de curent astfel: v,
dh1 aH
]= - = - -
ds as D A
in care H este sarcina hidrodinamicii ~i Fig. IS. I. Mii<ar<a laminari!. in spa \ii
deci: lnguste ~i scbeon.'l mii<1rii l'oten\iale.

V = kj = - k aH'
as
..
ca re este ec.hiYalentii cu (in care k =cons/.) :
V = - grad (kH). (15-2)
Ultima rela\ie justifica aplicarea teoriei mi~carilor poten\iale ~i la eel
de-al doilea caz.
Trebuie semnalatii o diferenta fundamentala lntre cele doua cazuri. In
..
primu1 caz, caracterul poten~ial se refera la cimpul vitezdor locale v, in timp
ce in cazul al doilea aces t carader il are dmpul vitezelor locale medii V ;
..
aceasta medie se ia in jurul unui punct. De multe ori se pierde din vedere
acest fapt ~i se spune ca mi~carea 1aminara este poten\iala. Ca acest lucru
este gre~it se poate arata luind in considerare mi~carea intr-un canalicul
dintr-un mediu poros, schematizat in figura 15. l ca o conducta (in care s-a
figurat ~i distributia vitezclor). Circula\ia pe conturul ABCD este :

r = ~G' ; d-; = BC Vs+ o, ( 15-3}

~i
..
conform teoremei lui Stokes, mi~carea nu este potenFalii. Pe figurii este
ara.tata viteza medie V, raportata la punctul M , ea fiind aceea car e arc un
caracter po ten \ial.

15.l. PROPRlETATl $1 CARACTERISTICI

ALE Ml$cARlLOR POTENTIALE

15.l.1. Proprietatu de ortogonalitate.

Spectrul mi,clrii
Liniile de cQrent ale unei mi~cari poten\iale sint traiectoriile ortogonale
ale suprafetelor echipotentiale cp (x, y , z, t) = const. Aceasta proprietate
rezulta direct din relatia de definitie ( 15-1), deoarece gradientul unei functii
scalare este un vector normal pe suprafetele de nivel ale func\iei cp (supra-

-
fete echipoten\iale). Ea se poate demonstra ~i direct, luind diferentiala spa-
jiala a func\iei cp dupii un drum ds:
8cp = a, dx + a, dy + 8as' dz = a:; grad cp.
ax ay
489
 -
Dadi drumul ds se afla in planul tangent la o suprafata echipotentiala,
cp = co11st. ~i:

-
Sep = ds grad cp = ds
...... =
11 0,
....
( 15-4)
-+
r<'tulta ca viteza este nonnala la planul tangent, deoarece atlt ds cit ~i 11
!'-int difcri\i de zero.
Proprietatea demonstrata mai sus permite sa se reprezinte mi~carile
poten\iale printr-o imagine geometrica, formata din familiilc de suprafe\e
echipoten\iale (la un moment dat, daca mi~carea este nepermanenta) care
rezulta pentru diferite valori cp 0 , 'P1t cp 2 , ale lui cp ~i Jiniile de curent care for-
meaza traiectoriile !or ortogonale.
0 asemenea reprezentare poarta numele de spectrul mi~ciirii fluidului .
Jn cazul mi~carilor plane, suprafe\ele echipotcnjiale slnt suprafete cilindrice.
Unnele acestor suprafete in planul xoy s!nt lilliile echipote11/iale ale mi~
carii plane ~i ele au ecua\iile (fig. 15.2):
cp(x, y, t 0 ) = const. ( 15-5)
lmpreunli. cu liniile de curent ele formeaza re~eaua hi'drodi 11a111ica a
mi~carii plane. Un exemplu de re\ea hiclrodinamica este aratat ln figura
15.2. Accasta re\ca prezinta mi~carea numita izvor plan, care ia na~tere cind
fluidul izvora~te dintr-un punct o al planului ~i se raspinde~te uniform, in
planul xoy in toate direc\iile. Re\eaua hidrodinamicii este fonnata din li-
niile echipotentiale sub forma de cercuri concentrice ~i din liniile de curent
sub forma de drepte care tree prin punctul o, unde este a~ezata sursa.
Mi~carea in spa\iu care corespunde izvoruJui plan (sau sursei plane)
este aratata lot in figura 15.Z. Ea arc drept suprafe\e echipotenpalc suprafete
cilindrice circulare coaxiale (cu axa oz) ~i drept linii de curent drepte paralele
cu planul .~oy ~i care tree prin axa oz ~i fonneaza suprafetc de curent care
sint planele cc tree prin axa oz. M.i~carea in spa\iu din figura 15.2 poarta
numele de izvor liniform ~i rezulta dintr-o distributie continua de-a lungul
axei oz a unor izvoare egale.

Suprafofo echiplnl161i
('f ctnll)

mie echipatenfioJa
Fig. U.2. Spcctrul mit cilrii ti rc~aua hidrodinamicD. penlru
o sursl p lanlL

490
 . . \.

I
I I
//
// I
/ / I
/
a.
Fig. IS.3. E><mpl de !~I hldrodinamicc
- mlturc-.. uru:d fluid SN'tfC. t,i,tl dtds"tC", dtre o fa.fttl p.l ~al ; - mtfC..Jrt:~ lo1r-11n coafu ior, fla-1
dcdi9ire.

La construirea spcctrului mi~clrii ~i a retelei hidrodinamice se adopta

conven\ional doua reguli. Prima regula prevede ca valorile cp. pentru care
se construiesc liniile sau suprafctele echipoten! iale se aleg in progresie arit-
metica, astfel ca:
'!'. = <;>._, + Acp, ( 15-6)
in care A<p este constant. Aceast:a regula permite sa se obtina o imagine
despre viteze ~i anume cu cit liniile sau suprafctele echipoten\iale sint mai
dese, cu atit vitezele sint mai mari. Aceasta concluzie rezulta din rela1ia de
definitie (15-1) aplicata de-a lungul unei linii de curent :
...
v = grad cp =
.. =a.,
v
- ( 1.5-7)
I) as
lntre doua linii echipotentiale se scrie:
.611 I
v ~ --
.6s I

in care As reprezinta distan\a dintre cele doua linii. Cu cit As este mai mic,
cu atit rezulta mai mare v.
A doua reguJa prevede ca liniile de curent se due astfel ca distanta din-
tre ele sa fie aprox.imativ egala cu As, astfel ca reteaua sa fie formata
din ochiuri care se apropie de patrate curbilinii. De aid rezulta reg uU de
constructie simple, care sint ilustrate in figura 15.3.

15.2.2. Potentialul vitezelor. Ecuatia diferentiali

a potentialului la fluide inc:ompretibile. Exemple

Potenp.alul vitezelor este o marime fizica ~i are dimensiunea L 2 T 1,

cum rezulta din relatia de definitie (15-1).
ln cazul m~carii poten \iale a fluidelor incompresibile se poate stabili
u~r ecuapa diferenpali a potenpalului pornind de la ecuatia de conti-

491
nuitate (I 4-19) ~i inlocuind in ea pe ~ dupa relatia de defini\ie (15-1), dupa
care se obFne:
div grad <p = a, + il'<p + a'I' = 6cp = O, ( 15-8)
a~ ay a,
deci, in cazul mi~carii ~ten\iale a fluidelor incompresibile, potentialul sa-
tisface ecua\ia Laplace. !n cazuri concrete, e::cpresia potenlialului se poaJe
ob/foe prilt integrarea ec1ia/iei lt'i Laplace fo cond#ii de unicitate date. 0 data
poten\ialul cunoscut, se pot determina caracteristicile cinematice ale mi~carii,
iar in cazul primului domeniu de aplicare (mi~carea fluidelor perfecte)
se pot determina imediat ~i presiunile, folosind integrala lui Bernoulli:

" + ! + -v'2 = n + ! + -zI (grad cp) 2 = const.

Au fost elaborate numeroase metode pentru determinarea poten\ialului

~i,implicit, pentru studiul mi~carii fluidelor [1-11, 2).
1n legatura cu rezolvarea mi~carilor poten\iale se vor expune aici doua
cazuri simple, un procedeu analogic experimental (paragraful 15.3) ~i se va
prezenta pe scurt folosirea functiilor de variabila complexa in studiul mir
carilor poten\iale plane (paragraful l.S.4). Cele doua exemple se refera la:
- poten(ialtil m4carii omogen-uniforme; aceasta este mi~carea cea mai
simp!a posibila, la care (fig. 15.4);
v. = V = co11st; v, = 0; v, = 0.
In acest eaz, potentialul mi~dirii se determina direct din ecua\ia de deii-
ni \ie ( 15- l) ~i rezulta:

<p = ~ dq> = ~Vz dx + v, dy + v, dz=~ V d::c = V::c + co11st.; (15-9)

- poten/ialul izvorufai spa;ial; izvorul spatial este un izvor a~ezat intr-un
punct 0 (fig. 1.S.S) din care fluidul se raspinde~te uniform in tot spatiul.
Spectrul mi~dirii este format din sfere concentrice, cu centrul in 0, ca supra-
fete echipotentiale ~i drepte care tree ptin 0 ca linii de curent. 1n figura
15.5 se arata o sectiune in spectrul mi~carii, efectuata cu un plan care trece
prin 0 .
!J

- -- - - - -- r, V
- - - - -- - - v1 O
- - -- - - - - Vz 0

Fig. 15.t. Ml~ea omogen- uni!orml. Pij. '!S.S. Sursa spatiall..

492
 Se determina potentialul vitezelor pornind tot de la rdatia d e defi-
nitie, scrisa sub forma (15-7) astfel :
11 = I grad cp I = acp ( 1.5-10)
or
l\li~carea este simetrica in raport cu punctul 0, vitezele pe o sfera de raz:i
r slnt acelea~i ~i deci:

II = _Q_ ,
ir:r'
in care Q este debitul iz\"Oruluj.
Rczulta ca v l'ste funcp e numai de r ~i deci:
d9
-
Q
=V = - -
.Jr <t::1t

de uncle:
cp = f Q d1' = - R. ~ + co11.sl. ( 15-1 l )
J 41t1' 1 4rr r

15.2.3. Proprietatea de adunare a mifdrilor poten~iale

Prin insumarea a doua sau mai multe mi~cari potentiale se ob\ine tot o
mi~are poten\iaia. Aceasta teorema se demonstreaza astfel : daca se dau
mai multe mi~cliri poten\iale, reprezentate de poten\ialele <p 1 , 'P2' ..., <p,. care
satisfac rcla\iile:
il<f> 1 = 0; A<p 2 = 0; ... A<p. = 0 ( 15-12)
~i:

ii 1 = grad 'f>i ; ii 2 = grad 'Pt; .... ii = grad <p ;

viteza rezultaota intr-un punct oarecare (fig. 15.6) este:
... .... ....
11=11 1 + v 2 + ....v.=grad (<p 1 + 'f>t + ... + <p.,),
+ ...
d eci mi~carea rezultanta admite potentialul:
<p = cp, + 'P2 + ... + <p ( 15- 13)
ceea ce rezulta ~i direct dJn l
ecua\iile ( 15-12):
Acp, + A<p + ... + Acp. = v, grad 1,_ _;;./J.; v, v, grod ( <(, ~J
= A(cp 1 + cp1 + ... + cp. ) = 0
P roprietatea de aduna-
re a mi~rilor poten\iale sta
0
M~,- grad 'f,

y
la baza unei metode foarte
des folosita in teoria mi~ca- (
rilor potentiale, in scopul -pi&, 15.6. Adunarea m i~~ril o r potcn\l:L.lc,

493
 de a obtme rezolvarea unei mir
cari mai complicate prin fnsuma-
rea poten\ialelor unor mi~ari
mai simple.
Un exemplu din aceasta ca-
tegorie consta rn suprapunerea
unei mi~cari omogen-uniforme cu
o sursa spa\iala; poten\ialul mir
carii rezultante se ob\ine din
Fig. IS.?. Sjltrul moic~rii In jurul unui corp insumarea celor doua poten\iale
de rot iliic. (15-9) ~i {15-11) astfel:
'fl = 'Pt + 'Po = V ,,_ X - R_
1r. " ...
I
+ ,,. + :
+ CO/ISi. ( 15- 11)

Spectrul mi~carii rezultante este aratat In figura 15.7. Se vede ca se

lormeaza o suprafa\a de separajie (BA , AC) !ntre cele doua mi~cari ele-
mentare. Suprafara de separa\ie este o suprafa\a de curent ~i poate Ci
prfr ita ca fiind suprafa\a marginala a unui oorp de rota\ie. Potentialul
( 15-11) ~i spectrul mi~carii din exteriorul corpului BAC reprezinta curgerea
in jurul acestui corp. In func\ie de valorile adopt ate pentru V ., ~i Q In
rt'la\ia ( 15-H) se pot ob\ine diferite tonne pentru corpul BA.C. Dupa aceasU.
schema se poate studia mi~carea fluidelor in jurul corpului und sonde de ma-
surat ,iteze, in zona in care sint a~ezate priz.ele de presiune.
0 metoda generala consta tn suprapunerea unui curent omogen-uniform
cu un sistem de virtejuri sau de surse [ I-JI].

15.3. APLICAREA HETODEI ANALOGIEI ELECTROHIDRODINAHICE

LA STUDIUL Hl$cARILOR POTENTIALE

)Jetoda analogiilor, expusa in paragraful 0.7, se aplica la studiul mir

cari.Jor poten\iale ale fluidelor incompresibile sub fonna analogiei electro-
hidrodinamice. Ea are la baza identitatea formala dintre ecua\ia diferen-
tiala a poten\ialului vitezelor ( 15-8) ~i ecua\ia diferen\iala a poten\ialului
electric intr-un domeniu fara surse:

(15-1.5)

Cu ajutorul acestei analogii se determinii caracteristicile unei mi~cliri,

in conditiile de unicitate date, folosind rezultatrle care se obtm pe un mo-
del electric al fenomenului. Extrapolarea rezultatelor dintr-un domrniu in
cellilalt este justificata prin identitatea formalli a ecuatiilor diferentiale.
ldeea de baza a metodei estc expusa in figura 15.8, in care se arata
mi~carea fluidului perfect lntr-o rncapere (fig. 15.8, a), unde pentru simpli-
tate se considera un fenomen de mi~care plana. Aerul intra prin fantele
AB ~i CD, aproximativ perpendicular pe linia !or ~i este evacuat prin lantele
I, 2 ~i J. fntr-o prima aprox:imatie, ~carea se poate studia ca o ~care

494
 -=- [
F
T

' Fig. IS.I. Analogio. tlec1To-hidrodinam1d ,
- m<Mt~lu1 .bJd.r;auhc: b - m.odelul ele<1nc .

potenpalfl. ln acest caz, conturul incapcrii formeaz.a o linie dl'.' curcnt, iar
liniile AB, CD ~i I, 2, 3 la care vitezele sint nom1ale, formeaza linii echi-
poten ti ale.
Se construi~e un model electric care reprodu ce acelea~i condi1ii. a~a cum
se arata in figura 15.8, b. Modelul este alcatuit dintr-un bun conducator
de electricitate (foita de staniol, hirtic fotografica , baie de dectrolit etc.)
~i reproduce similar condi\iile geometricc: forma incaperii, pozitia fantelor
AB, CD, I, 2, 3. Pe liniile A'B', C'D', I', 2' ~i 3' sc aplica bare de cupru
legate prin conductori cu rezistenta mica la pila . ln felul accsia liniil"
A'B', C'D', I', 2' ~i 3' de\'in linii de egal potential electric. Diferenta de
potential existenta intre AB, CD ~i I, 2, 3 se creeaz.a cu ajutorul pilei .
Jn model va lua na~tere un curent electric ale carui linii de curent ~i
linii echipotentiale vor reproduce pc cele ale curgcrii fluide. Pc modelul
electric se traseaza liniile echipoten\iale prin puncte, cu ajutorul dispoz.iti\u-
lui din figura 15.8, b. Acesta se compune dintr-o rez.istenta xy montata in
paralel cu modelul ~i sursa E , o sonda F ~i un miliampennetru A (sau ,olt-
metru). La una din bomele miliampermetrului A este legat un punct i
al rez.istentei xy, iar la cealalta sonda F.
Rez.istenta xy este etalonata ~i impar\ita intr-un num ar de parti
egale, ale caror diviz.iuni sint notate pe figura de la i = O, I la i = I.
Peotru a detennina o echipotentiala (de exemplu echipoten\iala O, I)
se procedeaza astfel:
- se leaga boma miliamperrnetrului A la diviziunea 0, I de pc rezis
ten ta xy;
- se mi~ca sonda F pe model, cautlod un punct la care acul indica
zero. Acest punct se marcheaza (FJ. Deoarece acul indica zero, sonda F ~i
diviz.iunea 0, 1 au acela~i potenpal, respectiv punctul F, are potentialul egal
cu potentialul diviziunii 0, 1 ; se cauta la fel alte puncte F 2, F 3 etc. ; toate
aceste puocte au poten\ialul egal cu al diviz.iunii O, I ~i ca atare sint a~ezatc
pe echipotentiala care are potentialul egal cu al diviz.iunii O, I.

495
 La fel se detennina cchipotentialele corespunzlitoare celorlalte divi-
ziuni, apoi se deseneazli cu mina liberli liniile de curent care sint ortogonale
cu liniile echipotentiale. Metoda poate fi aplicatli ~i pentru mi~cliri spatiale
folosind modele adecvate.

15.4. Ml$CARI POTENTIALE PLANE

Studiul mi~clirii se face in planul xoy . In studiu se considerli mi~carea

care se produce intre douli planuri paralele cu xoy a~ezate la o distanta
egala cu unitatea.
La mi~carile poten\iale plane, parametrii mi~dirii sint func~i de dona
,ariabile spa\iale (x ~i y ) ~i de timp. Poten\ialul mi~carii se exprimli prin:
q> = qi(x, y , t)
~i satisface ecua\ia Jui Laplace in douli variabile:
(15-16)

Reprezentarea grafica a mi~dirii se reduce la doua familii de curbe orto-

gonale, Jiniile de curent ~i liniile echipoten\iale (fig. 15.9), care formeaza
reteaua hidrodinamica a mi~clirii . Pentru mi~carile potenjiale plane, me-
todele de cakul sint bine puse la punct ~i dau posibilitatea sa se rezolve
probleme din cele mai grele. Aceste metode se bazeaza in special pe apli-
carea functiilor de variabila complexli.

15.4.1. Potentialul complex. Funqia de curent

Functia tp , poten \ialul vitezelor care satisface relatia ( 15-16), poate forma
partea reala a unei functii analitice f de variabila complexa :
f = f(z) = qi(x, y , t) + iiji(x, y, t). ( 15-l7)
Func\ia .ji este functia annonica conjugata lui q>. Intre cele dona
func\ii existli relatiile Cauchy-Riemann :
a a
....! =~ =v
a... ay ... '
, a:insl
(15-18)
vrconsl a'I' a;1i
-
ay = ax = v,.
- -

Aceste relatii rezulta

din condit.ia ca derivata lui
J sa fie independenta de
directie:
0
Fig. 15.9. Reteaua hidrodinamicA la curgerca pc sub
o sta vi UL

496
 Pentru demonstratie se scrie:
d/ a1op + lo}l = c.p +i a<} ~= _ i c(.p + i.J.J = _ i aop + aif
dx a.r a.. ax ' d (ly) ay ay ay
Prin identificare se deduc relatiile ( 1.5-18) .
Func\ia f(z) poarta numele de potenlial complex, sau fon ctie rcprezen-
tativa a mi~carii, iar functia .Ji se numc~te fmutia de t'llrent. Aceasta ul tim a
denumire E'S te justificata de faptul ca ecua\ia:
.Ji(x,y)1- 1, = const, ( 1.5-19)
reprezinta o Jinie de curent la momentul t = 10
Aceasta se poatc demonstra pornind de la clifereniiala spaiiala a func-
tiei <Ii (la t = t 0 ) :
84' = a.i. dx
a.r
+ a.i. dy.
ay
Se inlocuiesc derivatele dupa relatiile ( 1.5-18), care formeaza ec ua\iile
de defini!ie ale functiei tit ~i se obtine:
&<Ji = - v. dx + v,, dy. ( 1.5-20)
Ecuatia Jiniilor de curen t este:
rl x dy
-= -
t'.;r "v
de unde se deduce:
-v. d,~ + Vz dy = 0,
deci pe o Jinie de curent 8.Ji = 0, ceea ce demonstreaza rclatia ( 1.5- 19).
F unctia de curent are o semnificatie fizica determinata, ~i anume:
8.Ji = SQ,
in care SQ estc debiLul pc unitatea de Jajime intre do ua linii de curent
(fig. 1.5. IO). Pentru a demonstra aceasta proprielate se considera doua linii
de curent la distanta elementara 8:> 1 ~i se aplica relat ia ( 1.5- 18) dupa axele
Ox0,, acestea fiind luate du"~ normala ~i
tangenta la linia de curPr' (fig. 1.5. 10). -S.\
Rezulta :
-
aop <
= - = Vr -::.... -
axl Oy l .I

~i deci:
Stlt = v dy , = SQ; tit= Q + "1o
Daca se ia constanta arbitrara care intra
in funcpa iii astfel ca tji0 = 0, pe linia de cu-
rent care trece prin origine, atunci iii reprezin- Fig. 15.10. lntcrpre ta rea fizic~ a
ta debitul care trece prin raza vectoare OA1. Cunc1iei de curent.

497
 15.4.2. Vlteza complexl
Viteza complexll. este derivata:
Ill = d/.
d
Numele ei este justilicat de faptul ell. w reprezinta, tn planul z, reClec-
tata fatll de axa reala a vitezci " dupll. cum se arata mai jos :
w = d/ = a1 _ _!_ (ip + i<ji} = a'P +i a<}
d: h h h h
~i dcci:
d/ .
w = -d1 = v, - wv. (15-21}

Un cxcmplu de reprezentare a vitczci complexe este aratat in figura

15. 14, uncle " este , iteza.

15.4.l . A.plicarea transformlrilor conforme

Relatia :
; = F(t ), ( 15-22)
in care F(t) cste o functie analitica de \'ariabila complexa
~ lYJ t= +
dclinc~te o transformare a unui domeniu 8 din planul ~ intr-un domeniu B,
din planu l z (fig. l:i. 11). .
0 curba oarccarc C din domeniul B este transformata cu aiutorul
rcla\iei ( 15-22} intr-Q curba C, din domeniul B,. Transformarea definita de
relatia ( 15-22} are urmatoarele proprieta ti:
- modilica dimensiunile liniare din jurul unui punct ft!, dilatindu-le
sau contractindu-le in acel~i raport;
- conser,a unghiurile in jurul unui punct ~i de aceea se nume~te
<onfo,mtI.
~fz> C

I r:
I
0 ! 7 -i I' I

c, __ltg__d( -
arg dz -/
- - - ---f=F
B
B,
0 f = f(z) :r, fz(z) x 0
r,:r,t ( J {
z aF((}
Fig. IS. II. TraMfonmrea coDionnl.

498
 Aceste proprietiiji se demonstreaza pornind de la diferenjiala functiei
F , scrisii astfel:
dF = dz = F' dt = I F' I e' .,, F I dt I e' " A<<1:1
I dz I = IF' 1I dt I ( 15-23)
arg (dz) = arg F '(t) + arg (di:J. ( 15-24)
Relajia ( 1.)-23) demonstreaza prim a proprietate, dcoarece, pentru un
punct dat, F'(t ) nu depinde de di:, dcci lungimile I di: I sint amplificate cu
aceea~i valoare, indiferent de directia !or. Relajia (I 5-24) demonstreaza
proprietatea a doua, aratind ca dreptele MT, J\!lT' care tree prin punctul
,,{ slnt rotite toate cu acela~i unghi, egal cu arg F'(t); rezulta deci ca unghiul
dintre doua direc\ii oarecare se pastreazii. Pe figura se exemplifica aceas ta
proprietate pentru unghiul dintre direcjiile ,ll;JT ~i .~IT' din planul t care se
transforma in directiile 111/1 T , ~i 11!1T ; in planul z. Dupa transformare, in tre
direcjille ,lf,T 1 ~i Jif1T; raminc un unghi egal cu oc.
Daca in planul t este data o retea hidrodinamica, care este o r etea
ortogonalii, dupa transformare in planul z, aceasta retea ramine tot orto-
gonala ~i reprezinta spectrul hidrodinamic al unei alte mi~cari . Legalura intre
cele doua mi~cliri se sta bile~te du pa cum urmeaza.
Se noteaza:
fl = f1(t), ( 15-25)
poten\ialul complex al mi~carii cunoscute in planul i:.
Se ia funqia imersa a lui F (t) din ( 15-22):
t = f 2 (z) = F- 1(z), ( 15-26)
care define~te transfonna,rea inversa a domeniului B 1 in B.
Se !nlocuie~te in {15-25) ~i se ob!fne o fun cjie in z:
f(z) = f 1[i2 (z)]. ( 15-27)
Se demonstreaza ca aceasta este o functie analiticii, deci ea es te poten-
tialul complex al unei mi~caci din planul z, ~i anume mi~carea care. cores-
punde condijillor la limita din planul z obtinute prin transforrnarea coniorma
a condipilor la limita ale mi~carii cunoscute din planul t .
Daca se giis~te funcpa f 2{z) = F- 1(z) care transformii fron tierele
problemei necunoscute din planul .z in frontierele problemei cunoscute din
planul t, atunci /(z) defi11it priii relatia (15-27) reprez-inla solitlia proble111ei
din planid z (conform teoremei lui Riemann ~i principiului coresponden tei
frontierelor [3].
ln raport cu scopul urmiirit, in planul ~ se aleg mi~cari simple, la
care se raporteaza anumite transforrnari standard*.
Problemele de referinta, din planul ~. cele mai des folosite sint mi~ca rea
omogen-uniforma (fig. 1.5. 12, a) ~i mi~carea in jurul unui cilindru (fig. 15. 12, b).

Metoda transJorm.3rilor con(oruu: ca ~i altc metode folosite in rezolvarc-a rni~cl-ril or

potentiale, sln\ expuso In (! II).

499
 b
1 ig. IS. 12 . Problcmc de relcrin\;ll In planul njut!\tor
1 ~:
11 - tni,citre:a 0 1n<>1&t'Rt1nifQrtnA: h - 1nltc:Ar't':.t in htru\ u111Jl ciliudru .

Potentialul mi~dirii omogen-uniforme, paralele cu axa realfl este / 1 = ~.

<lcci in acest caz, conform relatiei (15-27),
f(z) = f,(z) = r (z) ( 15-28)
reprezinta chiar solu tia problemei, iar planul ~ devine chiar planul f.
In cazul transformarii pe cerc, functia / 1 care reprezinta curgerea in
ju rul cilindrului a~ezat in origine este:
.,.
/1 = Ji(~) = ~ + -c . ( 15-29)

in care a este raza cilindrului.

Pcntru gasirea functiilor de transformarc este foarte utila formula Schwarz.
Christoffel (fig. lS. IJ) :
a1 ~, 411

~ = f(z) = A ~(z - z,)--,, (z - z2 ) - -.. (z -z.)--,, d.: + B, {15-30)

tare transforma semiplanul superior z in interiorul unui poligon din planul

~. cu exceptia virfurilor care constituie puncte singulare. lo figura 15. IJ
se aratii sensul de parcurs, definirea unghiurilor ac, inclusiv scmnul ~i semni-
ficatia marimilor z 1 ; coordonatele punctelor de pe axa reala. din ~ se tran-

! 7
( = rrz>

Fig. 15.13. Deflnirea trans!ormdrii Schwllrt-Christolfel.

500
sforma In virfurile poligonului. Formula (15-30) con tine doua constante com-
plexe arbitrarc, cu ajutorul carora se pot fixa : pozitia unui virf al poligo-
nului (B); ori.e ntarea ~i lungimea (scara de reprezentare) a unei laturi, ceea
ce inseamna posibilitatea de a fixa pozitia unui al doilea virf. Invers, din
conditia de coresponden\li a doua puncte intre cele doul'I. planuri se pot
determina constantele transformarii. Un exemplu de aplicare a metodelor
se da la capitolul urmlitor (aplicatia 16. l).

15.4.4. Exemple de mi, dri potentiale plane

15.4.4.1. Mi~carea plana, omogen-uniforma. Este reprezentata prin po-

tentialul complex :
f= Vz, (15-31)
in care V este o constanta complexa.
Semnificatia constantei rezulta din operatia:

w = d/ = ~ (Vz) = V,
d.: dr

deci V este viteza complexa. Viteza realli este deci (fig. 15. 14):
v = V,-iV.
Reteaua hidrodinamica a mi~carii reprezentata de func\ia ( 15-J 1) rc-
zulta imediat daca se separa partea reala de cea imaginara:
/ = cp + i<ji = (V, + iV) (x + iy) = xVz - yV + i(yV, + xV.).
Se ob\ine:
cp = Re(f) = xV, - y V,
cJi = Jm.(f) = yv. +xv.
Reteaua hidrodinamidi este , t
formata din doua familii de drepte
paralele ortogonale, care reprezin-
ta o mi~care omogen-uniforma.
Reprezcntarea este data in figura
15. 11.
15.4.4.2. Sursa plana. Poten-
\ialul complex:
f = c In z, ( 1.5-32)
unde c este o constanta reala, re- I
prezinta sursa plana punctuala. Se
stabilesc functiile cp ~i ~ separind
partea reala de cea imaginara,
scriind:
In z = In (re;9) = ln r + i0. Fig. 15.14. Mi~carea omQgcn-unifonu.\.

501
 !I
+S 4 +J

+7 COIUI

+8~mt~
-8 ~ \ I

-7

-5 -J
-4
Fig. lS.1$. Sursa plan~ . Fig. 15.16. Rotatl" roton\iall.
Se obtine:
cp = c lnr,
tji = cO.
Se obserdi ca liniile de curent sint semidrepte care pomesc din origine,
iar liniile echipotentiale s!nt cercuri cu centrul in origine. Rczulta spectrul
hidrodinamic din figura 15.15 care reprezinta sursa plana (v. fig. 15.2).
Semnificatia fizica a constantei c apare daca se scric debitul sursei:
Q = 2itr l . v = 21tr a'P = 21tT .:. .
ilr ,
~i rezulta:
Q
c = -
2,,
Potentialul complex al su.rsei plane, cu debitul Q, sc scrie deci
/(z) = SL In z. ( 15-33)
2ir

Sursa este pozitivi\ sau negativa dupa semnul lui Q.

15.4.4.3. Rotapa potenpalA . Este aratata tn figura 15.16 ~i este repre-
zentata de potcntialu1 complex :
J = ic 1n z ( t5-3<t)
in care c este o constantli realii..
Dupa rezultatele de la punctul precedent se scrie:
cp = cO,
tji = c In r.
Vitcza rezultii. din d erivata lui cp dupa tangenta la cercul de raza r
(linie de curent) care dupa (15-1 8) se scrie:
v= .!! = - a.ii = - ..:. . ( l.$-35)
i1t ir r

502
 Notind cu r circulatia <.le-a lungul cercului de raza r se obtine:
r = + 2ii:rv = - 2ii:c,
de unde rezulta semnificatia constantei:
C= -
-r-
z,,
~i relatia, caracteristicli pentru rota\ia potenf.iala :
rv = co11st. (15-36)
Potent.ialul complex se scrie:
f = -i~lnz. ( 15-37)
2rr
15.4.4.4. l\liarea inlr-un unghi diedru oc. Este reprez:entata de potent.ialul
complex
f = -
... - n
z<>, ( 15-38}
in care a este o constanta reala.
"
Pentru a separa partea reala de cea imagina ra se scrie:

z:; = (re&)~ = ,:; e 1

": = ,c; [cos ( ~) + i sin ( :)J
~i se obtine:

/= :,~(cos { ~ ) +isin(~)J
Rezulta:
'P = -; ~ cos -;-
Oil ,. I"'6 ) ( 15-39)

OOl ~ (7") ( I S--10)

tji = -; r" sin -;- )

Pentru oc = .'.:, functia de curent !J

2
se poate scrie:

tji = ~ r 2 sin 28 =
2

= art sin 8 cos 8 = axy, I

ded liniile de curent sint hiperbole ~i

potentialul complex (15-38), reprezinta
mi~carea intre doua placi care fac
un unghi drept {fig. 15-17). ln figu-
ra 15-18 se da reprezentarea gra.fica Fig. 1s.11. Mi~carea potenpala lntr-un
pentru alte valori ale lui oc. ungh.i dicdru drept.

503
 oc: - zrr
<( -
.1 "
Fig. 15.18. Exomple de mi~ri potcn\ialc, filn\ dezlipiro, lntr-un unghi diedru.

Virful unghiului este un punct singular al mi~carii1 in care viteza este

zero sau infinit. Se exprima viteza complexa du pa ( 15-21) :

W = -d/
d
=
.!!=.!.
az " -== v, -
.
1Vz

Modulul vitezei efective va fi :

n- s
v=Vv! + v;= alz7 1. (15-'11)
Viteza in punctul singular este data de
"-<I
v0 = lim I z-s-

~i arc urmatoarele valori:

-
- pentru ix< Tt: v0 = O;
- pentru > Tt: v0 = oo.
fn ultimul caz apare ca mi~carea in jurul punctului singular nu este po-
sibila ca mi~care potentiala, deoarece fiuidul real nu poate atinge viteza
infinita. Curentul se desprinde formind o suprafata de di.scontinuitate.

15.S. APLICATll TEHNICE

15.5.1. Aspectul curgerii peste un deversor cu profll dreptunpiular

La un profil dreptunghiular de deversor (fig. 15.19) se formeaza trei

unghiuri diedre caracteristice: A, B , C. Unghiurile din B ~i C fiind mai mari
de 180, curgerea peste muchiile lor se produce cu dezlipire, avind as-
pectul din figura. ln B se formeaza
o mid. zona de virtejuri, care se in-

-
c
_
1~_.,....... '
chide pe deversor sub actiunea plonjan-
ta a lamei deversoare. ln C, la i~ea
de pe deversor, se formeaza o curgere
cu caracter de jet.
Fig. IS. 19. Curgcrca pest<> un dovenor
$i in unghiul A apare o Zona de
dre.p tunghiular. vtrtejuri, dar printr-un mecauism di-

504
ferit, deoarece unghiul din A este mai mic de 180. Zona de drtejuri din
un.ghiul A se produce prin inversarea curgerii .in stratul limiti *i dezlipirea
acestuia deoarece sfnt indeplinite condi\iile aratate la 14.5. 1: presiunilc!
cresc in directia <:urgerii datorita curbarii firelor de curcnt la apropierea
de deversor .

15.5.l . Curgerea pe sub stavill

La o deschidere mica a sla,ilei, curgerea spre orificiul creat arc o ne-

uniformitate mare ~i poate fi studiata cu modelul de fluid perfect, respe ~tiv
cu modelul de mi~care potentiala. lntr-o prima aproximatie spectrul curgeri i
poate fi asimilat cu un izvor liniform ~i in plan cu un sfert d e iz,or plan
avind poten!ialul ( 1.5-33), deci:

'!' = JL
1a
In r; vr = JL
2~
= r. ( 1.5-~2)

Aplidnd relatia lui Bernoulli pentru fluidc perfecte in cimp gra,ita\io-

ponal ( M-24), se ob\ine:
p v p d'
z+-+ - = H 0 ; -= H 0 .- z - -lg'- ( 15-~3)
y Zg y

Se determina constanta din condi\ia ca la ie~irea de sub stadia pre-

siunea sa fie egala cu presiunea atmosferica ~i rezulta:
p e'(H 0 - l
c = 2ge(H 0 - e); - = H0 - z- (15-4~ )
y 2g11'

Solutia fiind aproximatha, nu satisface condi\ia lalimita pentru z = r =

= H 0 , decit daca e-+ 0. Aspectul curbei de distribu\ie a presiunilor du pa
(15-H), corectat la partea d e sus, este aratat in diagrama din figllra 15.20.
0 solutie mai apropiata de re- _ ------------
alitate se poate ob\ine asimilind
curgerea cu mi~carea catre o fanta,
care are poten tialul complex asema-
nator cu (16-23), adica:

f(z) = A arc cos.:_ , ( 15-45)

a
THD
tn care A este o constan ta com- Fig. 15.20. Curgerea pe sub o stavili\
plexa. pl an~ .

Folosind modclul de mi~carc potentiala flrA dezliplre, in (2] se dau metode de calcul
direct f i prin. difcre-otc finite a cu.rbei supra fetei libere pes-te de,~ersoare de forrni\ drcpt-
ungblularfl.

505
 15.5.J. Cur1erea pe 1ub o 1tavlll clllndrlcl

Aspcc tul curgcrii cstc arlitat In figura 15.21, a. 0 stavilli cilindricll. S

'Ste rid icat?I la distan\a e de la fund ~i pe sub ea curge apll. sub o sarcina
H0 = H + u.V~/Zg. Liniilc cl c curent sin! trasate cu linie plinli. Cu linie
intrcruptll. slnt rrprczcntatc cercurilc prin care slnt aproximate cu. ajutorul
srhcmri de mi~pirc p1>lc11\iala lnfa\i~alli In fib'llra 15.21, b. Schema de ca l-
rul arc la ba;>,a mewda insagi11ilor. I n punctclc O., 0 1 se consideril cloull.
drkjuri polen\ialc de intcnsitate cgala ~i de scmn contrar ~i - r) re- rr
prczcn ta tc c:onform rcla\ici (15-37) prin ecua\iile

j,(z) = - i=!'..
2n
ln (z - z 1); f 1 (z) = - i _!'_ ln (t - z,)
2,,
~i can prin insuman: clau func\ia:

f( z) = -
r In -j--
i -
ib
. .
I
( 15-'16)
2,, : - rb
Jn ' oordonall' polarc, cu polii In O, ~i 0 2 , func\ia sc scrie:
r , c io,
/(z) = - i - In - '-
2n , 0 tO l
'
din care sc scpara u;;<>r partea reata ~i partea imaginara :

'!'("' ') - ...!: (O, - 0 1) ; <)i(x, y) = - r In ~ . (15-47)

2n 2rt '
Liniile de curcnt au ccua\iilc lji = const. din care rezulta r,fr 1 = consl.,
dcd vor fi o familic de cercuri simetrice fa\a de Ox ~i care au centrele pc
Oy. Liniile ccbipotcn\iale au ecua\iile <p = consl, respectiv 62 - 61 = const.
0 linic echipotcnliala esk locul geometric al punctelor ll'f de unde
scgmcntul Oi01 sc vcc e sub unghiul constant 61 - 8., dcci tot o familie d e
cercuri, simctrice fa\a de Oy ~i avfnd axele pc Ox. Cele doull. familii d e
ccrcuri s!nt ortogonalc ~i formea;>,ll. tmprcunli cercurik lui Apownius.
Solu\ia d e mai sus satisfacc conditiile la limitll. deoarccc axa Ox reprc-
zinta o lin ic de curcnt, astkl cum cstc linja fundului tn figura 15.21, a.

I 1
fJ..---

0 b
' lg. 15.ll. Curgarea pe aub o otavlll ciUrulrio&:
- P41ttul tl,lr1ull j It - 1Cbtu1a dn cti1cu1.

506
 Constantele b ~i r care apar in potentialul complex ( 15-46) se dctermina
astfel ca unul din cercurile de sus sa reprezinte stavila de raza R ridicata
la distanta e de la fund ~i ca in punctul de i~ire (adica la cota z = h ;
,l = R + e-h ; ' = R + e + '') sa existe 0 viteza v = V2g(Ho -h.,).
Deoarece viteza apare numai in valoare absoluta se poate lua viteza
complexa:
w-v - -
d/ -
I 1-1 I - IIc1; -
lb
'*'+b'>
. ( 15-48)

Se constata corectitudinea solutiei observind ca pentru z = + ib re-

zulta I v I - oo.
Cu ajutorul relaiiei ( 15-47) scrisa in punctul D se determina constanca r
~i apoi cu ajutorul relatiei lui Bernoulli se determina presiunile pe sta,ila.
Un exemplu de aplicare se gas~te in culegerea de probleme.

15.S.4. Actiun~ vintului asupra constructiilor

Vintul, care intr-o prima aproxima\ie, poate fi asimilat cu un curen t

omogen-uniform paralel cu suprafata pamintului , int!lnind in cale un
obstacol sub fonna unei constructii exercita asupra ei o acfiune dinamica
datorita cr~terii presiunii in zonele unde curentul este fdnat de const ructie
~i scaderii ei unde vitezele cresc. Problema are aspectul general prezentat
la 14.5.21 unde a fost vorba de corpuri cu tonne rotunde. Constructiile au
forme foarte variate, dar sint preponderent paralelipipedice ~i deci implicit
mi~clri in unghiuri diedre, tratate la 15.4, dar ~i aspecte de strat limita.
Considerind constructia de forma foarte simpla din figura 15.22, a,
aspectul mi*cii.rii are elemente asemanatoare cu cele observate Ja deversorul
dreptunghiular (fig. 15. 19). In unghiul diedru A, prin desprinderea st ratului
limita se produce o zona de vlrtejuri, cu aer stagnant, ceea ce face ca .P ere-
tele AB, aproape in intregime, sa formeze o zona de oprire a curentului.
ln B curentul ocol~ te un unghi mai mare de 180 ; se produce desprinderea
curentului cu formarea unei mici zone de virtejuri, delimitata de o suprafa\a
de separatie care se inchide pe latura BC sub presiunea curentului superior
care are tnca directia aJ>roximativ orizontala. Latura BC dirijeaza firele
de curent oblic in sus. ln zona virfului C se creeaza o concentrare de linii
de curent, deci ' ' iteze marl ~ presiuni mici La ocolirea muchiei C, curentul
se desprinde din nou. Sub actiunea de deflectie a constructiei, curentul de
aer are direcpa generala oblic in sus, revine greu spre piimint ~i astfel
duce la fonnarea unei mari zone de virtejuri care se termina departe dupa
constructie. Laturile CD, DE se gasesc in zona de virtejuri.
Distribup.a presiunilor pe constructie (ipoteza perefi etan~i) este arli.tata
in figura 15.22, b. Ea rezulta din aspectul cinematic al mi~carii. Pe peretel"

ln realitate iona din apropic.rea plmlntului se aOl ln $trarul Jimitn. al ourentulu1

de unde deourg umdtoarele:
- existi. o distributie de vite.z.e pe verticall cu viteze mai rnicl la sot ~[ crcsclnd cu
lnllpmea ;
- mifC&?'CQ In stratuJ l imitl este turbulent!., cu Vlrtejuri de di.mensiuni mari care dau
~re la importante p ultatii de 'viteU ,; presiun.e .

507
 v

r r-
[ ( _)
,,, .. ,, .. ., , ,
0

c
~'.% - )
/:; '-
)

.,.; ; ;

~
FJg. 15.22. Actiunea vintuJuj asupra unci constructii :
A - ~$pectul tnl,c;lrlJ acrolul ln jun1I coo, truc\lcl; b - dl$lribujia presh1alloT; e - 11ih1iatia In plan.

frontal AB are loc o cre~tere a presiunii datorita frinarii curentului, cu ex-

cep\ia unei zone din apropierea muchiei B, unde exista viteze mai mari;
in rest vitezele sint frinate ~i presiunea cre~te cu valoarea presiunii de im-
pad care, pentru un curent de aer, este:
I .
p, = - pV2= 0,065V 2 [daN/m 2].
2
( 15-49)

Pe latura BC suprapresiunile se mentin, dar scad catre muchia C

unde se realizeaza \"itezele maxime .j>i presiunile minime. 1n zona muchiei C
~i dupa ea apar depresiuni deoarece odata cu concentrarea liniilor de curent
~i cr~terea vitezelor, conform rela\iei lui Bernoulli, presiunile scad.
Presiunile scazute din regiunea muchiei C se transmit, prin zona de aer
stagnant, pe laturile CD ~i DE. Depresiunile care apar in aceasta zona vor
putea fi privite ~i ca un efect de suctiune al jetului format deasupra construc-
tiei.
Mai sus fenomenul a fost examinat pe o schema plan-vertic;i.la. tn rea-
litate fenomenul este mai complicat, av ind un caracter spatial. In figur a
15.22, c se arata situaa in plan a mi~carii ~i se vede ca zona de virtejuri
este limitata in plan orizontal. Ea se formeaza la cladiri cu latura scurta
pe direc\ia vintului prin dezlipirea curentului la prima muchie verticala, ~j
imbraca dupa aceea restul constructiei, efectuind o transmitere a presiu-
nilor scazute din zona muchiilor A , A' rn regiunea ocupata de regiunea de
virtejuri.

508
 Cele de mai sus ilustreaza numa1 lJl mare problematica actiunii vin-
t11lui asupra constructiilor. In aprecierea actiunii globale sau chiar de deta-
liu a vttului asupra constructiilor intervin elementele aratate mai jos.
F<Wma co1istr1~i'.ei este elementul principal, care determina cimpul vi-
tezelor ~i distributia presiunilor. Actiunea globala asupra constructiei se
poate calcula cu o relatie de forma (14-94):

F = CpAV~, ( 15-50)

in care V este viteza vintului, A aria secfiunii constructiei dupa un plan nor-
mal pe clirecfia vintului, p densitatea aerului ~i C coeficientul de rezistenta
la fnaintare care depinde de for111a constmcliei sau element11llli de co1istr1io(.ie
~i de numarul Reynolds. Coeficientul C este analog cu coe.ficicntul re-
zistentelor locale i:,.
U11ghiul de a/ac al vintului asupra construc\iilor modifica valoarea coefi-
cientului C; de fapt este ca ~i cum forma constructiei s-ar schimba.
P1tl.sa1iile turbulente influenteaza in doua feluri ~i anume prin majorarea
vitezei ~i prin efectul dinamic. Turbulenta atmosferica are o scara mare ~i
frecventa pulsatiilor este mica; in schimb, intensitatea turbulentei este mare.
Viteza de pulsatie poate fide ordinul de marime al vitezei medii ~i <lat fiind
variafia rclativ lcnta. sc poate calcula cu formula (15-50) , luind o viteza
de calcul mai mare. Actiunea dinamica poate deveni suparatoarc daca in
spectrul de frecventa al pulsajiilor turbulentc exista valori care sa se apro-
pie de frecventa proprie a construcei, a unor elemente ale ei sau pentru
anumite moduri de vibra\ie ale construc\iei. ln ascmenea situatii apa; fe-
nomene hldroelastice despre care s-au mentionat la sfir~itul capitoluli..~ \ 'Il.
Atnplasarea constmc#ei trebuie privita ca pozi \ie fata de vinturile do-
minante sau cu intensitate mare, precum ~i ca locul ei intr-un ansamblu.
Discu\ia de la inceputul paragrafului s-a facut pentru o construc(ie izolata.
Cind construc\ia se afla .intr-un ansamblu, aciiunea vintului asupra ei este
diferitii.. Viteza vintului poate Ii mai mare dac.'i. constructia este amplasata
in intervalul dintre doua construc\ii, pc rindul al doilea sau poate Ii mai
mica dacl. ease afla in .,umbra" altei constructii. De asemenea se modifica
caracteristicile turbulen\ei.
Efecte dinamice sp~ciale se creeaza de actiunea virtejurilor din zona de
dupii. construc\.ie. \'irtejurile se formeaza la muchia sau zona de desprin-
dere a curentului ~i se desprind cu o anumita frecventa. In zona stagn.a nta
de dupa oonstruc\ie se formeaza o mi~care turbulenta .cu caracteristici deter-
minate de situa\ia lo'<:ala, deci cu un spectru de frecven\e propriu care poate
influen\a asupra construc\iei care genereaza zona de virtejuri, dar ~i asupra
altor construc\ii care se gasesc in aval.

Numeroasc date asupra acestor c~Cicienti pcntru diferlte eJemente de construciic

(profilo metalice, secpuni compuse, dilerite forme geo111etrice) se gases<0 1n lucrarea lui ldelcik
citat, la capitolul V. Valorile coelicientflor sint date pentru zona de stAbilizare la
Re> Rt~r

509
 ts.5.5. Mifcarea valurllor plane de apl adlncl

Se considera mi~carea unor valuri plane caracterizate prin urmatoarele

elemente (fig. 15.23): adlncimea apei In stare de repaus 11 0 , lungimea de
unda a valului A, celeritatea c ~i inaltimea maxima 1111. Mi~carea se produce
in spatii largi, are un grad de nepennanenta ridicat ~i poate fi studiata
cu ajutorul modelului de fluid perfect, respectiv cu ajutorul unui model de
mi~care potentiala.
~li~carea fiind nepermanenta ~i plana poten\ialul vitezelor va fi o func-
!ie de .~. y ~i t:
cp = cp(x, y, t), (15-5 1)
axele fiind hiate ca in figura.
:\fi~carea particulelor avind un caracter oscilator (vezi 10.1), varia\ia
vitezelor pastreaza aceea~i proprietate ~i in consecin!if1 se cauta o solu\ie
particulara de forma :
<p = Y(y) cos (kx - wt), ( 15-52)
in care expresia kx-wt introduce caracterul ondulatoriu (asemanator cu
s ct privind propagarea undelor, cap. X, ~i cos wt reprezentmd o oscilafie
annonica), iar funcpa Y determina amplitudinea oscilatiilor ca functie de
adtncime. Func\ia cp satisface ecua\ia Jui Laplace:
Acp = - k 2 cos (kx - wt) Y + Y cos (kx - wt) = o
~i rezulta o ecuatie diferen\ iala ordinara pentru determinarea lui Y:
y - k 2Y = o,
a carei solutie general.3. este:
Y = Ac' + Be", (15-53)
cu doua constante de integrare A ;;i B .
Inlocuind functia Y In expresia potentialului \'itezelor, se ob\ine:
cp = (Ae + Bc vi cos (kx - wt). ( 15-54)
Se scriu componentele vitezei:
v, = iJcp/ iJx =- k(Aeh + Be-h) sin (kx - wt); ( 15-55)
y v, = iJcp/ iJy = k(Ae.. -
- B e...) cos (kx - wt).
(15- 56)

Solutia contine patru con-

stante A, B, k, w care urmea-
za a fi determinate din condi-
\iile la li:mita ~i din corespon-
denta cu caracteristicile valului,
Fig. !5.23. \'aluri plane do apl adlnca.. :>., !:i.h, c, "
510
 La contactul cu linia fundului (y.=0), pentru modelul de fluid perfect
Vz :/= 0, dar v, = 0 ceea ce conduce la conditia:
v.(x, O, t) = k(A - B) cos (kx - c.>I) = 0,
din care rezulta, cu o constanta noua D:
A =B=D/2.
Potentialul vitezelor ~i componentelor vi tezei dcvin:
tp = D ch (ky) cos (kx - c.>t); ( 15-57)
v~ = - kD ch (ky) sin (kx - c.>I) ; ( 15-58)
v. = kD sh (ky) cos (kx - c.>I). ( 15-59)

Constantele k ~i c.> au semnificatii legate de caracteristicile de propagare.

Conditia ca oricare din marimile <p, v., v, sa se propage cu valoare
constanta este:
kx - c.>t = cotist. = kx0 ,
de unde rezulta legea de propagare:

X = Xo "'k
+ -t. ( 15-60)

Mirimea care inmult~te pe t are semnifica~ia celerita(ii undei ~i deci:

c= -"'k (15-61 )

Distanta masurata dupa ...: la care v. ia valoarea zero are semnificatia

lungimii de unda >. sau a unui multiplu de 'A/ 2. Condi Fa vv = 0 conduce la:
cos (kx - wt)= O;
kx - c.>t = 2'111t !:. .
2

Cea mai mica distanta intre doua solu tii este 'A/ 2:
'A/2 = x0 - x' 0 = { "' l
A
+ ...::_)
2A
- I~k t - ...::_) = ,::
2k k

de undc rezulta:
2T<
k= - ( 15-62)
).

c.> = ck = 2:::. = Z>t ( 15-63)

). T

lntre miirimile >., c ~i /i0 exista o legatura care va fi pusa in e\iden ta

scriind in doua feluri curba suprafetei libere; cu aceasta ocazie se Ya de-
termina ~i constanta D .

511
 Mai lnt!i se folose~te ( 15-59) scriind supratnaltarea in origine:

'1)(0, t) = ~: vu(O, l)dl.

Considerlnd cazul valurilor de apa adlnca (h0 ~ A) se face aproxima-

jia y= h0 +
"I) ;; h 0 ~i se objine:

"1)(0, t} =- kD
.. sh (k/10 } sin (- wt). ( 15-64)

Curba suprafe\ei libere se obtine deplasind valorile '1)(0, t) dupa legea

(15-60) ~i rezulta :
"l)(x, t) = -
.
'!!!. sh (kh0 ) sin (kx - wt). ( 15-65)

Suprainaltarea maxima se obtine pentru:

T
t = -= "
-
1 2w
deci:
kD
till = 'tJ(O, T /4) = - sh (kh0 );
"'
D= wtJ.k ~ ctJ./1 ( 15-66)
k sh (kh0 ) sh (k/11 )

lnlocuind in ( 15-65) se obtine:

'tJ(x, t) = - t:.h sin (kx- wt}. (15-67)
A doua fonna a ecuatiei curbei soprafejei libere se obpne folosind
ecuatia de mi~care sub fonna Lamb:

a;, + nxv= - grad (Tl: + !! + -~ ).

In care SC ia v = grad 'I' n = 0
j j !! = pfy (fluid incompresibil); Tl: = gy
(c!mp gravitational) ~i se objine :

grad ( ~;) = - grad (cy+ ~ + i };

gy + P + u' + a, = co11st. {15-68)
r 2 a1
Ultima rela!ie poarta num~e de i11tegraJa Lagra11ge.
Se scrie ecuajia ( 15-68) pentru suprafata libera (y = 11 0 + "I)) ~i in acesl
caz, la valori h 0 ma.r i, se poate neglija v2/2 in relatia (15-68). Constanta
este gh0 , corespunzind starii de echilibru ~i rezulta:
g(y - ho) = - P.. - a.,
r a1

512
 Pe suprafata libera p = 0. Folosind pentru potential exprcsia ( 15-57)
se obtine:

g(y - ho) = CYJ = - o9

q/

CYJ = - wD ch (ky) sin (kx - wt). ( 15-69)

lnlocuind in aceasta rclatie y = li0 + "IJ ~ k 0 ~i comparind-o cu ( 15-65)
rezulta :
wD ch (kh0 ) = kD sh (kli0 ).
"'
Folosind relatiile ( 15-61), ( 15-62) ~i ( 15-63) se obtine:
th (kh0 ) J_ = th ( 21th) ._ >-_ =
,,,. " 2ltc'

~i rezulta formula ccleritatii (Airy)

care a Cost prezentata ~i

c= v 2~ th ( 2:h,. ) '
comentata in capitolul X.

BIBLIOGRAFIE

1. Carafoli, El., Oro\t anu. T. J.Jaar.ica jlon'ctlGI'. J:d. Ac. JU:R, YOI. r. TI. 1952
1955.
2. Dumjtrescu, D., Ionescu, V. lancu, C. Cc.'1flilt.!fi i fro1cricc f i exptrin1e11tale
la studiul '"i/tth ii pt!tc dt:tt$Otlrt . St . mec-.apJ. lX, 3, 1958 .
..... . lac ob , C. Jnt1odr1crrc rn(lft n.olirri fn n1ccaJ1ira flrrt'dclcr. Bu<urt:;'ti, 1952.
 Capltolul XVI

HIDRAULICA SUBTERANA

16.1. PROBLEMELE HIDRAULICll SUBTERANE

llidraulica subterana se ocupa cu studiul mi~ciirii apei subtcrane in con-

ditii naturalc, dar mai ales tn conditii modificate prin prezen\a unor lucrari
hidroti-hnice.
ln activitatca inginerului hidrotchnician numeroase probleme practice
se inscriu in domeniul hidraulicii subteranc. Dintre acestea, cele mai des
intllnite sint:
- dcterminarea caractcristicilor straturilor acvifcre ;
- probleme legate de cap tarea apelor subterane ~i de reincarcarca stra-
turilor acv ifcrc;
- coborirea 11ivelului suprafe\ei libcre a pinzelor de apa sau scaderea
con trolata a prc:siunii in straturi sub presiunc pentru nevoile Jucrarilor de
const rue\ ii ;
- drcnajul apclor subtcrane pentru controlul nivelului lor pc suprafe\c
agricole, amplasamcnlc de drumuri, aerodroame, sau alte zone de lucrari
de construcJii;
- filtra\ia apei prin diguri ~i baraje de pamint;
- filtra\ia apei in jurul contururilor impermeabile ale construc\iilor hi-
drotehnice ~i for\ele de interac\i une cu accstea.
F enomenul de mi~care a apclor subtcrane depinde de proprieta\ile apei
~i pamintului, precum ~i de condi\iile existente la marginea domeniului de
mi~care, create prin situatii naturalc sau artificialc.
De aceea, hidraulica subtcrana cuprinde, ca o prlma parte, studiul
proprietatilor apei ~i pamlntului care, in interacliune, determina co ndi\iile
generak ale mi~ciitii ~i formeaz.a punctul de- plccarc pentru stabilirea sch~
melor de calcul folositc in hidraulica subterana.
O a doua parte se refera la metodele specifice de studiu, teoretice ~i
experimentale, ~i la ccuatiile generale ale hidraulicii subterane ~i rezol-
varea lor.
A treia parte, ~i cea mai larga, cuprinde rezolvarea diferitelor probleme
care apar In practica ~i constituie partea tehnica sau aplicativii a hidraulicii
subtcrane.

16.2. CARACTERISTICILE APELOR SUBTERANE

$1 ALE MEDIULUI PURT1.TOR

Apa subterana este una din formele in care se gas~te apa pe parcursul
ciclului sau In natura, ilustrat In figura 16.1. Apa subterana ocupa sau se
mi~ca In golurilc care exista lntre particulele pamtntului. La fenomen

514
 lnfiltrolie

Eraparo/le
I tt '

Fig;. 16.1. Ciclul apei in natur~ .

participii deci un complex in doua faze : faza solida, pamintul ~i faza lichida,
apa.. Jn zonele de la suprafata se adauga de cele mai multe ori ~i a trcia
faza, aerul.
Golurile sau porii pamintului fom1eaza o retea comp!icata de canali-
cule prin care se mi~di apa subterana (fig. 16.2).
fn pamint, apa exista sub forme diferite: - apa lcgata chimic; - apa
peliculara, fix ata pe suprafata granulelor prin adsorb tie; - apa capilara,
repnuta in pori prin actiunea fortelor capilare; - apa libera sau gravita-
tionala, care se poate mi~ca Jiber sub acf.iunea fortelor externe. Figura 16.3
ilustreaza diferite forme de mi~care in care se poate gasi apa subterana ~i
care sint:
- 1:njiltra/ia: patrunderea apei in sol, la suprafata acestuia;
- percola,/ia: mi~carea apei in jos, aproximativ pe verticala, in zona
aerata;
- filtra,/ia: mi~carea apei libere.
Factorii fizici care influenteaza mi~carea sau
situatia apei subterane sint proprietatile apci ~i
ale pamintului ~i cele determinate de interacti-
unea celor doua faze. Viscozitatea, densitatea ~i
uneori tensiunea superficial! sint proprietati ale
apei care intervin in comportarea apei subterane.
Aces tea fiind cunoscu te se vor trece pe scurt in
revista proprietatile principale ale pamintului, care Fig. 16.2. Schema circulatiei
au influenta asupra mi~ii apei subterane. apci to pdmlnt.

515
 Cu1ba granulomelrici1 caracteri
, ~ .I ..L l..J.J.I....
j Apl ,.,, sol
Svprqfofo sllklltP
/hfl/tra/lt
zcaza dimensiunile mediului ~i cste
-- ----- --- -... I im//q 1111ti It ptmlafie curba integrala a distributiei dimen-
~i! siunilor particulelor de pamtnt. Ea
Api ptlicv/qrd se ceprezinta pe o diagrama scmi-
j /11td l1no le ptruloft<
logaritmica (fig. 11.2) la care, in
""~.. abscisll, la scarll logaritmicll, se tree
l l/111t11 lM81 ropi(are dimensiunile particulelor, iar in ordo
x~;,;~~-- --
"' z..,q ru11tlqr6 p < P:l
Svprafofa /lltr4 p pJI
nata procentul, In greutate, al par ti
culelor mai mici decit dimensiunea
--
..r
1,
~
~
-
/!,:nftr SIJU ! Ital
notata In abscisa.
PorozitaJea se exprima prin ra
Apdh~eri de apd sv11t<nd p , r portul intre volumul golurilor ~i volu
.,."'
'b

Ft/11011: mul total al unei probe de pamlnt:

' Par 1mptrmea61/
IV
Fig. 16.J, Situotil nlo A]l<>i In p~mlnt ~i formo II = :::.t (16-l)
de m i~are. w,
Porozitatea se mai poate cx-prima ~i prin indiccle porilor:

w, ( 16-2)
e = IV,
-

In care W, este volumul fazei solide. lntre celc doua marimi exista relatia:

e
n = -- ( 16-J)
l +e

Valoarea porozitatii depinde de natura terenului. ln tabelul 16-1 se

dau limitele de porozitate pentru materiale sedimentare.
Pentru complexul apa-pamint se pot defini mai multe caracteristici.
ln cele ce urmeazll se face o scurta treccre In revistl!. a acestora.
PorozitaJea efccti114 sau coefuientul de cedare este raportul intre volumul
de apa cedat (a pl!. liberil.) ~i volumul total:

II'' ( 16-~)
n = --
w,

TABLUL 14-1

"% n%
Sol .. .... .... ... ......... 50 ... 60 NiJip uniCor1n ..... ... . ... . . 30...10
l0...l5
ArgilA i5, .. 5o5 Nlsip finmljlociu, neunilorm
Argill prAfoosa 10... 50 Pictrit .... ......... ... .... 30...10
N'islp mljloclu-marc, P lotrit cu nistp .... ........ 20...35
neuniform ' .... ...... ... 35... 40 Gresle .. .................. 10... 20

516
 Coeficientul de re/inert este . I"'
raportul intre volumul de apa
retinut rn pori ~i volumul total:
1J. = w. . (16-5) / ,'
..
r W, ~
~.- --
~-

lntre porozitate, porozi-

tate efectiva ~i coeficientul de - - - .--:--~....:. - ...
refinere exista relatia: - .- .
I I = 11 + n,. (16-6) 0
Un depozit de apa sub- Fig. 16.4. Definirea stratului acvilet:
terana poarta fiutne}e de SfraJ. - acvifcc S\lb prn;iunc i h - ::u:viftt CU !UprafatA llbcrJ,
acvifer sau acvifer. Cind este
cuprins fntre doua straturi impermeabile ~i ocupa zona dintre ele (fig. 16.4 a)
se nume~te acvifer sub presi1me. Cind stratul impermeabil se gase~te la
baza acviferului se formeaza un acvifer cu si1praja{ii liberii (fig. llj.4, b).
Pentru un strat acvifer se define~te capacitatea de cedare sau acumulare.
La un acvifer sub presiune, apa este cedata prin comprimarea porilor
sub efectul presiunii tavanului, precum ~i prin efectul elastic provocat de
scaderea presiunii (vezi fig. 16.4, a). ln acest caz, capacitatea de cedare se
defin~te ca volumul de apli cedat pe unitatea de suprafata de strat, cind
sarcina piezometrica scade cu o unitate. La un acvif'er cu nivel liber coeficien-
tul de cedare este egal cu porozitatea efediva.

16.3. LEGILE FILTRATIEI.

SCHEMA DE STUDIU DIN HIDRAULICA SUBTERANA

16.3.1. Legea lui Darcy

0 experien1li simplli pune tn evidenta legea principala a m1~cani apei

libere. 1ntr-un tub orizontal (daca este inclinat sau vertical, concluziile nu
se schimba) se gase~te un material poros, permeabil, marginit de doua site
fixe (fig. 16.5). Sub actiunea diferentei de sarcina H *, prin materialul poros
se creeaza un curent de apa cu debitul Q. ln experientele efectuate pentru
prima data de Darcy [7) acesta a constatat o relatie liniara intre viteza

- ~ -- ------ --r
-
_,,,H____
'
__
,...
q- I . '.
. ,:
. .. .
..: '. -q
A
Fig. 16.5. Ilustrarea exp<:rienfei lui Darcy.

517
 medie a a pei :
------ r v= _g_
. /JH" ( 16-7)
__ l __ __ _ A
*i panta hidraulicii a curen tului:
H
} = - ( 16-8)
L
adita:
v= k}, ( 16-9)
z care cstc cunoscuta ca legea lui Darcy.
Legea ltti Darcy ge11eralizaltf rezulta imagi-
Flg. 16.6 Schc 111 ' r chi v lcnt,\ nind expcricn\a lui Darcy efcctuata fn acvifer
e xperi('ntcl lui Dnrc r . d
cu un c11indru e mici dimensiuni, adica schema
cchivalcnUi. <lin figura 16.6. Pentru accastii schema rclajia Jui Darcy se scrie
rn cliferenlc finik:
( 16-10)
~i in form a difercntiala :
ilfl )
F = k ( -~ ( 16-11)

in care s este luat dupii direc \ia ~i scnsul Ju i V. Asociind relatiei 16-11 di-
...1
rec('ia ~i scnsul vitczci ca vector, ac(asta capata forma:
= I~ g rad
(- H ). ( 16-12)
Accasta constituic l<gca lui llarcy gencrn lizatii..

16.l .1. Schema de studlu a mi,clrii apei subterane

~\li~car.:a apci in porii pamintulu.i cste foarte ncuniforma (v. fig. 16.2).
0 schema d e calcul care ar \inc sca ma de micros truclura dmpului de vite.ze
a l mi~caril rcak :1r deveni inutil de complicatii ~i nu ar putea constitlli
un ins trument cfidt:nl In rezolvarea problemelor practice.
De accea, fnca de la inceputurilc sale - inclusiv formularca legii lu i
Darcy - hidraulica sub terana folose*te o schema de studiu simplificata. In
accasta schema, i n Jocul vitezelor reale d e mi*<;01re, se considera viteza fic-
tiva V d efinita prin relatia ( 16-7).
In figura 16.7, care rcprezinta o sec-
tiune normala pe directia generaJa
d e curgere, se d efinesc elemen tele
din rea lalia (16-7) astfel:
A Q.e"stc d cbitul real care trece
prin sectiunea delimitata
pe figura;
A - aria totala a acdeia~i sec-
tiuni, inclusiv plinurile.
Aria A se ia rclativ mare, pen-
tru a contine un numar suficient de
Fig. 16.7. S.:.hcma peutru dellulrca v lteioi de canalicule ~i pentru a caracteriza
mtrn(ic. corect, tn medie, mi~carea.

518
 Viteza V, definit1l prin relatia (16-7), constituie mlirimea principala a
schemei de studiu ~i se num~te viteza de filtralie . Confom1 definitici, ca
exprima caracteristicik med ii ale mi~carii intr-un punct ll!f (fig. 16.7) , fond
deci tn general o functie de punct ~i de timp: V = f(x, y, z, I).
Viteza de filtratic estc mai mica dcdt viteza medic pe sectiunea trans-
\'ersala a canaliculelor din re\eaua de pori a pamintulvi. Notind vitcza me-
dic in pori cu V, (viteza reaJa) rezulta rela\ia aproximativa :

V = 11V,. ( 16- 13)

0 proprietate remarcabi/a a schemci de sl1idi11 este accea Cfi in cadrut dome-

n.folui de valabiUtate- al leg-ii lui Darey cimpul vitezelor V (respectiv : ) este 1111
cfmp potn11iaJ, dupa cum demonslreaza rela\ia (16-12).
Un al doilea parametru al schemei rste sarcina punctuala

(16-14)

fn care z este cota punctului ~i

p-presiunea.
!n cazul general al mi~di rii lichidelor, sarcina punctualii cstc:
. P v1
H= z+ -+
r
-
2g

La mi~carea apelor subterane, J7 fiind foarte mica, sc ncglijeaza ter-

menul cint'tic ~i sc obtine expresia ( 16-14).

t6.3.3. Regimuri de mi,care. Domeniul de valabilitate al legii lu i Darq.

Alte legi de filtratie

Mi~carea apei in porii pamintului poate fl laminara sau turbulenta.

Criteriul de rcc unoa~tere a regimului de mi~care estc numarul Reynolds
scris c.u vi teza de filtra(ie ~i dimensiun~a granulei d :

Vil
Re = - (16- 15)
v

Legca de filtratie a lui Darcy, care indica o dependenta liniara intre

panta hidraulica ~i viteza medie, corespunde regimului l<i.niinar de mi~carc.
Rezultatele lui Schneebeli ( 15) obtinute prin expcrien\e de filtra\ic prin-
tr-un masiv de particule sfericc de sticla ~i un masiv de granule colturoase
arata cl dependenta liniara se pastreaza in primul caz pina la Re ~ 5
~i fn al doilea ca.z pina la Re ~ 2. Prin observaFi directe, cu ajutorul fi-
relor trasoare colorate, apari\ia turbulentei a fost tnsa pusa tn evid entii

519
la Re ~ 60. Aceasta arata ca, spre deosebire de curgerea in conducte,
apare o zona larga de tranzitie, asemanatoare cu cea care apare pentru
coeficientuJ de rezisten\a la curgerea in jurul corpurilor rotunde (sfera,
cilindru) ceca ce sugereaza di mi~carea apei in porii pamfotului prezinta atlt
aspectc de m~care tubulara cit ~i aspecte de mi~care in jurul corpurilor,
cu fcnomenele aferentc {deslipiri, neuniformitate).
La numere Reynolds mici (Re < 2) este valabila legea Lui Darcy.
Pentru valori foarte mari (dincolo de Re= 60... 200) se aplica legea pUratica:

v= k, V]. (16-16)

Zonei intermcdiare ii corespund legi mai complicate ca fonna de expri

mare care de obicei reprezinta o combinatie intre formulele (16-16) ~i (16-9).
E~te de remarcat ca mi~dirii laminare, in zona de valabilitate a legii lui
Darcy, ii corespunde o sch('ma de studiu de mi~care poten\iala, ceca Ct!
ofcra un putemic instrument matematic pentru rezolvarea problemelor de
hidraulica subterana, mai ales c;a majoritatea problemelor practice sc inca-
drcaza In zona de nLlabilitatt> a legii lui Darcy.

16.4. Ml$CARI NEUNIFORME TRIDIMENSIONALE SAU PLANE

Estc cazul eel mai general, care se trateaza cu ajutorul schemei de

mi~care poten\iala. Problemele de acest fel se rezolva prin integrarea ecua-
\iei poten\ialului:

(16-17)

Conform relatiilor (16-12), ( 16-1'1), legatura intre parametrii mi~d.rii ~i

functia potentiala se exprima prin relatiile:

<p = - kH; H = z + 1. (16-18)

y

ln fiecare caz concret trebuie stabilita o schema de calcul prin stabili-

rea datelor ~i precizarea conditillor de unicitate, care in caxul mi~carii
permanente se reduc la conditii la limita, lipsind conditiile iniliale.
Relatiile ( 16-17) ~i ( 16-18) sint scrise pentru medii omogene ~i izotrope,
la care coeficientul de filtratie este. acela~i fn toate punctele ~i in fiecare
punct este independent de directia de curgere. ln realitate, pamintul nu este
nici omogen ~i nici izotrop. Aceasta afecteaza precizia rezultatelor ~i erorile
vor Ci cu attt mai mari cu cit schema se abate mai mult d.e la caracteris.
ticile naturale ale fenomenelor. Daca aceste abateri stnt mari, ele pot genera
necesitatea de a se adopta scheme cu stratificatie sau anizotropie.

520
 s ~
..
I

Fig. 16.8. Condifii la limitA pcntru filtratia pc sub un radier.

ln procesul elaborarii schemei trebuie introduse conditiile la limita care

!ii ele suferii, in general, un proces de stiliz.are, trebuind sa fie compatibile
cu modelul matematic definit prin relatiile {16-12), (16-17), (1 6- 18). In figura
16.8 se da un exemplu de schema de calcul pentru o problema de fil-
tratie.
Figura reprezinta schematic un stavilar format dintr-o stavila S , care
reazema pe un radier al carui contur subteran este BCDE. Liniile AB ~i
EF reprezinta fundul albiei in care este construit radierul. Se admite ca
terenul este permeabil, omogen ~i izotrop, avind coeficientul de iltra!fo k
~i ca filtratia are Joe dupa legea Jui Darcy. ln aceste conditii prob1ema se
reduce la o schema de mi~care potentiala plana (se presupune stavilarul
suficient de lung pentru a realiza conditiile de mi~care plana).
Conditiile la limita ale problemei sint definite in cele ce urmeaza:
- Linia BCDE reprezinta o linie de curent deoarece conturul BCDE
este impeaneabil. Aceasta se exprima prin: tji = tji0 = canst. de-a lungul li-
niei BCDE sau prin iJip/ iJn = 0 de-a lungul acestei linii (condi\ie de tip
Neumann);
- Linia LI, de-a lungul patului impermeabil, reprezinta linia de eurent
extrema, de-a lungul careia de asemenea tji = tji,. = cottSt. sau iJip/iJn = O;
- Liniile AB ~i EF reprezinta linii echipotentiale. Ele reprezinta liniile de
infiltrape/exfiltratie prin care apa patrunde sau iese din pamint ~i care se
afla in contact cu apa in repaus din bieful amonte ~i bieful aval. De-a lun-
gul lor H = z + p_y = e<>nst. adica: cp,.8 = <p 0 = - kH... = canst. ~i <p8 " =
= 'l' = - kH0 canst.
=
Ultimele conditii sint de tip Dirichlet ; in ansamblu problema este de
tip mixt. Conditiile de mai sus, impreuna cu datele indicate in figura ~i
dimensiunile concrete ale schemei, formeaza un sistem complet de condit.ii
care determina o solutie unica pentru ecuatia potentialului (16-17).

521
 Pen tru gas1Tea solu\iei se folose~te metoda cea mai potrivita din cele
aplicabilc mi~carilor poten\ialc: metoda suprapunerii efectelor, metode de
integrare analitica sau prin calcul numeric, metode grafice sau, de cele mai
multe ori, metoda analogiei electrohidrodinamice.
Exemplul de mai sus sc refe.rli la o mi~care sub presiune. La mi~dirile
cu suprafa\a li berli (v. fig. 16.30) apare o problem:a spcciala fn leglitura cu
conditia la limita pe suprafa\a libera ~i cu determinarea fonnei suprafe\ei
libcre. P e suprafa\a Jiberli, condi\ia la limita se exprimli prin p = ro11st.
fntr-o alta forma, folosind rela\ia ( 16-14), aceastli condi\ic se scrie:

H = z + co11st. (16- 19)

Acest tip de condi\ic, specific mi~clirii cu suprafa\a libera, fmpreuna cu

condilii de tipul eel.or examinatc la mi~carea sub presiune, formeaza siste-
mul de condilii care determina solutia problemei concrete, indusiv fonna
suprafe\ei liberc.
Aplicatl 16-1 Siluafia prczcntald In flgur. 16.8 se stilixcazi\ sub forma rnai simpla
prc~cnlMd In ligura 16.9. b. Simpli!ic3rile introduse slnt:
- conturul sublcran al radicrului cste dup;\ lini.a BE, sit-uatl po linil\ ABEF ;
- sc considc.r~ un stral permcabil loartc gros, care, 1n schema de calcul pentru deter
minarca carnct.uristicUor filt.ra.iicl In apropicrcn ra.dicruJui, sc poatc admitc cA are o grosime
inCini-tA.
Cunosclnd conliguratia geometricil. ,; mllrimile indic:uto po ligur~ (A, H ,, H . a) ..,
cerc si! so determine ccuatia ca.ractoristicilor m i,cl\rli de liltra\lc (problerna CUtratiei sub
radier pJan). J\ plioatic numericl: k ~ JOO m/a.i; H 0 =- 30 m; H. - 3 m : - 30 m.
R,.ofoaYI. Cu datclo problomel se stabil~te ttbem'1 do c.alcu l ar~tatll In l ig11<a 16.9. b,
tn CAte:
- linia ,4 B C8tc o linio cchipoten\ialll (po1en1ial <p,):
- lin ia BE cslo o linic de cureot (ij. - ij.0 ~ 0) :
- lin1n EF cslo o linic oobipotco\ial! (potential '!')
Axelc de c:oordonato so iau ca In llgurd, cu originca 0 la mijllocul radierul ui (deci
Jts = - ; >'B - O; Jte =+ a ; >'B = 0) oi cu llXa Oy lndrepb.tll In jos.
Cu condi~iilc Ja limit1 indicate li cunosclnd lungi moa radierului (2o) ~i cocfieientul do
liltra\lc h . problomn esto complet fi corect detonninatA.
Filtratia aro aspcctul unei mioc.\ri potential piano (In condiliilo aplicabilit!i.\ii logil Jui
Darcy) care so produce In somlplanul superior I planulul variabiloi complexe : (care se nu-
m6'le oi planul (izic).
O caio de a obtioe oolutia analiticA a problcmci este rezolvarea problomci do tip mixt
p<:ntru ucuatia ( 16-17) In condl\illc arlU:ato la claboraroa schemei.
O calo m.i.i simpll constll tn !oloslrca mcludei tr;mslorm:Lrilor conlonnc, cllullnd lunc-
tia 1(1) care translonnA mi~c:uroa din semlplanul up<:rior a l variabilei 'lntro ~ cunos-
cutd din plonul polen~lalului complex I.
Conliguratia domonlului din plnnul 1 (semiplanul superior) ugcreud !olosiTCJt lormulcl
do translormarc Suhw11rz-Cbristollol car<> olcctuoaz1 tratisformarca indlc.alJI In llgura 16. 9
ti llDumo lranslormll somiplanul superior 1 In inturiorul unul pollgon din planul f.
So nlego poligonul din planul / ca lo figura 16.9, , utfol ca mifcarea do ro!crin~ din
planul / 1A fie cit ma.I simpld. lo ca.ul do 1'11~ pollgonul estc un triungJU cu vtdul M1 arun

522
 - - - -- - 0
~
. Al3
----:,- ::,:

'fz A %
M, I P.0) ,' Mzf'Pi,.0 ) 'f .,
. 0 rJI. .=0 d f
~-' "1
'fa= 0 .

b
Ir
Fie. 16.9. Schema de calcul a c11rgerii sub un radier plan a~zat pe un strat de ((rosime
in!init1!. (aplicatia. 16.1) :
- repre1.rn1are.a fuactlllor; 6' - 1pectru,

cat la inlinit, formlnd deei o l~ie paralelll. cu axa .ii. In care mitcarea de roferinll este cu
mai simpl1 posibilll. (111 = /), adic1 o mi~re omogcn-unifonn!, cu viteza egalll cu unitatea.
I n aust cu, functia de tr.inslonnaro/ reprerintll chiar potcnlialul complex al mi~llrii definite
t_n pla.nol fizic z $i comtituie dcci solut.ia problemei.
Se determinl funclia 1(1) cu ajutorul formulei Scbwan- Clui tolfel (fig. 16.9) cu cond
tia ca d. sc a.sigure corespondcn~a conditiilor la liro.itll., ceea cc l'evine la corespondent a punt-
tclor (M 1, B) ,; (M1 E). Tinlnd ..,.ma d "' - "' - r:/2 rcz11lld :
I I
! (:) - AS(1 + l - 2 (r - o) - 2 dr + 8 ,

care se integreaz-1 sub forma :

r
!(1) - A argch- +8. (16-20)

"
Se dtenninll consU.ntele A Ji 8 din conditiile de coresponden\l ale punctelor (M 1, 8 )
,; (M,, E) :

l(i\f1) - f -
+ i 0 =A arg ch - - + B,
" (16-2 1)
l(M1) - f + i O = Aargch!. + 8.

Pentru 11JuriJJta calculelo r Sa luat 'i' = 0, astfel cl\ nivclul potentia111!11i 9 0 rezultll
(16-22)

Tinlnd seama cl arg ch {I) - 0 fi arg cb (-1) - i " adici :

= .!..2 (cos"+ i sin"+ cos n - i sin 7<) = - I. din ec11l\tiile (16-21) se obtine: B - 0 ,1

A - .h.
;,.

523
 Jotroduclnd In (16-20) rezultA lunctla l(z)
-kH ' kH
l(z) =- - - arg ch - =- - arc cos -I , ( 16-23)
i7f o 1't a
c.arc constitule solu~hi problcmci.
Caractcristicile ml~cArli "" doduc prin sopa.r nrea pArlii re.a.lo ti parlii imaglnarc In (16-23) :

l(z) = f
.
+if= - - arc c ox s+-ly
AH
-;
" ..
.t + iy = a cos (f + ioj.)n
kH
Notlnd n<p/k Ji = q>' ~i Tto//AH = o/' ol>tlno:
x+ iy = a(cc q>' cu i<j.' - sin q>' in i<j.') .

FO.cln4. transformArtJ~ _.fi cgaltnd p:lrtilc ronJo 4l imaginarc sc obtiac :

x n a cos cp'ch ~ :
y = - a sin q>'h o/'. (16-21)
care rcprciint1 Jinlile de curcnt $l llnii lc cchipotcniialu sub formd paramctrica. Tinlnd SCitm~
c~ sin 1 x +
cos1 .r = l ~i chx - sbx = I, d in (16-'H ) se obtino:
,t;2 y'
- .- + - - = I,
a'cb'<ji' a 2sh 1<j.'

(16-26)

Ecun\itt (16-25) araUI c1\ linille do cureot (o/' = constant) rcpre1int1\ ellpsc omc>focalo
(l0<arolo la ,. = a, In punctclo B ~i E). iar ocuntia ( 16-26) dA liniile echipotcnliale (ip' -
==- conslnnl) care stnt J1lperbolo omofoealc. avtnd ca foc:lr-:: tot pc B 'i E, cotiurile ra.dierului
(lig. 16. IQ).
l'olcn\ i:ilul dca lungul tinid BE so obline din ( 1624) pent.ru .ji' = 0 :
. 1tq> x
f = - - = arc cos - ,
RH o
( 16-27)
JtH x
'? = - - arc cos -
" a
Variatia prcsrunii dcn lungul contu~
ruJui subtcran BE este d:i.til de rclatia :

H = H + -H x
arc cos - (16-28)
1f 0

-""--_;;,"l!.,,.1-..,:::,,,..:,.::.~~f-./,:,,<,-~'-.,-=.--=:......,~ Vit.cin tn lungu1 conturului subtcran

e.stc:

= - -
~H
=-
H . ( 16-29)
Bx tra VI - x/,.1
'Y tn puneto.te singula.rc x - viteza .
Fjg. 16.10. Re1.aun hidrodioamicA a cu rgorll dcvine infinitl. ceca cc a.ratl. cA pe.ntru acestc
pe sub radier plan a"'iat pc s trat do grosimo puncto solulio. i raspoctiv schema do calcul
lnlin!tA. adoptatA nu este valabiM. ?n roalit&te, la col

524
 TABEtUL 18- 2 iurile radierului, v iteza nu dcvine iofiniU. ci

arc cos -
, r:Lmine in limite linite. mi~carea i~ind din zona

[M) - H, 1ov d.e valabilitatc a lcgH lui D.arc.-y. Pe o zo na re -

[gr.Id]
(mj (mfs] strlnsil, llog~ oele douA c.o lturi are loc o redis
tribuire a vitezelor, fn care acestr.a p~tstreaza
valori re lativ mari.
-30 - 1 ISO 30 00 Aplieafie nutnericti. Cu datele problcnci
-- se \or detenni na repartitjile de vite?l ~t de
presiune tn lungul rad1erului BE.
- 25 -0,831 116,i 25 0,57
Olfcrenta de sarc inh estc :
-- H = H 0 - f f0 = 27m.
- 20 - 0,666 131.7 22,7 0,121
Calculele Mcute cu formulele (16-2&) $i (16-29).
pentru div-e rse valor-i -ale Lui x . slnt prez-ent-a te
-0,500 120 21 0,365 rn tabdul 16-2.
-15

-- 16.5. Ml$CARI TRIDIMENSIONALE

GRADUAL VARIATE
-10 -0,333 109.5 19,1 0,335

16.5.1. Proprietlitile mi,cirilo r

gradual variate
-5 -0. 166 98 18,3 0,32 1
La o mi~care gradual variata ca-
racteristicile variaza lent in raport cu
coordonatele spatiale ; mi~carea este
0 0 90 16,5 0,316 foarte apropiata de o mi~c.are paralela.
Prin extindere, se admite ca mi~carile
gradual variate se bucura de principala
proprietate a mi~carilor paralele: dis-
+s +0.166 82 15.3 0 ,32 1
tributia hidrostatidi a presiu.nilor ( .z +
-- - ~= co11sfa11t) intr-o sec\iune trans-
+ to +0.333 70,5 13,6 0.335
versala.
-- !n plus la mi~carea in medii poroa-
se, decurge o proprietate important.a :
+1 5 + 0, 500 60 12 0,365' intr-o sectiune transvcrsala distribu\ia
vitezelor de filtratie este uniforma,
-- ceea ce rezulta din formula vitezei lo-
cale (V = kj), panta hidraulica fiind
+ 20 + 0,666 i8,3 10,30 0,124 constanta. Aceasta se deduce imediat
din figura 16. 11 in care se vede di.
panta hidraulici J = t!i.H/ AL este
aceea~i pentru toate firde de curent.
+zs +0.831 33,6 8,00 0,57 In cazul unui pat orizontal sau slab
inclinat se poate admite ca vitezele
sint orizontale (ipoteza Dupuit) ~i deci
debitul pe unitatea de la\ime st: poate
+30 +1 0 3 co scrie astfel (hg. 16. ll, b):
q = V(h I)= Vii. (16-30)

525
 zt;ZH ,mes .: .. s a:: .: .zt

..
. ..
. . . ..
.. ..
.. .. .. . ..
. . . . . ' .
. .. ..
_

' ;

a b
Fig. 16.11. Mi,cAri uniforme (a) ~i gradual varintc (b).

t6.5.l . Ecuatia aenerall a mifclrli aradual variate cu suprafatJ liberl ,

tridimensionall, pe un pat slab fncllnat cu alimentare de la
suprafatl (ecuatla IuI Bous.sinesq)

Se considera mi~carea de filtratie din figura 16.12 care fndepline~te

condi\iilc din enun t ~i estc raportata la un siste.m de axe Oxyz. Curentul
subteran este marginit la partea infcrioara de patul impermeabil, slab incli-
nat PP', iar la partea de sus de o suprafata libcrii care, la momentul t,
ocupa pozi\ia LL'. Terenul cste omogen ~i izotrop, cu coeficientul de filtratie k.
Se presupunc ca la suprafata tcrenului cxistii o inliltrafie care alimen-
1eaza curentul subteran cu un debit specific e(x, y , t} raportat la suprafata
orizontaJa. Mi~carca sc presupune ncpcnnanenta, ccea cc se traduce prin
1aria\ia in limp a vitczdor V ~i a adincimilor h.
Tinlnd seama de proprietii\ile mi~ciirii gradual variate ~i de faptul ca
patul estc slab inclinat sau orizontal, caractcristicile mi~ciirii pot fi exprimate
numai 1:a functii de .i: ~i y ~i eventual de limp, daca mi~carea estc neperma-
ncntii, a<lira:
Ii = h(x, y, t); lf= v(x, y, t); q = hV. ( 16-3 I)

Ecuatia diferentiala a mi~di rii se obtim: sniind conditfa de conservare

a masci (ecuatia de conLinuitatc). fn acest scop se consid<'ra o suprafata
de control, fix a in spapu, marginita lateral de planurile vcrticale duse prin
laturile drcptunghiului fix A BCD; la parlea de jos este marginita de supra-
fa\a palului impermeabil PP', dupa A'B'C'D'.
La partea de sus, figura este delimitala de suprafata liberii, care la
rni~cari nepermanente variaza in timp ca fonnli. ~i pozitie.
Condi\ia de conservare a masei se exprima egaUnd varia\ia masei cu
cantitatca de masli. care se acumuleaza in interiorul suprafetei de control
tntr-un interval de ti mp elementar dt. Cantitatea de masli care, tn timpul dt,
se acumuleaz.a , pro vine din:
- Cluxul debitului prin suprafetele Jaterale ;
- alimen !area de la suprafatli. egala cu
pc(x, y, t} dx dy di.

526
 z

t, f
l I
I L'
I
I
I
I

... D'
.,.,..,..l.--
I -

b
Fig. 16.12. Scheml de calcul pentru m~area gradual variaU cu suprafatl liberl.

Fluxul debitului prin suprafetele laterale normale la axa Oy (fig. 16.12, I>)
este:
dx ['I.

- ikJ.
ay
dy
2
-('!.v + !!.r
ay 2
dy )] = - aqv
ay
dx dy,

~i tn mod analog, - aq,. dx dy, pentru celelalte doua fete.

ax
Tintnd seama ca variapa masei, pentru o mi~care cu suprafata Libera
(cazul din figura 16.12), este:

n, ( :~ dt)dxdy,
tn care n, este porozitatea efectivi, bilantul general se poate scrie astfel:

[
- B(Prsl - a(pq,,l
ax iy
+ c] dx dy dt = n aA dx dy dt
a1
( 16-32)

527
 Tn cazul mi~carilor cu suprafatli liberli se poate negllja compresibili-
tatea lichidului ~i se poatc considera densitatea p constanta. fn aceste :on-
di lii ecua1ia sc simplificll ~i se ob(ine:
aq. + aq. _ + " ah
1 = o, ( 16-33)
a, ay a1
ca re repnzinta ccualia gcneral3. c3.utatli, In care:

g~ = ltV, = h( - k :~ );
(16-3~)
q = h II, = h ( - k a~ ) .
Drcpt c:izuri particulare frecvcnt lnlilnite se consiuera:
- Cazul pat11l11i ori.::ontal. ln acest caz se ia planul de rcfcrin \a in
planul patului impermeabil ~i cleci H = h. Rezulta :

~
a. ( - k~)+~(-k~)
2 ar 2
- c + tt ~=0.
a1 ( 16-35)

- Cazul pat11lui ori::o11tal, mi~care pcrma11e11til, f aril ali111e11tare. Condi\iile

de mai sus sc exprima prin ; H = It., c = O ~i iJh/ iJt = O; ccuatia (16-35) SC
reduce la:
1
- a (- k -4 )
+-ay
iP ( - k -h' ) = 0. ( 16-36)
a.r 2 2

Ewa/ia (16-J(J) ara/tJ ci1 m:1'.$carea permmrentiI tridi111e11sio11alii, m suprafa(a

liberd, grad11al varialtl, pe pat ori:o11/al, ftfril infillra/ie sc poatc st11dia cri
aj11toml 111111i pote11(ial aj111rf/or :
JtA'
ip(x, y) = - 2 ' ( 16-37)

care dcfi111~/r fo plamtl 11xy o 111i~c11re pla11a aj11taloare. Cunoscind mi~carea

pla na ajutatoarc, cu ajutoru l rcla\ici ( 16-37), se poatc construi suprafa\a
libcra a mi~di ri i tridim ensionale ~i se pot deduce rcstul marimilor carac-
tlristice.
Pcntru udinirea condiliilor la limita a.le mi~carii plane ajutiitoare se
tkduc din cd c de mai s us urmatoarek regu.li:
- curbl'l c de nivel ak suprafo\l'i libere a mi~carii rcale, tridimens.io-
nalc (cu rbc numite lridroi:olripse - curbe de egala lnliltime) se proiecteaza
pc pla nul Oxy du pa liniik echipotcntiale ale mi~carii ajutatoare ;
- liniilc de cca m ai mare pan ta sc proiecteaz3. fn planul Oxy dupa li-
niilc de curent ale mi~carii ajutatoare;
- suprafctcle care ml\rginesc lateral domeniul mi~carii tridimensionale
trebuie sa fie cit mai apropiate de suprafe te cilindrice cu generatoare verti-
cale; suprafctele impermeabile sc proiec teaza dupa llnii de curent, iar cele
de infiltratie - In contact cu un ba.zin de apa - se proiecteazli dupa linii
echipotenjiale. Fiind definite ca fonnii ~i proprietiiji prin condifiile la limita
ale mi~carii tridimensionalc clc formeazii condifii la limitli ale mi~carii aju-
tatoare.

528
 Apllctilia 16-2 ln Figura 16.13 sc prozintl partca dinspTo mal a unui stllvilar care are :
un radier de beton BC, o pill AB., o culee CDE arltate In sec\iune In figura 16. 13. o, In
plan In figura 16.13, b ~i In elevatie In figura 16. 13, e. Deschiderea ABCD (fig. 16. JJ, o)
este lnchisl cu o stavill Scare creeaz.l o diferentft.. de n1ve1 H . Radicru l cste ~ezat in pa.tu
i mpermcabil PP' dcasupra cliruia se aflll un teren permeabil cu coeficientul de iltrati k
In care este lncastratl culeca de beton CDE.
Diferenta de nivel H = H 0 - H ,. constituie sarcina. pentru o mi~re de flltri.ltie cu
suprafatl libera care are loc In jurul cul.e li D'E'E D (fig. 16.13. I>) pentru car.cs-a rigurnt
linia de curent 0123...n. Considerlnd ell inliltra\ia apei In plmlnt In bieful amonw ~i ic~irca
ei ln bieful aval se produce dupl un plan vertical fictiv z: - tn loeuJ planului taluzulu i In
clinat - $i cA culeea cste Jimitatl la acest. plan vertic:al a,a cum so aratl tn figura 16.13, tl,
se cere s1 se gbeascA curba supraJc~cl libcrc la contactul cu planul vertical CiC1 al culeii Uc-
tive. Aplko/it. "UtHtr1'e6 : H0 = 15 m ; H,.. = 3 m.
Ruoluare. Mi~ca ln jurul culeii se poate reduce ln prima aproximatie la un model de
mi_,ccue eu suprafata. tibcr~. gradual variatA pe patul oriiontal impermeabil PP'. in condi-
tiile tn ca.re supra fa.ta. ineHnat{l de i ntrare~i i ~i rc a apci din p;\mint.se aproximcazA cu pl;,inul
vertical ::"' (fig. 16.13. o) mi~ar:ea tridimensionala se poate studla cu njuto.rul unel mi~c-d.r).
poten\iale plane ajutlltoare. delinita in figura 16. 13, d in care:
- linia C 1C1 cstc linia do turent "" - 0 a mi~clrii plane, ta ~cprczCnltnd proioctia ori-
rontaJ~ a planului zz"' al culeii fictive :
- Jinia 11JC 1 este o Jinie ec-hipOten1iaH\. cu potentia lul 9 0 corcspuntlnd ad.lncln1ii_ H 0 :.
- Jinia C1 N est.e o linie echipotentiala a pote nfialuluj c;>n corc."i'punitnd adtncimii H ,..
Ja ie$irea. ln bicru l a,al.
Liniilc J\!C1 ~i C2N rcprc.zint:A proiec tHle Jinici de co1lta,ct tntre suprafata libero n apcl i
planul u ' . care dellmiteazil domenlul de filtra~ie al sc,bemel de calcul adoptate.
Cc>mparind aceasU. schernl de, calcul ou cca din ligura 16.9. b se cnnstata ca sint ase-
m~nltoarc, deci potentialul ajuU.tor este eel stabilit la problema din aplicatia 16. l. Sub lortnll
complexd el este reprezentat de (16-20).

!Z
4 D j E
l r,
~
--- --
-

c,
-- -- '>::
-
-~
I s
-
. . ...."'_ '-,.,.,.,..,._..,.4..,.,<i / / /
;;?...,_..... _ ,.._...,.;
a o ..~;.,. ~ ;.<

-- l.Y c
A' '
'o '\'
I M x 0 N
\
s '2I ~

I
I d
El
b 1
Ff&. 16.13. Filtraiia pe llngl o eulee sau perete (aplicatla 16-2)

529
 lo ca.ul de fatl. rela\ia de coresponden\1 ete neliitiar4 'i condi\iile (16-2 1) pentru
determinarea constantelor trebuie luate sub lorma generalA, cu f ~ 0, ceea ce conduce la
-expresia:

/(I) = f ~ f arg ch !...

'" . + f
(16-38)
/(z) - fo - '" arc cos .!...
" . + f
Este de remarcat ell In figura 16.13, 4 a fost nevoie sl se ia axa Ox poziti'~ spre sttnga,
pentru a corespunde cu ligara 16.9 II la care intrarea (f = fo) corespunde lui x = - De-a
iungul axei Ox, y = 0 ,; relatia (16-38) se scrie :

f(x) = ' ' - f arc cos .!!.. + f

" "
lnlocuind condiliile la limiU ,1 potenpalul conform rela\iei de corespoitden\l ( 16-37)
se ob 1ine solu\ia problemei :

-""' = - AH:+ - /IHI + " Hl arc cos.!!..'

2 2 2rc o
sau :

111 = Ill + HI -H!"arc cos -" (16-39)

ot a

Aplie41ie ""''"''it4. ln tabelul 163 se calculeal cotele suprafetei libet'<' ln spatele

culeii, conform formulei (16-39) :

H~ - H~ = 15'. - 31=216;

11 ~
Vm+ Hf - r.
H!" arccos - x =
a
v x
9 + 68.6arccos-
d

T ABELUL 16J

Pua.c.tul
I c, I I 0
I I I I I
Ct

-" -1,0 -0,S 0 0,2S o.s 0,7S 0,90 0,9S 0.98 0,99 1,0
- - --
arocos- " 1t 2,10 rc/2 1,32 1,01 0,72 o. -1.5 0,32 0,20 0,11 0

-- --
68,6 arccos- " 216 11.i IOS,6 90,S 71.S 18,1 30,8 22,0 13,7 9,6 0
" ----
"
[m)
IS,0 12,38 10,7 9,98 9,00 7,6 6,3 5,6 1,76 1,3 3,0

530
 16.6. Ml$cARI PLANE SUB PRESIUNE
INTRE DOUA STRATURI IMPERMEABILE

Este problema tratata la paragraful anterior (16.5), insa pentru caz ul

din figura 16.11 1 a ; diferentele care apar sint urmatoarele:
- debitul specific sc exprima cu ajutorul relatiei:

q. = alV = a (- k -aH)
ax
aH;
= - a-k -
ax
( 16-40)

- masa de lichid acumulata sau cedata se exprima cu ajutorul coefi-

cientului de acumulare sau de cedare S, definit la paragraful 16.1, ca fiind vo-
lumul de ap.a cedat pe unitatea de suprafata de acvifer la o scadere cu o
unitate a sarcinii piezometrice a stratului.
ln conditiile de mai sus ~i neglijind ~i aicl compresibilitatea, ecuatia
(16-33) se transforma astfel:
aH +
atH - ~ aH = 0 (16-41)
a~?y' ka ol J

cu notatiile indicate in figura 16. l l, a.

16.7. MISCARI GRADUAL VARIATE,

PLANE, CU SUPRAFATA LIBERA

Slnt mi~cari care au caracteristici identice in planuri verticale, paralele

cu directia de curgere. In acest caz, viteza (uniforma pe sec\iune) ~i adin-
cimea pot fi exprimate numai ca functii de s (sau x pentru pat orizontal
sau slab inclinat) ~i de timp, daca mi~carea este nepennanenta.

16.7 .1. Cazul mi~drii nepermanente

Ecua(:ia mi~carii se deduce din ec uapa ( 16-33) unde derivata partiala

in raport cu y devine nula ~i q = qz:
.!! -e + n oh = 0. ( 16-42)
ax ol z
Se poate ob\jne o ecuatie
avind ca functie necunoscuta .. . . J ....... '

numai pe h, scriind debitul :__. -~ ~~.__:_... : ' . . . -. . - . .

~

astfel (fig. 16.14): :.:--a::-.

... ~ -:::~
. ~ . .. .
,
f~ - tlz1/tls .

0
Fig. 16.14. Schema mifcilrii gradual variate, plane.

531
in care i ~ -iJz0 /iJx, este panta liniei fundului. lnlocuind in (16-42) ~i ad-
mifind k = constant:

an
a h' )
( i- _ _2_ - .!. + ~ !!!. = 0. ( 16-43)
OK ax , k " at
ln cazul unui pat orizontal ecuatia se simplifica:
.. ~
2 +c 0
,,, a1t _ ( 16-H)
~ -;--,;a,-.

16.7.2. Cazul mi,cirii permanente

Ecuatiile mi~carii pcrmanente pot fi deduse din (16-43) sau ( 16-44)

- dupa cum i =/= 0 sau i = 0 - luind, in fiecare, derivata Lui h in raport
cu timpul, nula.
Ecuatiile se pot deduce ~i direct. Din figura 16.14 se remarca relatia:

H = z + P....
y
= z0 + II,
~i rezulta:
cJH = d: . + dh
dx dx dx

sau:
d/1
- =
.
i-
J. ( 16-45)
dx

lnlocuind :
j = ~ = R_ = A.(ki) = A0 i ,
k kA /IA A

in care cu A s-a notat aria curenta ~i cu A 0 aria la adincimea normala,

r ezulta:
dh = i{I -
dx
A)
ii
(16-46)

-ecuatia curbei suprafetei libere pentru mi~car.e plana sau urudimensionala

<le sectiune A.
F ormele mrbelor suprafefei libere (analoage cu cur bele de remu) se deduc
<Lin (16-16), observind ca derivata este po:i:itiva sau negativa dupa cum
A~A 0 Sint posibile numa.i cele doua forme aratate in figura 16.15.
Calculul cote/Qr s1'prafefei libere se efectueaza cu ajutorul ecuatiei diferen-
tiale (16-46), care se poate integra prin metode numecice sau analitice.
Se pot distinge trei cazuri:
- mi~care in albie prismatica de fonna oarecare A = A(h);
- mi~care plana {albie dreptunghiulara) pe pat inclinat (i >0);

532
 , '...
,
.__ _ _ _ _ ___..___.
; , ,,
i >fl

Fig. 16.IS. Formele curbei suprafe1.e i Ubcre la mi~rca

g<adual variatA pe pat lnclinat.

- mi~care plana (albie dreptunghiulara) pe pat orizontal.

Primul caz este mai mult teoretic, ded nu prezinta interes practic.
La functii complicate pentru A conduce la necesitatea aplicaril metodelor
numerice cu diferente finite.
Al doilea caz este mai frecvent in practica. ln acest caz A = Bh, B fiind
lapmea albiei; inlocuind in ( 16-46) se ob tine:

2.!:=i(1-~)
dx h
( 16-47)

~otind .,, = lt.fh 0 ccua tia sc integreaza astfel:

i ~= ~= a.,, + d(lJ - I}
h0 I _ !_ l)-1
'l
-l'I deci :
i(x, - .r1) _
-
{
"/)2 - .,,,
) + In lJz- -- 1
( 16-'18)
ho 'l1 - I.

Al treilea caz (i = 0) se intiln~te foarte des in practica. !n acest caz.

h0 -+ oo ~i exista numai fonna ,.a" de curba descrescatoare (fig. 16.1.S).
Din (16-45) se obpne:

~ Q Q q
-d,. = - ] = - l1A
- = - - kBh = - -
kh

sau:

hdli = - i. dx
" ,
din care rezulta (cu conditia la limita h = h1 pentru x = x 1):
h2 = hi - Zq (x - x 1). (16-49)1
"
533
 Daca. se cunosc doua adincimi h 1 , h2 , in doua sectiuni situate la dis-
tanta L, din (16--49) rezulta o formula pentru cakulul debitului :
k(h1 - /1 1 )
I} = 1 I (16-50)
2L
Apllca\ia 16-3. Dou~ drenuri paralele (lig. 16. 16) a~zate pe un pat impenneabil ori-
zontal coJecteazl apa care se acumuleazA pe spatiul dtntrc elc. Apa provine dintr~o iafiltratie '
care sc presupune de intensitate constant! (ln timp spatiu). '"i
Se cere ~ se gbea.~cl fonna curbei suprafefei Hbere a pinzei de ap:l subteranl intrc
Cele: douA d renuri $i cota. maxim~ a_ac:.esteia. Se vor introduce ~i alte elemente strict nece59re
pentru detcrminarca problemc1.
Aplieafi '""'"'ictl: h = 5 lo-'m/s; L =
50 m: /1 1 = h, = 0,5 m; = 10 mm/ zi;,.
~ Hr'm'/sm'.
Re:olua1t. Problema este determinatA prin mli.:rimile notate -pe flgur1 !Ji anumt~ c, k. hl
/11 , L. Vor rezulta h,..,. ~i cclelaltc cote ale suprafetei libero precum ~i dcbitele q1 $i q1 care
trebuie s~ le capte.ze celc doul drenuri (de o singurl parte) ~i care urme~zA a fi evacuate
pentru a mentiJ:'e starca de regi m.
''t
ln cazul in caret:. h1 (respecllv q 1, q~ stnt constante, se ri'a1izeaza. - dupa. o stare do
tranzitie - o mi~care penna:ncntli.
Dael d rcnurile stnt foarte lungi tn raport ou L , mi$carea se poate trata cu un model
de mi~care plani, permanenU c:Ueia i se aplic~ ecua\ia (16-11) tn taro se ia oh/ot = 0.
Ecuatia problemci se scrie!
a~
-,-,-+
ux
2 -"k ~ o.

care se lntegreaz:il sub rorma :

Constantele se determini\ din con.di~iile la limitA:

"'=0- It,; AJ,_L= Ii,

..
(\,~ ~~ ...~ I

I
I

' -...,:;_i_~
... 1~1 j
" ..
v-:- 1 I -"'

q2 _____
_ _:J
Fig. 16.16. Drenuri paralcle (aplica\ia 16-3).

534
~i renlta soluiia problmei:
h1 - h1 tl c
Ji1 = ..,, - 1 J x + - x- - k 7. (16-51)
L k k
Adlncimea maxim1 sc gast.~t c la distanta .x0 care reiulta din anularea dcrivatel dh/d.t:
L k(lif - hi)
Xo= - - ( l 6-52)
2 2tL.
Caz-ul hJ = 1t 2

.
A dinctmea .
max.1ma. se gasc~tc
I a x = -L - a.re vaI oa.tca :
~
0
2

h,.._. = Vhf + 0,25 cL'fk. (l6-53)

Se sugeread cititorului sa. gJ.seasc~ metode de a veririca corectitudinea solut-iilor. Unn
di n ele, eaTe se impunc imediat, -ar Ii verificarca relatiei de tontinuitatc : cL = ql + q.,. dar care
are deiavantajul c3. implicA. multe catcule.
Aplica/i4 numerica. Se apUC<\ formula ( 16-17) fi rc zultA:

hmn = v 0.5' + 0,25 5 ~~~ . 50' ~ 1,25 m.

Aplica!ia 16-4. lnterfludul dintrc doua riuri. A ~i B. este un teren permeabTI (eu celi-
cientul de filtra1ic k). a~ezat pc un pat impermeabil PP'. Cunosctnd tn plus adtncirnilc 11 1,
h1 (fig. 16.17) ~; distan~ L , se cere sl se calculeze debitul de apl care curge dinspre A spre
B ~i sa se trasc.i.e curba supraietei libcre.
Aplit.a/ie "u1neric6 : h 1 = 10 m: h 1 = 3 m : L = 2 000 m : k = 10-<m/s.
Rllolvore. So calculeaz3 debitul c u ajutorul formulei (16-50) :

k(h - hf) lo-< ( 101 -32)

<J s: ' - - - - '- --'- IQ-' 2,27 n>'/sm .
2L Z 2 000

Cunosdnd dbitul, c u ajutorul formulci (16-'49) sc ca\culeaz~ eotele su praietei libere :

h = Y/If - 2
: (z-x1) = V IO' -
2 2
~~_:.lo-< "'

ca verificare, pentru x = 2 000. se obtine:

Fig. 16.17. Curba suprafetei libero Ja mi~carea gradual variatl pc pat

orizontal (aplicajJa 16-4).

535
 Sc obscrvtl. ca se pot calcula <lircct cotule su prn(etei libere. fAra. a calcuJa debitul 1
dnea 111 ocua\ia ( 16-19) "<' lnlocuiofte dcl>itul dup<\ (16-30):

11 = hf -
h' - hi (x-,)-
L
Sc vedc c!\ Qrm:t c url>oi 8npca fe-tei libe.n: nu depi ndc rlc h. ci numai de Jt, , ht .!ji l

16.8. CALCULUL DRENURILOR

Drenurile sint constructii longitudinale, orizontale, executate sub forma

d e tuburi penneabile, canale sau ~anturi , care capteaz.a (dreneaz.a) apa din
pamint. Ele sint folosite pentru captarea apelor subterane tn scopul folosirii
lor in alimentari cu apa, in irigatii, sau tn scopul controlului nivelului ~i
presiunii acviferelor, sau pur ~i simplu tn scopul indepartarii apei ctnd ea se
afla in exces (desecare sau drenare). Folosite tn scopuri diverse, drenurile slnt
construci foar te rasp!ndite ~i cu forme de realiz.are - ~i implicit conditii
d e calcul - foarte variate.

16.8.1. Drenul perfect 1n acvifer

sub presiune alimentat lateral
Schema acestui dren este prezentata in figura 16.18. Drenul se nume~te
perfect, deoarece este permeabil ~i capteaza apa in intreaga grosime a stra-
tului acvifer, respectiv strapunge stratul ptna la patul impermeabil.
Mi~carea in stra tul acvier este uniforma ~i se produce sub diferenta
de sarcina s = H 0 - 710 Problema principala este calculul debitului, care se
rezoh<a direct :
q ={I. a)V = aV = ak] = hos
L
( 16-54)

.. ---
' ' ' ,,
..::. -l:: i:::. -. -
v I
.X -
fOl 111'/Jf(/">e;6 ,

- -,-
/'/qn fc
-- -- -,, -
~:fe r i,7/J
_ , _______x
I
l
I

6
Fig. 16.18. Drenul perfect Ill acvilor sub preaiune alhnentat lateral.

536
 ln functie de debit, rezulta denivelarea sau sarc.ina necesara a clrc-
nului : s = qL/(ka).
Linia piezometrica are ecuatia:
H=h0 + -q-x, ( 16- 55)
k a
~i cste linia dreapta care une~tc nivelele extreme.

16.8.2. Drenul perfect in acvifer cu suprafati liberi,

cu pat orizontal, alimentat late.rat

Schc;-ma acestui dren este aratata in figura 16.1.9. Considerind un dren

de hmgime mare, problema se poate reduce la modelul filtratiei plane pe
pat orizontal, d<>ci pentru calculul debitului ~i suprafe\ei libere se aplica for-
mulele ( 16-50) ~i ( 1 6-~9):
_ h(H t - h~) .
q- 2L ( 16- 56)

Ii' = vJi8 + 2: x ( 16- 57)

Ultima ecua!ie descrie curba suprafetei libere trasata pe figura 16.19

cu linie intrerupta, adica in ipoteza ca se racordeaza la infil\imea h 0 din
dren (ipoteza Dupuit) . In realitate, din cauza conditiilor speciale existente
la trecerea de la masivul de pamint la spatiul liber din dren, supraia\a
libera efectiva ramine mai sus. Apa intra in dren nu numai pe lnal\imea
110 , ci pc o inal\ime mai mare h0 + tlh" Apare o zonii de izvortre de tniil{ime
t:.h,.
Curba reala a suprafetei Jlbere va fi data de rela\ia:

{16-58)

Dupa Polubarinova-Kocina [13] infiltimea de izvorire la peretele verti-

cal al unui dren poate fi determinata cu ajutorul graficului din figura 16.20,
stabilit pe cale analitica.

Fig. 16. 19. Drenul perfect tn acvifer cu supralat;\ liber1, alimentat lateral.

537
t.h; I Se pune problema daca for-
Ho mula ( 16-56), stabilita tn ipoteza
ag "- Dupuit, farli a ne se;una de zona
'\. de izvorire, este corecta. 0 demon-
0.8
"- l stratie ingenioasa a Jui Ciam ti (5)
IJ.7 0 arata ca formula exprima corect
H~

"' ' "' "- "'

o.s debitul, ~i ca numai pozi\ia su-
9,5 prafetei libere trebuie corectata
IJ.J conform fonnulei ( 16-58).
0.4
0.3
IJ.2
'\.

'
' ...... '
'
'\.
'\. 16.8.3. Drenuri pe rfecte, para-
;::...: r-., '\.
'"
le le, pe pat o rizontal
0.1
00
.::::~
....._ ....
-~
-"-
Sin t sisteme de drenuri execu-
tate sub forma de canale sau ~an-
Fig. 16.20. Abacl pentru calculul lnMtimii turi paralele, in scopul drenarii te-
de izvorire la drenuri cu perete filtrant vertical. ritoriilor (fig. 16.16). Ele evacueaz.a
apa infiltrata de la suprafa\a ~i
care altfeJ s-ar acumuJa ~i ar produce ridicarea nivelului ptnzei subterane.
Infiltra\ia este variabila in timp ~i ca urmare are loc, spre drenuri, o m~care
nepermancnta de filtratie. ln acest caz. mi~carea va ti descrisa de ecuatia
(16-44) 1n care va fi o functie de timp.
0 solu\ie aproximativli se poate obne considerind un regim mediu
de iniiltra\ie, cu c constant, la care corespunde un model de mi~care pecrna-
nentli care a fost rezolvat in aplica\ia 16-3. La solu\ia data la aplicatia 16-J
trebuie adliugata corec\ia datorita prezentei zonei de izvorire.

16.8.4. lnfiltratia di n canale

Un canal de pamint in care nivelul apei se afli deasupra nivelului pin-

zei subterane se comportli ca un dren invers, din care apa se infiltreazli tn
pamint, alimentind pinza subteranli. Fenomenul poate sli fie ~i dirijat in
cazul cind serve~ te la imboga\irea unei ptnze subterane din care apa se cap-
teaza apoi in scopuri utile.
Jn figura 16.21 se arata aspectul mi~clirii apei, care se infiltreaza din-
tr-un canal ~i se mi~ca apoi lntr-un teren permeabil; in care nivelul pinzei
subterane este situat muJt mai jos decit fundul canalului. La ie~irea din
canal, liniile de curent s!nt norm ale la suprafata taluzurilor ~i fundului, a poi
se curbeazli in jos ~i dupa o oarecare distan\li devin paralele. ln aceasta
zonli apa infiltrata se mi~cli pe vcrticala, pe o latime B 0 , cu panta hidra-
ulicli] = llz/llz = I, deci debitul infiltrat de unitatea de lungirne a canalulu.i
va fi:
( 16-59)
La pm ea B 0 a putut fi determinata teoretic [ IJ) rezultind formula:
B0 =B +ch,
538
 8

. .. . ....
... ..."' ..
' ...............
k
'
"
.. . . ..
;

b
a
Fig. l6.2l. lnfiltratia di ntrun canal de piimlnt.

in care coeficientul C se ia din tabelul 16-4 ( IZ] in functie de pan ta taluzu-

.rilor canalului ~i de raportul intre oglinda apei ~i adincimea apei in canal.
In terenuri fine se face simtita ~i influenta capilaritatii, care . face sa
creasdi B 0 In cazulcind pinza subterana este mai aproape {fig. 16.Z I, b} debi-
tul scade. Indicatii de calcul pentru aceste cazuri se pot gasi in lu.crarea ( l2].

Tabelul 115 4
Bil I 0 I 2
I I 6 I I 12 I 16 I 20

'" ~ 0 2,80 - - - - - - -- -
"'=I - 2,00 2,70 3.1.5 3,i!i 3,85 4,10 -
... = 1,5 - - 2,25 2,70 3,00 3,40 3,70 -
"' - 2 - - 1,80 2,3 0 2,65 3, IO 3,40
--
3,60
"' = 2,5 - - - 2,0S 2:10 2,85 3, 15 3.35

16.9. CALCULUL PUTURILOR

Puturile sint constructii verticale, tubulare, cu o parte a suprafetei

permeabila (filtranta). Cu ajutorul lor se capteaza sau se introduce apa Sn
pamint. Dupa modul de constructie puturile se dasifica in : - p11(1<ri per-
fecte, care ajung pina la patul acviferului ~i capteaza apa pe toata grosimea
stratului ~i - puturi impe,feck, care nu_ ajung la patul impermeabil, situat
la adincimi relativ mari.
Dupa condit;iile la limita ~i ale acviferului se pot pre.zenta situatii
foarte variate: puturi alimentate pe contur, puturi in bazin, puturi in eurent,
puturi alimentate dintr-un du, grupuri de puturi etc.
Aici se vor pre.zenta numai citeva cazun tipice, mai des intilnite. Pri-
mele, mai simple, vor fi rezolvate cu ajutorul metodelor hidraulice. Pentru

539
altele, mai complicate, se va face apel la metoda poten!ial,Wui (sau metoda
potentialului plan ajutator, expusa la punctul 16.~.2, pentru mi~cari cu su-
prafata libera).

16.9.1. Putul perfect in acvifer sub preslune , alimentat pe contur circular

Este situatia prezentata in figura 16.22, in care, pentru claritatea condi-

tiilor la limita, se presupune ca alimentarea se _produce printr-o suprafata
cilindrica de raza R, dintr-un bazin care inconjurli zona putului. Mi~carea
se produce in stratul de grosime constanta a ~i are caracter de mi~care
plana. Aspectul ei in plan este prezentat in figura 16.22, b. Se vede ca este
vorba de o sursa plana negativa, cu debitul Q = qa.
Ecuatia diferentiala a mi~carii permanente (cu Q = constant, exprimat
in valori absolute) se obpne scriind debitul prin suprafata cilindrica de raza r
~ inaltime a :
dH
Q = (27tra) Iv I= 2n rak-;
dr
Q dr q dr
dH=---=---
2mk r 2rrk r

Fig. 16.22. Put perfect In acviler sub presi\lne:

- profil trusv-usal i 6' - .,peetu1 cu.rge.l'ii In plannrl ortwntalc.

540
care se integreaza sub forma:
H = _ q_ In r
2nk
+ C.
Notind raza putuJui cu r 0 ~i punind conditia la limita H = h0 pen tru
r = r 0 , se detennina constanta de integrare ~i se obtine ecua(ia liniei pie-
zometrice:
q ,
H=h0 + -ln - (16-60)
2Ttk '
S-a presupus ca debitul satisface a doua conditie limitii: H = H 0 pen-
tru r = R, ceea ce conduce la o relatie pentru determinarea lui q:

Ho = ho+ - 9 - In .!!..,
2nk r 0

din care rezulta :

Q = aq = Zr. ak(H 0- h0 ) ( 16-61)
R
ln-
'o

t6.9.2 . Put perfect in acvifer Cl! suprafata liberi,

alimentat pe contur circular

Putul prezentat schematic in figura 16.23, se deosebe~te de cazul pre-

cedent numai prin faptul ca mi~carea se produce cu suprafata libera, cu inal-
time variabila h, functie de r . ln consecinta, ecuatia diferentialii se scrie
dupa (16-59) inlocuind pe a = constant, prin h varia bil:
Q = (21t rh)V = 21t rhk ~ ( 16-62)
dr

r
Pat 1111pmruaM ff

Fig. 16.23. Pu~ perfect tn acviler cu suprafa liber~ .

541
 Urmind procecleul de la 16.9. 1 se objine ecuajia liniei piezometrice:
h2 = II~+ g_ In _!_ . ( 16-63)
r;k r0

Cu a doua condi~ie la Ii mi ta (h = H0, pentru r = R) se ob fine for-

mul a debitului (formula Dupuit):
Q = "hCHI - hi) ( 16-61)
R
ln -
'o
Ca *i la drenuri cu suprafa\a libera ~i la pujurile in acvifer cu suprafaja
liberf1 apare o ;011ii de izvorfrc de inalfime llh1 (fig. 16.23, .16. 19). Formulele
( 16-62, J 6-63) sint deduse in ipoteza Dupuit, In care se presupune ca supra-
fa\a li bera se racordeazii la nivclul din puj (curba cu linie intrerupta d in
figura). !;ii in acest caz, prczcnta zonci de izvorire nu afecteaza cor.ictitu-
d in <'a formulei debitului ( 16-61), In schimb afccteaza pozifia suprafe\ei liberc
data d e ecuajia ( 16-63) ~i care trd rnie corcctata cu llli, (linia plina pc fi-
g ura):

( 16-65)

Dupi1 Schne<'heli [15], inaljimca de izvorlre la pujuri se poa tc calcula

t'U abaca din figura 16.21.
Ma rirnea R care se folose~te in formula (16-61) pentru calculul deLiLului
sc n ume~te raza de itlflue11/ii a p11/11l11i. In figur ilc 16.22 ~i 16.23 semn ificat ia
d l' Stc foarte cla ra: estc raza cerculuj la care Ji = H 0 , adka d istan\a d e la
care, virh1al, din tr-u.n bazin cu ni vel constant s-ar produce alimentaro:a pu-
iului. In realita te, pu\ul capteazii. apa d intr-un acvifer a ciirui alimentare
c'ste <lepartc de a fi cea sugerata de figurilc 16.22 ~i 16.23. Ele au s~nit ,
a~a cum s-a a rata t, la o formularc (oarte stiliza tli dar ~i sugl' Stivii :i celei

(II, .::I/I 1-11:

0/ JrK
........ o BIXll!'"
lO ......
o H611
r-.'
2.5 ...... " z~ firm,. I &cl
Bo661r,; C6/lwtll

'"
.o
2.0
"" .... r-.
/,5
IP .. 'J
/,0
~,...., 0
Q

..... r-. D

ll5 ...... J

f 6 8 10 20 40 6{)80100 200 trk

'gji
2
Fig. 16.24 . AbacA peotru c1deulul lnAllim ii de iivorlre la puturi.

542
c.le-a doua condi!ii la limita din care se deduce debitu.I captat. In nces tc
condi\ii, este evident ca notiunea d e raza d e influenta este in mare masura
conventionala, tnsa la problemele tratate, in troduccrea ei este absolut nece-
sara pentru d eterminarea debitului, In li,,1iUle m()atfofoi de mi~care pcr111a11e11ti1,
cu ajutorul unor formule simple ~i utile in acela~i limp - de tip Dupuit.
Exista doua situatii tn care se poate avea in vedere un model de mi~ca rc
perm anenta.
U11 prim ca: este eel aJ pomparilor de durata limilata, dar d upii un
tim p suficient de lung de la tnceputul pomparii (ore sau zi le), la pu1uri
situa te in bazine fara alimentare.
L a incepulul pomparii apa este captata de linga pu t, iar pilnia de dc-
presiune - suprafata libera - din jurul pu\ului coboarli, i~i schimba rapid
form a ~i l~i extinde raza de ac\june. In a ceasta faza caractcrul ncperma-
nen t a l mi~carii este evident ~i preponderent.
Dupa aceasta faza, forma pllniei de d cprcsiunc variaza din ce in ce
mai lent ~i raza ei d e ac\iune cre~te aproape inscnsibil. Se atinge faza d e
mi~care cvasi-permanenta care poate dura timp tndclungat daca acviferul
este foartc fntins ~i nu exista ~i alte puturi. Pentru aceasta faza se poate
folosi modelul de mi~care permanenta ~i marimea aju tatoarc R numita raza
de influen\a.
Pentru acea.s ta situatie sint cunoscu tc o serie de formule empirice pen-
tru R , din care sc mentioneazi:
- formula Jui Sichardt:
R = 3 OOO(H 0 - h0 )'{7i, [m, s]; ( 16-66)
- formula lui Kusakin:
R = 575 (H 0 - h0 )VkH, [m, s). ( 16-66')
Este evident ca in ipoteza ca acviferul nu este alimenlat ~i ca estc
limHat, dad pu\ul capteaza continuu d ebitul Q, raza d e ac\iune R c re~ tc
inddinit ~j fncepe epuizarea zacamin tului.
De aceea formulele de mai sus po t fi folosite numai pentru pompari
de duratl limitata, in functie de marimea bazinului.
0 a tloua situalie reductibila la un model de mi~care permanenta ~le
aceea in ca re d ebitul pompat din put este furnizat de o alimentarc prin infil-
trati e c de la suprafa\a, de pe un cerc d e raz5. R:
Q = nR 1c. ( 16-67)
Admitfnd c = constant, la o valoare medie in timp, se poate realiza
un regim permanent, a dirui ecuatie difera de ( 16-62), fiind:

(16-68)

Cu conditia h = H 0 la r = R ea se integreaza sub forma :

( 16-69)

543
La margin ea putului de raza ,.0 , II = '10 ~i rezulta:

hij =Hf.+ g_
nk
ln~+_g_[1
R 2,,k
-{2.}j
R
(16-70)

Debitul Q = nR 2c trcbuie rcalizat cu o anumita denivclarc admisibila

s = H 0 - h0 *i de aici rezulta o conditic pentru determinarea lui R (~i
respectiv Q) in functie de c, k, H 0 , s, 1'0 :
2
R [1n :. - ~ ( l - ~.)} = k(2H 0 - s)s.

Tinind seama ca r0 /R este foarte mic ~i ca logaritmul variaza lent se

poate lua:

Jn ~-~ (1
' 2
- 'a } ~ln -R- ~In I 000~7
R' 1,61 '

~i sc obtinc:

(16-71)

din care rezulta raza de influenta pentru o denivelare admisibila s, dupa

ca re debituJ se calculeaza cu formula ( 16-67).
Cazul acesta cste mai rar intilnit, prima situa\ie liind mai frec,enta,
rezultind insa pentru formula ( 16-'61) limitelc de aplicare corespunziitoare
condi\iilor de reducere a problemei la modelul de mi~care perrnanenta (pom-
pari de durata limitatii.).
Din discu\ia asupra no\iunii de raza de influen\ii. rezulta ~i necesitatea
de a recurge la scheme de calcul mai complicate, dar mai apropiate de con-
di\.iile rcalc de alimcntare ale stratuJui.
Problema care unneaza - putul alimental din riu, punclul 16.9.3, -
are condi\ii la limita foarte clare pentru schema de mi~are permanenta
~i se rczolva relativ u~or. Pentru cazul putului in acviler cu alimcntare
indepartata - putul In curent subteran - [ 18) de asemenea se pot formula
condi\ji la limi ta simple. Exista ~i alte problcme mai complicace, pentru
care schema de mi~care pennanenta conduce la re-tultate bune (grupuri de
puluri cu durata' limitata de pompare, gropi de fundatie etc.) dar in multe
cazuri apare necesitatea de a tine seama de caracterul nepennanent al
mi~dirii porn ind de la ecuatiile generale ( 16-33), ( 16-35), sau tratind scheme
mai simple cum este cazul regimului nepermanent la un put singular ~i acvi-
fer nelimitat expus la punctele 16.9.5. ~i 16.9.6.
Apllcatia 16.5. Dintr-un put pcrf'"'t de diamctru d = 0,250 m se pompeatA In regim cvosi
permanent un dobit Q = 30.6 II lo o denivclare - 1.2 m (fig. 16.23). Putul cnptead apa
dintr-un ocvifur cu suprafa JiberA cu ooelieientul do !iluatic k ~ 1,2 10- m/s ~ d gr<>-
simc /10 = 24 nt.. Se cere :
I. Sri. sc calculeze ln41\imoa do izvorlre.
2. Sd sc trasee curba supraletel Ubere.
3. Sa se aprccicze rara de inllucntd dupll tabelul ourbei supraletei llbcrc ~i sn sc ' 'Ori
Hee dup~ lormulele (1666) ~i (16-66').

544
 RuoJrJ.n. hlldw/ 1. Pentru a putea utilira d iagmma din ligura 16.21 se calculeaz1 :
100.1 IO' x 0,125
--= ---~~- = 15,1.
Q/(,,A) 30,6 x 10-1
J,i1 x 1,2 x 10-

Din diagraml"" ~te : c. +Q/(n:ll)

.611cl' - "' = 1,42.

Dcci:
J0,6 x 10-
_.:...;..:...;..;___ ~ 5 31,5
3, 11 x 1,2 x lo-'
A0 + A~1 = 23,05 m; .6A1 = 23,05 - 22, 8 = 0,2.5m
Pultdu/ 2. Se ntilizead formula (1663) :

= Al + Jl In..!...= 22.81 +
Ttk '
6
J0, x lo-'
3.11 x l,2 x lo-'
.
2,3 lg - = 520 + 18.71og - .
,
'o 'o

Calculele slnl o rganizate In tabelul 16-5 pentru diferite valori ..!...

'
PNH<lul 3. Din tabel se oboervl c1 pentru r = 125 m se realizeaz.\ .t nalpmea h = H , =
= 2i m. Este evident a lnlltimile II > H 0 = 2-t m, care a par In tabel nu au sens fiiic.
lnlluenta putului se resimte pln1 la distanta R = 125 m.
Dup1 formula (1665) : R - 3000 (21 - 22,8)Vl,2xlo-> = 125 m, iar dup1 formula
(16-66) : R = 575 (21 - 22,8) V1.2 x IO-O x 21 = 118 m.
Aplicalla 16-6. Dintrun put de prol>A (fig. 16.23) cu diametrul d =
0.2~ m se pom-
pead. In regim cvasipermanent un debit Q - J0,6 1/$ la o denivelare s = 1,2 m. Putul cap-
tea&l apa dintr-un acvifer cu suprafa~ liber1 de grosime H0 = 21 m . lo doul puturi de ob-
_.,alie P 1 ' ' P, situate la distantele 1 = 15 m ti ' = 30 m s-ao determinat In timpul pom-
pl.rii cotele .41 - 23,6 m t i A1 - 23, 75 m. Se cue:
I. 5a se d etermine coeficientul de liltralie II folosind cotele Ji 1 fi A1 observate In ule
doul puturi.
2. 5a se determine coeficientul de filtra.pe folosind numa i cota h1 determinatl lntr-un
1ingur pul de o bservatie.
Re1olouc
Pultdwl 1. Scriind formula (16-63) cu r = 1'1 ~i h = Ji 1, apoi cu = ' f i h = 111 fi sclzlnd,
ae ob)ine:

de unde

QJ.n .!'.!. 30,6 x lo-' x 2.3 lg _JO

It = ' - - - - - -- - - - '15- = l,1 x 10- m/s.
"(Al - .\fl 3,11(23,751 - 23,6')

PNaw/ 2. Din formula (16-63) pentru '= ' f i It= A., se obline :
, JO
Q/ft - J0,6 x lo-' x 2,3 lg - -
.
w -
~
-
~w
- - - - - -- - - ' - - - I. 2 x Iv~ m />.
~(.ti - Ill} 3 ,H (23,7.51 - 22,8')

545
 T bllNl 16'5 Apllcafia 16-7. Un put perfect (fig. 16.23) pompeazl
a.pl dintrun acvifc.r cu nivcl Jiber de groshue He = 24 m

.. I
{111)
I
A
I
A
(m)
.~i cu coelicient do filtratlc II= 1.2 x 10- m/s. Putul ar<o
diametrul d ~ 0,25 m. Se core;
I. s~ se determine dobitul C;Lre trebuie pompat - la
o pomparo de duratl. limit.at! - pcntru a realiza In put o
I 0.125 520 22,8
denivclare s - 1,2 m.
2. 51 se determine diametru1 putului astfel c.a '.:itez.a-
- - de int rare In put sl nu depl!JjeascA vi teza admisibil~ V
Rt:olvare
5 0,625 533, I 23.1
Pmrclltl 1. Dupa formula (16 65) : R = 3 000 s l'A =
--- --- 3OOOx1,2 Vl.Zx 10- = 125 m.
Debitul se dctcrminA cu formula (1664) :
10 1,25 538, I 23,2
lTk(HI - h?)
Q= R
--- Jn -

20 2,50 5H,1 23,J

'
J,11 x J.2 x 11t-r24 - 22,8')

-- 2,3 log~
0.125
30 J,75 5-17,7 23,1 Punclul 2. La intrarea apei Jn orice sistem de dren.a.j
este necesar ca vitez.:a apel sli nu dep~eascl o .a numit1 val
-- oare, care reprezinti vlteza de antrenare tn drenaj a mate
rialului Jin din ~propiere. Este- o probleml ce SO: ridi~ In
~o 5,0 550 2J,13 mod special pentru puturl. deoarece vitei:a Crofte puternic
ln Jmediat.a veein~tate a rHtrului unui put.
- - -- --- --- Detcrminarea v itezei admisibile se po~te face ln mai
multe feluri :
50 6.25 551 ,8 23,50
- dup1 Sicbardt : v 0 = VA(m/s] \ll,2x IQ-I
- -- 15 = 15
= 0,0023 m/s
100 12,5 557,3 23,60
- dupA Abramov : " = 65 t.t [m/~i) =
- --
6Stl.2x lo-4 x86100 ~ 302 m/zi = 0,0036 m /
1000 125 576 21.0 - valorile cele mai mici se Obiin dupl Gross, dintrun
tabel In ca.re viteza admisibtl:l cste datl lunctie de diame-
- -- trul particulelor: o = 0,002 m/s.
Se sc-rie debitul care- poate intra ln put:
1200 150 577,6 21,05
Q <A In care aria estc A = r. d h .

--- - - Se gl~te, la limitA : d > __Q_ =

nA0 11
1500 187,5 579,1 21,I 30,6x 10-S
_ ~ 0,215 m.
3, H x 22, 8 x 2 x 10-0
- -- Deoarecc diametrul astfel calculat (0.215 m) este mai
mic dcclt diametrol real al pululul (0,250 m), rezult:A cJ
2000 250 581,8 21,15
pentru debitul determinat la punctul I al problemci, viteza
de intrare a apei In pul esto ma! micl declt viteza. criticJ.

546
 16.9.3. Put alimentat dintrun riu

Este o schema relativ des intllnita in care un put A (fig. 16.2.5, a) este
construit linga riu, la o distanta L , ~i se alimenteaza din apa infiltrata
prin ma!.
Se considera ac\'ifer cu suprafata libera. put perfect, mi~care pcnna-
nenta {regim stabilizat). Aspectul general al curgerii, !11 plan, este aratat cu
linii de curent pline in figura 16.2.5, b. Mi~carea apci spre put este tridimen-
sionala. ln cea mai mare parte este ~i gradual variata. Considerind pat ori-
zontal (i = 0) se realizeaza cazul dnd studiul mi~carii tridimensionale cu supra-
fa\a libera se poate efectua cu ajutorul po ten\ialului plan definit la punctul
16.5.2 (cazul patului orizontal, fara alimentare) cu ajutorul relatiei ( 16-37).
Pentru simplificarea conditiilor la limita, se asimileazi suprafa\a ma-
lului cu un plan vertical VV'. Cu aceasta simplificare aspectul mi~carii defi-
nite de potentialul plan are aspectul din figura 16.25, b care arata ca este
vorba de o mi~care catre un pu ~, pentru care linia V, V' 1 este o linie echl-
potentiala. Potentialul acestei rni~cari se obtine prin s19>rapuncrea efcctelor
folosind ,.meloda i111agi11ilor". ln acest scop, se rnnsidera un pu\ B, simetric
cu A -fata de V, V'., cu debit egal ~i cu sem n schimbat. Potentialele celor
doua pu \uri vor ti:
Q
'f'A = --
2rr
In rA + c,
'Ps = + J1.
2r.
In 'o + Cz,
I I B
I I..
. ..... . .
.. , 1" .. . ..........
: " +- :..._,, '__'. :....: ....:... .
. I . 1 .' . . .' '. . .
I . I . . .
I '1 . . . ... .
. ,.,..
I.I .
. .

--' .... ------~----

' _
8 ..... - -

-------11---- 1".I'
b
Fig. 16.25. Schema de calcul pentru putul alimentat dintr-un rlu.

547
iar potentialul mi~carii rezultante este:

cp = 'PA + cp., = .R In ~ + C. (16-72)

21' 'A

Pe linia v,v; exista ,.A =" ~i rezulta cp = C, deci conditia la limita

este fndeplinita.
Conform re1atiei ( 16-37), ecuatia mi~arii tridimensionale este:
1
Q I r11
cp = - -kA2 = -21' n-r A +c. (16-73)

Se delermina Constanta c din conditia h ~ Ho pe v, v; (unde In r air A =

= 0) ~i rezulta ecuatia supralefei libere:

(1 6-7~)

Se determina debitul din a doua conditie la limita (h = h 0 pentru rA =

= r0 ~i " = 2L - r 0 la marginea putulu i A ):
2d(H! - All
Q= 2L - r 0
(1 6-75)
In --~

'
16.9.4. Grup de puturi

Se considera un sistem de 11 puturi, dintr-un acvicr sub presiune, pre-

zentate tn plan ~i tn sectiune verticala tn figura 16.26. Puturile sint a~zate
Ja distante mai mici decit raza de influenta ~i actiunile lor interferea.za.
Ca urmare, suprafa\a pierometrica a stratului - initial orizontala - capil.tll
o forma complicata. fn figura 16.26, linia curba plina reprezinta o sec\iu-
ne verticala prin suprafata piezometricl. Ea exprima legea de variatie a
presiunii fn stratul de apa. Se observa cl sub actiunea pomparii, acviferul
se descarca de presiune, ceca ce este avantajos pentru stabiJitatea stratului
impermeabil care constituie tavanul ptnzei de apa. Fie ca este vorba de
stabilitate sau de captarea unui debit de apa, intereseaza relatille care sa
dea co tele piezometrice ~i debitele.
Problema, d~i complicata, se poate rezolva foarte u~or cu ajutorul
rnetodei generate a potenfialului, expusa la punctul 16.S. 1. In acest caz
rni~carea este plana (deoarece se produce tntre cele doua straturi im perrnea-
bile paralele) ~i ecuatia de bad se scrie conform (16-18) astfel:
- kH = - k (z + ~ ) = cp(x, y).
Potentialul cp se obtine scriind ca el este suma poteniialelor celor "
puturi:
cp = E ,, = E -Qi tn ,., + c. (16-76)
-1 - 2Jt
548
 "

l'ol i11pv111eo6il 'ii f'OlO ,.fului

I
I
I
I
I
I
I

Fig. 16.26. Grup de puturi In ac,if<r sub presiune.

Ecuatia generala a suprafetei piezometrice se scrie ded sub forma:

Q1
- kB = E_ -2rr In r 1 + C. (16-77)
1 1

ln cazul unui acvifer cu nivel liber formula se moditica astfel:

At Q
-k-=E....!in '
2 -12rt +c. (16-78)

Restul for:mulelor se modifica in mod analog.

Determinarea constantei C depinde de formularea problemei. De fapt
problema comporta n+ I constante arbitrare: constanta C ~i cele 11 debite Q,.
Formularea 1. Daca sint date adincimile in puturi (cele tt adincimi h 0 ,)
~i o conditie la lim.i ta razei de inI!uenta a grupului (la r 1 ~ ra ~ ... ~ r,.
~ R exista H = H 0) se pot scrie n + l ecuatii care determina cele 11 + I
constante: constanta C ~i cele n debite Q,.
Formularea 2. Daca sint date debitele Q11 cu ajutorul conditiei la limita
razei de iniluenta (H = H 0 pentru punctul M(ru r 2 ,. .. r.) la distanta R)
se determina constanta C ~i rezulta ecuatia suprafetei piezometrice:

H = H0 + -2nkI EQ


1
,
In....!..
R
(16-79}
1 1

Cu ajutorul acestei ecuaf:ii se poate calcula presiunea efectiva din stra-

tul acvifer. Se calculeaza raza de influenta, se aleg debitele Q, (de obicei
egale intre ele Q1 = Q2 = ...Q. = Q) ~i cu ajutorul relatiei (16-79) se cal-
culeaza cotele in diferite puncte, inclusiv cotele la marginea puturilor.
Formularea 3. Se presupun debitele Q, cunoscute ~i egale intre ele
(Q, = Qa = ... =Q. = Q) ~i se cere sa se determine valoarea lui Q a.stfel ca
intr-un punct dat M'(r~,r;...r~) saex.iste o cota piez.ometrica data H'. Problema
rcvine la a calcula debitul Q care realizeaza o anumita descarcare de presiune
a acviferului tntr-un punct critic M ' ~i este de fapt o completare a formu-
Jiirii 2.
ln condi\iile men!ionale, ecua\ia (16-79) se scrie:
' Q r;
H = H0 + -Zd ELn
,_
-
R
. II

<lin ca.r e rezulta debitul:

2d(H - H 1
Q =--~-- ( 16-80)
In ( R"/(: .;... ~)]
Aplicslla 16-1. Un pu1 perfect cstc alimcntat dintrun rlu. Cu notatiile din figura 16.!S
.., cunosc : L = 60 m : ff - 21 m ; '< - IZS mm; A= 1. 2 x 10- m/s ; A0 - 22.8 m.
Sc cerc :
I. Sil se determi ne debitul putului.
2. S!'L se calcultz.e cotele pie.zo metrice In pu~te ! e 1... 7, ale c:a.ror c.oordonat~ slnt date 1r\
tabelul 166 In raport cu sistemul xOy din llgura 16.2S. b.
Tabtlu/ 16-6

Punct
I I I z I )
I 5 I 6 I 7

x(m) 30 60 90 120 150 180 300

J y(m) I 0 I 60 I 0 0 0 I 0 0
-
Rezolvart
P01clul 1. Dcbitu l sc clculcuA cu rormulll ( 16-7S):

Q = 2,,A(H! - ha) - 2 " 3, 11x1,2 x 11>"'(24 - 22.8')

= 16 x lo->m1/s.
In 2L - o I 120 - 0, 125
23
' g 0,12S
'
Pw,,clul 2. Formula de calcul c tc (1671) :

A' - ff! + __@_ Jn'" - 21' + 16

x IO-Ox 23 lg~= 576 + H lg~
21tA r4 6.28 x 10-0 x 1.2 '" '"
Calculclc stnt contrallute In tabt:lul 16-7.
Tllb<INI 161

.. ,, -'..
l'lloct

I
I ..
'
30
( }
I ',,1- 1

90
I -'
'"
0.333
I '"
J,523
I
569.31
I A
( I

23.87

2 60 131 0.117 1.650 511 . to 23.89

3 30 150 0,200 l,302 566.22 23.78

1 60 180 0.333 l,523 S69.31 23.&7

s 90 2 10 0.12& i,631 570,&1 2.J .&8

6 120 210 O.!iOO i,700 571 ,80 23.89

7 210 360 0,666 l.82-4 !573.51 23,!H

550
 Aplicafia 169. La o groapa de Cundatle, ale c~roi 'limcnsiuni sint date~ cpuismentut
apelor s-ubtcr(lne se rcalizcaiA prin 10 puturi d ispuse- ca in__figura 16.27. Sc c ere s;\ se dctt r-
mlnl'.! cot-a supraft'\t i libcre In pu.n ctl'le 3, Al ~ 8. Sc ronosc grosimca JI a strat ulu i
acvifcr. distanta pin~ la rtu I. coeficientul de permca.bilitate k ~i raza --unui pu~ Y 1r Din fiecnrc
pu1 se scoate acel"l'i debit QP. Se dau H =
17,3 m : k = 0,001~1 m/s: Qp='22,81/s; p -
= 0, 125 m ; Q10 131 - 11 QP - 228 l/s.
Reroltare
Formula d e calcul se obtin<> din prelucrarea formuki (16-78) sub lorma (1680) pentru
strat aC\~ifcr cu niYel hbe-r .
"k(Hi - H'')
Q=
ln ( R"/,~)
in care:: R cste raza de inJ1ucnin. a grupulul de puturi : pcntr\l ti i ~ tem Ja malul riului se ia
dublul distan\ei plnl la rlu (la lei ca In formula 1675):

R = l ( 2 IJ + -31.6)
- = 160,6 m.
2

r1 ~ este raza c-chivale:ntA a unui put f-ictiv din care s<: sc;oatc Q,otal :
,,, - V'r, 1
... ,.,, . .. r 1n. unde r," cstc d_is-tanta de Ja punctul tn care: se. calc;uleaza cota.apei It.
pin~ la pui-ul u.

Ved:rr in plan

A Pu/8
b
Fig. 16.27. Coborl.rea nivelului freatic cu ajutorul puturilor perfocte dispuse pe
conturul unei gropi de fundatie (aplicatia 16-9).

551
Pentru datele problemei:

A= 17 J -
'
'
J 14
,
228 x 10-0 460,6
x I 54 x 10-0 2,3 lg - , - -
'
-v 460,6
300 - 108,5 lg - -
'
Calculele so centralizeaza In tabelul 168.

TABE.LUL 16 - 11

PUitet
In..,.
aedder
Dlstu:ce plol la pututi (m_]
' I
[ml (m)
mi.al

' I
I z I J I I 5 I 6 I 7
I I ' I 10

+=j "-' ""'-28.8

-
44.2
22
---
10
0,125 10.65
19,3
38,6
22
40
2 1.2
28.8
'14. 2
28,6
21,3
28,8
44,2
28,8
21,3
38.6
19,J
44,2
28,8
O.ti5 21 ,3
28,8
21,J
28.8
H,5
2.J ,9
16,5
11 ,70
12.68
12,00

16.9.5. Put perfect In acvifer sub presiune, firi alimentare

Este cazul din figura 16.22, in care acviferul sub presiune se intinde
nelimitat in toate direc\iile. Acviferul este lipsit de alimentare, deci cedarea
apei catre put se face pe seama reze.rVei proprii a zacamintului.
Mecanismul de cedare a apei poate fi descris pe scurt astfel:
- presupunind o pompare continua, cu debit constant, aceasta duce la
s caderea continua a nivelului in put, ~i deci la scaderea continua a presiunii
in strat;
- scaderea presiunii in strat duce la c.e darea apei pe doua cii.i: - prin
decomprimarea apei, care are ca efect cedarea rezervei elastice; - prin mic-
~rarea porilor pamintului sub actiunea fortei de apasare a stratului superior,
care nu mai este echilibrata de presiunea apei din pori care scade continuu
datorita pomparii;
- scaderile de presiune, generate de scaderea continua a nivelului in
put, se propaga concentric, ca ni~te unde, in jurul putulu~ care antreneaza
cedarea apei pe !ntinderi din ce in ce mai mari ale stratului. Cedarea
apei se considera proportionala cu scaderea de presiune. Coeficientul de
proportionalitate este coeficie11tut de cedare S al stratului, defini:t la 16.1 ca
fiind cantitat~ de apa cedata pe unitatea de suprafata a stratului (pe toata
grosimea stratului) la scl.derea cotei piezometrice cu o unitate.
Figura 16.28 ilustreaza cele descrise mai sus. Pe ea se arata situatia
initialli a suprafetei piezometrice !ii apoi doua situatii tranzitorii, la momen-
tele t ii t + dt. Aspectul !or pune in eviden caracterul nepermanent al
fenomenului ~i extinderea continua a zonei de alimentare. Volumul de apa
pompat din put in intervalul de timp dt este egal cu volumul cedat de strat
in limita zonei ha~urate, proportional cu ordonata dintre cele doua suprafete
piezometrice.
Ecuatia de mi~care fiind legea lui Darcy, ecuatia de baza a fenomenu-
lui se obne clintr~ ecuatie de continuitate. Simetria axiala a midrii su-
gereaza folosirea coordonatelor cilindrice (in spapu) ~i . polare(in plan). Mir
 ,
:-..'\!...)
r.\ -..:..-.:....
:'::
.. . . . . . . .:.
. - . . .. , ,,
fir imptrinuM .I

.,
,
Flj:. 16.28. Put pcrlcet In aevifer sub pruluno, 1:1.rl alimcntarc.

carea este plana ~i H ... H(r, t), v = v(r, t) nu sint funcpi de 6 deoarece mi~
carea este simetrica Cata de Oz.
Notlnd cu q debitul prin suprafata cilindrica de raza r ~i inal\ime a
rezulta:
q = (21t1'a} V = 27< rak ( - ~~) . (16-81)

Ecuapa de continuitate se obtine scriind ca diferenfa de debit pe su-

prafetele care delimiteaza coroana de raze r ~i r + dr provine din cedarea
apei in tubul corespunzli.tor, datorita scaderii cotei piez-ometrice in timp.
Volumul cedat in timpul cU este:

[
21< (r + dr)
2
ws] ~ol cU.:::: 21t Sr dr ~or cU.
ln acel~i interval de timp, prin pere\ii tubului circula un volum dq dt.
~allnd cele doua, \infnd seama de concordan\a semnelor rezulta:

- dq = - -oq dr = 2tt Sr -aH dJ dr. ( 16-82)

a, a1
S-a pus semnul minus fiindca la aH > 0, dq < 0, cu debitul considerat
a1
pozitiv tn sensul axelor (respediv dupa r ).

553
 lnlocuind cleri\'ata Jui q din (16-81) se ob!.ine ecuatia:
.!.!!. + .!.. !!:! = 2. au . ( 16-83)
ar r ar 4 a1
Accasta ccua\ic estc de fapt ccuatia ( 16-35) transformata in coordona-
tC'le polarc (pentru It = a ~i simetrie axi2.la).
Sc obscrvii ca In ambele ecualii apare produsul ka. In special In lite-
ratura americana, accst produs se noteaza cu T ~i sc nume~te ,.lransmis-i-
vilalca Jt.idraulica" a stratului.
Ecua!ia ( 16-83) se intilne~te ~i la conductia dildurii ~i pune in evi-
dcn\a analogia intrc fenomenclc de conduc\ie ~i mi~carea laminara a ape-
lor subteranc. Aceasta analogie se folose~te In sensul ca rezultate obtinu te
mult inainte in domeniul termodinamicii pot fi folosite direct in hidraulica
subterana.
Astkl, ecua\ia (16-83) a fast rezolvata mai lnainte in tcrmodinamica,
iar solulia a fast folosita de Theis [16) pcntru claborarea unei metodc pentru
calculul puturilor.
Cu condi\iile de unicitate corespunziitoare problemei din figura 16.28
~i anumc: la t < 0, Ii = H 0 ~i la t ;;,,, 0, H --> H 0 pentru r ~ oo, solu\ia estc:

Ho - H = _ Q_ ("' .- . d" ' ( 16-81)

<trr ak )w u

in carC':
fl =
'S
- ( 16-85)
1akt

lntegrala din formula ( 16-84) este ,.integrala logaritmicd":

.i . .- dt1
- E, ( - u) =

care se gase~te tabelata *.

." - = W(tt), ( 16-86)

Solu!ia ( 16-8'1) se poate scrie:

Q
H0 - H = -41tak W(u). ( 16-87)

Funclia W(u) se poate lua din tabelul 16-9. Tinind seama ca pentru valori
mici ale lui 1' (deci t suficient de mare) rezulta:

W(tt) = - ,(- 11) .=: In(~),

cu b = e0.m = 1,781, se poate scrie solu\ia aproximativa (pentru t foarte

mare):
(16-88)

Vezi lanko E. Emde F, Functiontafeln mit Formoln uod Kur"l'en u tabelul 1~9.

554
 TA88LUL 16-9

Va lorile inlegralti logaritmice

W(x) = - E,(.t) = J~ e~/xd.t

.

I I x 2x I ) x. I x I 5 ". I 6 ". I 7 " . I 8 x.
I tx

10- 1 33,% 33,27 32,86 32,.58 32,35 32,17 32,02 31,88 3 1,76
10-1 31,66 30,97 30,56 30,27 30,05 29,87 29,71 29,58 29,16
10-10 29,36 28,66 28,26 27,97 27,75 27,.56 27,11 27,28 27,16
10- u 27,05 26,36 25,96 25,67 25,-H 25,26 25, 1 l z.t,97 M,86
~ 10-11 21,75 21,06 23,65 23,36 23, 1" 22,96 22,81 22,67 21,.55
10-11 22,15 21,76 2 1,35 21 ,06 20.81 20,66 20,50 20,37 20,2.5
10-. 20,15 19,45 19,05 18,76 18,51 18,3.5 18,20 18,07 17,9.5
10-. 17,84 17,15 16,71 16,16 16,23 16,05 1.5,90 15,76 l.5,6S
10- 7 15,51 11,85 11,41 11,15 13,93 13,75 13,60 13,46 13,31
10- . 13,24 12,5.5 12,11 11 ,85 11 ,63 11.15 11 ,29 11, 16 11 ,01

lo-" 10,91 10,21 9,81 9,55 9,33 9.14 8,99 8,86 8,71
10- 8,63 7,91 7,53 7,25 7,02 6,81 6,69 6,55 6,H
10- 6,33 5,61 5,23 1,95 1,73 1,51 1,39 1,26 1 , 11
10-1 1,01 3,35 2,96 2,68 2,17 2,30 2,15 2,03 l ,92
10- 1 1.82 1,22 0,91 0,70 0,56 0,15 0,37 0,31 0,26
1 0,2 19 0,019 0,013 0,0038 0,0011 3,6 . 10-< 1, 2 10- 3,1 10-1 1,2. 10-
 Apllcatia 16-10. Laun pu\ In strat acvifer sub presiune se fac probe de pompano pentro
de.term.inarea eoeficien.tu.lui de permoabilitate. Se cuno&e grosimea. stratului acvifer o = 1.5 m
~I debitul constant pompat Q - 30 l/s = 2590 m'/<i.
DenivclAril mlsurato l.n lr-un put de observatie. la distanta r = 60 m de pu\ul dJn
care so fac pomparile, slnt date In tabelul 16-10. Se cere sa so determine /1.
TABELUL 16-10

Ti1np d(I l:. lnecput~l pompltU, I

..
Pefllvelltru
obkrvata, 1
[ )
-'
(m 1/d)
[Secuod~)
I [Zlll

65 7,5 . 10- 0,52 4,8 . 10

81 9.72 10-< 0,70 3,7 . 10
120 1.38 10-< 0,92 2,6 . 10
170 2,0 . 10-a 1. 13 1,8 10
260 3.0 . to- l,'15 1,2.. 10'
i.'.10 i ,96 10-0 1,70 7,25- 10
660 7,65 10-' 1,90 i,7 . 10
880 1,02 10- 2,30 3,5 . 10
1730 2.0 . 10- 2,90 1,8 . )(JI

2820 2,37 10- 3,20 1.1 . 10

'1440 5.H- 10- 2 3,50 1 . 10
7800 9.0 . 10- i .00 .. - 10

Rezoluarc. Se traseazl graficul u- IV(u) dupl datele din tabclul 169 ~i pe o alt.\ foaie
de calc graficul s - f ( ~) . So .uprapun ccle doua grafice plnil coincid (lig. 16.29). Se plge

srm;
10~-.--.,--~~-~-.--.--.,---,

2
2 1-- - -

5
5
2
Ql'--*'--7.:.:.....~l<-"-+-"-7~2'"*""~'-t1-m"-":27-*~7-~
10-4 102 2 5 ID-1 2
Fig. 16.29. Meloda Theis pentru determinareo caracte-
risticilor de filtratie (aplicapa 1610).

556
un punct oarecare M peotru oare se citesc s = 1.0 m ~i IV(w) ~ 1.6. Orn formula ( 16-87) sc
determin1 c-oeHcicotul de permeabilitate :
Q 2590 x 1.. 6
k ~ - - IV() = - 19,3 m/zi.
1i<o.s 1 x 3.11 x 15 x I

16.9.6. Put perfect fn acvlfer cu suprafatl liberl, flrl alimentare

Ecuatia generala tn coordonate carteziene estc (16-33), cu e: = 0. Ecua-

tia este greu oe integrat, fiind neliniara in It. Ea se poate liniariza ~i aduce
la forma (16-83) daca se scrie debitul conform ecuatiei (16-81), considerfnd
a= h, adincimea medie a curentului subteran. Ecuatia (16-33) se trans-
forma in (cu c = OJ:
a1i + i)Jh " a1i _
ax ay - ~ a; - 0 .
care tn coordonate polare (fig. 16.23) se scrie astfel:

ah + 2. !!!.. = ~ !!!.. , ( t 6-89)

ar ' a~ "" ill
deci ecuatia de aceea~i fonna cu ( 16-83).
Concluzia este ca pentru mi~carea cu suprafata liberli se poate da o so-
lutie aproximativa de tipul celei de la punctul precedent:
H0 - h= ..J?...., W(u), ( 16-90)
1r. ""
unde:

f4 =--
,-J "
1klT.
( 16-9 I)

La acviferele cu suprafata libera, coeticientul de cedare (egal cu 11,)

nu atinge de la inceput valoarea normalli. La inceputul pomplirii apa este
cedata mai greu ~i coeficientul de cedare este mai mic. Pe ml'lsura ce tim-
pul de pompare cre~te, coeficientul de cedare cre~te, din ce in ce mai incet,
stabilindu-se practic dupa un anumit timp [3], dat de formula empirica:

"
_ 5,35 10' SH,
T -
"
. [m, sJ ( 16-92)

unde S este coeficientul de cedare, H - 0 grosimea acviferului, k - coeficien-

tul de filtratie.
Notii. Rezultatele de mai sus permit sli se completeze consideratiile pri-
vind raza de actiune a putului [ 15]. La un ti mp t foarte mare se atinge un
regQii cvasi-permanent caruia i se aplica o ecuatie de tipul ( 16-88) a carei
derivata fn raport cu timpul este:
B(H0 - h) Q I
-'--=---' =- - - (I 6-93)
at 17toA I

557
~i aratii ca la t foarte mare suprafata piezometrica dcvine cvasistabila, adica
mi~care cvasipermanenta. Ecuatia ( 16-88) pusa sub form a :
iaht

H0 -
V
H = -Lin~ ( 16-9~)
2nak t

~i comparata cu ( 16-61) de la regimul permanent:

H 0 - lt 0 = -
Q-ln R,
2r.ak r0

arata ca radicalului din (16-9'1) i se poate atribui semnificatia de raza de

influenta :
R=Via/11 1 ( 16-95)
bS
iar pentru mi ~cari cu suprafata libera :
R = vi~kt ( 16-96)
bJrc

Din ( 16-93) se vedc ca timpul de cvasistabilizare este proportional cu

Q/(~rrak) ~i<leci raza de influen capiita expresia (coeficient de propor-
\ionalitate C0 cu semnificatie de grad de nestabilizare) :
R = vC0 r:~b. (16-97)
Apare ca raza de influen\a (la acviferul nealim entat) depinde de debitul
pompat ~i de coeficientul de ce<lare, dar nu <lepinde de k. Depinde indi-
r ect de k prin Q, care este cu atit mai mare cu cit k este mai mare (la H 0
~i h 0 dati).

16.10. FILTRATIA APEi PRIN MASIVE DE PAMfNT

16.10.1. Descrierea generali a fenomenului .

Scheme constructive
Barajele, digurile ~i batardourile de pamint constituie mas.ive de pa-
mint supuse actiunii apei sub sarcini care variaza de la citiva metri la peste
o suta de metri. Sub sarcina de apa, in porii masivului ia na~tere un curent
care creeaza in corpul masivului o zona mai umeda supusa actiunii fortelor
bidrodinamicc, ceea ce are implicatii asupra conditiilor de stabilitate ale
masivului de pamint ~i in acela~i timp conduce la trecerea unni debit de apa
care uneori poate fi important.
Pentru o prezentare mai amanuntita a fenomenului se utilizeaza fi-
gura 16.30, care infati~eaza un baraj de pamtnt omogen ~i izotrop. Barajul
are sectiunea trapezoidala, cu taluzurile din aval ~i amonte inclinate, cu coefi-
cientii de taluz m1 ~i "' definifi pe figura. Barajul este a~ezat pe un pat im-
permeabil orizontal PP'.
In amonte de baraj inltimea apei este h11 in aval !12 , iar sarcina este
H = h1 -h2 Sub acfiunea sarcinii H prin baraj se creeaza curentul

558
 Lu,;, ,,,; ''"''

Fig. 16.30. Filtrnfia prin baraj de p3.mtnt <>n>ogen.

de filtralie cu suprafata libera EFG. In schema de mi~care perrnancnta
linia EFG reprezinta o linie de curent de-a lungul careia potentialul ''ariaza
dupa legea cp = -kH = - kz (vezi relatia 16- 19). Por\iunile de taluz DE
~i HA reprezintii linii echipotentiale, fiind lini.i de infiltratie ~i rcspecti, de ex-
filtratie, in contact cu apii in repaus.
Jnfiltra\ia se produce cu linii de curent normale pe linia taluzului DE
apoi liniile de curent se curbeaza u~or. ln zona centrala liniile de curent
au o curburii mai mica, o dircctie aproape orizontala - in special in apropiere
cle patul impcrmeabil orizontal - astfel ca mi~carea are in aceasta zonii
un grad de neuniformitate mai redus ~i, in general, poate fi asirnilata cu o
mi~care gradual variata. tn zona de ie~i re, mi~carca are din nou un grad
de neuniformitate rnai pronuntat. La ie~irea :in bieful aval, in partea de
jos, liniile de curent sint normale pe linia echipoten\iala A H . D easupra
punctului H , fntre H ~i G, se formeaza o zona de izvorire. ln punctul G
linia suprafefei libere iese tangent la taluz; liniile intcrmediare, dintre G
~i H tac cu taluzul un unghi variabil. Punctul H este un punct singular.
La masive din paminturi mai fine, deasupra liniei suprafetei libere, se
formeaza o zona de apa capilara a carei inaltime cstc in dirccta lega tura
cu finetca materialului; zona umeda a masivului ~i a taluzului a val se
latinde a~tfel peste linia EFG ~i, duce la cre~terea debitului pierdut ca urmare
a filtratiei prin masiv.
0 portiune umeda de mare in tindere in corpul masivului $i mai ales
prezenta ei ~i a fenomenului de izvorire in zona de la piciorul taluzului
aval, are efecte negative asupra stabiHtii\ii taluzului ~i asupra stabilitii\ii gene-
rate a masivului. De aceea, in practica constructiilor hidrotehnice, pentru
miqorarea acestor efecte, se utilizeaza diferite solutii din care cele mai folo-
site sint aratate in figura 16.31.
Dupa cum se vede, se recurge atit la solutii care au efe<:t asupra zonei
din aval, cit ~i la solutii care actioneaza in corpul masivului sau !n parlea
din amonte.
Pentru hidraulica subterana se pune problerna de a determina curba
suprafetei libere, debitele de apa ~i in general caracteristicile curentului de
filtratie pentru astfcl de scheme. Problema se incadreaza in clasa mi~ciirilor
cu suprafata libera, cu conditii la limita relativ complicate, deci cu mari difi-
cultati de tratare exacta. Problemele dcvin ~i mai complicate daca se con-
sidera regimul nepermanent. De aceea, majoritatea lor se trateaza Clt aju-
torul modelelor de mi~care permanenta. ln acest cadru exista nurneroase

559
 d

I.

c f

- - -- -
,.
Fie. 16.31. Di!eriu solutil pentru m.iqorarea efectelor negative ale filtrai;ei prio
baraje de pimlnt:
- t.altea dreuntt; 6 - ll:ld.tu.re.a taluuhal aval (drel'laJ pe talua) ; c - mJa de Uu)IJ'e: 4 - d.reo
t ubulr: - budtietl drcmanll : J - ec,.n dt etu.,.arc.

scheme rezolvate [12, 13, 15, 1). Lucrarea lui V. Pietraru [12) prezinta o buul
sistematizare a problemelor rezolvate 'i este utila pentru practica de
proiectare.
ln afara modelelor de ~are pennanenta, pentru uncle aspecte (go-
lirea Jacurilor, acpunea apei cu nivelari variabile asupra digurilor) se folosesc
modele de ~e nepennanenta [11, 12, 20].
'i
Complexitatea problemelor impune folosirea unei game variate de metode
teoretice experimentale, fn care un loc important U ocupa metoda miyiri-
lor potentiale 'i metodele experimentale, In special analogia electrohidrodi-
namica (E.G.D.A).
ln cele ce urmeaza sc prezinti dteva scheme simple 'i uzuale. Pentru
alte scheme se recomanda lucrarue [13, 18, 12, 19].

16.10.2. Baraj omoien ,1 lzotrop, pe pat lmpermeabll oriz.ontal,

cu saltea dr--ml. flrl apl In aval
Se considera sc.hema din figura 16.31, , care prezinta fenomenul de
filtratie la un baraj cu saltea drenanti {fig. 16.32). Tinlnd seama de carac-
terul neuniform al mi,cani, Kozeny [9] a dat o solutie aproximativa pomind
de la reprezentarea mifcbii prin potentialul complex:
/(:) = f + i<ji = yZC1, ( 16-98)
In care C este o cons tan ta real.a.

560
 h !
c 8
M

. A

L
mh
Fig. 16.32. Schema de calcul a liltrapei prin baraj omogen cu saltea drenanU.

Prin ridicare la patrat se oblin relapile:

'P2 - lj. 2 = 2Cx; ( 16-99)
oplji =Cy (16-100)
din care rezulta ca funcpa ( 16-98) satisface conditii.J.e la limita ale mi~carii
astfel:
- din ecuatia ( 16-100) pentru op =I= 0 ~ y = 0 se obtine o/ = 0 = con-
s14111, deci lilria de curent este reprezentati de semiaxa negativa Ox, a~ezata
pe fata patului impermeabil;
- tn aceea~i ecuatie, lutnd
C= - ki (16- 101)
~i
lji = constant = q (16-102)
rt.>zulta:
'P = - ky, ( 16-103)
ceea ce concorda cu conditia la limit.a ( 16-19) specifica suprafetelor libere,
reprezentati prin ecuatia (16-102).
Caracterul aproximativ al solupei apare din faptul ca echipotentiala
op = -kH, care este chiar lilria taluzului amonte, nu este reprezentata riguros
prin funcpa (16-98), pentru care echipotenpala 'I' = -kH este parabola MP.
Din ( 16-99) ~ ( 16-100) rezulta ecuatiile pentru llniile de curent ~i li-
niile echipotenpale ale mi~carii:
(16-103)

yt = 2ip'
C
(r_ - x) .
2C
( 16-101)

561
 l
M

. ..
. ..
,,;- .: :'-...-. .- :: :"'<~Y ._. ... >".:::
0 ; . : : :: : : :. .... : : .... : . : . . '. : ... A
' .
Q3111 ft,
l I1
Fig. 16.33. ~hema de calcul a !iltra\iei prin baraj omogen far~ ap~ In a"al sau cu tiltru
pe ta)uz sau cu bancllct~ drenanttL

Schema de calcul este prezentata in figura 16.33. Pentru a < 90 ea

corcspunde situat iilor 16. 30 - fara apa in a val - !fi 16.31 , b; pentm a > 90
corespunde situatiilor 16.31, c ~i 16.31, d. La accasta schema se poate
aplica procedeul expus la punctul precedent I 6.10.2. Se poat.e trasa curba
suprafetei libere cu ajutorul formulei (16-IO:i), respectiv (16-'19), pornind din
sectiunea: 1-1 corespunzatoare punctului de izvorirc G, daca se cunoa~te inal-
timca de izvorire It, ;;i debitul infiltra:t q.
Schneebeli [l:i) prelucrind rezultate obtinute de Casagrande ~i Huard
de la Marre gase~te di flmctia (pentru notatii vezi figura I 6.33);

j(a) = .!!..!_ L + I= .!!J... (I 6-I09)

H H q /k

poate rezolva cele doua probleme (a este unghiul taluzului aval).

Pentru calculul acestei functii ace.sta da expresia analitica:

lg10 _..!!!._ = 0 ,27 tg (" -

~/~ 2
a)- 0 l:i 1 (16-IIO)

sau diagrarna din 'figura 16.34, b.

Apllc:alia 16-11. Pcntru barajul din ligura 16.31. a se cere sa se determine debitul in-
liltrat pc I m lungime de baraj ~i curba suprafe\ei libere. Se dau: b = im ; Ho= 21 m;
H = 18 m; m 1 =1; m1 = 3; in ~ 0,576 (a~ IZO' ); H, = 2ru; k = 10-m/s.
Rezolvorc. Se obscrv3 di:

L = 0,3 m,H + (H0 - H ) 1111 + b + "' H0 - H 4 (111 + 111,) = 93,15 m.

Dupl formula (16-108) :

'I- k(VH + J_ - L) - IQ-' (V 181 + 93.15 - 93,-45) = 1,72 10- m'/s.m ..
~i 9 = ke de unde e = 1,72 m.

Ecuatia parabolci va fi: y ~ 2t (x + ; ) sau. y = 3,11 (;< + 0.86). dup3 (16-105)..

Sc dau valori lui x ~i se calculeali y in tabelul 16-11.

563
 Litt- ff' >c4tlttl./l.-al -415
\ -
~
2
b
I
ll.8
46
4f
" ,,,..
.....
......
.....

o.2
'\
' .
4/
30 .. so
Fig. 16.34. &raj omogen cu banchetl drenant:A ~i diagram;\ pentru caleulul
f2ll'

lMl\imii de iwortre In functie de unghiul talnrului aval (~O < o < 150). (apli
ISi''' I

cat)a 16.11).

TABEUL 16 -11

I -o,as I I I .o I I
4 .,1 0 10 lO 40
I so
I 60
I 10 I U,4S

_t._ ~2.% ~106,2 37,4 140,5 175 209,2 243,S 324

y (m] 1.72 6, 11 10,3 11.83 13.23 H ,43 13,60 18

Parabola se corecteazli In amoote, deo.vece curba supraletei libero trebuie sli lncoapl
din E ~i sl fie perpendicularl pe taln%ul amont...
lntersectlnd parabola r
= 3,44 ( + 0,86) cu dreapta y - - 1.73 x, care repreaintli
taluzul drenulul, se obtin coordonatete puactului G: x = -0,$1$ m; y = +0,99 m.

564
 Cu ajutornl diagramei diu figura 16.31, b se detuminl lni\l\imea real! de intrarc a apei
In bancheta drenanU. (.,). Pentru o ~ 120 se glsefte /(a) - 0,S. Diu formula (16-109):
q
h1 = - /(a) = 1,72 x 0,5 = 0, 86 m.
A
ln figura 16.31, b Ii.Dia lntrernpta. repruinU. parabola. iar linia plinll, curba supra!efei
l ibero.

16.10.4. Baraj de plmlnt, cu miez: de etan,are, pe pat impermeabll

Se considera schema din figura 16.35, cu apa in a val. Dupa o propunere
a lui Pavlovski, daca k' ~ k/300, problema barajului cu miez de etan~are
se poate reduce la problema barajului omogen in felul urmator:
- se considera miezul ca avfnd suprafete de separatie verticale, adicii
grosimea constanta l .. ~i egalii cu grosimea medie;
- se miir~tegrosimea miezului la valoarea echivalent1i pentru coeficien-
tul de filtrape k dupa relapa:

- se obtlne barajul fictiv ABC'D', care se poate calcula dupa schema

barajului omogen, obtlnind curba suprafetei libere E'F'H, pentru care apoi
se reduc abscisele fn raportul k'/k In portiunea aferenta nucleului, a~a cum
se arata in figura 16.35.
In acest caz debitul este mic ~. in situapa cind exista apa in aval, fnfil-
tiJnea de izvorire este neglijabi13. ~i se poate considera ca punctele G ~i H
coincid, deci punctul de izvorfre este cunoscut, fiind la fnfiltimea h2 ~i la
distanta mJi1 de piciorul taluzului aval .A.. Pentru aceasta schema debitul
poate fi cakulat deci cu formula (16-50):
q= h(/i? - llf)
2L
m care L este indicat pe Jigurii. Trasarea parabolei M 'F 'H se face apoi <.: u
formula (1 6-~9).

-------

f'lc. 16.35. Scheml de calcul a barajului 'u un miez de etan~rt

565
 16.11. Ml$CAREA APEi SUBTERANE
PE SUB CONSTRUCTll HIDROTEHNICE

1n fii;ura 16.I! estC' rrpr<'t;tntat un caz tipk 1k filtra\ie pc sub o co n-

s t rur ti<o hidrotehnicii. Estc vorba d e o cc111struqie de retinere ctan ~a (sau
rdali\' dan~f1 in cazul unor rnns tructii <le pamlnl) a~czali't pe un tercn per-
1rll'ahil. uh influcnta sn rdnii hi<lraulicc rrcali'I prin dilcren1a de nivcl tntrt?
arnontc ~i a\al, prin lert'nul d<' fundatie are Joe o mi$c:l rc a apci subtcrnac
rart' sc infiltreaza prin fundul albici tn bieful :imontt' ~i c xfiltreaza in hie-
ful :i,al.
Conturul subteran al construqiei (linia BCVE) rcprezinta o linie de
rurcnt ~i dl"-a lungu l lui presiunea ,ariaza , dupa o lege uneori dcstul de
complicata, <le la valoarea yH... in punctul B pin:! la valoarea yH in
punctul E.
Curt'ntu l subteran ac\ioncaza asupra co nstrurtici cu o forta care estc
nzultanta fortelor <le prc~ iunr pc talpa fundatiei ~i a carei cunoa~ll'rc l'Stc
absolut ncccsara pcntru s tudiul s tabilita\ii gcncrale a construc tiei.
Tn acda~i scop cslc nc.'ctsar sa sc cunoasca ~i cimpul \'itezclor de fil-
tra\it, ca re dau na~tcre la forte hidrodinamkc care ac\ioneai>.a in masa ten~
nului <le fundatic. ln plus l'Stc ne\'oic sa se cunoasca cimpul , itezelor deoa-
rccc sub actiunca unor \'ill'7.e foarte mari , in anumite zone, de obicci mai
rcstrinse, pot aparc fcnomcne de dislocate a particulelor d e pamint cu efcc te
defa\'Orabile pentru s tabilitatea terenului de funda\ie. De aceea, problemelt:
hidraulice principalc care sc pun sint determinarca prcsiunilor pe talpa funt.la-
tici ~i a dmpului vitcz.clor In zona din apropierea constructiei. Datorita
configuratki conditiilor la Umita, mi~carca cstc ncuniforma, avlnd chiar
punck s.ingularc (C ~ i D in figura 16.8) cu ncuniformitatc foarte mare. In
ipolcza mi~cii rii laminar< me lod:1 de studiu aplicabita acestui tip de probleme
rstc ml'loda poten(ialului, cxpusa la punctul 16.4.
La majoritatea problemclor prac tice de acl'St tip sc poate adopta o
sc hema d e m~care planf1; in general, estc vorba ck constructii de lungime
frontalrl mare ~i dcci c urgcrea, care se produce perpendicular pc frontul
co ns truqici, capa ta carac ter preponderen t plan. La rczoh-area accstor pro-
blem<' sc aplica cu succcs mc toda potcntialului complex (\'e:i;i aplica\ia 16. I)
Considerlnd numai schcmck de mi~carc plan5 , rczoharea !or se face
in mai multe etape:
- trasarea rctclei hiclrodinamicc a mi~carii;
- calcu lul \'itezelor, pantl'lor hidraulicc ~i dcbitului, cu ajutorul da-
tclor furnizate de r~teaua hidrodinamica;
- calculul presiu nilor pc conturul subtl'ran al construc\iei.
Co11slruirea rqelti liidrodi11a111ice se face prin una din metodele cxpuse
la capitolul 10: mc toda analogid elcctrohidrodinamicc, metode analitice cu
ajutoru l poteo\ialului compkx, indusiv folosirea transformarilor conforme
~i m ctoda prin fncerdi ri succesive pina se obtine o re\ea ortogonala corccta,
de patrate curbilinii.
Mctodcl c analiticc sc foloscsc p cntru scheme simple, stilizate geometric
cum slnt cea din figura 16. 10 ~i cele aratatc tn figurilc 16.36 a, b, c. Pcntru
accstc scheme in anexele 16. 1, 16.2, 16.3 se dau d.i agrame de calcul.

566
 a b

Fig. 16.36. S.beme de infiltra~ie P" wb co nstrucfii bidrotch01ce pentru care ox ist~ sol u\ii
a nalitice .

Metoda analogiei electrohidrodinamice sau, In lipsa posibilita tilor ma-

teriale de aplicare a acesteia, metoda prin lnccrcari, se aplica la scheme mai
complicate pentru care nu se obtin u~r solutii analitice.
Mctoda prin tncerciiri este ilustrata in figurile 16.37, a, b, in care sc
arata opera\iile de verificare ~i corectare a retelei pentru a o aduce la forrn a
corecta de retea de patrate curbilinil [12].
Calettfol vitezelor, pantelor hidraulice ~i debitultti se lace direct folosind
reteaua hidrodinamica. Pentru stabilirea rela\iilor de calc ul se considera
figura 16.38, unde se separa un ochi al retelei pentru care se cakulcaza
viteza in centrul ochiului. Se alege an sistem intrinsec de axe ortogonale
o1x1yu dirijate dupa tangentele la linia de curent ~i linia echipotcntiala
care trece prin 0 1 Scriind una din rela\iile Cauchy-Riemann pentru func\i ile
<p ~i <ji rezulta:

care in cliferen\e finite se scrie:

v= 69 = 6\ji. ( 16-11 1)
6, 6,
in care tic ~i tic reprezinta Iungimea segmentului de linie de curent, respec-
tiv de linie echipotentiaJa masurate pe liniile mediane ale ochiului.
Relatia {16-111) arata ca daca re\eaua se construie~te respectind rcgula
6<p = 6.ji, deci cu acela~i pas pentru ambele func\ii, rezulta tic = ti c, ccea ce
demonstreaza ca ochiul retelei este un patrat curbiliniu.
De aceea, ca regula generala, r eteaua hidrodinamica se construie~tc
luind un pas constant 6 <p care rezulta din impartirea diferentei de potential
totale intr-un numar 11 de parti egale:
- kHn - (- kH0 ) k H
= -- ( 16- 112)
It u

567
 10

70
60 so Ottint lflO - JO
40-JQ-ZIJ
0
Oeit:kslt SIJ-70-10-SO

b
Fig. l 6.J7. lncerc.\ri l"'ntru trasarea spectrului ludroJioamic pe cale
gra lid.

Fig. 16.ll. Scbem.\ la eakalul viLerei.

 Acela~i pas se ia ~i pentru .j>, ceea ce rezulta automat din construcfia
retelei cu ochiuri fonnind patrate curbilinii. Rezulta liniile o/o, h,...,iji,.,
deci in total m tuburi de curent care transporta fiecare acela~i debit t.q =
= t.iji.
Folosind relatia (16-111) se obtine formula vitezei in centrul ochiului:
Aqi kH
V =-=- (16-112)
A nAo
Formula debitului pe sub constructie rezulta imediat din insumarea
debitelor pe cele m tuburi de curent:

q = mt..ji = m/).cp = m kH. (16- 113)

"
Aceasta formula di debitul specific, infiltrat pe unitatea de lungime
de front a constructiei.
Pan ta hidraulica se obtine direct din ( 16-112):
V H
] = -=- (16- 11~)
k nA
I
eatculul presiunil01' pe talpa fundatiei reprezinta ultima etapa a cal-
culului, ~i poate cea mai importanta. ln acest scop se folose~te reteaua
hidrodinamica, cu ajutorul careia, in fiecare punct al conturului subteran,
se poate calcula presiunea, pomi.n d de la relatia de definitie a cotei piezo-
metrice:
!:.. = H - z. ( 16-115)
y

Liniile echipotentiale fiind numerotate incepind cu 0 ~i terminind cu 11 ,

in dreptul liniei echipotentiale cu numarut de ordine i, cota piezometrica
(sarcina) va fi:
. H
H,=H 0 - ~ (H 0 - H .) = H 0 - i- . (16-1 16)
II

Calculul poate fi efectuat sub forma de tabel, sau mai bine grafic a~a
cum se arata in figura 16.39.
_ Pe linia xx se tree punctele a, b, c ... la distantele lor reale, reprezen tlnd
deci conturul subteran desfa~urat de-a lungul dreptei xx. ln dreptul punctelor
a, b, c ... se tree punctele a', b', c' ... la co ta reala a acestor puncte. Linia
a', b', c' ... reprezinta legea de variatie a cotelor z .
Pe linia xx se tree apoi numerele de ordine ale echipotenfialelor, la locul
unde ele intilnesc conturul subteran. ln stinga, acelea~i numere de ordine
se regasesc in punctele de diviziune ale sarcinii H = H 0 - H. , operatie
efectuata pe linia AB. Linia piezometrica se traseaza foarte u~r ca trccind
prin punctele care corespund acelor~ numere de ordine pe dreapta AB ~i
pe dreapta xx. Segmentul cuprins intre linia a', b', o' ... ~i linia piezometrica
exptj}:na presiunea (in coloana de apa) in punctul respectiv al conturului
subteran.

569
 10 8 0
-
fg
,8
7
6
' I'

" '15 !.: . ''

13
l 2
-......
......
I ,-.,...
~ 1

0
II 0
I tll ~1 x
. . v'
b
i
'
v~ b

-
-~-~
- -

c
r.

Fig. 16.39. Metoda gralicA peotru calculul infiltratiilor pe sub construclii bidro-
tehnice (aplicatia 1612).

570
 Aplicafia 16-12. Sc ccrc rcparti1ia de prosiuni pc radicru l u nui baraj (Ilg. 16.J9. a J
pcntru care s-a trasat spcctrul h i.drodinamic ~l se cunosc adinc.imilc apei i n amo ntc- ~J a val.
Rt~oluar~. P~ntru claritateJ. figurii dim~nsiunilc din (igura 16..39, a ap~.r m f.t. rite d e trei
'>ri In figurile 16.39. b ~i c.
lo figura 16.39. b s~ pretintA. modul de lucru urn\.i rtd indi~tiile de nUJ.i sus. i n Cigura.
16.J9, se prciinta diagra.m a de presiuni.

BIBLIOGRAFIE

1. A ravln, V. I. Nu me rov. S. N. Fif/rafionie rasct'oli gltldrole/1niuskih soor'ujtuii, Lenin-

grad, 1955.
2. B e a r, J. Ou thr. Ten-sor For"' of DisPlfsion i ir Porous J'ltdia. J. Geograplr. Res. vol.
66, April 1961.
J. Bu 1 ton . N. S. Tl~ DrtlwdtJWH of lilt U' ahf lablc undLr Nonslcady Cottditi<n1$ n ea' a Pu1,1ped
lVcll in 471 lJuconfi nt>d For111alio11. Proc. ln~t. Civ, En,c:. ,ol. 3, 1954.
4. Casa g ra nd c. A. S<epagt Tltrolig/1 Dams. ] . New England Water Work$, vol. SJ, 1937.
5. Ci a r o i i . J. A. Curgerea s;,,,u/fa,1d a /;ftiu/u; ~-i apt ; cdlrc 101 puf ltnptr/~ct (in L ru.s-3}.
l<v. Ak. Nauk S.S.S. R .. 1955, or. 2.
6. Ci o c , 0 . Mccanica f l11iddor. E .D.P . Bucurc~ti. 1967.
7. 0 arc y , A. Les fonloints p11bliqt<es de la olllt de Dijon. Paris. 1856.
8. Du p u i t, J. Etudes thl.1iri4ues rt pratiqurs suY le tnOuve-111tnl dts t OH X, Paris, 1863.
9. K o z e n y , J. Hydt aullh. Viena, 1953.
JO. Lu t hi n, J. N. Draiuage of A gtiC11l111t al la11ds. Am. Soc. of Ag-ronomy, Madison, Wis,. 1957.
11. P i etr a t u, V . C 11 pri11ire la infillra(ia neprrn1aucttld priu 111edii pern1eobrlt: $f1a t1fital1'.
Studii I SCH , 1964.
12. Pietra r u , V. Ca/cu/11/ infiltra/iilor. Ed. Ceres, 1970.
13. P o 1 u bar i a o v a - K oci n a , P . r. Ttoria duijtn;a grunto11tl1 ttJ(i, ~f o$ k\"a., 1952.
14. R e m s on , J., H or nb e .rger. G.. ~l ol1. F. Nu.,nerir.al 11ftfltods iu Subsurfi1tc..
Hydrology. Wiley, New York. 1971.
15. Sc h n e e b e J i , G. H ydrau/ique- so.ultrrai ne. E.)"rollcs. Parls, 1966.
16. The is. C. V. Tiit RtJlafiQ'n bclueen f/1 e L overing of the P iti:otntl,-ic ~'>urfau atJd l/Jt Role
and Duro.Ji<tn of D isc.Aargr of a 1Vrll usi,,g Groundwater S torage. Trans l\m, Geophys. Union
vol. 16, 1935
17. T o dd , D. K. Grow1d Wlltu Hydr()/()gy. j ohn Wiley and Sons, New York, 1959.
J8, tr o Ci D. E. ffidtoulica sp eaialil (Hidra,ullca subtcrana). I .G.B. 1970.
19. Ven Te C h ow. IJaudlH>ok of Applied H y drology , Se<t. 13, GotmduaJer (by Da,i.d Keith
Todd) Mc. Graw-Hill, New York, 1964.
20. VI a d I m ir e s cu, I. Astpra Jiltrdrr'i ntsiaflonare in dlg14r; de f?4mtn/ , Hidrotehnica,
No. 4, 1959.
21. V o r his , R. C. Bibliography of Publicalio11s Re/aliHg to w ()und Wal<'r, prcpated by lh
Gtologica / S!lrvey 1946-1955, U.S. GeoL Survey Water Supply Paper 1942, 1957.

57 1
 ANUA I.I
TAH U DE CORBS ONDENTA lllllla VllCOZJTAntA anMAnCA
BXPRlMATA t are u ala ti la ems /

..n ;
I
., cm'/
I
.. /$
I
vcm'/
I
v'B
I vem'/5

1.0 0.0100 9,0 0,651 28,0 2,015

1,5 0,0676 9.5 0,688 30,0 2, 191
2,0 0. 115 10,0 0,725 35,0 2,556
2,S 0 ,157 11 ,0 0 ,798 10,0 2.922
3,0 0, 198 12.0 0.872 1S.O 3,288
3.5 0 ,238 13,0 0,915 50,0 3,6S1
1,0 0,277 11.0 1.019 55,0 1,019
1,S 0.315 15.0 1.092 60,0 1.38~
5,0 0,.353 16,0 I , 166 65,0 1,750
5 ,5 0,391 17,0 1,238 70,0 5, 116
6.0 0 ,128 18.0 1,312 75,0 5,182
6,5 0 ,165 19,0 1.386 80,0 S,817
7,0 0 ,503 20.0 1,159 85,0 6.213
7.S 0,510 22.0 1,605 90,0 6,578
g,o 0,577 21,0 1,752 95,0 6,911
8,5 0,6 11 26,0 1,898 100.0 7,309

A/\TS)(A 1.2
DENSITATE, COEl'ICIEH'fl DE COMP RESIDILITATE $1 VI SCOZITATE LA LICHID&

e I y
I
I --...-
m' kg(

I
Oenumiro kgl
c
I ma
Apii d islilatll 1 I 000 160. IQ-I JOl.9
Ap!l de mare 15 I 020

Saramura NaCl 10% o.oo - 201.10-

20' I 0 70,7 180. 10- 109. 1
20% o.oo
20
-
I 117,80
211.10-
158.IO- 117,0

Piicurii so 982 219.10- 100

STAS 59-19 90 962 31.10- 98,2

P~cur~ so 883 116.10... 90.0

STAS 721-1 9 90 859 21. 10-- 87,S

Ulei clasa 100 STAS 751-19

indice 103 - 238.J0-7 -
Pontru alto caliU.li do ulel veii ,.ll{al)ualul lnginerului".

51/l
 A.VEXA l.J
CONSTAl<TB FlZICE ALE APE.I

erq
I o
I 10'
I 20'
I 40'
I 60'
I 80'
I 100 ~

I
y[kgf/rn'J I 00-0 I 00-0 998 992 983 972 958
p(kgf s1 /m'J 101.9 101,9 101.7 101,l 100,2 99,I 97,5
10' 11[kgls/m'J 182 133 102 66,5 17,9 36.3 28,8
10 [m 1 /s] - 1.79 1,31 1,01 0.658 0,178 0,366 0,295

A,'IJEXA t .J

GREUT.\fl MOLECULARE, GREUTATI S P&IFIU:, DENSITATI REL.AYIVE H tOSSTA.'<TA R

PE.'<TRt1 clTEVA GAZE

I Dcnitat .. re-

l
Fotmu1:a Greutatea Crcutate:a Jat-lvl r .:..~I de R
Gaz.ul
I cbin~ l cl molccularA
I a.pccifi~
kgfjNm'
ur la o ~c 1i
760 mm H~ I mf' f\.

Azot ~r: 28,016 1, 2505 0,9673 30. 13

Azot atmosferic NJ 28. 1.50 t.2567 0,9721 30. 12
Amoniac NH, 17.032 0,77l1 0,5967 19.77
Argon Ar 39.911 1,78.19 1,3799 2 1,23
Acetilen4 C1 H 1 26.036 I, 1707 0,905.5 32,56
Vapori de benzol CtH 78, 108 (3,19) (2,70) 10.86
n Butan C4 H 10 58.120 2,703 2,091 11,59
Itobu tan c.H,0 58.120 2,668 2,061 11,.59
Butilen C4 H1 56. 101 (2.50) (1,93) 15, I I
H idrogen H, 2,016 0,08987 0,06952 122.6
Vapori de apA H1 0 18.016 (0.804) (0.622) 47,06
Aer (lll.r:O CO,) - 28.96 1. 2928 1,000 29,27
Hcliu He 1,003 0, 1785 0. 138 1 211 .79
Bioxid de sull so, 61,066 2,9263 2.2635 13,15
B ioxid de carbon co. 11,01 1,9768 1,5291 19. 11
Protoxid de aiot N1 0 1.1,016 1,9780 1,5300 19. 14
Oxlgen o, 32,000 1.12895 1. 1053 26,17
Me tan CH , 16,012 0 ,7168 0.5515 52.95
Neon Ne 20, 183 0,8000 0,696 1 12,01
Oxid de azot NO 30,008 1,3-102 1,0367 28. 19
Oxld de carbon co 28,010 1,2500 0,9669 30,26
Propan <;H, 11,09'1 2,019 1.562 19.23
Propilen c,H. 12,078 1.915 1,-181 20, l.S
Hidrogen sulCurat H 1S 34.082 1..5392 1. 1906 2'1.89
Etan C1 H 1 30,068 l,3S6 1,0-19 28,19
Etilenll C1H 28,052 1.260.5 0,9750 30,26

573
 ANEXA l.S

VISCOZ ITATEA CJ"IMATICA $1 Dl"AMJC.' A CA&llOR PUR!

LA PIUISIU"U ATMOSPIRICA $1 TEMP&RATURA 20' C

Vl11coail te> Vi1cotllate

dlnmltA cJnematld
Oenumlrr"
10' 'l [k:'.1 10' [~' ]
I
I 2 I )

AOl 17,05 13,31

Amon inc 9, H 12,00
1\ rti:on . 21.37 11 .79
A<o tilcn~ 9,61 8,05
\-.1pori do hcntol 7, 13 2,01
Bu tan 8.51 3, 11
H1drogcn 8,65 9'1,27
Vapori de np~ 9,22 11 ,21

Acr 17,62 13,36

Htliu 19,61 103,30

Bioxid d e sull 12,06 1 ,01

Bioxid <le carbon 11,30 7, 16

Oxi gtn 19.6' 13,19

Mctan 10,56 11,19

Ox1d de carbon 16,88 13,26

Prop.in 7,67 3,72

Propilc11 7,80 3,99

H idrogcn su llurat 11.98 7,63

Clnnot;tn 9,58 1,02

Acid cianhidric 7, 11 5,72

Etan 3.72 6,30

Elilen 9,51 7 ,16

574
 A ~'YE .'rA S. I
RVGOZITATA ABS-OLVTA A tO~DUC1'ELOR ~I CAH.UELOR
Cdup:a I . e. ldt'h:llit)

Gru,p -~~~~~-__~P___n_~-~__d
ti condltiilttde_"_ ''_'_'_'_''_'_''~"-'P__~_.,_._'~~~~1~~--_-::2_
exploat:in: .. ~_~~-

2 ;

A . CONDUCT M.ETALICE

l Tub1tr-1 lrase

I Dio alam.'\. b ro nz, plu1nb. tehnic nctede 0,0015-0,010

2 Din aluminiu. teht1ic nctcde 0.015-0,06

11 Ti /rasc de fr/ ( tomercialt)

I Noi. ncintcate In cxploatarc, in functic d e durala

depoiit~rii 0,02 -0,lO
2 Curnte. dup~ roulfi ani de exploatarc plnil la 0,0i
3 Bitumntc pin~ la 0.01
1 Conducte de termoficarc pcntru aburi suprainca.lziti
sau apa. ealda. in condi tiile dctacraril ~i c ura~irii chi-
mice a apei 0,10
5 Conducte de transport de gat, dupl I an de ex-ploatrc 0, 12
6 Coloane de ncoperire la sond,e de gaz, tn di {er1tc
condltii , dup!'l cttiva ani de cx-p1oata.rc 0,0-1 -0,20
7 Coloane de exp toatare la ~onde de ga.z. dupil ctiiva
ani de expJoatarc 0,06-0,22
8 Conductc de trnns-p orl de al>uri s.atura'i s-au apA caldR.
cu sca.p1ri ne3lijabitc de apa {pina la 0.5~'c,) ~i cu
dez.a.~rare 0,20
9 Conductele de api -ale sistemelor de in~liire indl
1erent de sursa de aliment.arc 0.20
10 Gonducte de \ltei in condijji aormale de cxploatare 0,20
11 ldem, putin corodate -0.4
12 l dem, cu mici depuneri de piatrtl -0. -1
13 Conducte de aburi, cu exploatare periodi.c~ (cu intrc
rupcri) ~i de condeusat cu sistem desc:his de condensat 0,5
11 Conducte de aer comprim.a.t de la statii de comprc-
soare cu p iston ~i tu_rbocompresoare 0 ,8
15 Dup.\ c:l tiva a.n i de cxploatare in conditii dlfcrite
(corodate sau cu mici depuneri) 0,15- 1,0
16 Conducte de condensat, cu exploatare periodic.A. tti
conducte de apa. firl dczaerare la. alimentare ' i f~rA.
epurare chimidl, cu pierderi marl de retell (1,5-3%) 1.0
17 Coaducte de ap~ In eKploatare 1. 2- l, S
18 Cu mari depuneri de piatrA -3.0
19 Conductc scu suprafata. 1nterioarA in stare proast!l.
1mbin1rl nou niJorm p~uite ;;:.s,o

575
 I 2 J

111 Talliuri dfl nJtl &Dl't1pltt .tudaf1:

I No1 fl \'cchi tn stnrc bunA, cu lnl.binft.ri sudat c 8(1U

nituitu 0,01 - 0.10
2 f'ronspl'\l hitun1ntt1 ......0.05
.1 1\fluto In cxploalnro, cu bitumnl p;1r1i ill flptl.lat,
corodatu -0.10
1 Afl:1lu In cx1>1011U1rc, cu co roii11no uniform~ -0.13
~ fllrd ncrcguln_rjt:lt I vizibile ht lnbion.ri, IA Interior
ncvpcrilo cu lac (l:(roitimua stratului circa 10 mm) ;
t-\upra<aia In stare bund O,J - 0,4
6 MugistrnJclc conductclor de ga.i tlupA cllivn nni tlo
explQatnrc
7 Cu sudurll lrtul8vcrtcnlA. simplh SAU <lub)d. la intrior
ncopcrito cu lac (grOf'imen ci rc.a 10 mm) s:u1 fl'ltl\ l&c,
1nA1 nccorocln LA 0,6 - 0,7
8 Acoporittl cu lac la lnhl rior. dRr cXJ'uSA oxid:krii;
murdAriti\ In procc!lul oxplontA.rii In Apa, tn~A necorodatA 0,95-1.0
9 Conductclti 1n.ngi~tr._Jc de gaz., cu drpunor1 In straturi.
dup4. 20 do ani do cxploataro I, I
10 Cu s u(.lur;\ tra.n!lvcrs:,ld dublCL. nccoroc.latft, 1nurdArit6 Jn
cxplontart) c.u opA 1,2- 1,5
l1 Cu dcpuncri slnbo 1.5
12 Cu auduri\ tran:.vcranli\ dublA; putornic corodate l,O
13 Cu importanto dcpuutri 2,0-1,0
11 Conductolo rejololur urbane de g dup~ 25 do ani de
explootare, cu dopuneri ncuniformo de gudron ti naf ..
tu.linl 2,4
Cu suprafatu. In stare proast.i\, cu plsuirtJ ncuniformA
" a 1mbin1.ri lor

IV Codutle d~ o/al niluilo

I Nituit<1 longitudinal ti transversal cu un rind de

nitura; lu interior dato cu lac (grosin1ca. :;tratului
10 mm) ; cu suprafata In stare bunA 0.3-0,4
2 Cu nituiro tonaitudinal'A. cJubl~ ti nituirc tran1vcrSllUl
irnpln; la Interior date cu lac (strnt do 10 mm) sau
fArl lac. dar nccorodatc 0,6-0,7
3 Cu nituiro longitudinolft. dubll1 fi ujtuirc trnnsvcrsalA
simplfl ; la interior date cu &1nonJA. 1,2-1.J
1 Cu 1 - 6 9iruri do nituri longitudlnlc dupa o lungll
durotA de exploatere 2,0
~ Cu 1 ~iruri transvorsnlo fi 6 ~i ruri longitudinale de
nlturi : cu roeturile petrecute 4,0
6 Cu Ht.urea supralolci' /oartt! prons.tA, cu tmbinAri
ncphuite ;;.5,0

v Cond11cl df o/r.l 1itt-eolf1

I Z1nc,Lre lngrijitO.. nou~ 0,07 - 0,10
2 Zfncaru ubionultA 0, 10-0,15
VI Zincolr, diH labld d~ o/t l
I In a tare nouA 0,1.5
2 In oxplontare cu upt 0, 18

576
 I 2 l

VII Co"'1.11cle de /ontd

I tn stare noua 0,25-1,0
2 In stare nou~ . bitumate 0, 10-0, 15
3 Date cu asfalt 0, 12 - 0,30
1 Conducte de apa. aflate In exploatare 1.1
:; In exploatare, corodatc 1,0- L,5
6 Cu depuncr-i 1,0- 1,5
7 Cu importante dcpuneri 2,0-4,0
8 La curA\irea dupll mal multi ani de e:-.,,loatare 0,3-1.5
9 Puter:nic corodatc plnA la 3,0
Vlll Jtheoburi
, I Tablli. de acoperi~ nevopsilil. 0,02 - 0,01
2 Tablll. de acopori~ rnpsit:i 0, 10 - 0, 15
B . Conducte fi canale din beton ~i cimnt
I Tuburi dt be/on
I SuprnJata sclivisitil., In stare bun~ 0,3-0,8
2 Conditi i mcdii 2,.5
3 Suprafata bruU, rugoas~ 3,0-9,0
11 Tubufi de bclon a,mat 2,5
lU Tuburi de a::bocime11t
I Stare bunl!.. nol 0,05-0,10
2 Stare medie -0,60
IV Tuburi de cin1e11t
1 Sclivisite 0,3 - 0.8
2 Neprelucrate 1,0- 2,0
3 Cu mortar de ciment nC$Clivisit la tmbinari l.9-6,1
v Cano/ cu lt ucuia/6 de. mortar U. cirncnJ
I Tencuial:t tngrjjiti din ciment curat cu rosturile
scHvisite; fAra neuniformit.:Ifi , tratatA cu cofraj metalic 0,05-0,22
2 Cu sclivisirc simpl~ 0 ,5
VI T1mci1ia/ll pe rabif 10-15
Vll Cana}c ceran1ice zmdJ/uiit I ,1.
Vlll Placi de bt/Off de :gurd 1,5
lX Pl4ci de :glfrl 'i
n1o:a.ic dt alaba.str11
Executie uetngrijita 1,0-1,5
C. Tu burl d e lemn, placart i sticlii
Tuburi de le1n-n
I Sclnduri trase foarte lngrijit
2 -0.1.5
Sclndnri trase ingrijit -0,30
3 Sclnduri brute, ajustate -0,70
1. Sclnduri brute
.5 1,0
Tuburi din doagc 0,6
lI Tub1"i di!t p/a&11j
I Plaoaj de bunJ. calitate, d in mestea~n. cu fibrele
a~eza te transversal 0,12
2 I dem, ou fibrele a~ezate longitudinal 0,03 - 0,05
111 Ctmduete dt sl ic/iJ
SticlA curntl 0,001.5~0.0IO
D. Galeril
I StlncA brutli, radier betooa~ 10-102
2 Stln~ brutli pe tot perimetrul 10-10

577
 ANli.f A s.1
COEPICIENTll 0 R UCOZITATll DIN PORllllULUE PAVLOVSKI,
MAllllll<G ~I CAMGUILLEY - ICU1TE
(dupi c. M.ateUcu)

Se la to prei"'tc
Nr. ,. v._riai~ de fapt
c.rt. r-;atur pcrritilor conductti s;i,u unalulul de la ... la I l / f!I

5% I _:s'r.
I
I 2
I J
I I s
'
I Stiel~.bronz. suprafe1e } noi, loarte
1~cujte,emailatc nctcdc1 0,007-0,009 0,008 125
Azboci'm ent. ciment centrirugat io seiviciu 0.009-0.013 O.Cll 1 90

2 Lenin

Geluit, dulapii in lung, incheia.ii tngrljit 0,00.9 - 0,013 0,012 83.3

Geluit, dulapii n'!;it zati trnn$versat 1ngrijit O,Oli 71.5
Ncge1uit, dulapii in Jung 0,012-0,0IS 0,015 66.7
Negeluit, dulapi i tn.u1$\crs.ali 0,017 58.S
Se adauga. la ,, :
Cind 50% din curbe s.t nt line 0,001
Cind n1ai to:.te c:urbclc $int acc;e.ntu;1Lc 0 ,002

3 Fier, / onto. C1/1/

Fo ntA curat!\ nou ~ 0 ,010- 0.015 0,012 83.3

Font~ incrustat~ sau t 1 1 Dc rculizat~ 0,015-0,035
,,
Ta.bl3 de ofel , sudata in stare bunt1 .
asi.lltatt\ lngrijit 0,0075- 0,012 0.001 90.8
T-abll\ buo:t. asia.1 tnt1, i :l scrviciu 0.012 83.3
ldein, .sudatA tn Ju_nf: ~i nituit1 tranS\'t'ts;\l 0,012-0.01 7 0,0li 71.5
ldtm. nituit:l tn lung ~I tra.n $\'Crsa l _pin3.
J3 o grosi me de 10 mm 0.015 66,7
Idem. pes1e 10 mm 0,016 62.5
ldcm c;u tripl!k nitui rc, gt"oslmc_ mai mare
de I~ n1rn 0,017 58,8
fden1, grosime mai mlca de 15 mm 0,018 55.7
Idem, cu nituire puternic1, tn_stare proasU 0.019 .52 7
Idem, ondulatl tr.&n$\'trsal 0.022 1.5.S

1 B tlOn de &i1uenl

a) &ton oetcncuit ~

Cofrl metalicc 0.013 76.8

Colraje de sclnduri gcluie. bine intht-
late, bine cotnpactate O,OH 71 ,5
Cornjc, sctnduri negeluite cu rosturl
brute. exocutic bun{t. 0 ,015 66,7
Cofr:ije brute_. rosturi oeglijen.t executa.te 0,016 62.3

5.78
 ANEXA S.2 (u1tlittut1r)

I
I 2 I )
I I s.

I>) Beton tencuit

Ciment scli"i.sit, exccutat loarte

ingrijit 0,011 90,8

Idem, executat lngrijit, rosturile de

dilatajie tcncui.t e, curbe puiine, cu raze
mari 0,012 83,3

e) Pereuri de beton spoit cu Japte de

clment, rosturi l;l 5-7 m distanti\ 0,011 71,S

d) Beton torcretat
Suprafata frec:atl cu perii de otel 0,018 S5,7
Suprafata luatl neprelucrat.~ 0,019 52,7

t} Beton vcclli , a!terat 0,020 50,0

/) Beton exeeutat ingrijit, pe care S~ii!

prins pitlta d~ cana.l 0,013 76,8

.5 Btl(m d a.fall ~ morlar a. as/alt

a ) Executat turnat 'i netcz.it 0,01-t 71,5

I>) Executat prin penetra\ie 0,020 .50,0

6 Cdr6mid4, piaJrd ceromU:4

J>iatrl de talie bine exeeutatll 'i rostuiu } 0,013 76,8

Clramidll, idem, idem
Piatra. brutA rostuitll, dup~ calitatea
lucrlrii 0,017 - 0,020 0,018 55,7
Bolovani de rlu cu mortar 0,022 15,5
Zidarie de gabioane 0,027 37, 1
Anrocamet>.te 0,030 33,3
Pereu de pictri' cu grlunte de 10 mm 0,020 .50,0
Pereu de pietri' cu grlun\e de 50 mm 0, 025 10. 0
Jghcaburi a.le torentHor, din piatril. ,;
mortar de ciment 0,028 35,7
Olane de argill arsl 0,011 -0,017 0,013 76,8
Conductc de caaalizare, \'itrificate 0,010-0,017 0,01-t 71 ,.5
 A.NBX A $.2 (ro"'l"M11)

I
I l l
I I s

7 Stlncd

a) Stlnc4 DeQptu~it.\

Canale 'i galerii executate curat, di ..

mcnsiuni mari, stratiJic.a~ie orizontaJ:l 0,020-0,02S 0,022 1S.S
ldcm cxccutie mljlocie, toat,e col~urile
fi ind tndepl!.rtate 0,025-0,035 0,033 30,0
ldem. suprafete ncrcgulate. eolturoasc 0,038 - 0,047 O,OiO 25.0

b) Stlncli In parte c~ptu~it~;

Prin torcretare sau tencuire, f:Lrll <:On-

struirea radierulul inferior (tunele f~ra
pre.siune) 0,022-0.030 0 ,025 10.0
Idem, !nsi cu construirea radierului ~i
tencuire parfiaJa. a peretil~r 0,019-0,027 0,023 13,S

8 P4mtut, prrindi/

CanaJe de loess sti:u de pietri1 oti de pl

mint lndesat. aooperit cu un stra t sub~ire
de argilll snu nt\mol fin, suprafcte foarte
regulate, rRze de curburd mari 0,016 - 0,018 0.017 58,8
Canale ma.ri $l mijlocii In conditii bunc
do cq>loa.t arc. suprafet.e le ac.opcrite cu
argila sau pictri~ mtJit 0.020-0,021 0,022 1S,S
Canale cu prundi~ mijlociu 0,025 10,0
Canale d e Jut cu mici rddtlcini i~ind din
p~mlnt 0,027 37,1
Canale cu tnaluri tnvorzitt $1 pe aloeuri
cu taluz urile stricate 0,030 33,3
Canale cu profil nereguliit cu veget-c1.tic
bogatA 0,035 28,6
Canale de drcnaj 0.030-0.038 0,035 28,6

9 Ptfoie 1i riwfi. ''"' slralul de prurulif esle

fix:
a) Pietri' fin cu nislp mult 0,020 so.o
b) Pictrif 10-30 0\0\ 0,022 "~.s

c) P ietril 20 - 60 mm 0 ,02S 10,0

d) Pietri' 50 - 150 mm 0,030 33.3

) Rluri de n1untc cu IJolovani 0,030-0,035 33,3-

/) Rturi alpine
neregulate
'i c.arpatine cu albii foarte
0,030-0,100
28,0
33,0-
10,0

580
 ANEXA S.J

llOUICIDmJL DE UZISTDT4 LA COJIDUCJE (CAJIAU) lnEDE (RI> J llO)

I . Slhm.I circular fl dttplunghlulue

( : s.: 0,5 ... 2,0) :

VD
I. I . 2000 <Rt < 1000 ; Re = -
v
>. se detcrmin1 din graheul o.
1.2. 1 000 < Rt < 100 000

A1 - 0.31 61
'-= -L- -
V 1- - Y Rt
--
D 2&
1.3. Pen/"' vaiori Re > 1 000

h1
>. - ---- - - - - -- - - se determin1 din graficele o t i b.
L VI ( 1.8 11 Re - 1,61) 1
D 2g

2. S:!iune intlMA

uode X 1 se determinl cu ajutorul graficului c.

YD
R<=-
v

0010

0016
COi<
a.011 _i::: ~ 11.IO'
ta'}
10 i:,
11.0IO
o.oor
( 4 (116

/,3 I'/)4
~

,, '-
::: :; 10'
O.llllf /
o.orn
H-<.+t--+-->--l ~H-l-"!'11 1.2 o~ -
l-l-+Hl--l---1--l---H-IR rn:)i;;
6 10 1 4 f 10 2 4 6 1011 I I - 0 Q2 (!4 Q.6 0.8 10
b c

581
 A.VEXA S. I

COFIC1El<TVL DE IU!ZISTE~TA Lt. coimucn: cu RVGOZITATI: GllAXVLAJlA (It > l OM)

I , Socfiuoi circular< fl dr.ptunghiularc

( : ;,, 0,5 ... 2.0)

>.=
,,,
, ..t: L
lg D

$C ia din graCic,
2. Socfiuol inela:e

unde 1r, se ia din gra.f1cul t din .ln.:"a .S.3.

0.080
0.010 tl,1~~~;1
0.060

Q 040 ~-
0.050 1~~~111
0.030
Q025
aozo
Q0/5
Q0/2

ao10
Q(XJ!J m~I~~
0.IXJ8 Z J Hi&

582
 ANXA S.S
l01171CJE!iTI1L DE ltlllSTEH'f.\ l LA COND~'CTE (CAl<Al.1 Tt:lflOC (R> 2000)

l. ~cllwiu Cinlllari fi dplunghllllarl ( : = 0,5 .;- 2,0 )

Sc dctennina

l. - -~-
h1 - I _ _ __ _ (loro1uln Colobrook
_ _ __ _...;... ~ White)
1
L u ( l I 2,51 k )2
D2g - gRe():+3.7 1D

Pentru -
"D ~ O,OOOS
. 0,0125 se poate lu;i. aproximati" :
~

"
). .. 0,1
(
l ,16-
D
+ 100)0,25
-Rt .
\ "alorilc calculate dup:t accstc lormule sfnt date in d1ag rama d,

2. Sccliuoea lnelari

unde J< 3 st ia din gralicul c, anc:-<a .5.3.

N old
~cl

~ < (!...) D
D ''"'
atunci calculul se face pentru conductc nctede dupa anexa S.3. \ 'o loa rca (.!...)
D ti m
eslc datA
In gralicul b, In runctic de num!lrul RC)nold.

a.
 VALORtul COIPICJDfTVLUl C - l.. R''
~

0 .009 0,010 0,011 0,011

I 0,01) 0,014 O,OIS

~
J
111, l 101 90,9 Bl,I 16,9 11. 66,7

0,0 1 56,6 16, i 42,2 38,7 35,7 33, 1 30,9

0,02' 57,9 52. 1 17,1 13,1 10, 1 37,2 31,8
0,03 61 ,9 55,7 50,6 16, 1 12,8 39,8 37,2
0,01 65.0 58,S 53,2 18,7 15,0 il.8 39,0
0,05 67. 1 60,7 55,2 50,6 16,7 iJ,3 40,S
0,06 69.5 6Z ,6 56,9 52,1 18, I 11,7 41,8
0,07 71 ,3 61, 2 58,1 53,5 19,1 15,8 12,8
0,08 72,9 65,6 59,7 51,6 50,4 16,8 13,8
0,09 71,3 66,9 60,8 55,7 Sl,4 17,8 11,6
0, 10 75,7 68, I 61 ,9 56,7 5Z ,1 18,6 15,1
0,12 78,0 70.2 63,8 58,5 Si,O SO.I 16,8
0,1'1 80,1 72.1 65,S 60, 1 5$,1 51.5 18,1
0,16 81 ,9 73,7 67,0 61,1 56,7 56,3 19,2
0,18 83,1 75,1 68,3 62,6 57,5 53,6 50,1
0,20 81,9 76,1 69,1 63,6 58.8 51,S S l,O
0,22 86,3 77,7 70,6 61,7 59,8 55,5 51,8
0,21 87,S 78,8 71.6 65.6 60,6 56.2 52,6
0,26 88,8 79,9 72,6 66,6 6 1.1 51.0 53,J
0,28 89,9 80.9 73,.5 67,1 62,2 57,8 51,0
0,30 90,9 81 ,8 71,1 68, I 62,9 58:1 .51,6
0,35 93,2 83,S 76,2 69.9 61.~ 59.9 55,9
0,10 95, 3 85,8 78,0 71, 5 66.0 6 1,J 57,2
0,15 97,3 87,6 79,6 72,9 67,1 62,5 58,1
0,50 99,0 89,I 8 1,0 74,7 68,S 63.6 59.1
0,55 IOO,S 90.S 82,3 75, 1 69,6 61.6 60,1
0,60 101,9 91,2 8J,3 76, 1 10,S 65,5 61,2
0,65 103,1 93,l 81,6 77.6 71,6 66.5 62, 1
0,70 101,7 91,2 85,6 78,S 72,1 67,3 62.8
0,75 105.9 95,3 86,6 79,1 73,3 68,0 63,6
0,80 107,0 96,3 87,S 80,2 71,L 68,8 61. 2
0,90 109,2 98,3 89,1 81.9 75,6 70,2 65,6
L.00 111, I 100,0. 90.9 83.J 76,9 71,1 66,7
1.10 I 12,9 101,6 92, 1 81,6 78, L 72,5 67,8
1,20 I 11,5 103, I 93,7 86,9 79,3 73,6 68,7
1,30 I 16, I 101,5 95,0 87,0 80,1 71,6 69,7
97,3 89, 1 82.3 76, 1 71.1
l,50
1.70
I 18,9
121,3
J07,0
109,2 -99,3 91.0 81,0 78,0 72,8
2,00 121,7 112, 2 102.0 93,S 86,3 80,l 71,8
2,50 129, t 116,5 105,9 !17,0 89.6 83,I 77,7
3,00 133,4 110, I 109,2 100,0 92,1 85,8 80, 1
3,50 136.9 123,2 112,0 102,6 91,8 88,0 82,2
1,00 110,0 126,0 111,5 105,0 96.9 90.0 81, 0
5,00 115,3 130,8 118,9 109,0 100,6 93,1 87.2
6,00 119,8 131,8 122,5 112,3 103,7 96,2 89,9

584
illlP1 PORMVLA LUI MAlllllNC ANEXA 5.6

0,017 0,018 o,ozo 0,022S 0,02; 0,275 0,0)0 0,03S 0,040

o 28,6
58,8 55,6 50,0
"'" 36,4 13,3 25,0

27,3 25,8 23,2 20.6 18 ,6 16.9 15,5 13,3 11,6

30,6 29.0 26.0 23,l 20,8 19.0 17,4 14,9 13,0
32.8 31,0 27,9 21,9 22,3 20. 3 18,5 15,9 13,9
31,1 32,5 29.3 26,0 23,4 21,~ 19,5 16,7 1'1.6
35.7 33,7 30,4 27, 0 21,3 22,l 20.2 17, 4 15., 2
37.8 .H ,8 31 ,3 27,8 25,0 22,8 20,8 17, 9 15.7
3 7,7 35,7 31, l 28,5 25.7 23,4 21,1 18, i 16.0
38,6 36.5 32,8 29,1 26,2 23.9 21 ,8 18,8 16.1
39,3 37,2 33,5 29. 7 26,8 21,'1 22,3 19,l 16,7
10,0 37,9 34.0 30,2 27,2 24.8 22,7 19,5 17,0
11.3 39,0 35,1 31, 2 28,1 25,6 23.4 20,0 17,6
12,1 10, I 36,0 32,0 28,8 26,2 21,0 20,6 18.0
13,3 41,0 36,9 J2,7 29.5 26,8 2i,5 21, l 18, 1
41.1 11.7 37,5 33,3 30,0 27,3 25,0 21,5 18,8
11,9 12.5 38,2 33,9 30,6 27,8 25,1 21,9 19, I
i5,S 13,2 3.8,9 3'1,5 31 , 1 28,3 25,9 22,2 19.i
46;3 43.8 39,4 35.0 31,5 28, 7 26,2 22,5 19.7
17,0 44,4 10,0 35,5 32,0 29, I 26,6 22.9 20,0
17,6 15,0 10,5 35,9 32, 1 29,4 27,0 23. l 20,2
18, 1 45,S 10.9 36.3 32.7 29,8 27,2 23, i 20.5
19,1 16,7 42,0 37, 3 33,6 30,6 28,0 21,0 21 ,0
50,5 17,7 12.9 38, I 31,3 31,2 28,6 24,5 21 ,1
51, 5 '18,7 13,8 38,8 35,1 3i,9 29,1 25.0 21.9
52,1 19,5 H .5 39.6 35,6 32,4 29,7 25,5 22,3
53,2 50,3 45. 2 10,2 36,2 32,9 30, l 25,9 22,6
53,9 51,0 15,9 10,7 36.7 33,1 30.6 26.< 22.9
51,7 51,8 46.6 41,3 37,2 33,9 31,0 26,6 23,0
55,4 52,4 17,1 11,8 37,7 3'1,3 31,1 26,9 23,6
56,0 53,0 H.7 12,3 38, I 34,7 31.8 27,3 23,8
56.6 53,5 18,2 42,8 38,5 35, I 32,1 27.S 21, I
57,8 51,7 19,2 43,6 39.3 35,8 32,8 28, l 21,6
SS,l 55,6 50,0 44,1 40,0 36,1 33.J 28,6 25,0
59,7 56,5 50.8 45,1 1.0.6 37,0 33.9 29, l 25,1
60,6 57,3 51.6 15,S 11.2 37,5 31,1 29,5 25,8
61,1 58.1 52,3 -t6.1 11,8 38,0 31 ,8 29,9 26,1
62,9 59.5 53,5 17, 5 i2,8 38,9 35,7 30.6 26.8
61,2 60,7 51,6 18,5 1.3.7 39,7 36, 1 31.2 27.3
66,0 62,1 56, l 19,8 11,9 40,8 37,1 32,l 28, I
68,5 63,9 57,1 51,0 15.9 11.8 38,3 32,8 28.7
70,6 66.8 60,1 53,3 18,0 43,7 10,0 31,3 30,0
72,6 69. 1 62.3 55.3 49,7 45,3 11,5 35,5 31, I
71,1 70.1 63,0 55,9 50,4 15,9 12,0 36,0 31,5
76,9 n.1 65,1 58,1 S:Z,3 13,6 17,3 .37,1 32.7
79,3 71,9 67,ot 59,9 53, 9 19.1 14,9 38,6 33,7

585
 VALORIU COU'ICWmJLVI C - .!_ RO

R I'")

I I I
0.011 I 0,01) I 0.011 I 0.01 0.015 0.017

0.05 61.3 51,4 18,7 11,0 '10.S 33,1

0,06 61,8 55,8 50, 1 1S,J 11,7 31,1
0.07 61, I 57,0 51,3 16,5 <1:2,8 35,5
0,08 65,2 58,3 52,1 17,5 13,7 36,1
0,10 67,1 60,3 51,S 19,1 15,I 38,0
0, 12 69,0 61 ,0 56.0 50.9 16.5 39,3
0, 11 70, 1 63. 2 57,3 52, 1 17,7 10,5
0. 16 71,6 61,5 58.5 53,3 18.8 i I ,S
0, 18 72,7 65,6 59.S 51,3 19.8 12,5
0.20 73.7 66,5 60,5 55.2 S0,1 13.3
0,22 H ,6 67.4 61 ,3 56. 1 51 ,5 H .1
0,21 75.6 68.2 62. 1 S6.9 52.3 H ,9
0,26 76,3 69.0 62.9 57.6 53.0 15, 5
0,28 77,0 69.7 63.S 58.3 53.7 16,2
0.30 77,7 70.1 6'1 .2 S8.9 51,3 17.8
0.35 79,3 72,0 65.8 60.1 SS.1 18.6
0. 10 80,7 73.3 70,4 61.7 57,0 19.8
0, 15 82,0 71,.5 7],4 62,9 58,2 50.9
0,50 83, l 75,7 69.5 63,3 59,3 51.9
81. 1 76,7 70, 1 61,9 60,2 52.8
0.S5
0,60 85. 1 77,6 7 1.5 65,9 61 ,I 53,7
86,0 78,1 72.2 66,6 61 ,9 51.S
0.65
79,2 73.0 67,S 62.7 55,2
0.10 86.8
0,80 88.3 80.8 1S.S 68,9 61,2 56.S
82.2 75.S 70.2 65.S S7,S
0.90 89.1
1.00 90,9 83,3 76.9 71.1 66.7 SS.8
92,0 81,3 78,0 72.1 67,S 59.S
1.10
1,20 93. 1 85,3 79.0 73,3 68,1 60.7
91,0 86,3 79.9 71. 1 69.I 61, S
1.30
87,8 81,5 75,6 70,5 62,9
1,50 9S.7
97,1 89,2 82,9 76,9 71.8 61,3
1,70
2,00 99,5 9 1.2 8'1,8 78.7 73,S 65.9
2,50 102, I 93,7 87,3 81 ,2 75,8 68.1
101,1 96,1 89,1 83,3 77,7 69.8
3, 00
106, 1 58,0 91, I U.1 79,1 71.3
3.SO
i ,00 108, I ~9,S 92.6 86,7 80,9 72.S
111,0 102,8 95. 1 89,S 83.5 71,2
S.00

586
R DIM PORMllLA PAVLOVSJU

0,018 I 0.020 I O,OZ25

I o,ozs I 0.0275
I 0,.0.10 I O,OlS
I o.oo

30,2 26, I 22.3 18,6 16.3 13.9 10,9 8.7

31.3 27,2 23,2 19, 5 17. l 11.7 11.5 9,3
32.1 28.2 21,l 20,1 17.9 15,5 12,2 9.9
33.5 29,0 2<1,9 21.1 18.6 16, l 12.8 10.5
35.1 30,8 26,2 22,5 19.S 17,5 14,0 I l ,1
36.1 32. 1 27.3 23,6 20.5 18,1 li.8 12. 1
37,5 33. 1 28.3 21.5 21,1 19,2 1.5,5 12, 8
38.5 31.1 29, l 25.3 22.2 19,9 16,2 13. 'I
39.1 3i, 9 29.9 26,0 22,9 20,6 16,S M.O
10.3 35,7 30,7 26,8 29,6 2 1 .~ 17,3 11,5
10,9 36.1 31.1 27,1 21, 1 21,8 19,7 15.0
il .S 37, I 32,0 28,0 21,7 22,'i 18.3 15,1
12.5 37 ,7 32,6 28.6 25,3 22,9 18.8 15.8
'13,I 38,3 33, I 29,1 25,S 23,3 19.3 16.2
<11.2 39,3 33.7 30. 1 26,2 23.8 17,9 16,6
1.5.0 -10.3 34,9 31.1 27,1 2.5. 1 20.9 l7.8
16.3 41.5 36.0 32,2 28,i 26,0 21 ,8 18.6
17,3 12,5 37.0 33, I 29.3 26,7 22.6 19,1
48,4 H .5 37.9 31 ,0 30, 1 27,5 23.1 20, I
'l9.3 H,1 38.8 31,8 30,9 28.2 21, 0 20.7
50.2 45,2 39.5 35,1 31 ,7 29,2 24,7 21.3
50,9 45.9 10,3 36.2 32.1 29,8 25,3 21.9
51,7 16.6 10.9 36,9 33.0 30,1 25.8 22.1
53.1 17,9 12.2 38.0 31,2 31 .5 26,8 23,1
51.4 48,8 13.1 38,9 35,3 32.3 27,6 21, l
55.6 50,0 11,1 10,0 36:l 33,3 28,6 25,0
56.3 50.9 i 5, 1 10,9 37,0 31, l 29,3 25.8
57,1 51.8 15.8 11.6 37,7 34,8 30.0 26.3
57,8 52.5 16,5 4.2,2 38,3 35.5 30,6 26,9
59.1 53.9 17.6 13.6 39.1 36.7 31 .7 28.0
60,2 55.I 48.6 44,2 40.1 37,7 32.7 28,6
61,7 56.6 50,0 16,0 11,8 38,9 33.8 30.0
63.7 58.7 51 .9 17.9 13,7 40,6 35.1 31.5
65, 5 60,3 53,5 19,3 15.3 11.9 36,1 32, 8
67,0 61.5 55,0 50, 3 16,3 12,8 37.1 33,3
68,1 62.5 56,3 51,2 17,2 13.6 38,1 33,9
70,7 6i,1 58, 4 52,1 18,3 11,6 38.9 31,6

587
 AHEXA S.l.J
GRAFIC
Pentru ca/cul lui ..t. la contlucte noi de fonta
irnbinofe cu rnufe
1
"
-~-0.," (0.S'bz /O
1.15
., t : ; ! " UtflCNll{il<g//1pliNt ' ~l.ISt.qa11ri. anli/iltlff/1tr
o.fto I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I I
I
I
I
I
I
I
!
o.w
86
84
BZ
0.060
~ ~j I ~ Ai i j j Jj ~ r++tt--i-+-+-+-t-t+++l-H---l-l---+-l-1-++H~+-+----l--+-l-1-1-1-1 0.080
84
82
78 0 l--+--+--+--t-+i-t-~-+--+--+--+-+-t-H-H--+--+--+--+-++--+H--+-+--+--+--+--+-+-f-+H--+--+--+--+-+-1-14~ 78
76
74 ' ....
' ' , , , , ,
~.. ' 1,
76
74
7Z 72
I
o.rna \ ' \ ' \ ' \ \
0.070 1
68 ' ' \ I ' ' \' ' ' 68
66 ' \ I 66
-->
\J-\-l
\~r'>,1-'~'\l-IJ-ll~l--l--+~~_1_~++~-++--l-l--l-~+----l-+--W-1-1.j~-l--l-~.l---l--l-lU-.l.W 64
64
62
'\
~'0 \
\
\
\
' ~- I\
. \ \ \
" ' \ \ \ '. I
62
0.060
58 ' \
\
' I \ \
\
'
.\ ' \ \ \ \
' ,.
0.060
58
56 56
54 \ I\ I \ \ \ ' ' ' I'. \ I 54
52 l-+--1---1'1.---'~r:.. ~ \ \ ' \ j\ \ I . , \ ' \ I sz
' \ ' \ \ \ ' \ '\\ .. -=-ri
Q~O 1---1--ll---1--~
'\. '
' '~-+-~'l-+-P~'
'
'
'\ ' '
'
'
'
' ..... I
+-+-+..-+-~1r--+-+-t-++.+--l--+--l---+-+-+-1-+1~ 01~0
z
1
' l \. \. I I I I
, ' ' ''\ '\ '
1.
' ~-
\ \. '
,'\,,Tl -~- I
47
~-tf-~-t-~t-11<-
, f -. '\ 1 ~ 1 - +-',-t-f-l--+-+-t-++++--1--+--!--+-+-+-l-+I~ 46
45
44 1--1-1-~,-+-+-t-
I ~
\. \ .. '
~ ' ' . '
. ' '
~ n T I
I+~_._-++-
-
,-'--+--+-+-+-i-+++--+--1---+---1-1--1--1--1-1-1 ~~
43 I "' . \ -\ \ \ '. \ ,' r 43
42 1---f-t-- ,- .,-+-I-+-+
r ++"'-
." . \ ' ' ' '( ' ' ' .: ' ~ r -~~+-+-14-l+--J-+--.1--1--1--1-1--1-1.1
-',-l-l-'""',1--+- 42
41 ~' 41
0040
39 .
j

I
I
Ii
! -
__ ,, - '
'- .:....'\.
'\. \..

'\.1 '\ ,
,-- ., .---" ' ..
'\
-.

'\ '
\ I \

,:_\.~\,,-'\.+
I
'\

1
\ +.i-l--+-
I
j 1

lll---,--l--<l--l-1--1--1~--1--l--1--1-U-I-~
! I t
0.0-'0
39
38 1--.-1-~---,,__. '-. \.--..... \ ' \ \. 1 \. I ! _j I 38
37 f t . -.. - ~ ' -' ""\. ,._ ' - ' '\ \. f ' , I i-~-'-f-
1 -l-_,,._+++---1-+---lf-+-~0
--2"'"5~
37
36 >-----~
35
I " ' "\. I -... j' \. -x -. ., l' I I ' I I I I I
36
35
,. '-..L.- ' -- - ' - ;_
-
I

I ' ' -1 '
....
\ "., I~~~
-'" !'\"
' \. I
, , ,
I I I
1
I I
11>-
I I I
Ill 34
 A/'1X A S.9. I.

PmRDllRl!A D& SAllCIHA I.OCALA LA INTR.uutA bcTRO COllDUCT.\ (CANAL) TAIATA LA

PERETI SUB UN UNGBJ OARECAllE

VD
Rt ~ - - > 10 000
v

1J - !.!.. = 0,5 + 0,3 cos 8 + 0.2 cos 8: se determin~ din diag:rnma i; = f

1
(S) ~i din label.
v
'};g

a 20 30 15 60 70 80 90
0,96 0,91 0,81 0,70 0,63 0,56 0,50

I I _ [ I 1.0 .... ' . 11

$ f8
0.9

-
I -~
0.8 ......
0.7 r--~
0.6 ,...... ..._
I &,
as 20 30 40 so 60 10 so 9tl

PIERDEREA DE SARCt~A LOCAL.\ LA INTRAREA LTRO CONDUCT! CU GURA Dll ASPtRAflE

ROTU!IJITA DUPA ARC DE CERC

Coeficientul de rezistent3. locaU ~1 se determin.\ din diagram! in functie de rapo rtul -

pcntru urm:ltoarelc e..-iiuri : D
r
.
a) Fllrll perete frontal, cu gura de a.spira\ic oes trun]ltA,
b) nra percte frontal, cu gura de aspiratic strunjita..
e) Cu perete frontal, cu gura de aspi ra.tie nestrunj it1.

I.{) --.. - -.--

0.8
:> \
0.6
- r.A
-- r..I --
0.4
'\
a
b

-

, ...
~ ....
0.2 r
a,b. c. " nl
0
o 0.04 aos 0.12 0.16 a20 0.24

589
 ANEXA S .9.J
CAltUL\JL P1 RDIUUI 0 SARCIH,\ LOCALS LA L.\RCfRll BRUscA DE SECTlUIO! LA UM
CUllJ!NT AVINO 0 DISTRJB11JQl UNIPORlllA A YlT!llZBLOR

I. La Re= VD o > 3.3 10

v
1. 1. F:.r:. dc:llcctori

~1 = !!.! = {1 - Aa ) ' ; se determin:L din curba 1. graricul "

V'
_!! A
2g
1.2. Cu deflectori
9
t1 = !!J.. "'0.6 (I - Ao ) ; so dcter mid din curba 2, gralicul o.
;: A,
2g
2. La 10 < R < 3.5. IO'
~1 - .!!. se determina din grahcul b
.!.'.!
2g
3. La I < Re < 8
~I= !!J__
VI
=~
Re

lg
~,
1.0 .

KJL<:>:~ V,.A, QB
... Q6

~
Q4
I ~A,
2
-t:_ 0,2
IA1
00 0.2 Q4 0.6 QI! 1.0
a.

b.
590
 ANEXA S.P. I
C.U.CtlLVL PRllHIUI DB SAllCllt.\ LOCAU! LA DIAl'RAGIOI Ctl IJIUCRIE ASC17T1Tl. A~UATE
" ' (OlfDVCft

R =r.v.
- - > 10.

v- A-;
Coelicientul ~1 sc calcutcaz~ cu formula :

~I = -Y
111 (
+ 0 '707 A0 )2
_I ::;; I I - -
AI
- -
AI
2i;

I
care este rcpretcntati In diagram~. '"labll4 pentru - 0 + 0,015
Do

t, ,..... I !
2.8 ...... -J:o I
...... I
2.4 I .....
r-1J! -~
2.0 -....... -.... I

1.6
..... iJ.4
-
1 - ........
~
r- ... ,-..,....
r-..
, -....
I

1.4 ,..._
Q6
'
............
I ~-
I r-..
.... ;.t
1.2 I QB '
' -..... ..... '

0.8
ro
' I -~

- -"' '

04
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6
I I

0,7 0.8 0.9 1.0

- A, 4
 ANllA J.f.S
uuui.ui. maoau.o DI! SAJlalCA LOCAi.i! u DJUUGIO cu MUClllll AICVJTT4
Af&UT& lie COllDUCT&

R1 - V .z>, < IOI

v
So cnlcu lctiz-a c-u (o.r mula apro xhnativ11 :

hr -Ill( A,)
,- -
VI
- , ~ + co 'f - -
A1
2,
Volonl pentru I;.. t~ li oA. se dau In diagr.unele o 'i b In luncli de Re , 1 A,
A,

'
1.8 ....
~
r~ ~~

1,6
1.4
,_ - ~
~
: r -
,_ ,_
- --
I
1.2 ~

+~
~

1- t- A,/A,
LOO
.,.., a1 02 0,3 o.4 as o.s o.J QB o.s 1.0
~,.c,
2.0 b

1.8 /o ~~
I

A, ll
1.4

1.0 -'
1--++l-+tttffi ,

124

0.Z

592
 A,\'EXA S.9.6
C.\LCULUL Pl.l!RDERILOR DE SARWIA LOCALE LA DIAPRAGMA (ORJfltlU) CU MUCHU
.\SCl1fll'8 ( ; - 0+0,015) A$EZATA PE CONDUCTA (CANAL) CU SEC'fl UNE CONSTANTA

I . Rt= VoDo > 10~

~

h1
t1 = -Vf " (I + 0,707 VI - -
A0
A1
A0
- -
A1 ) A 1
2 (
A,
-
0
2g

oe determinll din diograma.

2. Re< 10

unde i;. ~i o.a. sc dctermin~ din diagram a, anexa 5.9.5.

!;0 = 1 + 0,707 VI - A 0 se dctcrminll din diagrama b, anexa 5.9.5.
A,

I~
4
2
10' I V,.A,
-~
1 ~.. -
V,. A,
8
6
4
2
11/ I\
z4
'
2 '
10
8
s
'
4
'
2 "
1.0 '"I I
I

"a4
08
'
Q2 I
' A,.iA,
0.1 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 '
0.9 1,0

593
 ANEX A S.9. 7
CALCULUL PIERDERJI oe SUCINl LOCALl LA UN DIPVZOR D& SUTllllU DRUTUNGlllULAlll
I. Pcntru eln1p untform d e vitcze la in
lr:;lr <.'3 In d1 fu:eor :

i: = .!!..!.. =
I''
i;, .L i:,.. v..
'l::Jelij...j. L,r-:;;'Ei
~
lg
u ncle :

't = 1?'
v ( I - -,-
' ' )' .
I ,
\ '3Jvarca total " a l ui ~t sc determin<l <lJ n
c urba ti = ! (~. ~: ) din d iagro.n1a a.
J''eolr-u Crt"C;:trc :

). [1 - (A)'J+
. " A'
16 S1n-
2

+ - -,.:. .- (1 - { ::~ )'] = ~~,, + ai:;.. o;

16sln ~ 0.8
2
Pcotru = r~ :
0.7 2--+++h'"'""0.20
t--+-;-H--1-h++-H+;+
?;,, = ), [I - {A
- 1 ) ') = 2~?;,,. iJ.6
025

. -..
8 sin
2
" '
0.5
~::tttj:tt030
l'catru i. e 0,02, c~Je <lou:i ,;:dori 6~,,. ~i 6~j, 0,4 ~~-1-W...w.JU-..-J-;.
su d~ter1ninh din grallcul b.
2. Pentru clmp neuni forrn de vitcze la 0.3
intra.rca In diruzor

i: = -
ht
= It ,i;, + i;,,.
Vi
2g
tn care kl se dct.crminA din d iagrama c. 0
2 " 6 8 10 20 30 40 60 80 100

2.0
K,... 1'11.15
' :f\1
0.

1.8 "''
112"
1,6 ~ .....
'II
I I.I 1.08 :....
;-....
,_
~J 106
I/ I ~
1.4
r-..:'
. ~ ';"' 104 .......... ~ I 11
1.2
\': ?') -:ae
~~
' I I

8 12 to 20 24 28 4 6 8 10
C. b
594
 .<.VEX A S.9.6

CALCULL'L PIEJUlJUI DE SAllClllA LOCAcl.E U CIJRBE

L'I LOC cu .s < ~ < 1.s

D

VD
I. Ptrt( 11clc:1 (k =OJ ~1 Rt = - - :> 2. 10'

undc :

pentru i. - 0.02, Ctr - 0 ,00035 Rt o ;

D

1 se detrmun1 In lunctie d e unghiul o d in gr>..J1cul a.

Rt
6, sc determi n:. In func,ie de raportul - dln graricul b.
D
a
e1 SC dctermin~ aproximat1V in functie de - din graficul C {penlru sec:t iune circular~
b
sau patratl, c1 = I).
2. Ptre/i rugo1i (k > 0) ~i Rt ~ 2. 10'

undc Ab. ~ R se det umina in Juncfic de Rt fi -D din tall<'I.

Rr/ D
o,s- o,.ss I o.ss - u

I:
11.
J. 10' - 10'
I > 4 tO'
I 3 10-- 4 . tO'
I . o - 2 - 10 I > 2 10'
.... I t;
I I >A
I I A4 I I .i. I I tA

0 4.5>.a. 1.0 1,0 1,0 61 >.11. 1,0 64 )Rt 1.0 1.0

II 1.0

0 - 0,001 45 )."' 1,0 1.0

1+0.510' -D 61 >.11. 1,0 64 >.11c ),A]>.. 1.0 I + ~ 10'
D
> 0,001 15>.a. 1,0 1,0 -1.s 61 >.n, 1,0 64 >.11. 2,0 1.0 -2.0

595
 ANBXA S.1.1 ( _ _,

- )."' i >.0 ,.,4 se determinl ca ti ). pentru conduct.. tebnice oei..de la numltul Rt cbt ;
- ). 'i >.4 se determinl ca ,; ). la cooducte rugoase la num1rul R1 corespunzltor ;
- A se alege din anl!Xll .5. 1.

-"'~
~,.~:.. 1.2'
08

04

,, ~
20 40 60 80
a
120 140 160 130

o- ~
p 2.6
= o:T
b,
1.2 ,..---.....-...,--...,---,--,--,--,.--,.-~ '
1.3 IT'"- , - - - --,.-,.--.
1.2
II
0.6 >-~~
10
0.4 t-....._,........,..
0.9
a2 t---t-t--f=='i-+-f.=l-:::l;;;:l
ID 0.80
0.1 ~--'--'--'--'---"--'--'-'""-''- 23 4 5 6 7 8
0.S 116 0.7 0.8 0.9 1.0 I.I 1.2 l3 /,4 1.5
c
 ANEXA 5.9.9
CALCVLVL PllUlDIUJ DB SARClllA LOCALB LA COTURJ CU COLTURJ ROTUMJITE

( 0.05<; <0,5~0<8< 180)

I. Ptf'e/i ,.,,,,; ~i Re = VD > 2 tO .

~ = ~ = t1 + C,,.
v
2g
eJ>de :
C, ~ o,bJ'i:

t1 , = ( + 0.0115 ~ a)i. :
,
Pentru ). = 0,02, t1r ; 0.02 + 0,000.15 - 8.
D
, se detenninA In lunctie de uogbiul 8 din gralicul a ;
b se determinA aproximativ tn lunctie de -
1 D
' din graf.icul b;

' se dctermioA aproxlmati.v In lunctie de - din gra licul c; "b

2. PereJi rugo;i ~i Re ~ 2. 101

( = ~ = kt.kRtl + ~/'
v
2t
ode At. ~i AR se determinl In lunctie de R din tabel.

o,
1.2
-- - -- -
,__
1~

0.8 .
v ,_ I- -
~ .

0.4 "" . I

/ f 16'
00 20 40 60 80 100 120 140 160 180
0.

6, - , ,_ <;
0.8 '\ - ~ ~~
1.4
1.3
1'- ,_ I- ~
1.2
0.6 '
. -- 1.I
~
~~

I I 1.0
0.4 ' ,.._
r lJ 0.9
82 080
0 0.1 o.z 0.3 0. 4 0.5 0.6 2 4
b. c.
597
 Rt
'"
Ii
) 10- - 4

*s I >A
I
4 tt'-2 10'

I >A ... > 2 10'

I >4

0 61 ).R, II 1.0 6 ~ ).R, 1.0 1.0 1.0

k
0 - 0.001 6i >.8 , 1,0 6i ).,,, i.J>.. 1.0 I + -1()1
D
> 0,001 64 ).R, 1.0 61 ).R 2. () 1.0 2.0

& ~i >.,. sc deter-min:\ ca ~i ). pcntru conducte netcdc.

). $i
ll
).~

se aJcge din
se dctcrntinA ca
ane~a
~i

5. l.
>. pentru conduc-tc rusoasc In functic de - "
D

AXEX.I $.9.ID

CALCUL\11. PIERDERll DE SARCINA LOCAL LA 0 CllllllA LA to', ALCA.tUITA DIM PATRU PIESE
lrcBIKATE SUB Ul'I Ul'IGHI DE lO'

VD
I. Ptr1/1 n'1e:i ~i Rt = - - > I 10'
v

2g
~1 se dcterminA d in diagram~:

~1 , = 2J. ~ ; ( pentru ). e 0,02 ; i;1, = 0,01 ~)

2. Pert/I rugo~i ~i Rt 2. 101
i; ~~= .,. k 4 kn,Ci + C,, :
ic
k4 ~i kR se aleg din tabelul din ancxa 5.9.8.
c,
1.0-, - ,_ -- - - - -
\ ~1
QB '
- -
0.6 - -
Q4 \ -
a2 - -" I
I
I 2 3 4 5 6 l/D
l.9D 3-15 5.60 7.45 5.30 7.15 R.fD

698
 ANEX A S.9.11

CALCULUL PIEllDERJJ DE SARCIN.\ LA RAMJFICATll

~.. =hi.. =
Vt
I+ (QQ ,AAo} -
0 1
2 (1 - Q, }' - 1.71 Ao (Q}'
Q0 Q
A, 0
2g

t,. se determ.in~ dupA curbele diagramei la diferite valori '

42
Ao

-t--;-b~c +-+-T""1c-+.,._-~--i
1-+-++-r-
, 1 - 11
(8 1-~+-''--!-l-+--H--"l-~-H-+-+
, +-l-+-+-I

{O i-+-1-+ 1 -+~.--i.-1-~-+~'+-+-1--1-1--'~~~~,--!--1
>--+--+--+-H-+-+--+-~A-1-1- -;-t-trr-;-1-+-1-+-1
1
J.2 ~--H~+-+ +-1-lf+-!-~-n<~+-~~H
2.4 >-<-+-!-, " v
I I
[6 ~ I
...-"""H-- 1---1---1 -++ t-f~
- /. J+o

~~~~~~~~~~~~0.6
08
. -.., 0.8
0 ::~ ~~ r. ' l.Ooz I/
I I , t 1
;_ Q.
- 0.8~ -- I I 1 ~1 "

599
 ANEXA J.9.11
CAL<:ULUL P11l0RJI 11 SARCU<A. LA RAMlPlCATU

Teu de colcctare a\lnd At+ A 1 > A 0 : A 1 =- A 0 ; ct = 90.,

I. Ram1Ua lateral&

c,0 = h~,. = a [ l + ( Q, Ao)' - l ( 1 - Q, )] = oC;. .

.!J._ Qo A, Q.
lg
unde:

- c;, detormin~ la d iJeritc valori A, eu ajuturul graficului o:

Ao

- a se alcge din tabeJuJ care urmeaz:i, 1n (unctie de raportul

A, 0-0.l 0,3-0,4 0,6 0,8 1,0

A,
a 1,0 0,75 0,70 0,65 0,60
2. Trecerea di cit

c,. - h1 11 = 1,55 Q, - ( Q, )'

~ Q, Q,
lg
A
se determin~ din graicut b practic valabil pcntru toatc valori le - ' ;
Ao

40
72
.;;. ' '
Q4-
6.4
5.6
4.8 I/

4.0 Q6
32 I .... '
8
2~
1.6 l
,. . 1.0 ....
C',.

0.8 ' fil~

ll ;
~1~
111.. . .,. ,.,1 1~
11 1 11
. .M '
I T"T"T"l
l l!K
0 ,,
o as o.e D.9 q,
-as ; - I I: I I I 0.1 D.2 ll3 114 0.6 a1 1.0
I
'
b.
a
600
 ANEX A 5.9.IJ

CALCl1Ll1L Pll!.IUll!.Rll DE SARCINA LA RAMIJ'ICATIJ

Ramificatie de dcriva\ic avlnd A 1 + A1 > A0 ~i A1 + .~, = A 0 : a. = 0 - 90

1;., = hroi so 0,1 ( I - .S)' .

....!'.!... "
2g

Se ia din diagrarr.~ cazul nr. I.

v1
Cat ul 2 : A, + A , = A 0 : - 1' 1,0
v.
C0 1 = 11
' 0 L se dctennin~ din diagram .
_!:'.L
2g

In functie de.!! . er ~i .!! . pentru cazu1 nr. 2.

v. .4.

I; - -~
h101
I - ~1 - ( ~ )I
2g v.
,,,
l6

3.2 I- a 15 o.,.50...uAp1r.once
~fl.
r.. ~

_ a.90 ptr.
_L..
y' 0+0.4si;0,8 '
'

i~
2.8
Nr.2 A =0,5, Cozul /Ir. I
a-s 0.6 I -..J
. ~
. .,
2.4
=o.7,
....
2.0 I '
......
i i
1.6 >--
'-! II
'~ji .__
1.2 I IA1ul Nr.2
I
-\ " I -
I
- I I

0.8 ' fl'/ VA - ' .J",., -V,.A,

_LJ~
~~
lh I
'\ Nr.I a i 9D r1ir1
0.4
-- --~~ ~

0
v.
0 0.4 0.8 1.2 1.6 2.3

601
 ANEXA S.9.1'
CALCULUL PIERD.Rll D& SARON-' LA RAMIF1CAT11

Ramifi<:I:ttic:: si mc tricA (coadA de rindurtic.A) ; cc. = 90

Re
I. SecjiW>e clrc:ular4 - = 2,0
D,
r ss ltioa se determin~:
.... ...!'.!..
2g
- la. eo1c<ila.re din gTahc ;
- lo d erhatic din tabelol I.
TABELUL I

A,
:;; - 0,6 ; .!-os
Q, '
Re o.so 0,75 1,0 l,S 2.0
D,
c 1.10 0.60 0 ,10 0, 5 0,20
Pentru ceJ.lolU ramura. 1atc:ra1a. primul indice I se tnlocuic$tC cu indiecle 2.
2. Sectiune dreptunghiularl Re ~ l ,S
b

i;.1 = 4102 se determinl! din Lail<Olul 2.

-v-
2g
TABEWL 2

I Q 1,JQ0 - o,s

A, 0.50 1,0
Ao
colectarc tor 0,23 0,07
derivatie i;., 0,30 9.S
/II' I Sttfivnt CJrcultri

~
\!r::-c.Jtdf!
I - - - Otriral1t
.
QI
~.
I
+II 1-i
11
I I

~ V,.A, I' 0,/0.

~

Clkc11rt
0

-a1 .....
az
~
~Qi JJ,,,5 : QB _ /.0
I
1 1
I I
-
-- - Orrlrt/it
-az I I ! J_ _

..
 A iVEXA. 1.9. IS

CALCVLUI. Pll!llDEIW D& SilCl!fA LA GllATAllE ,u.dTUJTI! Dllf BARE A~Un: $1JB Ul<CHI
DE ATAC .., - O

I. G~tu slmpha

C MI I. I :

unde fl 1 se alege d in ubela:

A, = ( :; - I) se determina d in diagrama a.

. I . a
C:ul 1.2: Penl ru o rice ,ato r1 - ~' -
d_,, .s ,

~. - ~ ~ sin fl :
-
l ~:
fjt

2g
fj1 - se alege d in la bel :
c - se detenninl pentru UI\ gn\t ar s:ro!'i din d lag ra m:i b. In a.c ea.st.1 d iagra.ml St (olo l t:i e:
notatiile:

uAde:
este aria sectiunli de cu rgere lntre doua bare :
P1 - perimetrul udat tntre doua bare .

ii =

unde:
A 1 este sec1iunea de eurgere prin bare :
A 1 - oeqiunea totall tnainte de grdtar.

~ ... I
I i )

I I s
I ' I '
Ila
flt I 2. .l1
1,0 I 1.77
0.76 I 1.77
0.76
1.0
O,il
0.87
O..l7 I 0,71
0,30 I 1,7)
0.7i

603
 2. Grlt&re parfial Wundate (In bidroteb.oid)

unde ,. - I. I - l,J ta cazul cu.r .ttirii mecaniute a grlta..rului:

, . - 1,3 - 2,0 tn c.-a.zul cur-Atir ii manuale.

3. Gr&tue cu structurt de susfi11ere (la. b.iclroteb.olcl)

i:. - ~ .
unde:
,. _____ I

A - ""i + dn 1 cstc t_n 1ltfmea tota.la a elementelor tra..nsversalt :

" - num1rul gri.n zilor de sustinerc :
"i - num.1.rul elementelor t:nnsvcrsa.le de leg1turi :
L - tn1.ltitnea t:fectiv-1 a gr1tarulu1.

Stt1, 11111: I .,
;'i:cr

I
2
.... '
"
I 2
i--~
.
10
...
" ::a .......
-..
.j111Mfn ,._ f-
10 I- '- 0
-~ ,_
- 0 '' ~
Stc!MJJ A
-
~ I ,.. ... .... 1a. ,.
f- 0
40
I\ .._ .... '
~
~ .50
60
" ~ Oo
I
I "11 I JO
oao
01
0
, I
I :
~

o 01 o~ o> o.
I

" OS Qi

'-5 of
Ql
"<!!<>'.

01

OB 09 I 0
,-,-
oa o., at
I
2 J 4 6 7
/ l
8 9 10
.90

604
 ANEXA 5.9.16

CALCUl.Ul. PIBRDBRILOR DB SA.llClll.\ LA UM C.Rvt DE TVBURI CIRCULAllE A$UATB IN

CUR&ln' DE CA% CALDE

t;.p
t = ---
Ymv~
'2g

tn ca.re .: cste nu mlrul de ~iruri transversa1e de tevL

s,
Catul I. - < -s. :
d d

a 1 = 1,52 (s' -
Sa - d
d )-O,% se determin1 cu ajutorul curbei a 1 din graficuJ a ;

s )-o,s
b, = (d - 1 se
1 detennin~ din graficu I b ;

S1 - d
Re'" - se determ.in di n curba R<m = /(R), la - - - = 1,0 din grafic ul t.
s1 - d

s s
Ca:ul 2. ...! > ..!
d d

e, = 0,32 (
s, - d - 0,9 )-0,68 se dc tennin!l cu ajutorul curbci e 1 din graficul a;
s. - d
0,2
... =
-(--_-d)-;
s1 - d
s, - d .
R"' se obt ine pentru dl ferite valori - - - d in gmficul e.
Sa - d

<ji se alege din tabell In functie de ungh iul 6.

-fl 30
0,30
45
0.5~ 0,82
60 90
J,O

+ J{,tlrve,
tiqi r-
11~. = 2
273 + '"'

605
11nde :

y,. = -~-
Ya
1 + 2!...
273

Vo."' =

l>o,l111r -
27.\
--'-=-
+ ,_
27.l + ,, ,.
,\'did. Pentru gti:t:ar partial lnfund~t ~e ia

t. "" l,J.

I\~
l4 \

2.0 ' "

1.6 ~

12
QB
,_
0:4

00 04 0.8 1.2 1.6 2.0 2.4 2.!l 3.2 3.6 4.2

0.

4
2.2 >--
--
....
1.8
~

\
I I
,,,
.
1.4
I
l
1j_... I '
l.IJ ~
l -~

0.5
H-'
. 1
I -1 l<.. Ti!
' I

Q21.0 1.4 (8 22 2.6 3.0 3.4 3.8 4.2

b. c.

606
 ANXA 5.9.17

PlRDl!Rl!A DE So\RCllC.\ LA LCKA$UL UHEI VAllE

Jn functie 4e dimensiuni. loca~ul vanei se clasific:'a in;

I
- Joca~ scurt pentru ), = - < 4;
p
- loca~ mediu pentru 4 < ). < 6;
- loca' lung pentru >. > 6
(notapile din fig. a)
a) Pentrv. loca~ sourt se ca lculea2~:

a=
s + 0,25 /' b
s
unde:
S estc ~tiunea conductei :
l ,.i b - lungimea loca$alui ln scnsul curgerii !;i in sensul normal curgeri l (in mod nor--
mal b estc perimctrul conductel).
Din fig. a, ln functic de a 'i de unghiul 6 sc determin~ coc!icientul de rezi;ten(~

~.
i:. = -
v
2g

b) Pentru l~ mcdiu se calculcazl :

a =
s +p b
s
cu semnificapile de mai s us 'i d in fig. a se determina cocficicntul ?;.
c) Pentru loca,uri lungi

unde ti se determinl din fi.g. o folosind pentru <1 formula de la locaJuri medii;
i;. se dctetminl din fig. b In functie de a '' )..

607
 Coe(icicnlul de rezisle.nt~ la loca$ul unei <'lOe Suplimeniul de coeficienl de rezisten14 ln cuul Jocafulul Jung
.; (." (?
'I I
!.O
J.--/t ~ 6 I
I
I
1.0
- 1- r I -i--r _,11 . r;r~ ~ "!"=' ~ -' m
_...L._t-J]12~~
14. ,~-, ~ .
,.....-- r--~f-iinll
,r_-t--il]~~~F~ - : :1r~-l-i-i-rnT
-
I

0.5 Cl.!Jl - ~j
r- vc .,~~
llf
....... ~ I 6~
' a
I V ,r _
v ~
- 45' I r~
~~ -~~=+--t-1rn1
/
.~L+-~8,+w- 1r=0-
/ I -i-rr
Q3
1 ' / IV
,.... a. J I
II

30' .

a201
I /1 / !-" ...
azol ,[j _11--"/' - Jfr'".
v 20'l I
Q/5
. '!! / I
' '. ai It-
OJO,
ill / v "" ....
.... ~
15 I
.- ~ 11 v ,.r
f---t-'
~ I/
1~

/00 Q1
. ++-tm-1-1-
L ..
~ '.4= I ~=1- ~--=b~:i=~~
I

-f v- ,_r
.- -t+ 1 '-t
~ rnt=tt=t~rn
1

I I v 7 ' -11-~ . ~
I / I

>.'i-Ll'_J_j'-'-~T
aoi ~

Fl-1/-
OOJ:

Fl -/-,
/
a04; Q1
I I
I - - 1- - Q; v Q; v. L
ao:
:r a1
I

~ ./
"~ ~
,. ' ..i.
...:.r F
ao21 ~ Wi-1 . .- ..
I
-,, ,, - ~, ll021
-' 9-nnnynnJ
II'/
OPl5 ' QOj

(
0.01,lJIU
111 1 1 J JJJIJ
4 -5 6 7 8910
ao., I
rr
2 3 20 30 40 50 JO~ 2 3 4 5 JO 2C 30 40 SO 102
b
 ANEXA S.9.IS

Ptaal>aRJ DS SAaCllfA LA 0 VAii.\ PLANA SAU SEGMENT

Coeficientul de reziste1ttl localll se d~ In functie de gradul de descbidere al vanci "~l de

coelicientul de contractie "':

ande 1;1 reprezintll coeficientul de rezistentl locall pentru vanl complct dcscbisl (at = I) ~i
ee calculeazl conform anexei S.9. 17.
Coeficientul de c;ontracpe "' se dcterminl In lunctie de forma vanci din graficul a ~i
apoi 1; -1;1 d.in grafical b.

Codicif'ntul de forml ,,m"

,.
0.4 I - ~

I /
Dt
/

Q3 I I
.:r
'\ \ m
0.4
e"''#

o/
1r
fl:
~

g
,

az
I
I

0. I
\I I n'I
m Qf sJn18

/
~
v""' "'-...
~ r--.
. e' .
00 /fl zo 30 40 60 ,0 80 ';.)"
0 QO# 12118 Q/2 Q/6 C.24 Q21J Q3Z
r/1f(tttrt

.. "''

609
 CoefltidhI de rulstea!A la o ul plaal ..u aqm ..t

,..,
1000

5(J(J

100

50
"\
\

10

5
1\"\
\ I'\:
'
1;f! E '
' ' ' '\. N '

I
'\ ~ ll3S

Qj
."\<> I
'

~
'
"\.
" ~
'
I-

a1
\ I \~~ .
005
' \~~
\
QOf \ -\
oPJ
\
O/ll
'
001
0 a1 az a3 af a.s a6 a1 a8 as l.fJ "
"

L'UIRD8.AJ DE SAllCUIA LA 0 Cl.APETA FtllTURE

Coelicientul de rezlstent!I. se calculeazll. cu formula :

c-~
I"
2,
Coeficlentul t este functie de unghiul 8.
Pentru O = 0- coelicientul do rezistenjA este f unctie de cuacteristidle constructive:

D" 0,10 O, l.S 0,20 0,25

0,05 ...0,1 0.1. .0 , 16 0, 17...0.21 0,25...0,35

Dup1 cum se ved.o din figurl, cu..cteristicile constructive infiuenteau coeficielltul
de r..istentl t pentru unghluri 8 < 15.

610
 Coeflcieat de ruill tli la o claptli nature

1000
I I I
--
- t--~-
- -,-
1
.
>-
- 17 ~
~
...-r1 ,_ I
I
100
,_
. .
50 -
40 ./- - ,..._
30
I/-,_ - - - -
20
I /
10
/
v
j
f ...,...
3 I" :
I / ,_ -

2 "- /

- / - --
I

0,5
0.f r
-- ~;_ ,, , . i . i.. . ...... ,,.J
,_
,__
Q3 "'
, J""

I ,,d\:'e ,,_
I,_
az
0.1
/I
I

'i
I r /ff '
I
r ' '~ V ,,,,,,,,,
I
I -
''I
Q05
QOf
I - -
I
QOJ I
aaz
(J
I
10 20 30 40 50 60 70

61 1
 ANSJCA f,g.111

Pll!RD&llEA Dlt SARQJ(A LA 0 VAllA TIP .LVDLO"

C = !}.. se determinll. din curba C = / ( ~ ) sau din tabelll.,

v D
~,

-Da ~~0,8
~
0,25 0,3 0,1 0,5 1.0

c 30.0 22,0 12.0 5.20 J,50 O.~ 0 0,15

24
c
4
20
16

12

8
-I I

4 as__ asj 1.0

00
--r- I 10
Q2 0.4 Q6 0.8 1.0

PUlRDltllEA DE SARCIMA LA 1111 VEllm STANDARD

Coeficientul !;, se da In diagraml pentru cele doul tipuri de ventllo, pentru cazul complel
descbis .

12 '(,
J.-:-+~! -i. f~
I 1 +-
10 Hi\--+-+--t~ -'_Jttr: .J i .l r-1
8
1-1!+..l=+-+-+
\. 2 __;_ - -
r -r IJ
. f !
'
I 1-i . L:
I
~Il
I
0 6 .\ I I I ' ' 1-r- ,
.... - - ; ,1 r"l
4
0 40 80 120 160 200 240 280 D
I. 2.

612
 ANEXA 5.9.21

CALCllLUL PIERDl!RILOR DE SARCINA LA SORBURI $1 CLAPElE

Jn diagrami se dau valorile ~I pentru clapete imerse (I) ~i sorburi cu gr:itar (2) .

y /t1
~1 - -
V6
2c

IJ I c
12 -
I\
II
'
/0
9 " -
8 ~
7 I- - :_~. i ,.i:
6 1' 2 ' ' : :~
" h-::
5
1'. . Hl I
-~~-i=c.n-
I, 2.
3
2
~w~
I "'1
r-i=f-ki..: ,:
60 80 100
I

200
g j
 CAU:ULUI. - P D LOCAL& D& IAllUlll .L A IUPAPll: '" oalc.l DB 1'AL&a
Coelicie1ttul do r"'istenll so calculoul cu formula :

~I = _A_1 - foClt + __.._~,_1- -

~: ("- '!: )'
unde :

Clo = O,SS + 4 ( ~: - 0, I) fi se determilll d io graficul ;

fo se detMmiol din gr;lflcul b;

~. - 1,73 ( ~) fi se determinl din graficul ;

i este numArul nervurilor;

Ar - aria sectiunii de trecere.
Formula este valabfll tn limitelo:

0,12S < -A < 0,25; 0,10 < -br <0.2S

Do Do

'

80 " ....
60 - '~
40 I
20
I ~r
a1 a16 a1s a20 1112 a24 021
c

, 6l4
 ANEXA , .10
PIEJU>aat D& SARONA LOCAL LA Ml$cAllJL LAllJNA.11

-uD ..
I Ftl\11 rut1tm\l"lor Joe.alt
I I
I Ie~irea lichidului dintrun rezervor. avlnd racordul su
dat direct la perctele rezervorului 20 I 280
2 Idem, tn cuul iotrlrii conductei de scurg<re In interi
oru l rezenro.ru1ui 10 2 .560
3 Curbe, avlnd ra.ra R, (2 ... 8) D JO 610
1 CuTbl avtnd raza R, D 20 I 280
$ Cot dreptungbiular 30 I 920
6 Teu rami.ficatie 10 2$60
7 Idem, la trecere 10 610
8 V:r.nl (dcsebisl) 11 700
9 VentU 10 2 S60
10 Compensator cu coturi curbate, Re = (2 ... S)D 10 2 .560
11 Idem, cu coturi dreptungbiularc 120 7 700
12 Filtru pentru plcurl, curat JOO 6100
13 Ventil de reiinere 7.5 1 800
14 Ventil de aspiralje 70 1 soo

A N EXA 6.1.

VA.LORILE MODULIJLUI 1> l>DJT K

(C.lwtat ctt fona.ukle lW $eve.In)

K(ml/1J
D A
Conducte noi de ot~ I Conduct ool d loot
.. ... A - 0,011 mm -' 0,2 mm
Cooducte vc-chl

.It - I mm

O,OlS 0,00019 0,0018 0,0017 0,001 3

0.050 0,00196 0,0110 0,0103 0,008.5
0,07S 0,00H2 0,0318 0,0308 0,026
0,JOO
0.12$
I 0,00785
0,0 1287
0,067
0, 1202
0,0663
0,119
0,068
0,099
0, 130 0,01767 0, 191 0,192 0.162
0,175 0,02f05 0,291 0,291 0,132
0,200 0,03142 0,109 0,111 0,338
0,22$ 0,03978 0,56 0,.562 0,163
0.250 0, 01909 0,738 0,711 0,610
0,300 0,07068 1,16 1,201 0,989
0,3SO 0,09621 1,77 1,80 l.180
0.100 0,12566 2,S2 2,58 2, 115
0,1.50 0. 1.5901 315 3.53 2,887
0,500 0,1963.5 1,51 1,62 3,631

615
 !ml/,]
D A
Cooducte no( de otel Cooducte not dt tontl Conducte v~ l

m - 0,011 oun A - 0,2 mm l-lmm

"'
0,600
0,700
I 0,29271
0,38165
7,26
10,81
7, 47 6.189

I 0.800 0,50266 15.37

I 1,96
1.5.87
9,3'1
13,29
0 ,900 0,63617 20.88 22,10 18.U
1.000 0 ,78.51 27,70 28,50 2".00
1,200 I, 1309 H , 10 45,80 38,90
I, 100 1,5394 6.5,80 68,10 .58,51
1,600 2,0106 92.8 96. 36 8.J .io
1,800 2, 5H7 127.0 125,.5 115.9
2,000 3, 1116 166,0 169,5 158,6

A.VEXA 6.1.
MODULUL DE llCBIT K - C.A YR PINTRU ADUCTIUIU DE SE(flUNE QRCULAR4

Suprilfoa'a ValoTilc moduluhai d(! debit Al ...S/sl pen1ru difet l\ c:oeficien\I

Dlametrul D sectlunii de rugo&it:atc
m
...
transversale A
"'= 0,011
I 0,020
I 0,0)0
I 0,040

1,00 0,7854 29.806 14.70 i I 8 ,931 6, 18.5

I ..50 1,7672 86.661 11.307 27,638 19,716
I 2,00 3, 1416 184. 173 96,618 61.717 11,611
' 2, 50 1,9087 328, 123 171, 196 112,663 83.338
3.00 7.069 .535,31 288,90 118,636 110,02
3,50 9,621 801 ,70 136,92 288,762 21.5,18
1,00 12,566 1110,00 628,32 118,67 311, 16
5,00 19,635 2019.87 1112,71 707,21 582.86
6,00 28,271 3311 ,98 1865,37 1270,11 969.02
7,00 38,184 1961.79 2813,88 1926,76 1479,38
8,00 50,266 7062.81 1025,73 2766,80 2133.78
9,00 63,617 9609.39 5501,31 379.5. 18 2935.30
10,0 78.510 12702,26 7302,86 50.51.0.5 3918,91
12,0 I 13,097 20127,94 11798,90 8138,.57 6359,27
H,O 1.53,938 30628,30 17703,39 12J20,1.0 9S3S,71

I 16,0 201.062 1.3169.17 17532,1.3 13632,00 13632,00

616
 A oV 8XA l .t

YALORll.& COlllOBlfTl/LUI Dlt DUIT AL DIAl'RAGM&LOR ~I A.JUTAJILOR

ll
484 0.
1182 120

1180 118

0,78 I.II
016 114

0,14 1.12
0.72 1.10
0,10 1.08
068
0.66 104
1164 102
0 62 1.00
0,6D D.58
0.58
,, a96
3 5

a
1. 0
o_g

0.8

07

O,S
lo'
b

) dialragme norm&Je : I>) diafragm.o ugment; e) ajutajo Venturi ~i seurto:

"' - - a aria sectiunii strangulate : A aria secfiunii cooductei.
A '

617
 AN6% A 8.1.
LlllfGIMEA DB INl'LVEJ<T.I. LA MONTAREA DIAFRAGllELOR $1 AJUTAJBLOR

t,ID
...,,
~
-
40
30
20
JO
"fg11utn1
0 0.2 0.4 Q6

0.4 0.6 "

~
i~I I
20 0
III I~
0.2 0.4 Q6m
"fg~l#i=R
0 0.2 Q4 0.6"
0.

1,10~
20
10
0 0.2 0.4 ..

o 0.2 0.4 OJm :,

'

~
t,Nm ':;;
30
20
10
20
10

a a2 0.4111 0 0,2 0.4m

b. '
) dia.fragme normale ; b ) ajutaje Venturi ,; scurte.

618
 AN&JCA I.I

COUICl&.'flD DI PIAUH& DC S\tCL'f\ L\ D&MTIOTU

{
300
200
100

u
30 ' '
2tJ ' '

~
10

j
2
1.0
m
~

8l mg
Q3
Q2
QI
0 QI 02 0.3 Q 45 116
o112 43 11 as o.s 47 a.a i /D

I ) diafragml : 2) a jutaj scurt ; 3) ajutaj Venturi.

619
 VALOR1L5 PUllCTIEI lI PEllTllU AUllL& cu PAllTA rozmvA !> 0

l ,00
I .so I I I I
>.oo ) ,lS ).SO ),1$
I .oo I I 4.50 !,00

0,00 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0,05 o.oso o.oso 0,050 0 ,050 0,050 0,050 0,050 o.oso 0,050
0, 10 0, 10() 0 ,100 0.100 0, 100 0 , 100 0. 100 0,100 0.100 0, 100
0,1 5 0. 15 1 0, 150 0.150 0,150 0,ISO 0, 150 0,150 0. 150 0, 150
0 ,20 0,203 0,201 0,200 0,200 0,200 (), 200 0,200 0,200 0.200
0,25 0,2SS 0, 252 0,25 1 0,250 0,250 0,250 0,250 0,250 0,250
0.30 0,309 0,301 0, 302 0 ,30 1 0 ,301 0,300 0 ,300 0.3(10 0,300
0,35 0, 3M 0,357 0,35 1 0,352 0 ,35 1 0,35 1 0.35 1 0.350 0,350
0 ,10 0 ,1 24 o. '1 11 0 ,107 0 ,105 0,101 0,103 0; 102 0,'101 0 ,'101
0, 15 0. 1~5 0, 16l\ 0.16 1 0, 158 0 ,156 0,155 0,'154 0.'152 0. 152
0 ,50 0,5'19 0,527 0,51 7 0 ,513 0,510 0,508 0,507 O.SOi 0.503
0,55 0,bl 11 o .s~o 0,575 0,570 0.566 0,563 0,561 0.556 0,S.55
0 ,60 0.1>93 0,657 0,637 0,630 0,625 0,()20 0,6 17 0,611 0.608
0 ,61 0 ,70'1 0 ,t.7 1 0,65-0 0 ,612 0 ,6J7 0,632 0,628 0,622 0,619
0,C.2 0,727 0,685 0,663 0,655 0 ,619 0,611 0,610 0 ,631 0,630
0.6J 0,711 0,699 0,676 0,()68 0 ,661 0,656 0,652 0.615 0,611
0,61 0 ,738 ll,71 1 0 ,689 0,1>81 0 ,671 0,668 0,661 0,657 0,652
0.6~ 11,775 ll,729 0,70.l 0,1>91 0,687 0,681 0,678 0,668 0.661
0 .06 0,792 0,711 0,7 17 0,707 0,700 0,69.l 0,688 0,680 0.675
0,()7 (),8 111 0,7h0 0,731 0,72 1 0,71.l 0,701 0,700 0,692 0.687
0,68 0,S2Q (),776 0,7-46 0,735 0 ,726 0,7 19 0,713 0,701 (),691
0 ,69 0,818 0,792 0.761 0,719 0,710 0 ,732 0 ,726 0,716 0.710
0,7l1 0,867 0,809 0,776 0,793 0.75 1 0,716 0,739 0,728 0.7?2
0,7 1 0,887 0, 826 0,791 0 ,778 0,768 o.n9 0 ,752 O.H I 0,731
0,72 0,907 0,811 0,807 0,793 0,782 0,773 0 ,766 0 ,75'1 0 ,716
0 ,73 0,928 O, H62 0,823 0,808 0,797 0.787 0,780 0,767 0.759
0 ,7 '1 0,950 0,881 0,810 0.821 0,81 2 0,802 0.79-1 0,780 0.772
0,75 0.972 0,900 0,857 0,8-1 I 0 ,828 0,8 17 0,808 0.79i 0.185
0,711 0,9Y6 0,920 0,871 0,857 0 ,811 0,833 0 ,823 0,808 0,798
0 ,77 1,020 0,910 0,892 0,871 0,8b0 0,819 O,SJS 0,822 0.8 11
0,78 1,015 0,961 0,911 0 ,S9l 0.877 0,865 0,851 0.837 0,815
ll,79 1.07 1 0,983 0,930 0,9 11 0.895 0,882 0,870 0 ,852 0,839
0,80 l.O'l8 1,00() 0,950 0,930 0,913 0,899 0,887 O,S67 0,851
0 ,111 1, 127 1,030 0,971 0,919 0.932 0.917 0,901 O.Sl>.l 0.869
0,bl 1.156 1,055 0,993 0,970 0.952 0,936 0 ,92! 0,900 0,8S5
11,83 I , 178 1 .0~1 1,0 16 0,99Z 0 ,972 0,955 0,910 0,917 0.90 1
0,81 1.221 1, 109 1,010 1,0 11 0,993 0,975 0,960 ll,935 0,918
o.~5 1,256 l , IJ$ 1,065 1,033 1,016 0.997 0 ,980 0.951 0,933
o.~6 1,293 1.139 1.092 1.063 1,039 1,020 1.002 o.~11 0.95i
O,b7 1.33.1 1,202 1, 120 1,090 1,llM l,OH 1.025 o.~95 0,97.l
o.~s 1,375 1,237 I, 151 l , 118 1,091 1.069 1.019 1,017 0,991
0,89 1,12 1 1,275 I, 183 I , 118 I, 120 1,096 1,075 1,010 1,016
0 ,90 1,172 1, 316 1,218 I, 181 1, 15 1 1, 126 1, 103 1,066 1.039
0,905 l.i99 1,339 1,237 1,199 1,168 1, 112 1.118 1,0$0 1,052
0, 910 l,S27 1,362 1,257 1,218 1.1 85 I, 158 1.1 31 1. 091 1.065
0,915 1 .5~7 1,386 1. 278 1.237 1 .20~ 1, 175 1,1 50 1, 109 1.079
0,910 1,589 1,112 1,300 1,257 1,223 1.193 I, 167 l ~ 12i 1.093
0,925 1,622 1,HO 1,Jll 1,279 1,213 1,2 12 I , 185 I, 111 I 108
0,930 1,658 1, 169 1,318 1,3-02 1,26.5 1,232 1,201 1, 158 1.12-1
0,935 1.696 uoo 1,371 1.327 1,288 1,251 1,225 1, 177 1.UI
1, 159
0 ,910 1,738 1,531 1,103 1,.151 1,313 1,278 1,217 I, 197
0,915 1 .7~2 1,570 1.-131 l,JS2 l ,3JQ 1,301 1,271 1.218 1, 179

620

. 2,00
I 2,SO
I I
3,00 ;s,2.s
1
3,SO
I
l,H 4,00
I 4,50
1
5,00

0,950 1,831 1,610 1,167 1,1 13 1,368 1,33 1 1,297 1,241 1,200
0,955 I.SSS 1,651 1. 501 l,H 7 1,100 1.361 1.325 1,267 1.223
0,960 1,945 1,702 1,54S l,1S5 1,136 1. 391 1.356 1.295 1.218
0,965 2,013 1.758 1,592 1,528 l,'176 1, 1) 1 1.391 1,327 1,277
0.970 2,092 1.820 1,615 1,577 1,522 1,171 1.131 1, 363 1.310
0,975 2,1 8'1 1,896 1,708 1,631 1,576 1.521 1,179 1.155 1.319
0,980 2,297 1,985 1,784 1,705 I.Ml 1,586 1.537 1,157 1.395
0,985 2,142 2, 100 1,882 1,795 1,726 1,665 1,61l 1.523 1.156
0.990 2,616 2.lM 2,019 1,922 I.SH 1. 776 1,7 14 1,615 1.539
0.995 3, 000 2,511 2,250 2,137 2,013 1,965 1,889 1,77 1 1.680
1.000 3.728 2.766 2, 18'1 1.977 1,790 1,616 1,508 1,310 l , IJS
1,005 2,997 2,139 1,647 1.177 1,329 1,216 1,I07 0.954 0,826
1,010 2,652 1,865 1.119 1,265 1, 138 1.03 1 0,936 0,792 0.681
1,015 2:1l5 1,701 1.291 I, 140 1,022 0.922 0.836 0,703 0,602
1,020 2,307 1,591 1,193 1,053 0,910 0,817 0,766 0,611 0,517
1,025 2,197 1,501 I , 119 0,9&6 0,879 0,789 0,7 12 0,591 0,501
1,030 2,117 1.132 1,061 0.932 0,827 0.7-12 0.668 0,555 O.i 69
1,035 2,031 1.372 1,010 0.886 0,785 0 ,702 0,632 0,522 0.110
1,010 1,966 1.320 0,967 0,816 0,718 0,668 0.600 0,195 0.1 U
1,015 1.908 1,271 0,929 0,81 I 0,716 0,633 0,572 O,i70 0,393
1,050 1.857 1,231 0,898 0,780 0,688 0.612 0,518 O,H S 0,371
1,060 1,768 1,161 0,838 0,727 0,609 0. 566 0,506 0, 111 0,3"2
1,070 1,693 l.105 0,790 0,683 0,599 0,529 0,171 0,38 1 0,315
I.OS l.627 1,053 0,719 0,646 0,561 0,197 0,111 0,355 0,29 1
1,09 1,573 l,009 0,713 0,613 0,53'1 0,169 0,115 0,332 0,272
1, 10 1,522 0,969 0,680 0,581 0,507 0, H1 0.392 0,312 0,25 4
1, 11 1,477 0.933 0.652 0,558 0,183 0,122 0,323 0,294 0,239
I, 12 1,136 0,901 0,626 O.S34 0,161 0,102 0,35'1 0,279 0.225
1.13 1,398 0,872 0,602 0,512 0,H2 O,J81 0,337 0,265 0,212
I, 11 1,363 0,816 0,581 0,19J 0,121 0,368 0.292 0,252 0,201
1.15 1,331 0.821 0,561 0,175 0,107 0,3.SJ 0,308 O. HO 0, 191
I, 16 1,301 0.798 0,512 0,1.SS 0.391 O,JJ9 0.295 0,229 0. 181
1,1 7 1,273 0,176 0,525 0.113 0,377 0, 326 0,283 0, 218 0.17J
1, 18 1,217 0.7S6 0,SIO O,i28 0,361 0.31 1 0,272 0,209 0, 165
1, 19 1,222 0,737 0, 195 0,111 0,352 0,302 0,262 0,200 0, 167
1,20 1, 199 0.719 0, 180 0,101 0,311 0, 292 0,252 0. 192 0, 150
1,21 1,177 0,702 0,167 0.389 0,330 0,282 0, 213 0,185 0, 11'1
1,22 1, 156 0,686 0.151 0, 378 0,320 0,272 0,235 0, 178 0.138
1,23 I ,136 0,671 0,112 0,368 0,31 0 0,263 0,227 0, 171 0, 132
1,21 1.117 0,657 0,43 1 0,358 0,30 1 0.255 0,219 0.161 0, 127
I, 2.S 1,098 0,MJ 0,120 0,318 0,292 0,217 0.212 0,158 0, 122
1,26 1,081 0,630 0,110 0,JJ9 0,281 0,210 0,205 0. 153 0.117
1,27 1,065 0,618 0, 100 0,330 0.276 0.23J 0,199 0, 117 0. 1ll
1.28 1,019 0,606 0,391 0.3J2 0,269 0,226 0. 193 0.112 0, 108
1.29 1,033 0,591 0.382 0,311 0,262 0,220 0.187 0,137 0.101
1,30 1,018 0,582 0,373 0,306 0,25.5 0.211 0, 182 0,133 0.100
I.JI 1,001 0,571 0,36.S 0,299 0,218 0.208 0, 171 0, 129 0,097
l,J2 0,990 0,561 0,J.57 0,292 0,212 0,203 0, 170 0, 125 0,091
1,33 0,911 0, 551 0,319 0,285 0,236 0,197 0,167 0, 12 1 0.090
1,31 0,961 0,512 0,311 0,279 0,230 0, 192 0,162 o. 11 7 0,087
1,35 0,952 0,533 0,331 0,273 0,225 0, 187 0,158 O, I 13 0.081
1,36 0,940 0,.521 0,328 0,267 0,219 O,ISl 0, 153 0,110 0,081
1, 37 0,928 0,.5 16 0,322 0.261 0,21 4 0,178 0,119 0, 107 0,079
1,38 0,917 0,508 0,316 0,255 0,2-09 0,171 0,115 0.101 0,076

621


I
~
2,00 2,50 J,00 l,Jl
I l ,_SO
I l,1J 4,00
I 4,SO j ,00

1,39 0,906 0,500 0,310 0,2.50 0,20.S 0,169 0,142 0,101 0,071
1,10 0,896 0,192 0,301 0,21.5 0,2-00 0, 16.s 0 , 138 0.098 0.071
1.11 0,886 0,181 0,298 0.210 0,196 0,161 0, 13.5 0,09.5 0 .069
1,12 0,876 0,177 0.293 0 ,23.5 0.192 0,1.58 0 , 131 0,092 0 ,067
1,13 0.866 0,170 0,288 0,231 0,188 0,1.51 0,128 0.090 0,06.5
l ,H 0 ,8.56 0,163 0,283 0,226 0,181 0, 1.51 0 , 12.5 0,087 0,063
1 .~ 0 ,817 0,1.56 0,278 0,222 0,180 0,117 0. 122 0 ,08.S 0,061
1,16 0,838 0, 1.50 0,273 0 ,218 0, 176 0 , 111 0,119 0 ,083 0,0.59
1,17 0,829 0,111 0,268 0,211 0,173 0, 111 0.116 0.081 0,0.57
1,18 0,821 O,i38 0,263 0 ,2 10 0,169 0,138 0.113 0,079 0 ,0.56
1,19 0 ,8 13 0 ,132 0,2$9 0,206 0, 166 0.13.5 O, I I I 0,077 0,0.Si
I.SO 0,805 0 ,126 0, 2.5.5 0,202 0,163 0, 132 0,109 0,07.S 0,0.53
1,.5.5 0 ,767 0,399 0,23.S 0, 185 o.us o, 11 9 0,097 0,066 0,016
1,60 0,733 0.376 0, 218 0,170 0, 13.5 0, 108 0,087 0,058 0,010
1.6.5 0,707 O.J55 0.203 0 , 1.57 0.12-t 0,098 0,079 O,OS2 O,OJ.5
1,70 0.67.5 0,J36 0, 189 0,11.5 O,ll i 0.090 0,072 0.017 0.031
1.73 0.6.50 0, 318 0,177 0. 13.5 0,10.5 0,083 0.066 0.012 0.027
1.80 0.626 0, 303 0 , 166 0,126 0,097 0,076 0.060 0,038 0.021
1.8.S 0,60.5 0,289 0 , 1.56 0. 118 0,090 0,070 0.05.5 0,031 0.022
1,90 0,.585 0 ,276 0, 117 0, 111 0.081 0,06.S 0,050 O,OJI 0,019
1.9.5 0,.566 0,261 0 , 139 0, 101 0,079 0,060 0,0i6 0,028 0,017
2.00 0,.519 0.2.53 0, 132 0,098 0,071 0.0.56 0,013 0.026 0,016
2, 1 0,.5 18 0,23J 0, 119 0.087 O,Oo:> 0,018 0,037 0,022 0.013
2.2 0.190 0.216 0, 108 0,078 0,057 0,042 0,032 0,018 0,011
2,3 0.166 0,201 0.098 0,070 0,051 0.037 0,028 0,016 0,009
2, 1 O,H1 0, 188 0.090 0.061 0,019 0,033 O,Oli 0,013 o.oos
2,S O,i21 0, 176 0,082 0.0.58 0.011 0,030 0,022 0,012 0.006
2,6 0, 10:> 0, 16.S 0.076 0,053 0,037 0,027 0,019 0,010 0,005
2,7 0,389 0, 1.5.S 0,070 0,018 0,031 0,02-t 0,017 0.009 0,00.5
2.8 0,371 0,116 0,065 0,011 0,03 1 0,022 0,01.5 0.008 0,001
2.9 0,360 0, 138 0,006 0.011 0 ,028 0.020 0,014 0,007 0 ,003
3.0 0.316 O, IJI 0,0.56 0,038 0,026 0 ,018 0,012 0,006 0 ,003
3.5 0,291 0, 103 0.011 0,027 0,018 0.0 12 0,008 0 ,001 0,002
1,0 0, 2.5.5 0,08-t 0,0JI 0,020 O,OU 0,008 0,005 0,002 0 ,001
1 ..5 0.226 0,070 0,02.5 0,0 1.5 0.009 0.006 0,001 0 ,001
s.o 0 ,203 0,060 0,020 O.OLZ 0, 009 0,001 0,003 0,001
6.0 0,168 0,016 0.011 0,008 O,OOi 0,003 0 ,001 0.001
7, 0 0, 11S 0,036 0.010 o.oos 0.003 0,002 0 ,001
8,0 0 , 126 0,029 0,009 O.OOi 0,002 0.00 1 0,001
9,0 0 , 110 0.021 0,006 0 ,003 0,00 1 0.001 0,000
10,0 0 , 100 0,021 0,003 0 ,002 0,001 0,001 0,000
20,0 0,093 0,008 0,002 0,001 0,000 0,000 0,000

622
 VALORILB F\INCflEI <t> Pl!.!ftJlU AUU CU PUMD ORl%0 NTAL (I - 0)

~
l 2,00
l 2,5"
l l,00 l l,2!
'
I ),5"
I l,ll
I .... I 4.SO

0 0,0000 0 0 0 0 0 0 0
0,05 0,0001 0 0 0 0 0 0 0
0.10 0,0003 0,0001 0 0 0 0 0 0
0, 15 0,0011 0,000i 0,0001 0.0001 0 0 0 0
0,20 0,0027 0,0010 0,000'1 0,0003 0.0002 0,0001 0,000 1 0.0000
0.2.S 0,0052 0,0022 0,0009 0.0007 O,OOOi 0,0003 0.0002 0.0001
0,30 0.0090 O,OO'l2 0,0020 0,0011 0.0010 0,0007 0.0005 0.0002
0,35 0.0113 0 ,0073 0,0037 0,0027 0,0020 0.001 1 0,0011 0,0006
0.10 0.0213 0,0116 0,0061 0 ,0018 0,0036 0,0027 0,0021 0.0012
O,i.5 0,0301 0,0175 0,0102 0,0079 0,0061 0,0017 0,0037 0.0023
0, 50 0,0197 0,0252 0 ,0156 0,0121 0.0098 0.0078 0,0063 0,0010
0,55 0,0531 0,0352 0,0229 0.0185 0,015 1 0,0123 0,0101 0,0068
0.60 0.0720 0.0478 0,032'1 0,0268 0,0223 0,0186 0.01~ 0.0 109
0.61 0,07~ 0,0506 0.0316 0.0!88 0.0210 0,0201 0.0 161 0,0120
0,62 0,0791 0,0537 0,0369 0,0308 0,0259 0.0217 0 ,0 183 0,0131
0,63 0,08J3 0,0567 0,039'1 0,0330 0,0278 0,0235 0.0198 0,0113
0,61 0,0871 0,0599 0,0119 0,0353 0,0298 0,0253 0,0215 0,0156
0,65 0 ,0915 0.0632 0.0116 0,0387 0,0320 0,0272 0,0232 0,0170
0,66 0,0958 0.0667 0 ,0171 0,0102 0,0343 0.0292 0,0250 0.0185
0,67 0,1003 0,0703 0,0501 0,0129 0,0367 0.031 1 0.0270 0.020 1
0,68 0, 1018 0,0710 0,0535 0 ,0157 0 ,0392 0,0337 0,0291 0 ,0218
0,69 0 , 1095 0.0779 0,0561 0,0186 0,0illl 0,0361 0,0313 0,0236
0,70 0, 1113 0,0820 0,0600 0.051 7 0,0H6 0.0387 0,0336 0,0256
0,71 0. 1193 0.0861 0,0635 0,0519 0,0476 0 ,011 1 0 ,0361 0,0276
0,72 0 , 1214 0,0905 0,0672 0,0582 0.0507 0,0112 0.0387 0,0298
0,73 0, 11.97 0,0950 0, 07 10 0,0617 0,0539 0,0172 0,01 15 0,0322
0,71 0, 1351 0,0996 0.0750 0,0651 0.0573 0 ,0501 0 ,0141 0.0317
0,75 0, 1106 0, 1011 0,0791 0,0693 0.0609 0,0537 0 ,0175 0,0371
0,76 0,1163 0. 1093 0,0831 0,0733 0,0616 0,0572 0.0507 0,0102
0,71 0,1552 0, 1111 0.0879 0 ,0775 0,0685 0.0608 0 ,0511 0.0132
0,78 0.1582 0. 1197 0,0925 0 ,0818 0.0726 0,0617 0,0577 0,0161
0,79 0 , 1613 0.12.S2 0,0971 0,0861 0,0769 0,0687 0,0615 0,0.ol97
0,80 0 , 1707 0, 1309 0. 1021 0,09 11 0,08H 0,0729 0.0655 0,0533
0,81 0, 1772 0, 1367 0 , 1075 0,0961 0,086 1 0,0771 0,0697 0,057 1
0,82 0.1838 0, 1126 0. 1130 0. 101 2 0 ,0910 0,0820 0,071 1 0.06 10
0,83 0,1906 0 , 1188 0. 1186 0, 1066 0.0961 0,0869 0,0788 0.06.52
O,Si 0,1976 0.1.552 0 , 12iS 0. 1122 0 , 1011 0,0920 0.0836 0,0697
0,85 0,2016 0, L618 0.1305 0. 1179 0, 1070 0.0973 0,0887 0,07H
0.86 0.2120 0, 1685 0. 1368 0. 1239 0,1127 0, 1028 0,091 1 0,0793
0,87 0,2 195 0,1755 0, 1132 0. 1302 0, 1188 0, 1087 0,0997 0.08'15
0.88 0,2272 0, 1826 0, 1199 0 , 1367 0 1250 0,1 117 0, 10.56 0,0900
0,89 0,2350 0, 1900 0, 1569 0, 1'131 0, 1315 0. 1210 0, 11 17 0.0958
0.90 0,2130 0, 1976 0 , 1610 0. 1501 0, 138.} 0, 1276 0.1181 0, 1018
0,91 0,2.512 0,20.51 0, 1711 0 , 1576 O.liSi O,lli .5 0, 1218 0. 1082
0.92 0,2.596 0,2 131 0.1791 0.16.5 1 0, 1527 0, 1391 0,131 8 0, 11'19
0,93 0,2681 0, 2216 0,1870 0, 1729 0, 1603 0, li l7 0, 139 1 0 , 1220
0,94 0,2769 0, 230 1 0,19.52 0, 1809 0, 1682 0.1.569 0 , 1468 0 , 1294
0,9.5 0,28.58 0.2388 0,2036 0, 1892 0.176-1 0, 16.50 0, 1518 0, 1371
0 ,96 0.2919 o.21n 0,2123 0, 1973 0, 18i9 0.1731 0. 1631 O, li5J
0.97 0,3042 o.~ 0,2213 0,2067 0, 1938 0 , 1822 0, 1717 O.U38
0,98 0,3137 0,2662 0,2306 0,21.59 0,2029 0,1913 0, 1808 0,1627

623

t
I 2,00
I 2,SO
I l,00
I l ,25 I l , SO I 3,1S
I 4,00
I .so

0.99 0,3231 0.2760 O,'.H02 0 ,2?55 0,2121 0,201 0,1902 0.1721

L.00 0,3333 0.286 0,250 0,2353 0,2222 0,21 1 0,200 O,l82
1.01 0,3131 0,296 0 ,260 0,2155 1.2321 0,221 0,2 10 0.192
l,02 0,3537 0,306 0,271 0.256 0,213 0,231 0,221 0,203
1,03 0,3613 0,3l7 0,28 1 0.267 0,251 0,212 0,232 0, 211
1,01 0,375 0,328 0 ,292 0,278 0,265 0,251 0,213 0,226
L.OS 0,386 0,339 0 ,301 0,289 0,277 0,265 0,255 0,238
l,06 0.397 0,350 0,3l6 0,301 0,289 0,278 0,268 0,250
L,07 0,108 0,362 0,328 0,311 0,301 0,290 0.28 1 0,261
l,08 0,120 0,374 0,310 0,326 0,311 0,303 0,291 0,278
l,09 0,132 0,386 0,353 0,339 0,327 0,317 0,308 0 ,292
1,10 0,141 0,399 0,366 0,353 0,31 l 0,33 l o.Jn ll,307
l, 11 0.156 0, 112 0,380 0,367 0,355 0,316 0,337 0,323
l,12 0, '168 0,125 0.391 0.381 0,370 0,36 1 0,352 0,339
l, 13 0,481 0,13S 0,108 0,396 0 ,385 0,376 0.368 0.356
1.11 0,193 0,152 0,122 0, 1 11 0, 101 0,392 0,385 0,JH
1, 15 0,507 0, 166 0,1.17 0,126 0,117 0,109 0, 102 0.392
l, 16 0.520 0,180 0,153 0, Hl 0, 133 0,126 0,120 0, 111
1, 17 0,531 0, 195 0,169 0,158 0, 150 O,iH 0 ,138 0.131
!, IS 0,518 0,510 0,185 0,175 0,168 0,162 0,157 0,152
l.1 9 o.~62 0,525 0,501 O,i93 0,186 0,181 0.177 0,'173
l,20 0,576 0, 5i l 0,5 18 0,51 l 0,505 0,501 0,197 O.i96
1,21 0,591 0,557 0,536 0,529 0,521 0, 521 0,5 l9 0,519
1,22 0,605 0,573 0,551 0,518 0,511 0,511 0,511 0,518
1,23 0,620 0,591 0 ,572 0 ,567 0,564 0,563 0,563 0 ,568
1,21 0,635 0,607 0, 59 1 0.587 0,585 0,585 0,586 0,591
1,25 0,651 0,621 0 ,6 LO 0 ,607 0,607 0,608 0,610 0.620
1,26 0,667 0 ,612 0,630 0,628 0,629 0,63 1 0,635 0,618
1.27 0,683 0 ,660 0 ,650 0 ,650 o.652 0,655 0,66l 0,677
1.2~ 0,699 0,678 0,671 0,672 0,675 0,680 0,687 0,707
1,29 0.7 16 0,697 0,692 0 ,69'1 0,699 0 ,706 0,7 H 0,738
1,30 0,732- 0,7 16 0,714 0,717 Q,724 0,732 0,713 0,770
1,31 0,719 0 ,735 0,736 o. 7'1 l 0.719 0,759 0,772 0,808
1,32 0,767 0 ,775 0,759 0,766 0,775 0 ,787 0,820 0,837
1,33 0,781 0,785 0,782 0,791 0,802 0,816 0,832 0.873
1,31 0,802 0,796 0,806 0,816 0,829 0,815 0,864 0,909
1,35 0,820 0,817 0.830 0.8t2 0,853 0,876 0,897 0,917
1,36 0,R39 0,838 0,855 0,869 0 ,887 0,907 0.930 0.986
l,37 0,857 0,860 0.881 0 ,897 0,916 0,939 0,965 1,027
1,38 0,876 0,882 0,907 0.925 0,9'17 0,972 1,001 1,059
1,39 0,895 0,905 0,933 0,951 0,978 1.006 i.038 1,112
1,10 0,905 0,928 0,960 0,983 1.010 1. 011 1,076 I, 157
1,11 0, 93(1 0.951 0.988 1,0 13 1. 013 1,077 1, 115 1,203
1,12 0.951 0,975 1,016 1,011 1,077 I, 11 i 1, 155 1,25 l
1,13 0,975 0,999 1.015 1,076 1. 11 J I, 151 J,196 1,300
1,H 0,995 1.021 1,075 1, 108 I, 117 1,190 J,238 1. 351
l,15 1,016 1,0'19 1.105 I, 111 I, 183 1,230 1,282 1,103
1, 16 1,037 1.071 1,136 I, 175 1,210 1,270 1,327 1,157
1,17 1,059 1, 100 I , 167 1.2 10 1,258 1,312 1,373 1,513
1,18 1,081 I, 127 1,199 1,215 1,297 1,355 1,120 l,571
1,19 1, 103 I, 151 1,232 1,281 1,337 1,399 1.i69 1,680
1, 50 I, 125 1,181 1,266 1,313 1,378 1, 4<15 1,519 1.691
1,52 1, 170 1,237 1.335 1.395 1, 462 1,538 1,623 1,819

624
 A;VEXA 9.2 (ullllfllt1)

' I 2,00 I 2,50
I ) ,00
I ),25
I ) ,$0
I J,75
I 4-,00 I 4, $0

1,.54 1,217 1,295 1,106 1,471 1,.5.S I 1,637 1,732 1.9S1

I.SI> 1,26.5 l,3.5S J,180 l,5S7 1.611 1,710 1.817 2.098
1,.58 1,31.5 l ,4J7 1,.5.58 1,61'1 1,711 1,819 1,969 2,250
l,60 1,36.5 1,181 1.638 1,734 1,813 1,963 2,097 2 ,11 2
1,62 1.417 1,.516 1,722 1,829 1,918 2,082 2,232 2.582
1,64 l,<\70 1.6,11 1,808 1,926 2,0.59 2,207 2 ,373 2,762
1,66 1,.52.5 1,681 1,898 2,028 2, 171 2,338 2,521 2.9.53
1,68 1,581 1.756 1.992 2,131 2,291 2,175 2,677 3, 1.51
1.70 1,638 1,830 2,088 2,211 2,UO 2,618 2,840 3,360
1.72 1,696 1.907 2, 188 2,358 2,551 2,767 3 ,011 3,.590
1,71 1,7.56 1,986 2,292 2, 177 2.687 2,924 3,190 3.825
1,76 1,817 2,067 2,399 2,600 2,829 3.087 3,378 4,073
1.78 l,880 2.1.50 2,.510 Z.728 2,976 3.257 3 ,571 1,335
1,80 1,911 2,236 2,6.21 2,86 1 3 , 130 3 ,134 3,779 1 609
l ,82 2.009 2,3H 2,713 2.999 3,289 3.619 3,991 1,898
1,81 2.076 2,1 11 2,866 3, 14 l 3 ,1.5.S 3.812 1,2 18 .5.202
1,86 2,11.S 2,507 2,992 3.288 3,627 4.013 i ,152 5,.520
1.88 2,2 1.5 2,603 3, 123 3,112 3,806 1, 222 1,697 5.8.5.5
1,90 2,286 2,701 3.258 3.600 3.992 1,H.O 1,952 6,20.S
1,92 2,l.59 2,802 3.397 3,761 1, 18.5 1,660 5 ,218 C>,.573
1,91 2,131 2,906 3,512 3.9J3 1,J81 1,902 5 ,190 6,9.59
1,96 2,.5 10 3,012 3,690 i , 109 i ,59 1 .5,IH .5.78.5 7.363
1.98 2,.587 3,12 1 3, 841 1,290 1 ,806 5,101 6.086 7,786
2,00 2, 667 3, 232 4,000 1, 177 .5.028 .S,6.55 6,100 8,228
2,0.S 2,872 3,.521 4.115 i ,972 5 ,6 19 6.370 7,2'11 9,12.S
2, 10 3,087 3.83'1 i ,862 5,508 6, 263 7.113 8, 168 10 ,76
2, I .5 3,313 o\, 16-1 5.312 6,088 6 .962 7,987 9 , 188 12.25
2,20 3,519 1,512 5,856 6,720 7,72 1 8.909 10,3 1 13,90
2,l.5 3.797 o\, 882 6,107 7,386 8,513 9,912 I l,53 1.5,73
2.30 1,056 .5,272 6,996 8, 109 9.13! l l,00 12,87 17.75
2,35 1,326 5,681 7,625 8 .885 10.39 12, 18 11,33 19,9~
2,10 1,608 6,119 8.294 9,7 16 11 ,12 13.17 15.93 22,13
2,15 1.902 6,577 9,008 10,61 12,53 11,85 17,66 25, 12
2,50 5. 208 7,059 9,766 11 ,56 13,72 16,35 19,53 28,08
2." 5,521 7,565 10,57 12.57 15,00 17,96 21 ,56 3 1,30
2,60 5.&.59 8 .097 11 , 42 13,65 16,37 19.70 23,76 31,83
2,65 6,203 8,655 12,33 11,80 17,81 2 1,56 26, 16 38.68
2,70 6 ,561 9,2iO 13,29 16,03 19,10 23,57 28,70 12,87
2.7.S 6.932 9 ,851 11,30 17, 33 21. 08 25 .7 1 31 ,16 '17,12
2,80 7,3 17 10,19 1.5,37 18,71 22,86 28,01 31.12 .52,36
2,8.5 7,7 16 11.17 16,"19 20, 17 2 4,7.5 30,17 37. 61 57,71
2,90 8,130 11 ,87 17,68 2 1,72 26,77 lJ,09 11 ,02 63.51
2,95 8,.557 12,60 18,93 23,3.5 28.91 35,89 16,68 69.71
3,00 9,000 13. 36 20,25 2.5,08 3 1,18 38.87 18,60 76 . .53
3,.5 11, 29 22,92 37,52 18,30 62.39 80,81 105.l 178,8
1,0 21,33 36, 57 61,0 85, l 8 l 13,8 152,i 200.1 372,1
1,5 30,38 55, 23 102,5 110 ,.S 193,3 266.7 369,0 711 ,7
.s.o '41 ,67 79, 86 156,0 219,9 3 10,6 H 0,0 625,0 127 1
6,0 72,0 151,2 324,0 177,2 705, 1 l0i6 1.5.55 3163
7,0 111,3 259.3 600,0 918,9 111 2 2175 3361 8085
8 ,0 170,7 il3,7 1024 1621 2571 1 102 6551 16850
9.0 242,0 62.S,O 16"0 2671 1371 7177 11810 32210
10,0 333,3 90J,O 2500 1 1M 7027 118i0 20000 57500

625
 VUOAILB PUNC"TIEI IC) P&l<TRI/ ALBllLK CU PANTA llf.CATIYA (I < 01

' -2 .00 I 2,50
I 3,00
I 3,SO I 4,00

O,OS 0,050 O,OSO 0.050 0,050 0.050

0,10 0,099 0,100 0,100 (), 100 0,100
0,15 0.118 o . uo 0.15(1 0, 150 0.150
0,20 0 ,196 0.198 0,199 0.200 0,200
0,25 0,241 0.246 0.2'18 0,2So 0.2SO
0,30 0,291 0,29S 0,297 0,299 0.300
0,35 0,336 0,312 0,316 o.31 8 0.319
0,10 0,380 0 ,389 0,393 0,396 0.397
0,15 0. 122 0.131 0 ,41.0 0,111 0.116
0,50 0,163 0. 177 0,185 0,490 0,193
0,55 0,502 o.s 1s 0,528 0,534 0,539
0,60 0,510 0.558 0,571 0 .579 0.585
0,61 0,517 0,566 0,579 0 .583 0.594
0,62 0,551 0.571 0,S87 0,596 0.603
0,6J 0, 562 O,S81 O.S95 0.605 0,612
0,61 0.569 0,589 0,602 0,613 0,620
0,65 0,576 0.596 0,610 0,621 0,629
0,66 0 ,583 0 .601 0,618 0,630 0.638
0,67 0,590 0.611 0,626 0,633 0.616
0,68 0,597 0 .619 0,634 0,646 0.651
(),69 0,603 0,626 0,61 I 0,653 0,662
0,70 0.610 0.633 0.649 0 ,661 0,670
11,71 0.617 0.610 0,657 0 .663 0,678
0,72 0,621 0.618 0,661 0 ,676 0.686
0.73 0,630 0.655 0,672 0.683 0.691
0,74 0.637 0.662 0,679 0 .691 0,702
0,75 0,613 0,668 0,686 0,693 0,709
0,76 0,619 0.675 0,705 0,717
0,693
0 ,77 0,656 0.681 0.700 0,712 o,n1
0,78 0,662 0.688 0,707 o.120 0,731
0,79 0,668 0,691 0,713 0 .727 0,738
o.so 0,671 0.700 0,720 0 .734 0,716
0,753
0 ,8 1 0,680 0,706 0,127 0,711
0,82 0,686 0.712 0,718 0 ,760
0.733 0,766
0,83 0,692 0.718 0,710 0.155
0,81 0.698 0.721 0,716 0,761 0,773
0,8.S 0,701 0,730 0,7.52 0 ,167 0,780
0,86 0 .110 0,736 0,7.58 0,7 74 0.786
0 ,87 0,715 0,742 0.761 0 ,730 0,792
0 ,88 0.121 0 ,7'48 0,770 0,786 0.799
0 ,89 0,727 0,751 0,776 0,192 0,805
0 ,90 0 ,732 0,760 0,781 0.198 0,811
0,91 0,738 0,765 0,787 0,80'1 0,817
0,92 0,713 0,771 0,793 0,810 0,823
0 .93 0 ,749 0 .171 0,799 0,81.S 0,829
0,91 0 ,751 0,782 0,801 0,820 0,83.S
0,95 0.759 0,787 0,809 0, 82~ 0 ,810
0,96 0.761 0,793 0,815 0,831 0,847
0,97 0,770 0,798 0 ,820 0,837 0,851
0,98 0 .775 0,803 0 ,825 0,8i2 0,857
0,99 0.780 0,809 0,830 O,M7 0,861
1.00 0,785 0,813 0,831 0,851 0,867
1,01 0,790 0.817 0,810 0,856 o,8n
1,02 0,795 0.823 0,81.S 0,862 0,876

626
 ANE.J.1A 0..J. ( ""1i1tM11)

t
I 2,00
I 2,54
I 3,00 I ) tlO
I 4,00

1,03 0,800 0,827 0,850 0.866 0,881

1,04 0,805 0,831 0,855 0,871 0,887
1,05 0,810 0,836 0,859 0,87S 0,891
1,06 0,815 0,811 0.861 0,879 0,895
1.07 0,819 0,816 0,869 0,881 0,900
1,08 0,821 0,851 0,873 0,888 0,901
1,09 0,828 0,8S6 0,877 0,892 0,908
1,10 0,833 0,860 0,881 0,897 0.912
l ,JI 0.837 0,861 0,886 0,901 0.916
1,12 0,812 0,868 0,891 0,90S 0.920
I , ll 0,816 0,872 0,895 0,909 0,921
I , 11 0,851 0,876 0,899 0,913 0,927
l , IS 0.85S 0,880 0,903 0,917 0.927
1, 16 0,859 0,881 0,901 0,921 0,93S
1, 17 0,86'1 0,888 0,911 0,925 0,938
1,18 0,868 0,892 0,915 0,928 0,912
1, 19 0,872 0,896 0,918 0,931 0,916
1,20 0,876 0,900 0,921 0,935 0,919
1,21 0,880 0,901 0,925 0,939 0,952
1,22 0,881 0,908 0,929 0,913 0,955
1,23 0,888 0,912 0,932 0.916 0,958
1,21 0,892 0,916 0,935 0,919 0.961
1,25 0,896 0,919 0,938 0,952 0,961
1,26 0,900 0,922 0,912 0,955 0,967
1,27 0,901 0,927 0,9'15 0,958 0.970
1,28 0,908 0,830 0,918 0,961 0,973
1,29 0,911 0,931 0,952 0,961 0,975
1,30 0,915 0,937 0,955 0,966 0,978
1,31 0,9 19 0,910 0,958 0,969 0,981
1.32 0,922 0,943 0,961 0,972 0,981
1,33 0,926 0,917 0,961 0,971 0,986
1,31 0,930 0,951 0,967 0,977 0,989
1,35 0,933 0,951 0,970 0,980 0,991
1,36 0,937 0,957 0,973 0,983 0,993
1,37 0,910 0,960 0,976 0,986 0,995
1,38 0,91i 0,963 0,979 0,989 0,997
1,39 0,9i 7 0,966 0,98 1 0,991 0,998
1,10 0,951 0,969 0,981 0,993 1.000
1,11 0,951 0,972 0,986 0,995 1,002
1,12 0.957 0,9n 0,989 0,998 1,001
1,13 0,960 0.978 0,992 1,001 1,006
1,11 0,961 0,980 0,995 1,003 1,008
1,15 0,967 0,983 0,997 1,005 1,010
1,16 0,970 0,986 1,000 1,007 1,012
1,17 0,973 0,989 1,002 1,009 1.01 3
1,18 0.977 0,991 1,005 l,OIO 1,015
1,19 0,980 0,991 l,007 1,012 1.017
1.50 0,983 0.997 1,009 1,011 1,019
l,55 0,987 1,010 J,020 1,023 1,028
1,60 1,012 1,022 1,030 1,032 1,031
1,65 1,026 1,033 1,039 1,010 1,010
1,70 1,039 1,011 l,018 1,017 1,016
1,75 1,052 1,051 1,057 1,053 l,OSI
1,80 1,061 1,061 l,06S 1,059 l,OS6
1,85 1,075 1.073 1.072 l ,065 1,060
l
627

t
I 2,00
I 2,50 I l,00
I 3,50
I 4,00

l, 90 l ,086 1,082 1,079 1,070 1,064

l ,95 1,097 1,090 1,085 I.OH 1,067
2,00 1. 107 1,098 1.090 1,078 1.070
2, 10 1,126 1, l l 2 1, 100 1.08.5 l,07.5
2,20 I , 114 1, 12.5 1,109 1,092 1.079
2,30 1, 161 1,137 1, 117 1,097 1,083
2,40 1, 176 1,148 I , 124 I, 102 1,086
2,50 I, 190 1,1.57 1,131 1.106 1,089
2.60 1.201 1.166 1.137 1.110 1.091
2,70 1,216 1, 174 I, 142 1, 113 1.093
2,80 1,228 I, 181 1, 146 1,116 1,09.5
2,90 1, 239 1, 188 1, 150 1, 119 1,097
3,0 1,249 1, 194 1, l 5'1 I , 121 1,098
3,.5 1,293 l,218 l , 165 1.129 I, 102
4,0 1,321 1,237 I, 176 l,134 1, 10.5
4 ,5 l ,3.51 1,2.51 I , 183 1,137 1,107
.5,0 l.J73 1,260 1,188 1, 139 I, 109
6,0 I. 40.5 1,272 1,19.5 1.14"2 1.1 IO
8,0 1, 147 1,290 1,201 1.144 1, 110
10, 0 1.471 1,298 1,2(}3 I , 14.5 I , 110
 t J
r-r--r-- , - - -,---,-,-- --,----r----r--r--r--.--&-<--,,...,..--'"'
-.-
;
I ..

.
- --+---1--1 !
1
I
'<I 'C
< 11
f' I < . 5:!
<< ....
<<<
!
l - l- - ' -4 - - - 1 - -- - IT I
_ _ _,_ ,
I
' <~
I
.
11C""
..
< .<
< /;
<
j ~
<I
l
<- J
<I
I

l
< <
I'"< ~ j I
- [_;:<~< /<<<~'
it <1(.7<<< -
I I kS t< .,
_, l<<~< ~J!.<
<(/I
t--t-t--t----+---4--4--1- - -+..-.....!.
< ','/ >( ..<.;'.. <<~<'-~'+-..:....--1
, kr .e >iie <
< /., (
I/
"'<=>_
I

~
!!
~
g
'C
I

;:.

I
, ~
_i-,_ _ _ __

: ... 1i..#pJ.J! f,ilSIQOStPi 1.11 #llli:llJJ.d

pun; ;p 1n1mfSl'.1 .~ls11~JJ Jtrv,;tfs_"S llf;l'/Jltfs&~Jj
. p.n; ;p
JJCtfs,c,.i
 I '/ ,'! 'C A ta .I
ii
Ji("
1,0

C.8
0.5
1).4 \!
tl.2 ~ ~ -- ~

0 0
2
. 5 8 10

12 11 16
21
r
/J

h
H"
1,Q 1.-'-'---~---~----~----,

y
'-------'"'u.'"".s_ ____,o,_ ___ o~.s.,._ ___,.,- o
(/J reDrtz.nt; ;,J,1111~:; 01ez1m:tr1cq /11 p:1r:1'''
, . : s:ri )

630
 y

lfz HI a. - fH1
, ,
I
< ~- '
a 11
--
r
A

, #I' ,
"
, , , ,,.~,,,, -, 1 "

ll

(.t r~1~:11r.ttf indlt//lle/1,01u11m( trico in pvnc!vl

tit uJsmJ )

ICO$ ~

5
c
::
30
to
10
A
0
a1 Q,? Q,J 0.4 0.5 0,6 Q,7 Ofi 0,9 6

631
 BIBLIOGRAFIE GENERALI

J . Abra 111 o I c I , C. N. Ptiltlunoio f1U011oi " iumilto, Moskva. 1953.

1. Ag r o 1 k I D, I. I.. DI mi t ci o , C. T., P 111 a I o, F. I. Glti4.vlilttr. GE!, Moskv&.
19S4.
J. CI o c, D. Hi"wJko 1i tlt'IMJCU M "'"ko /lu idtl<N. Bucur~ti. vol. I. 1959, vol. 11,
1960.
i . CI u 1 o , R . R . G.ltidravlilta, EtttrtM . Leningrad, 1970.
S. Forch h o I 111 er, Ph . HydrawliJ1. Leipzig-Berlin, 1914, 1930.
6. Jaeg e r , Ch . TcltJCisclte Hydraulik. Basel, 1949.
7. Kolo n y, J, HydrawJi.lt, Wien, 1953.
8. Do Mare h I , G. ldraulico. Milano, 19S4.
9. lit a to o 1 cu, Cr. H idrau/ica. EDP. Bucurqti, 1963.
JO. PaYe l , D. Hidroulka. Bucurqti, 1~1947.
I/. R o u s e , R . E ntinttrig HydraHlics. New York, 1950.
 CUPRINS

P re/af<I 3
l 11troduct .. 5
0 . 1. Ollit<t, d/foi/ii, <llJlJi/icdri . . . .. . . . . .. . . . . .. . . . . .. .. . . .. . . . . .. .. . 5
0.2. Locul m~eanicii jl"iddol' ~i al hidr'aulUii. Leg41Hra Gl4 alte. diseiplitie . . . . . . . . 6
0.3. Swrt islqri~ t;JI dezvolllri i h idrauli.eii /i 01et:an1'cii f/uiiltlor . . . . . . . . . . . . . . . . 7
O.i . JV/.U.de genualt .U studiu In hidrau/icd , , , . , , , , , , , , .. . , ..... , .. , .. .. 8
O.i. I. Metoda teoretic3. Modclul de fluid in hidraulicll........ .. .... .... ... 9
0.1.2. Metoda experimental~ .. .. .. . .. .. .. . .. . .. . .. .. .. .. .. .. . .. .. .. .. . . . 10
O.S. AHali:a dinrensfono/d ............... . ... ... . .... . . . . . . . .- . . ... -- . .. . . . . Il
O.S.1. Definitia ~ i ~on~inut ul analizei dimensionale.. .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
0.5.2. llU.r imi rizico . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . .. . . . . .. . .. . . . . . .. . . . . . . . . . .. . . . 11
0.5..3. Unitllli de 11\!Surll. fundamcotale ~I derivate. Sistem.e coerentc de uni
tllji de mll.surll. .. . .. .. . .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. . .. . .. .. IJ
0.5.1. Formule dimensiona.le 11
0.5.S. Reguli de formare a retaiiiJor fizice. Primele dou3. teoremc a le anali-
zei dimensionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . lS
0.5.6. )(tirimi adimensionale ~i complexe adimensionale. Critcrii. A treia teo
rema a anal izei dfmensionale . . . .. . ..... ., . . ...... . . . ..... ._ . .. ... . 18
0 .6. S i militudinea hidrau/ica .. .. . . .. .. . .. .. . . .. . .. .. .. . . .. .. .. . . . . 2'1
0.6.1. Dcfinitia similitudinii ... , ... , . , .. . . , , . . . . . . . . .. . . . . .. . . . . .. . . . .. 21
0.6.2. Prima teorema. a similitudinii .. .. . ....... . . . ... . . . .. .. ._ . .. . . . . 2-t
0.6.3. A doua toorem.a a similitudinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
0.7. Metoda aa/ogii/or .. , . , .. , , .. . . .... . ... , .. .. . , . . .. .. . . .. . . . . .. 25
-0.8. DesGrierea s'dril de tensi11ne a fluidelor. For/e c:a,.c acJiu11~atei
a$wp,.!J ma.sdo,. de
fluid ............... . ...... . ... .. . ... ... ... .. . ... .. .. . .. . . .. . 26
Q.8.1. For~e de legatura interioare. Stare de tensiune . .. .. .. .. . .. .. . .. .. 26
0.8.2. E forturi unitare, Expresia fortelor de legAtur~ . . . . . . . . 27
0 .8.3. Propriet.\iHe stlrii de tensiune. Derinirea presiunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
0.8.1. Forte care actioneaz! ln lluido. Forma gc.11cralll a ecuatiilor de miicare 30
Cap. J. Propridljile fizice alt fluidelor .. . . .. . .. .. .. .. .. .. . .. .. . . .. .. .. . .. . .. .. 32
1.1. Greutalea s/mificd ... , , ..... , .. ... .. ... , . .. . . . . .. .. .. . . .. . .. . 32
1.2. Desilalea , , . .. ... , . . . .. . . .. . . .. .. .. . . .. . . . .. . . . .. . . . . . . .. 32
1.3. Comfwesibilitalea , ..... , .. .... , .. .. . . .. . . . .. . . .. . . .. . .. .. .. . .. 33
l.i.. Cauita/ia .. . .. .... .... .... . , .. .. . , .. . .... . .. . . . . .. .. . .. . . . . .. . . . ... 36
t.5. Vueozita/to . .. . . . . . . .. .. .. .. . . .. . .. . .. .. . . .. .. . . .. .. . . .. . . . . . .. 36
1.6. Deglljar ta ~; di:olua,.ta gaztl<>r tn li&hidt ... , . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . 10
1.7. Copilaritatea ....... ....... . . .. , ...... .. ... . . . ......... , , .... , . .. . .. 11
Cap. D . St,atlca Cluldelor , , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . .. . . . . .. .. .. .. .. . . . . -12
2.1. ECNa/ii fl lgl genmI o/e eehilibNl"i flNide/or . . . . . . . . . . . . . . . . '12
2.1.1. Starea de teosilllle la fluide In cchilibru .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. . -12
2.1.2. Ecuatille diferentiale ale lui Euler pentru cchilibruJ fluidelor . . . . . . . . 13
2.1.3. Integrarea ecuatiilor E uler. Proprieta.ti generale ale cchilibrului lluidelor 11

633
 2.2. Stoliu li<Auulor '" dmf> grait.,i<mtJJ, l'IJlll . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . iS
2.2. 1. Legea ltidrostatidl . . . . .. .. . . .. . . . .. . . . . . . . . . . . .. .. . . . . .. . . . . . . . . 46
2.2.2. Repreientarea grafic.l ,; intcrpretarea energeticl a legii bidrostatice . . i 9'
2.2.3. Milsurarca presiullilor . . . . . . . .. . . . .. . . .. . . .. .. . . . . .. . . .. .. . . . .. .
2.2.4. Forte de presiune .. . . . .. .. . . . . . . . . .. .. .. .. .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .56
2.2.S. Plutirea corpurilor . . . . . . . . . .. .. .. . .. . .. . . . . . . . .. . . . . . . .. . . .. .. 6+
2.3. EoMlilwwl rtlativ . . .. .. . . . . . . .. . .. .. . . . .. .. . .. . . . .. . . .. . 69'
2.1. Stalieo gaulor. For1Hula bartmretri<4 . . . . . . . . . . .. . . . . .. . . .. . . . . .. . . 72
Cap. m. IDtroducue ID stadiul mltclrll Oaldelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1:'
3.1. Dtsorierea. tdrii d mi/care a flwuulor .. . .. .. .. .. .. . .. .. .. .. .. .. .. H
3.1.1. Sistemul de reprczentarc Lagrange . . . .. . . . .. . . . . .. . . . . . .. . . . .. .. 7-t
3 . 1.2. Sistemul de rcpreientar& Euler . . . . . . . .. . . . . . . . . . .. .. . . . .. . . . . .. 75-
3 .1.3. No\iunj ~i mi!.rimi earactcristice pentra descrierea su.rii de mjfCare a
fluidclor .. .. . . . .. .. .. . . . . . .. . . . . . . . .. . .. .. . . . . .. . .. . . 76
3.2. Closifit;r mi/c4rik>r . . .. .. . .. . .. . . . . .. .. .. . .. . . . .. . .. 78
3.2.1. llfi'IClri permanente 'i mjfcAri nepermanente .. . .. . . .. . . . . . . . . . .. .. 79'
:U.2. :t.fi~ri para!ele ,; nepatalelc. Mi~ unilonne 'i ncunilorme SC>
3.2.3. Mi~ri s11b presiune ,; mj'cllrl eu suprafa l.i berl .. .. . .. .. .. .. .. . 81
3.2.i . :r.fi,wi tridhncnsionale. bidimensionale ,; unidimensionale . . . . .. . . 81
3.2.5. l\li'cllri laminare 'i turbulente. PToprietl\i. NumArul Reynolds . . . . 82
3.2.6. Schema mi~i medli turbulente. Tensiuni de turbulen\1 . . . . . . . . . . 86
3.2.7. Deserierea statistidl a turbulen\ei .. . . .. .. . .. . . .. .. .. .. . .. .. .. .. 90
Cap. JV. Relajii genuale ale m i,.:vU curenfllor de Da hl. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9l
4. 1. M odelul <vm1lu/wi wHid immsiOftal d fluid . . . . . . . . . . 93
1. 1.1. D espre s isteme b idraulice .. . .. . . . . . .. . . . . .. . . . .. .. .. .. .. . .. . . .. 93
1.1 .2. Caracteristicile mi~ii Oui delor in sisteme hidraulice . . . . . . . . . . . . . . 91
1. 1.3. Distribu\ia vitezelor locale In conducte ti eanale cu mjlcare uniform! 96
1. 1.1. ?.todelul curentului unidimensional d e fluid. Schema de c:alcul a s.isto-
n1elor hidraulice .. . . .. . . . . . . . . . . . . .. . . .. . . . . . . .. . . . .. . . . .. .. .. JOO
1. 1. .5. Dcfinirea mlrimilOT ea.rac:teristicc ale schemei unidjmcnsionalis a curcn-
tuJui de fluid .. . . . . . . .. .. . . .. . . .. . . .. . . . .. . .. . . .. . . .. .. .. .. .. 101
1.1.6. Legea de bad. a mi'cll.ril uni!orme ,1 interpretarea energetic.ll a earac-
tcristicilor modelului de curent unidimensional .. .. . . .. . . .. .. . . .. 103
1.2. Rtla/ii gennal de cal&ul lo curtH/iidflwidi-presibil IN mi/'41" ~rl#ff/11 105
4.2.1. Rcla\ia. lui Bernoulli pentra c11ren\i In conducte sau eanale fixe .. , . . . 106
1 .2.2. Repre<eotarea grafic.ll a relaliei lui Bernoulli . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
1.2.3. Rcla\la lui Bernoulli pentru conducte sau eanale mobile . . . . . . . . . 114
1.3. Rt la/ii11.,..,11le/acurtH/iideflwidc..,.presibil (gu) '"mi/ca perm"""''' .. . II.:>
4.3.1. Rcla\ia de stare fizica .. . . . . .. .. . .. . .. . . . . .. . . . . .. . . .. .. . . .. .. . . 116
1.3.2. Rela\ia de continuitate . . .. . . .. .. .. .. .. .. . .. . . . .. .. .. .. .. .. . 117
1.3.3. Rela? a cnergeticll In form! mecaniel .. . .. . . .. . . .. . . .. .. . .. . .. 117
4.1. R<la/il de cal&ul/a mcarea neptrma,...,14 cure,./ilor d flt<ld . . . . . . .. .. .. 119
1.1. 1. Relatii de eontinu.itatc li rela\ii energetiee pentru floide incompresibile
In conducte indeformabile 'i Cixe .. . . . . . . .. . . .. . . .. . .. .. . . .. . . .. 119
1.4.2. Rela\iile m i$c.llrii nepermanente a Ouidelor compresibile In conducte
f.ixe ... . . ..... ..... . ... ..... .. . .. . . . .. .... ............ ...... . . 121
-t.S. Apli<arta """'""' lmpulsulti (caKlilll/ii de mi/care) lo s"'4iMI "'i/<clrii cur...-
/ilor de fluid .. . .. . . . . . . . . . .. .. .. . . .. . .. . . .. .. .. .. 12-Z
Cap. V. Picrd eri de aarclna tn instala i bidnalice ........... .. ................. 126
5. l. co,.si<kra/ii osvpro mao<ki de cokt<I . . .. .. . .. .. .. . .. . . .. . .. .. .. 126
5.2. Dd.,.miHarea t:t/Jerimtmtal/l G p;..Urilm' de S11Yei11il lifliar p a f""1rl/OY _ , /a
it4flum/ta.zll . . . . . .. . .. . . . . . . .. . .. .. .. .. .. . .. . .. .. . .. 121
 S.2.1 . Descrierca iostalatii experimeotalc .. . . . . . . . . . . . . . . . . .. .. .. . . . . . . 121
S.2.2. Factoril care intluenicaz~ pierderile de sarci~ liniare . . . . . . . . . . . . . 128
S.2.3. Rugoiitatca. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
.5.3. Fornuk geH~ralr. de- cal.cul f'<ntru pan.fa. Aidraulic4 1fi pmtr11 pierdtrile de .sar
ciHd Jiniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.ll
5.~. Ctrcelarea txperi...,tald a tlafui >. - f(R . &JR). . . . . . . . . . . . . . . . . . lli
.5.5. R1uma,.d4ri pent ru colculul co'tfiei4n/ilor A -Ii C. For1nule HI:Uol~ _. 139
5.5.1. Formul~ pentru mi~carea laminarl . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
S.5.2. Fonnule _pentru _mi~carea turbulentl ia conduc;tc nctcde . .. . .. 9..... 1l 9
5.5.3. Form'ulc pentru mi~car~a tur bulcntl In conducte rugoase . . 1iO
5 .6. Ca/cwlul f>ierderilo de sarcid loeal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . HJ
5.6.1. Consideratii asupra formulei d o calcul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . I i3
5.6.2. Lli.rgirea bruscl de secfiuoe. . Formula Borda Caroot ..... . ... . . , . IH
5.6.3. Alt rezistente locale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . H6
5.6.4.. Catculul pierdririlor d e sarcinA locale la mi~rile laminare . . . . . 1.5 t
-5.7. Calt.ulul pi-erderil-0r d.e sa1cin4 la un sisUm ltiilroulic sub pr~siune .. . .. . .. 151
S.8. Teoria stmaiempiric4 a m'*&4ri1' /urbule1ile unifqme in "ndi;.ctt. Dt:Stribl.lfi'a vr'ft1e/or
1i piudttil <k sorcind. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . I S3
5.8.1. Grosimea filmuluJ laminar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
5.8.2. Distributia vitezelor la micarea turbule nt.1. uniform3 tn canale largi
,-1 oonducte circularc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
5.8.3. Dist.ributia vite-ze1or in conduc-te necircula.re ~i albii dreptunghiulare l61
5.8.-1. P ierdcrile de sarclnl la mi~carea t\lrbulcnta. In conducte circulacc 162
Ca p. VI. Bldraullca cooductelo r sub pr eslune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
6.1. C<>rael<ri:arl4 1i clasijicarta sislmttlor sub fmsim>< . . . . . . . . . . . . 153
6.2. CalGwlul sis.ttmtlor e11 condu"e scuYU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
6.3. Golirea rett'YVOat1elor , , . , . .. .. , , . . . . . 171
6.4 Calculul eonduclelor lungi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
6.-1. 1. Considen:~ii asupra clasifit:arii in eonduete scurte ~i conductc lungi. . 175
6.1..2. Calculul conductelor simple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
6.1..3. Calculul conductelor ~ezate In seric . .. . .. . . .. .. .. . ... . .. .. .. . .. 178
6.1.1. Caloulul conductelor ~eiatc In walel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
6.-1.5. CalcuJul pierderilor de sateinl la o conduct. cu coruum uni form d_istri 4

bult de-a lungul ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180

6.1.6. Calculul conductelor de pomparo . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
6.S. CGkulul eJelelor de &<>nducu . . ..... , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
6.5.J . Definifii, clasi!icilri. problem generate ........... .......... , . . . . . . !SS
6.5.2. Calculul debitelor pe artere ~i a eotelor piezometrioo la nodurile re-
telei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187
6 .5.3. Calculul direct al debitelor In retele simple. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
6.5.1. Calculul unel retl binare, cu circulatia prin pompare . . . . . . . . . . . . . 190

Cap. VU. - Mifcana oepermanell~ ID cooducte sub preshme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192

7.1. C.-oli/4/i. Clasif-.e . . .. . . . . . . .. . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19Z
7.2. Buek /i:iu a1o "41culul"i '"""" "; d berm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
7.2.1. Caraeterul ondulatoriu al mifClrii nepennanente .I n conduct . . . . . . . . 193
7.1.1. Relatia tntre undele asoeiate. Calculul celeri~fii ... , . . . . . . . . . . . . . . . . 195
7.2.3. Metodl de calcul care folos"'lt undcle firice (sonice) . . . . . . . . . . . . . 197

635
 7.3. M ttoda "ttdr.~lot de calc.11/ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209'
7.3. 1. Rela\ii ~e neral o pontrn modelul de fluid perfect .. . .. .... .. .. . .. 209'
7.3.2. ?.iCtoda grafictt. Schny<ler - Bergeron pcntru probloma clcmontiltl 210-
7.J.3. Aplicarea metodci grnrice la calculul loviturii de berbec (ldrll. plerderi
de sarcinA ) la inr;h idcro bruscA ... . .... , ... . . .. . . ..... .. , . . . . . . 21 l
7 ..3.1. R eJa tli gcnc.r:d e de calcu.l pcntru 1node.Lul de (lu id c u pie(dCr.i de sarcinA.
(fluid real), ~i rczol\.area. problema i elementare , .. , .. ... .. , . . . . . 215
7.1. St11d{1d niif-t d r 'Uo r neprr,,tant.11fe (n cond21cte cu aj 11tor 11l n1odelulut d r.jluid i11co111
presibil ........ . ... ... . . .... .. . . .. .. ... .... , . .... , 2 18
7,41, J. R c la.tii g e nerate de calcul . - , .......... , . . . .. . . . ,........ .. .. 218
7."1.2. Mi$Carea nc perma.nent~, tntro conductd shnplA la deschtder:ea bruscl a
vnnci , .......... . .. , ................ ........ , . .. .. .. .. . .. . .. . . 219
7.4.3. Studlul oscil:l-tiilor in co n<hre tq simple prev-:\zutc cu ca~t<: le de echtli-
bru (altul In caste!) .. . .... . . . _..................... . .. . ... .... . 221
7.4.4. Studlu l os.cilafiilor In conducte .Simr>le prc.v1iute cu hidrofonrc 23'2
7.5. ,,VliJcart a 11tfJt'r'111a.1U'nfcl ~i ptotet/ia contra luvit111li dcJ bcr/Jee in 1'nstala/iile Jn'tfraJ.t-
/1'ce st'b pre.siuue , , . . , , . , . , , , , .. , .. , . .. , .. , . , .. , 210
7.5.1. Cooduc t.c gr~\vitaiiooale, .. .. . . ... .. .. . . . . .. , . . , . , ..... .. . , , . . . . 211
7.5.2. ?.ti~ca.rca ne pc rn1ancntl\ In -a<luctiunlle uzinelor hJd rocJectrice. l'rotcc
t ia contra lovit1.trH de bcrbec .. ... . . , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214
7.5.3. Lovitura de b<Jrbi.~ ~i ntijloac.e de prc,1cnire ~i protcctie 13- 1 nstal~tii
247
7.6. Ca/w/11/ aulomat ol m iwlri i 11r /><n11a11<11/" , , , . , , , . . . . . . 26"1
7.6. 1. Calcu lul nuffl~ric automat a l sa ltulu i in c.ilStcl la o uzi n:i bidroc1c-ctricrt. 261
7.6.2. Calculu l n u m~)ri e ~tutQ rn;l-t a.I lovilurH de berbec 262
7.7. S tnbilita/t a .sist(o11/or h idrnnlicc s ub prr!i uHe . . .. , ... .. .. 266
7.7, l. StabiJit;itca ca:slclclo r de cch ilibru .. , , . . . . . . . . . . . . . 266
7. i .2. tn.... tabih~ti hidroelasljcl! . . . , , . , , . .. ..... .. .. . .. .. .. , . . 4. 268

Cap. Vlll. Curgcrca prin orificii ~i ajutaje. Vine de fluid , , ... . . 4 , 215
S. l. Desarier~a curg.::rii prirt o ri l ic ii . Coul'racfia . . .. .. . ... , . . . . . . . . 27~
S.2. Ca lculu1 dcbitolu i Jn o rifi tii mic l . , . . , .... . . .. . . . ...... , . . , . . . 276
S.3. Cur!:crcn -prin Ajutaje ....... .... . .. . . ... . . . ...... ... ..... , . . . . . . . . . 278
S.3.1 . .\ju lnjul cll inUric 4.!Xterio r ... ... . .. .. . .. , . . ..... .. . . . ... .. . . .. .. 279
8.3.2. Ajutaju l conoida l . , . . , . , .. . . . . , .. , , , . , . .. . , . . ...... .. .. . , .. 28 1
S.3.3 . ..\ju toj <onic convergeul .. .. ............... .. .... . .... . ... ... , .. 181
S.1. Dcspro in~snro.rea dobitelor in tonducte sub prcsiuno . . . . . . . . . . . . . 281
8.5. Jctul de fluid . , , . , ... , . , . , , , . . , . , . .. ....... .. . . .... . ... . .. - 283
8.5. 1. J c tul de incendm ... .. . . ...... . .... , . , . , , . , . . .. . . ., , , , , . . 284
S.5.1, Jetul de flui d !necat ... , , .. ...... _....... . .. .. . , , . ... . .. . ,. . 286

Cap. IX. J\1J,carca, ptrm~uenh\ cu suprafatd libcrd in riuri ,fi canalc ... . . .. . ' . . 292

9.1. Dou1-euiu cle nplit aYc. Cla.sijlcdri. . .. ... ... .. ....... ............ ... .... .
' 292
9.2. J1/i1tcatt a 1oujo111ul tu t a.,,alc fi co>ulu,Je. . . . . . . . . . . .. . . . . 293
9.2.1. Formule ~i probleme gcnerale ... , . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . 293
9.2.2 . .Sec~iunca h idraulic opti.ml . .. . . ... .. . .. .. .......... . . .......... . . . 295
9.-2.3. Problcn1e specia lc priviod ealc.ltlul h idranlic n l cana lclor . : .... .. . . 297

636
 -9.J. St1uliul ~uergclk al c ur~n/ifor eri snprofa/d tiberd . .. , , , .. , , JOO
9 . .3. L. ne.rgi;i spec iC1c:l a $CC::tiunii. Mi~c1ri lente ~i 1'ni~ciri r-apjde , . , . .. 300
9.J .2. Rec.unoa~t"e.te~ st!rli de mi~carc. Crit orii . . . , . . .... . .. .. . .. . .... . 302
9.3.3. \ ' u_riaila en~rgici sc.ctiunii tn l uogu l canale lor cu rni-$c.:n r~ gr.:t<lual \ ' J.
rlat~ .\ 05
-9."1 . .'&1icdri ct:adital f}(Jr iaft. Curbelt
1
Suf>raft/~i librrc
tu 'aua!t , ,. J 11o i .. . ' ,_, .. J07
9.4.1. Ro l a~i f gencrnJi: ale mi~clirii gradual \'arlatc , . . ..... . , ... . . ... , . J07
9.4.2. F o nnel.:: curbelor s uprnfetei libere in a lbii pri.smati c~ . . . . . . . . . . . . 307
9.i.3. CalC11lul .c urbelor supra!Ctcl libc re In albii primotico . . . . . . . . . . J lO
9. 4.4, CaJculul c urbe lo r surafetei l ibe.re in rh1rl ~i j n nlhli nc.pn~n:\lic.;. .31.l
9.5. Salfu.l hidt(lti/1'' .. .. . . . . . , , . . , , .. . , . , . . . .320
9.5. l. Sal lul hidraullc ca forma. <le trecere du la rni!]C:arca r;lp1<l:t l a n\1_7ca.rc.-o.
tents . . . . .. . . . . . . . .. . .. . . .. .. . . . .. . . . . . . . . .. . . . . . . .. J ZO
9.S.2. Rela \ ia i ulrc adh'.lcJtnile conjt1.gatc . . . . . . . . . . . .. . . .. . J21
9.5.3. D1s 1parea encrgici in saltuJ hidr:aulic ... . , . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32+
9.5.4. J..ungin1ca saltulu i h idraulic . . ~ ........ ... . . . . ...... .. . , , . . . . J25
9.5.5. Formole saltului bictraulic . ... .. . . ...... . . , . . . . . . . . . . . . . . . . 3Z3
9.6 . Tra$aYCa curbri upraf</ei libere fo canale . . , . 327
9.6. l. ReguH gonerale .. . .... .. ... . .. , . , ..... , .... . . . .... . , . , . , . . . . . 3:7
9.6 .2. Racordarea a doud canalc . .. .. .. . . ..... . . ,. . . . . . 32R
9.6.3. f<:atordar e;l a t-rel ct' n.ale . . ..... , . . . .. . . . . . . 3J l

Cap. X. Mi~carea. nepermantnta in albii descblse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 335

10. l . Prcmttart er.Hera/II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 333
10.2. Vileza de pro-pagare a ttttdei sol/tare 1i a ualurilor . . . . . . . . . . . . . . . . 3.l9
10. l. l' iteza dt propagort p. sa/111/ui d-e an1plitud1ue finlttf, , . .. .. . . . . . , . . .3~0
10.1. E~ua/J.i/t Ul lfCdYJ' i 11tj>#r 1na11cn-t'1 gradltal 11ar;a1e ft 1nf"'8"0"ea /9r . , . , J.J3
10.1.1. 'Ecua~i lle lut Sai nt Venant . . . .. . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . .. . . . . 3+3
10.i..2. F'or1na Riemann a ecuatiilor Sai nl \en3nt. Cnracterul ondulator1u
al fcnomcnului ......... , .. , ... . .. . . . . , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3 ~3
10.i.3. 1't etode de jntegrare a ccuatiilor Jui Sair\t-\'cnant . . . . . . . . . . . 3.J9

Cap. X I . Mi~ea aluviunilor .. .. . . .. . ..... . , .. .. . . . .. ... , . . . ...... 35J

11 . 1. lnlroducere .... . ......... . ....... ... . . .. . .... . .. . ....... ... . ...... 35.3
11.2. Cara<>lerisli&il de ;.,1erac/i1111e ale tt1Ye.>11t1/11i flirid . . . . . , . . . . . . . J;+
11 .3. CaYtUterislitile altcviutu'/or . . ......... . ... . , . , . ... ...... ~. . . . 35i
1J. i. For111ele de 1ui,jcare o.Jtt altttri1n1i/JJr .. .. . .. . . . . , . . . . . . . .i:56
11.5. llfi1ear~a oluviunilor pr/11 ttr(re. ( tra,i1portul de fund ) .. . ... .... .. . JjR
11.6. ;\l ifcarea a/uuiu11ilor iii mspwsie , . , . , , , .. , , . , . , , .. . . . . .. . . . . JGl
11.7. StaJn'liJaua ca,iaklor dt pd1u(111- 1i a (.ursurilor d-e (lpd , . . . . . . . J6~
11.8. R uisleufa ltidra11/icd a albiilor cu p al mobil ... . . , . . . J6h
11 .9. H 1'drotrausporlul ..... .. .. .. . , . . , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36i

Cap. XII. Hidraulica coostruc(lilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 370

12. l. Con/inul p "'''d< d< sltufill .. .. . . . . .. .. .. . . .. .. . . .. . . . . .. . . . . . . . . .. 370
12.2 . Dtv.,.,soare .... . . ...... ....... .... . . ........ ... .. .... . , . . J7 I
12.2. 1. Defin(ii, formule genetale de calcul . . . . . . . .. .. . . . .. . . . . . . 371
12.2.2. Clasificarea deversoarelor. Descriere:a {enomenu lui de de,e1:sare. Con
diti i normale . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . .. .. .. . . . . .. . . . . . .. 37-1

637
 12.l.l. Dever-re co profil drq>tunghiula.r . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 380
12.2.1. Oevetl!Oare cu prom trapezoidal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 389
12.2.5. Oevcnoare cu prolil curb . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 391
12.2.6. Alte fonno de dovenoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .l94
12.l . CoMl, f>/ul fO(.O,ddri i biefur,ilor, Di1iprtt:a '"''liti ..... , . . . . . . . . . . . . . . . . . . 398
12.3.1. Prcientare genenlA . . . . . . . . . . . .. . . . . . 39g
12 .3.2. Controlul racordlrii ,; ditiparea onergiel la oonstructii cu Ja<rl ade
rent:L . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40.l
12.3 ..l. Racordarca bidurilor ~i dislpnre cncrglci la constructii cu lam1
libero . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ~13
J2.-t . Alte prab/r.111~ d4 hidrouUca construc/1'ilo,. . . . . . . . . . .. .. . . . . .. . . . . . . . . . . .S27
12.1. t. Curgcrca la tngusta.ri cu diguri latoralo s..'\u prin t:lieturi . . . . . . . . . _.27
12.1.2. Curgerea la lngust:lri produs<> de pile.... . ......... ... ........ . .. 129
Cap. XIII. Modd area hidraulici ..... . ..... , .. , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13.l
I.}. I.
Ocfinlii '' conti.nut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43.l
IJ.2. FormUort n condi/iilor d~ sinn'/11"du1~ lttdroulitl . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
13.2. 1. Alcgcrea m~r1m1lor dc:tcnn1n~n\c .. .. .. . . .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. JJ
13.2.2. Dcterrruna.rea fenomcnulu1 cu a1utorul uoe1 rel.at1i fuice . . . . . . . . . . 135
IJ.2.J. kclat11 de 1oulitud1ne ~ condi,11 de s1mU1tudioe . . . . . . . . . . . . . . . . i l5
1.l.2. '4. Fonnularea oond1fiilor Jc ~u m11itud1ne hidrauhd . . . . . . . . . . . . . . . . ..36
IJ.J. Coudi/ii d1 similitudine ca relajii ttiilrt. lcdrilt. J1 s11nili1udi"e. lnctmtJHAtfbi
1J9
13.'1 . -'l <lt>dtle 111odt/dyu ludrau/ice ~10
1.l."1, I . Oo1ne1\li de auton1odeJarc ............... , .. . .. . ........... .. 4'10
IJ.1.2. Oi~torsiuni hidraulice .... . , .. . ......... .. . .. . ........... 41 1
IJ.....}. OiJO:torsiun i geomctrice . .... .... . . .. . .. ........ . ... ........ 412
Cap. X IV. Bu.elt mecanicii fluidelor . . ... ....... . . , ......... . ....... ... . ..... . . . 44.l
11.1. Ci11nootico /luidrlor . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . 44l
11. 1. 1. Condl\ii de 00"5Crvrc a parliculelor. liniilor fi supnfeteloT fluide +1l
Ji . l.2. f\11~rea unei partic-ulc. Prima tcoremi "' lui Helmholtz: . . . . . . . . . . 144
11 .1.3. Mlciln potentiale (rotational) l m!dn rotatJonale . . . . . . . . . . . . 118
11. 1.1. Oclintii fi propriet<\1 In lcgltun\ cu >nlc.\rle rot..tionalo...... .... 449
11. 1..5. Ec.ua,1a de continuha.te tn coordonatc cartez1ene . . . . . . . . . . . . . . . . "'''
11. 1.6. .Expr1rrui.rea accc1ttratiei tn sistemul tle \ti\riabile Euler. Derl"'AtC $1
dfcrcnliale substantiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 452
1-t.2. D111nnuca /lu1d<lo" /Jff/ectr .... ... . , .. , . , , ....... , . . . . . . . . . . . . . . . . . 4,.3
11.2. 1. Starca do tensiune la fluide perfocto . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 433
11.2.2. Ec.ua~utc direreniiaJe ale mi~cflri; fluidelor perf:te (ceuat-iile Jui En
ltr) . . .... . ......... . ................... ....... .. ... . ... . 154
11.2.3. Proceso b:uotrope. Func\ia de prCltl une ............ .. ........ 455
11.2. 1. Forma Lnmb-Holmholt. a ccualillor lul Euler . . . . .... . ...... .... . 4S6
11.2.5. Integrarea ocua\Jilor lui Euler In caiul mi,c4rilor permanent (integrala
lui Bernoulli) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 457
11.2.6. Formo particulare ale integralei Bernoulli . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4S8
11.2.7. Teoremele lui Thompson ,1 Lagrange . . . . .. .. . . . . . . . . . . . . . . . . 460
11.2.8. Prcsuni ,; voteze la fluidele perfecte In mlpre . . . . . . . . . . . . . 462
11.J. D1,.Atnflll jlNJd~/OT r~.Je . . , .. , ...... , , , , , , , , . , ... , ....... .. . 46S
14.3.1. Stara de tensiuni ,; dcscompunere.. el ... ..............

638
 14 .3.2 . Ecuatille generate ale mi~rn lluidelor reate, In lunc rie de elonu
rile un1Ure ...................... .. ............. , ............. . t 65
14.3.3. Ecuatille m4UJii lluidelor vlseoase incomprosiblle (ecua1iile Na'
Stokes) .................................................... .
t.3 " &utnle mi~i rnedii turbulcnte pentru Ouide 1nc:omprcsibilc (ccua-
ti1le Reynolds) . . . . . . . . . . . .. ......... .
1-4.3.S. form" adime-nslon.a.11 a ecuatillor ~av1c-rS to k es 'JI !tabllirea cond1\n
lor de simWtudine hidraulicA . , ... , . , . , . . . . . . . ...... . -+i
H .4. Prob/,1ntlt nrtcan~si /lru'dtlor ~i c/a,ijicorto fo r 471
14.4 .l . C.,nditil de aplicare o. ecua111lor generdlc 47 1
H 4.2. Clai1ilicarca dupll conditille geometricc 4H
14.4 .3. Clasific:.trta dup[ c.arac.terlsticiJe fluidului , , , . . . . . . .. . .. . . H3
14 4.4 Claslfl.carca dup~ coodi~iHc:: c.1ncnuttic~ di11ilm1ce .i;.cutrrd~ a te m'l'
e.\rii . Do1nc.nluJ de aplica.re a l nHulelulu1 tic fluid perfect .. .. . .. . 476
14.4.S. C.,nsldcra\ll suplimentart . . . .. .. ..................... .. . . t77
1...S. Strtllul /imt/4 1i oquirrta f luidului <1.su/n ,o,pHt1lor ...... , .............. 477
14 . .5.1 Not1uni generLe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ........ , . . . . . . . . . 4 77
14 .S ?. Re1istenta I~ ina1ntarc a c:orpurilor jl stratul hm1t3 . . . . . . . . . . . . H
1.. S.3. Ecua,illc dtfrTcntialc- ale: mi~2.r11 1n stratul hm1ta al unuj lluid 1n
compresibll -t$5
Cap. XV. M ~I pol<D\i;alc ................................................. . 4~~

1.S.1 . Dtfin1/1t. D omt Ni d t aplieort ..... , ..... , ........ .... .. ..... . .. ... 43,
15.2 . P,op,itld/1 1i caraUtri.stici ale mif&dt itlor pott ti/10/e ..... ..... ... ....... . . 4S9
15.2. 1. Propdctaka de o rtogonalitate Speclrul m1~1i ................. . 4olJ
15.2.2 . Potent lalul ' ' itezdor. Ecua\i;\ dirercn1iald a potenllalulul la Huide in-
compreaibilc. Exemple . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . .. . 4? 1
15.2.3. Proprietatca de adunare o m1~c~rilor pote n\mle .... ..... . .. .... .. 49J
l S.3 Aplicarta mtl<Xki analotie{ tltclrohidrodi'"'"aic:e la s llultul u11-1ettr-ilor poteuf1 alt1 494
13.4 . Mi/<Ari polen/iale plae ...... . .. .................... ........ . .... . .. . 4%
15,4. 1. Pob:npalul complex. Funciia de c urcll l ........... . ........... . 4%
lS.4 .2. Viteza complexl .............................................. . 9>
15.'4.J. Aplicarca cransJormlrilo r Conforme . . . . ...... , ..... ... ......... 49
15.4 .4. Ex emplc de mi:lri poten\iale pl>ne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 5/ll
!S.S. Apliu/11 ldmee ... ....... ...................................... . 504
15.5.1. A.sptetul curgerii ~ste- un deversor cu profll dreptungh1ular ...... . <I) I

15.S.2. Curgerea pe sub "t.wil1 . . . .. . . .. .. . . sos

15.5.3. Curgerea pe sub o stavil.l cilindnca ........... . .... .... ....... . 51!6
IS.S.4. Actiunea "lntului asupra construcflllor .. ................... 507
15.5.S Mi,c:lrea valurilor plane de ap~ adln<~ ...... . ............ SIU
Cap. X VI. B ldraullca subteran;I. . . .. . . . .. . . . . . . . . . . . ........ . ............... . SH
16.1. Pfobltundlt li idfa.ul{t1i sub1cra1te .... .. ..... . . , ............. . ... . ...... 514
16.2. Caraclerlst leile ape/or sul>1u a1<e ~i 0/1 mediw/111 p11rl1llor . . . . 514
16.3. l. 11il /i/lra/iti. S&A"'"e de studm Ill Aidro,./lea sublerattd . . . . . . . SI 7
16.3.l. Legca lui Darcy ....... . ..................... . . . ....... . . . . .. . SI 7
16.3.2. Scruoma de studiu a mi~u apei subtorane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 1$
16.3.3. !Uglmuri de .ru~e. Domeoiul d e .. at~b1J11;1tc al tegtl Darcy. Aile
legi de filtnti . .. . .. . .. . . . . .. . .. . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . 519
16.-4. Mifebir wrct w"iforme lridimnuio1ual.e .sa.11 plant . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . 5?0
16.S. ll>lilri tridimnui11ok rrad11ol Oriol< .................... ... S!S

639
 16.5.1 . Propriotntilo mi~cl\rilor gradual varial<! .. .... . . , . . 525
16.5.2. lO:cua~la gencrlll~ a mi~ll.r ii gradual variate cu auprafa\11. libcrll., tri
dlmenionalll, po un pat lab lncJJnat, cu alimontarc de la auprafatll
(ccua(ia lui &uslncsq) .. . .. .. . .. . .. . . . , . .. .. , .... . , ... . , 526
16.6. J\1iftll'i plane SJt_b />res1ut1d '"''~ doHd slr11/u1i ;,,,per1nrabile .... s........ 531
16.7. Mi1cclti gradualuarial" pla111, '" suprafo/4 llbu4 .. .. ..... . ................ 531
16.7 .1. Cazul mi~l\rilor nopermanento . , . , ............. ... . , ....... , .. , . 531
16 .7.2. C.mtl mi.,,llrii permanonto , . ............ ... .... , . . .. . . . .. .. .. 532
I 6 .8. Ca/t11/1ll drcmmlor ... .. .... , , .............. , , ..... , , .. . . . . .. . .. .. 536
16.8.1. Drcnul portcct In ac vifcr sub presiunc ., , .... . .... , . . ... , . . . 536
16.8.2 . Drl"nul porfc-ct ln acvHer cu supraJntd. libcrll, n1imcnta t lntern1. cu
J)at o ri2o ntal .. , . , ... .. . .. , , . . .. . , . , .. , . . , .... . ..... . . , . . . . . . . . S3T
l (;.8.3. Drc nuri portec to pamlclo, pc pat ori2onta l .. .. .. .. .. .. .. . .. .. .. 53S.
16 .SA. tnliltratia din can'1lo ... , ... . . . . , , . . ..... , . ... .. ......... , . .. .. 538
16 .9. Ca/c11l11/ fm/ urilor . . .. , , ..... , , . , . , , . , ....... . ....... , . ..... . 539
16.9.1. Pu i pcr.fuQt in ac.v1fcr sub presiunu, a li1nc11tat pc e,;ont\1r circ uJ:\r . . . . 540
16.9 .2. Put per-feet to n.evirer c u supra.fa.ta libcn\, nlimcntat pc co utur cir
c u lar ..... . ..... . .. . ...... . ..... . . . ..... . .......... .. . . ...... 5U
16.9.3. Pu\ nlime nt:at tH111r-uu rlu .. .. . . .. .. . . .. .. . . . .. . . . . .. . . . . .. . .. . . 5~7
16.9.4. C rup do pu\url .. . .. . .. .. . .. . .. . .. .. .. .. . . .. .. .. . .. .. .. .. .. S4S.
16.9.S. Pu' perfect tn ae vifor sub presiuno. f1rd nlitnentaru . . . . . . . . . . . . . . 5S2
16.?.6. l'ut perfect In "cvifer c u supra!a~l llbor4, f~a n limontarc , . . . . . . . S,1
16 .10. Fil1r<1/la apei pri11 masiu1 d1 pamlnl . . , . .. .. .. . . .. . . . . .. . . . . . . .. 558
l G.J0.1. Dcscrierea. gencml:1 n. rcoome.nulut, Sche me con.t rucli ve .. ..... . , . SSS
16.10.2. Buaj omogen ti izotrop, pc pat impcrmeabil orizontal, cu salooa
dronuntll., fll.rll. apa In avnl .. .. .. . .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. . .. . 560
16 .10 .3. Bara j omogon ~i ii otrop, po pnt impcrmonbil oriiontal, cu drc-
uaj I.> piciorul nval, Jara apa In nv'11 . . . . .. . . . . .. . . . . .. . .. . . . . . . . 56Z
t(;. IOA. D!ltnj tic p:\mlnt, c u mioz d o ctan~aro, pc pat impcrmcabll .. .. .. 565
16.t l . J\fi1earca apr.i ~ublcranc pe sub ecustruc/ii hidrotrlutict . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5-66
AN E X E . ..... .. ............. , ..... , ... , . . , , . . ......... . , . . . . . . .. . .. . .. . 572
13 lllLIOGRJ\1' 1E GENERA LA .. .... .. , . . . . . . . . .. .. . .. .. . . . . .. . .. . .. .. . 631

/II~ tJJ . $.165. AplrI 1VIS. lJuN , , l'P' 1..v11. 19'15

r r,ttf, JZt.S Coll "' , ,,., J0.2.S + 2 ,,.,.,,
Tlparu-1 aU.t.t.l 1ub com1nd1
or, 1325 la
l('ltrcprlndcrc:1 PoJipafid
.. lJ Ottcmbrie 1918"
itr. Griao1e A-toandrCKU nr. 89-91,
Bucuretti,
llcpubliu Soclalinl Jt0tn.lni